Studii si articole de arheologie

Studii si articole de arheologie

In memoriam Ioan Andritoiu

In memoriam Ioan Andritoiu

E
I A Nicolae Cătălin Rișcuța
1940–2008 Iosif Vasile Ferencz

I A și-a început cariera la Muzeul Județean Hunedoara-Deva,

instituție în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea vreme de două decenii.
Cercetările efectuate în acea perioadă au constituit nucleul tezei sale de
doctorat, apărută în 1992 cu titlul Civilizația tracilor din sud-vestul
Transilvaniei. Contribuțiile sale științifice reprezintă încă repere importante

Nicolae Cătălin Rișcuța

Iosif Vasile Ferencz
pentru reconstituirea evoluției comunităților umane din Transilvania în
epoca bronzului. Preocupările sale nu s-au limitat numai la epoca bronzului,
ci au vizat și aspecte ale epocii fierului sau perioadei romane, finalizate prin

E
numeroase articole, studii sau volume. A participat la organizarea a
numeroase expoziții și a contribuit la conștientizarea publicului în legătură cu
istoria locală. Cu răbdare, pricepere și modestie a îndrumat mai multe
generații de tineri care s-au format ca istorici. A fost muzeograf la Muzeul din
Deva, cercetător la Institutul de Tracologie din București și profesor la
Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia. A lăsat amintirea unui dascăl,
coleg și prieten.

ISBN 978-606-020-047-5

9 786060 200475
Studii și articole de arheologie
In memoriam Ioan Andrițoiu
STUDII ȘI ARTICOLE
DE ARHEOLOGIE
In memoriam
Ioan Andrițoiu

Editori:
Nicolae Cătălin Rișcuța
Iosif Vasile Ferencz

Editura MEGA
Cluj‑Napoca
2018
 Editori:
Nicolae Cătălin Rişcuţa, Iosif Vasile Ferencz

Corectura:
Nicolae Cătălin Rişcuţa, Iosif Vasile Ferencz

Coperta:
Sorin Ivan

DTP şi copertă:
Editura Mega

ISBN 978–606-020-047–5
Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Națională a României.

© Autorii, 2018
Autorii sunt responsabili pentru conținut și pentru calitatea traducerilor

Editura Mega | www.edituramega.ro

e‑mail: mega@edituramega.ro
 CUPRINS

Argument 7
Prof. univ. dr. Ioan Andriţoiu 1940–2008 9

STU DI I , A RTI C O L E
Ș I NO TE A RH EO L O G I C E
Cristian Schuster
Despre cataramele / inelele de os din necropola de la Brăiliţa 15
Cristian Ioan Popa
Vase pentru toast? „Sosierele” culturilor Coțofeni și Baden și legăturile lor Balcano-Egeene 27
Nicolae Cătălin Rișcuța
Some Observations Regarding the Stratigraphy and Relative Chronology of the Livezile Group 89
Székely Zsolt
Un complex de cult din epoca bronzului, cultura Wietenberg de la Racoș, Piatra Detunată
(Durdulya, jud. Brașov) 105
Gruia Fazecaș, Florin Gogâltan
Evaluarea așezărilor multistratificate ale epocii bronzului din Bazinul Crişurilor. Stadiul actual al
cercetărilor 111
Gabriel Crăciunescu
Contribuții la metalurgia Epocii Bronzului. Unelte de metal din Epoca Bronzului în sud-vestul
Olteniei 137
Carol Kacsó
Statueta antropomorfă din Epoca Bronzului de la Lăpușel 157
Ioan Bejinariu
Bronze pendants discovered at Șimleu Silvaniei (Sălaj county, Romania) 175
Alexandra Comșa
Anthropological data regarding two Dacian Funerary depositions from Sighişoara-Valea Dracului
(Mureș County) 187
Iosif Vasile Ferencz
Un pond din plumb descoperit la Ardeu, jud. Hunedoara 207
Aurel Rustoiu, Mariana Egri
Distant cultural connections with a Mediterranean scent. A Hellenistic amphoriskos from the
Dacian settlement at Sighişoara-Wietenberg 215
Marius Gheorghe Barbu, Mihaela-Maria Barbu
Două morminte romane descoperite recent la Micia 227
Mircea Mare, Doina Benea
Despre o posibilă colonizare barbară la granița Daciei Romane. Așezarea de la Freidorf-Timișoara 235
Radu Ota
O locuinţă medievală timpurie descoperită la Alba Iulia – Recea 245
Zeno-Karl Pinter, Sabin Adrian Luca
Tărtăria-Gura Luncii. Fortificația medievală timpurie care taie Tellul preistoric 253

RES T IT UI R I ȘI EV O C Ă RI
Ioan Andriţoiu
Descoperiri arheologice în zona Săcărâmbului 267
Tiberiu Bader
Topographischer Katalog der vor- und frühgeschichtlichen Fundstellen In Hemmingen 291
Székely Zsolt
Legături tradiționale 313
Aurel Rustoiu
Călătorii în memorie cu Ioan Andrițoiu 317
Iosif Vasile Ferencz
Despre oameni care au fost… și care trăiesc în amintirea noastră 321

Abrevieri/Abbreviations 329
 DOUĂ MORMINTE ROMANE
DESCOPERITE RECENT LA MICIA

Marius Gheorghe Barbu

Muzeul Civilizației Dacice și Romane, Deva, ROMANIA
barbumarius0216@yahoo.com

Mihaela-Maria Barbu
Muzeul Civilizației Dacice și Romane, Deva, ROMANIA
mishu_maria@yahoo.com

Cuvinte cheie: provincia Dacia, Micia, necropolă, morminte de incinerație.

Keywords: Roman Dacia, Micia, necropolis, incineration tombs.
Abstract: In the spring of 2018, when a house was built in the village of Veţel, Hunedoara County, a preven-
tive archaeological research was carried out, which revealed two Roman incinerations tombs. These burrowed
tombs seem to integrate into the western necropolis of Micia. The archaeological inventories of the two com-
plexes (jasper and glass beads, bronze hairpin) indicate objects specific to female characters. The two graves
dated during the 2nd and 3rd centuries AD push the borders of the western necropolis to about 400 m from the
Micia fort.
Marius Gheorghe Barbu, Mihaela-Maria Barbu

M icia a constituit unul dintre cele mai însemnate centre ale Daciei Romane, ansamblul
locuirii de aici compunându-se dintr-o fortificație patrulateră, constituită încă din tim-
pul lui Traian, alături de care s-au dezvoltat, pe parcursul secolelor al II-lea și al III-lea, un vicus și,
mai apoi, un pagus important. Grație poziției geo-strategice și comerciale, dar și datorită resurselor
minerale și petrografice aflate în apropiere, Micia a prosperat, comunitatea de aici devenind din ce în
ce mai numeroasă. Ca urmare a acestor factori, spațiile pentru înmormântări au necesitat o continuă
extindere, până în momentul actual fiind identificate două necropole, în extremitatea estică și vestică
a sitului (Pl. I/1).
Importantul sit de epocă romană de la Vețel, jud. Hunedoara, a atras atenția cercetătorilor și
pasionaților de antichități încă din timpul Evului Mediu. Începând cu secolul al XVII-lea, numeroși
amatori de antichități ce au ajuns prin Transilvania au colecționat monumente și inscripții romane
provenind de aici, o parte consistentă a acestora constituind-o pietrele funerare adiacente necropolelor
așezării1.
Primele cercetări cu caracter arheologic la Micia au fost întreprinse în prima parte a secolului al
XIX-lea, atunci când M. J. Ackner și J. F. Neugebaur au sondat situl (cu precădere latura nordică a
castrului)2. Și zonele de înmormântări au atras atenția încă de timpuriu, în 1892 J. Jung efectuând un
sondaj în zona necropolei de est a așezării, astfel fiind demarate cercetările în acest sector3. Cercetarea
necropolei de est a continuat și în prima jumătate a secolului al XX-lea, O. Floca săpând și în acea zonă,
pe parcursul anilor 1935–1939 și 1947–19484. În cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, odată cu

1
  ANDRIȚOIU 2006, p. 15.
2
  ALICU 2004, p. 9.
3
  ANDRIȚOIU 2006, p. 15–18.
4
  ANDRIȚOIU 2006, p. 19.
 228 M ariu s Gh eorgh e Barbu , Mihael a-M aria Barbu

construirea termocentralei electrice Mintia, au fost investigate mai multe obiective arheologice, printre
care și necropolele de est și de vest5.
În urma săpăturilor realizate de-a lungul timpului, au putut fi extrase o serie de concluzii privind
înmormântările din cimitirele Miciei. Necropola din extremitatea estică a sitului a fost cercetată mai
amplu, aici localizându-se majoritatea săpăturilor și tot de aici provenind și cea mai mare parte a
monumentelor funerare. În ceea ce privește necropola vestică, informațiile sunt mult mai puține, fiind
semnalate descoperiri fortuite, dar și o grupare de morminte de inhumație, identificate la aproxima-
tiv 100 de metri vest față de castru, cu ocazia devierii traseului șoselei Deva-Ilia, datorată construirii
Termocentralei Mintia6. Astfel, Ioan Andrițoiu presupunea că necropola vestică a Miciei s-ar întinde
la sud-vest față de castru7, în aceeași locație fiind amplasată și de către I. Oltean, în urma studiilor de
fotografie aeriană8.
De-a lungul timpului au putut fi cercetate numeroase morminte romane, atât de incinerație, cât
și de inhumație, informațiile obținute din aceste contexte făcând obiectul mai multor studii, dedicate
necropolelor și monumentelor funerare descoperite la Micia9, sau fiind introduse în studii ample pri-
vind Dacia Romană10.
În primăvara anului 2018, în extremitatea vestică a Miciei a fost întreprinsă o cercetare arheologică
preventivă. Săpătura de salvare a fost efectuată în vederea construirii unei locuințe pe strada Livere,
aflată în extremitatea estică a localității Vețel (Pl. I/2). În această locație s-a dezvoltat, în ultimele două
decenii, o zonă de locuințe, ce însumează aproximativ 15 imobile, cercetarea care face subiectul lucrării
de față constituind, însă, prima săpătură arheologică efectuată aici.
În vederea realizării cercetării arheologice preventive au fost trasate trei unități de cercetare, care să
acopere suprafața de 118 mp afectată de proiect. Cele trei secțiuni, orientate nord-sud, denumite de la
vest spre est S1, S2, S3, aveau dimensiunile de 3 × 12 m, fiind despărțite de martori intermediari, lați de
1 m (Pl. II/1). După îndepărtarea martorilor a rezultat suprafața de cercetare Sp I, cu dimensiunile de
11 × 12 m (Pl. II/2).
Secțiunile S2 și S3 nu au conținut complexe arheologice, fiind surprins doar un nivel de cultură
ce apărea la o adâncime de 0,40 – 0,50 m și era gros de aproximativ 0,25-0,30 m. Acest strat conținea
pigmenți de culoare brună și fragmente ceramice de factură romană. Majoritatea acestor fragmente
proveneau de la vase de mici dimensiuni, cu precădere farfurii și platouri (Pl. III/7).
În partea vestică a unității S1, la o adâncime de 0,45 m, au fost conturate două complexe arheologice
(Pl. II/3). Primul dintre ele – Cx 1 – a apărut la aproximativ 7 m față de profilul de sud al secțiunii și s-a
conturat sub forma unei gropi rectangulare, cu colțurile rotunjite, orientate pe direcția est-vest și având
pereții arși. Lățimea acestei gropi era de 0,54 m, lungimea pe care a putut fi cercetată fiind de 0,88 m
(Pl. II/4). Groapa intra în profilul de vest al suprafeței Sp I, ieșind în afara limitei de proprietate. La
golire s-a remarcat un conținut lutos, cu urme de cremație (Pl. III/1). În partea superioară a umpluturii,
aproape de marginea sudică a complexului, au fost identificate două cuie din fier, lungi de câte 8 cm.
Acestea fac parte dintr-o structură de lemn ce fusese amenajată deasupra gropii, cel mai probabil un
rug funerar. Pe fundul complexului, bogat în resturi carbonizate, a fost identificată o mărgică din jasp
roșu (Pl. III/3). Complexul, cu o adâncime de 0,18 m, s-a dovedit a fi un mormânt de incinerație cu
groapă arsă.
La 1 m spre sud față de Cx 1, a fost identificat un alt complex – Cx 2 – de formă patrulateră, ori-
entat pe aceeași direcție și în paralel cu Cx 1 (Pl. II/3). Cx 2 avea o lățime de 1,04 m, fiind cercetat pe
o lungime de 1,08 m, intrând, de asemenea, în profilul de vest al suprafeței Sp I și ieșind din suprafața

5
  ANDRIȚOIU 2006, p. 19–20.
6
  ANDRIȚOIU 2006, p. 70.
7
  ANDRIȚOIU 2006, p. 70.
8
  OLTEAN 2007, p. 157.
9
 ȚEPOSU-MARINESCU, MĂRGHITAN 1968, p.  125–135; ȚEPOSU-MARINESCU, MĂRGHITAN 1969, p.  159–164;
ANDRIȚOIU 2006, p. 69–179.
10
  ȚEPOSU-MARINESCU 1974, p. 422; ȚEPOSU-MARINESCU 1982, p. 103–222; CIONGRADI 2007, p. 34–122.
 Două morminte romane descoperite recent la Micia 229

afectată de proiect (Pl. II/4). La golire s-a observat că în partea centrală a gropii a fost săpată o nișă, de
formă dreptunghiulară, lată de 0,62 m și adâncă de 0,28 m. Astfel, s-a putut stabili faptul că structura
era o groapă în trepte, cu marginile late de câte 20 cm având o adâncime de 0,30 m, în timp ce în zona
centrală adâncimea maximă ajungea la 0,58  m. Pereții complexului au fost puternic arși, lutul crud
înroșindu-se pe o grosime de 4–6 cm. Fundul gropii era acoperit de mult cărbune, în umplutura nișei
centrale fiind descoperite numeroase oase calcinate, dar și inventarul funerar, constând în două măr-
gele din sticlă (Pl. III/4), un ac de păr din bronz (Pl. III/5) și un mic vas ceramic (Pl. III/6). În partea
superioară a structurii, perimetral, au fost identificate 4 cuie din fier, lungi de câte 8 cm, elemente ce țin
de realizarea unui rug funerar. S-a dovedit că și acest complex era un mormânt de incinerație.
Cele două morminte identificate au conținut câteva materiale arheologice ce par a indica inventare
specifice unor persoane de sex feminin. Complexul Cx 1 a scos la iveală o mărgică din jasp roșu, materie
primă cu aspect local, în apropierea Miciei fiind identificată o sursă ce conține acest tip de roci11. Piesa,
având forma unei sfere aplatizate într-o parte, are diametrul de 0,7 cm, fiind perforată dintr-o parte în
cealaltă. Orificiul, de formă tronconică, a fost realizat dinspre partea aplatizată spre cea rotunjită, dia-
metrul său fiind cuprins între 0,2 și 0,4 cm. Pe corpul piesei au fost excizate superficial trei suprafețe de
formă circulară, cu diametre cuprinse între 0,3 și 0,4 cm (Pl. III/3).
În complexul Cx 2 au fost identificate două mărgele tubulare, din sticlă translucidă de culoare ver-
zuie (Pl. III/4). Acestea au profil hexagonal, sunt lungi de câte 0,9 cm și au orificiile centrale cu diame-
trul de 0,1 cm.
O altă piesă descoperită în acest mormânt o constituie un ac de păr, confecționat din bronz. Solul
extrem de acid a afectat piesa, capătul său superior fiind distrus. Acul are tija cu profil circular, cu dia-
metrul de 0,2-0,3 cm. Lungimea păstrată a acestuia este de 5,6 cm. La 3,4 cm de la vârf, corpul piesei
este ornamentat cu două caneluri, care delimitează registrul lis de registrul decorat. Partea superioară
a tijei este decorată cu șapte caneluri spiralate, ce se întind pe o lungime de 1,7 cm. Trecerea spre capul
acului (dispărut, în prezent) se face printr-o altă canelură (Pl. III/5).
Inventarul mormântului este completat de o cupă ceramică din pastă gălbuie. Vasul, spart pe loc,
a suferit din cauza condițiilor acide ale solului. Cupa are o înălțime de 6,3 cm și diametrul maxim de
5,5 cm. Fundul plat are diametrul de 2,1 cm, în timp ce buza, ușor evazată, formează gura vasului, cu
diametrul de 4,1 cm. Recipientul este decorat cu mai multe caneluri fine atât deasupra, cât și dedesubtul
diametrului maxim (Pl. III/6).
Din stratul de cultură apărut în toate cele trei unități de cercetare au putut fi identificate mai multe
fragmente ceramice, aparținând cu precădere unor farfurii și tăvi, ce ar putea fi puse în legătură cu
diverse practici funerare, precum banchete. Materialele recuperate, aflate într-o stare de degradare
avansată din cauza acidității ridicate a solului, pot fi încadrate larg în intervalul secolelor al II-lea și
al III-lea d.Chr., de remarcat fiind un fragment de disc de opaiț aparținând tipului Loeschcke 1012
(Pl. III/7).

Concluzii
Cercetarea arheologică preventivă desfășurată pe proprietatea Lup Corina din Vețel, str. Livere a
dus la identificarea unei zone de înmormântări din perioada romană. Au fost săpate două complexe
funerare de tipul unor morminte de incinerație cu groapa arsă, unul dintre ale având groapa cu fundul
plat, în timp ce al doilea avea groapă în trepte. Dacă primul tip este destul de răspândit și în necropola
estică a Miciei, mormintele cu groapă în trepte sunt relativ rare, fiind atestate anterior doar alte două
astfel de structuri13. Chiar dacă I. Andrițoiu considera că doar în cazul mormintelor cu groapa în trepte
putem vorbi despre o ardere pe loc a defunctului14, faptul că ambele structuri conțineau cuie amplasate

11
  BARBU 2007–2008, p. 51–52.
12
  LOESCHCKE 1919, p. 445–446.
13
  ANDRIȚOIU 2006, p. 81.
14
  ANDRIȚOIU 2006, p. 81.
 230 M ariu s Gh eorgh e Barbu , Mihael a-M aria Barbu

perimetral, coroborat cu urmele proeminente de ardere a pereților gropilor și stratul consistent de

cărbuni de pe fund indică faptul că defuncții au fost arși pe câte un rug funerar, amplasat deasupra
gropilor, deci despre înmormântări de tip bustum.
Cele două morminte identificate conțineau materiale specifice inventarului funerar feminin și erau
dispuse la mică distanță unul față de celălalt, având aceeași orientare. Acest fapt pare a indica o relație
directă între cele două înmormântări, ele făcând parte, cel mai probabil, dintr-o grupare de morminte,
ce se întinde la vest de zona cercetată de noi și poate fi datată în intervalul secolelor al II-lea și al III-lea
d.Chr.
Una dintre principalele întrebări ridicate de această descoperire se referă la apartenența teritorială a
acestor morminte. Astfel, putem presupune că zona afectată de proiect face parte fie dintr-o prelungire
a necropolei de vest a Miciei, semnalată anterior la o distanță de aproximativ 300–400 m est față de
strada Livere, fie constituie o necropolă separată, ce poate fi pusă în legătură cu o construcție de mari
dimensiuni semnalată în fotografiile aeriene15 și în cercetările de suprafață16, amplasată la aproximativ
100 m nord față mormintele descoperite acum (Pl. I/1, 2). Identificarea, în cadrul unei cercetări preven-
tive foarte recente, a unui număr de alte 14 structuri funerare, amplasate la aproximativ 50 m sud față de
terenul deținut de către Lup Corina (informații ce vor fi publicate în cadrul unui studiu viitor), înclină
balanța spre prima ipoteză de lucru.
În aceste condiții, se pare că necropola apuseană a Miciei se întinde pe o suprafață foarte întinsă,
ocupând mai multe sute de metri de-a lungul „Drumului Vechi”, șosea ce constituia drumul principal
Deva-Arad până în anul 1968 și care suprapune, cel mai probabil, principala arteră antică, care trecea
la câțiva zeci de metri față de latura sudică a castrului Micia și continua în aval pe lunca Mureșului
(Pl. I/1), străbătând și această zonă de înmormântări.

Bibliografie
ALICU 2004 Alicu D., Micia. Studii monografice I. Monumentele de spectacol și de cult,
Cluj-Napoca.
ANDRIȚOIU 2006 Andrițoiu I., Necropolele Miciei, Timișoara.
BARBU 2007–2008 Barbu M., Arheologie experimentală. Confecționarea uneltelor preistorice din piatră
cioplită, în Sargetia XXXV-XXXVI, p. 47–97.
BARBU, BARBU 2012 Barbu M. G., Barbu M. M., Un sit arheologic complex pe Valea Mureșului – Luncă
– În Vie (Vețel, Hunedoara), în Sargetia S.N. III (XXXIX), p. 27–58.
CIONGRADI 2007 Ciongradi C., Grabmonument und sozialer Status in Oberdakien, Cluj-Napoca.
LOESCHCKE 1919 Loeschcke S., Lampen aus Vindonissa. Ein Beitrag zur Geschichte von Vindonissa
und des antiken Beleuchtungswesens, Zurich.
OLTEAN 2007 Oltean I. A., Dacia Landscape, colonisation and romanisation, Routledge.
ȚEPOSU-MARINESCU, Țeposu-Marinescu L., Mărghitan L., Monumente funerare de la Micia (I),în
MĂRGHITAN 1968 ActaMN 5, p. 125–135.
ȚEPOSU-MARINESCU, Țeposu-Marinescu L., Mărghitan L., Monumente funerare de la Micia (II),în
MĂRGHITAN 1969 ActaMN 6, p. 159–164.
ȚEPOSU-MARINESCU Țeposu-Marinescu L., Despre aedicula funerară în Dacia romană, în SCIVA 25, 3,
1974 p. 417–425.
ȚEPOSU-MARINESCU Țeposu-Marinescu L., Funerary Monuments in Dacia Superior and Dacia
1982 Porolissensis, BAR 128, Oxford.

  OLTEAN 2007, p. 157.

15

  BARBU, BARBU 2012, p. 38–40.

16
 Două morminte romane descoperite recent la Micia 231

Pl. I. 1. Micia, imagine satelitară (Google Earth); 2. Locul descoperirii, imagine aeriană.
 232 M ariu s Gh eorgh e Barbu , Mihael a-M aria Barbu

Pl. II. 1. Secțiunile S1, S2, S3; 2. Suprafața Sp I; 3. Mormintele Cx 1 și Cx 2 la conturare; 4. Mormintele Cx 1 și Cx 2.

 Două morminte romane descoperite recent la Micia 233

Pl. III. 1. Profilul mormântului Cx 1; 2. Profilul mormântului Cx 2; 3. Inventarul mormântului

Cx 1; 4, 5, 6. Inventarul mormântului Cx 2; 7. Mareriale ceramice din stratul de cultură.