Sistem de operare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân
neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Poziția sistemului de operare într-un sistem computațional

Un sistem de operare, prescurtat SO (engleză operating system, prescurtat OS), este

un ansamblu de programe care are rolul de a gestiona și de a facilita utilizatorului
accesul la resursele sistemului de calcul. Metaforic, se poate spune că un sistem de
operare joacă rol de dirijor, orchestrând doleanțele utilizatorilor prin atibuirea de partituri
adecvate către diversele resurse ale calculatorului și veghind la interpretarea
armonizată a respectivelor partituri, astfel încât scopurile pentru care s-a apelat la
calculator să fie atinse. Pentru aceasta, nucleul sistemului de operare este primul
program încărcat în memoria calculatorului si rămâne activ pe toată durata funcționării
acestuia. Sistemul computerizat poate fi un computer, o stație de lucru (workstation),
un server, un PC, un notebook, un netbook, un smartphone, un aparat de navigație
rutieră, un e-book reader sau unele aparate de uz casnic, precum și playerele
multimedia. Sistemul de operare joacă și rolul de gazdă pentru aplicațiile care rulează
pe echipamentul (hardwareul) respectiv.

Cuprins

 1Istoric
o 1.1Anii 1950
o 1.2Anii 1960
 o 1.3Anii 1970
o 1.4Sistemele de operare moderne
 2Exemple de sisteme de operare
 3Sistem de operare mobil
o 3.1Alte sisteme
 3.1.1Sisteme de operare cu scop educațional
 4Literatură de specialitate
 5Referințe
 6Vezi și
 7Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]
Până în anii ‘50, se dezvoltă prima generație de calculatoare, având la bază
tehnologia tuburilor vidate. O inovație majoră este introducerea cartelelor perforate, ca
modalitate de stocare a informației. În această perioadă nu existau limbaje de
programare iar echipamentele electronice nu aveau sisteme de operare, fiind capabile
să ruleze doar un singur program, utilizatorul fiind responsabil pentru interacțiunea
directă cu hardware-ul.
Dezvoltatorul ideii de sistem de operare care să sintetizeze operațiile unui computer, și
rularea simultană a mai multor funcții ale unui program, a fost Alan Turing, a
cărui Turing machine este considerat precursorul tuturor computerelor.
Anii 1950[modificare | modificare sursă]
În 1950, Laboratorul de Cercetare General Motors a realizat primul sistem de operare
pentru calculatorul lor, IBM 701. Acesta rula un sistem de procesare în serii, deoarece
programele și datele erau introduse pe rând.
Sistemul de operare SHARE Operating Sistem creat de IBM în 1959, deservea
computerele de tip mainframe IBM 704, IBM 709 și IBM 7090. Apoi, este dezvoltată o
nouă versiune, mult mai complexă, IBSYS (IBM’s Operating System).
Anii 1960[modificare | modificare sursă]
În anii ‘60, diferite companii producătoare de mașini de calcul au dezvoltat mai multe
sisteme de operare: Control Data Corporation, Borroughs Corporation,
IBM, UNIVAC, General Electric, Digital Equipment Corporation. Acestea au revoluționat
conceptul de sistem de operare, introducând fiecare noțiuni și caracteristici noi.
Sistemele de operare au evoluat în multiprogramare, în care mai multe programe
puteau rula în memorie, capacitatea de a comunica în rețea sau de a distribui mai
multor utilizatori accesul la un program sau chiar nivele inelare de securitate.
În 1961 Burroughs Corp. a introdus seria de calculatoare B5000, cu sistemul de operare
MCP (Master Control Program), primul sistem de operare care a fost scris exclusiv
ȋn ESPOL, un limbaj de nivel înalt, dialect al limbajului ALGOL. MCP a introdus de
asemenea și prima implementare comercială de memorie virtuală. Sistemul de operare
MCP este încă în utilizare și astăzi în linia de calculatoare Unisys ClearPath/MCP.
Atlas Supervisor care a funcționat pe calculatorul Atlas, construit la Universitatea
Manchester în 1962, a fost sistemul de operare care a reușit să aloce resursele de
procesare ale calculatorului astfel încât acesta să poată acționa simultan pe mai multe
sarcini și programe de utilizator. Diferitele sale funcții includ administrarea memoriei
virtuale a computerului Atlas. Este considerat ca fiind primul sistem de operare modern
recunoscut.
UNIVAC, primul producător comercial de computere, a produs în 1962 sistemul de
operare EXEC, pentru seria de calculatoare UNIVAC 1100/2200. Acesta a fost un
sistem orientat pe loturi care putea opera cu discuri, cititoare de carduri și linii
de imprimante.
General Electric și MIT au dezvoltat GECOS (General Electric
ComprehensiveOperating System), care a introdus conceptul de nivele de privilegii
securizate pe inele. După achiziționarea acesteia de către Honeywell, a fost redenumit
ȋn General Comprehensive Operating System (GCOS).
Control Data Corporation (CDC), introduce sistemul de operare SCOPE pentru seria de
calculatoare CDC 3000, CDC 6000, și CDC 7600.
Digital Equipment Corporation a dezvoltat mai multe sisteme de operare de partajare pe
timpi pentru liniile sale de calculatoare PDP-10 pe 36 biți, inclusiv TOPS-10 și TOPS-
20, lansate în 1962 și 1969. TOPS-10 a fost un sistem deosebit de popular în
universități și în comunitățile ARPANET.
În 1964 IBM a dezvoltat System/360, o familie de computere disponibile pe scară largă,
cu diferite capacități. Pentru acestea a fost dezvoltat OS/360, primul sistem de operare
capabil să lucreze la nivelul mai multor echipamente, centralizând astfel comanda unei
întregi linii de procesare. OS/360 a deservit de asemenea computerele NASA în
misiunea Apollo 11. Principalele sisteme de operare folosite astăzi de IBM sunt
descendente ale OS/360.
În România, primul sistem de operare a fost elaborat în 1968, pentru calculatorul
electronic DACICC-200, construit la Institutul de Calcul „Tiberiu Popoviciu” (Academia
Română).
Articol principal: Istoria informaticii în România.