Analiza funcționării unui utilaj de producție

1. Aspecte teoretice

Performanţele firmelor producătoare sunt dependente, printre altele, de

productivitatea utilajelor de producţie utilizate. Aceasta depinde nu numai de
caracteristicile tehnice ale utilajelor ci şi de fiabilitatea acestora. Iată de ce, se cuvine sa
se acorde importanţa cuvenită acestei probleme. Dacă se are în vedere şi faptul că
elementul central al teoriei fiabilităţii este defectarea (căderea) şi mai ales ca acest
eveniment poate fi cauzat de o exploatare neadecvată, problema analizei fiabilităţii
utilajelor este pe deplin justificabilă pentru oricine.
Este bine cunoscut faptul că utilajele de producţie nu pot funcţiona tot timpul,
existând perioade de întreţinere, de reparare sau pur şi simplu de neutilizare a lor din
diverse motive. Toate aceste perioade de stagnare trebuie reduse la minimum pentru o
mai eficientă utilizare a utilajelor.
Dacă se urmăreşte evoluţia stărilor unui utilaj, se poate trasa o diagramă ca cea
prezentată în figura 1. Diagrama relevă faptul că sunt posibile trei stări distincte ale unui
utilaj: starea de bună funcţionare (F), starea de reparare (R), sau starea de staţionare (S)
provocată de alte cauze decât repararea (staţionări, aşteptări, întârzieri, lipsă de comenzi,
etc.).

Fig.1 Evoluția stărilor unui utilaj

Timpul total de observare a evoluţiei utilajului (To) este alcătuit din mai multe
cicluri de funcţionare cfi, i∈{1,n}, care au durată variabilă. Aceasta se explică prin faptul
că timpii de bună funcţionare (ti), timpii de reparare (tri) şi timpii de staţionare (tsi) au
valori variabile.
Aceeaşi perioadă de observarea poate fi descrisă cu ajutorul a „n” cicluri de
funcţionare de aceeaşi durată (cf), pentru care timpii caracteristici se înlocuiesc cu mediile
obţinute pentru întreaga perioadă de observare (Fig. 2):
 Fig. 2 Evoluția echivalentă a stărilor unui utilaj

Pe baza relațiilor de mai sus se determină alte mărimi caracteristice privind

fiabilitatea utilajelor: intensitatea de defectare (λ), intensitatea reparațiilor (μ),
coeficientul de disponibilitate (Ka):

Dacă se acceptă faptul că majoritatea elementelor componente ale utilajelor sunt

de natură mecanică și c intenstatea de defectare este aproximativ constantă, atunci se
poate utiliza modelul repartiției exponențiale. Potrivit acesteia , disponibilitatea A(t) se
pot determina cu relația:

A(t) = R(t) + [(1-R(t)] M(t)

unde:
R(t) – fiabilitatea
M(t) – mentenabilitatea
Functia de mentenabilitatea (potrivit legii exponentiale) se poate determina cu
relatia:

M(t) = 1-e-µt

La produse nereparabile, la care mentenanta este zero, M(t) = 0,

disponibilitatea este egala cu fiabilitatea, A(t) = R(t)
Indicatorul de disponibilitate are sens atunci cand sistemul este reparabil!
2. Aplicatii propuse spre rezolvare

a. Se consideră un utilaj aflat în utilizare într-o secţie de producţie. Acesta este urmărit
în exploatare o perioadă de timp T = 14280 h, în care s-a observat că au alternat
perioade de bună funcţionare t şi perioade de reparare tr . (tabelul 1)
i i

Tabelul 1 Date inregistrate

Se cere:
1. Sa se reprezinte grafic ciclurile de functionare
2. Sa se calculeze: MTBF, MTR, rata caderilor (intensitatea de defectare ) si
intensitatea reparatiilor
3. Sa se calculeze coeficientul de disponibilitate (Ka = D)
4. Folosind modelul exponential al fiabilitatii, sa se calculeze R(t) si F(T)
pentru t = 3000 ore si sa se faca aprecieri asupra valorilor obtinute

b. Se considera un utilaj urmarit pe parcursul a 10 cicluri de functionare. Au fost

inregistrate informatiile sintetizate in tabelul 2

Tabelul 2 Date inregistrate

Se cere:
1. Sa se reprezinte grafic ciclurile de functionare
2. Sa se calculeze: MTBF, MTR, rata caderilor (intensitatea de defectare )
si intensitatea reparatiilor
3. Sa se calculeze coeficientul de disponibilitate (Ka = D)