Să luăm Aminte!

„Eu, părinţilor şi fraţilor, sunt venit aici de la vârsta de 18 ani. Mi-am petrecut viaţa mai mult în
pustie, la chiliuţa mea. Odată, pe când ascultam o predică, părintele respectiv spunea că dacă
citim Acatistul Bunevestiri a Maicii Domnului de douăsprezece ori, ni se va îndeplini orice
dorinţă care ne este de folos. Auzind acestea, m-am minunat şi am început să le spun şi
oamenilor să citească acest acatist, dar de 40 de ori.
Trece o perioadă de timp, şi, pe când mă aflam la Tesalonic, vine o femeie la mine şi spune că a
făcut precum i-am spus, citind acatistul, şi s-a vindecat de cancer; altcuiva i s-a rezolvat rapid o
problemă. Auzind acestea, am rămas pe gânduri. Să vă spun drept: nu citisem niciodată acest
acatist; mă ocupam mai mult cu rugăciunea inimii.
În acea seară, ducându-mă acasă, am început şi eu să citesc Acatistul Buneivestiri de trei ori, iar
apoi m-am culcat. Pe când dormeam, văd în vis că se deschid Cerurile şi o văd pe Maica
Domnului coborând, înconjurată de slavă. S-a apropiat de mine şi m-a binecuvântat, apoi m-a
întrebat de ce am nevoie. I-am arătat capul, zicând că de multe ori mă doare. Atunci Ea m-a
privit cu blândeţe şi mi-a zis că de acum nu o să mă mai doară. Apoi a continuat, zicând: «De
acum înainte să vorbeşti neîncetat la oameni şi Eu nu te voi părăsi». M-a binecuvântat din nou şi
S-a înălţat iarăşi la Cer, precum venise”.

(Din ”Povestiri duhovniceşti” - PE VÂRFUL ATHOSULUI - Monah Pimen Vlad)

Creştinismul este dragoste izvorâtă din durere împărtăşită

Creştinismul este dragoste, creştinismul este şi durere. Creştinismul este dragoste izvorâtă din
durere. Şi ce este această poruncă stranie adusă de Hristos, dacă nu durere? Ce înseamnă, de fapt,
a iubi pe aproapele tău? Să-i cumperi un hamburger? Să-i dai zece lei? Uneori şi asta. Dar dacă
necazul aproapelui tău nu poate fi alinat cu un hamburger şi nici cu zece lei, dacă el depăşeşte
puterile tale? Iar mie mi se pare că orice necaz şi orice durere depăşeşte puterile noastre. Atunci
singurul lucru pe care îl putem noi face este să ne îndurerăm cu durerea aproapelui nostru, cu
durerea întregii lumi, dacă se poate.

Arhimandritul Sofronie Saharov, scriindu-i unei femei bolnave, căreia îi murise fiul în vârstă de
opt ani, povesteşte această întâmplare: „Eram odată împreună cu Sfântul Siluan şi priveam de
lângă chilia noastră din Sfântul Munte o corăbioară nimerită în furtună. Oamenii panicaţi aveau
de ales între a rămâne în corabie, aşteptând terminarea furtunii sau a veni cu luntrea până la mal.
Amândouă variantele erau la fel de primejdioase. Atunci, unul din călugări a suspinat şi a zis:
„Ah, cum mă doare sufletul meu pentru ei!” Sfântul Siluan i-a răspuns: „Dacă sufletul tău s-a
îndurerat pentru ei, înseamnă că ei sunt salvaţi”. Şi-ntr-adevăr, oamenii aceia au ajuns toţi la mal.
Aşa şi eu, îşi continua fericitul Sofronie scrisoarea, cred că boala în care vă aflaţi vă va lăsa,
pentru că sufletul meu mă doare pentru dumneavoastră”.

Sursa: Ieromonah Savatie Baştovoi, Dragostea care ne sminteşte, Editura Marineasa, Timişoara,
2003, pp. 6-7

Foto: Sfântul Siluan Athonitul (1866-1938)