DESPRE SENTIMENTUL RELIGIOS IN RAPORT CU CEL SOCIAL SI NATIONAL. U. Necesitatea culture! Clerului. (Urmare. Vedi No 9, anul al XIiI-lea Din cele ce am dis pani acum resulta: ci omul pérti in sine’un simbure, sentimentul religios, devine arbore cu necesitate. Asa dar omul are in sine citatea de a ajunge un grad stiut de desvoltare. A r inst asa giase multemi numai cu acel grad, la care’l pot inalta numai facultitile sale naturale, a sta in religiunea naturala si a nu dori mat mult, acésta'l in contradicere A si cu se desvolta si apa- Anea cu mintea sanétdési, cu perfectibilitatea omené sentimentul de inobilare al omulut. Pe langa acésta, ces- tiunea defectuositate! minte! omenesti este’ resolvita, gi ca €a nu’si péte sti ori cundste nicl macar destinatiunea sa cu exactitate. Am yédut ca omul n’are’ de cft un sen- timent nehotarat, un elan, ce’l miset eatré: Causa pri- mard, tar nw © stiinta positiva gi stabila, caria si i se poti increde; s’apot acea credinta sa devina» busula’ sa in téte Aatacerile acestei vieff.) Dupre cum’ voiajorul--n’ar putea ajunge la scopul propus, daca n/ar sti prin ce eon- tinente trebue sa treaci, tot asemenea gi omul lsat in pu-DESPR* SENTIMENT 582 a terea sa singur, nu va putea sti cu precisiune unde trebuesy : ajunga percurgénd asta viata, gi spre ce liman sa se fj Dupre com geometru fara un punet dat nu péte a’sl re solvi teorema sa, tot asemenea gi mintea, fara a admite principiile, din cart sa resulte ca consecinti morala aa; cact ar fi a admite riti fara isvor, or! efect fara causa, A. eésta insuficienta a omulut a fost reeunoseuta de téta le mea anticd si moderna, si cintata mat de tott poetit, De aceea gi declaram: ci tdti stiinta omulut este relatiya, A- césti relativitate ar decadea de cate ort am fi in posibi. litate de a cundgte absolutul. Admiterea unor principit po- sitive pentru viata ndstré morala nu este in contradicere ey ratiunea, dupre cum niet conducétorul eu cel condus, dupre cum busula pentru marinar, ort profesorul pentru eley, A- cést acceptare argumentézi numal imperfectiunea néstrat, pe carea n’o negim. Aceste principit neputéndu-se inventa de om, ca creatura, i le-att descoperit Dumnedeit ca Creator, Cregtinismul dar ne invati in mod convingétor, ct Dum- nedeti, Creatorul totulul, a bine-voit a descoperi omulus tote acele cestiunt de cari are necesitate in percurgerea vietel pe acest pamént. Aceste cestiunt nu putean fi niet odinidra resolvite positiv de ratiunea omenésci, ci cel mult numa atinse, Religiunea cregtina ni le propune in mod dog- matic si autoritar, formand codicile positiv al Religiunei. Noi insé, spre a fi adwisibile si convenabile mintei ndstre leinvestim cu téta forma stiintel omenestt, gi aga le presentim in metod stiintifie, logic, de si nu putem patrunde pe de- plin fondul lor obiectiv. Raportul dar al dogmelor Cres- tinismulut fata de stiinta omenésca, consti in forma espu- nerel, ce nu difera, supunéndu-se acelorasi regule logice, respectiv de sistem, purtand fn totul caracterul stiintifie- Diferinta existent in respectul fondulut este térte mare, cu téte acestea forma cele-o dam. nu degradeaza gi nici injosese intru nimica fondul lor divin. Ele decurg din fonténa ime- diata a adevérului, din D-deti; pe cand cele umane sunt resultatul cercetarit si cugetaril omenesti. In stiintele one» nesti mintea 3 progresaza gradat, dupé multe esperienti si rationiny, pe caod in cele divine se anunfi de odata adevérul trebuitor noué in perfectiunea sa. In Religiune dar adevérurile dogmatice, decurgénd imediat din lumina centrala, ce sunt aurora ori razile derivate din acea lumina, D-deii, de a- ceea ele, dogmele, pérta si notele de perfecte, autoritare si imposante, ori majestése. Ele indeplinese tardivitatea mintif naturale, evita erorile comise de ratiune fn asemi- i nea materie, in fine pun capat tuturor nedumeririlor ome- nest! in cestiunile vitale, ce interesaza pe om, gi prin a- césta fac a disparea, ca intunericul prin lumina, téte opi- niunile curiése gi absurde, emise din crierif morbosi ori pécatosi moralminte. Cregtinismul a facut pe oma fi tot aga de positiv in gestiunile religidse ca si in stiintele i exacte, cu acea diterinta, ca acolo, in dogme, nu péte fi erére, pe cand aicea in stiinta omenésca se intimpla adese. Acésta positivitate a religiunei, 1 di omului cel mai mare profit in percurgerea acestel vieti; cic! acuma n’are mai mult ase cugeta sigur, si a se convinge prin sine, ci nu- mai a admite, dupa formele stiinfel, acea ce el nu putea nicl odiniora afla prin propriele sale facultati. In acest mod 71 lasa t6ta viata spre a lucra si a produce virtutile ce decurg din acele dogme, prin cari numai se pdte perfec- tiona. Aicea indoiala nu mai are loc; de aceea cel ce cu- geta conform cu principiile lui Christos si aplica asupra lui corect doctrina sa, nu péte a nu fi moral gi virtuos. Dogmele dar sunt absolut necesare pentru tot omul cu mintea sinétésa, ele sunt in theologie, ceea ce sunt adevé- rurile probate in matematica, ceea ce sunt obiectele pen- tru sensi. Dupre cum nu péte esista un edificiii fara tun- dament, aga nicf morala fara dogme, si precum nava este amenintata de a naufragia neavénd busuli, si omul a pé- citui, neavénd principit dupa care sa vietuiasca gi se lucreze moralminte. Nu se péte admite in fine conduita morala gi actiuni virtudse, acolo unde nu esist principil re- ligidse positive, dupre cum nu se péte orbului pretinde ! s : ;je bay) Getureo PaROR earn sit judece despre colori, ort surdulut dea supra tonurilor, ort arborelui selbateo de Itivate. ‘ ey eine cele dise nu result de Joc, e déra, ismul ar dispretui. stiinta omenésea, 0) ca ar fi in contra, Pro; gresulut, stiintific, produs de mintea néstri; cel ce’ fae aseminea acusare sunt sai in o profunda erére, satt pling de pasiunt in, contra Religiuner, Not Cregtinit, o declaram ‘ in fata lume, ca Iubim filosofia din suflet. gi o consideram ca sora, minora, a Religiunel, pe care theologia o ajuta in cestiunile ce ea nu le péte resolvi; dupre cum gi filosofia concede theologiet téte tormele dupa cari numai un adeyér se péte presenta mintel ndstre, s’apol_a se adopta cu con- victiune. Daca s& gasesc theologi ce ataca filosofia, acestia de buna sama ca inca n’ati inteles Chrestinismul. Filoso- fiaa facut térte mare serviciu theologiel, sustinénd’o pe cand era amenintata de sofismele mintei omenesti; tot de asemenea gi theologia la réndul séti gi-a platit datoria. Daca _ cAte-odata g/ati, declarat resbel intre ele, causa a fost cA unaa impietat asupra drepturilor celet-lalte. [storia omenire! ne da osuma de exemple in asta privire: tar mie ‘mi place a cita si aicea pe SAntul Grigorie Nisul; tata ce dice: Ca spiritul este nemuritor, despre acésta atesta $i filosofia ome neasca, dar emandnd din corp im corp si transmutdndu-se din rational in nerational. Dic ca evista Dumnedeit, si a- testa ca este Creator, dar avénd necesitate de materie ‘suse jin ca este drept si putinte, dar care la ocasiunt lasa loc fax talismulut;' si pentru ce se espunem in detail cum adeviirur rile dogmatice. se maculeasa de filosofia. omeneasca, prin a- daugirt. neconvenabile? (Tom. I, pag. 194)..,Prin urmai acest Sant Parinte recundste cit filosofia péte sa ajungi grad dre-care.de stints, daca ins, se. forfazd mal de cAt "1 conced puterile sale, atunct gregegtes sin ~Religiunea crestin’ este creat, pentru om) farit pentru. ea, gi cel ceo. a predicat : euno: Pe om, cAt si puterile sule; fiS i z IN RAPORT CU CEL sociaL S$! NATIONAL ecomodéndu-se Religiunea omului, prin acésta t recundgte gi puterea facultatilor sale, *y da ratiunel respectul datorit, efcl prin minte reeundste gi se convinge despre caracterul di- vin a Religiet; dar nu’t logic de a’sI permite sa lucreze are bitrar si absolut in cestiunt ce tree peste puterile minter omenesti. Nol crestinil facem fdrte mare us de ratiune in theo- logie, dar nu voim ay recundste autoritatea sa in materit transcedentale, unde mai tot-deauna a schiopitat, eact ar fia admite ca partea cuprinde totul, si acésta’t absurd, Prin urmare ar fi o erére a Supune absolutul relativulut, ort pre Dumnedett omului! De cate ort i s'a acordat acest drept filosofiet, de atatea orl a aruncat chiar si pe D-dent de pe tronul seti, ridicénd-armele asupra Sa si a esclama ca Iulian Paravatul, voind a se inaugura pre sine de Dum- nedet. Libertatea constiintet in materi religidse este férte buna gi not-o admitem, dar trebue sa stim ca nu ni s'ati dat acésta libertate spre a ne distruge moralminte, ci a ne edifica, Libertatea, dupa Apostolul cand trece margenile cu- vintei devine licenta, abuz. Contrarii Religiunei o invéca con- tra néstra, dar realitatea ni demonstra ca e1 sunt cet mat ar- bitrari in apueaturile lor gi cei mai absoluti in ideile lor. Com- bat Crestinismul orl numat spre a’si justifica opiniunele gi conduita lor, ori spre a face loc Rationalismulut sati Mate- rialismulut, a ciror fructe incep ane produce epidemix gi pestilenti morale-sociale. S'apoi pe ce basa sa arunci dog- mele cregtine si se accept alte idei curat omenesti? Ei ne spun: in puterea resonului, dar dre pot a ne presenta probe despre stabilitatea gi eficacitatea principiilor minfet omenesti? Oare ceea ce asta-di sustine, nn va combate mane? Oare n’a- vem si no¥ aceasi minte, aceleast facultati.gi n’am putea sa le dicem, ca odiniora Apologistii?. Veniti vot la not, cact not mavem ce culege de la vot, cétct not cundstem pe ale véstre, Noi stim ca exist discufii intre dmenigi asupra cestiune- lor celor mat bine probate. Atunci pe ce se ne basem? A ™é supune resonulut altuia, ar fia’mi sclavi pre al mei, si de cAte ori admitem ideia altuia, admitem sclivia ori586 DESPRE SENTIMENTUL RPI a arbitrarietatea. Dect Santele dogme ale Religinney Ef sunt caile ce ne conduc cu siguranta cates Perfectionare ‘ si ajungerea destinatiune! ndéstre, sunt ochil ce constiinta ndéstra de erori, precum cel materialy Corpul de cadere; sunt puntea pe care numat se pote salva cel ce g suferit naufragit, sunt in fine lumina haric& ee sedte pécatos din infernul tnegrit si intunecat, gi’l introduce ca gi peacel talhar, direct in paradis. Moralet sunt indispensa. bile dogmele ca edificiulut basele, ca corpulut integritateg membrilor spre a functiona drept. Unde nu se accept dogme, acolo nu péte esista Morala crestina singura ade. vérata, ci un bigotism, o deprindere cel mult, Suspendand dogmele, sa suspenda ori-ce idee de autoritate, Positivitate, moralitate si prin urmare siguranta in familie, cetatt si nati. unt. Ele, Dogmele, nu sunt in contradicere cu mintea, dupre cum ce este de asupra mea nu este in contra mea gi opus mnie, ci superior mie. Dogmele sunt folositére dar pentru om in téte privintele: sociale, morale si intelectuale. Cel ce pretinde a avea Morala in societate fara Religiune reclami a avea lu- mina fara sére, vedere fara ocht. Pentru ase putea ins& presenta cu demnitate Chresti- nismul in seculul nostru, ce pare a nu admite nimica din ceea ce se numeste supranatural; pentru a se espune creg- tinismul conform cu desvoltarea si civilisatiunea actuala, si a nu mai fi tratati Religiunea crestina de retrograda’, si contrara, cum die, naturet omenesti celei perfectibile; pentru ca dogmele religiunet s& nu mat devina derisoril si scandal pre buzele necredinciogilor sati a ignorantilor; pen- tru a se ridica in fine insulta adusi Crestinismului, ea tim- peste si nu desvolta cu invétatura sa mintea omeneascd, ea adic suspenda ‘Si nu recundste libertatea, ct condamn’ si nu incurajaza geniul, nicl un mijloe nu péte fi de cat — cultivarea inimet si & mintet tuturor acelor perséne, ce ait @ representa Crestinismul din oficiti. Acésta religiune, Gind venita omului de sus prin. Tisus Christos, contine téta ets fectiunea obiectiva de care areomul nevoe. De acea nudCU CEL S0CIAL St NATIONAL pote admite inovart in dogme—fiind absolut pertecta ca gi D-det. Dar perfectiunea sa obiectiva nu inpedeca de loc desvoltarea gi acomodarea sa in omenire, fi nict ataca sintenia ef, ci din contra sustinem ca multemindu-se cine- va numal cu perfectiunea obiectiva a religiunet, a cadut fn cele mal grave erori. Dect cei ce sunt meniti a se in- vesti cu toga apostolatulul, wt nevesitate absoluta de cul- tura mare, cAct fard ea, mat mult compromit demnitatea ade- vérurilor misiunet la care s'a sacrificat, Este posibil dre, si agteptam capodopere artistice de la cet ce n'att studiat artele? In zidar vom privi sa isbucneasca apa de unde nu este isvor! precum Moisi odinidra, daca n’avem ere- dinta insadita, ce’l o cunostinta supra-naturala, dar acceptata de minte in urma unui studi. Credinta érba este eresie gi degradeazi natura omulut. Cres prin foc, nicl sabie, nict constrangere, ci prin cuvént, prin convingere, obfinute in puterea argumentarilor omenesti si divine. Din acestea result, ct educatiunea gi instructiunea trebu- nismul s’a propagat nu esc sit fie indispensabile candidatului de theologie, si unde lipsese aceste conditiuni, acolo Religia este inlocuita prin su- perstitie, bigotism si fariseism; tar profitul ascultatorilor unui ast-fel de invétitor, va fi stingerea sati alterarea senti- mentulut religios. Theologul neinvétat fn gtiinta omeneasci devine ridicul in fata celor invélaty, si atuner in loc de a-i ]u- mina si conduce, el se conduce de altit si se umileste ina- intea gtiintel omenesti. Dureros spectacol ne represinta ne- cultura intelectuala a Clerulut Cregtin. Un portret in minia- tura este si Clerul {éref ndéstre! trebue so spunem cu téta hepirtinirea, caci de mult ait ticut gura Varlaamilor, Do- sitheilor, Antimilor, Grigoriilor, Veniaminilor ete. De mult stati in paraginire Anyonele prin bisericile crestinilor, ca via nelucrata din Evangelie, tar scrierile religidse fara con- Siderare pare ci aii si disparut. Trist viitor ne astépta mergénd tot aga. Tn omenire exista o lupta continva intre spirit si mate-RIES "588 DESPRE SENT! rie, acdsta’s! are atlefit set vigurog? Wt DINE CSErCit waft, tar acéla nigte’ improvizatt, ‘carit toemar mail putin. ‘De dewult dar lupta pare a fi decisa rea’ émenilor timpulut, si numal o sc&ntee Supranati, may pune in activitate migcarea representantilor ‘Crestinis: niuluy. Institutiunele positive insa ale’ Oréstinismulyy mn numat obligh, ¢i inca ameninfa ci escomunicare, condénna, gi esclud din oficil pre tofi acef‘ce nu sunt la inaltimes datoriilor. Asta-(i si canduele ‘stati “parasite gi neaplicate, ca deserturile nestrabatute. ‘ Am putea sa citam sute de locuri din Santa Scriptura gi din Seculii primari ai Bisericel, spre a ne putea convinge despre importanta ce a dat instructiunet ‘si educatiuner Orestinismul, dar fiind cunoscute, citez numal urmatdérele: Christos a dis discipulilor sér: Mergeft si tnvefapt téte ‘pop. rele; Dar asti-i unde mai resun& vocea oratorulut precum odinidra a S-tului Ioan, supranumit Gura de aur, pentru elo: cinta sa? Tisus Christos a dis: Vot sunteft ‘lumina’ lumet, Vot sunteft sarea paméntulut; dar asti-dt abla’ mat avem pe ict colea cite o lumina crestina, abla ne mai putem in- dulei gi intari suferintele gi lipsele religiése ‘prin sarea B: vangelica. Santul Apostol Pavel dice catré Tit! Fit tare in cuvént, dar asta-di tarie de cuvént mai numa afli, Mantuito- rula dis: Ceutaft mat intat impéeratia lit D-deii, pe eind no! nu suntem preocupati asta-di de cat de afaceri Jumestt gi materiale, departe de chemarea Apostoliea. Ar trebuisaimi- tam specialminte pe S-tul Grigorie, supranumit’ Theologal, pentru profunditatea cugetarilor sale in crestinism., Regenera torul Universulut a dis: Cuvéntulvostru'sa fie aga, aga. oo nu, dar in nici o cariera nuvom gasi mai/multe invidit, ealom si nestatornicit, pe cand ar trebui sa imita e Sf. Marele Vasilie a carui caracter era ca-ferul, tar fata’ , ca marmura. UPS ite ott Prin instructiunea Clerulur s’a. aparat Cregtini contra atacurilor pagane, prin pana abilaa A prin educatiunea si instructiune aIn RAPORKT CU CEL SOCIAL SI NATIONAL 589 in practica virtutilor. Unde nu esista invétatura, acolo nu pite fi realisata in constiinta nict o Virtute, gi fapta sévergitt fara stiinfa nu’gf pdte ayea valora sa. Din aceste rationamente estragem conclusiunea: ca Ins- tructiunea gi educatinnea sunt absolut necesare si indispen- sabile pentru candidatit Apostoliet lui Christos. Dar ére n'ai dreptate cel ce ne obiectéza cfnd die, ca lisus Christos n'a invétat nicder! carte, ca Apostolit att fost nestudiati gi ca nu- mat condus! de S-tul Spirit ati facut cela ce ati ficut, ea in- yofatura multa a adus eresi! si schisme in Biseriea, ca in fine ridica tipul omulut umilit, pe care’l reclama Crestinismul ? Aceste sunt obiectiile ce ne le face ignoranta, gi cart in a. parent’ para fi conyingétdére la prima audire, La aceste inculpart voiii/ respunde mat intain eu St. Grigorie Nazi- anzul, tatt el.ce dice; Socot ca de toft bmenit prudenft este admis ca instructia, este primul bun intre 6ment, nu num-t rd, ci gi cea laicd, pe care mulft dintre not o cred vita- natére si distrugétére; dar cugeta réit. Dect trebue Gre sa anos disprefuim instructiinea, dupre cum opineaza unit; nu, ci trebue a-t considera pe acia deignoranti si sect. (Gr. Naz. cuv. 20, pag: 324 gi 325). Tata gi cuvintele celut cu eloquenta de aur, ¢é. sunt fulgere si tanete pentru ignoranti: Asculta si cele-ce ait dis (Pavel Apostolul) lut Tit despre situatiunea Episcopilor,.dupa care inca adaugénd dice: Se cuvine ca Episcopul sé fie studiat in invéfatura cuvéntulut eredinjet, spre.a putea combate si pe cuntrart. (Ioan Christ. eitr. Tit, I,19), Jar Sf. Grigorie Theologul in poesie canta: Spune’ mt, acésta cum et, nefiind, erudifi. ati scris tratate st opere, pe care.cu vstenéla le imtelegem. si nu in totul. (Des- pre Episcopul Ath. 230).\In, fine Santil, Parinti Doctori at ‘Bisericei,, numai, prin eruditia, lor, ait, .respuns , tuturor, sar- ‘casmilor eretice, gi despretuea.ignoranta, numind’o: intune- \rec. Dect ; obiectiile ce ni..se fac ,sunt mal. mult demne.de ‘plans, cAnd, vin:)din, gura /Clericulu,, de cat de combatut; ‘pentru: ficeea. lored, cai suficient pentru, nol testimoniile ce “Jamadus idin SAnfit:Barinf!, spre, ane, convinge despre ab- osurditatea, lor, gi. necesitaten instructional Clerulat. ..(), es 590 DESPRE SENTIMENTUL RELIGIOS In fine, Preotul trebue sit studieze, daca se péte tote gt. inta omeneased, filosofia, gtiintele exacte, literare ai naty. rale, El trebue sa fie un tesaur nesecat'de Cunogtingy, caer trebue a réspunde la téte obiectiile ce i s’ar pune fn ou. mele stiintel. Dupre positia sa social crestina Clerieyl este superior tuturor, daca ins& va fi ignorant in stiinta ome. nésci, prin acesta va deveni din contra inferior, 4 Filosofia ’] face apt de cunogtinta omenésea gsi ind&manatic de a aplica legilé logicet in Religiune si a combate erorile provenite din partea sofisticilor si a sedlelor filosofice, Tata ce dice Santul Marele Vasilie: Puterea filosofiet dialectice este un mur pentru dogme, nepermiténd nimarut de a le ataca si distruge. (Vasilie in Isaia. cap. 2). Tar Santul Oli. ment Alexandreanul dice: Doctrina Méntuitorulux este pers fecta si deplina, fiind puterea si intelepetunea lut Dumnedeii, Cand i se asociaza filosofia Elena, prin acesta nu't face mat tare adevérul, dar imposibila intreprinderea sofitistica, si prin ea distinge ce este pervers si contrar, in clit cu drep tul se numeste barecada si pazitor al viet. (Cl. Alex. Strom. I. pag. 234). Tar cunostinta stiintelor theologice ne facili- teaz&’ intelegerea mai exact& a SAntei Seripturi. Aga ma- tematica face spiritul mat positiv. de care are multi nece- sitate un theolog. Istoria ’! face mai evidenta si mai pipaita Providenta divina, in guvernarea lumei. Jar stiintele natu- rale ’s fortific’. mai_mult argumentele fisico-theologice des- pre esistenta luni D-deit. Tata cum se exprim& Marele Vasilie: Sa uzam de eruditiunea omeneasca; Ludnd din ele ceca ce ni este familiar si convenabil, restul sa’l punem la o arte, fi precum apucdnd fiérea trandafirulut, ’t curagim spinit, de asemenea si despre acestea, culegénd ce este folositor st : ne pazim de ce este vatamator. (Cuvént cétra tiner!). Prin urmare dicem: Rémane pentru noi constatat ci omal ‘este compus din spirit si corp, dupa invétitura crestini, ¢ are un sentiment religios fniiscut nature! sale, ce’l face mult de cit mintea a se pune cu necesitate in relati Dumnedett. Tn urmit am demonstrat c& spiIN RALORT CU CRT, SOCIAL $1 NATIONAL 591 mirginit, cunostinta sa dar relativit, pe cand el este creat pentru a obtinea o perfectiune dupa asemanarea Crea- torului. Nu stie cn siguranta prin sine singur calea, pe care mergénd si péta ajunge la destinattunea sa, D-detit-a indicat acésta prin crestinism; insa pentru a ne conduce cine-va din émeni pe acésta cale trebue mat intaiti si o cu- ndsc& cu precisiune. Clerienl dar trebue si stie cu depli- nitate tot ceea ce a inventat spiritul omulut si a descoperit Cerul, daca voeste sit fie la inaltimea misiunet sale si si ne conduca cu stiinga sigura la ajungerea destinatiune! néstre. Tn alt mod Clericul Compromite numat apostolia ce i s’a incredintat gi discrediteaza, Cregtinismul in societatea ome- nésca. CE. SS i SSS