Biostatistică

Curs 3 - 2020
În practica curentă și în cercetările desfășurate în domeniul silviculturii, de cele
mai multe ori se efectuează observații și/sau măsurători numai asupra unui
număr restrâns de unități statistice ale populației/colectivității investigate,
respectiv asupra unui sondaj sau probe (colectivitate de selecție, eșantion) și
prin intermediul acestei probe se tinde spre cunoașterea statistică a întregii
populații.
Se pleacă de la ipoteza că abaterea probei de la populație este nulă (denumită
ipoteza nulă H0), iar apoi prin teste adecvate se verifică în ce măsură această
ipoteză este adevărată.
Populația va fi corect caracterizată de sondaj, atunci când fiecare unitate din
cadrul populației are șanse egale de a face parte din eșantion, și atunci când
eșantionul este reprezentativ.
Pe baza datelor obținute în urma observațiilor sau măsurătorilor se calculează
prin intermediul metodelor statistice diferiți indicatori statistici ce sunt
estimații ale parametrilor populației, cu care populația poate fi
caracterizată/descrisă.
Indicatorii distribuției experimentale

• Indicatorul statistic este expresia numerică a unor fenomene,

procese, activități sau categorii economice sau sociale cu caracter de
masă ce prezintă o variabilitate a formelor individuale și de
manifestare în timp și în spațiu.
Clasificarea indicatorilor statistici:
• -indicatorii tendinței centrale (indicatorii de poziție, care fac referire la
poziția principalilor valori ale distribuție, sintetizează valorile centrale ale
distribuției și oferă o reprezentare simplificată a unei distribuții empirice
de frecvențe prin determinarea unei tendințe centrale (zona din intervalul
de variație al caracteristicii studiate în care tind să se concentreze valorile
incluse în șirul statistic)i: media aritmetică, mediana, cuartilele, cuantilele,
procentilele, modulul.
• -indicatorii variabilității (indicatorii împrăștierii): varianța (dispersia),
abaterea standard, coeficientul de variație, coeficientul de omogenitate,
• -indicatorii formei distribuției experimentale: asimetria, excesul
1. Indicatorii tendinței centrale
1.1. Media aritmetică
• -indică centrul de grupare a valorilor observate/măsurate,
• -este valoarea cea mai probabilă într-un șir de măsurători
• -se calculează în cazul unor populații statistice calitativ omogene
• -catacterizează structurile de tip clopot.
Formula de calcul al mediei aritmetice
• -pentru valori negrupate pe clase/categorii de mărime

• -pentru valori grupate pe clase

, în care:
Exemplu

Exemplu:
xi ni xi*ni
2 2 4
4 6 24
6 15 90
8 23 184
10 33 330
12 21 252
14 14 196
16 11 176
18 8 144
20 3 60
Total 136 1460
Proprietățile mediei aritmetice:
• -Suma algebrică a abaterilor valorilor individuale dintr-un șir statistic
de la media șirului este egală cu zero
• -suma pătratelor abaterilor valorilor individuale dintr-un șir statistic
de la media șirului trece printr-un minim (este mai mică decât suma
pătratelor abaterilor față de oricare altă valoare diferită de media
aritmetică)
1.2. Medii de structură (se folosec mai ales pentru caracterizarea
distribuțiilor de tip asimetric)
• -Mediana
• -Cuartilele
• -Decilele
• -Procentilele
• -abaterea intercuartilică
• -coeficientul de variație intercuartilic
• -modulul
1.2.1. Mediana (Me) reprezintă valoarea observată în cadrul șirului statistic
ordonat crescător al variabilei xi care împarte șirul statistic al frecvențelor
absolute în două părți egale.
• În cazul valorilor negrupate pe clase, dacă avem un număr impar de
observații/măsurători (2k+1 valori), atunci mediana se află în dreptul
variabilei x de rang k+1, iar dacă numărul măsurătorilor este par (2k) atunci
mediana se calculează ca o medie cu ajutorul relației
Me=(Xk+Xk+1)/2
• Calculul medianei impune deci ordonarea valorilor variabilei în ordine
crescătoare, mediana este valoarea centrală pentru care valorile mai mari
sau mai mici decât ea apar cu frecvențe egale.
• Pentru valori grupate în clase calculul medianei se face prin
interpolare liniară cu relația:
• 1.2.2. Cuartilele
Cuartilele sunt trei indicatori statistici care împart setul de valori
Experimen
Prima cuartilă (Q1), numită şi cuartila inferioară, delimitează cele
mai mici 25% valori experimentaletale în patru părţi egale.
Cuartila mijlocie, cuartila a 2-a coincide cu mediana.
Cuartila a treia, sau cuartila superioară delimitează cele mai mari 25%
valori experimentale din distribuție.
• Intervalul intercuartilic (IQR) este diferența dintre cuartila a treia
(cuartila superioară) și prima cuartila (cuartila inferioară) (=Q3-Q1), în
interiorul căruia se află 50% din valorile exprimentale ale
caracteristicii analizate.
Reprezentarea sintetică prin graficul BOXPLOT
1.2.3.Modulul sau valoarea dominantă (Mo)
Distribuțiile experimentale (seriile de distribuție) pot si distribuții
unimodale, bimodale, trimodale, ..., plurimodale, în funcție după
numărul de maxime locale pe care le au.
Modulul (Mo) este valoarea caracteristicii studiate ce prezintă frecvența
maximă. În cazul în care avem de-a face cu o distribuție unimodală,
modulul corespunde vârfului curbei de frecvență.