MEDICINA DE FAMILIE COPII

1) Precizati tabloul clinic in stenoza hipertrofica de pilor.

Stenoza hipertrofică de pilor - reprezintă o hipertrofie a musculaturii pilorice care apare la sugarul mic şi care
generează un tablou clinic grav de stenoză pilorică.

Simptomatologia este tipică în majoritatea cazurilor, diagnosticul putând fi deseori stabilit prin anamneză corectă şi
amănunţită.

Debutul clinic obişnuit este după 2-3 săptămâni de la naştere, extrem de rar intervalul liber putând atinge 3 luni. În acest
timp copilul se alimentează şi se dezvoltă normal. Vărsăturile care apar sunt alimentare, iniţial vagi şi necaracteristice,
ulterior cu aspect tipic, evocator: sunt tardive după alimentaţie (la 20-30 minute), au caracter exploziv, emise în jet, cu
forţă la început, conţinând aproape toată cantitatea de lapte ingerat. Vărsătura survine după fiecare supt, are caracter
alimentar, cu lapte închegat, foarte rar având o tentă bilioasă, uneori cu striuri de sânge. Ea linişteşte sugarul, care este
imediat înfometat.

În timp se instalează deshidratarea, oliguria, constipaţia, starea de distrofiere.

2) Descrieţi caracteristicile varsaturii din sindromul de hipertensiune intracraniana

Sindromul de hipertensiune intracraniana se caracterizeaza prin cefalee frontala sau occipitala, tulburari oculare
(diplopie, edem papilar), varsaturi si stare de disconfort general.

Varsaturile
Apar mai tarziu in evolutia sindromului de hipertensiune intracraniana si nu se intalnesc la toti pacientii. Aproximativ
jumatate din bolnavi prezinta varsaturi.

Varsaturile din cadrul sindromului de hipertensiune intracraniana prezinta anumite caracteristici:

• apar mai ales dimineata, inainte de micul dejun si nu presupun un efort de varsatura
• apar spontan, nu sunt precedate de senzatie de grata sau discomfort abdominal
• varsaturile pot sa apara si la simpla modificare a pozitiei capului
• varsaturile sunt de tip central, in jet, apar brusc
• in majoritatea cazurilor cefaleea se amelioreaza pe moment prin varsaturi

Varsaturile se intalnesc frecvent la pacientii care prezinta tumori de fosa cerebrala posterioara, tumori in interiorul
ventricolului IV. Ele se datoreaza actiunii compresive a procesului inlocuitor de spatiu asupra structurilor nervoase ale
trunchiului cerebral.
 3) Precizati semnele clinice ale migrenei

Migrena – dezordine neurovasculara care se prezinta clinic cu hemicranie pulsatila, cea mai importanta cauza de cefalee

Clinica migrenei pargurge 4 etape:

a) Faza prodromala – instalata cu ore sau zile inainte de aparitia durerii de cap si consta in simptome polimorfe
- modificari ale dispozitiei (depresie, euforie)
- astenie
- somnolenta
- apetit exagerat pentru anumite alimente
- tulburari ale tranzitului
- simptome visceral complexe

b) Aura migrenoasa
- precede cu putin criza propiu-zisa
- durata 20-40 minute
- tulburari vizuale (fotofobie, fotopsie)
- elemente neurologice (parestezii, convulsii focale, ameteli, pareze, afazie)
- semne si simptome generale: indispozitie, neliniste, agitatie, insomnia, iritabilitate, astenie

c) faza cefalgica propriu zisa (hemicrania cu caracter pulsatil)

- localizare frecvent frontal sau temporal
- fotofobie
- intolerant la zgomote
- vertij
- tahicardie
- greturi, varsaturi
- durata – de la cateva ore, la cateva zile

d) Faza postcefalgica – se instaleaza dupa cateva ore

- varsaturi
- cefalee reziduale
- poliurie
- somnolenta

4) Enumerati cele patru caracteristici din sindromul de hipertensiune intracraniana

 Cefalee (din tumori cerebrale)

 tulburari vegetative (varsaturi, bradicardia, vasodilatie fata, transpiratii +++, dereglare t 0, sughit, eructatii)
 tulburari neuropsihice (apatie, somnolenta, oboseala, diminuarea memoriei)
 tulburari oculare (diplopie, scadera permananta a acuitatii vizuale)

5) Precizati care din urmatorii paraziti intestinali pot determina complicatii chirurgicale (ocluzie intestinala,
apendicita acuta, icter mecanic):
A. Enterobius vermicularis (oxiurii)
B. Ascaris lumbricoides
C. Giardia lamblia
 6) Precizati caracteristicile dureri abdominal functionale (anorganice).

Durerea abdominală funcţională

Este durerea ce apare ȋn absenţa unei anomalii organice, modificările fiind prezente doar ȋn desfăşurarea funcţiilor
fiziologice.
Sindromul durerii abdominale funcţionale reprezintă durerea care persistă mai mult de 6 luni fără să existe dovezi de afecţiune
fiziologică (funcţională), fără legătură cu procesele fiziologice (mese, defecaţie, menstruaţii) şi care interferă cu activităţile zilnice.

Principalele cauze ale durerii abdominale funcţionale sunt reprezentate de:

• sindromul dureros abdominal funcţional
• dispepsia funcţională
• sindromul de intestin iritabil.

Din punct de vedere clinic, starea generală a copilului este bună, febra lipseşte, curba staturo-ponderală este
corespunzătoare. Frecvent sunt prezente tulburările de tranzit (constipaţie sau diaree), greţurile, vărsăturile, distensia
abdominală, iar localizarea durerii este periombilical sau la nivelul abdomenului inferior.

7) Precizati care este principalul agent etiologic intalnit in diareile din sezonul rece:
A. E. coli
B. Shigella
C. Giardi lamblia
D. Rotavirus

8) Etapele obligatorii in tratamentul diareii, indiferent de etiologie sunt:

A. Tratamentul antibiotic
B. Tratamentul simptomatic – Smecta. Loperamid
C. Reechilibrarea hidro-volemica
D. Dieta

9) Precizati criteriile paraclinice de diagnostic pozitiv in diabetul zaharat.

 glicemia bazala > 126 mg/dl (2 determinari)

 glicemie in cursul zilei >200 mg/dl
 dupa TTGO cu 1.75 g glucoza/kgc (max 75 g)
 scaderea tolerantei la glucoza = diabet (<126 mg/dl bazal, > 140 mg.dl la 2 ore dupa glucoza)
 glicozurie
 cetonemie
 cetonurieionograma sanguine
 HbA1c

10) Tratamentul cu insulina in diabetul zaharat de tip I

A. Este indispensabil
B. Se va incepe la 1 an de la debut
C. Nu este necesar

11) Valoarea ideala a HbA1c la un pacient cu diabet este:

A. > 7.5%
B. <7%
C. <6%
 12) Precizati care este cea mai importanta complicatie a obezitatii copilului

Complicaţia cea mai importantă a obezităţii copilului este reprezentată de riscul apariţiei obezităţii la vârsta de adult.
Acest risc este de 3 până la 10 ori mai mare la copilul obez, decât în cazul unui copil cu greutate normală.

13) Enumerati semnele clinice ale sindromului de deshidratare care poate surveni in boala diareica acuta

Deshidratare usoara = pierdere ponderala < 5%

 Mucoase normale
 Sete – usoara
 Lacrimi – prezente
 Turgor – normal
 Fontanela anterioara– normala
 Pliu cutanat– elastic
 Volum urinar– normal
 Colaps – absent
 Comportament neurologic - normal

Deshidratare moderata = pierdere ponderala 5-10%

 Mucoase - uscate
 Sete – intensa
 Lacrimi– +/-
 Turgor – diminuat
 Fontanela anterioara– deprimata
 Pliu cutanat– revine lent
 Volum urinar– redus
 Colaps – timp recolorare capilar usor alungit
 Comportament neurologic - iritabil

Deshidratare severa = pierdere ponderala > 10%

 Mucoase – “prajite” “prajite”
 Sete – intensa
 Lacrimi– absente
 Turgor – flasc
 Fontanela anterioara – deprimata
 Pliu cutanat – persistent
 Volum urinar – mult redus
 Colaps – marmorare, cianoza, extremitati reci, hipovolemie,
 tahicardie
 Tulburari acidobazice
 Comportament neurologic – iritabil iritbil –convulsii
- letargic - coma
14) Precizati in care dintre urmatoarele parazitoze este util scotch-testul (aplicarea de benzi adezive la nivelul
regiunii anale):
A. Enterobius vermicularis (oxiuri)
B. Ascaris lumbricoides
C. Giardia lamblia
 15) Enumerati principalele mijloace terapeutice recomandate in tratamentul obezitatii la copil si adolescent

A. Activitatea fizică
B. Tratamentul dietetic
C. Tratamentul medicamentos
D. Tratamentul chirurgical
E. Terapia comportamentală

Tratamentul va fi iniţiat precoce şi va viza îndeosebi copiii cu risc crescut de obezitate pe termen lung şi de complicaţii
ale acesteia
Tratamentul va fi individualizat, fiind adaptat vârstei copilului, nevoilor sale creştere şi dezvoltare precum şi
nivelului socio-cultural al familiei.
Copilul şi echipa de îngrijire trebuie să fie de acord asupra obiectivelor terapeutice.
Principiul de bază este obţinerea unui bilanţ energetic negativ care se poate realiza prin reducerea aportului
caloric şi prin creşterea consumului energetic.
Ca şi în diabet, educaţia pacientului este piatra de temelie a tramentului, asigurând complianţa terapeutică şi
succesul pe termen lung.
Înaintea începerii tratamentului se va efectua anamneza alimentară şi a activităţii fizice, anamneza alimentară fiind
esentială în alcătuirea dietei. La stabilirea planului de activităţi fizice, se vor avea în vedere preferinţele culturale şi cele
legate de sexul copilului.
A. Tratamentul dietetic
Un tratament dietetic bine condus trebuie să îndeplinească urmatoarele criterii :
- să asigure un ritm normal de creştere şi dezvoltare
- să menţină starea de sănătate
- să determine o scădere ponderală lentă şi progresivă
- să fie individualizat
- să conţină şi strategia pe termen lung de menţinere a greutăţii atinse
1) la majoritatea copiilor obezi se obţin rezultate bune cu diete de 1000-1500 de kcal/zi, regimuri alcătuite prin
scăderea aportului caloric anterior cu 30%
2) atunci când există complicaţii ameninţătoare de viaţă ( apnee în somn, hipoventilaţie alveolară, HTA
importantă ), se impun restricţii mai severe
- se recomandă consumul de glucide cu absorbţie lentă ( polizaharide ) în detrimentul glucidelor simple, cu absorbţie
rapidă ( mono şi dizaharide ) ; dacă se evidenţiază o scădere a toleranţei la glucoză, se va interzice consumul de glucide
concentrate
- în ce priveşte aportul lipidic, 2/3 va fi reprezentat de acizii graşi mono şi polinesaturaţi şi doar 1/3 de acizii graşi saturaţi
iar consumul de colesterol trebuie să fie mai mic de 100 mg/1000 kcal
- proteinele de origine animală şi vegetală trebuie să fie consumate în proporţii egale iar aportul de minerale va fi
corespunzător necesităţilor impuse de vârstă ; va face excepţie restricţia moderată de sare, o restricţie mai mare
indicându-se în cazul HTA asociate
- este benefică o dietă bogată în fibre alimentare care este mai puţin calorică, creşte timpul de masticaţie şi determină
mai repede senzaţia de saţietate.
 B. Activitatea fizică
Se consideră în prezent că obezitatea se datorează în principal sedentarismului, ceea ce a impus exerciţiul fizic ca mijloc
terapeutic.
Activitatea fizică va fi gradată, începându-se cu activităţi uşoare, desfăşurate în casă, cum ar fi participarea la unele
activităţi casnice sau diverse jocuri.
Dintre activităţile în aer liber, cea mai indicată şi mai accesibilă este plimbarea sau mersul pe jos.
Se recomandă iniţial plimbări de 10 minute, 3 zile pe săptămână, ajungându-se treptat la 35-40 de minute zilnic .
Un alt sport recomandat la început este înotul.
Ulterior, odată cu scăderea în greutate, se pot practica şi alte activităţi fizice.
Beneficiile scăderii în greutate prin dietă şi activitate fizică sunt :
- creşterea tonusului fizic şi psihic
- normalizarea tensiunii arteriale
- restabilirea toleranţei la glucoză.
În concluzie, scăderea ponderală restabileşte starea de sănătate şi determină eliminarea factorilor de risc.

C. Tratamentul medicamentos
Este recomandat la copilul mai mare de 12 ani şi în special la cei cu obezitate importantă sau tulburări metabolice
semnificative. Există posibilitatea utilizării de :
- preparate antiobezitate cu acţiune periferică → Orlistat (Xenical ) care inhibă lipazele digestive,
limitând astfel absorbţia trigliceridelor şi a colesterolului
- inconvenientele terapiei cu Xenical sunt costul ridicat şi limitarea prescrierii în funcţie de vârstă.

D. Tratamentul chirurgical
În general, tehnicile chirurgicale utilizate la adult nu sunt adecvate la vârsta copilăriei. Excepţie face plicaturarea gastrică
care poate fi efectuată doar la adolescenţii la care s-a finalizat procesul de creştere.

E. Terapia comportamentală
Are ca scop promovarea unui stil de viaţă sănătos şi corectarea greşelilor alimentare.
Este esenţial ca toată familia să adopte noul stil de viaţă pentru motivarea şi stimularea copilului obez.
Terapia comportamentală include în principal automonitorizarea comportamentului alimentar şi al activităţii fizice şi
suportul psihologic.