PROIECT LA DISCIPLINA ONCOLOGIE

LIMFOMUL HODGKIN ȘI NON-HODGKING

Abstract
Limfomul Hodgkin (HL) este un neoplasm hematopoietic unic caracterizat prin celule
canceroase Reed-Sternberg pe un fond inflamator. Pacienții sunt diagnosticați în mod obișnuit
între 20 și 30 de ani, prezentând limfadenopatie supra-diafragmatică, adesea cu simptome
sistemice. Chiar și în stadiul avansat al bolii, HL este foarte vindecabil cu chimioterapie
combinată, radioterapie sau tratament combinat. Deși același regim chimioterapeutic a fost
principiul principal al terapiei în ultimii 30 de ani, abordările adaptate la boală au ajutat la
reducerea terapiei la pacienții cu risc scăzut, intensificând în același timp tratamentul pentru
pacienții cu risc mai mare. Chiar și pacienții care nu sunt vindecați cu terapia inițială pot fi
adesea recuperați cu combinații de chimioterapie alternative, noul conjugat anticorp-
medicament Brentuximab, transplant de celule stem hematopoietice autologe sau alogene cu
doză mare (alo-HCT). Inhibitorii programati de moarte(a celuelelor canceroase) (PD-1)
Nivolumab si Pembrolizumab au demonstrat ambele rate ridicate de răspuns si remisie
durabile in recidiva / HL refractara.
Cercetările viitoare vor căuta să integreze noi strategii în liniile anterioare ale terapiei pentru a
îmbunătăți rata de vindecare a HL și a minimiza toxicitățile tratamentului pe termen lung.

Cuvinte cheie: limfom Hodgkin, inhibitor PD-1, conjugat anticorp-medicament,

Brentuximab, imunoterapie, terapie adaptată PET, transplant alogen de celule stem
Introducere
Primele descrieri a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de boala Hodgkin datează din
1832, când eminentul patolog britanic Thomas Hodgkin a descris o serie de cazuri de autopsie
a pacienților cu limfadenopatie și mărire splenică. Abia la sfârșitul anilor 1990, înțelegerea
entității noastre ca o afecțiune malignă care rezultă din centrul germinativ sau celulele B post-
germinale a condus la obținerea favorizării termenului „limfom Hodgkin” (HL). În mod
caracteristic, celulele canceroase formează o minoritate a tumorii și sunt înconjurate de un
mediu inflamator reactiv cuprinzând limfocite, eozinofile, neutrofile, histiocite și plasmocite.
Aceste celule maligne pot fi celule gigantice multinucleate patognomonice sau celule
mononucleare mari și sunt denumite împreună celule Hodgkin și Reed – Sternberg (HRS).
Se estimează că limfomul Hodgkin reprezintă aproximativ 10% din cazurile de limfom nou
diagnosticat în Statele Unite (8.260 din 80.500), restul fiind limfom non-Hodgkin. Din cele
21.210 decese estimate anual din cauza limfomului, aproximativ 1.070 (sau 5%) provin din
limfom Hodgkin. Acesta reprezintă aproximativ 0,5% din cazurile recent diagnosticate de
cancer din Statele Unite și aproximativ 0,2% din toate decesele provocate de cancer. Cu toate
acestea, limfomul este cel mai frecvent cancer diagnosticat la adolescenți (cu vârste cuprinse
între 15 și 19 ani), reprezentând 21% din noile diagnostice, dintre care aproape două treimi
este limfomul Hodgkin.
Clasificare
Limfomul Hodgkin este împărțit în limfom clasic Hodgkin (cHL) și limfocite nodulare
predominante (NLPHL) pe baza morfologiei și imunohistochimiei. Peste 90% din cazuri sunt
de cHL, care se comportă ca un neoplasm agresiv, în timp ce LPHL are o biologie indolentă
în majoritatea cazurilor. Accentul principal al acestei revizuiri este cHL, care în sine este
împărțit în patru subtipuri histologice bazate pe morfologie, abundența celulelor HRS și
infiltratul de fond.
Celula HRS malignă din toate subtipurile de cHL prezintă un model imunofenotipic
caracteristic CD15 +, CD30 + și CD45 -.
Prezentare clinică
HL este cel mai frecvent diagnosticat la grupa de vârstă 20-34 de ani, reprezentând 31% din
cazurile noi, dar poate fi văzut în întregul spectru de vârstă, de la adolescenți la vârstnici.
Limfadenopatia nedureroasă care se mărește în decurs de luni este un mod obișnuit de
prezentare.
Cele mai comune trei locuri de prezentare a bolii - afectarea mediastinală sau mărirea nodului
gâtului stâng sau mărirea nodului gâtului drept sunt observate fiecare la aproximativ 60%
dintre pacienți (nu se exclud reciproc). Alte localizări includ splenic, axilar, abdominal, ilar
sau inghino-femural în ordinea descrescătoare a frecvenței. Masele mediastinale pot crește
destul de mari înainte de a se pune diagnosticul; boala voluminoasă este definită de diametrul
transvers al masei tumorale care depășește 10 cm și conferă un prognostic mai slab la
pacienții în stadiu incipient.
Simptome B - febrile, frisoanele, transpirațiile nocturne sau pierderea inexplicabilă a greutății
corporale> 10% din greutatea corporală sunt frecvente la pacienții cu stadiu avansat sau boală
voluminoasă și sunt prognostice, fiind astfel incluse în sistemul de stadializare. Pruritul
necontenit sever, fără patologie evidentă a pielii la examen, poate fi rezistent la agenții topici
și sistemici și poate fi un indiciu timpuriu al prezenței HL clinic.
LIMFOMUL NON-HODGKING
Abstract
Limfomul non-Hodgkin (NHL) cuprinde numeroase subtipuri biologice și clinic eterogene, cu
date limitate care examinează factorii de risc pentru aceste entități distincte ale bolii.
Multe limitări există atunci când se studiază epidemiologia limfomului, prin urmare, până de
curând se știau puține lucruri cu privire la etiologia subtipurilor NHL. Această revizuire
evidențiază rezultatele analizelor recente combinate care examinează factorii de risc pentru
subtipurile NHL.
Cuvinte cheie: limfom non-Hodgkin, epidemiologie, factori de risc
Introducere
Limfomul non-Hodgkin (LNH) este cel mai frecvent malign hematologic din lume. Este mai
frecvent în țările dezvoltate, cu aproximativ 70.800 de cazuri noi în Statele Unite (SUA) în
2014. Contând 4,3% din toate cazurile de cancer din SUA, NHL se clasează pe locul al
șaptelea cel mai frecvent cancer la bărbați și pe locul șase cel mai frecvent cancer la femei.
LNH constă din peste 40 de subtipuri majore cu trăsături genetice, morfologice și clinice
distincte. Incidența subtipurilor NHL variază, de asemenea, în funcție de vârstă, sex, etnie și
regiune geografică. Cu toate acestea, din moment ce relativ puțini pacienți sunt afectați de
fiecare subtip NHL, elucidarea factorilor de risc responsabili de o astfel de variație în
dezvoltarea limfoamelor în funcție de subtip a fost o provocare, deoarece astfel de studii nu
aveau adesea puterea statistică necesară pentru a detecta diferențele în factorii de risc prin
subtipul NHL. În timp ce epidemiologia NHL ca entitate întreagă a fost bine caracterizată
folosind datele de înregistrare a cancerului bazate pe populație, epidemiologia subtipurilor
NHL este mai puțin bine înțeleasă și se știe puțin în ceea ce privește etiologia subtipurilor mai
rare.

Bibliografie:
1. Shanbhag S, Ambinder RF. Hodgkin lymphoma: A review and update on recent
progress. CA Cancer J Clin. 2018 Mar;68(2):116-132. doi: 10.3322/caac.21438. Epub
2017 Dec 1. PMID: 29194581; PMCID: PMC5842098. Available at:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5842098/
2. Jaffe, E. S. (Ed.). (2001). Pathology and genetics of tumours of haematopoietic and
lymphoid tissues (Vol. 3). Iarc. Available at: https://books.google.com/books?
hl=ro&lr=&id=XSKqcy7TUZUC&oi=fnd&pg=PA9&ots=kJj9TEYCEX&sig=JkyAK
0cjpx5Bn_cxQTffpLwfBWs
3. Siegel, R. L., Miller, K. D., & Jemal, A. (2016). Cancer statistics, 2016. CA: a cancer
journal for clinicians, 66(1), 7-30. Available at:
https://acsjournals.onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.3322/caac.21332
4. Chihara, D., Nastoupil, L. J., Williams, J. N., Lee, P., Koff, J. L., & Flowers, C. R.
(2015). New insights into the epidemiology of non-Hodgkin lymphoma and
implications for therapy. Expert review of anticancer therapy, 15(5), 531–544.
Available at: https://doi.org/10.1586/14737140.2015.1023712
5. Kane, E. V., Bernstein, L., Bracci, P. M., Cerhan, J. R., Costas, L., Dal Maso, L., ... &
Kricker, A. (2013). Postmenopausal hormone therapy and non-Hodgkin lymphoma: a
pooled analysis of InterLymph case–control studies. Annals of oncology, 24(2), 433-
441. Available at: https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/bjh.12659