Cercetare sociologica-Infracționalitatea

Prin termenul de generic de probleme sociale întelegem o serie de condiții și de comportamente

deviante considerate manifestări ale dezorganizării sociale sau pentru a justifica schimbarea prin
intermediul unor mijloace de inginerie socială.

În funcție de sensul valoric pentru membrii societății se poate vorbii despre probleme sociale
pozitive și negative. Probleme sociale pozitive decurg din distanțele posibile între idealul social
și realitățile imediate,de exemplu promovarea resurselor creative ale generației tinere în
condițiile de tranziție,a afirmării inteligențelor de elită din mediile defavorizate social(școala în
mediu rural la distanță mare de rezidență, încadrată cu personal didactic necalificat,astfel încât se
adoptă programe sociale și educaționale în vederea corectării efectelor negative).Problemele
sociale negative care sunt percepute ca generatoare de disfuncții,dificultăți care impun intervenții
corectoare sau ameliorative sau de înlaturare a lor. În această categorie se încadrează
discriminarea,infracționalitatea,conflicte sociale,corupția,sărăcia,etc.

Infracționalitatea reprezintă o faptă care prezintă pericol social,săvârșită cu vinovăție și

sancționată de legea penală.Potrivit cercetărilor realizate,indiferent de țară și de cultură cu
diferențe nesemnificative,oamenii apreciază întrun mod foarte asemănător periculozitatea
diferitelor acte infracționale.Totodată se poate aprecia că există un “stereorip al
delicventului”,infractorul tipic apărând ca un outsider,tânăr,din clasele sociale care se confruntă
cu dificultăți,neatractiv din punct de vedere fizic.Deasemenea,există imagini stereotipe despre
diferitele tipuri de infractori.De exemplu în SUA funcționează un stereotip privind aparența
rasială și infracțiunile specifice ei: infractorii negrii fură automobile și tâlhăresc;infractorii albii
fură și molestează copiii.Altfel de stereotipuri,după cum relevă datele statistice,au însă puțin de a
face cu datele obiective.

În categoria infracțiunilor se înscriu crimele,terorismul,delicvența juvenilă etc.

 Crima acte și fapte care violează flagrant codurile penale,impunând adoptarea anumitor
sancțiuni. Există modalități diferitede a clasifica infracțiunile,diferite de la o țară la alta.
În România,conform legislației în vigoare,există infracțiuni contra vieții și integrității
persoanei,patrimoniului siguranței statului,autorității, vieții sexuale,sănătății,relațiilor de
conviețuire sociala.
Deseori,termenul de crimă este utilizat cu același sens cu cel de infracționalitate. În
general crimele sunt grupate în funcție de valorile care sunt violate,frecvența,amploarea
și gravitatea acestora,vorbindu-se despre:
-crime comise asupra persoanei-comise cu violență și agresivitate,de exemplu
omorurile,jafurile armate,violurile
-crime fără victime-includ fapte și acte care nu au victime evidente,în sensul că nimeni
nu depune plângere,de exemplu jocurile de noroc,homosexualitatea,prostituția etc.
-crime comise împotriva proprietății- presupune luare în stăpânire,în mod ilegal a unor
bunuri și valori materiale care aparțin altor persoane(furtul,hoția,înșelătoria,delapidarea)
-crime comise prin fraudă și corupție-presupun mita,șantajul,evaziunea fiscală etc.
-crime comise de „Gulerele albe”-presupun încălcări ale legilor de către persoane
provenite din clasa de sus a societății care profită de poziția sau de funcția deținută
pentru derularea unor operațiuni frauduloase și ilegale.
Evaluarea sau estimarea deviației și a criminalității se realizează în funcție de statisticile
oficiale ale poliției,procuraturii și justiției care reflectă trei tipuri de devianță și crimă:
-reală care se referă la totalitatea actelor deviante și criminale comise în societate
indiferent dacă au fost descoperite și instrumentate juridic
-descoperită a cărei amploare este mai mică față de cea reală
-judecată a cărei amploare este mai mică în cazul celorlalte tipuri,deoarece nu toate
infracțiunile descoperite sunt judecate și nu toți delincvenții sunt sancționați
-iresponsabilitatea dovedită în baza unor expertize medico-psihiatrice
-vârsta,deoarece minorii nu pot răspunde penal,cinsiderându-se că nu sunt maturizați din
punct de vedere psihic.
Politicile de prevenire a infracționalității,în special a delincvenței juvenile,urmăresc
protecția,ocrotirea socială și juridică a tinerilor,atenționarea lor asupra pericolului
potențial pe care il reprezintă asocierea lor cu grupuri criminale,consumul de droguri și
alcool,internarea lor în școli pentru reeducare,încredințarea minorului unui colectiv
școlar sau de muncă etc.