Abaţia Saint Michel –

minunea din Atlantic

Profesor Cornelia Cucu

Liceul cu Program Sportiv Bacău
Valuri uriaşe, unele dintre ele de peste 9 metri, nisipuri
mişcătoare şi noroi care te poate înghiţi într-o clipă, un
drum care se deschide doar atunci când natura, sau
Dumnezeu, o vrea, obstacole pe care oamenii le-au
asociat mereu cu cele din drumul către perfecţiune şi
Divinitate...
La capătul acestui drum, una dintre cele mai frumoase
creaţii pe care omenirea le-a dat vreodată: Abaţia Saint
Michel, minunea normandă din largul Atlanticului...
Legenda spune că, în anul 708, Arhanghelul Mihail i-ar fi
apărut Sfântului Aubert, pe atunci episcop de Avranches,
şi i-ar fi poruncit să ridice o biserică pe mica insulă din
largul coastei normande, pe locul pe care odinioară se
aflase un fort al galilor armoricani şi apoi al romanilor.
Aubert a ignorat spusele Arhanghelului în ciuda faptului
că minunea s-a repetat de mai multe ori. Înfuriat, trimisul
Domnului i-ar fi făcut o gaură în craniu, cu degetul său de
foc, convingându-l astfel să dea ascultare cererii divine.
Un an mai târziu, în anul 709, prima construcţie de pe
insulă era deja finalizată. Aşa se năştea una dintre
minunile lumii medievale...
Insula a fost anexată de către William I "Sabie Lungă",
duce de Normandia, în anul 933, iar în anul 966, o
comunitate de preoţi benedictini şi-a găsit adăpostul
permanent în biserica Saint Michel, construind o bună
parte din ceea ce avea să devină, într-un final, abaţia cu
acelaşi nume.
Anii de glorie ai aşezării monahale au început odată cu
ascensiunea lui Wilhelm Cuceritorul şi ocuparea Angliei
de către acesta. În schimbul sprijinului acordat viitorului
monarh, preoţii au primit largi posesiuni, inclusiv o
insulă în apropiere de Cornwall, acolo unde avea să fie
ridicată o soră a abaţiei normade, prioria Saint Michel de
Penzance.
Războiul de 100 de ani dintre Anglia şi Franţa a
transformat abaţia în teatru de război, ea nefiind însă
cucerită graţie fortificaţiilor ridicate în secolele XI-XIV.
Astăzi, două dintre bombardele engleze, abandonate
de către asediatori, numite Le Michelettes, sunt încă
expuse în apropierea zidurilor abaţiei.
Atât de mult mersese faima aşezării încât, alături de
Roma şi Compostela, Abaţia Saint Michel devenise al
treilea loc de pelerinaj, ca importanţă, din Europa
medievală.
Chiar regele Ludovic al XI-lea al Franţei, întemeietorul
Ordinului Arhanghelului Mihail, în anul 1496, a
intenţionat ca mănăstirea să devină sediul acestui
ordin, doar distanţa mare dintre Paris şi Normandia
făcând ca visul său să nu se realizeze.
A urmat apoi Revoluţia Franceză, iar Saint Michel a fost
aproape părăsită şi, apoi, transformată în închisoare
pentru susţinătorii regalităţii. A fost nevoie de intervenţia
intelectualităţii franceze, în frunte cu Victor Hugo, pentru
a reda abaţia patrimoniului naţional al Franţei.
Abia în anul 1966, o comunitate de preoţi s-a reîntors pe
insulă, reluând o tradiţiei veche de peste 1300 de ani.
Cu timpul, în jurul mănăstirii, a început să reînvie şi
satul medieval, în prezent insula având o populaţie
de 80 de persoane, dintre care 50 sunt călugări.
Inclusă în patrimoniul mondial UNESCO încă din
anul 1979, Abaţia Saint Michel a devenit iarăşi o
Mecca a pelerinilor , primind anual peste
3 milioane de credincioşi.
 Bibliografie:

1.ro.wikipedia.org…Mont_Saint-Michel
2.www.descopera.ro -Abatia-Saint-Michel-a-
minunea-din-largul-oceanului
3.www.crestinortodox.ro/.../manastirea-mont-
saint-michel
SFÂRŞIT