Comunicarea asertivă – implicații educaționale

(seminar 10)
FIȘA DE LUCRU:
1. Oferiți un exemplu de întrebare deschisă:...................................................................................
Oferiți un exemplu de întrebare închisă:...................................................................................
2. Sunteți profesor și vă plimbați pe holul şcolii. Când treceți pe lângă un grup de elevi, unul dintre ei
face un comentariu nepoliticos la adresa ta, folosind un limbaj nepotrivit.
Răspuns asertiv 1…........................................................................................................................
Răspuns asertiv 2…........................................................................................................................
Răspuns pasiv................................................................................................................................
Răspuns agresiv.............................................................................................................................
3. Au rol de descărcare și echilibrare psihică următoarea categorie de CNV:
a) adaptorii
b) ilustratorii
c) emblemele
4. Colegul dumneavoastră insistă să mergeți la film, deși nu vă doriți, doarece mai aveți de învățat
pentru ziua următoare. Menționați o modalitate asertivă de aspune NU (exemplu):
.......................................................................................................................................................
5. Comunicarea asertivă este benefică deoarece............................................................(3 aspecte).
O persoană care dorește ca toată lumea să fie mulțumită și evită confruntările și conflictele are un stil
de comunicare.......................................(1 aspect)

Comunicarea asertivă

Băban, A. (2003). Consiliere educațională. Cluj-Napoca: Psinet SRL (p. 94)

Comunicare asertivă (atitudinea de afirmare, egalitatea dintre persoane): reprezintă

exprimarea opiniei în mod clar, deschis, fără să lezezi cealaltă persoană, ţinând cont de opinia
sa. Este o competență care se învață. Este o modalitate de adaptare la situații interpersonale
conflictuale. Presupune o exprimare clară: CV, CPV, CNV (verbal, paraverbal, nonverbal).
Utilă atunci când: comunicăm ceva neplăcut sau suntem criticați, când cerem ceva sau când suntem
refuzați, când trebuie să spunem nu, când dezamorsăm o manipulare, când suntem expuși la mesaje
umilitoare etc
Consecințe: conștientizarea beneficiilor asertivității – încrederea în sine, atitudine pozitivă, relații și
comunicare bună cu ceilalți.
Comunicarea pasivă (atitudinea de fugă, inferioritate): persoana nu îşi exprimă părerea şi îi
este extrem de greu să spună nu, caută să evite conflictele.
Consecințe: resentimente, comunicare slabă, pierdere de energie respect de sine scăzut, suferință
personală (teamă, angoasa, insomnia).
Originea: iluzii despre puterea celuilalt, devalorizarea situației/problemei, nevoia de a fi apreciat, să
mențină pacea, confuzia cu bunătatea etc.
Comunicarea agresivă (atitudinea de atac, superioritate): persoana se crede mai valoroasă
ca alții și foloseşte intimidarea şi exercitarea controlului , întrerupe interlocutorul, vorbeşte
peste alţii etc.
Consecințe: este respins de ceilalți, suferința de anu fi iubit, lipsa informațiilor utile, revanșa.
Originea: nivel crescut de frustrare în trecut, teama latent de celălalt, dorința de renaștere prin
rivalitate.
Comunicarea pasiv-agresivă (atitudinea de manipulare): persoana folosește sarcasmul şi
ironia, face comentarii răutăcioase, boicotează rezultatele etc.
Consecințe: demascarea atrage agresivitatea celuilalt sau respingerea.
Originea: disimularea, insinuarea, învinovățirea celuilalt, practic învață care sunt beneficiile
manipulării.

A se aplica: Chestionarul pentru autocunoașterea celor patru modalități de a a reacționa în situații

dificile sau critice: fugă, atac, manipulare, asertivitate (adaptare după D.Chalvin) de la anexă. Roco,
M. (2000). Creativitate și inteligență emoțională. Iași: Polirom (pp.197- 200).

Cum devenim asertivi?

1. Convorbirea - presupune o discuție faţă în faţă, schimbarea rolurilor, mentinerea unei relații
de încredere în vederea obtinerii unor răspunsuri sincere. Profesorul trebuie să fie un bun
observator, un bun ascultător, un bun consilier. Se recomandă confruntarea informaţiilor
obţinute cu cele obţinute prin alte metode. Se recomandă să se evite două tipuri de întrebări:
întrebările închise (cele la care se răspunde cu da sau nu) și întrebările justificative (,,de ce”).
Întrebările trebuie sa conţină o singură idee şi pot să vizeze: experienţe/ comportamente, opinii, valori,
sentimente/emoţii, cunoştinţe etc. Atenţie mare la atitudini şi la tendinţa elevilor de a oferi răspunsuri
dezirabile!
 Întrebări deschise versus întrebări închise (exemple).
 Reflectarea – redarea stării emoționale identificate la interlocutor.
 Parafrazarea - reformularea a ceea ce este esențial în mesaj.
 Sumarizarea – recapitularea conținuturilor unui discurs.

2. Importanța comunicării nonverbale și paraverbale (CNV, CPV). Putem desprinde

următoarele implicaţii psihopedagogice:
 Conţinuturile afectiv-atitudinale se transmit, în proporţii hotărâtoare, prin CPV şi CNV: 55%
nonverbal, 38% paraverbal (decodificate și mai rapid) şi doar 7% verbal.
 CV și CPV sunt obligatoriu simultane, CNV poate fi simultană, dar le poate şi anticipa şi
succeda. Trebuie să existe concordanță, să formeze un întreg structurat!
 O comunicare complexă (V, PV, NV) și convergentă uşurează îndeplinirea unor sarcini
diferite (Exemplu: verbal se oferă o explicaţie clasei, paraverbal sunt atenţionaţi cei neatenţi,
 prin ridicarea tonului, nonverbal se solicită caietul unui elev pentru a verifica o informaţie
oferită anterior).
 Prin orientările lor atitudinale - pozitive, neutre sau negative – sunt percepute diferit
conținuturile didactice (la clase diferite aceeaşi teoremă poate fi receptată ca fiind o
provocare, un conţinut extrem de dificil, ceva interesant etc).
 Pe fondul unei relaţii negative, mesajele suferă o distorsionare datorită fenomenului numit
,,ceaţă psihologică”.
Angyle, P. Ekman si W. Friesen atrag atenţia că în unele situaţii comunicarea nonverbală joacă un rol
important, astfel ar trebui să fim capabili să identificăm/descifrăm:
 reglatorii – contribuie la susţinerea relaţiei comunicative, reglementează schimbul verbal
dintre interlocutori, au rol de feedback;
 ilustratorii – facilitează şi susţin/ întăresc exprimarea verbală (atunci când prin gesturi
indicăm: direcţia, dimensiunea, forma, persoana, modalitatea de acţiune);
 emblemele – gesturi cu o anumită semnificaţie unanim recunoscută (mişcările capului pentru
da sau nu), pot înlocui vorbirea;
 expresorii – sunt gesturi mimice sau corporale care însoţesc o trăire organică, ce comunică
ceva despre starea generală a locutorului, semnalează atitudini.
 adaptorii reprezintă gesturi manipulatorii/automanipulatorii stereotipe cu rol de descărcare şi
echilibrare psihică (mişcatul piciorului, jocul cu pixul), semnalează stări emoționale ascunse.
Oferiţi exemple de CNV de tipul unor ilustratori, reglatori, expresori, adaptori, embleme, la care poate
face apel un cadru didactic în cadul comunicării didactice.

3. Utilizarea formulărilor la persoana întâi sau “eu comunicarea”

Nu spunem: Mă enervezi!//ci Eu sunt deranjat de faptul că mă întrerupi în timp ce vorbesc.
Vorbești prea mult//Eu sunt frustrat, atunci când nu îmi dai posibilitatea să imi exprim punctul de
vedere.
Comunicarea CEC – comportament, emoții, consecințe.
Sunt stânjenit când tu vorbești despre notele mele de față cu colegii mei, pentru că își vor face o idee
greșită despre mine.

4. Tipuri de afirmaţii:
 Afirmaţiile de bază - o afirmaţie prin care îţi exprimi clar nevoile, dorinţele, credinţele,
părerile şi sentimentele. Ma simt dezamăgit. Aș mai avea nevoie de timp.
 Afirmaţiile empatice presupun faptul că încerci să înţelegi emoţiile, nevoile şi dorinţele
altcuiva. Știu că nu ai timp acum.
 Afirmaţiile care arată consecinţa prin care îl informezi pe celălalt despre consecinţele
comportamentului său asupra ta. Întârziere ta m-a facut să mă îngrijorez.
 Afirmaţiile care arată discrepanţa între ceea ce s-a stabilit anterior şi ceea ce se întâmplă.
Am stabilit că mergem împreună, așa că…
 Afirmaţiile pentru exprimarea emoţiilor negative: descrie comportamentul celuilalt în mod
obiectiv, descrie impactul comportamentului celuilalt asupra ta fiind specific şi clar, descrieţi
sentimentele şi exprimă cum ai prefera să se comporte pe viitor cu tine. Când tu nu vii la timp
eu sunt foarte îngrijorat pentru că mă gândesc ca ai pățit ceva. Aș fi preferat să mă anunți că
nu ajungi la timp.

5. Moduri simple de a spune NU:

 Nu pot acum, pentru că am alte priorități în acest moment.
 Acum nu este un moment bun pentru că sunt în mijlocul unui proiect. Mai bine vorbim mai
târziu (amânare).
 Mi-aș dori să fac acest lucru, dar…
 Lasă-mă să mă gândesc la acest lucru și apoi te caut eu (fixează când dai răspunsul!)
 Acest lucru nu întâlnește nevoile mele, dar o sa te am în vedere în viitor.
 Nu sunt cea mai bună persoana să te ajute cu acest lucru. De ce nu încerci la persoana X?
 Nu. Nu pot.
  Nu, pentru că... (scuza, explicația).
 Nu pot merge acum, dar dacă vrei (o soluție de compromis).
 Nu se poate să ne vedem mâine (o alternativă).
 NU placa stricată.

Teme de reflecție:
1. Care sunt beneficiile tale atunci când te comporţi asertiv cu diferite persoane din viaţa ta (acasă, la
şcoală, pe stradă etc.). Încearcă să notezi cât mai multe exemple.
2. Ce te-ar ajuta cazurile când îţi este dificil să te comporţi asertiv? Încearcă să notezi cât mai multe
exemple.
3. Descrie o situație specifică în care ești nonasertiv. Cu ce ai putea înlocui acest comportament?