STIMULAREA CREATIVITĂŢII

(seminar 11)

FIȘA DE LUCRU:
1. În care din următoarele etape ale procesului creator persoana intră în posesia unei idei generale
despre cum poate fi soluționată problema:
a) preparare;
b) iluminare;
c) incubație.
2. Indicați 3 blocaje ale creativității:____________________________________________
3. Este atipic pentru un profesor creativ să manifeste:
a) preferință pentru complexitate;
b) flexibilitate în gândire;
c) teama de dezaprobare.
3. Menționați 3 devize ale unui om creativ:
______________________________________________________________________________
4. Menționați 3 fraze care blochează creativitatea:
__________________________________________________________________________
5. Aplicați o metodă de stimulare a creativității, folosind o temă specifică ,,De ce nu suntem
perseverenți?:
__________________________________________________________________________

1. CE ESTE CREATIVITATEA?
Paternitatea cuvântului aparţine lui G. W. Allport (1937) – „creativity”.
Etimologic, cuvântul latin „creare” – a naşte, a făuri.
După A. Munteanu creativitatea este procesul prin care se focalizează într-o sinergie de
factori (biologici, psihologici, sociali) întreaga personalitate a individului şi care are drept rezultat o
idee sau un produs nou, original, cu sau fără utilitate şi valoare socială.
Ca şi forme ale creativităţii menţionăm: după aspectul creator – creativitatea individuală şi
creativitatea colectivă (în grup); după domeniul în care se manifestă: creativitate – ştiinţifică,
tehnică, artistică (cu subdiviziunile ei).
Fazele procesului creator (G. Wallas) indiferent de domeniul în care se manifestă, diferă
doar prin ponderea pe care o îmbracă fiecare etapă:

1.) prepararea – etapă de acumulare, colectare a materialului brut.

2.) incubaţia – etapă de aşteptare, terenul de confruntare este în zona inconştientului,
preconştientului;
3.) iluminarea – insight sau einsicht, momentul inspiraţiei sau al intuiţiei, se referă la apariţia
bruscă a soluţiei pentru problema care frământă creatorul; se noteze toate ideile
4.) verificarea –presupune materializarea ideii într-un fapt explicit, perceptibil cât şi evaluarea
ei (revizuiri, retuşuri). Insuccesul va genera un nou periplu creator.

1
 2. STIMULAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR
Există un suport biofiziologic interior care susţine învăţarea creativă şi de care profesorul se poate
folosi (după I. Moraru, 1995):
 instinctul de explorare al elevilor transformându-l în capacitate de cercetare şi creaţie;
 curiozitate înnăscută care prin educaţie devine curiozitate epistemică şi de creaţie;
 trebuinţa de varietate/noutate care formează esenţa creativităţii;
 nevoia interioară de satisfacţie, plăcere, bucurie; cel care găseşte răspunsuri la o problemă
după căutări anevoioase trăieşte puternice sentimente epistemice-valorice.
Creativitatea înaltă a profesorului induce o creştere a creativităţii elevilor (L. Negură, 1995)
Profesorul poate contribui la înlăturarea „blocajelor” creativităţii (după Cosmovici A., 1995,
Munteanu A., 1994):
 sociale: conformismul elevilor, atitudinea sceptică vis-à-vis de producţiile „fanteziste” ale
elevilor, critica prematură;
 interne:
o cognitive: falsă/incorectă percepere a problemelor, suprainformarea,
ultraspecializarea, necunoaşterea tehnologiei creaţiei, fixitatea funcţională,
imposibilitatea abordării divergente a problemelor, autoimpunerea ideaţie –
evaluare, încredere prea mare acordată raţiunii etc.
o de personalitate: supra/submotivare, complacerea în soluţii mediocre, slabă
încredere în sine, comoditate, lipsa voinţei/obişnuinţei de a duce lucrurile până la
capăt, emotivitate, teama de eşec, de ridicol, de dezaprobare, incapacitatea asumării
riscului intelectual etc.
Strategii de predare - învăţarea unor metode de a preda sau metodede dezvoltare a creativităţii

Antrenarea creativității:
 Fluiditatea - cantitatea
 Flexibilitatea – calitatea/varietatea
 Originalitatea – unicitatea
C...E
1) Ce reprezintă aceste figuri?

2) Interpretări, semnificații pentru desene schematice:

2
 3) Asemănări posibile între: inel-cercel, pisiscă-șoarece, tren-tractor etc.
4) Întrebuințări neobișnuite: ziar, servietă, cheie, inel tc.
5) Ce s-ar întâmpla dacă: toate produsele alimentare ar fi gratis, am auzi tot ceea ce gândesc
ceilalți, dacă soarele nu ar mai răsări etc.
6) Ce ar trebui să facem, astfel încât...: Ce ar trebui făcut astfel încât elevii să învețe mai
bine? Ce ar trebui făcut astfel încât Timișoara să fie un oraș mai curat?
7) Construiți propoziții în care cuvintele încep cu următoarele litere: TIBI
8) Notați toate obiectele rotunde care vă vin în minte...
9) Metode de creativitate în grup:

1.) Brainstorming-ul
Strategia asaltului de idei şi evaluării amânate. Asaltul de idei se bazează pe deblocarea
mecanismului capacităţii creative prin anularea temporală a oricărei cenzuri intelectuale. Această
strategie începe prin alegerea problemei şi prin prezentarea ei de către profesor. Totodată le
comunică şi regulile de desfăşurare a şedinţei:
 sunt interzise aprecierile critice;
 imaginaţia trebuie să fie total liberă - se exprimă orice idee care este acceptată fără cenzură;
 se cere producerea unei cantităţi mai mari de idei;
 se încurajează asociaţiile neobişnuite de idei.
Elevii încep să emita idei, pe care un secretar le contabilizează în ordinea emiterii lor. La
sfârşitul şedinţei, profesorul stabileşte un comitet de evaluare compus din lider şi 2-3 membri ai
grupului. Participanţii sunt sfătuiţi să reflecteze în continuare asupra problemei şi să reţină
eventualele idei noi, şi le adaugă pe lista prezentată deja comitetului de evaluare. Acesta selectează
ideile ce pot fi acceptate şi le comunică membrilor grupului participant la activitate „banca de idei” a
clasei.
2.) Metoda „6-3-5”
Elevii sunt organizaţi în grupuri de 6 membrii, fiecare având în faţă o coală de hârtie pe care
o împarte în trei coloane. Fiecare dintre cei şase membrii ai grupului notează trei idei pentru

3
 rezolvarea acesteia, în cele trei coloane. Fiecare participant transmite colegului din dreapta foaia sa
şi o primeşte pe cea a colegului din stânga, cele trei idei emise de acesta fiind reluate şi îmbunătăţite,
completate, modificate sau prelucrate prin prisma propriului punct de vedere. Urmează o nouă
deplasare a foilor de hârtie, şi apoi alta, până când ideile iniţiale ale fiecăruia trec pe la toţi ceilalţi
cinci membrii ai grupului. Liderul strânge foile. Prin practicarea acestei metode se urmăreşte
creativitatea de grup, valorificându-se experienţe şi puncte de vedere diferite.
3.) Metoda „Phillips 6-6”
Clasa se împarte în grupe eterogene de 6 elevi. Profesorul expune subiectul, explică în mod
concis scopul şi modul de desfăşurare a activităţii, precizând şi durata acesteia: patru minute pentru
organizare, şase minute pentru discuţii în cadrul grupului şi două minute pentru prezentarea
raportului fiecărui grup de către un elev delegat. Fiecare grup desemnează un coordonator şi un
purtător de cuvânt. Timp de şase minute au loc discuţii între cei şase membrii ai grupului,
schimbându-se idei cu privire la tema propusă. se întocmeşte un raport, animatorul sau purtătorul de
cuvânt realizează o sinteză a rapoartelor, stabilind soluţia finală, conform opiniei majoritate. Se
facilitează comunicarea şi exprimarea, confruntarea şi luarea deciziilor.
4.) Reuniunea-panel
Se organizează un grup restrâns de elevi competenţi, reprezentativi (eşantionul-panel), în
timp ce ceilalţi ascultă în tăcere şi intervin prin mesaje scrise adresate primilor. Elevii care constituie
eşantionul-panel sunt 5-6 la număr; există un elev desemnat injectorul de mesaje, al cărui rol este de
a prelua şi înmâna celor care formează eşantionul-panel. Elevii se lansează în discuţii. Auditoriul
tăcut poate transmite mesaje pentru a pune întrebări, a-şi exprima impresiile, a oferii sugestii, a-şi
manifesta dezacordul sau a aduce informaţii suplimentare. La sfârşit profesorul încearcă să facă o
sinteză a celor discutate.
5.) Tehnica listelor de apreciere – A. F. Osborn – check-list
Vizează stimularea ideilor în vederea schimbării unui produs ce conţine itemi de genul:
adaugă/scade ceva, schimbă culoarea/forma, variază materialele, forma, mărimea, modifică
proiectul, stilul etc.
6.) Matricea de descoperire şi inventivitate
Este o metodă care favorizează asocierea ş combinarea perceptiv-ideatică. Este un tablou de
linii şi coloane în care sunt înscrise pe verticală şi orizontală variabile ce urmează a fi asociate şi
combinate. În ea nu pot fi asociaţi şi combinaţi orice cu oricine, ci numai variantele înscrise în
structura matricei. Asocierile rezultate pot să provoace noi întrebări, să ridice probleme sau să
sugereze ideea unui produs nou
7.) Tehnica sintezelor morfologice (M. S. Allen)
Se solicită subiectului să identifice iniţial două sau mai multe caracteristici importante ale
elementelor unei probleme şi să inventarieze valorile posibile ale fiecăruia. Apoi se examinează
toate combinaţiile posibile folosind fiecare valoare a tuturor caracteristicilor.
8.) Tehnica listei de atribute (Crawford)
Solicită elevilor să numească şi să selecteze atributele mai importante sau părţile unui corp
material, formă, culoare. Gândind schema fiecărei calităţi şi corelându-le cu obiectul cu care par a se
potrivi se obţin o mare varietate de obiecte.
Activităţile în afara clasei sunt prilejuri de stimulare a creativităţii: excursii, vizitare a unor
expoziţii, cercuri de exersare a creativităţii, tabere de creaţii.

Teme de reflecție:
1. Care sunt acţiunile prin care profesorul poate stimula creativitatea elevilor?
2. Descrieţi trei metode de stimulare a creativităţii care credeţi că ar putea fi aplicate la disciplinele
tehnice.

4
5
6