ACTIVIZAREA

Activizarea elevului este inţeleasă ca o acţiune de instruire/autoinstruire, de dezvoltare a

personalităţii prin stimularea şi dirijarea metodică a activităţii sale. Activizarea presupune
infăptuirea mai acţiuni precum stimularea si cultivarea interesului pentru cunoaşterea,
exercitarea inteligenţei şi a celorlalte funcţii psihice prin efort personal, exersarea capacităţii de
însuşire a cunoştinţelor, formarea abilităţilor de orientare autonomă in problemele ridicate de
practică, antrenarea elevilor la organizarea, conducerea, efectuarea şi evaluarea muncii didactice
şi extraşcolare .
A activiza inseamnă,, a mobiliza/angaja intens toate forţele psihice de cunoaştere şi creaţie ale
elevului, pentru a obţine in procesul didactic performanţe maxime, însoţite constant de efecte
instructiv-educative optimale in toate componentele personalităţii. Activizarea
înseamnă antrenarea elevilor în toate formele de activitate şcolară — independente şi
neindependente, mărirea treptată a efortului pentru a-1 ajuta pe elev să se inscrie in curba
efortului. Ca premisă a instruirii/autoinstruirii de nivel superior, activizarea implică utilizarea
unui ansamblu de mijloace psiliopedagogice menite a angaja individualitatea fiecărui elev —
constant şi continuu — în procesul didactic. Ca rezultat, utilizarea metodelor active asigură
structurarea proceselor şi mecanismelor gândirii, o motivaţie adecvată pentru invăţare şi acţiune
Există anumite condiţii ale activizării elevilor in actul predării şi învăţării Activizarea
elevilor în activitatea didactaco-educativă diferă în funcţie de atitudinea elevilor faţă de
îndatoririle şcolare, de gradul conştientizării scopurilor de realizat, de natura intereselor care stau
la baza activităţii, de nivelul de dezvoltare a proceselor psihice, etc. Posibiltăţile reale de
antrenare a elevilor in procesul didactic sint neuniform distribuite pe parcursul treptelor de
şcolarizare, ceea ce impune respectarea unor exigenţe ale activizării.Este foarte importantă
pregătirea psihologică pentru învăţare. Angajarea elevilor in instruirea/autoinstruire este greu de
realizat fără o bază motivaţională adecvată Motivaţia este o tensiune interioară direcţionată spre
realizarea unui scop acceptat subiectiv; ea are funcţii de activizare, orientare, dirijare şi
conducere a conduitei elevului in sensul scopului pentru care s-a optat. Totodată, motivaţia
asigură sens, coerenţă internă conduitei, mijloceşte stabilirea şi realizarea unor scopuri
conştiente. Sensibilizarea, respectiv orientarea atenţiei, a interesului spre ceea ce urmează să fie
învăţat joacă un rol important. Ca verigă indispensabilă şi condiţie a invăţării, sensibilizarea
presupune crearea surprizei, crearea unor situații inedite în prezentare , depășirea aşteptărilor
elevilor. În mod necesar, familiarizarea elevului cu ceea ce este de invăţat prin efort propriu,
oferindu-i-se materialul faptic, propunindu-i-se anumite activităţi in legătură cu acest material şi
tehnici mentale de lucru.,crearea şi menţinerea unui climat de incredere, asigurarea unei
atmosfere de lucru stimulatoare sunt de asemenea necesități ale activizătii elevilor.