CURS NR.

ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL

- STROKE –
MĂSURI DE URGENȚĂ, PREVENIREA ȘI
TRATAMENTUL COMPLICAȚIILOR
ÎNGRIJIRI PALIATIVE
Șef lucrări
Dr. FURDU LUNGUȚ EMILIA
Medic primar
Doctor în științe medicale
Competență în neurofiziologie
Spital CF 2 – Clinica Neurologie, București
 AVC - STROKE -

• Bolile cerebrovasculare, reprezintă a III-a

cauză de mortalitate la nivel mondial, după
afecțiunile cardiace și cancer
• AVC acut este a II-a cauză de mortalitate la
pacienții internați în spital, și în țările puternic
industrializate
• Reprezintă cauza majoră pentru dizabilitate
severă în majoritatea țărilor, indiferent de
regiunea geografică
 • AVC: problemă majoră de sănătate în
țările dezvoltate sau în curs de
dezvoltare
• Consumă o mare parte din resursele pentru
sănătate
• Importante sunt și costurile pentru servicii
sociale, servicii de nursing și îngrijiri paliative la
domiciliu
• Incapacitatea profesională a acestor pacienți,
durata mare de spitalizare, perioada îndelungată
necesară pentru recuperare explică faptul că
impactul economic este unul dintre cele mai
severe din medicină
 Managementul în stroke
presupune:

- abordare multidisciplinară
- protocoale specifice
- echipe specializate în tratamentul
stroke
- unitate de stroke („STROKE UNIT”)
- echipe multidisciplinare care să
acționeze concomitent și în strânsă
colaborare
 Dacă este recunoscut din timp,
șansele de recuperare sunt
maxime!
- în primele trei ore de la debut se poate
practica tromboliza
- majoritatea pacienților cu stroke
ischemic nu ajung în unitățile spitalicești
în timp util
- măsurile terapeutice trebuie aplicate
urgent, corect, înainte de admisia
pacientului în unitatea spitalicească
 Succesul terapeutic depinde de
respectarea următorilor șase pași:
I. RECUNOAȘTERE
- recunoașterea rapidă a semnelor de AVC
II. REACȚIE
- prima reacție după recunoaștere trebuie să fie apelarea
serviciului de urgență
III. RĂSPUNS
- triajul și transportul cu prioritate la cea mai apropiată unitate
medicală specializată
IV. RELEVANT - diagnostic rapid și precis
V. Rx – tratament în spital, funcție de rezultatul imagistic
VI. REABILITARE
 Tratamentul precoce și corect al
AVC, are ca scop:
 limitarea zonei de distrugere cerebrală
(zona de infarct ireversibil).
 limitarea zonei de „penumbră” (zona de
ischemie relativă din jurul ariei de infarct),
unde, leziunile sunt reversibile dacă se
intervine în timp util.
 prevenirea complicațiilor.
 reducerea disabilității și a handicapului.
 prevenirea recurențelor episodice.
 Evolution of ischemic stroke

Revista Act Now pag. 16

Care sunt persoanele afectate de AVC?

- AVC poate debuta la orice vârstă, dar

rămâne patologia dominantă a vârstnicilor;
- 2/3 din pacienți, sunt în jurul vârstei de 65
ani;
- incidența se dublează pentru fiecare
decadă peste 55 ani;
- incidență de 0,2/1000 pentru populația în
vârstă de 45-55 ani, și 10/1000 pentru
populația în jurul vârstei de 85 ani
 Factorii majori de risc:

 valori TA peste 140/90 mmHg

 fumatul
 fibrilație atrială
 diabetul zaharat
 De menționat procesele intrinseci
de la nivelul vaselor

- ateroscleroza
- lipohialinoza
- leziunile inflamatorii
- depozite amiloide
- disecțiile arteriale
- malformațiile congenitale
- anevrismele
- trombozele venoase
Netter’s Neurology Pag. 196
 AVC acut:
 este urgență medicală, mai rar urgență
chirurgicală
 majoritatea pacienților cu AVC acut, nu mai
ajung în timp util la spital
 succesul depinde de respectarea celor 6
etape menționate (6 R)
 recognise
 react
 respond
 reveal
 Rx
 rehabilitation
!! Publicul ar trebui să recunoască principalele
semne clinice și simptome de debut în AVC
 brusc, slăbiciune la nivelul feței, membrului
superior și mb. inferior de aceeași parte
 confuzie, tulburări de vorbire, de înțelegere
 tulburări de vedere cu debut brusc, la un
ochi sau ambii ochi
 tulburări de mers, amețeli, dezechilibru,
tulburări de coordonare
 brusc, durere de cap, de cauză cunoscută
sau nu
 Ischemia in
Vertebrobasilar
Territory Clinical
Manifestations

Netter’s Neurology Pag. 206

 TIPURI DE STROKE
 Hemoragia intracerebrală - 15%
 Hemoragia subarahnoidiană - 5%
 Boli ale vaselor mari (inclusiv
embolie) - 35%
 Boli ale vaselor mici - 25%
 Cauze necunoscute - 20%
Occlusion of Middle and Anterior Cerebral
Arteries

Netter’s Neurology Pag. 205

Occlusion of Middle and
Anterior Cerebral
Arteries

Netter’s Neurology Pag. 238

 Schematic, tratamentul rapid în AVC, arată astfel

Revista Act Now pag. 59

 Plan of Care
for Stroke:
Acute Stroke
Unit

Revista Act Now pag. 65

Plan of Care for
Stroke: Stroke
Monitoring Bay

Revista Act Now pag. 66

 MRI for acute Stroke Trials

• Rezonanța magnetică nucleară oferă

următoarele avantaje:
- identificarea și prezentarea țesutului
destinat infarctului
- prezența sau absența țesutului potențial de
salvat (zona de „penumbră”)
- pe imaginile de difuziune precoce, putem
aprecia zona de infarct și posibilitatea evoluției
- reducerea fluxului sanguin într-o anumită
regiune din creier se poate observa pe imaginile
de perfuzie
 MRI for acute Stroke Trials

MRI brain scan.T2-weighted image MRI brain scan. Diffusion-weighted

showing an area of high signal image showing an area of high signal
(whiteness) in the left frontal lobe in a (whiteness) in the left frontal lobe in a
patient with an acute ischaemic stroke. patient with an acute ischaemic
stroke.
G.J. Hankey, pag. 50
 MRI for acute Stroke Trials

• Extinderea leziunilor (vizibilă în secvențele de

difuzie) → oportunitatea utilizării precoce a:
- medicației neuroprotectoare
- a medicamentelor cu efect de reperfuzie

Revista Actilyse pag. 20

 TERAPIA GENERALĂ IN
STROKE
Include:
 monitorizarea funcției respiratorii și

cardiace
 monitorizarea TA
 controlul balanței hidroelectrolitice
 menținerea în valori normale a glicemiei
 menținerea echilibrului termic
 controlul nutriției și al tulburărilor de

deglutiție
 MONITORIZAREA STATUSULUI
NEUROLOGIC

→ Se poate realiza cu ajutorul diverselor

scale:
NIH – Stroke Scale
Scandinavian Stroke Scale
Glasgow Coma Scale
GLASGOW COMA SCALE
Cea mai folosită în practică
Prognosis in Coma
Related to Severe
Head Injuries

Netter’s Neurology Pag. 302

 Schematic: măsuri în etapa prespitalicească

Măsură Aspectul principal

Anamneză • Debutul simptomelor? (ora)
• Era bolnav? (AVC, infarct miocardic, traumatism,
operaţii, hematom)
• Boli asociate? (hipertensiune, diabet zaharat)
• Medicamente? (anticoagulante, insulina,
antihipertensive)
Măsuri • Asigurarea parametrilor vitali (căi respiratorii,
imediate respiraţie, circulaţia sângelui)
• Monitorizare cardiacă
• Linie venoasă
• Administrare de oxigen
• Verificarea glicemiei
• Nu se administrează nimic oral
• Transport de urgenţă la unitatea de stroke
 Schematic: măsuri în etapa spitalicească
Măsură Aspectul principal
Primele măsuri • parametrii vitali
Terapia acută • Permeabilitatea căilor respiratorii, monitorizare continuă a O2,
Măsuri generale dacă saturaţia este sub 92%
• Normotermie
• Monitorizare cardiacă continuă minim 24 de ore;
• Monitorizarea tensiunii arteriale, nu se dau hipotensoare dacă
tensiunea arterială este de 220-110/120-70 mmHg
Măsuri speciale • Tromboliză intravenoasă cu rtPA
• Tromboliză intraarterială
• Terapie cu AAS (profilaxie secundară precoce)
• Terapia edemului cerebral
Măsuri ulterioare • Verificare regulată a statusului neurologic timp de minim 24 de
ore
• Mobilizare precoce
• Bilanţul aportului de lichide
• Terapie precoce a infecţiilor (pneumonie, infecţie urinară)
• Profilaxia trombozei venoase periferice, demararea recuperării
(fizioterapie, logopedie, ergoterapie, neuropsihologie. terapia
depresiei)
• Profilaxie secundară medicamentoasă
 Monitorizarea funcţiei respiratorii
De reţinut:
- este necesară monitorizarea continuă cu puls-oximetrul, sau
discontinuă, sau analiza gazelor sanguine (BGA) la pacienţii cu AVC
sever sau patologie pulmonară preexistentă.
- dacă nu există stare patologică respiratorie, puls oximetria şi
analiza gazelor sanguine sunt în parametrii normali, administrarea
de oxigen este suficientă prin masca nazală sau facială, care pot fi
utilizate şi pentru pacienţii cu fenomene de apnee în somn.
- la pacienţii cu patologie pulmonară, cu hipoxie severă sau
hipercarbie, se ia în considerare intubaţia oro-traheală, deoarece:
• există riscul de aspiraţie acută
• dacă se alterează starea de conştientă, de asemenea riscul de
aspiraţie este crescut
• asistăm la o scădere a reflexelor de la nivelul trunchiului cerebral.
 Monitorizarea tensiunii arteriale

Este necesară şi obligatorie monitorizarea TA în AVC

acut. Ca regulă generală:
- se tratează valorile TA sistolice mai mari sau egale cu
200 nnHg, sau/şi valorile diastolice mai mari sau egale
cu 110 mmHg.
- există situaţii patologice în care intervenţia imediată şi
controlul permanent sunt necesare:
• boala cardiacă decompensată
• disecţie de aortă
• infarct miocardic acut
• boală renală acută
• tromboliza sau tratament cu heparină i.v.
De obicei, pentru pacienţii cu hipertensiune primară, se
încearcă menţinerea unor valori de 180/100 - 105 mmHg
sau, în alte cazuri, 160-180/90 - 100 mmHg.
Medicamente indicate pentru tratament:
- betablocante (labetalol i.v.) sau dacă este contraindicat se
recomandă urapidil i.v.
- dacă este crescută doar valoarea tensiunii diastolice,
poate fi utilizat nitroprusiatul de sodiul.
- utilizarea captopril sublingual rămâne însă, o alegere de
primă linie, dar trebuie ştiut că efectul este de scurtă
durată şi scăderile de TA pot fi evitate.
- hipotensiunea poate fi tratată prin administrarea unei
cantităţi corespunzătoare de lichide, iar, în cazuri
deosebite, administrarea de „plasma volume expanders"
sau/şi catecolamine, sunt indicate la nevoie.
 Ce trebuie reţinut ca esenţial:
1. Dacă tensiunea diastolică este peste 140 mmHg la două
măsurători în interval de 5 minute, atunci se poate administra
i.v. nitroglicerină sau nitroprusiat de sodiu (0,5=1,0 mg/Kg/min)
-monitorizând concomitent riscul de edem cerebral, mai ales în
infarctul cerebral întins.
2. Dacă tensiunea sistolică depăşeşte 220 mmHg sau/şi
tensiune sistolică este de 120-140 mmHg în cursul a două
măsurători consecutive efectuate pe parcursul a 20 minute, se
administrează labetalol 10 mg i.v. în timp de 1 -2 minute, doza
poate fi repetată sau dublată la fiecare 10-20 minute, până la
doza totală de 300 mg; dacă este necesar poate fi repetat la 6-8
ore; trebuie să avem în vedere contraindicaţiile: astm bronşic,
aritmii severe, boală cardiacă.
3. Dacă tensiunea sistolică este cuprinsă între 185-220 mmHg
sau tensiunea diastolică este între 105-120 mmHg, se
administrează tratament dacă există boală cardiacă, disecţie de
aortă, infarct miocardic.
 Ce trebuie reţinut ca esenţial:
4. De evitat administrarea sublinguală a antagoniştilor de
calciu. La pacienţii deshidrataţi sau cu valori tensionale
alarmant scăzute, refacerea volumului sanguin este indicată,
sau, în situaţii severe, se recomandă administrarea dopaminei.
5. Echilibrarea hidroelectrolitică este un aspect terapeutic
important, dar trebuie menţionat faptul că administrarea în
exces a soluţiilor perfuzabile poate determina:
- edem pulmonar, în particular pacienţii cu boli cardiace;
- accentuarea edemului cerebral.
Balanţa fluid/electroliţi se menţine negativă, cu un deficit în jur
de 300-500 ml/zi, la pacienţii cu edem cerebral.
Administrarea soluţiilor hipotonice (NaCl 45% sau Glucoza 5%)
sunt contraindicate, datorită riscului de a creşte edemul
cerebral.
Soluţiile de glucoza sunt în general contraindicate, datorită
efectului lor hiperglicemiant.
MONITORIZAREA VALORILOR GLICEMIEI
 Necesară când pacienții prezintă valori mari la
internare
 Când sunt diabetici
 Dacă valorile glicemiei ≥ 200 mg/dl este
necesar tratamentul cu insulină și evitarea
administrării soluții de glucoză
!! Hiperglicemia → efecte negative
Hipoglicemia → la pacienții cu malnutriție:
• este necesară corectarea imediată
(Glucoză 5% sau 10% + tiamină), atât la denutriți
cât și la consumatorii de alcool
 Monitorizarea
Monitorizareatemperaturii
temperaturiicorporale
corporale

 se tratează cu antipiretice valorile ≥ cu 37,5°

 necesită urmărire atentă
 risc mare de infecții la pacienții cu AVC
 la 60 – 85% din cazuri, febra este consecința
infecțiilor ce apar după debutul AVC
 descoperirea sediului infecției
 terapii specifice
 la pacienții imunodeprimați – terapie preventivă
 TULBURĂRILE DE DEGLUTIȚIE

 malnutriția poate fi prezentă la 60 –

85% din pacienții cu AVC
 datorită infarctului masiv
 datorită tulburărilor de deglutiție
 disfagia: → risc de aspirație
→ deshidratare
→ agravarea stării pacientului
 SE CONTROLEAZĂ:

 Compoziția alimentelor
 Postura în care se hrănește
pacientul

Dacă tulburările sunt persistente și

grave se recomandă
- nutriția parenterală
- montarea sondei nazogastrice
 Pacientul cu stroke este predispus unor
complicaţii medicale numeroase
• Edemul cerebral
• Disfunctia vezicală şi infecţia urinară
• Disfagia
• Bronhopneumonia
• Tromboza venoasă a membrelor inferioare
• Crizele convulsive
• Ulceraţiile de decubit
• Embolia pulmonară
De aceea, majoritatea autorilor consideră că:

• tratamentul adecvat în faza acută

• menţinerea funcţiilor vitale
• prevenirea şi tratamentul complicațiilor

constituie baza tuturor măsurilor terapeutice

în stroke, nu numai în unităţile de stroke dar
şi în toate serviciile de specialitate
 BRONHOPNEUMONIA

 In faza precoce, după stroke, este complicaţia

cea mai severă, fiind responsabilă de 15-20%
din decesele prin complicaţii
 Majoritatea pneumoniilor sunt datorate
aspiraţiei, care este mai frecventă la pacienţii
cu:
 modificare a stării de conştientă
 reflexe de deglutiţie alterate
 imobilizare prelungită la pat

Messori şi colab BMJ 2000

 BRONHOPNEUMONIA – Profilaxie
In primele zile după stroke, alimentaţia orală
va fi reluată numai după ce s-a demonstrat că
pacientul nu are tulburări de deglutitie (se
probează cu mici cantităţi de apă)
• Mobilizare precoce
• Ameliorarea tulburărilor de deglutitie
• Utilizarea sondei nasogastrice (perioada
limitată)
• Tratamentul antibiotic, după ghidul
terapeutic al infecţiilor nosocomiale,
atunci când bronhopneumonia este
suspectată sau diagnosticată
 INFECȚIA URINARĂ

♦ Cea mai comună şi frecventă complicaţie

infecțioasă la pacienţii cu stroke
♦ Responsabilă în proporţie de 15% de
sepsisul intraspitalicesc, determinând o rată
crescută de mortalitate
♦ În mai mult de 80% din cazuri este
determinată de sonda urinară şi durata de
menţinere a acesteia

Devenport şi colab
Langhorne şi colab Stroke 2000; 31(6)
Gerberding şi colab Ann Int Med 2002
 INFECȚIA URINARĂ – Profilaxie

 Hidratare corespunzătoare
 Sondajul intermitent, nu este o soluție fezabilă,
deoarece poate contribui la apariția ulcerațiilor de
decubit
 Acidifierea urinii, uneori reduce riscul de
infecție
 Diagnosticul precoce, prin repetarea testelor de
rutină, a uroculturii
 Aplicarea tratamentului antibiotic, în funcție de
antibiogramă
 DISFAGIA

 Prezentă la aproximativ 50% din

pacienți
 Indică un prognostic rezervat
 Risc de aspirație și pneumonie
 Malnutriție
 Deshidratare

Mann şi colab.
Cerebrovasc. Dis.2000
Ac. Stroke Treatment 2003
 DISFAGIA - recomandări

 Testarea tulburărilor de deglutiție la toți

pacienții cu stroke în momentul internării
 Repetarea ei în mod regulat și destul de
frecvent, mai ales când evaluarea inițială a
fost anormală
 Controlarea dietei
 Postura adecvată a fiecărui pacient
 În cazurile cu tulburări severe, sonda
nasogastrică pe o perioadă limitată, este
indicată
 ULCERAȚIILE DE DECUBIT

 Prezente la aproximativ 20% din pacienți

 Factori de risc:
♦ obezitate
♦ hiperglicemie
♦ hipoproteinemie
♦ imobilizare îndelungată
♦ incontinență sfincteriană
 ULCERAȚIILE DE DECUBIT - Profilaxie
 schimbarea frecventă a poziției bolnavului
 utilizarea saltelelor speciale (cu aer sau apă)
la pacienții cu risc destul de crescut
 menținerea tegumentelor uscate, la pacienții
cu incontinență sfincteriană
 terapia antibiotică este recomandată în caz
de celulită sau sepsis
 tratament chirurgical în cazul ulcerațiilor
întinse (precedat și susținut de cel antibiotic)
 CRIZELE CONVULSIVE

 Crizele parțiale (focale) sau secundar

generalizate pot fi întâlnite la debut, în
stroke
 Tratamentul indicat în aceste situații este:
- clonazepam (2 mg i.v.) sau diazepam
(10-20 mg i.v.)
- apoi fenitoin (oral sau i.v.) sau
carbamazepin (oral)
 Miocloniile, în faza acută sunt tratate cu
clonazepam (6 – 10 mg/zi)
 CRIZELE CONVULSIVE - EUSI

1. Administrarea profilactică de
anticonvulsivante la pacienţii cu AVC
recent care nu au avut crize convulsive
nu este recomandată (Gradul IV)
2. Terapia antiepileptică nu este
recomandată pentru crizele izolate
3. Pentru prevenirea crizelor
convulsive recurente, se recomandă
administrarea de anticonvulsivante
(Gradul III)
 HIPERTENSIUNEA INTRACRANIANA (HIC)
ŞI EDEMUL CEREBRAL (EC)

EC este responsabil de:

 extinderea leziunilor la pacienţii cu

stroke
 alterarea stării de conştientă
 alterarea altor funcţii neurologice
(deficit motor, limbaj)
 EDEMUL CEREBRAL

La pacienţii mai tineri, cu infarct total în

teritoriul ACM, edemul cerebral poate fi o
complicaţie dramatică, determinând herniere şi
deces la 2-4 zile după debutul simptomelor (80%
din cazuri)

Atenţie deosebită la pacienţii cu:

 hemiplegie la debut
 deviaţia capului şi globilor oculari
 somnolentă
 EDEMUL CEREBRAL

Examenele CT şi RMN, ajută la diagnosticarea

precoce a pacienţilor cu risc de a dezvolta
„infarctul malign în teritoriul ACM”
 Edemul cerebral poate fi agravat de
factori sistemici:
* HTA
* febră
* hiperglicemie
 HIC şi EC - Tratament medical

• Ridicarea capului la 30°

• Calmarea durerii, sedarea
• Controlul temperaturii corporale
• Oxigenare
• Agenţi osmotic activi (glicerol-manitol,
soluţii saline hipertone)
• Hipotermie: experimentală, poate reduce
mortalitatea
 Recomandări - EUSI

1. Osmoterapia şi ventilaţia asistată, inclusiv

hiperventilaţia uşoară, pot fi avute în vedere la
pacienţii a căror stare generală se deteriorează
secundar unei hipertensiuni intracraniene, inclusiv
cazurile cu sindroame de angajare (Grad IV).
2. Drenajul ventricular şi decompresia chirurgicală
a infarctelor cerebeloase mari care comprimă
trunchiul cerebral, sunt justificate (Grad III)
3. Intervenţia chirurgicală decompresivă pentru un
infarct emisferic de dimensiuni mari, poate fi
salvatoare (Grad III)
 AVC –Îngrijiri paliative

Se aplică în următoarele situații:

 pacienții cu AVC și evoluție spre agravare
 pacienții a căror evoluție este spre
complicații severe
 pacienții cu sechele definitive
 pacienții care prezintă afecțiuni asociate,
severe, și pun în pericol viața pacientului
Indicații:
 situații de limitare a autoîngrijirii
 alterarea funcțiilor în diferite arii:
- odihnă/somn
- ventilație
- circulație
- mobilitate
- nutriție
- excreție
- barieră cutanată
- sexualitate
 durere și disconfort
 probleme emoționale legate de boală și
tratament
Indicații:
 evenimente care amenință viața sau fapte
cotidiene:
- anxietate
- pierdere
- singurătate
- durere sufletească
 distorsionarea funcțiilor simbolice reflectate în
procesele intelectuale și interpersonale (ex.
halucinațiile)
 dificultăți în luarea deciziilor și capacitatea de a
alege, modificare propriei imagini
 perceperea distorsionată a orientării spre
vindecare sau sănătate
 dificultăți în relațiile afiliate
Măsuri pentru pacienții imobilizați la pat

I. Crearea condițiilor optime de confort

o pat special, corespunzător afecțiunii
o saltea antiescară
o poziție corespunzătoare în salon (nu lângă geam
sau ușă)
o eventual camere mici liniștite
o utilaje auxiliare, pentru a efectua anumite
mișcări singur
o tulburări sfincteriene: măsuri necesare de
menținere a igienei
 II. Igiena generală și corporală

○ aerisirea salonului
○ curățenia așternuturilor și a lenjeriei de corp,
schimbarea ori de câte ori este nevoie
○ toaleta frecventă sub formă de băi parțiale la
pat
○ igiena gurii, mâinilor, igiena părului
 III. Alimentația pacienților

○ trebuie făcută la pat

○ activ sau pasiv în funcție de starea bolnavului
○ se asigură poziție comodă
○ se va respecta orarul meselor
○ se va servi mâncare caldă și proaspăt
preparată
IV. Supravegherea stării generale, executarea
examinărilor și tratamentelor

o se urmăresc și se notează zilnic funcțiile vitale și

vegetative: puls, TA, temperatură, diureză, scaun,
tegumente, mucoase
o examinările paraclinice, tratamentele, vor fi
executate la pat, sau se va asigura transport
specializat al pacientului la serviciul respectiv
 V. Prevenirea escarelor

o verificarea sistematică a zonelor expuse la

escare, cunoscând rapiditatea de apariție
o asigurarea schimbărilor de poziție, fără a crea
disconfort pacientului
o masaj zilnic, durata de cel puțin 10 minute,
activarea circulației, fricțiuni cu alcool,
pudraje cu talc, etc.
o utilizarea la timp, discret, și corect a
dispozitivelor pentru urinat
VI. Prevenirea altor complicații
Prevenirea pneumoniilor:
 ridicarea pacientului de mai multe ori pe zi
 gimnastică respiratorie

Prevenirea trombozelor:
 masajul ușor al membrelor
 mobilizarea pasivă și activă a degetelor de la mâini
și picioare
 mobilizarea gambelor și articulațiilor
Prevenirea atrofiilor:
- masaj
- activare circulatorie
- fricționări cu alcool diluat a suprafeței corpului
 Prevenirea stomatitei (candidoză sau muguet):
 frecventă la bolnavii cu regim lactat și hidrozaharat
 igiena cavității bucale prin clătire cu apă
bicarbonatată 30%, clătirea gurii cu apă + mentol
Prevenirea constipației:
 regim bogat în celuloză și lichide (dacă nu există
contraindicații)
 administrarea de purgative numai în situațiile în
care nu mai poate exista altă rezolvare
Prevenirea deformărilor articulare, a pozițiilor
vicioase ale membrelor și coloanei vertebrale, prin
asigurarea poziției corespunzătoare în pat
 Anchilozele:
 frecvente la hemiplegici și paraplegici
Pot fi prevenite prin:
 mobilizare precoce din primele zile (mobilizare

pasivă)
 mobilizare de mai multe ori pe zi
 recuperarea motorie se continuă după ce

pacientul devine conștient

 din partea pacientului trebuie să se obțină

 cooperare activă

 interes

 dorință de recuperare
Vă mulțumesc pentru
atenția acordată!