PROBELE DE PAREZA

1. Pentru membrele superioare

Este rugat pacientul sa tina bratele intinse in fata cateva secunde. Daca unul din brate are tendita de a
cadea sau are tendinta de a redresa repetat membru pentru a-l mentine atunci apreciem proba pozitiva.
Proba este mai sensibila daca pacientul tine mainile intinse in pozitie de supinatie. Membrul cu deficit
motor are tendinta de a se roti in pozitie de pronatie, apoi sa cada. Pronatia este un indicator pentru
deficitul motor de tip central, membru afectat avand tendinta de a fi mentinut in pozitie de pronatie.

2. Pentru membrele inferioare exista 2 probe de pareza pentru pacientul asezat in decubit dorsal si in
decubit ventral.

Mingazzini : bolnavul asezat in decubit dorsal este rugat sa ridice picioarele si sa mentina membrele
inferioare in flexie, realizand un unghi obtuz intre bazin si coapse si un unghi drept intre coapse si
gambe. Membru cu deficit motor va cadea mai repede pe planul patului.

Vasilescu : bolnavul asezat in decubit dorsal este rugat sa execute mai multe miscari de flexie si extensie ,
simultan cu cele dous membre, fara a le lipi unul de celalalt , cu calcaiele pe planul patului. Membru
inferior cu deficit motor va ramane in urma celui sanatos.

Barre: bolnavul asezat in decubit ventral este rugat sa mentina picioarele flectate de la nivelul
genunchilor in unghi obtuz, membru afectat va cadea pe planul patului mai repede decat cel sanatos.

In cazul unui pacient necooperant, afazic sau in stare de coma examinatorul va constata existenta unui
deficit motor prin ridicarea ambelor membre superioare sau inferioare si lasarea lor sa cada simultan pe
planul patului, membrul paralizat va cadea mai repede fata de cel sanatos.