CURS NR.

ÎNGRIJIRI PALIATIVE

Șef lucrări
Dr. FURDU LUNGUȚ EMILIA
Medic primar
Doctor în științe medicale
Competență în neurofiziologie
Spital CF 2 București
 ÎNGRIJIRI PALIATIVE
 în toată lumea există mare nevoie de îngrijiri
paliative
 în 2014 OMS a solicitat integrarea deplină a
îngrijirilor paliative în sistemele publice de
sănătate
 se estimează că în România, ¾ din pacienții
care au nevoie de îngrijiri paliative, nu le
primesc
 lipsa unei politici clare și coerente, deși
nevoia de îngrijiri paliative este în creștere
În 2014, doar 42 de instituții au furnizat îngrijiri
paliative, față de 62 în anul 2009  instabilitate în
furnizarea acestor servicii

BARIERE:

- lipsa de cunoștințe și experiență

- lipsa de personal medical
- lipsa de medicamente, în special opiacee
  de-a lungul secolelor, comunitățile
umane au încercat să dezvolte metode
specifice de îngrijire pentru
- bolnavii incurabili
- pentru muribunzi
- pentru familiile lor

„A muri cu demnitate și în total respect de sine”

a devenit deziderat a societăților moderne
 Creșterea performanțelor medicinii curative,
a dus la prelungirea speranței de viață, și a
supraviețuirii pacienților cu boli cronice,
nevindecabile.
CICELY SAUNDERS
(Marea Britanie)  întemeietoarea
conceptului de îngrijiri paliative
spunea:
„ Când nu mai este posibilă
vindecarea, este datoria noastră
să îngrijim”
 Pornind de la faptul că:
“Îngrijirea paliativă este un
drept al omului”

 Asociaţia Europeană pentru îngrijiri

Paliative
 Asociaţia Internaţională pentru Hospice şi
Îngrijiri Paliative
 Alianţa Internaţională Pentru Îngrijiri
Paliative
 Observatorul pentru Drepturile Omului
 Recunoscând că:
 bolile cardio-vasculare și cancerul produc majoritatea deceselor
din tarile dezvoltate și ca cei mai mulţi pacienţi vor suferi de
durere, extenuare si depresie sau alte simptome, cum ar fi
dispneea
 îngrijirile paliative sunt eficiente atât pentru aceşti pacienţi cat si
pentru pacienţii in stadii terminale ale bolii pulmonare obstructive
cronice (BPOC), insuficientei renale, bolilor neurologice (ca
scleroza multipla sau scleroza amiotrofică laterala) dar si in cazul
dementei in stadii finale,
 îngrijirile paliative oferă un model unic pentru a dezvolta politici
sociale si sanitare inovatoare centrate pe preferinţele pacienţilor,
având o abordare holistica ce combina cunoştinţele (ex. controlul
simptomelor), abilităţile (ex: comunicarea) si atitudinile (ex.
considerarea fiecărui pacient in parte drept o individualitate cu un
istoric personal)
 Admițând că:
 HIV/SIDA continuă să fie o cauză majoră a deceselor în
țările în curs de dezvoltare, iar pacienţii care mor datorită
acestor boli se confruntă adesea cu simptome supărătoare,
și că un procentaj considerabil din pacienţii care primesc
tratament continuă să fie afectaţi de durere, oboseală și alte
simptome debilitante
 alte boli infectioase, cum ar fi malaria și tuberculoză, pot
progresa către stadii incurabile și că, in astfel de cazuri,
pacienţii au nevoie de îngrijiri paliative
 implementarea serviciilor de îngrijiri paliative are impact în
țările în curs de dezvoltare, alinând suferinţa si
îmbunătăţind calitatea vieţii pacienţilor cu HIV/SIDA sau alte
boli
 mulţi pacienţi vor avea nevoie de sprijin în problemele
psiho-sociale și spirituale, odată cu evoluţia bolilor
 Afirmând că:

 îngrijirile paliative pot alina în mod eficient

această suferinţă și pot fi furnizate la un cost
relativ scăzut
 beneficiile îngrijirii paliative nu se limitează la
îngrijirile de la finalul vieţii, deoarece s-a dovedit
ca o aplicare timpurie a îngrijirilor paliative
îmbunătăţeşte calitatea vieţii și reduce
necesitatea unor tratamente grele și agresive
 Carta de la Praga: se solicită
guvernelor să aline suferinţa și
să recunoască ingrijirea paliativă
ca pe un drept al omului

Asociaţia Europeană pentru îngrijiri

Paliative (EAPC), Asociaţia Internaţională
pentru îngrijiri Paliative (IAHPC), Alianţa
Internaţională pentru îngrijiri Paliative
(WPCA) și Observatorul pentru Drepturile
Omului (Human Rights Watch - HRW)
colaborează pentru a promova ca drept al
omului accesul la îngrijiri paliative.
 Dreptul de a avea acces la îngrijiri paliative
Accesul la îngrijiri paliative este o obligaţie legală, asa cum
convenţiile Naţiunilor Unite o recunosc, și a fost susţinut
ca drept al omului de către asociaţiile internaţionale,
bazându-se pe dreptul la sănătate fizică și mintală la cele
mai înalte standarde. În cazul pacienţilor care prezintă
durere severă, eşecul guvernului de a asigura îngrijiri
paliative poate fi considerat și un tratament crud, inuman
sau degradant, îngrijirile paliative pot alina suferinţa în
mod eficient sau chiar să o prevină și pot fi furnizate la un
cost comparativ redus.
Cu toate acestea, guvernele multor țări din întreaga lume
nu au făcut până acum paşii necesari pentru a asigura în
mod real accesul pacienţilor cu boli incurabile la îngrijiri
paliative.
 Definiţia îngrijirilor Paliative
Potrivit definiţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS),
îngrijirile paliative sunt îngrijire care îmbunătăţesc calitatea vieţii
pacienţilor și a familiilor care se confrunta cu probleme asociate
bolilor ameninţătoare de viată, prin prevenirea și alinarea
suferinţei prin identificarea precoce, evaluarea și tratamentul
adecvat al durerii și al altor probleme de natură fizică, psiho-
socială și spirituală.
Îngrijirea paliativă este o abordare interdisciplinară și
cuprinde în sfera sa atât pacientul, familia, cât și comunitatea.
Într-un anumit sens, paliația înseamnă asigurarea îngrijirilor de
bază, adică satisfacerea nevoilor individuale ale pacientului,
oriunde ar fi acesta îngrijit: la domiciliu sau în spital.
Îngrijirile paliative dau valoare vieţii și consideră moartea ca
fiind un proces normal; nu grăbesc și nici nu amână moartea.
Îngrijirile paliative îsi propun să menţină cea mai bună calitate
posibilă a vieţii până la moarte.
 Părţile semnatare și reprezentanţii
organizaţiilor regionale si internaţionale

Solicită:
 guvernelor din întreaga lume să garanteze pacienţilor
și familiilor lor exercitarea în mod real a dreptului de a
beneficia de îngrijiri paliative, prin integrarea acestora
în politicile de sănătate, precum și asigurarea
accesului la medicatia esenţială, incluzând aici și
analgezicele opioide.
 Organizaţiilor și forurilor de importanță și influența
regională și globală, precum Consiliul Europei, Uniunii
Europene, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Adunarea
Internaţională de Sănătate, Asociaţia Medicală
Internaţională si Consiliul International al Asistenţilor
Medicali să promoveze dreptul la îngrijiri paliative.
 Invită:

 organizaţiile regionale și naţionale de îngrijiri

paliative să sprijine filosofia îngrijirii paliative
care pledează nu numai pentru dezvoltarea de
servicii specializate, dar și pentru acces la
îngrijiri prin sistemul de sănătate publică.
 instituţiile academice, spitalele universitare și
universităţile din tarile dezvoltate și în curs de
dezvoltare să formeze și să motiveze
profesioniştii din sănătate care asigură
îngrijirea de bază, pentru a integra îngrijirile
paliative în serviciile lor.
 Își exprimă speranța:

 ca opinia publică generală recunoaşte

necesitatea accesului la îngrijiri paliative pentru
toţi și sprijină Carta de la Praga prin participarea
la activităţi sociale și de media și prin semnarea
acestei petiţii.

Preocupați ca:

 in ciuda eficientei dovedite, accesul la îngrijiri

paliative este limitat sau inexistent in multe tari,
mai ales in cele in curs de dezvoltare, ducând la o
suferinţa nedorita in rândul a milioane de pacienţi
in fiecare an.
Facem un apel către guverne:

1. să dezvolte politici de sănătate care să

răspundă nevoilor pacienţilor cu boli terminale sau
limitatoare de viată
- să dezvolte politici de sănătate cuprinzătoare
care să asigure integrarea îngrijirilor paliative,
împreună cu celelalte servicii de sănătate,
- să garanteze că legislaţia va include sprijin
pentru rudele pacienţilor pe durata îngrijirii și după
momentul decesului.
2. să asigure accesul la medicația esenţială, chiar și la
cele cu regim special, tuturor celor care au
nevoie de ele
• să identifice și să elimine barierele excesiv de
restrictive care împiedică accesul la medicamentele cu
regim special, atunci când uzul medical este justificat,
• să asigure dezvoltarea unui sistem adecvat
pentru estimarea nevoii pentru aceste medicamente,
astfel încât disponibilitatea lor să fie garantata fără
întreruperi,
• să asigure stabilirea unor sisteme protejate și
sigure de distribuire și administrare, astfel încât
pacienţii să aibă acces la medicamentele opioide,
indiferent de prognosticul bolii, locul tratamentului sau
locaţia geografică.
3. să garanteze că personalul din sistemul de sănătate va
primi formarea profesională în îngrijiri paliative și controlul
durerii în cadrul pregătirii de bază și post-bază.
- să adopte schimbările necesare în curricula de
învăţământ pentru profesiile din sănătate (medicină,
nursing, farmacie, psihologie etc), pentru a se asigura că
toţi profesioniştii din sănătate dobândesc cunoştinţe de
baza cu privire la îngrijirea paliativa și sunt capabili să o
furnizeze, indiferent la ce nivel lucrează în sistemul sanitar,
- să sprijine implementarea și dezvoltarea de programe
educaţionale post-universitare și de specializare în îngrijiri
paliative, astfel încât pacienţii cu situaţii complexe să poată
primi îngrijirea adecvată,
- să asigure disponibilitatea cursurilor de formare
profesională continuă în îngrijiri paliative pentru personalul
din sănătate.
4. să asigure integrarea îngrijirilor
paliative în sistemul de sănătate la toate
nivelele.
• să creeze și să dezvolte planuri de
înfiinţare și implementare de unităţi,
grupuri și programe de îngrijiri paliative,
în funcţie de indicatorii de morbiditate și
mortalitate și datele legate de gradul de
dispersare a populaţiei.
 Îngrijiri paliative – rolul „nursei”

 Introdusă iniţial în nomenclatorul personalului cu sarcini

de îngrijire ca doică (fr. nourrice, de la lat. nutricia, fem.
lui nutricus = hrănire), nursa actuală este un personaj-
cheie al practicii medicale coiaborative
 Probabil că cea mai comprehensivă definiţie a activităţi
profesionale a nursei, cunoscută ca nursing, este cea
dată de Virginia Henderson „..de a asista persoane,
bolnave sau sănătoase, în realizarea acelor activităţi care
să contibuie la promovarea sănătăţii sau la recâştigarea
acesteia (sau la .moartea împăcată", n.n.). activităţi pe
care aceştia le-ar putea îndepini şi singuri dacă ar avea
puterea, voinţa sau cunoştinţele necesare
 În ţăriie occidentale de tradiţie anglo-saxonă, mişcarea de
nursing este foarte dezvoltată posedînd regulamente,
instituţii, publicaţii şi numeroase oferte profesionale.
 Vă prezentăm două modele de
practicare a medicinii

A B

MEDIC
MEDIC

NURSA PACIENT

NURSĂ PERSONAL
PERSONAL AUXILIAR
AUXILIAR

PACIENT
 Nursa îşi desfăşoară ativităţile sub
îndrumarea medicului iar în cadrul celor
cinci faze ale procesului de nursing-
aprecierea, diagnosticul, planificarea,
implementarea şi evaluarea - pot fi
întrevăzute etapele abordării
diagnostice şi terapeutice aşa cum le
are în vedere practica medicală.
Diferenţa ar fi că medicul face
diagnostic şi acordă în principal
tratament iar nursa identifică problema
şi acordă mai degrabă îngrijiri
În nursing omul este văzut mai integrativ,
ca o fiinţă biopsihosocială. în această
viziune holistică a conceptului de
sănătate, diferitele ipostaze ale
funcţionării individului sunt considerate
legate între ele, dependente una de alta şi
egale ca importanţă. Simpla enumerare a
modurilor complexe In care omul
răspunde în cursul bolii şi care sunt
„țintele nursei”, convinge cu uşurinţă că
persoanele cu astfel de pregătire se
recomandă de la sine ca promotori de
seamă a îngrijirilor paliative.
 Nursing + îngrijiri paliative, necesare când:

• Limitarea autoîngrijirii
• Alterarea funcţiilor în diferite arii: odihnă, somn, ventilaţie,
circulaţie, mobilitate, nutriţie, excreţie, barieră culantă,
sexualitate
• Durere şi discomfort
• Probleme emoţionale legate de boală şi de tratament,
evenimente care ameninţă viaţa sau fapte cotidiene: anxietate,
pierdere, singurătate, durere sufletească
• Distorsionarea funcţiilor simbolice reflectate în procesele
intelectuale şi interpersonale (ex. halucinaţiile)
• Dificultăţi în luarea deciziilor şi în capacitatea de a alege
• Modificarea, propriei imagini
• Perceperea distorsionată a orientării spre vindecare/sănătate
• Constrângeri în procese vitale: naştere, dezvoltare, moarte
• Dificultăţi în relaţiile afiliaţive
 Trecerea de la sănătate la boală

= experiență - umană
- complexă
- strict individualizată

În majoritatea cazurilor, în cadrul

acestui proces, pot fi deosebite trei
faze:
 tranziția
 perioada de acceptare
 convalescența
o Dezvoltarea insidioasă a simptomelor în faza de
tranziţie este însoţită de reacţii individuale dintre cele
mai diferite, cum ar fi teama, ruşinea, vinovăţia,
negarea etc.
o Pacientul poate cere sau nu ajutorul medicului, după
cum se poate sau nu supune recomandărilor acestuia.
o Când este vorba despre boli catastrofale, cum sunt
infarctul miocardic sau accidentele vasculare
cerebrale, subiectul este aruncat instantaneu în starea
morbidă şi nici el nici familia nu mai au alternative -
prezentarea la medic este regula.
o Acum, aprehensiunea se manifestă sub alte forme;
solicitări de îngrijire exagerate, negarea existentei
problemei, refuzul de a coopera şi suspiciune In
legătură cu asistenţa terapeutică.
o Pentru a înlătura aceste reacţii, nursa trebuie
să contacteze membri familiei şi alte
persoane semnificative, precum şi medicul
de familie.
o Explicarea cu calm a necesităţii intervenţiilor
la care se recurge şi manifestarea îndemnării
în aplicarea acestora, vor asigura pacientul şi
familia că îngrijjirea este cea potrivită.
o În prezenţa reacţiilor mai vehemente, probabil
că abilitatea de asculta şi abţinerea de la
critici sunt calităţile unei bune nurse.
 În faza a doua, pacientul recunoaşte că
este bolnav şi are nevoie de ajutorul
medicului şi al nursei, adaptându-şi
atitudinea în consecinţă, fiind dispus să
coopereze şi chiar să devină dependent.
 Acest comportament regresiv este util
dar poate genera dorinţa de a rămâne
definitiv în starea de dependenţă, cum
este cazul hospitalismului.
 Nursing-ul acestei faze se bazează pe
încurajarea bolnavului să-şi verbalizeze
trăirile şi pe crearea unei atmosfere de
asumare a responsabilităţilor în
procesul de sanogeneză, dacă acesta
este cazul.
 Eşecurile parţiale sau totale ale
fazei a treia, cea de
convalescenţă sau de restituire,
aduce bolnavul în sfera îngrijirilor
paliative, când rolul nursei devine
încă mal important.
 Două situaţii principiale trebuie
luate acum în considerare -
pierderea sau moartea - ambele
umbrite de durere şi doliu, dar
parţial luminate de speranţă.
 În termenii acestui eseu, prin durere se înţelege
răspunsul emoţional complex faţă de pierderea
actuala sau în perspectivă, a unei personae
apropiate (rudă, soţ, prieten) sau a unui lucru
valoros (ex. sănătatea, o parte a corpului, viaţa,
serviciul).
 Doliul, în cazul decesului unul apropiat, se refera la
procesul care rezultă din pierdere şi în cele din
urmă conduce la depăşirea durerii. Ambele procese
implică deopotrivă trăiri individuale complexe
(anxietate, disperare, remuşcare, singurătate etc.)
şi reacţii sociale care îi implică şi pe aiţii.
 Rolul nursei în situaţii de acest fel este de a ajuta
persoana implicată şi familia sa pentru a depăşi
momentele dificile de şoc şi de neîncredere pentru a
intra cât mai curând în faza de restituire.
 Pentru aceasta se cere anticiparea corectă a reacţiei
faţă de pierdere, facilitarea mecanismelor normale de
adaptare şi crearea condiţiilor pentru „descărcare”
prin încurajarea exprimării sentimentelor.
 Condițiile principale pentru astfel de acţiuni sunt
disponibilitatea nursei şi asigurarea intimităţii.
 Atunci când intervine pierderea unei părţi din corp sau
a unei funcţii, nursa creează cadrul de îngrijire şi de
adaptare a mediului care să permită subiectului să
ducă o viaţă cât mai confortabilă şi să nu piardă
propria imagine.
 În oricare situaţie, trebuie sesizate dezvoltările
maladaptive şi semnalate în vederea altor intervenţii
(ex, psihoterapie).
INTREBARI?