CZU: 373.3+371.

ASPECTE METODOLOGICE DE FORMARE A CAPACITĂȚILOR CREATIVE LA

ELEVII DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ MICĂ
Rodica RODIDEAL, învăţătoare grad didactic II,
gimnaziul din satul Gălești raionul Strășeni
Rezumat: În lucrare se reflectă unele aspecte metodologice de formare a capacităţilor creative la elevii de
vârstă şcolară mică. În articol se descriu rezultatele obţinute prin aplicarea testului Torrance de gândire
creativă: fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea, abstractizarea semantică şi rezistenţa la închidere. În
continuare se descrie programul de antrenament creativ utilizat în instruirea elevilor de vârstă şcolară mică,
care este constituit dintr-un sistem de sarcini creative raportat la factorii intelectuali ai creativităţii, la
potenţialul de dezvoltare creativă şi la ritmul optim de învăţare a elevilor
Cuvinte cheie: capacităţile creative, factorii intelectuali ai creativităţii, programul formativ de formare a
capacităţilor creative la elevii de vârstă şcolară mică.

METHODOLOGICAL ASPECTS OF CREATIVE CAPACITY BUILDING IN

YOUNG PUPILS
Abstract: The paper reflects some methodological aspects of creative capacity building in young school-age
pupils. The article describes the results obtained by applying the Torrance test of creative thinking: fluidity,
flexibility, originality, semantic abstraction and closing resistance. The following describes the creative
training program used in the training of young school-age pupils, which is a system of creative tasks related
to the intellectual factors of creativity, the potential of creative development and the optimal pace of pupil
learning.
Keywords: creative capacities, intellectual factors of creativity, training program for the formation of
creative capacities in pupils of young school age.
Problema formării și dezvoltării capacităților creative la personalitate a preocupat numeroși
cercetători din domeniul pedagogiei și psihologiei. Formarea capacităților creative la elevii de
vârstă școlară mică presupune un ansamblu coerent de acțiuni educative bine organizate în baza
teoriilor și metodologiilor creativității. Această lucrare reprezintă rezultatul unui studiu praxiologic
referitor la formarea ți dezvoltarea capacităților creative la elevii de vârstă școlară mică. Obiectivul
fundamental al cercetării l-a constituit identificarea/diagnosticarea nivelului inițial de dezvoltare a
capacităților creative (experimentul de constatare), elaborarea, valorificarea și validarea
experimentală a unui program de antrenament creativ.
În depistarea capacităţilor creative la elevi a fost administrat testul Torrance de gândire creativă-
forma figurală (Activităţile 1 şi 2). Din testul Torrance de gândire creativă forma figurală au fost
utilizate primele două activităţi: Activitatea 1- Construcţia unui tablou; Activitatea 2 - Completarea
de desene. Prin intermediul Activităţii 2 – Completarea de desene s-a depistat prezenţa şi nivelul
performanţei creative prin intermediul a şase variabile: fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea,
elaborarea, abstractizarea semantică şi rezistenţa la închidere. Conţinutul acestor factori este descris
în conformitate cu parametrii elaboraţi de Torrance E. şi adaptaţi de Dincă Margareta [5].
Fluiditatea figurală ( Fluid.f.) este un indicator al rapidităţii, al uşurinţei de asociere în planul
gândirii (imaginilor, cuvintelor, sunetelor etc.). Indicele de fluiditate este dat de numărul total de
răspunsuri.
Flexibilitatea figurală (Flex.f.) este un indicator al capacităţii de restructurare a gândirii în raport
cu noile situaţii; indicele de flexibilitate este dat de numărul total de categorii diferite în care se pot
include răspunsurile. Flexibilitatea este considerată fie un atribut al adaptabilităţii, şi aparţine
trăsăturilor de personalitate, fie o caracteristică a gândirii care permite depăşirea inerţiei şi
reinterpretarea informaţiilor.
Originalitatea figurală (Orig.f.) indică independenţa de raţionament, capacitatea de integrare a
unor elemente diverse în acelaşi câmp perceptiv; indiciile de originalitate semnifică raritatea
răspunsului prin raportare la o repartiţie procentuală.
Elaborarea figurală (Elab.f.) reprezintă capacitatea de transformare şi combinare de idei în
procesul construcţiei mintale; indicele de elaborare reprezintă numărul de detalii care completează

146
şi nuanţează răspunsul (Barron,1968). Torrance şi Safter (1999) precizează: o performanţă
superioară la parametrul „elaborare” induce performanţe scăzute din punct de vedere al flexibilităţii,
fluidităţii şi originalităţii.
Rezistenţa la închidere prematură ( Rez.înc.) măsoară capacitatea de rezistenţă perceptivă la
figura indusă prin stimul sau rezistenţă la „gestal”; indicele reprezintă măsura în care subiectul este
independent de învăţarea perceptivă, şi este specific creativităţii figurale. Considerată de Rogers, în
1979, ca fiind una dintre caracteristicile de nelipsit ale creativităţii.
Capacitatea de abstractizare semantică (Abs. sem.) este capacitatea de interpretare abstract-
verbală a desenului prin titlul acordat; indicele reprezintă nivelul de abstractizare al conţinutului
titlului. Evidenţierea esenţialului este definită ca fiind capacitatea de a integra contrastele [5, p.10-
11].
Instrucţiunile generale de administrare şi scorare a testului Torrance de gândire creativă (TTCT) -
forma figurală au fost realizate în conformitate cu cele descrise de Dincă Margareta [5, p.16-19].
În realizarea testului s-a creat o atmosferă relaxată, ludică. Testul s-a aplicat cu fiecare clasă în
parte. Timpul total ăl testului este de 45 minute, din care 30 minute de lucru propriu - zis. În cadrul
instructajului elevii (respondenţii) au fost motivaţi pozitiv.
Cu elevii s-a făcut un instructaj general şi instructaje specifice pentru Activitatea 1(Construcţia
unui tablou) şi pentru Activitatea 2( Completare de desene)
În activitatea noastră de cercetare a fost aplicat ghidul de scorare / notare şi instructajul pentru
utilizarea lui elaborat de Dincă Margareta [28,p.18-58]. În continuare se descriu rezultatele obţinute
în aplicarea testului Torrance de gândire creativă, forma figurală. Prin intermediul Activităţii 1
(Construcţia unui tablou) au fost calculate scorurile pentru factorii originalitate, abstractizare
semantică şi elaborare. Indicii medii ai nivelului de dezvoltare a capacităţilor creative depistaţi prin
intermediul testului Torrance, forma figurală Activitatea 1 (Construcţia unui tablou) sunt înregistraţi
în Tabelul 1.
Tabelul 1. Indicii medii ai nivelului de dezvoltare a capacităţilor creative (experimentul de
constatare).Testul Torrance de gândire creativă. Forma figurală. Activitatea 1.Construcţia
unui tablou.
Clasa Orig.f Abs. sem. Elab.f.
II-a 22elevi(de control) 1,72 0,54 1,90
II-a 19 elevi(experimentală) 1,21 0,73 1,42
Media 1,47 0,64 1,66

Mediile obţinute în clasele supuse experimentului sunt următoarele: originalitatea-1,47 puncte

abstractizarea semantică-0,64 puncte iar elaborarea-1,66 puncte.
În baza datelor obţinute conchidem: a) media originalităţii în cele două clase supuse
experimentului este de 1,47 puncte. În clasele supuse experimentului pedagogic s-a observat o
dependenţă reciprocă dintre indicii de dezvoltare a originalităţii şi indicii de dezvoltare a elaborării
figurale. Diferenţa dintre indiciile mediu al nivelului de dezvoltare a originalităţii şi elaborării este
de 0,19 puncte.
Prin intermediul Activităţii 2 (Completare de desene) au fost calculate scorurile pentru factorii
fluidităţii, flexibilităţii, originalităţii, abstractizarea semantică, elaborarea şi rezistenţa la închidere.
Pentru determinarea scorului factorului fluiditate se determină numărul total de figuri completate
inteligibil, cu sens. Scorul maximal este de 10 puncte. Dacă două sau mai multe figuri sunt
combinate într-un singur desen, se acordă câte un punct pentru fiecare figură folosită. Această
variabilă în clasele examinate variază de la 7,2 în clasa a II-a (de control) la 7,8 puncte în clasa a II-
a (experimentală).
Flexibilitatea s-a calculat prin numărul categoriilor diferite în care se încadrează răspunsurile. În
determinarea categoriilor s-au folosit atât desenele cât şi titlurile acestora. Flexibilitatea variază în
limitele de 6,5 până la 6,7 puncte.

147
 În depistarea originalităţii la fel ne-am condus de ghidul de scorare pentru fiecare dintre cele 10
figuri elaborat de Dincă M. Astfel, s-au acordat: 0 puncte pentru răspunsuri cu o frecvenţă nu mai
mare de 5 %; 1 punct pentru răspunsuri cu o frecvenţă de 2 %- 4,99 %; 2 puncte pentru
răspunsurile cu o frecvenţă sub 2%. Rezultatele experimentului pedagogic de constatare
demonstrează, că originalitatea la cei 41 de elevi supuşi cercetării este la un nivel mai jos în
comparaţie cu nivelul de formare a fluidităţii şi flexibilităţii. Originalitatea variază de la 2,5 puncte
în clasa a II a (de control) până la 2,57 puncte în clasa a II-a (experimentală).
În elucidarea abstractizării semantice s-a punctat titlul fiecărei figuri completate, apoi s-au
adunat toate punctele, obținându-se un scor pentru întreaga activitate. Abstractizarea semantică sau
originalitatea titlului se scorează de la 0 la 3 puncte, potrivit următoarelor criterii: 0 puncte - titluri
banale, care repetă desenul de tipul : „cer”, „valuri”, „cheie”; 1 punct – titluri descriptive concrete,
implicând o raportare la altă clasă, de tipul: „Şarpe cu clopoţel”, „Om fericit” ; 2 puncte-titluri
descriptive, dar imaginative, în care modificarea merge dincolo de concret sau de descrierea fizică,
precum: „Urma misterioasă”. „Geniul sub lacrimă”; 3 puncte - titluri abstracte, dar adecvate, care
merg dincolo de ceea ce se poate vedea şi care spun o poveste…”[ 5, p.41].
Rezultatele obţinute demonstrată că între scorul originalităţii şi abstractizării semantice (sau
originalitatea titlului) există o anumită corelaţie. Cu cât originalitatea este mai înaltă cu atât şi
abstractizarea semantică se află la un nivel mai înalt. Capacitatea de abstractizare semantică variază
în limitele de 0,3 până la 0,5 puncte.
Scorarea elaborării s-a efectuat în felul următor. S-a acordat câte un punct fiecărui detaliu,
fiecărui amănunt. După ce s-a punctat elaborarea pentru fiecare figură, s-a făcut un scor total pentru
toate desenele completate şi scorul obţinut s-a transformat astfel: 1punct- 0-8 detalii; 2 puncte - 9-
17 detalii; 3 puncte - 18-28 detalii; 4 puncte - 29-39 detalii; 5 puncte - 40-50 detalii; 6 puncte -
peste 51 detalii.
În clasele supuse experimentului elaborarea ca capacitate de transformare şi combinare de date
în procesul de construcţie mintală se află în limitele de 2, 2 puncte.
Rezistenţa la închidere este specifică creativităţii figurale. Persoanele cu creativitate scăzută
închid figurile incomplete de la Activitatea 2 prin linii drepte sau curbe, pierzând şansa de a desena
imagini originale. Fiecare răspuns se evaluează în concordanţă cu următoarea scală:
0 puncte – figura este închisă pe cea mai rapidă şi directă cale, printr-o linie dreaptă sau printr-o
curbă simplă. Literele din alfabet sau numerele sunt, de asemenea, notate cu 0 puncte;
1 punct - figura este închisă, dar dincolo de închiderea simplă. Ea poate fi prelungită şi apoi
închisă, sau poate fi închisă direct şi apoi să fie adăugate detalii în afara închiderii. Dacă detaliile
sunt adăugate în interiorul figurii închise, răspunsul este cotat cu 0 puncte;
2 puncte – închiderea nu este completă, sau figura nu este închisă prin linii neregulate, care
formează mai degrabă o parte a desenului decât o linie dreaptă sau curbă simplă. Literele sau
numerele sunt notate cu 0 puncte. Scorul maxim este de 20 de puncte şi poate fi obţinut doar dacă
sunt folosite toate figurile. Această variabilă a performanţei creative la eşantionul de elevi, examinat
de noi în experimentul de constatare , variază de la 0,79 până la 0,8 puncte.
Tabelul 2 Indicii medii ai nivelului de dezvoltare a capacităţilor creative (experimentul de
constatare). Testul Torrance de gândire creativă . Forma figurală, Activitatea 2.

Clasa Fluid.f. Flex.f. Orig.f. Abs.sem. Elab.f Rez.înc.

II-a 22elevi
(clasa de control) 7,2 6,5 2,5 0,5 2,2 0,8

II-a 19elevi
(clasă experimentală) 7,8 6,7 2,57 0,3 2,2 0,79
Media
7,5 6,6 2,54 0,4 2,2 0,795

148
 Analizând datele descrise în Tabelul 2, indicii medii de dezvoltare a gândirii creative (forma
figurală) putem conchide următoarele: a) media fluidităţii în cele două clase primare constituie 7,5
puncte; b) flexibilitatea figurală variază între 6,5 şi 7,8 puncte. Atât fluiditatea cât şi flexibilitatea
figurală la toţi elevii examinaţi se află la un nivelul de normă de vârstă; c) indicele mediu al
originalităţii constituie 2,57 puncte; d) capacitatea de interpretare abstract – verbală a figuralului
(Abs. Sem.) se află la un nivel relativ jos de dezvoltare la elevii din clasele supuse investigaţiei.
Media de dezvoltare a acestei capacităţi constituie 0,4 puncte. Rezultatele obţinute de noi
demonstrează că această variabilă se află într-o dependenţă direct proporţională cu nivelul de
dezvoltare a originalităţii figurale; e) indicele mediu al capacităţii de transformare şi combinare de
date în procesul de construcţie mintală (elaborarea figurală) este de 2,2 puncte. În clasele supuse
experimentului pedagogic s-a observat o corelaţie (dependenţă reciprocă) dintre nivelul de
dezvoltare a originalităţii şi elaborării; j) rezistenţa la închidere ca factor intelectual sau variabilă
operaţională a procesului de gândire creativă constituie 0,795 puncte în mediu la elevii examinaţi.
Indicii medii de dezvoltare a capacităţilor creative identificaţi prin intermediul testului Torrance,
forma figurală se află la nivelul de norma vârstei de dezvoltare. În clasele supuse experimentului
pedagogic scorurile pentru factorii fluiditate, flexibilitate şi originalitate sunt la un nivel mediu de
dezvoltare. Scorurile pentru factorii abstractizarea semantică, elaborarea şi rezistenţa la închidere se
află sub nivelul mediu de dezvoltare. În baza studiului surselor teoretice şi a datelor experimentului
de constatare am elaborat un program de antrenament creativ pentru elevii de vârstă şcolară mică,
clasa a II-a.
În elaborarea programului de antrenament creativ am pornit de la probele descrise de Dincă M.,
Roco M., Rafailă E. Și alți savanți creatologi. Exerciţiile creative au fost elaborate şi selectate în
conformitate cu factorii creativităţii. Potenţialul creativ al elevilor poate fi dezvoltat atât în cadrul
instruirii, cât şi în cadrul activităţilor nonformale. Cel mai frecvent în dezvoltarea creativităţii se
aplică aşa metode ca învăţarea prin problematizare şi descoperire, metoda modelării şi exercitării
creative[1;5;6;12;13].
Componenta iniţială a programului de antrenament a servit elucidarea din curricula şcolară a
cunoștințelor integratorii şi selectarea/construirea în baza lor a unui set de activităţi creative. Cele
expuse mai sus reprezintă nu altceva decât - principiul întemeierii activităţilor creative pe
cunoştinţele integratoare. Motivul elucidării cunoştinţelor integratorii de ordin general a servit
faptul, că în baza lor se pot forma şi dezvolta capacităţile creative integratorii. Factorii intelectuali
ai creativităţii pot fi formaţi şi dezvoltaţi la personalitate şi-n baza cunoştinţelor de ordin
neintegratoriu /neconceptuale, însă gradul lor de generalitate este mult mai mic şi posibilităţile de
transfer a acestor cunoştinţe în noi situaţii sunt relativ limitate, reduse[10]. Cunoştinţele integratorii
au fost elucidate de către noi în baza analizei şi sintezei curriculei şcolare la disciplinele de
învățământ din ciclul primar.
Cunoştinţe integratorii sunt aplicabile pentru toate disciplinele de învățământ şcolar. Ele trebuie
să fie adaptate şi readaptate la disciplina concretă de învățământ. Astfel în predarea-învăţarea
matematicii în ciclul primar se evidenţiază astfel de cunoștințe integratorii: utilizarea unor reguli,
relaţii, ecuaţii simple şi scheme funcţionale simple, formule; determinarea legăturilor dintre
adunarea şi scăderea numerelor naturale, între înmulţirea şi împărţirea numerelor naturale;
identificarea sau elucidarea proprietăţilor operaţiilor matematice; determinarea esenţei conceptelor
matematice; utilizarea instrumentelor de măsură adecvate; emitea de ipoteze, verificarea şi
modificarea lor, căutarea de noi soluţii; compararea şi ordonarea numerelor utilizând modele
semnificative, rearanjarea părţilor componente şi stabilirea altui model; sortarea şi clasificarea
formelor şi obiectelor în diferite moduri, justificarea metodei de sortare sau clasificare; interpretarea
numerelor obţinute în urma unor măsurări; selectarea de materiale şi noţiuni matematice necesare
în desfăşurarea unor activităţi practice; combinarea şi modificarea datelor, găsirea a noi modalităţi
de depăşire a dificultăţilor în rezolvarea problemelor; crearea şi aplicarea unor scheme în alcătuirea
şi în rezolvarea de probleme; crearea de probleme utilizând tehnici variate; reformularea
problemelor, combinarea şi modificarea datelor; efectuarea de completări, modificări şi rearanjări;

149
descompunerea numerelor naturale în baza operaţiilor de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire ş.
a. În continuare exemplificăm cele expuse mai sus prin câteva activități creative la matematică clasa
a II-a.
 Creează şi rezolvă probleme completând căsuţele tabelei.
Avea 9 14 27
A mai primit 5 6 13
A dat 3 12 20
I-au rămas

 Într-un paner erau 8 ouă, iar în altul de 3 ori mai multe. Formulează întrebarea astfel încât
problema să se rezolve prin două operaţii.
 Creează un desen folosind linii frânte.
 În grădina bunelului cresc 7 vişini, iar meri cu 3 mai mult. Câți meri are bunelul? Modifică
întrebarea şi descoperă cât mai multe modalităţi de rezolvare a problemei.
 Costel avea 13 ilustrate, iar Dorin cu 6 ilustrate mai puţine. Formulează întrebarea astfel
încât problema să se rezolve prin două operaţii.
 Alcătuieşte o problemă după expresia numerică: 72-(31-7).
 Creează şi rezolvă o problemă cu următoarele valori numerice: plicuri-9; ilustrate de 3 ori
mai multe decât plicuri.
 Alcătuieşte o problemă folosind numerele: 9 şi 4.
 Un fermier a trimis spre vânzare 8 maşini cu morcov, iar cu varză de 7 ori mai multe. Câte
maşini cu varză a trimis fermierul? Modifică enunţul astfel încât problema să se rezolve prin
metoda grafică.
 Mama vrea să toarne într-un bidon 7 litri de ulei. Ea are la dispoziţie numai un vas de 5 litri
În predarea „Ştiinţelor” au fost evidențiate astfel de cunoştinţe integratorii: determinarea
legăturilor de cauză şi efect în fenomenele din natură; determinarea legilor de dezvoltare a naturii
depistarea consecinţelor; determinarea consecinţelor activităţii omului asupra mediului înconjurător;
elucidarea valorii şi importanţei unor obiecte şi fenomene din natură; determinarea corelaţiei dintre
principalele organe ale corpului uman şi funcţiile acestuia; formularea de concluzii în urma
observaţiilor efectuate; investigarea diferitor cauze şi consecinţe ale impactului ecologic;
determinarea esenţei fenomenelor şi proceselor din natură, societate, om; evidenţierea structurii
unor fenomene, depistarea interdependenţei dintre elementele lor; prognozarea fenomenelor din
natură, reieşind din faptele concrete; determinarea a unor noi relaţii dintre unele obiecte şi
fenomene din natură; motivarea unor atitudini (pozitive / negative) ale omului faţă de mediul
înconjurător; formularea de probleme pe baza acţiunilor omului asupra mediului înconjurător ș. a.
Exemple de activități creative la disciplina Științe, clasa a II-a.
La ce s-ar putea folosi un borcan gol? O cutie de carton?
 Enumeraţi cât mai multe asemănări dintre o prună şi un măr.
 Se ştie că pe lângă drepturi omul are şi îndatoriri. Cum socotiţi, ce îndatoriri are omul faţă
de natură?
 Pe pământ există o mare diversitate de plante. Unele cresc şi se dezvoltă pe uscat - mediul
terestru, altele în apă - mediul acvatic. Cum socotiţi, de ce plantele trăiesc în diferite medii?
 Daţi cât mai multe răspunsuri la întrebarea: „Ce s-ar întâmpla dacă ar scădea numărul de
plante de pe pământ?”
 Care este importanţa Soarelui pentru viaţa de pe Pământ? Aduceţi cât mai multe argumente.
 În ţara noastră sunt 4 anotimpuri. În unele regiuni ale Pământului este întotdeauna cald, în
alte zone este frig şi îngheţ. Cum socotişi de ce?
Aceste cunoştinţe reflectă anumite laturi sau aspecte generale ale proceselor din natură şi
societate şi de aceleia se numesc aspectuale sau integratorii. Situaţiile şi sarcinile cu caracter de
problemă elaborate în baza acestor cunoştinţe poartă caracter integrator sau aspectual.

150
 O astfel de tipologizare a materiei de învățământ conform cunoştinţelor aspectuale / integratorii
îndeplineşte următoarele funcţii: a) permite pedagogului de a evidenţia ideile, locul şi gradul lor de
realizare în cadrul predării - învăţării disciplinei de învățământ; b) să elaboreze sau să selecteze
situaţii şi sarcini cu caracter de problemă în baza acestor cunoştinţe; c) să determine gradul
complexităţii lor în corespundere cu particularităţile psihopedagogice ale elevilor; d) să stabilească
gradul de reflectare a cunoştinţelor aspectuale în disciplinele de învățământ[10].
Următoarea componentă de construire a programului experimental îl reprezintă acţiunile de
respectare a principiului formării integrale a tuturor factorilor intelectuali ai creativităţii: fluiditatea,
flexibilitatea, originalitatea, elaborarea, abstractizarea semantică şi rezistenţa la închidere. Nu orice
activitate creativă (situaţie sau sarcină cu caracter de problemă) prevede formarea şi dezvoltarea în
mod obligatoriu a tuturor factorilor intelectuali ai creativităţii. Este demonstrat faptul, că elevul
poate rezolva multiple sarcini cu caracter de problemă, însă unii factori intelectuali ai creativităţii să
rămână la un nivel relativ jos de dezvoltare.
Sunt activităţi creative care prevăd formarea şi dezvoltarea unuia sau a mai multor factori
intelectuali ai creativităţii. În cadrul experimentului formativ de către noi au fost propuse elevilor un
set de activităţi creative care au contribuit la formarea tuturor factorilor intelectuali ai creativităţii.
Un alt pilon teoretico-praxiologic de elaborare a programului formativ îl reprezintă principiul
corespunderii sarcinilor cu caracter de problemă potenţialului de activitate creativă a fiecărui elev
sau grupului de elevi [4;15].
Sarcina cu caracter de problemă este mai complexă în dependenţă de numărul de date prezente
în ea pe care elevul trebuie să le eleveze, numărul de etape sau paşi necesari pentru rezolvare şi
numărul de concluzii paralele care trebuie să le facă elevul reieşind din condiţiile ei. Procesul
dezvoltării capacităţilor creative prevede respectarea la nivelul maxim a principiului individualizării
şi diferenţierii. În acele cazuri când elevul/elevii întâlnesc dificultăţi în soluţionarea sarcinilor cu
caracter de problemă e nevoie de a le acorda un ajutor copiilor; a le oferi o altă sarcină cu caracter
creativ; a modifica sarcina înaintată sau a o remodifica, a o descompune în sarcini mai simple; a
reformula condiţiile problemei; a include noi date suplimentare în conţinutul problemei etc.[11].
Realizarea productivă a programului formativ a fost permanent însoţit de respectarea
principiului predării-învățării la nivelul optim de complexitate. Acest principiu prevede sporirea
treptată a complexităţii sarcinilor creative şi susţinerea permanentă a tendinţelor elevilor de a însuşi
noi cunoştinţe şi de a gândi nestandard. El prevede ca fiecare elev în cadrul activităţilor de învăţare
să depună anumite eforturi intelectuale posibile, rezonabile şi realizabile, care contribuie la
obţinerea succesului. Norma complexităţii pentru fiecare elev şi grup de elevi este diversă.
Experienţa pedagogică demonstrează, că respectarea acestei reguli în cadrul instruirii oferă
elevului/elevilor condiţii favorabile de soluţionare cu succes a sarcinilor creative. În cadrul
activităţilor de învăţământ elevii erau încadraţi în activităţi de soluţionare a sarcinilor-problemă
raportate la potenţialul intelectual propriu. În cadrul activităţilor de învăţare creativă elevii
permanent erau încurajaţi, susţinuţi motivaţional.
Învăţarea creativă a elevilor permanent era însoţită de principiul – respectarea ritmului optim al
învăţării. Ritmul optim al activităţii cognitive şi-n special al activităţii de învăţare creativă
reprezintă o condiţie importantă şi inevitabilă în dezvoltarea capacităţilor creative la elevii de vârstă
şcolară mică[11].
Pentru verificarea programului experimental elaborat, am organizat experimentul pedagogic de
control. Pentru determinarea nivelului de dezvoltare a capacităţilor creative la elevii din ciclul
primar am utilizat aceleaşi baterie de teste pentru evaluarea gândirii creative, testul Torrance de
gândire creativă-forma figurală similar celui din experimentul de constatare.
În depistarea nivelului de dezvoltare a capacităţilor creative s-a aplicat testul Torrance de gândire
creativă, forma figurală. Prin intermediul Activităţii 1 (construirea unui tablou) au fost calculate
scorurile pentru factorii originalitate, abstractizare semantică şi elaborare. Valorile medii şi
diferenţele factorilor gândirii creative pentru eşantionul experimental obţinute în fazele de
constatare şi de control sunt înregistrate în Tabelul 3.

151
 Tabelul 3. Indicii medii comparativi ai nivelului de dezvoltare a capacităţilor creative
Compararea rezultatelor experimentului de constatare şi control. Testul Torrance de
gândire creativă. Forma figurală .Activitatea 1.
Clasa Originalitatea Abstractizarea semantică Elaborarea

Const. Contr. Difer. Const. Contr. Difer. Const. Contr. Dif.

II-a 22elevi 1,72 1,90 0,18 0,54 1.00 0,46 1,90 2,0 0,1
(de control)
II-a19elevi 1,21 2,26 1,05 0,73 2.05 1,32 1,42 2.63 1,21
(experim.)
Diferenţa - 0,51 0,36 0,87 0,19 1,05 0,86 -0,48 0,63 1,11

În baza datelor ilustrate în Tabelul 1 observăm, că scorurile pentru factorii originalitate,

abstractizare semantică şi elaborare în clasa experimentală au crescut aproximativ de o unitate. În
clasa a II a experimentală comparativ cu clasa a II a de control factorii gândirii creative au crescut
după cum urmează: originalitatea cu 0,87 puncte, abstractizarea semantică 0, 86 puncte iar
elaborarea cu 1,11 puncte.
Prin intermediul Activităţii 2 (Completare de desene) au fost calculate scorurile pentru factorii
fluidităţii, flexibilităţii, originalităţii, abstractizării semantice, elaborării şi rezistenţei la închidere.
În clasa experimentală s-a observat un anumit progres la toţi factorii creativităţii.
Tabelul 4. Indicii medii ai nivelului de dezvoltare a capacităţilor creative
Testul Torrance de gândire creativă .Forma figurală. Activitatea2. Compararea
rezultatelor experimentului de constatare şi final / de control
Clasa Fluiditatea Flexibili- Originali- Abstractizare Elaborarea Rezistenţa
tatea tatea a semantică la
închidere
Con. Cont. Con. Cont. Con. Cont. Con. Cont. Con. Cont. Con. Cont.
cl. III-a 19 7,8 9,84 6,7 9,15 2,57 9,21 0,5 4,42 2,2 7,63 0,8 7,63
elevi (clasa
experiment.)
cl. III-a 7,2 8,0 6,5 7,63 2,5 2,69 0,3 1,13 2,2 2,28 0,7 0,81
22elevi
(clasa de
control)
Diferența 0,6 1,84 0,2 1,52 0,07 6,52 0,2 3,29 0,0 5,35 0,1 6,82

Analizând datele descrise în Tabelul 4 „Indicii medii comparativi a rezultatelor experimentului de

constatare şi de control” putem conchide următoarele: a)diferenţa fluidităţii dintre clasa
experimentală şi cea de control constituie 1,84 puncte; b)diferenţa flexibilităţii constituie 1,52
puncte; c)diferenţa nivelului de dezvoltare a originalităţii constituie 6,52 puncte; d) capacitatea de
interpretare abstract-verbală a figuralului (Abs. Sem.) a progresat în mediu cu 3,29 puncte.
Progresul înregistrat la abstractizarea semantică, originalitate şi rezistenţă la închidere este
aproximativ identic; e) indicele mediu de diferenţă al elaborării este de 5,35 puncte, iar al rezistenţei
la închidere constituie 6,82 puncte; j)s-a observat un anumit progres în creşterea nivelului de
dezvoltare a capacităţilor creative şi la elevii din clasa de control. Însă acest progres este
nesemnificativ în comparaţie cu clasa experimentală; z) datele obţinute în rezultatul aplicării
testului Torrance de gândire creativă, forma figurală confirmă faptul, că activităţile creative propuse
elevilor pentru soluţionare servesc ca stimuli esenţiali în dezvoltarea potenţialului creativ.
Unele concluzii finale. Instruirea favorizează benefic formarea şi dezvoltarea capacităţilor
creative la elevii de vârstă şcolară mică. Pentru formarea şi dezvoltarea planică a capacităţilor
creative la elevii de vârstă şcolară mică este necesar de elaborat un program de antrenament creativ.
Acest program, în opinia noastră, necesită să fie construit în corespundere cu următoarele principii:

152
întemeierea activităţilor creative pe cunoştinţele integratorii proiectate în curricula şcolară;
elaborarea unui sistem de sarcini-problemă raportat la toţi factorii intelectuali ai creativităţii;
raportarea sarcinilor cu caracter de problemă la potenţialul de dezvoltare creativă a fiecărui elev sau
grup de elevi; predarea-învăţarea elevilor la nivelul optim de complexitate; respectarea ritmului
optim al învăţării; stimularea permanentă a tendințelor elevilor de vârstă şcolară mică de a soluţiona
situaţii şi sarcini cu caracter de problemă; respectarea fazelor şi regulilor diferenţierii şi
individualizării instruirii.
Bibliografie
1. Brain Clegg, Paul Birch. Creativitatea. Iaşi: Editura Polirom, 2003.
2. Cerghit I. Metode de învățământ. Iași: Polirom, 2006.
3. Cojocariu V.-M. Educaţie pentru schimbare şi creativitate. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică R. A., 2003.
4. Creţu C. Psihopedagogia succesului. Iaşi: Editura Polirom, 2000.
5. Dincă M. Teste de creativitate. Bucureşti: Editura Paideia, 2001.
6. Fryer M. Predarea şi învăţarea creativă. Chişinău: Editura Uniunii Scriitorilor, 2004.
7. Joiţa E. Educaţia cognitivă. Iaşi: Editura Polirom, 2002.
8. Jude I. Psihologie şcolară şi optim educaţional. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A., 2002.
9. Miclea M. Psihologie cognitivă. Bucureşti: Editura Polirom, 2003.
10. Panico V., Fluerar V. Structura educaţiei intelectuale. În cartea: Învăţăîntul Superior din
Republica Moldova la 85 de ani. Materialele conferinţei ştiinţifice naţionale cu participare
internaţională. Chişinău, 24-25 septembrie 2015. Vol.2.Chişinău: UST, 2015. p.126-131.
11. Panico V., Nour A. Aspecte teoretice și praxiologice ale diferențierii și individualizării
instrurii. În: Studia universitatis (Seria Ştiinţe ale Educaţiei), Categoria B. Chişinău, 2016, nr.
9 (99), p.74- 81.
12. Rafailă E. Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. Bucureşti: Editura Aramis Prut S.R.L.,
2002.
13. Roco M. Creativitate şi inteligenţă emoţională. Iaşi: Editura Polirom, 2001.
14. Stoica - Constantin A. Creativitatea pentru studenţi şi profesori. Iaşi: Editura SC Euronovis
S R L, 2004.
15. Zlate M. Introducere în psihologie. Iaşi: Editura Polirom, 2000.

153