Tot ce există demonstrează unitatea lui Dumnezeu.

De exemplu, din nenumăratele

argumente pentru existența și unitatea Lui, să luăm viața de exemplu: El face totul
dintr-un singur lucru și face un lucru din mai multe lucruri. El crează nenumăratele
membre ale unui animal și sistemele corpului său dintr-un lichid ce transportă
„sămânța” și apă. Cel care poate face acest lucru trebuie să fie Cel Atotputernic
Absolut. Cel care transformă cu o ordine perfectă toate substanțele conținute în
nenumărate tipuri de alimente vegetale sau animale în organisme și părți ale corpului,
țesând din ele o piele unică pentru fiecare, este cu siguranță cineva Atotputernic și
Atotcunoscător.

Aerul îî demonstrază Unitatea. Este un dirijor minunat, ce gestionează nenumărate

sunete, voci, imagini și multe alte lucruri simultan, fără vreo confuzie și fără ca ele să
se deranjeze unele pe altele. Aceasta arată că există Unul, fără egal, care a creat,
controlează și administrează toate lucrurile conform Înțelepciunii Lui.

Universul seamănă cu un copac care a crescut de la o sămânță care conține un sistem

cuprinzător pentru ciclul său de viață. Totul este strâns legat. De exempl: o particulă
din pupila ochiului are conexiuni cu ochii și îndatoriri față de acesta, precum și cu
capul; puterile de reproducere, atracție și respingere; venele și arterele; nervii motori
și senzoriali prin care circulă sângele și administrează tot corpul; și cu restul corpului.
Acest lucru arată în mod clar că întregul corp, incluzând fiecare particulă, este opera
unui Cel Etern, Atotputernic și operează sub comanda Sa.

O moleculă de aer poate ajunge la orice floare sau fruct și poate „lucra” în ea. Dacă
această moleculă rătăcitoare nu ar fi stăpânită și nu s-ar supune comenzii
Atotputernicului Absolut, ar fi trebuit să cunoască toate sistemele și structurile tuturor
florilor și fructelor, modul în care sunt formate, până la liniile lor periferice. Astfel,
această moleculă de aer demonstrează unitatea divină ca un soare, precum și  omologii
săi în lumină, sol și apă. Și, după cum știm, știința spune că și cărămizile sunt
hidrogen, oxigen, carbon și azot.

Semințele tuturor plantelor cu flori și fructe sunt compuse din hidrogen, oxigen,
carbon și azot. Ele diferă numai datorită sistemului cu care au fost înzestrate de
Destinul Divin. Dacă punem mai multe tipuri de semințe într-un ghiveci plin de
pământ care își are propriile elemente caracteristice, fiecare plantă își va îmbrățișa
aspectul și forma unice. Ar fi o problemă destul de mare dacă particulele lor nu ar fi
stăpânite și controlate de cineva care cunoaște trăsăturile, structurile, ciclurile și
condițiile vieții sale, de Cel care oferă totul cu ceea ce este potrivit și necesar pentru
ea, către Cine orice se supune fără a opune rezistență.

Pur și simplu, fără implicarea lui Dumnezeu, fiecare particulă de pământ ar trebui să
conțină „fabrici imateriale” care oferă viață viitoare plantelor. De asemenea, ar trebui
să aibă la fel de multe ateliere câte plante cu flori și fructe, astfel încât fiecare să poată
crea fiecare element unic. Sau, ca fiecare plantă să aibă o știință și putere
cuprinzătoare, astfel încât să se poată crea singură. De aceea, în absența unui singur
Dumnezeu, ar trebui să existe atât de multe zeități câte particulele de pământ. O astfel
de credință este imposibil de susținut.

Fiecare particulă conține alți doi martori adevărați ai existenței și unității necesare
Creatorului. În primul rând, o particulă poate efectua multe activități importante, deși
este absolut lipsită de putere. În al doilea rând, acționând în conformitate cu ordinea
universală, fiecare particulă prezintă o conștiință universală, deși nu are viață. Fiecare
particulă mărturisește prin propria neputință existența esențială a Celui Atotputernic
Absolut, prin acționarea în conformitate cu ordinea universală a Unității Sale.

Fiecare persoană este un univers în miniatură, un fruct al arborelui creației sau al

universului și o sămânță a acestei lumi, pentru că fiecare dintre noi conținem mostre
ale celor mai multe specii vii. Este ca și cum fiecare persoană ar fi o picătură distilată
din univers, având echilibrul cel mai subtil și mai sensibil. Pentru a crea o astfel de
ființă vie și a fi Domnul ei trebuie să ai un control total asupra Universului.

Având în vedere acest lucru, înțelegem că următoarele lucruri reprezintă mărci unice
pentru Creatorul tuturor lucrurilor, Stăpânul Miestuos al universului: făcând o albină
un mic indice al celor mai multe lucruri; înscriind majoritatea trăsăturilor universului
la om; inclusiv programul pentru ciclul de viață al smochinului într-o mică sămânță de
smochină; arătând lucrările tuturor Numelor Divine prezente în univers în inima
omului; și înregistând în mintea noastră informații suficiente pentru a umple o
bibliotecă, precum și un indice detaliat al tuturor evenimentelor din univers.

Toată viața este o simfonie a ajutorului reciproc. La fel ca membrele și organele

corpului, sistemele și celulele, toate părțile universului se sprijină și se ajută reciproc.
De exemplu, aerul și apa, solul și soarele, lucrează împreună pentru ca un singur măr
să poată crește. La fel ca secțiunile unei fabrici sau cărămizile unui palat, ființele se
sprijină și se ajută reciproc și cooperează pentru a satisface nevoile celorlalți în ordine
perfectă. Fiecare face eforturi pentru a ajuta ființele. Componente ale pământului ajută
plantele să înmulțească și să supraviețuiască. Cele mai multe amimale trăiesc
hrănindu-se cu plante, iar oamenii trăiesc hrănindu-se cu plante și animale. Prin
urmare, componentele constituie fundamentul constituției fizice unei ființe vii.

Supunându-se aceastei reguli de ajutor reciproc, care se aplică în tot Universul – de la

soare și lună, noaptea și ziua, iarna și vara, la plantele care ajută animalele înfometate
și aflate la nevoie, animalele care ajută oamenii, substanțele nutritive care ajută
sugarii, fructele și particulele de mâncare care ajută celulele corpului – demonstrează
că toate acționează prin puterea unui singur cel mai Minunat Binefăcător și la
comanda unui singur Întreținător, cel mai Înțelept.
Providența universală și favoarea acestei înțelepciuni universale sunt evidente în
creația intenționată a tuturor lucrurilor. Acest lucru, alături de mila înțelegătoare a
providenței și de susținerea universală cerută de această îndurare pentru a oferi tuturor
ființelor vii hrană, formează o pecete a unității divine, atât de strălucitoare încât
oricine o poate vedea și înțelege.

Toate ființele, în special cele care sunt vii, trebuie să-și satisfacă necesitățile și nevoile
de a rămâne în viață. Acest lucru este adevărat dacă ființa în cauză este universală sau
particulară, persoană sau aparține vreunei specii. Dar ei nu își pot satisface nici cea
mai mică nevoie. Mai degrabă, toate cerințele lor sunt îndeplinite într-un mod
neașteptat și dintr-un loc neașteptat, cu o ordine și la momentul perfect, într-un mod
potrivit și cu o înțelepciune perfectă. Toate acestea arată existența unui Îngrijitor
Înțelept al Măreției, Milosul Furnizorul de Îndurare.

Să luăm soarele de exemplu. De la planete până la picături de apă, fragmente de sticlă

și fulgi de zăpadă strălucitoare, se observă un efect radiant special asupra soarelui.
Dacă nu sunteți de acord că micii sori  văzuți în aceste nenumărate lucruri sunt doar
reflecții, trebuie să acceptați existența unui soare în fiecare picătură de apă, fragment
de sticlă și obiect transparent îndreptat spre lumina soarelui. Nu este asta absurd?

Dacă astfel de imagini sau reflecții nu sunt atribuite soarelui, trebuie să acceptați
existența a nenumărați sori în locul unui singur soare. Este acesta un lucru logic? În
același mod, dacă totul nu este atribuit unui singur Dumnezeu, Cel Atotputernic
Absolut, trebuie să acceptați că există tot atâtea zeități câte particulele din univers.
Cum puteți să credeți acest lucru?

În timpul primăverii și verii, Dumnezeu aduce la viață nenumărate specii de plante și

animale, fiecare membru fiind unic. Procesul este ordonat astfel încât să nu existe
nicio confuzie în ciuda amestecării nelimitate. El „înscrie” pe fața pământului membrii
individuali ai nenumăratelor specii fără a face vreo greșeală sau neatenție, fără defecte
sau deficiențe. Totul se face într-o manieră foarte bine echilibrată, bine proporționată,
bine ordonată și perfectă. Acest lucru arată către Marețul, Atotputernicul perfecțiunii,
Înțeleptul grației și frumuseții, Cel cu Putere infinită, Cunoaștere cuprinzătoare și
Voință capabilă să guverneze universul.

Să ne gândim la ce se întâmplă primăvara și vara. Măsura activității divine în acele

anotimpuri este absolut miraculoasă în ceea ce privește întinderea, viteza și
liberalitatea, precum și în ceea ce privește generozitatea și ordinea, frumusețea și
creația. Doar Unul, cu o cunoaștere infinită și o putere fără limite, poate deține o astfel
de „pecete”. Această pecete aparține cu siguranță celui care este pretutindeni, deși El
nu este nicăieri, prezent peste tot și văzând tot. Nimic nu este ascuns sau dificil pentru
El, iar particulele și stelele sunt egale cu puterea Lui.
Semințele sădite pe un câmp înseamnă că atât câmpul cât și semințele aparțin
proprietarului. De asemenea, elementele fundamentale vieții (de exemplu aerul, apa și
solul) sunt universale și prezente peste tot în ciuda simplității și naturii lor. Plantele și
animalele se găsesc pretutindeni, în ciuda naturii lor asemănătoare în raport cu
diversele condiții de viață.

Toate acestea sunt controlate de un singur făptuitor de miracol. Fiecare floare, fruct și
animal este o ștampilă, un sigiliu sau o semnătură a acelui Creator. Ori de câte ori se
găsesc, fiecare decară în graiul său propriu: „Cel al cărui timbru îl purtam a creat acest
loc. Cel al cărui sigiliu îl port este proprietarul acestui loc. Cel al cărei semnătură o
arăt, a țesat acest pământ.” Cu alte cuvinte, numai cel care stăpânește toate elementele
cu puterea Sa poate să dețină și să susțină și cele mai mici creaturi. Oricine poate
vedea că numai Cel care exercită Puterea asupra tuturor plantelor și animalelor poate
să dețină, să susțină și să guverneze chiar și pe cele mai simple dintre ele.

Într-adevăr, în limbajul asemănării cu alți indivizi, fiecare ființă spune: „Doar cineva
careeste stăpânul speciei mele poate fi stăpânul meu.” În limba răspândită pe planetă
dintre alte specii, fiecare specie spune: „Doar cel care este stăpânul planetei poate să
ne fi stăpân.” În limbajul lucurilor legate de soare și de relațiile sale reciproce cu
Cerurile, Pământul și celelalte planete spun: „Doar acela care este stăpânul tuturor
acestor lucruri mă poate stăpâni.” Dacă merele ar fi fost conștiente și cineva ar spune
unuia dintre dintre ele: „Tu ești opera mele de artă”, acel măr va răspunde: „Fii
liniștit! Dacă poți crea toate merele, mai degrabă dacă poți controla liber toți copacii
fructiferi de pe această planetă și toate darurile Celui Milostiv ce vin grămadă din
visteria milei, numai atunci puteți pretinde că sunteți stăpânul meu.”

Deoarece fiecare fruct depinde de o lege de creștere dintr-un centru, este la fel de ușor
și ieftin să producă unul sau mai multe fructe. Cu alte cuvinte, pentru ca mai multe
centre să producă un singur fruct, ar fi la fel de greu și costisitor ca echiparea
arborelui, iar pentru a produce echipamentul necesar pentru un soldat ar fi nevoie de
toate fabricile pentru o armată. Ideea este clară: atunci când un singur rezultat legat de
numeroși indivizi depinde de mai multe centre, există la fel de multe greutăți câte
persoanele implicate. De aceea, ușurința extraordinară ce poate fi observată la toate
speciile provine din unitate.

Corespondența și asemănările în ceea ce privește trăsăturile și formele de bază văzute

la toți membrii unei specii și în toate diviziunile unui gen, dovedește că acestea sunt o
lucrare a unui singur Creator, deoarece sunt „inscripționate” cu același pix și poartă
aceleași sigiliu. Ușurința absolută cu care apar înseamnă că este necesar și inevitabil
ca acestea să fie lucrarea unui singur Creator. În caz contrar, ar fi atât de greu să le
aducem la viață încât genul și speciile despre care vorbim nu ar exista.

În concluzie: Când sunt atribuite lui Dumnezeu, Cel Atotputernic, toate lucrurile devin
la fel de ușoare ca și cum ar fi unul singur; când este pus pe seama cauzelor, un lucru
devine la fel de dificil ca toate lucrurile. Ca rezultat, în univers observăm o
extraordinara ușurință și lipsă de efort, precum și abundența nesfârșită, poartă
amprenta unității. Dacă aceste fructe abundente și obținute fără mari eforturi nu erau
deținute de Stăpânul Unității, nu le-am fi putut cumpăra, chiar dacă am fi plătit toată
lumea. Cum putem plăti pentru cooperarea conștientă și intenționată a solului și a
aerului, a apei și a luminii solare, a căldurii soarelui și a semințelor și a multor altor
lucruri care fac posibilă existența unei rodii? Toți acești factori sunt inconștienți și
controlați de un singur creator, care este Atotputernicul Dumnezeu. Costul unei
singure rodii sau al oricărui alt fruct este întregul univers.

Viața, care dovedește harul divin, este un argument și o dovadă a unității divine,
precum și un fel de manifestare a acesteia. Moartea, care dovedește măreția divină,
este un argument și dovadă pentru unitatea divină.

De exemplu, bulele de pe suprafața unui râu arată imaginea, lumina și reflexia

soarelui, la fel ca toate obiectele transparente. Aceste fapte demonstrează existența
soarelui. În ciuda dispariției ocazionale a bulelor (de exemplu, când trec sub un pod),
continuarea splendidă a manifestărilor soarelui și afișarea neîntreruptă a luminii pe
bule succesive demonstrează că imaginile soarelui (care apar, dispar și sunt reînnoite)
provin dintr-un soare permanent prezent, arătându-se din înălțime. Prin urmare,
apariția acestor bule spumante demonstrează existența soarelui, iar dispariția lor
afișează continuitatea și unitatea.

În același fel, ființele stau dovadă continuu prin existența și viața lor prezența necesară
și unitatea ființei existentă. Ei mărturisesc despre unitatea Sa, veșnicia și permanența
prin căderea și moartea lor. Frumoase, delicate creaturi care sunt reînnoite și recrutate,
împreună cu alternanța zilei și a nopții, precum și anotimpurile și trecerea timpului
arată existența, unitatea și permanența Celui Înalt, veșnic, cu o continuă expunere a
frumuseții. Căderea și moartea lor, împreună cu cauzele aparente ale vieții lor,
demonstrează că motivele (materiale sau naturale) sunt numai voaluri. Acest lucru
dovedește în mod decisiv că aceste arte, inscripții și manifestări sunt artele mereu
reînnoite, schimbarea inscripțiilor și oglinzile în mișcare ale Celui Frumos.

Evident, designul perfect și împodobirea unui palat perfect sunt actele perfecte ale
unui maestru constructor. Astfel începe urmatoarea serie de relatii: acțiunile perfecte
arata numele perfecte ale constructorului (care precizează rangul său), care arata
atributele perfecte ale constructorului (originea artei sale), care arată capacitățile
perfecte ale masterului și capacitatea esențială, care arată perfecțiunea naturii esențiale
a maestrului.

În același mod, faptele și arta fără greșeală din toate ființele bine ordonate indică
actele perfecte ale unui Creator eficient și puternic. Astfel de gesturi perfecte arată
spre numele perfecte ale Mărețului Creator, iar acestea sunt dovezi ale atributelor
perfecte ale Celui Măreț cunoscut după Numele Sale. Acest lucru subliniază și stă ca
dovadă a perfecțiunii puterii sale esențiale și calității sale ca Cel Perfect descris de
acele atribute, fiind dovadă a perfecțiunii celui care are aceste puteri și calități încât
toate tipurile de perfecțiune din univers reprezintă Perfecțiunea Sa, indicii ale
Splendorii Sale și aluzii la Frumusețea Sa. Sunt doar umbre difuze, slabe în
comparație cu Perfecțiunea Sa reală.