TRAFICUL DE PERSOANE

Traficul de persoane este „Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau

primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra
persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte
forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de
putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de
bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține
controlul asupra alteia, în vederea exploatării
Fenomenul traficului de persoane nu este un fenomen izolat, specific țării noastre,
ci el are un caracter internațional și transfrontalier, făcând parte din ceea ce noi
numim criminalitate organizată. Conceptul de trafic nu este unul nou și a fost
utilzat pentru prima dată în secolul al XVI-lea, în calitate de sinonim pentru
comerț. Așadar, acest termen nu avea conotații negative. Totuși, către secolul al
XVII-lea, traficul a început a fi asociat cu vânzarea ilicită sau neloială a mărfurilor.
Deși, la începuturi, prin trafic se înțelegea, în mare parte, vânzarea de droguri și
arme, înspre secolul al XIX-lea, această noțiune mai includea și comerțul cu ființe
umane tratate ca bunnuri și vândute în sclavie. Acest comerț cu sclavi a fost scos în
afara legii spre sfârșitul secolului al XIX-lea. La începutul secolului al XX-lea,
termenul de trafic, de cele mai multe ori se referea la ”comerțul de sclavi albi”,
care reprezenta circulația peste frontiere a femeilor și copiilor în scopul prostituției.
Doar spre sfârșitul anilor 1990, traficul a fost asociat cu prostituția și explatarea
sexuală a femeilor și copiilor.
Pe plan european, au fost adopate, de asemenea, o serie de documente importante
în acest domeniu, dintre care amintim: Convenția europeană cu privire la drepturile
și libertățile fundamentale ale omului (1950), împreună cu protocoalele adiționale;
Convenția europeană pentru combaterea tuturor formelor de discriminare
împotriva femeilor (1997); Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva
traficului de ființe umane (2005).
România nu numai că a aderat la toate aceste documente internaționale, ci a
adoptat o legislație în concordanță cu acestea, fiind în măsură să combată în mod
eficient acest fenomen. Astfel, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1806/2004 a
fost înființată Rețeaua judecătorilor specializați în soluționarea cauzelor de trafic
de persoane, aceasta fiind formată din 56 de judecători, câte un judecător de la
fiecare curte de apel și tribunal.
Prin H.G. nr. 1584/2005 s-a înființat Agenția Națională împotriva Traficului
de Persoane, necesitatea înființării acestei structuri fiind impusă de amploarea pe
care a luat-o traficul de persoane, acest fapt constituind motiv de îngrijorare pentru
majoritatea statelor lumii
Principalii factori de risc si vulnerabilitatea fata de traficul de persoane :

Rezidenţa într-o regiune săracă, relaţia dintre sărăcia unei zone şi fenomenul
traficului poate fi pusă în evidenţă prin influenţele negative exercitate de sărăcia
zonei asupra vieţii tinerilor în general,reducerea locurilor de muncă, reducerea
posibilităţilor pe care le au tinerii de a fi independenţi material în raport cu familia
din care provin, reducerea şanselor de a îşi întemeia o familie în zona respectivă.
Soluţia de părăsire a localităţii, de plecare în străinătate pare salvatoare, achiziţiile
şi aspiraţiile personale.

Nivel scăzut de educaţie, are drept consecinţă lipsa si prelucrarea superficială a

informaţiilor, lipsa reperelor valorice.Tinerii a căror pregătire nu depăşeşte nivelul
liceului/care abandonează scoala sunt cei mai vulnerabili.

Un nivel ridicat de educaţie contribuie la scăderea vulnerabilităţii faţă de trafic.

Existenţa unui model de succes: mulţi tineri cu vârste între 15-25 de ani cunosc un
model de succes de migraţie, o relatare, indiferent de mediul în care trăiesc şi de
gradul de vulnerabilitate la fenomenul traficului. Proiectarea succesului în
străinatate: majoritatea tinerilor vulnerabili leagă reuşita lor în viaţă de spatiul
idealizat al străinătăţii. Vulnerabilitatea lor prezintă elementele prezentate, pentru
alţi factori de risc: facilitarea misiunii recrutorului, dorinţa crescută pentru a căuta
un loc de muncă în străinătate, asumarea unor riscuri mari pentru realizarea acestui
lucru.

Metodele și tehnicile de recrutare diferă în funcție de gradul de vulnerabilitate al

victimei, nivelul de educație, mediul economic şi social, lipsa experienței sau
naivitatea unei persoane. Toate acestea sunt aspecte speculate de traficanți pentru a
înșela potențială victimă. De asemenea, metodele de recrutare diferă şi în funcţie
de forma de exploatare în scopul cărora se desfăşoară.
Astfel, cele mai comune metode de recrutare sunt:

Metoda „loverboy”;

Promisiunea unui loc de muncă bine plătit în străinătate;

Exploatarea persoanelor ce aleg să practice prostituţia;

Răpirea.

Profilul victimei din România:

Femei:

Majoritatea provin din mediul rural, din judeţe precum: Timiş, Bihor, Bistriţa-
Năsăud, Dolj, Argeş,Teleorman, Galaţi, Brăila, Bacău etc. Sunt supuse în principal
exploatării sexuale, dar şi muncii forţate în agricultură, construcţii etc. Ţări de
destinaţie: Italia, Spania, Germania, Cehia etc. Barbati: Recrutarea acestora se
efectuează de regulă prin promiterea unui loc de muncă în străinătate;majoritatea
provin din judeţe precum: Timis, Bihor, Satu Mare, Maramureş etc. Ţări de
destinaţie: Italia , Spania, Germania, Cehia, Grecia etc.

Minorii:

Recrutarea se efectueazã de regulã prin intermediul cunostiintelor, prin abordare

directã a victimei cu oferte pentru prostitutie, oferte de muncã în strãinãtate sau în
þarã sau pentru cersetorie, cãlãtorie etc. Exploatarea sexualã este în prezent forma
predominantã ( se realizeazã pe stradã, în locuinte, bordeluri, cluburi). Statisticile
oficiale din România prezintã faptul cã la nivelul anului 2010 semestrul 1, numãrul
minorilor victime era în crestere atât cantitativ cât si ca procent calculat din
populatia totalã de victime. Din totalul de 379 de victime identificate, 33% au fost
minori (27 de bãieþi si 99 de fete). Provin în special din judeþe precum Timis,
Dolj, Hunedoara, Brasov, Bistrita etc.Tãri de destinatie: în special Italia si Spania.
Portretul recrutorilor:

-Barbati cu vârsta cuprinsa între 20-35 de ani (uneori pot fi mai în vârsta); acestia
reprezinta 70% dintre recrutori .

-Femei cu vârste cuprinse între 20 si 35 de ani (sau chiar mai mult) .

-Familii .

- Aspectul fizic este de natura sa inspire încredere . Situatia materiala a recrutorilor

este cunoscuta ca buna, chiar daca nu este prezentata în mod ostentativ.Sunt
cunoscuti, de asemenea, pentru legaturile pe care le au cu persoane din lumea
interlopa .

-Ocupatiile recrutorilor sunt de o mare diversitate: presupun în general contact cu

publicul:vânzator, barman, taximetrist etc. sau se exercita fie independent,
recrutorii apartinând unei retele de trafic; fie prin intermediul unor firme (astfel
cum sunt falsele agentii de impresariat artistic)

Traficul de persoane este o infracţiune complexă ce presupune o mentalitate

specifică atât a traficantului, cât şi a victimei. Traficul este infracţiunea preferată
atât de traficanţii ce acţionează independent, la scară mică, cât şi de grupările
infracţionale, deoarece presupune un profit ridicat cu riscuri şi investiţii minime.
Din cercetarea efectuată reiese faptul că, contrar literaturii de specialitate şi a
stereotipurilor, în România, traficanţii lucrează de cele mai multe ori individual iar
constituirea unui grup infracţional, atunci când este cazul, este doar o coincidenţă a
desfăşurării activităţii infracţionale împreună cu alţi membri ai familiei ori
cunoştinţe. Natura fundamentală a acestei infracţiuni este dezumanizarea în scopul
obţinerii de profit, ceea ce o deosebeşte de alte tipuri de activităţi infracţionale. În
cazul traficului de persoane, spre deosebire de alte infracţiuni, victimele pot fi
exploatate până la epuizare, generând profit până în momentul în care le cedează
corpul. Din acest motiv, este esenţială o abordare a traficului de persoane din punct
de vedere al drepturilor omului. Cu toate acestea, în România nu se pune accentul
pe asistenţa socială a victimelor traficului de persoane, aceasta, potrivit legii, fiind
condiţionată de participarea victimei la procesul penal, însă trebuie avute în vedere
o serie de aspecte, precum: teama pe care victimele o resimt în momentul ieşirii din
procesul de trafic, neîncrederera în organele de punere în aplicare a legii, trauma pe
care au suferit-o şi, deşi, nu mai sunt constrânse de traficanţi, încă se află sub
influenţa ei. În ceea ce priveşte traficul de minori, o latură înfiorătoare a traficului
de persoane din perspectiva vârstei fragede a victimelor, numărul victimelor creşte
de la an la an, lucru ce ar trebui să tragă un semnal de alarmă. Un aspect ce trebuie
analizat în profunzime şi abordat de către autoritatea legislativă, este declaraţia
părinţilor cu privire la călătoria minorului însoţit ce, în prezent, nu reprezintă un
instrument ce ar putea combate traficul de minori Acest lucru se datorează faptului
că reglementarea în vigoare lasă loc de interpretări, astfel, agenţii de frontieră,
nevând o imagine clară asupra declaraţiei, acceptă şi declaraţiile incomplete, acest
lucru dând posibilitatea traficanţilor de a le falsifica, de altfel, s-au şi înregistrat
astfel de cazuri. Prin urmare, este necesară o reglementare imperativă care să
prevadă elementele esenţiale ale declaraţiei, stabilirea unei forme standard, precum
şi includerea unor elemente care să fie capabile să combată fenomenul traficului de
minori şi alte astfel de activităţi infracţionale. Un aspect îngrijorător ce favorizează
traficul de persoane este tehnologia. Având în vedere amploarea pe care a luat-o în
ultimii ani, este esenţial să se ţină cont de modurile în care aceasta facilitează
traficul. Cu toate acestea, tehnologia poate fi folosită şi în scopul prevenirii şi
combaterii traficului de persoane atât prin programe, aplicaţii şi reţele sociale, cât
şi prin dispozitivele hardware. Astfel, trebuie analizate atât beneficiile, cât şi
riscurile utilizării noilor tehnologii în acest domeniu. Este necesară o abordare
modernă cu privire la mijloacele folosite în combaterea criminalităţii organizate,
întrucât, pe măsură ce activitatea infractorilor se adaptează la „noua ordine a
lumii”, este esenţial ca, pentru o combatere eficientă, şi tehnicile folosite să „ţină
pasul”.

Cui te poti adresa pentru a ajuta o victimã a traficului de personae:

-Politiei .

- Misiunilor diplomatice ale României în strãinãtate .

-Liniei Telverde 0 800 800 678 .

-Organizaþiilor neguvernamentale.
FACULTATEA DE TEOLOGOE ROMAN0-CATOLICA,SECTIUNEA
ASISTENTA SOCIALA.

PASCAL RAMONA VASILICA-ANUL I