Principii ale magiei ● Relația dintre verb (cuvânt) și efectul așteptat = relație de la cauză la efect; ● Relația verb – gest ritualizat se bazează pe imitație sau contact (direct, total sau parte pentru întreg) ● Esența timpului este hotărâtoare: fast / nefast (favorabil / nefavorabil); timpul consacrat > prescripții, restricții și interdicții); ● Condiția performerului este obligatorie: puritate rituală și/sau inițiere magico-rituală Magia în context cotidian
„... riturile magice reprezintă un fel de tehnică spirituală pusă în
slujba prosperității economice” (Cristescu-Golopenţia), constituie aportul feminin la desăvârșirea actului cultural de transformare a naturii. Nu reclamă o competență deosebită însă pun în valoare calitatea de alma mater și pe aceea de oficiant domestic ale femeii. Magia casnică Se fundamentează pe un set bine conservat de valori simbolice și religioase: ● mana ca valoare esențială universală, ● neomogenitatea spațiului și a timpului, ● credința în sporul casei, fundament al perpetuării patrimoniului familial, valoare controlabilă de către om, ● popularea lumii cu reprezentări văzute sau nevăzute, care pot dezechilibra sau stimula natura fertilă. Magia în context festiv
● În tradițiile săvârșite la trecerea dintr-un an într-altul;
● În riturile și ceremoniile agrare și pastorale; ● În momentele hotărâtoare din viața omului Protagoniști (actanți sau performeri) Învestiți cu roluri rituale permanente (fără competenţe magice): ● moașa, ● zoritoarele (femeile tocmite în riturile funerare), ● vornicul sau stolnicul nunții tradiționale. Învestiți cu roluri ritual-ceremoniale temporare (cu competenţe magice): ● cetele de colindători (copii și feciori), ● grupul de tineri sau maturi (riturile și ceremoniile agrare și cele pastorale).