Exerciții

 1. Transcrieți enunțurile de mai jos, făcând expansiunea numelor

predicative în propozițiile subordonate corespunzătoare. Menționați
transformările rezultate.
Dorința lui era de a câștiga această competiție.
Privirea lui neliniștită părea a ascunde ceva.
A nu învăța înseamnă a nu te gândi la viitorul tău.
Prietenul meu părea mâhnit de cele întâmplate.

 2.Identificați propozițiile predicative din frazele următoare și

efectuați contragerea lor în părțile de propoziție corespunzătoare:

a) „Menirea mea este să trăiesc în mijlocul neamului vitregit de

soartă, să-i alin suferințele, să-i simt durerile, să fiu sprijinul lui, zicea
dânsul cu mândrie în clipele de însuflețire.” (Liviu Rebreanu)

b) „Am ajuns să cred că nu e nimic în lume, care să impresioneze

pe om în prea mult bine sau prea mult rău, când sufletul ajunge să se
desfacă de realitatea imediată și să plutească într-o altă atmosferă.”
(Duiliu Zamfirescu)

c) „Poți să lucrezi o săptămână întreagă, dacă a fost omis ceva în

registru înseamnă că n-ai lucrat, că nici nu exiști, […] dacă pe chitanță
lipsește timbrul de 25 de bani din ziua aceea, înseamnă că mașina nu ți-a
prins degetele, că nu te-a tras dedesubt, că nu te-a omorât.” (Geo Bogza,
„Anii împotrivirii”)

 3. Efectuați analiza sintactică a frazelor de mai jos:

a) „Așa-s în clipa asta toate, dar mâine albii cavaleri,

Despodobiți de-atâtea grații, ce le-mprumută luciul lunii,
Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caișii, zarzării și prunii,
Banalii pomi din fața casei, ce-i știu de-atâtea primăveri.”
(Dimitrie Anghel, Balul pomilor)
 b) „Ceea ce m-a mirat, când l-am auzit pe Dan povestind despre ei,
a fost că niciunul dintre acești oameni, pe care de altfel îi cunoșteam și
eu, n-a ajuns ceea ce au visat și ceea ce ar fi trebuit să devină, dacă ar fi
urmat îndemnul celor care și-au dat osteneala să-i crească și să-i scoată la
lumină.” (Sesiunea iulie 1966)

c) „Pesemne că de atâția ani de când trăia bine Aristide ajunsese

să creadă că și alții o duceau tot așa și că nu le priau două mese una după
alta, cum nu i-ar fi priit lui.” (Marin Preda, Moromeții)

d) „Se pare că nimeni nu înțelegea că hotărându-se plecarea lui

Achim la București însemna că trebuia să li se facă celor trei pe plac până
la capăt, să nu se mai atingă nimeni de oi și, cum altceva n-aveau ce
vinde, salcâmul trebuia tăiat. Mai ciudat era că nici cei trei în cauză nu
înțelegeau; încât răspunsul lui Moromete că a tăiat salcâmul «ca să se
mire proștii» nu era o batjocură întâmplătoare la adresa fiilor.” (Marin
Preda, Moromeții)

e) „Dar ceea ce voiam să zicem este că, precum tragedia, prin

chiar natura ei, a fost silită să-și ia mai ales regii și eroii drept persoane
principale, tot așa romanul este și va fi din ce în ce mai mult silit să-și
caute elementul său propriu în toate timpurile mărginite ale unei anume
clase sociale dintr-un anume popor.”
(Titu Maiorescu, Critice)

04 mai 2020
Profesor Lungu Ionelia,
Școala Gimnazială ”Spiru Haret” Însurăței