Dreptul de opțiune succesorală

Creditorii succesibilului pot accepta moștenirea, pe cale oblică, în limita îndestulării creanței
lor prin acțiunea oblică.
De asemenea creditorii succesibilului pot, prin acțiunea revocatorie (pauliană), să ceară
instanței revocarea renunțării la moștenire care s-a făcut în frauda lor. Acțiunea pauliană trebuie
să fie invocată în maximum 3 luni de când au cunoscut renunțarea. Dacă acțiunea se admite,
succesibilul moștenitor devine acceptant doar față de creditorul reclamant, nu și față de restul
moștenitorilor față de care rămâne renunțător.
Comoștenitorii acceptanți se vor putea întoarce împotriva renunțătorului pentru a
reclama înapoierea valorii bunurilor urmărite de creditorul reclamant.
Atât acceptarea moștenirii, cât și renunțarea la moștenire reprezintă acte de dispoziție. =>
trebuie ca succesibilul să aibă capacitate de exercițiu deplină.
Acceptarea moștenirii poate fi un act consensual sau formal, însă renunțarea la moștenire este un
act juridic solemn(ad validitatem).
Dreptul la acțiunea în anularea acceptării sau renunțării se prescrie în 6 luni de când s-a
cunoscut cauza de nulitate relativă sau, în caz de violență, de la încetarea acesteia.
● Actul de opțiune succesorală este:
- un act unilateral;
- un act, în principiu, personal(poate fi făcut și prin reprezentare);
- act juridic voluntar (uneori succesibilul este obligat să-și exercite dreptul de opțiune mai
devreme de termenul de 1 an);
- un act, în principiu, irevocabil (pentru acceptare; însă renunțarea poate fi revocată în tot
cursul dreptului de opțiune, dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili);
- un act, în principiu, indivizibil (nu se poate accepta în parte moștenirea); excepții: (1) când
persoana moștenitorului are mai multe vocații la moștenire (ex.: este și legatar și
moștenitor legal sau are mai multe legate); (2) legea fondului funciar; (3) acțiunea
pauliană - unde succesibilul moștenitor devine acceptant doar față de creditorul
reclamant, nu și față de restul moștenitorilor față de care rămâne renunțător.
- act juridic declarativ de drepturi;
- nesusceptibil de modalități (este act pur și simplu).
Dreptul de opțiune succesorală:
- este un drept potestativ patrimonial;
- termenul de exercitare este unul de decădere, deși i se aplică regulile prescripției
extinctive;
Moștenitorii dreptului de opțiune prin retransmitere vor avea de exercitat într-un termen de 1 an
două drepturi de opțiune succesorală. Ei nu pot accepta doar dreptul de opțiune prin
retransmitere fără acceptarea celui privitor la moștenirea succesibilului decedat. Moștenirea
1/5
succesibilului decedat conține dreptul de opțiune pe care nu a apucat acesta să-l exercite, deci
nu s-ar putea exercita cel prin retransmitere fără acceptarea moștenirii succesibilului.
Dacă totuși s-ar accepta doar moștenirea prin retransmitere, această acceptare semnifică o
acceptare tacită a moștenirii succesibilului decedat.
Pentru moștenirile succesive(prin retransmitere) care se dezbat deodată:
- competența teritorială se determină după domiciliul aceluia dintre defuncți care a
decedat ultimul;
- se întocmește un singur certificat de moștenitor pentru toți defuncții.
Reducerea termenului de opțiune poate fi solicitată de creditorii defunctului sau succesibilului;
legatari; comoștenitori legali; vecini ai imobilelor succesorale. Suspendareatermenului de
opțiune:
- când cel lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă nu are
reprezentant un ocrotitor legal;
- când titularul dreptului de opțiune face parte din forțele armate ale României dacă se află
în stare de mobilizare sau de război;
- succesibilul este împiedicat de un caz de forță majoră cât timp nu a încetat împiedicarea
(dacă forța majoră se ivește înaintea celor 6 luni dinaintea expirării termenului de opțiune
și nu are caracter definitiv, suspendarea nu operează).
Întrerupereatermenului de opțiune nu se aplică în materia succesiunii.
Repunerea în termen:
- necunoașterea de către succesibil a decesului celui ce lasă moștenirea întrucât ceilalți
moștenitori i-au ascuns, cu rea-credință, moartea lui de cuius;
- executarea unei pedepse privative de libertate pe parcursul termenului de opțiune;
- boala gravă și de durată a succesibilului.
Nureprezintă motive de repunere în termen:
- aflarea succesibilului pe un șantier într-o altă localitate decât cea a ultimului domiciliu al
defunctului;
- domicilierea în altă localitate și nemenținerea legăturii între defunct și succesibil.
Cererea de repunere în termen trebuie formulată în 30 de zile (nu 1 lună) din ziua când
succesibilul a cunoscut/trebuia să cunoască încetarea motivelor ce au cauzat depășirea
termenului. Termenul de 30 de zile este tot un termen de prescripție extinctivă (deci se poate
suspenda, întrerupe). Repunerea în termen este strict de competența instanțelor judecătorești.
Dacă în cererea de repunere în termen sau în cursul soluționării cererii, succesibilul declară că
acceptă moștenirea, ori natura acțiunii intentate de acesta (ex.: partaj) implică o acceptare a
moștenirii, instanța nu va mai da un termen succesibilului de opțiune succesorală.
● Acceptarea voluntarăa moștenirii
a) poate fi expresă - atunci când își însușește titlul printr-un act autentic sau sub semnătură
privată => voința succesibilului trebuie să îmbrace forma scrisă; act formal, nu solemn.

2/5
 Poate fi făcută și prin reprezentant sau printr-un mandatar împuternicit (dat în scris și cu
procură specială). Dacă mandantul ar deceda, mandatarul poate accepta moștenirea;
b) poate fi tacită - succesibilul face un act/fapt pe care l-ar putea face doar în calitate de
moștenitor. Acceptarea tacită poate fi făcută prin reprezentant sau mandatar împuternicit
special sau prin gestiune de afaceri dacă succesibilul ratifică gestiunea.
Actecare valorează acceptare tacită:
- înstrăinarea cu titlu gratuit/oneros de către succesibil a drepturilor moștenirii;
Legatarul cu titlu particular nu poate săvârși acte de dispoziție privind universalitatea
moștenirii.
- renunțarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moștenitori determinați;
- renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoștenitorilor sau
moştenitorilor subsecvenţi.
Actele de dispoziție privind bunurile singulare succesorale ar putea valora acceptare tacită, însă
dacă succesibilul vinde acele bunuri pentru că dacă nu ar fi pierit/ s-ar fi stricat/ conservarea ar f
fost prea oneroasă acestea reprezintă acte de administrare provizorie a bunurilor respective, și
deci nu o acceptare tacită.
Nu reprezintă acceptare tacită nici dacă succesibilul a înstrăinat bunul crezând (greșit) că e al
lui. Dar dacă dispune de un bun crezând că acesta face parte din masa succesorală, deși nu e
așa, actul valorează acceptare tacită.
Introducerea acțiunii de declarare a nedemnității unui alt moștenitor reprezintă act de acceptare
tacită.
● Acceptarea forțatăa moștenirii
- dacă succesibilul cu rea-credință a ascuns/sustras bunuri din patrimoniul succesoral;
- dacă succesibilul cu rea-credință a ascuns o donație supusă raportului/reducțiunii.

Este o excepție de la caracterul voluntar al actului de opțiune. ș Actele de

ascundere/sustragere a bunurilor sunt fapte materiale ilicite (delicte civile), i nu ca acte juridice
de opțiune (variantă de acceptare voluntară tacită). Condiții:
(i) Elementul obiectiv - sustragerea sau ascunderea de bunuri din patrimoniul succesoral; poate
fi realizată de succesibil singur sau în participație cu încă cineva.
Se poate materializa prin fapte comisive (ascunderea materială de bunuri); confecționarea și
prezentarea unui testament falsificat sau a unui înscris doveditor al unei creanțe nereale) sau
prin fapte omisive (omisiunea de a trece anumite bunuri în inventar; nedeclararea unei donații;
nedeclararea unor datorii către moștenire).
(ii) Elementul subiectiv - reaua-credință (intenția frauduloasă a moștenitorului de a păgubi
comoștenitorii sau creditorii).

3/5
Legatarul cu titlu particular nu răspunde, în principiu, față de creditori, bunul/bunurile
legatului putând face obiectul urmăririi doar dacă testatorul a dispus astfel expres sau celelalte
bunuri ale moștenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor și sarcinilor moștenirii.
(iii) Autorul faptei ilicite trebuie să aibă calitatea de succesibil, cu vocație concretă (fie ca
moștenitor legal, fie ca legatar universal/cu titlu universal). Dacă autorul faptei a decedat înainte de
lichidarea moștenirii, moștenitorii lui acceptanțivor suporta consecințele.
Efectele acceptării forțate:
a) decăderea din dreptul de a renunța la moștenire;
b) decăderea din drepturile succesorale asupra bunurilor ascunse/sustrase (se produce doar
în raport cu comoștenitorii fraudați);
c) dacă a ascuns o donație raportabilă/supusă reducțiunii, este obligat să o raporteze/reducă,
el nebeneficiind de distribuirea bunului donat;
d) succesibilul care a ascuns/sustras bunuri va fi ținut să suporte datoriile și sarcinile
moștenirii proporțional cu cota sa parte, inclusiv cu propriile sale bunuri.
● Renunțarea la moștenire
Neexercitarea dreptului de opțiune în cadrul termenului de opțiune, deși produce efecte
asemănătoare, nu valorează renunțare tacită la moștenire.
Dacă, după deschiderea moștenirii, oricare dintre succesibili se obligă prin convenție față de
ceilalți să renunțe la moștenire această convenție deși valabilă între moștenitori va fi
inopozabilă față de terți. Această convenție și obligația de renunțare nu valorează renunțare la
moștenire nici în raporturile dintre părți.
Renunțarea produce efecte doar dacă succesibilul nu și-a exercitat anterior dreptul de opțiune
prin acceptare (tacită sau forțată).
La fel ca acceptarea, renunțarea este un act juridic indivizibil.
nulitatearenunțării ≠ revocarearenunțării
ț

Dacă renun area este lovită de nulitate (de ex. din cauza unor vicii de formă), succesibilul este
repus în dreptul de opțiune, deci el poate iar accepta sau renunța la moștenire în termen.
Publicitatea declarației de renunțare în registrele specifice se face doar pentru opozabilitate
(informarea terților), nefiind o condiție de validitate care ar putea atrage nulitatea renunțării.
● Prezumții de renunțare:
- succesibilul care deși cunoștea data deschiderii moștenirii și calitatea sa de succesibil,
nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul de 1 an;
- succesibilul care nu optează în termenul mai scurt stabilit de instanță este considerat
renunțător.
În contractul de donație este stipulat expres că donatarul poate fi obligat la raportul donației și
în caz de renunțare, iar astfel renunțătorul va trebui să raporteze donația chiar dacă regula este
că cel care renunță nu este obligat la raport.

4/5
 ● Revocarea (retractarea) renunțării
Condiții cumulative:
(1) dacă nu s-a împlinit termenul de opțiune succesorală în privința renunțătorului;
(2) dacă până la revocare moștenirea nu a fost acceptată de un alt succesibil (în afară de
legatarul cu titlu particular) => revocarea devine imposibilă din momentul în care
succesiunea nu mai este vacantă (total sau parțial)
Revocarea renunțării se poate face doar în formă autentică la fel ca renunțarea.
Revocarea renunțării = acceptarea moștenirii.
Revocarea renunțării operează retroactiv, la fel ca orice act de opțiune succesorală (în afară de
drepturile dobândite de terți asupra bunurilor succesorale între momentul renunțării și cel al
revocării renunțării.

5/5