Moștenirea testamentară

I. Rezerva succesorală
= partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii,
chiar împotriva voinței defunctului manifestată prin liberalități și dezmoșteniri.
II. Cotitatea disponibilă
= partea din bunurile moștenirii care nu este rezervată prin lege și de care defunctul putea
dispune în mod neîngrădit prin liberalități.
Nedemnitatea și renunțarea la moștenire desființează retroactiv vocația succesorală și
șț țș dreptul la rezervă. => nedemnul i renun ătorul nu iau nici măcar
rezerva, fa ă de dezmo tenit.
Sancțiuneapentru încălcarea dreptului la rezervă este reducțiunea liberalităților excesive.
Moștenitorii rezervatari au dreptul la rezervă, în principiu, în natură și nu prin echivalent
bănesc. Ei își valorifică dreptul la rezervă în calitate de proprietari/coproprietari în
indiviziune(și nu drept creditori).
Dacă defunctul a avut mai mulți descendenți predecedați sau codecedați la data deschiderii
moștenirii fără ca acești descendenți să aibă copii, la stabilirea rezervei nu sunt luați în calcul
(pentru că nu au capacitate succesorală - nu există).
Dacă însă descendenții codecedați/predecedați au urmași, la stabilirea rezervei se ia în calcul și
descendentul decedat.
La stabilirea rezervei nu se ține seama de moștenitorii renunțători,cu excepția celor obligați la
raport.
Nedemnul pierde dreptul la rezerva succesorală, deci nu se va ține seama de el la
ț țș stabilirea rezervei. Prin excep ie, va fi luat în calcul nedemnul dacă acesta are descenden i, i ei

vin prin reprezentare.

Chiar dacă există dezmoșteniri (sau liberalități), atâta timp cât cel dezmoștenit nu a renunțat la
moștenire, la stabilirea rezervei se va ține seama de existența celui/celor dezmoșteniți dar
acceptanți.
Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor în concurs cu descendenții
defunctului dintr-o căsătorie anterioară (CDS)
Cotitatea disponibilă specială (CDS) are o limită variabilă (partea - partea nu se referă doar la
rezervă, ci și cât i-ar reveni descendentului/ților din CDO - CDS - descendentului care a luat
mai puțin) și o limită maximă fixă (¼ din moștenire). CDS nu trebuie să depășească nici limita
variabilă, nici pe cea fixă de ¼.
CDS se aplică dacă:
- defunctul a făcut donații (neraportabile) soțului supraviețuitor în timpul celei de-a doua
căsătorii (sau chiar și înainte de căsătorie dacă se dovedește că acea donație a fost făcută pentru
căsătorie;
1/8
 - defunctul a lăsat prin testament legate soțului supraviețuitor (chiar dacă testamentul are
dată anterioară față de a doua căsătorie);
- defunctul a dezmoștenit direct descendenții în cauză, iar de această dezmoștenire
beneficiază soțul supraviețuitor.
Situații în care soțul supraviețuitor (S) este instituit legatar universal:
a) ipoteza în care soțul supraviețuitor vine în concurs cu un singur descendent al
defunctului:

I. Mereu începem cu soțul: S vine în concurs cu clasa I de moștenitori (C) deci ia ¼ din
moștenire. Astfel, rezerva lui S este de ⅛. ( RS = ⅛).
Car lua restul de ¾ din moștenire, deci ar avea o rezervă de ⅜. ( RC = ⅜).
RG = RS + RC = ⅛ + ⅜ = ⁴/₈ = ½ => CD(cotitatea disponibilă) = ½.
II. Prin legatul universal instituit lui S, Ⓧ l-a dezmoștenit indirect pe C, astfel că el ar avea
dreptul doar la rezerva de ⅜.
CDS ar fi partea descendentului care ia cel mai puțin. Însă partea descendentului care ia cel mai
puțin nu înseamnă doar rezerva (în speța noastră de ³/₁₆), ci și o parte din CD pe care urmează
să o primească după atribuirea lui S a CDS-ului, întrucât nu poate lua tot CD-ul.
Astfel, se va proceda astfel:
Vom proceda la aflarea limitei variabile din speță - partea copilului care ia cel mai puțin.
Pentru a calcula partea totală a copilului:
1. Atribuim și lui S din CD o parte de ⅜ (echivalentă cu rezerva copilului) pentru a ne
asigura că și S primește ca gratificat cât primește sigur fiecare copil ca rezervatar.
=> ½ (CD) - ⅜ (rezerva copilului) = ⅛ (restul de CD).
Acest rest de ⅛ se împarte apoi în mod egal între S și C pentru a asigura atribuirea
acelorași cote atât lui S, cât și lui C => ⅛ : 2 = ¹/₁₆.
=> partea copilului= ¹/₁₆ (restul de ⅛ : 2) + ⅜ (rezerva lui C) = ⁷/₁₆ (care ar fi CDS).
Dar, CDS raportându-se la această limită variabilă (de ⁷/₁₆) este mai mare decât limita
maximă legală de ¼ => CDSse va reduce de drept de la ⁷/₁₆ la ¼. => CDS = ¼.

2/8
Partea rămasă de ¼ ca diferență între cotitatea disponibilă ordinară de ½ și CDS de ¼ este de ¼.
Ce se întâmplă cu ea? Dacă defunctul nu a dispus de ea prin testament, îi va reveni copilului.
III. Acum, după aflarea CDS și a cotei lui C, se stabilesc cotele finale:
a) S→ ⅛ (rezerva) + ¼ (CDS) = ⅜;
b) C→ ⅜ (rezerva) + ¼ (restul rămas din cotitatea disponibilă ordinară) = ⅝.
La stabilirea CDS nu se va lua în calcul rezerva cuvenită soțului supraviețuitor, care
ș reveni acestuia în mod imperativ, separat de ceea ce a primit sau, după caz, prime te prin

donații neraportabile/legate.
b) ipoteza în care soțul supraviețuitor vine în concurs cu doi descendențiai defunctului:

I. Mai întâi stabilim rezervele, începând cu cea a soțului supraviețuitor (S):

S venind în concurs cu clasa I de moștenitori, are dreptul la o cotă de ¼ din moștenire, deci ar
avea o rezervă de RS = ⅛.
Restul de ¾ din moștenire le revine copiilor ( C1 și C2 ) în mod egal => C1 are dreptul la o cotă
de ⅜, deci o rezervă de RC1 = ³/₁₆; iar C2 are dreptul la o cotă de ⅜, deci o rezervă de RC2 = ³/₁₆.

RG= RS + RC1+RC2= ⅛ + ³/₁₆ + ³/₁₆ = ½ => CD = ½.

II. Având în vedere că prin legatul universal instituit lui S, C1 și C2 au fost dezmoșteniți
indirect, ar urma ca C1 și C2 să-și ia doar rezervele.
CDS ar fi partea descendentului care ia cel mai puțin. Însă partea descendentului care ia cel mai
puțin nu înseamnă doar rezerva (în speța noastră de ³/₁₆), ci și o parte din CD pe care urmează
să o primească după atribuirea lui S a CDS-ului, întrucât nu poate lua tot CD-ul.
Astfel, se va proceda astfel:
Vom proceda la aflarea limitei variabile din speță - partea copilului care ia cel mai puțin.
Pentru a calcula partea totală a copilului:

1. Atribuim și lui S din CD o parte de ³/₁₆ (echivalentă cu rezerva fiecărui copil) pentru a ne
asigura că și S primește ca gratificat cât primește sigur fiecare copil ca rezervatar.
3/8
 => ½ (CD) - ³/₁₆ (rezerva fiecărui copil) = ⁵/₁₆ (restul de CD).
Acest rest de ⁵/₁₆ se împarte apoi în mod egal între S, C₁ i C₂ pentru a asigura atribuirea
acelora i cote atât lui S, cât i lui C₁ i C₂. => ⁵/₁₆ : 3 = ⁵/₄₈.
14
=> partea copilului= ⁵/₄₈ (restul de ⁵/₁₆ : 3) + ³/₁₆ (rezerva) = /₄₈ = ⁷/₂₄.
Dar, CDS raportându-se la această limită variabilă (de ⁷/₂₄) este mai mare decât limita
maximă legală de ¼ => CDSse va reduce de drept de la ⁷/₂₄ la ¼. => CDS = ¼.
2. După ce am aflat partea ce i se cuvine copilului cel mai pu in, i apoi i CDS, refacem
“cutia de nisip” i adăugăm CDS-ul în ea în cadrul CD. După ce se atribuie CDS din CD,
mai rămâne o parte de ¼ care se va atribui descenden ilor C₁ i C₂ în mod egal.

c) ipoteza în care soțul supraviețuitor vine în concurs cutrei descendențiai defunctului:

I. Mai întâi stabilim rezervele, începând cu cea a so ului supravie uitor (S):
S venind în concurs cu clasa I de mo tenitori, are dreptul la o cotă de ¼ din mo tenire, deci ar
avea o rezervă de RS = ⅛.

4/8
Restul de ¾ din mo tenire le revine copiilor (C₁, C₂, C₃) în mod egal => C₁ are dreptul la o cotă
de ¼, deci o rezervă de RC1 = ⅛; C₂ are dreptul la o cotă de ¼, deci o rezervă de RC2 = ⅛; iar C₃
are dreptul la o cotă de ¼, deci o rezervă de RC3 = ⅛.
RG= RS+ RC1+RC2+ RC3=⅛+⅛+⅛+⅛=⁴/₈=½=>CD=½.
II. Având în vedere că prin legatul universal instituit lui S, C₁, C₂ i C₃ au fost dezmo teni i
indirect, ar urma ca C₁, C₂ i C₃ să- i ia doar rezervele.
Însă ei vor lua atât rezerva la care au dreptul, cât i o parte din CD, care se va împăr i egal între
ei dacă defunctul nu a dispus altfel prin testament, care rămâne după satisfacerea CDS.

1. Astfel, pentru calculul păr ii copilului care ar lua cel mai pu in, din CD (de ½) se va lua o
parte echivalentă rezervei copilului - de ⅛ - i i se va atribui lui S. => ½ (CD) - ⅛ (rezerva
lui C) = ⅜. Ceea ce rămâne din CD, adică ⅜ se va împăr i egal între copii i S => ⅜ : 4 =
³/₃₂ (fiecare).
Acum calculăm cât va fi partea pe care o va lua copilul cel mai pu in =>
⅛ (rezerva copilului) + ³/₃₂ (cât ar din restul de ⅜ ce se împarte la 4) = ⁷/₃₂ (= CDS)
Verificăm dacă CDS de ⁷/₃₂ este mai mare decât limita maximă fixă de ¼ => ⁷/₃₂ < ¼.
Deci, formula CDS ar fi următoarea: CDS = RS + (CD- RC ) / nr. de copii + so .
Deci, în spe a noastră formula s-ar aplica astfel:
CDS=⅛+(½-⅛):4=⅛+¼:4=⁷/₃₂.

2. După ce am aflat partea ce i se cuvine copilului cel mai pu in, i apoi i CDS, refacem
“cutia de nisip” i adăugăm CDS-ul în ea în cadrul CD. După ce se atribuie CDS din CD,
mai rămâne o parte de ⁹/₃₂ care se va atribui descenden ilor C₁, C₂ i C₃ în mod egal.

III. Acum, după aflarea CDS i a cotelor lui C₁, C₂ i C₃ se stabilesc cotele finale:

a) S → ⅛(rezerva) + ⁷/₃₂ (CDS) = ¹¹/₃₂;

b) C₁ → ⅛(rezerva) + ³/₃₂ (diferența dintre CD și CDS) = ⁷/₃₂;
c) C₂ → ⅛(rezerva) + ³/₃₂ (diferența dintre CD și CDS) = ⁷/₃₂;
d) C₃ → ⅛(rezerva) + ³/₃₂ (diferența dintre CD și CDS) = ⁷/₃₂.

5/8
 d) pentru celelalte ipoteze:
CDS = (CD de ½ + Rezerva totală de ⅜ a copiilor) : nr. copiilor + soțul; sau CDS = ⅞ : (nr.
copii + soțul).
Cotitatea disponibilă specială poate fi invocată doar de descendenții care nu sunt comuni
soțului supraviețuitor și defunctului și care pot (sunt demni și acceptă) și vor să vină la
moștenire.
Masa succesorală = masa de calcul (MC)

III. Masa de calcul

1. Mai întâi se determină activul brut ( Abrut ) al moștenirii prin însumarea tuturor
bunurilor existente în patrimoniul defunctului (drepturi reale, drepturi de creanță, drepturi de
proprietate intelectuală).
Bunuri care nu vor fi cuprinseîn activul brut:
- bunuri lipsite de valoare patrimonială (hârtii de familie; portrete, diplome etc.);
- creanțe al căror debitor este notoriu insolvabil;
- fructele civile și naturale ajunse la scadență sau percepute după data deschiderii
moștenirii sau adăugirile/îmbunătățirile aduse bunurilor din moștenire după deschidere;
- indemnizația de asigurare plătită de asigurător terțului beneficiar al asigurării de persoane
(în cazul asigurării de deces în favoarea terțului beneficiar se poate admite reunirea la
activ a valorii primelor plătite din patrimoniul defunctului).
Evaluarea bunurilor moștenirii:
- se face în funcție de valoarea de la momentul deschiderii moștenirii;
- dacă este vorba de drepturi de autor, ele urmează să se atribuie celor doi moștenitori (de
ex.) în cote egale - ½ moștenitorului rezervatar și ½ legatarului universal.
2. După determinarea activului brut, se determină activul net al moștenirii ( Anet ) prin
scăderea pasivului succesoral (P) din activul brut ( Abrut ).
P = datoriile (contractuale/delictuale/legale/către înșiși moștenitorii; renta viageră/obligația de
întreținere asumate de defunct) și sarcinile moștenirii (cheltuieli de înmormântare și parastase;
cheltuieli pentru administrarea și lichidarea moștenirii; cheltuielile aferente procedurii
succesorale).
● Reunirea fictivă a donațiilor pentru calculul activului net ( Anet )
Donațiile nu pot fi exceptate de la reunirea fictivă prin voința defunctului.
Chiar dacă donația este scutită de raport, ea se adaugă la masa de calcul a rezervei.
ț ț ț

În cazul dona iilor cu sarcini, se va ine cont de valoarea rezultată din diferen a dintre valoarea
bunului donat și valoarea sarcinii.

6/8
La reunirea fictivă nu se va ține cont de:
- darurile obișnuite;
- donațiile remuneratorii;
- sumele cheltuite pentru întreținerea și formarea profesională a descendenților;
- cheltuielile de nuntă.
Evaluarea bunurilor se face ca și cum bunul ar fi rămas în patrimoniul defunctului până la
momentul morții, fără a se ține seama de sporul sau scăderea valorii ca urmare a faptei
donatarului.
Dar, dacă bunurile au fost înstrăinate de donatar, se va ține seama de valoarea de la data
înstrăinării.
Dacă bunurile donate au fost înlocuite cu altele, se ține cont de valoarea de la data deschiderii
moștenirii a bunurilor intrate în patrimoniu și de starea lor la momentul dobândirii. (de cuius a
donat un bun, iar donatarul a vândut acel bun cu 80.000 lei și și-a achiziționat cu acei bani un
apartament, iar la data deschiderii moștenirii valoarea acestuia este de 100.000 lei)
Dacă bunul donat sau cel care l-a înlocuit, a pierit fortuit, donația nu se va supune reunirii
fictive. Dar, dacă bunul a pierit din culpa donatarului, valoarea acestuia va fi reunită fictiv.
● Stabilirea masei de calcul
MC = ( Abrut - P) + D = Anet + D.
Abrut - P (adică Anet ) nu poate fi niciodată negativ! Astfel că, dacă ar da cu -, se va considera
că este de fapt 0.
● Reducțiunea liberalităților excesive
= sancțiune civilă care lipsește de eficacitate liberalitățile excesive, dar fără a atrage nulitatea.
Reducțiunea poate fi cerută doar de moștenitorii rezervatari, de succesorii lor și de către
creditorii chirografari ai moștenitorilor rezervatari.
Moștenitorii rezervatari sunt terți în raport cu liberalitățile consimțite de defunct, ei acționând
în virtutea unui drept personal conferit de lege.
Mai pot cere reducțiunea liberalităților excesive și cesionarii între vii, cu titlu oneros sau
gratuit, ai drepturilor succesorale. Aceștia sunt succesori cu titlu particular ai moștenitorului
rezervatar. Dobânditorul cu titlu particular de la moștenitorul rezervatar nu poate cere
reducțiunea, întrucât are calitatea de terță persoană.
Creditorii defunctului nu pot cere reducțiunea donațiilor pentru că pentru ei bunurile
ș ț donate au ie it definitiv din patrimoniul defunctului. Ei puteau cere revocarea dona iei
pe

calea acțiunii pauliene (revocatorii) la momentul donației.

● Regulile aplicabile reducțiunii:
1) Legatele se reduc înaintea donațiilor=> donațiile se impută înaintea legatelor.
2) Legatele se reduc toatedeodatăși proporțional
3) Donațiile se reduc succesiv și în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă.
Legatele nu s-ar putea reduce niciodată proporțional și deodată cu donațiile.
7/8
Exemple reducțiune a liberalităților excesive (legate):
a) cu fracții - Ⓧ i-a lăsat prin testament fiicei și nepoatei de fiică toată moștenirea (fiica -
¾ din moștenire, iar nepoatei de fiică ¼ din moștenire). Însă la moștenire vine și soția
supraviețuitoare care are dreptul la rezervă și care cere reducțiunea liberalităților.
=> S are dreptul la o cotă de ¼ din moștenire, astfel că RS = ⅛.
Restul de ⅞ din moștenire se împarte între fiică (C) și nepoata de fiică (N) astfel: C
→ ¾(cât i-a lăsat Ⓧ) din ⅞(cât a rămas după atribuirea RS de ⅛) = ²¹/₃₂. N→ ¼ (
cât i-a lăsat Ⓧ) din ⅞ (cât a rămas după atribuirea RS de ⅛) = ⁷/₃₂.
În final, S va lua ⅛ din moștenire, C va lua ²¹/₃₂ din moștenire, iar N ⁷/₃₂ din moștenire.

b) cu valori - Ⓧ a lăsat prin testament lui F suma de 30.000 lei, iar lui A suma de 20.000
lei. La moștenire mai vine și C, copilul lui Ⓧ. Masa de calcul (MC) este în valoare de
80.000 lei => RG = 40.000 lei, iar CD = 40.000 lei. Copilul va lua RG de 40.000 lei.
Suma legatelor lui F și lui A este de 50.000 lei > 40.000 lei (CD). Ele trebuie reduse
deodată și proporțional: Legendă: LA = legat A; LF = legat F; SL = suma legatelor
A → (CD · LA ) : SL = (40.000 · 20.000) : (20.000 + 30.000) = 80.000 : 50.000 = 16.000
F → (CD · LF ) : SL = (40.000 · 30.000) : (20.000 + 30.000) = 120.000:50.000 = 24.000 În
final, C va lua rezerva globală de 40.000 lei, F va lua 24.000 lei, iar A - 16.000 lei.
ț
În cazul în care există și donații și legate, în calculele de mai sus “CD” va însemna CD fără
ț

dona ii (adică ce mai rămâne din CD ca urmare a imputării prioritare a dona iilor asupra CD).
Dacă reducțiunea se realizează prin învoiala părților prin notar, acordul astfel realizat are
valoarea unui contract, care nu poate fi revocat unilateral, ci doar anulat (pentru vicii de
consimțământ sau pentru încălcarea unor prevederi legale). Dacă donatar este un terț,
reducțiunea se poate realiza printr-o tranzacție.
Acțiunea în reducțiune este o acțiune patrimonială personală (și nu reală), divizibilă =>
moștenitorii rezervatari nu pot urmări bunurile care au făcut obiectul liberalităților excesive în
mâinile terților subdobânditori. Acțiunea se prescrie în termenul general de 3 ani, care curge de
la data deschiderii moștenirii sau de la data când moștenitorii rezervatari au pierdut posesia
bunurilor care formează obiectul liberalității. Reducțiunea poate fi invocată și pe cale de
excepție (de fond). Excepția de reducțiune este imprescriptibilă extinctiv.
Dacă liberalitățile excesive nu au fost cunoscute de moștenitorii rezervatari,termenul curge
de la data când au cunoscut existența acestorași caracterul lor excesiv.
Petiţie de ereditate = acţiune civilă prin care succesorul (ce se pretinde a fi adevăratul
moştenitor) cere în justiţie să i se recunoască titlul său de moştenitor, de legatar ori de donatar
de bunuri viitoare (universal sau cu titlu universal), cu scopul de a dobândi bunurile moştenirii,
pe care, în temeiul unei pretinse calităţi de succesor, le deţine o altă persoană (pârâtul -
moştenitor aparent).
Donațiile neraportabile se impută mai întâi asupra CD, apoi asupra rezervei.

8/8