Administrarea probelor la urmărire penală (audierea martorilor, percheziţia,

interceptarea comunicatiilor, expertiza și constatarea, mijloacele materiale de probă,

înscrisurile );

Restituirea cauzei la organele de poliție.

Administrarea probelor:

1. audierea martorilor:
 procedura obţinerii declaraţiilor martorului;
 discuţie cu privire la dreptul martorului de a nu se autoacuza;
 măsuri de protectie în cursul urmăririi penale;
 discuții cu privire la procedura de urmat în cazul în care se apreciază de
către procuror luarea măsurii de protecție prevăzută de art. 126 lit.c Cpp rap. la art. 126
alin 3 Cpp și art. 129 alin 5 și 7 Cpp;

 percheziţia domiciliară:

 autorizarea percheziţiei;
 încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la efectuarea percheziţiei,
constând în:
 lipsa suspectului/inculpatului arestat de la efectuarea
perchezitiei, atunci când acesta poate fi adus;
 efectuarea în acelaşi timp atât a percheziţiei cat şi a oricăror
acte procedurale care prin natura lor împiedică persoana la care se face percheziţia să
participe la percheziţie;
 efectuarea percheziţiei fără asigurarea asistenţa juridică a
supectului/ inculpatului atunci când asistenţa juridică este obilgatorie;
 procedura de urmat de către JDL;

 interceptarea comunicațiilor – art. 138 alin 1 lit. a – analizarea condițiilor

prevăzute de art. 139 alin 1 Cpp;

 procedura de urmat de către JDL;

 expertiza și constatarea

 analiza situatiilor în care în faza de urmărire penală se impune luarea unei

măsuri privind efectuarea expertizei de către JDL (măsura internării nevoluntare în
vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice, examinarea fizică);

 mijloacele materiale de probă, înscrisurile:

1
  procesele verbale încheiate de organele de urmărire penală și instanță sunt
mijloace de probă;
 procesele verbale încheiate de organele prevăzute de art. 61 lit. a-c Cpp
constituie acte de sesizare;
 dispunerea prin ordonanță a probei cu înscrisuri conform art. 169 –art. 170
Cpp;

Restituirea cauzei la organele de poliție art. 323 Cpp

 verificarea lucrărilor de urmărire penală de către procuror;

 notiunea de completare a urmăririi penale prin raportare la art. 285 Cpp;
 notiunea de refacere a urmăririi penale prin raportare la art. 280-282 Cpp;

Jurisprudenţă relevantă a Curţii Constituţionale

 Prin Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018, publicată în M.Of. nr. 177 din

26 februarie 2018, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 102 alin. (3) din
Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma
"excluderea probei", din cuprinsul lor, se înţelege şi eliminarea mijloacelor de probă din
dosarul cauzei.
 Prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, publicată în M.Of. nr. 837
din 23 octombrie 2017, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă
în art. 117 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Codul de procedură penală, care exclude de la
dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaţii
asemănătoare acelora dintre soţi, este neconstituţională.
 Prin Decizia nr. 236/2020, publicată în M. Of. nr. 597 din 8 iulie 2020,
Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 118 din Codul de
procedură penală, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere şi la
neautoincriminare, este neconstituţională.
 Prin Decizia nr. 248/2019, publicată în Monitorul Oficial Nr. 494 din 19
iunie 2019, s-a constatat că este necesar ca dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Codul de
procedură penală, care prevăd menţinerea măsurilor de protecţie a martorului ameninţat
pe tot parcursul procesului penal dacă starea de pericol nu a încetat, să reglementeze, în
mod expres, care este organul judiciar competent să verifice necesitatea menţinerii sau
încetării acestor măsuri şi procedura prin care se realizează această verificare.
 Prin Decizia nr. 55/2020, publicată în M. Of. nr. 517 din 17 iunie 2020,
Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de
procedură penală sunt constituţionale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate
ca urmare a efectuării activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate
cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991.

2
  Prin Decizia nr. 244/2017, publicată în M.Of. Nr. 529 din 6 iulie 2017,
Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 145 din Codul de
procedură penală, care nu permite contestarea legalităţii măsurii supravegherii tehnice de
către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituţională.
 Prin Decizia nr. 421/2020, publicată în M. Of. nr. 661 din 27 iulie 2020,
Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 146 1
din Codul de procedură penală, care nu permite contestarea legalităţii măsurii referitoare
la obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane de către persoana
vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituţională.
 Prin Decizia nr. 87/2019, publicată în M.Of. nr. 498 din 19 iunie 2019,
Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 174
alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu prevede aplicarea cazurilor de
incompatibilitate prevăzute de art. 64 şi în ceea ce îl priveşte pe specialistul care
funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, care efectuează
constatarea potrivit art. 172 alin. (10), este neconstituţională.

Probleme de practică neunitară

 În aplicarea dispoziţiilor art. 144 C. proc. pen., mandatul de
supraveghere tehnică poate să fie prelungit după expirarea sa?
Opiniile exprimate de instanțe
Într-o primă opinie, mandatul tehnic poate fi prelungit chiar dacă perioada iniţială
pentru care a fost emis a expirat, în condiţiile respectării perioadei maxime de 6 luni/120 de
zile, calculată prin însumarea perioadelor efective în care s-a autorizat sau prelungit mandatul
tehnic. Ca argument de practică se arată că şi anterior intrării în vigoare a noului Cod de
procedură penală se putea solicita înnoirea autorizaţiei de interceptare, înainte sau după
expirarea perioadei pentru care fusese emisă iniţial.
Într-o a doua opinie, mandatul tehnic nu poate fi prelungit dacă perioada iniţială a
expirat, ci trebuie solicitat un nou mandat tehnic. Se invocă analogia de termeni între
prelungirea mandatului tehnic şi prelungirea măsurii arestării preventive, ştiut fiind că nu se
poate prelungi arestarea preventivă dacă perioada măsurii iniţiale s-a împlinit. De asemenea,
art. 144 nu este similar ca formulare cu fostul art. 91 1 alin. (4) C. proc. pen. 1969, deoarece
acolo legea prevedea expres posibilitatea înnoirii autorizaţiei după expirarea perioadei
iniţiale.
Participanții la întâlnire au concluzionat că al doilea punct de vedere este cel
corect, o măsură care nu mai fiinţează neputând să fie prelungită. În plus, argumentarea
primului punct de vedere este viciată de folosirea termenului „înnoirea” ca sinonim al
termenului „prelungire”.

 Necesitatea sesizării judecătorului de drepturi și libertăți în vederea

validării examinării fizice a persoanei, dispusă prin ordonanță, în condițiile în care
aceasta își exprimă în scris consimțământul pentru examinare
Opiniile exprimate de instanțe
Potrivit unei opinii, doar atunci când persoana examinată nu își dă
consimțământul, această validare este necesară; atunci când există acordul scris al celui
examinat nu mai este necesară validarea examinării de către judecătorul de drepturi și

3
libertăți, fiind aplicabilă regula generală în materie, aceea prevăzută de art. 190 alin. (1)
C. proc. pen.
Într-o altă opinie, validarea este necesară și în situația în care există
consimțământul persoanei, față de dispozițiile exprese ale art. 190 alin. (4) C. proc. pen.
Participanții la întâlnire au concluzionat că art. 190 alin. (1) C. proc. pen.
definește examinarea fizică și instituie regula potrivit căreia organul de urmărire penală
trebuie să solicite consimțământul persoanei ce urmează să fie examinată. Articolul 190
alin. (2) C. proc. pen. reglementează situația în care nu există consimțământul persoanei;
în acest caz, judecătorul dispune examinarea fizică a persoanei. Articolul 190 alin. 3 și 4
C. proc. pen. reglementează procedura de soluționare a cererii adresate de procuror
judecătorului în condițiile art. 190 alin. (2) C. proc. pen.
Articolul 190 alin. (5) C. proc. pen. reglementează cazurile în care examinarea se
dispune de către procuror, prin ordonanță, se procedează la efectuarea acesteia, iar
ulterior este sesizat judecătorul de drepturi și libertăți, în vederea validării examinării.
Or, față de împrejurarea că textul nu distinge, validarea este necesară și în cazul
existenței consimțământului, nu doar în situația în care a existat urgență, deci cea de a
doua opinie este corectă.