Cum potolim accesele de furie ale micutilor?

Accesele de furie apar in jurul varstei de un an, continua pana pe la

patru - cinci ani si sunt cosmarul oricarui parinte. De ce puiul nostru
drag se transforma, brusc, intr-un monstrulet?

Exemplu: copilul intelege ce se poate face cu un creion, dar nu-l poate

manevra (muschii lui flexori nu sunt dezvoltati complet pana la sapte ani). El
nu-si da seama de neputinta sa si crede ca e creionul de vina, asa ca-l
schimba cu altul. Povestea se repeta. Daca adultul de langa el scrie sau
deseneaza si el nu reuseste, il apuca furia, pentru ca stie ce ar trebui sa se
intample, dar nu reuseste sa faca ce si-a propus. Sa recunoastem, si
adultii reactioneaza similar!

Cand copilul "se crizeaza", nu mai este rational, asa ca nu-i face morala, nu-i
explica, nu-l certa, pentru ca el nici nu te mai aude. Rezista tentatiei de a-
i trage o palma, de a-l smuci, zgaltai, lovi. Reactia ta il va face si mai ira-
tional.

Cauzele crizelor "de isterie" sunt frustrarea, epuizarea, foamea, frica

(starea de nesiguranta, agitatia, angoasa, spaima care trebuie sa debuseze
cumva).

Fara public. Daca iesirea s-a produs in public, parasiti imediat locul faptei!
N-o sa-i convina si, data viitoare, se va gandi inca o data inainte sa inceapa
circul.

Daca ramai cu el acolo unde l-a surprins accesul de furie, oamenii din jur vor
continua sa-l priveasca si acest lucru alimenteaza demonstratia lui de forta.
Indemnuri ca "Potoleste-te, ma faci de ras in fata lumii!" au exact efectul
contrar. Ii dai astfel de stire ca este in centrul atentiei, ceea ce si vrea, ba,
mai mult, ca te pune intr-o situatie dificila ceea ce pe el il pune in avantaj.

Distrage-i atentia de la ce l-a deranjat. Copiii mici se plictisesc repede si

uita imediat de orice daca ceva mai interesant apare la orizont. Asadar,
arata-te interesata si entuziasmata de cu totul altceva. La vasta lor,
curiozitatea ii face sa-si invinga pana si frica.

Nu-l ameninta! Nu-i spune ca te-ai saturat de el, ca te duci la alt copil etc.
Sunt vorbe in vant, care, pe moment, nu-l potolesc si, pe viitor, cand si le
aduce aminte, il ingrozesc, il fac sa se simta nesigur pe dragostea ta si, de
aceea, va cauta sa smulga dovezi de iubire, care mai de care mai absurde,
devenind tot mai nerezonabil.

Daca strigi la el "Nu mai tipa!", va urla si mai tare. Copilul se tranteste
pe jos si bate din maini si din picioare. Vazandu-l, tresari de parca ai urmari
o scena din "Exorcistul". Este momentul cand cei mai multi parinti cedeaza
nervos si-i fac pe plac micutului numai ca sa inceteze. Pe scurt, isi cumpara
linistea, isi mituiesc propriul copil.
Daca s-a lovit. Daca nu sunt semne vizibile de rani si fracturi, daca nu
sangereaza, ci este numai speriat, ia-l in brate si tine-l lipit de tine ca sa-i
redai senzatia de ocrotire si siguranta. Nu ii mari panica spunandu-i "Vai,
uite ce in ce hal te-ai lovit!" sau "Ai vazut ce era sa patesti, era sa mori!".

Pastreaza-ti calmul. Fii stapana pe situatie! Nu tipa, nu urla, nu-l lovi, nu-l
brusca, nu-i face morala. El nici nu te aude! Mimica fetei este esentiala si
trebuie sa fie impenetrabila, chiar daca tensiunea ti-a crescut amenintator.
Nu-l privi in fata, ci peste el, nu-i zambi, nu-ti inclesta falcile. In nici un caz
nu-i da de inteles ca te impresioneaza!

Fara promisiuni. Nu insista sa renunte la ce si-a propus, nu negocia cu el,

nu-i face promisiuni de genul "Taci ca iti dau cutare lucru" ori "Taci ca iti iau
cutare lucru". Nu faci decat sa il mituiesti si sa-ti faci rost de un bir de platit
ori iti pierzi credibilitatea cu promisiuni neonorate.