Elemente de ontologie

CATEGORII
1.Problema ființei și a substanței
2.Materia și formele ei de existență
3.Viziunea sistemică a lumii
4.Conștiința ca mod ideal de existență.
Aristotel vorbea despre două tipuri de ființă,ființă cu organele de simț,la nivelul
evenimentului.Existența lumii lucrurilor sensibile ,obiectul cărora este
fizica,inclusiv fizica lui Aristotel.(nivelul fenomenului-ceea ce vedem și ceea ce
există ,cumva coincide.)
A doilea nivel ființa ca ființă(esență), adică ființă nu pentru noi ci ființă în sine și
pentru sine.Obiectul căreia este metafizica(știința conceptelor prime sau ființa ca
ființă este redată de metafizică și privită la nivelul universalului). Filosofia primă(a
principiilor) în raport cu fizica.
În istoria filosofiei au apărut mai multe concepte ale existenței,și anume existența
și non-existența. Parmenide pentru prima dată a vrut să puie legătura între două
lumi,cea a lumii sensibile și cea a evenimentelor(lucrul și gîndul despre lucru)
Filosofii au încercat să reducă mulțimea lucrurilor sensibile, la un număr limitat de
factori primari,adică să reducă mulțimea nelimitată ,infinită .
La baza lucrurilor sensibile se află atomi indivizibili,care se deosebesc după
formă,ordine,poziție , mărime,masă(greutate),toate acestea au creat așa numita
substanță,acel substrat material,adică acea materie de construcție ,din care anumite
forțe naturale sau divine crează mulțimea lucrurilor sensibile.
În 1896 a fost descoperită radioactivitatea,niște raze care ies din interiorul
lucrurilor.În 1897 au fost descoperit electronul ca parte componentă a atomului , și
a făcut revoluția științifică ,care au scendat conștiința savantului, efectuînd
fundamentele fizice și faptul că materia dispare.
Prin urmare savanții și folosofii , au reinterpretat noțiunea de substanță,care
provine din limba latină numită materie, și atunci filosofii de sorginte realistă , și
unii de originea materialistă , au ajuns la concluzia că materia este realitatea aflată
în afara și independent de conștiința omului ,care influențează asupra organelor de
simț și produce senzații despre lucuri.
Fizicienii spun că cîmpul magnetic, e obiectiv ca și substanța ce conține
macromolecule,molecule,atomi. Știința contemporană cunoaște al doilea tip de
realitate : -cîmp gravitațional(între două corpuri ce au anumite masă,apare un cîmp
în care funcționează forța gravitației ).
Avem de a face cu două lumi distincte(care se deosebesc între ele și există anumite
relații): materiale a lumii sensibile,lumea ideală a conțiințelor oamenilor.
Deci,predomină lumea valorilor materiale și spirituale(artă,religie). Și a treia lumii
făcută din minte și substanță.
Vorbim despre lumea materială,constatăm că este divizată în două
subniveluri,submulțimi:
-lumea moartă sau anorganică,este infinită nelimitată ,nivelul macrolucrurilor și
putem porni de la macro la mego.
-lumea vie, o privim ierarhic,pornind de la individ(distinct),specii, etc.
2.Materia și formele ei de existență
Materia are diferite moduri de existență și de manifestare,și aceste moduri sînt
următoarele:
-mișcarea ca mod fundamental de existență
-două forme (spațiul și timpul).
Filosoful englez John Tolland vorbea despre două forme de mișcare , una o
exprima prin acțiune,deplasare . Din punct de vedere a filosofilor mișcarea este
atributul (însușire inseparabilă de obiect care decurge din interiorul lui), atributul
materiei reprezintă activitatea internă a lumii lucrurilor sensibile,se realizează prin
schimbări și realizări.
În limba greacă există un termen care denotă procesualitatea lumii
prin energeia(energie-proprietatea obiectelor de a produce lucrul).
Există următoarele grupe de forme ale mișcării:
-mișcare fizică( toate procesele care au loc în lumea fizică).
-mișcare biotică (procesele din lumea vie).
Formele complexe ale mișcării (fizică,chimică,biotică) , formele mai complicate
includ în calitate de componente forme mai simple.
Reducționismul are dreptul la existență dar e greșit de a reduce complect formele
superioare la cele inferioare,deci încercarea are dreptul de a exista.
-mișcare socială (totalitatea proceselor unei societăți,în special
economice,politice,demografice,ideologice și culturale.) Exponentul(substrat
material al proceselor sociale ) sînt indivizii, colectivele,familia,grupele
sociale,popoarele,națiunile.
-mișcarea și timpul (calități inseperabile de obiecte,ideea de spațiu și timp apare în
antichitate,și prima formă de spațiu este vidul în care se mișcă atomii.)
-spațiu și timpul sînt moduri de existență a lumii materiale ce exprimă proprietatea
obiectelor și fenomenelor de a avea întindere,dimensiuni ,structuralitate ,durată
,coexistență,succesiunea schimbării și dezvoltării sistemelor materiale.
Spațiul exprimă coordonarea obiectelor coexistente
(întindere,distanță,dimensiune).
Timpul exprimă coordonarea obiectelor ce se schimbă (succesiunea și durata).
Există diferite forme de spațiu și timp:
-spațiu și timpul fizic (fizica,microfizica)
-spațiu și timpul biotic(realitate cu atribute de substrat,proces,spațiu,timp). Timpul
biotic este intensitatea proceselor ce au loc în lumea proceselor vii .
-spațiu și timpul uman (spațiu real cu care interacționează oamenii ). Timpul
psihologic este durata proceselor psiho-fiziologice ale omului.
– timpul și spațiul juridic (juriștii vorbesc despre timpul și spațiul juridic în sensul
că formele de activitate omenească sînt reglementate de anumite norme care
acționează în spațiu și timp).
Există și al doilea domeniu al realității este conștiința care este o realitate ideală
care corespund lumii materiale(din punct de vedere structural).Lumea ideală
include semne necesare și esențiale care corespund obiectelor materiale,care nu
conțin energie ale obiectelor pe care le reflectă.
Domeniul ideatic – diverse idei exprimate prin noțiuni abstracte,ca rezultat al
generalizării.
Emoțiile ca element al principiului uman este obiectul de studiu al mai multor
disciplini(psihologia,filosofia,etc.) Cunoașterea în sine este autoconștiința , toate
elementele sunt influențate de rațiune. Senzațiile ,percepțiile și reprezentările ca
formă ale reflectării senzoriale trebuie înțelese prin rațiune și exprimate prin formă.
Sferă emoțională politivă ca element al psihicului uman este influențat de rațiune
(discomfortul ,durerea,neplăcere), sunt de om înțelese și exprimate prin cuvinte.
Conștiința de sine redă autoevaluarea persoanei, care include principiile morale,
orientările valorice și scopurile omului. Noțiunea de pretenție este ceea la ce
pretinde omul grație potențialului creativ. Reprezentarea este percepția reflectată
prin memorie. Ambiția este un stimul. Judecata e logica,dar raționamentul este
inferența.
Noțiunea este o formă a gîndirii abstracte care fixează în conștiință notele,semnele
esențiale și necesare care corespund obiectului gîndirii.