Electrotehnica

Curs # 10
ELECTRICITATEA STATICĂ
ÎN INDUSTRIE
 CUPRINS

1. Efecte nedorite şi eliminarea lor

2. Pluşarea electrostatică
3. Vopsirea metalelor în câmp electrostatic
4. Filtre electrostatice
Efecte nedorite şi eliminarea
lor
 Efecte nedorite şi eliminarea lor

La fabricarea maselor plastice, înlocuitorilor de piele, cauciucului, fibrelor

sintetice, ţesăturilor textile, hârtiei, precum şi în tipografii, în minerit etc. se
folosesc materiale cu proprietăţi dielectrice care, aflându-se în mişcare cu
viteze suficient de mari impuse de procesele tehnologice, se electrizează prin
frecare. Sarcini electrice apărute prin frecare se întâlnesc şi în fabrici în care
se lucrează cu materiale dielectrice sub formă de pulbere (măcinate), precum
şi la scurgerea prin orificii a gazelor care conţin praf (pulberi).
 Efecte nedorite şi eliminarea lor

În majoritatea cazurilor acest fenomen este nedorit. Astfel, pe de o parte,

în câmpul electric destul de intens care apare ca urmare a stării de electrizare,
sunt atrase mici fragmente şi scame din materialul supus prelucrării, precum şi
particule de praf existente în mediul ambiant, ceea ce stânjeneşte activitatea
de producţie mai cu seamă la maşini poligrafice, textile, de prelucrare a
maselor plastice etc. Pe de altă parte, între materialul dielectric electrizat şi
unele părţi componente ale utilajului tehnologic încărcate cu sarcini electrice
de semn contrar se produc frecvențe descărcări electrice sub formă de
scântei, ceea ce este inadmisibil în medii inflamabile sau cu pericol de
explozie. Totodată aceste descărcări perturbă radiocomunicaţiile (generează
paraziţi radiofonici).
 Efecte nedorite şi eliminarea lor

Statisticile arată că aproximativ 60% din exploziile şi incendiile care se produc

în fabrici de zahăr, de sulf, de acid salicilic, în mine de cărbune, întreprinderi
de morărit etc. sunt cauzate de electricitatea statică.

Printre cele mai puternice surse de electricitate statică (la care s-au măsurat
tensiuni electrostatice de până la 70-80 kV, deci mult mai mari decât rigiditatea
dielectrică a aerului), enumerăm: curelele lungi de transmisie a mişcării de
rotaţie de la motorul de acţionare la maşina de lucru, benzile transportoare
(rulante) din cauciuc aflate în mişcare, foliile de mase plastice şi benzile de
hârtie în fazele finale de fabricaţie, fibrele sintetice etc.
 Efecte nedorite şi eliminarea lor

Atingerea accidentală a acestor materiale dielectrice electrizate poate

produce efectul fiziologic de curentare.

Uneori, elemente constructive metalice izolate faţă de pământ ale unor

utilaje în funcţiune se pot electriza puternic. Atingerea lor de către o persoană
neizolată faţă de pământ poate cauza moartea prin electrocutare, mai ales
atunci când capacitatea electrică mare a respectivului obiect metalic a
acumulat o importantă sarcină electrică.
 Efecte nedorite şi eliminarea lor

Pentru eliminarea acestor inconveniente trebuie suprimată (micşorată) sarcina

electrică acumulată pe dielectric, recurgându-se la:

- umezirea sau aplicarea unei unsori speciale pe curelele de transmisie;

- uleierea firelor textile pentru a reduce electrizarea prin frecare;

- apretarea antistatică a materialelor hidrofobe cu apreturi higroscopice,

ceea ce face posibilă neutralizarea sarcinilor electrice prin conducţie;

- condiţionarea aerului din încăpere prin creşterea umidităţii peste 65,

ceea ce contribuie la mărimea conductibilităţii materialului dielectric
electrizat;
 Efecte nedorite şi eliminarea lor

- ionizarea aerului prin efect corona (vezi “Filtre electrostatice”) sau prin radiaţii
emise de anumite surse radioactive;

- realizarea unui contact permanent între dielectricul electrizat şi o perie

metalică legată la pământ (vezi fig.urmatoare);

- legarea la pământ a scheletului metalic al maşinilor şi utilajelor care

folosesc curele de transmisie sau benzi transportoare de cauciuc a căror
viteză liniară depăşeşte 5m/s;

- folosirea unor grilaje (ecrane) metalice de protecţie, legate la pământ (fig.

urmatoare ).
Efecte nedorite şi eliminarea lor
Pluşarea electrostatică
Pluşarea electrostatică

Pe materialul de bază 1 (ţesătură,

tricot, înlocuitor de piele) ce urmeză a
fi pluşat şi care se deplasează liniar şi
uniform cu viteza v în direcţie
longitudinală, se întinde stratul 2 de
soluţie adezivă (figura alaturata).
Firele de pluş 3 cad din rezervorul 4
prin orificiile sitei metalice 5 care
constituie electrodul cu polaritatea (-)
al instalaţiei.
Pluşarea electrostatică

Placa metalică 6, situată sub

materialul de bază, este legată la
pământ şi constituie electrodul cu
polaritatea (+). Între electrozii 5 şi 6 se
aplică o tensiune continuă de 20...110
kV, furnizată de un generator special
numit electrostat. Astfel între aceşti
electrozi apare un câmp electric
foarte puternic.
Pluşarea electrostatică

Firele de pluş se încarcă electric de la

sita 5 şi sunt atrase spre electrodul 6.
În deplasarea lor, ele se orientează în
câmp paralel cu liniile acestuia şi se
înfig cu un capăt în stratul adeziv.

După operaţia de uscare a

adezivului, firele de pluş lipite sunt
tunse la înălţimea dorită, iar firele
nelipite şi cele căzute la tundere sunt
colectate cu ajutorul aspiratorului 7.
Vopsirea metalelor în câmp
electrostatic
Vopsirea metalelor în câmp electrostatic

Între pulverizatorul 1 de vopsea, legat

la pământ pentru protecţie, şi obiectul
metalic 2 de vopsit se aplică o
tensiune continuă înaltă, cu
polaritatea precizată în figura
alaturata. Sursa de alimentare poate
fi un redresor special, echipat cu un
transformator de reţea ridicător de
tensiune (cu tensiunea secundară de
40...110 kV şi curentul secundar sub 10
mA).
Vopsirea metalelor în câmp electrostatic

Raza de curbură de la marginea

clopotului pulverizatorului fiind mică,
aici intensitatea câmpului electric
este apreciabilă şi de aceea în
această zonă apare efectul corona
(acest efect este explicat în paragraful
“Filtre electrostatice”). Pe seama
electronilor suplimentari existenţi aici
în prezenţa efectului corona,
particulele fine de vopsea pulverizată
se încarcă negativ şi, sub acţiunea
forţei , ele se deplasează înspre piesa
de vopsit, depunându-se pe ea.
Vopsirea metalelor în câmp electrostatic

Deoarece liniile câmpului electric se

termină pe piesa de vopsit, aproape
toate particulele de vopsea ajung pe
piesă şi astfel pierderile de vopsea
sunt minime (circa 5%), faţă de
procedeul clasic de vopsire (în lipsa
câmpului electrostatic), când aceste
pierderi pot atinge 80%, mai ales dacă
sunt vopsite piese metalice mici, plase
şi site metalice etc.
Vopsirea metalelor în câmp electrostatic

Mai trebuie subliniat că stratul de

vopsea depus pe piesă prin procedeul
de vopsire în câmp electrostatic este
uniform.

Prin acest procedeu pot fi vopsite

şi piese din materiale dielectrice, dacă
la spatele lor se află o placă metalică
la potenţial pozitiv, în contact cu
dielectricul respectiv.
Filtre electrostatice
 Filtre electrostatice

Cunoscute şi sub denumirea de electrofiltre, acestea au menirea să

împiedice poluarea atmosferei şi să recupereze unele particule care conţin
elemente valoroase cum ar fi: aur, argint, nichel, cupru, zinc, plumb, etc.

Electrofiltrele sunt de neînlocuit acolo unde sunt vehiculate debite mari de

gaze rezultate în urma unor procese tehnologice specifice termocentralelor în
care sunt arşi combustibili fosili, precum şi industriilor siderurgică,
metalurgică neferoasă, chimică, materialelor de construcţii (de exemplu -
industriei cimentului) etc.
 Filtre electrostatice

Gazul constituie o aglomerare de electroni liberi, ioni pozitivi sau negativi

şi molecule neutre care se află într-o permanentă mişcare. Încărcarea cu
sarcină electrică a particulelor materiale din gaze poate să rezulte în urma
proceselor de măcinare, frecare de pereţi sau de diferite suprafeţe,
pulverizare, emisie termoelectronică, emisie fotoelectronică, ionizare prin
flacără, reacţii chimice, inducţie electrică, radiaţii X sau cosmice etc.
 Filtre electrostatice

Încărcările naturale cu sarcină electrică ale particulelor din gaze sunt

insuficiente pentru a sta la baza principiului de funcţionare a filtrelor
electrostatice.

Metoda cea mai eficientă de desprăfuire a gazelor, folosită la electrofiltre,

se bazează pe efectul descărcării corona unipolară.
 Filtre electrostatice

Efectul corona este o descărcare electrică autonomă care apare în jurul

electrozilor cu rază de curbură mică şi aflaţi la înaltă tensiune. Descărcarea
are loc datorită ionizării aerului în câmpul electric intens din vecinătatea
acestor electrozi şi se manifestă prin străpungeri incomplete ale spaţiului de
descărcare şi printr-o lumină violetă slabă, vizibilă noaptea.
 Filtre electrostatice

Descărcarea corona poate fi de curent continuu sau de curent alternativ.

Datorită stabilităţii sale remarcabile, la electrofiltre se foloseşte descărcarea
corona de curent continuu negativ. Aceasta are loc atunci când electrodul de
emisie, numit şi electrod corona, se află la potenţial negativ înalt şi are raza de
curbură suficient de mică sau se prezintă sub formă de muchii (vârfuri)
ascuţite, pentru a întări câmpul electric în imediata lui apropiere.
 Filtre electrostatice

Ionii pozitivi existenţi în electrofiltru sunt acceleraţi spre electrodul de emisie,

deoarece acesta se află la potenţial negativ ridicat. Ei dobândesc o energie
cinetică suficient de mare pentru ca, în urma ciocnirii electrodului de emisie,
să elibereze din acesta electroni care, la rândul lor, sunt acceleraţi spre
electrodul de depunere. În drumul lor, o parte din electronii liberi se ataşează
de particule din gaz aflate în suspensie. Acestea se depun pe electrodul de
depunere, neutralizându-se, de unde pot fi colectate. O altă parte a
electronilor acceleraţi spre electrodul de depunere se ciocnesc de molecule
neutre şi le ionizează, încât ionii pozitivi rezultaţi reiau procesul descris mai
sus şi astfel continuă purificarea gazului din electrofiltru. În final, gazul
purificat este eliminat prin orificiul de ieşire al electrofiltrului.
 Filtre electrostatice

Particulele de praf aflate în suspensie şi efectele acumulării de particule cu

sarcină electrică pe electrozii de emisie stânjenesc descărcarea corona. Când
conţinutul particulelor de praf în suspensie este prea mare, aproape toţi
electronii liberi vor fi ataşaţi acestor particule. În consecinţă, mobilitatea
particulelor ionizate se reduce, intensitatea curentului corona se micşorează şi
treptat are loc fenomenul de strangulare a emisie corona, adică procesul de
separare a prafului în filtrul electrostatic încetează sau devine nesatisfăcător.
Totodată, depunerile masive de praf pe electrozii de emisie diminuează
câmpul electric util al electrofiltrelor din cauza măririi razei de curbură a
muchiilor (vârfurilor) de descărcare.
 Filtre electrostatice

De aceea, periodic, este necesară scuturarea (cu ajutorul unor dispozitive

speciale) a prafului acumulat pe electrozi şi apoi evacuarea lui, pentru
reluarea funcţionării normale a electrofiltrului, cu randament ridicat.

Gradul de separare al electrofiltrelor este influenţat de numeroşi factori

cum sunt: rezistivitatea electrică, granulaţia, umiditatea, temperatura şi
compoziţia chimică a prafului, tensiunea de lucru, forma electrozilor de emisie
şi de depunere, scuturarea la timp a prafului de pe electrozi etc.
 Filtre electrostatice

Electrozii de emisie (confecţionaţi de obicei din sârme de oţeluri aliate şi

anticorozive), electrozii de depunere (realizaţi de regulă din tablă de oţel
prevăzută cu nervuri de diverse forme), dispozitivele de scuturare şi de
îndepărtare a particulelor colectate, racordurile de intrare şi de ieşire a
gazului, precum şi instalaţia electrică de alimentare de înaltă tensiune
constituie principalele elemente constructive ale unui filtru electrostatic. Ele
sunt montate într-o carcasă de oţel sau de beton armat, prevăzută la partea
inferioară cu buncăre în care este colectat praful scuturat de pe electrozi.
 Filtre electrostatice

Se construiesc electrofiltre orizontale (figura

alaturata), la care fluxul de gaze se scurge în direcţii
orizontale.
Filtre electrostatice

Se construiesc electrofiltre verticale la care

fluxul de gaze se scurge în direcţii verticale.

Cele orizontale sunt mai mult utilizate

deoarece oferă posibilitatea filtrării unor
debite mari de gaze, permit utilizarea în
cascadă a mai multor câmpuri electrice cu
intensităţi diferite de la o zonă la alta şi, în
consecinţă, fac posibilă obţinerea unor grade
de separare mai ridicate.
Filtre electrostatice

După starea fizică a depunerilor

separate, distingem electrofiltre
uscate, cum este cel orizontal, la care
particulele separate se prezintă sub
formă de praf, şi electrofiltre umede
(figura alaturata), la care particulele
separate sunt în stare lichidă sau sub
formă de şlam (praf umezit).
 Filtre electrostatice

În industria chimică sunt frecvent utilizate electrofiltrele pentru tratarea

gazelor puternic agresive, de exemplu pentru separarea din gaze a ceţii de
acid sulfuric sau acid clorhidric. Ele sunt de tipul umed şi pot fi verticale sau
orizontale. Electrofiltrele pentru separarea ceţii de acid sulfuric au carcasa
realizată din tablă de plumb susţinută de o structură de rezistenţă, construită
din profile şi tablă de oţel; electrozii de emisie sunt din sârmă de oţel inoxidabil
căptuşit cu plumb, iar electrozii de depunere sunt realizaţi din tablă de oţel
placată cu plumb.
 Filtre electrostatice

Electrofiltrele pentru separarea ceţii de acid clorhidric de regulă sunt verticale.

Carcasa lor este realizată din tablă de oţel căptuşită la interior cu ebonită,
electrozii de emisie sunt executaţi din sârmă de titan spiralată, iar electrozii de
depunere sunt realizaţi din ebonită grafitată, plană.
 Filtre electrostatice

Trebuie reţinut că filtrele electrostatice funcţionează la o tensiune de lucru cu

puţin inferioară tensiunii de străpungere care, la rândul ei, depinde de
numeroşi parametri cum sunt: distanţa dintre electrozii corona şi cei de
depunere, temperatura, concentraţia, umiditatea şi compoziţia chimică a
gazelor, depunerile de praf pe electrozi, forma undei de tensiune etc. Când
unul sau mai mulţi dintre aceşti parametri se abat net de la valorile
prestabilite, în electrofiltru pot să apară descărcări electrice care degenerează
în arc electric, ceea ce este inadmisibil.
 Filtre electrostatice

Sistemul de alimentare cu energie electrică al electrofiltrelor este destul de

complex şi conţine partea de alimentare (de forţă) propriu-zisă şi partea de
reglare a înaltei tensiuni, de protecţie la supratensiuni, de măsurare şi de
control automat. Electrofiltrele moderne sunt echipate şi cu calculatoare
specializate pentru optimizarea regimului de lucru.
 Filtre electrostatice

Conform schemei electrice de principiu din fig.11.7,

transformatorul ridicător T de înaltă tensiune, în
conexiune stea-dublă stea, împreună cu cele şase
diode de siliciu reprezintă un redresor hexafazat
care alimentează electrofiltrul EF.

Polul (-) al redresorului este conectat la

electrozii de emisie e, iar polul (+) este cuplat la
electrozii de depunere d, legaţi la pământ.
 Filtre electrostatice

Exploatarea electrofiltrelor impune luarea unor măsuri severe de tehnica

securităţii muncii, ţinându-se cont că se lucrează cu tensiuni înalte (20...115 kV),
adeseori cu gaze nocive, inflamabile sau explozive, chimic agresive, la
temperatură ridicată etc.

Accesul în electrofiltru este permis numai persoanelor care au pregătirea de

specialitate necesară şi sunt instruite corespunzător. Uşile de acces în
electrofiltru trebuie să fie prevăzute obligatoriu cu sisteme de siguranţă
constând din zăvoare cu chei şi blocaj electromagnetic. De asemenea se
prevăd dispozitive de semnalizare-alarmare optică şi acustică, plăcuţe
avertizoare, se verifică toate punerile la pământ necesare în instalaţie etc.
 Filtre electrostatice

Dintre avantajele utilizării electrofiltrelor enumerăm următoarele:

1) au consum specific mic de energie electrică (0,05...0,5 kWh/1000m3 gaz

epurat);

2) pot funcţiona până la temperatura de 5000C în condiţii de depresiune cât şi

de suprapresiune de câteva atmosfere;

3) asigură un grad înalt de desprăfuire (până la 99%);

4) permit automatizarea complexă a procesului de desprăfuire;

5) au o construcţie simplă.
Aplicații în viața de zi cu zi

1 - Datele sunt trimise la

calculatorul imprimantei cu laser
Aplicații în viața de zi cu zi

2 - Computerul imprimantei face

paginarea conform cerințelor
Aplicații în viața de zi cu zi

3 - Computerul activează un fir corona

care are rolul de a incarca cu sarcini
zona din jur
Aplicații în viața de zi cu zi

4 - Firul corona incarca cu sarcina

electrică pozitiva tamburul 4 după
tiparul dat de calculator
Aplicații în viața de zi cu zi

5 - În acelasi timp se activeaza laserul

care traseaza pe cilindru imaginea
utilizand o oglinda. De fapt sterge
sarcina pozitiva de pe cilindru
conform tiparului furnizat de soft.
Aplicații în viața de zi cu zi

6 - Tamburul cu toner lasă pudra doar

acolo unde sarcina este negativa. Se
obtine o depunere selectiva
Aplicații în viața de zi cu zi

7 - Foaia de hartie este impinsa spre

rola încărcată cu toner dupa ce în
prealabil a fost încărcată cu sarcina
negativă.
Aplicații în viața de zi cu zi

8 - Pe masura ce hârtia se misca,

atrage tonerul și acesta, fiind încărcat
pozitiv, se lipește de hartie.
Aplicații în viața de zi cu zi

9 - Hartia este incalzita si presata de

doi cilindri care stabilizeaza cerneala.
Aplicații în viața de zi cu zi

10 - Foaia iese fierbinte din

imprimanta.
 În curand pe ecrane:

1. Generalităţi
2. Cuptoare electrice cu rezistoare
3. Cuptoare cu radiaţii infraroşii
4. Cuptoare de inducţie
5. Cuptoare cu arc electric