Aurel C. Popovici 1863 1917

www.brukenthalmuseum.
ro
MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR
MUZEUL NAłIONAL BRUKENTHAL
BIBLIOTHECA BRVKENTHAL
XXI
VASILE CRIŞAN
AUREL C. POPOVICI
(1863 – 1917)
www.brukenthalmuseum.ro
MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR
MUZEUL NAłIONAL BRUKENTHAL
BIBLIOTHECA BRVKENTHAL
XXI
VASILE CRIŞAN
AUREL C. POPOVICI
(1863 – 1917)
Editura ALTIP
Alba Iulia - 2008
3
EDITOR:
PROF. UNIV. DR. SABIN ADRIAN LUCA
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a

României
CRIŞAN, VASILE
Aurel C. Popovici : (1863-1917) : monografie / Vasile
Crişan. - Alba Iulia : Altip, 2008
ISBN 978-973-117-141-8
94(498)
929 Popovici,A.
ISBN 978-973-117-141-8
4
CUPRINS
Lista abrevierilor 7
Cuvânt înainte 9
Cap. I Istoriografia problemei 11
Cap. II Copilăria şi tinereŃea 19
Cap. III Replica şi procesul Replicei. Afirmarea lui Aurel C.

Popovici în mişcarea naŃională 27
1. Cadrul istoric 27
2. Intră în scenă tineretul 27
3. Duelul memoriilor. Memoriul studenŃilor universitari din Bu-
cureşti şi Iaşi 28
Ecouri-30; Răspunsul studenŃilor maghiari-32;
4. Replica junimii academice române din Transilvania şi Ungaria 36
În laboratoarele Replicei – 37; La Praga – 41; Aurel C. Popovici şi
Memorandumul – 43; ConŃinutul Memorandumului -45; Cu Memorandumul la Viena
– 46; Ecourile Memorandumului – 49; Odisea Replicei – 51; ConŃinutul Replicei –
52; GeneraŃia Replicei –57; Replica şi Memorandumul – 59; Ecoul intern şi
internaŃional al Replicei -61
5. Procesul Replicei 63
Preliminarii – 63; Ancheta – 64; Actul de acuzare – 66; Dezbaterile –73;
Verdictul – 76; Răsunetul procesului Replicei – 77; Urmările procesului Replicei
– 82.
Cap. IV Aurel C. Popovici – federalistul 85

1. Ideologia federalistă în secolul naŃionalităŃilor 85
Ideea europeană – 85; Federalismul paşoptist – 87; Federalismul central - european
între 1849 şi 1860 – 90; Federalismul istoric austriac - 94; Eşecul federalismului
habsburgic. Dualismul austro-ungar – 95; Românii şi dualismul. Iluzii federaliste – 98;
Pronunciamentumul de la Blaj – 100; Organizare politică la românii din Transilvania şi
Ungaria - 101; Literatura istorică şi social – politică în apărarea autonomiei şi
federalismului – 101; Federalismul Tribunei – 104.
2. Aurel C. Popovici – doctrinar al ideii naŃionale 106
EsenŃa chestiunii române în Transilvania şi Ungaria-106; „Principiul de naŃionalitate”
(1894) – 107; ConştiinŃa naŃională – 107; NaŃionalism şi patriotism – 108; Legitimitatea
revoluŃiei de eliberare naŃională – 109; NaŃionalism şi globalizare – 110; Asimilarea
naŃionalităilor – 110; Socialismul şi naŃiunile – 111.
3. „Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Transilvania şi
Ungaria” (1894) 112
Între autonomia Transilvaniei şi principiul federalist – 117; Centralism sau
federalism – 118; Proiectul federalizării Ungariei – 118.
4. „Statele – Unite ale Austriei – Mari” (1906) 121
Analiza situaŃiei generale – 121; De ce o Austrie Mare? –122; Eşecul
panmaghiarismului – 124; InconsistenŃa federalismului istoric – 125; Geopolitică
şi federalism – 125; Panslavism şi panrusism – 126; Panslavism şi daco –
5
românism – 127; Marele proiect federalist: Statele Unite ale Austriei Mari – 129;
Dualism sau federalism – 130; Structura Austriei Mari – 130; Principiile
constituŃionale ale federaŃiei Marii Austrii-131; Argumente pro şi contra Statelor
Unite ale Austriei Mari-132; Căile realizării proiectului -137; Între echilibrul
european şi federalismul naŃional – 138.
5.Contextul intern şi internaŃional al apariŃiei „Statelor–Unite ale Austriei-
Mari 140
Impactul şi receptarea proiectului Statelor Unite ale Austriei Mari -142.
6.Doctrina politică a lui Aurel C. Popovici. NaŃionalism sau democraŃie. O criti-
că a civilizaŃiunii moderne (1910) 159
Cap. V Exilul 169

1.Spre Bucureşti 169
2.Aurel C. Popovici şi „criza Tribunei” 174
3 .Aurel C. Popovici şi Congresul naŃionalităŃilor 181
4.Aurel C. Popovici şi serbările Mileniului 184
5.Colaborator la prima Enciclopedie Română 186
6.NaŃionalism, socialism, anarhism. Aurel C. Popovici împotriva lui
Octavian Tăslăuanu 187
7.Aurel C. Popovici împotriva „tinerilor oŃeliŃi” 188
8.Aurel C. Popovici şi tratativele româno – maghiare din 1910-1914 194
9.Aurel C. Popovici – ziaristul 203
10. Profesor şi pedagog 210
Cap.VI AcŃiunea politică pentru înfăptuirea Statelor Unite ale Austriei Mari 215
1.Habsburgii 215
2.Aurel C. Popovici pentru Austria Mare 220
3.Sfârşitul iluziei. „La question roumaine en Transylvanie et
Hongrie” (1918) 225
4.Preliminarii ale Marii Uniri 234
Cap. VII Concluzii 237
Sumary 243
PostfaŃă 251
Bibliografie 257
Anexe documentare şi fotografice 269
6
LISTA ABREVIERILOR
A.I.I.N. Anuarul Institutului de Istorie NaŃională din Cluj

A.M.I.B Arhiva Muzeului de Istorie Braşov
A.M.D. Acta Musei Devensis
A.M.L. Arhiva Muzeului din Lugoj
A.M.N. Acta Musei Napocensis
A.N.-D.J.Ar. Arhivele NaŃionale - DirecŃia JudeŃeană Arad
A.N.-D.J.Sb. Arhivele NaŃionale - DirecŃia JudeŃeană Sibiu
B.A.R. Biblioteca Academie Române
B.A.S. Biblioteca ASTRA Sibiu
B.B.R.F. Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg
B.M.D. Biblioteca Musei Devensis
D.A.N.I.C. DirecŃia Arhivelor NaŃionale Bucureşti
N.E.d H. Nouvelles Etudes d 'Histoire
R.R d H. Revue Roumaine d' Histoire
S.I.B. Studii de Istorie a Banatului
T.R. Transylvanian Review
7
8
CUVÂNT ÎNAINTE
Tipărirea unei cărŃi reprezintă întotdeauna un moment emoŃionant, de referinŃă în viaŃa

oricărui cercetător, indiferent de domeniul ştiinŃific în care s-a specializat şi lucrează. Deoarece o
astfel de întreprindere presupune ani mulŃi de muncă, în vederea găsirii şi culegerii surselor
documentare edite şi inedite, o permanentă confruntare interioară pentru aşezarea temei într-o
arhitectură logică, cât mai aproape de adevăr şi atractivă pentru cititor – leagă definitiv pe autor de
produsul tipărit. Când în sfârşit ai în mână volumul aşteptat, în faŃa ochilor minŃii Ńi se perindă în
toate detaliile, o parte a vieŃii tale şi chiar a familiei. De aceea cred că nu greşesc dacă asemăn o
carte gândită şi scrisă încet şi temeinic cu un veritabil copil, pe care Ńi-l asumi aidoma copiilor
biologici, cu aceeaşi responsabilitate şi dragoste.
Astfel văzute lucrurile, volumul pe care ni-l oferă istoricul sibian prof. Vasile Crişan, doctor
în istorie al UniversităŃii din Oradea, este un nou „copil” al Dsale care îi întregeşte familia,
confirmând potenŃele sale ştiinŃifice şi intelectuale.
După ştiinŃa noastră, suntem în faŃa primei monografii temeinice dedicată vieŃii şi activităŃii
lui Aurel C. Popovici, una dintre personalităŃile marcante ale istoriei şi culturii noastre, militant
pentru afirmarea naŃiunii române din Transilvania epocii austro – maghiare, adept şi promotor a
ideologiei federaliste europene.
Materialul documentar foarte divers şi de calitate, este topit într-o sinteză inedită şi
originală, care urmăreşte pas cu pas, evoluŃia formării intelectuale şi a gândirii politice a lui Aurel
C. Popovici, raportate la ideologia epocii şi evoluŃia vieŃii politice româneşti, de o parte şi de alta a
CarpaŃilor, deopotrivă.
Prin valorificarea unor documente inedite de arhivă şi reinterpretarea evenimentelor se aduc
noi contribuŃii la cunoaşterea unor aspecte din istoria mişcării naŃionale a românilor din
Transilvania sfârşitului secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Este vorba de geneza
şi impactul „Replicii junimii academice române din Transilvania şi Ungaria”, rolul lui Aurel C.
Popovici în mişcarea „Replicei”, culisele şi desfăşurarea procesului „Replicei”. ImportanŃa istorică
şi doctrinară a „Replicei”, multă vreme estompată în istoriografia noastră de mişcarea
Memorandismului, este reflectată de autor printr-o analiză comparativă pertinentă a celor două
documente de referinŃă pentru mişcarea naŃională a românilor din Austro – Ungaria.
Pe bună dreptate, se afirmă că ideologia şi proiectele federaliste ale lui Aurel C. Popovici,
reprezintă principala contribuŃie ştiinŃifică şi doctrinară a autorului „Statele Unite ale Austriei Mari”
la mişcarea de idei a epocii în care a trăit. Omul politic bănăŃean a încercat încă în 1894, în lucrarea
„Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Transilvania şi Ungaria”, să demonstreze
necesitatea impunerii principiului federalist mai întâi la nivelul Ungariei. Refuzul categoric al
Budapestei, mostră de exclusivism de tip feudal, oportunism şi mimare a democraŃiei liberale, îl
determină pe Aurel C. Popovici să gândească şi să publice în 1906 planul său de federalizare a
Austro-Ungariei. Proiectul, bine primit în cercurile politice din jurul prinŃului moştenitor Franz
Ferdinand, viza nu numai o aducere la numitor comun a drepturilor tuturor naŃionalităŃilor din
imperiul dualist, ci şi o soluŃie de consolidare a imperiului Habsburgilor care trebuia să apere vestul
Europei împotriva panslavismului şi panrusismului. Prin ideologia federalistă pe care o
fundamentează şi dezvoltă, Aurel C. Popovici se înscrie într-o lungă filiaŃie a gândirii europene şi
totodată, printre precursorii integrării europene de după primul şi mai ales al doilea război mondial,
al Uniunii Europene de astăzi.
După condamnarea în procesul „Replicei”, Aurel C. Popovici este nevoit să ia calea exilului
în 1893, în Italia şi România. Cu toate acestea el are o prezenŃă remarcabilă în mişcarea naŃională a
românilor din Transilvania. În lucrare se aduc informaŃii numeroase şi concludente, în cea mai
mare parte inedite, despre rolul pe care şi l-a asumat Aurel C. Popovici în cele mai importante
evenimente şi frământări din istoria acelei perioade: „criza Tribunei”, orientarea mişcării naŃionale
spre activismul politic, serbările „Mileniului maghiar” şi receptarea lor de către românii din
9
monarhie, mişcarea „tinerilor oŃeliŃi”, tratativele româno-maghiare din anii 1910 – 1914 şi mai ales,
acŃiunea curentului federalist în sânul mişcării naŃionale a românilor din Austro-Ungaria.
Aurel C. Popovici s-a străduit să pătrundă în toate mediile politice care acceptau ideea
federalizării Austro-Ungariei. Demersurile sale vizau deopotrivă, afirmarea politică a românilor din
Transilvania la nivelul naŃiunilor austriacă şi maghiară, ca şi salvarea imperiului dualist de la
destrămare. Asasinatul de la Sarajevo şi declanşarea primului război mondial, l-a convins pe
naŃionalistul bănăŃean că timpul federalismului a trecut. În ultimele luni ale vieŃii, inventariindu-şi
etapele luptei duse pentru impunerea interesului naŃional în diversele şi schimbătoarele conjuncturi
internaŃionale, Aurel C. Popovici înŃelege că vremurile ce vor veni după încheierea războiului
mondial, cer o altă tactică şi doctrină politică pentru afirmarea plenară a naŃiunii române. În lucrarea
„La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie”, apărută postum în 1918, Aurel C. Popovici
spune în final :”tot acest imperiu (Austro-Ungaria – n. n.), minat de incapacitatea lui Francisc Iosif
şi preferaŃilor săi maghiari şi germani se prăbuşeşte. Nu mai este nici un motiv ca el să existe. Dar
există numeroase motive ca el să fie distrus, ca naŃiunile subjugate să fie eliberate de acest jug
insuportabil, de aceste guvernări ignorante şi despotice”. Era o concluzie dramatică, cu valoare de
testament politic. La mai puŃin de doi ani de la stingerea lui din viaŃă, românii se uneau în graniŃele
statului lor unitar, România Mare.
Ca ziarist, profesor şi om politic, sprijinit îndeaproape moral şi material de întreaga sa
familie, de soŃia de origine austriacă care şi-a pus întreaga avere în slujba idealului naŃional
românesc ilustrat de crezul soŃului, Aurel C. Popovici ni se impune ca un om hotărât, consecvent
principiilor cu care s-a identificat, un idealist vizionar.
În căutările sale pentru afirmare economică, social-politică şi culturală, naŃiunea română din
Transilvania epocii moderne a îmbrăŃişat diferite tactici, în funcŃie de creşterea forŃei sale şi noile
curente politice ale vremii. De la varianta autonomiei Transilvaniei în cadrul Ungariei, la
federalizarea Ungariei şi Austro-Ungariei până la autodeterminarea naŃională lansată în 1918 de
preşedintele nord-american W. Wilson, românii transilvăneni au fost în stare să-şi lanseze lideri de
anvergură care să gândească tactici politice convenabile momentului, cu care au însufleŃit propriul
popor şi au convins în final, marile puteri europene că au dreptul să-şi decidă singuri soarta.
Indiscutabil Aurel C. Popovici a fost liderul şi teoreticianul federalismului, care a coagulat în jurul
lui Franz Ferdinand cunoscutul „grup vienez de la Belvedere”. FaŃă de autonomia Transilvaniei în
cadrul Ungariei, federalismul însemna un pas înainte în afirmarea drepturilor naŃiunilor din Austro-
Ungaria, altele decât austriacă şi maghiară. Cu o intuiŃie excepŃională, Aurel C. Popovici are tăria
să-şi înmormânteze propriul proiect atunci când îşi dă seama că o altă formulă politică se iveşte la
orizont, mai promiŃătoare intereselor românilor.
Prin cartea pe care ne-o pune la dispoziŃie, prof.dr.Vasile Crişan umple indiscutabil un gol în
literatura de specialitate. În plus, o face într-o manieră absolut ştiinŃifică, academică. Cititorul
descoperă un Aurel C. Popovici umanizat, în permanentă luptă cu viaŃa şi ideile epocii sale, marcat
de optimism dar şi de momente de deznădejde, întotdeauna pus în slujba naŃiunii din care s-a
ridicat, neaşteptând recunoştinŃa acesteia şi cu atât mai mult, avantaje materiale.
Din toate aceste motive, consider că lucrarea colegului meu de facultate, fostului meu
doctorand şi prietenului Vasile Crişan, va trezi interesul nu numai al specialiştilor, ci şi al publicului
larg iubitor de istorie.
Oradea, martie 2008

prof.univ.dr.Mihai D.Drecin
10
CAPITOLUL I
ISTORIOGRAFIA PROBLEMEI
Societatea românească slăbită, pe parcursul secolului ce abia s-a încheiat, de două războaie
mondiale, de rapturi teritoriale şi experimente ideologice, de alternanŃa unor regimuri politice
contradictorii, cu clivaje perpetue între totalitarisme dure şi democraŃii cu libertăŃi fără limite, este
traumatizată, pendulând nehotărât între rănile nevindecate ale trecutului şi provocările viitorului.
Care sunt, în aceste condiŃii, reperele axiologice indispensabile menŃinerii coeziunii statului şi, mai
cu seamă, a naŃiunii române? Cât este de actual conceptul de stat naŃional în condiŃiile globalizării?
În ce măsură mutaŃiile radicale de ordin economic, tehnologic, geopolitic şi socio-cultural, bazate pe
ideologii integratoare şi structuri supranaŃionale, vor afecta construcŃiile statale aşezate pe principiul
naŃionalităŃilor? Este ideea naŃională o piedică în calea integrării europene? Este naŃiunea, în acest
început de secol şi de mileniu, o construcŃie ideologică perimată? Ce se va întâmpla cu valorile
naŃionale în procesul integrării europene şi al globalizării? Sunt întrebări de mare actualitate în
zilele noastre.
În momentul de faŃă se pare că ideea după care integrarea europeană trebuie să se
înfăptuiască cu respectul specificului naŃional – considerat drept o contribuŃie necesară a fiecărei
comunităŃi naŃionale în concernul patrimoniului cultural universal – este larg îmbrăŃişată, nu numai
de opinia publică ci şi de factorii de decizie europeni şi planetari.
Dar să nu ne amăgim. ViaŃa de zi cu zi, istoria trăită, creează mereu noi forme de organizare
a societăŃii omeneşti, revendicându-se de la necesităŃi ale progresului, păcii, prosperităŃii şi care, la
rândul lor, la fel ca şi conceptul de naŃiune, îşi vor construi repere axiologice şi mitologii fondatoare
de voinŃă colectivă. Asumarea erorilor trecutului şi evitarea acestora vor reprezenta elemente ale
acestui arsenal ideologic.
Nu este un secret pentru nimeni că trăim într-o epocă în care agresiunile împotriva pilonilor
pe care s-au edificat naŃiunile sunt frecvente şi vizibile la tot pasul. Istoria naŃională este adesea
pusă sub semnul îndoielii. łintele predilecte sunt ideile de unitate, continuitate şi vechime ale
poporului român în arealul carpatic, precum şi conceptul de stat naŃional unitar. Eroii exemplari şi
miturile naŃiunii sunt supuse erodării prin deriziune sau omitere. Folclorul şi cultura populară sunt
văduvite de conŃinut, tradiŃiile sunt exilate la periferia culturii, limba se umple de neologisme
neasimilate. O civilizaŃie cosmopolită uniformizează treptat societatea din punctul de vedere al
trebuinŃelor, impuse insidios prin tehnologiile sofisticate ale publicităŃii. Hrana, îmbrăcămintea,
uneltele, moneda de schimb, moda, paradigmele, limbajul informaticii, tind spre mondializare.
În aceste condiŃii, care este locul naŃiunii, fie ea mare sau mică, orgolioasă sau modestă, în
acest context globalizant? Nu este ea o haină învechită pe care omenirea se pregăteşte să o
abandoneze în magaziile istoriei? Care sunt şansele păstrării acelui specific naŃional la care se referă
arhitecŃii noii lumi? Care sunt mecanismele prin care acest specific va putea fi transmis ca zestre
spirituală generaŃiilor care vor urma? Cum le vom putea determina să le asimileze şi să le
perpetueze?
Acum un secol, începând din 1891 şi până în 1917, Aurel C.Popovici, prin opera şi acŃiunea
sa politică, a căutat să formuleze, din punctul de vedere al naŃiunii române, răspunsuri la acest fel de
întrebări.
11
Ideile dominante în jurul cărora s-a structurat gândirea politică a acestui mare român au fost
naŃionalismul şi federalismul. Mai mult, Aurel C.Popovici a fost primul politolog român şi printre
primii europeni, care a căutat să demonstreze că între acŃiunea principiului naŃional şi federalismul
european nu este antinomie, cele două naŃiuni fiind compatibile.
Lucrările sale cele mai importante, în care tratează cele două concepte, sunt: Cestiunea
română în Transilvania şi Ungaria. Replica junimii academice române din Transilvania şi Ungaria
la „Răspunsul” dat de junimea academică maghiară „Memoriului” studenŃilor universitari din
România (1892), operă colectivă coordonată şi redactată, în mare măsură, de Aurel C.Popovici,
Principiul de naŃionalitate (1894), Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în
Ungaria (1894), Stat şi naŃiune. Statele – Unite ale Austriei – Mari (1906) – proiectul de
federalizare a Imperiului Austro – Ungar pe baza criteriului naŃional, NaŃionalism sau democraŃie.
O critică a civilizaŃiunii moderne (1910) şi La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie,
apărută postum, în 1918. Opera sa, prin noutatea abordării şi prin caracterul tranşant polemic, a
stârnit numeroase controverse în epocă. Istoria naŃionalismului românesc şi cea a federalismului
european nu ar putea fi corect scrise fără a se face referire la ideile avansate de politologul român.
Şi totuşi, bibliografia referitoare la personalitatea şi opera lui Aurel C.Popovici este
neaşteptat de redusă. Până în prezent nici o monografie nu i-a fost dedicată. Studiile, atâtea câte s-
au scris, au abordat sau doctrina politică de esenŃă conservatoare sau proiectul şi acŃiunea federalistă
pentru întemeierea Statelor – Unite ale Austriei – Mari. DispariŃia sa prematură, în februarie 1917,
după un lung exil, în plină conflagraŃie mondială, urmată de prăbuşirea şi descompunerea în state
naŃionale independente a imperiului pe care dorea să-l federalizeze, a plasat, inevitabil,
personalitatea lui Aurel C.Popovici într-un con de umbră. Istoriografia statelor succesoare şi
oamenii politici ai acestora, preocupaŃi de consolidarea statelor naŃionale şi de înlăturarea urmărilor
dezastruoase ale primului război mondial, nu au manifestat interes pentru ideile federaliste şi nici
pentru doctrina conservatoare, în condiŃiile afirmării în viaŃa politică europeană a principiilor
autodeterminării naŃionale şi ale votului universal. Opera lui Aurel C.Popovici nu mai era actuală în
primii ani de după ConferinŃa de pace de la Versailles, chiar dacă, atât guvernanŃii maghiari, cât şi
Casa de Habsburg au apelat la argumentele federalismului naŃional, preconizat de Aurel C.Popovici,
ca la o manta pe vreme de ploaie. Popoarele, împilate veacuri de-a rândul, au respins oferta, în acel
an revoluŃionar 1918, fără să bănuiască faptul că, după mai puŃin de un veac, se vor zbate să facă
parte dintr-o Europă unită pe aceleaşi principii federaliste.
Cu toate acestea, din când în când, în memoriile celor care l-au cunoscut, în presă, în volume
de studii şi comunicări ştiinŃifice sau în lucrări de sinteză istorică, opera politică şi personalitatea
complexă a lui Aurel C.Popovici, au răzbătut peste avatarurile vremurilor.
Adunarea acestor crâmpeie de informaŃii şi date biografice şi ordonarea lor într-o structură
logică şi coerentă am încercat să o facem în lucrarea de faŃă. OperaŃiunea a fost îngreunată de lipsa
unui fond documentar Aurel C.Popovici în arhivele şi bibliotecile noastre. Arhiva Replicei i-a fost
confiscată în august 1893, după procesul de la Cluj. Alte documente le-a distrus cu bună ştiinŃă
pentru a nu ajunge în mâinile Ministerului de Interne unguresc, pentru care Aurel C.Popovici a fost
toată viaŃa un „agitator” deosebit de periculos. Astfel documentele privind activitatea sa, atâtea câte
s-au mai păstrat, le regăsim în fondurile altor personalităŃi ale epocii, adunate în Arhivele NaŃionale
Bucureşti (fond Ioan RaŃiu, fond PreşedinŃia Consiliului de Miniştri, fond Ministerul de Interne,
colecŃia de microfilme Ungaria sau Franz Ferdinand), Arad (fond Roman Ciorogariu), Sibiu (fond.
Alexandru Vaida-Voievod, fond Comitat) ş.a. ColecŃiile speciale ale Bibliotecii Academiei Române
păstrează corespondenŃa lui Aurel C.Popovici cu Valeriu Branişte, Septimiu Albini, A.C.Cuza,
I.L.Caragiale, Spiru Haret, I.I.C.Brătianu; Biblioteca ASTRA din Sibiu – documente legate de
colaborarea lui Aurel C.Popovici la Enciclopedia Diaconovici şi corespondenŃa cu Horia Petra
Petrescu. O parte din aceste documente au fost publicate în volume, însoŃite de studii mai mult sau
mai puŃin consistente dedicate istoriei epocii, intrând astfel în circuitul ştiinŃific. Astfel, documente
privind viaŃa şi activitatea lui Aurel C.Popovici se regăsesc în volume publicate de Ioan Georgescu1,
1
Ioan Georgescu, Dr.Ioan RaŃiu (1828-1902) – 50 de ani din luptele naŃionale ale românilor ardeleni, Sibiu, 1928.
12
Sever Stoica2, Pavel Teodor3, Şerban Polverejan şi Nicolae Cordoş4, Gheorghe Iancu5, Gheorghe
Şora6, ş.a.
Personalitatea impunătoare şi controversată a lui Aurel C.Popovici a răzbătut şi în literatura
memorialistică. InformaŃii preŃioase despre el se regăsesc în cele patru volume de memorii ale lui
Alexandru Vaida – Voevod, publicate sub îngrijirea lui Alexandru Şerban de Editura Dacia din
Cluj-Napoca între 1994 şi 1998, precum şi în volumele memorialistice ale lui Valeriu Branişte7.
Referiri la activitatea şi opera lui Aurel C.Popovici apar şi în memorialistica altor contemporani,
printre care: Ion ClopoŃel8, Onisifor Ghibu9, Take Ionescu10, Nicolae Iorga11, Ioan Mihu12, Simion
MehedinŃi13, Ioan Ursu14, Sever Bocu15, Octavian C.Tăslăuanu16, George Moroianu17, Alexandru
Marghilorman18, Valer Moldovan19, Iuliu Maniu20, Aurel Ciato21, Nicolae Filipescu22, Ion
Petrovici23.
Aurel C.Popovici a fost o prezenŃă remarcabilă în presa vremii, atât în calitate de ziarist şi
corespondent de presă al unor influente gazete austriece sau germane („Gross-österreich”,
İsterreichische Rundschau, Wiener Reichpost, Kölnische Zeitung), cât şi ca actor al scenei politice
a imperiului. Odată cu mişcarea Replicei, Popovici devine o personalitate publică ale cărei opinii,
legate de evenimentele ce se derulau, erau căutate, publicate şi comentate. Critic acerb al
dualismului şi campion al federalismului, Aurel C.Popovici a lăsat numeroase urme în prea vremii,
atât din România cât şi din Austro-Ungaria. InformaŃiile furnizate de presă au un rol important în
economia lucrării de faŃă, începând cu Familia de la Oradea, unde îşi face debutul jurnalistic,
continuând cu Tribuna, Gazeta Transilvaniei, Telegraful Român, Drapelul, Foaia Poporului,
Românul, Lupta, România Jună, Liga Română, Cronica Română, Sămănătorul, Convorbiri
Literare, ViaŃa Românească, Adevărul, Epoca, Ramuri, Luceafărul.
Ideile şi proiectele sale federaliste, însoŃite de critica dualismului, au stârnit furia presei
naŃionaliste maghiare, care l-a receptat ca pe un inamic periculos al Ungariei, încă de pe vremea
2
Sever Stoica, Mileniul, Cluj, 1934.
3
Pavel Teodor, Mişcarea românilor pentru unitate naŃională şi diplomaŃia puterilor centrale, vol.I, Editura Facla,
Timişoara, 1979; Idem, Partidul NaŃional Român şi acŃiunea memorandistă. CorespondenŃă politică (1887-1901),
Editura Daco-Press, Cluj-Napoca, 1994.
4
Şerban Polverejan, Nicolae Cordoş, Mişcarea memorandistă în documente, Editura Dacia, Cluj, 1973; Şerban
Polverejan, Documente privind mişcarea naŃională a românilor din Transilvania. 1881-1891, Editura Viitorul
Românesc, Bucureşti, <f.a.>
5
Gheorghe Iancu, Valeriu Branişte. CorespondenŃă, 2 vol., Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986
6
Gheorghe Şora, Vasile Goldiş, CorespondenŃă (1888-1934), Scrisori trimise, vol.I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992.
7
Valeriu Branişte, Amintiri din închisoare. Însemnări contimporane şi autobiografice, Editura Minerva, Bucureşti,
1972; Idem, Oameni, fapte, întâmplări, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980.
8
Ion ClopoŃel, Amintiri şi portrete, Editura Facla, Timişoara, 1980.
9
Onisifor Ghibu, Pe baricadele vieŃii. Anii mei de învăŃătură, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981; Idem, Oameni între
oameni, Amintiri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1990.
10
Take Ionescu, Amintiri, Bucureşti, 1923.
11
Nicolae Iorga, Oameni care au fost, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967.
12
Ioan Mihu, Spicuiri din gândurile mele politice, culturale, economice, publicate cu un studiu biografic de Silviu
Dragomir, Sibiu, 1938.
13
Simion MehedinŃi, O mărturie, în lucrarea lui Grigore Nandriş, Aurel C.Popovici (1863-1917), Editura SocietăŃii
pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina, Tipografia Mitropolitului Silvestru CernăuŃi, 1937.
14
Ioan Ursu, Idealul nostru. Articole politice şi conferinŃe, Iaşi, 1915, Vezi şi:Ioana Ursu, Dumitru Preda, Biografia
unei conştiinŃe – Ioan Ursu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987.
15
Sever Bocu, Drumuri şi răscruci, vol.II, partea I, Bucureşti, 1936.
16
Octavian C.Tăslăuanu, Amintiri de la “Luceafărul”, Bucureşti, 1936.
17
George Moroianu, Les luttes des roumains transylvains pour la liberté et l'opinion europeene, Editura Payot, Paris,
1933.
18
Alexandru Marghilorman, Note politice, vol.II şi IV, Bucureşti, 1927.
19
Valer Moldovan, Epoca Memorandumului şi a Replicei, Sibiu, 1944.
20
Iuliu Maniu, Aurel.C.Popovici, în “Convorbiri Literare”, ianuarie – aprilie, 1927.
21
Aurel Ciato, Scrieri politice, vol.I, Cluj, 1922.
22
Nicolae Filipescu, Pentru România Mare. Cuvântări din război. 1914-1916, Biblioteca Epopeea Neamului , Editura
Ancora, 1925.
23
Ion Petrovici, Figuri dispărute, FundaŃia pentru Literatură şi Artă Regele Carol al II-lea, Bucureşti, 1937.
13
redactării Replicei. Budapesti Hirlap, Kolozsvár, Kolozsvári Közlöny, Ellenzék, Egyetértés, Magyar
Ắllam, Mágyar Polgár, Mágyar Hirlap, Nemzet, Pester Lloyd, Pesti Napló, ş.a. s-au înverşunat la
unison împotriva lui Popovici şi a operei sale. ReacŃiile presei maghiare au fost preluate de ziarele
româneşti din Transilvania şi din Vechiul Regat. În acelaşi timp, presa naŃionalităŃilor oprimate din
monarhie (Narodnie Noviny, organul naŃional al slovacilor, Dziennik Polski, din Cracovia, Branik,
Zastava, Agramer Tageblatt, Ozbor, Siebenbürgische Deutsches Tageblatt, ş.a.) a avut cuvinte de
apreciere la adresa lui. Numele lui Aurel C.Popovici a atras atenŃia unor publicişti din occidentul
Europei interesaŃi de soarta bătrânului Imperiu Hbsburgic şi de geopolitica centrului şi sud-estului
european. Astfel, comentarii pe marginea lucrării sale fundamentale Stat şi naŃiune. Statele – Unite
ale Austriei – Mari se regăsesc în reportajele pentru presa engleză ale lui Henry Wikham Steed sau
în corespondenŃele lui R.W.Seton – Watson (Scotus Viator). Referirile la români ale acestuia din
urmă au fost publicate de Cornelia Bodea şi Hugh Seton – Watson, fiul ziaristului englez24. Charles
Andler25, profesor universitar la Paris, Karl Renner26, ideologul socialismului austriac, Roberto
Fava27, la Roma, fruntaşii naŃionali cehi Karel Kramar, Eduard Beneš, Thomas Masaryk, slovacul
Milan Hodža, i-au cunoscut şi apreciat activitatea şi opera, contribuind prin scrierile lor la
transformarea lui Aurel C.Popovici într-un gânditor de anvergură europeană.
În primul deceniu de după Marea Unire, Aurel C.Popovici a fost prezent în mişcarea de idei
a epocii prin eseul publicat de unul dintre admiratorii săi de pe vremea „României June” de la
Viena, dr.Marius Sturza, care primise însărcinarea acestei societăŃi studenŃeşti de a aduna date
despre una dintre personalităŃile remarcabile care au frecventat-o şi pe care a cunoscut-o personal.
A rezultat un eseu, publicat în foileton în ziarul Patria din Cluj, condus de Ioan Agârbiceanu, în
anul 1923. Este primul studiu monografic dedicat lui Aurel C.Popovici. A urmat mai bine de un
deceniu de trecere în uitare a marelui lugojan, pentru ca la orizontul sfârşitului celui de al patrulea
deceniu al secolului al XX-lea, în condiŃiile reactivării ideologiilor naŃionaliste europene, opera lui
Aurel C.Popovici să reintre în actualitate. Eugen Lovinescu, în a sa Istorie a literaturii române
contemporane, apărută în 1927, îl plasa pe Aurel C.Popovici, împreună cu întreaga constelaŃie a
Sămănătorului, printre reprezentanŃii de seamă ai naŃionalismului şi tradiŃionalismului românesc de
la începutul secolului al XX-lea28. În 1937, Grigore Nandriş inaugura „Societatea pentru cultură”
din RădăuŃi cu o conferinŃă dedicată lui Aurel C.Popovici şi gândirii sale politice, tipărită în broşură
cu „o mărturie” a lui Simion MehedinŃi29. Doi ani mai târziu, Petre Pandrea, edita prima versiune în
limba română a cărŃii fundamentale a lui Popovici, sub titlul Stat şi naŃiune. Statele – Unite ale
Austriei - Mari. George Călinescu i-a dedicat, de asemenea, un paragraf în monumentala sa Istorie
a literaturii române de la origini până în prezent, apărută în editura Minerva în iulie 1941.
După cel de al doilea război mondial, doctrina politică a lui Aurel C.Popovici venea flagrant
în contradicŃie cu ideologia oficială. Nici federalismul şi nici conservatorismul său nu puteau face
casă bună cu materialismul dialectic şi istoric. Lucrările sale au fost epurate din bibliotecile publice
şi exilate în fondurile speciale, accesul la ele cerând aprobări administrative şi ştiinŃifice înalte30.
PercepŃia sa în lucrările de sinteză istorică sau în studii dedicate unor personalităŃi ale epocii în care
Aurel C.Popovici a trăit, a fost neutră sau negativă. Gândirea oficială, aliniată prin stereotipie la
limitele impuse de politică şi ideologie, s-a dovedit rigidă, insensibilă la nuanŃe, eşuând în
dogmatism. Clişeul istoriografic al lui Popovici s-a rezumat, astfel, decenii în şir la un vag
24
Cornelia Bodea, Hugh Seton – Watson, R.W.Seton – Watson şi românii. 1906-1920, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 2 vol., 1988.
25
Charles Andler, Etudes et documents sur la guerre. Le pangermanisme, Ed. Armand Colin, Paris, 1915.
26
Karl Renner, Grundlagen und Entwieklunesziehen der İsterreich – Ungarischen Monarchie , Viena, 1906.
27
Roberto Fava, Cestiunea română la Roma, Tipografia SocietăŃii pe acŃiuni, Sibiu, 1896.
28
Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, vol.I, Editura Minerva, Bucureşti, 1981; Idem, Istoria
civilizaŃiei române moderne, vol.II, ForŃele reacŃionare, Biblioteca pentru toŃi, Editura Minerva, Bucureşti, 1992.
29
Grigore Nandriş, Aurel C. Popovici (1863-1917), Tipografia Mitropolitului Silvestru, CernăuŃi, 1937.
30
Vezi: PublicaŃiile interzise până la 1 mai 1948, Bucureşti, 1948, p.337. Aici apar cărŃile lui A.C.Popovici: La
question roumaine en Transylvanie et en Hongrie (1918), NaŃionalism sau democraŃie (1910) şi Stat şi naŃiune. Statele
– Unite ale Austriei – Mari (1939).
14
schematism, expediat în câteva fraze devenite şablon. Gândirea sa politică era reacŃionară iar
federalismul pe care îl preconiza era o stavilă în calea unităŃii şi independenŃei naŃionale31.
Anul 1977 ridică pentru scurt timp vălul uitării ce s-a aşternut asupra omului şi operei lui
Aurel C. Popovici. Impulsul a venit de la Geneva şi s-a datorat lui Iosif Constantin Drăgan, originar
din Lugoj, la fel ca înaintaşul său. Acesta, prin „FundaŃia Europeană – Drăgan”, în colaborare cu
„Uniunea Paneuropeană”, organizează o suită de manifestări destinate comemorării a 60 de ani de
la moartea lui Aurel C.Popovici. La simpozionul comemorativ a participat, printre alŃii şi Otto de
Habsburg, preşedintele „Uniunii Paneuropene”. În cimitirul „Saint George” din Geneva, la
mormântul sărăcăcios al marelui dispărut a fost inaugurat un monument, singurul de altfel, realizat
de sculptoriŃa Ina Popescu. În redacŃia „FundaŃiei Europene – Dragan”, în acelaşi an, a fost editat
volumul Les précourseurs d΄europeisme – Aurel C.Popovici32, cea mai consistentă elaborare critică
asupra operei sale de până acum. Aşa după cum sugerează chiar titlul volumului, Aurel C.Popovici
este plasat de către autorii studiilor cuprinse în volum – Iosif Constantin Drăgan, Otto de Habsburg,
Marco Pons, Alexander Randa, Franz Wolf – printre personalităŃile politice şi culturale care au
militat pentru integrarea europeană.
Manifestările de la Geneva, care aveau şi acceptul oficialităŃilor statului român, din moment
ce la ele a participat şi ambasadorul României în ElveŃia, Constantin Ene, au avut reverberaŃii şi în
presa românească, stârnind opinii divergente. Gabriel Iosif Chiuzbaian, în Săptămâna33, sublinia
necesitatea cunoaşterii operei lui Aurel C.Popovici, plasându-l printre marile personalităŃi ale
istoriei şi culturii româneşti. Articolul a provocat reacŃia lui Raul Şorban, în paginile aceleiaşi
publicaŃii34. Autorul critică soluŃiile federaliste ale lui Aurel C.Popovici din perspectiva menŃinerii
monarhiei habsburgice. Asocierea lui Otto de Habsburg, bănuit de intenŃii legitimiste şi revizioniste,
la organizarea manifestărilor comemorative de la Geneva este un alt posibil motiv al reacŃiei
negative a lui Raul Şorban. Controversei iscate, caută să-i pună capăt Damian Hurezeanu, printr-un
eseu publicat în Era socialistă, pledând pentru o evaluare calmă şi cumpănită a diverselor aspecte
ale activităŃii şi operei lui Popovici35. Autorul analizează evoluŃia gândirii politice a lui Aurel
C.Popovici de la începutul afirmării sale din vremea Replicei şi a Memorandumului, sesizând
glisarea ei de pe poziŃiile iniŃiale spre conservatorismul descifrat în coloanele României June, ale
Sămănătorului şi ale volumului NaŃionalism sau democraŃie.
Alte studii asupra operei lui Aurel C.Popovici, datorate lui Miron Constantinescu36,
M.N.Popa37, M.A.Bogza38, apărute sporadic până în 1989, au avut în vedere, cu predilecŃie,
proiectele federaliste ale acestuia. O privire de ansamblu a concepŃiei politice a lui Aurel
C.Popovici o regăsim în eseul fiicei acestuia, Lucia A.Popovici, publicat în Buletinul Bibliotecii
Române din Freiburg39.
După 1989, interesul pentru opera lui Aurel C.Popovici cunoaşte un anumit reviriment.
DesfiinŃarea barierelor ideologice şi ale libertăŃii de expresie, pe de o parte, provocările integrării
europene, reculul suferit de sistemul de la Versailles şi al tratatelor de pace de la Paris, de după al
doilea război mondial, prin căderea „cortinei de fier”, pe de altă parte, au catalizat preocupările
istoricilor şi editorilor pentru opera lui Aurel C.Popovici. Sub îngrijirea lui Constantin SchifirneŃ şi
însoŃite de studii introductive consistente ale acestuia, în Editura Albatros au fost reeditate două
31
Din istoria Transilvaniei, vol.II, ediŃia a II-a, Editura Academiei R.P.R., 1963, p.345, Istoria României, vol.IV,
Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1970, p.309: Istoria României,vol. V, Editura Academiei R.P.R.,1964, p. 273-275 şi 507-
511.
32
I.C.Drăgan, Otto de Habsburg, Marco Pons, Alexander Randa, Franz Wolf, Les préecourseurs de l-europeisme,
Editura Fundation Europeene Dragan, Milano, 1977.
33
Gabriel Iosif Chiuzbaian, Patriot şi europeist, în „Săptămâna”, 1977, nr.353, 9 septembrie, p.1.
34
Raul Şorban, O răsturnare paradoxală a faptelor, în Idem, 1977, nr.356, 30 septembrie, p.3.
35
Damian Hurezeanu, Aurel C.Popovici într-o viziune idealizată a personalităŃii sale, în „Era socialistă”, an LVII,
1977, nr.24, decembrie, p.47-51.
36
M.Constantinescu, Partizans et adversaires roumains de la „Gross-İsterreich”, en Transylvanie (1905-1917), în
N.E.d H., III, 1965, p.345-362.
37
M.N.Popa, Aurel C.Popovici. Konzept der Vereinigten Staaten von Gross-İsterreich, N.E.d H., 1985, p.231-251.
38
M.A.Bogza, Tezele federaliste ale lui Aurel C.Popovici. EvoluŃia şi receptarea lor, în S.I.B., XIV, 1988, p.137-151.
39
Lucia A.Popovici, Din viaŃa politică a lui Aurel C.Popovici, în B.B.R.F., 1969/1970.
15
dintre cele mai importante cărŃi ale lui Aurel C.Popovici: Stat şi naŃiune. Statele – Unite ale Austriei
– Mari (1997), după ediŃia Pandrea şi NaŃionalism sau democraŃie. O critică a civilizaŃiunii
moderne (1997). Republicarea volumului din urmă a stârnit reacŃia lui Zigu Ornea, care neagă orice
calitate publicisticii lui Aurel C.Popovici. Cartea acestuia, în viziunea lui Zigu Ornea, era
anacronică şi în 1910 iar eseurile sale sunt catalogate drept „prolixe şi interminabile”40, contestând
ideea reeditării ei.
Procesul de restituire obiectivă a dimensiunilor unor personalităŃi ce s-au manifestat în
epoca în care a activat Aurel C.Popovici aduce informaŃii utile cunoaşterii vieŃii şi activităŃii
acestuia. Amintim, în acest context, cărŃile lui Liviu Maior41 şi Mihai RacoviŃan42 dedicate lui
Alexandru Vaida – Voevod, cel mai apropiat prieten şi discipol al lui Popovici. Lor li se adaugă
lucrările lui Petre łurlea43, Lucian Boia44, Gheorghe Şora45, Ion Dodu Bălan46, Constantin Graur47,
Pompiliu Marcea48, Dimitrie Vatamaniuc49, consacrate lui Nicolae Iorga, Eugen Brote, Vasile
Goldiş, Octavian Goga, Franz Ferdinand, Ioan Slavici.
Pentru raportarea vieŃii şi activităŃii lui Aurel C.Popovici la mişcarea de idei şi la
evenimentele epocii, ne-au fost un real sprijin lucrările mai vechi şi mai recente dedicate realităŃilor
social – politice din monarhia austro – ungară. Amintim, în această ordine de idei, în ordine
alfabetică, pe VincenŃiu Babeş50, George BariŃiu51, Eugen Brote52, George Ciorănescu53, George
Cipăianu54, Nicolae Cordoş55, Eötvös József56, Tratatul de istorie a Transilvaniei ( Erdély története),
volum colectiv tipărit de Editura Academiei Maghiare din Budapesta57, Ion Ghica58, Octavian
Goga59, Vasile Goldiş60.
Tratatul de Istorie a românilor61, editat de Academia Română după 1989, în capitolul dedicat
istoriei Transilvaniei, datorat lui Liviu Maior, face o adevărată restituire istorică personalităŃii lui
Aurel C.Popovici, la fel ca şi paginile pe care i le dedică istoricul american Keith Hitchins în
lucrarea de sinteză România. 1866-194762. Continuăm enumerarea cu Victor Jinga63, Constantin
40
„România Literară”, an XXXI, 1998, nr.27, 8-14 iulie , p.9.
41
Liviu Maior, Alexandru Vaida – Voevod între Belvedere şi Versailles, Editura Sincron, Cluj – Napoca, 1993.
42
Mihai RacoviŃan, Alexandru Vaida – Voevod între Memorandum şi Trianon, Sibiu, 2000.
43
Petre łurlea, Nicolae Iorga. O viaŃă pentru neamul românesc, Editura Pro-Historia, Bucureşti, 2001.
44
Lucian Boia, Eugen Brote, Editura Litera, Bucureşti, 1974.
45
Gheorghe Şora, Vasile Goldiş – o viaŃă de om aşa cum a fost, Editura Helicon, Timişoara, 1993.
46
Ion Dodu Bălan, Octavian Goga – monografie, Editura Minerva, Bucureşti, 1978.
47
Constantin Graur, Cu privire la Franz Ferdinand, Editura Adevărul , Bucureşti, 1935.
48
Pompiliu Marcea, Ioan Slavici, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1965.
49
Dimitrie Vatamaniuc, Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut, Editura Academiei, Bucureşti, 1968.
50
VincenŃiu Babeş, Die sprach und Nationälitatenfrage in İsterreich bei einen Romanien, Viena, 1860.
51
George BariŃiu, PărŃi alese din istoria Transilvaniei, vol.II-III, Tipografia Kraft, Sibiu, 1890.
52
Eugen Brote, Cestiunea română în Transilvania şi Ungaria, Tip. „VoinŃa NaŃională”, Bucureşti, 1895.
53
George Ciorănescu, Românii şi ideea federalistă, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997.
54
George Cipăianu, VincenŃiu Babeş (1821-1907), Editura Facla, Timişoara, 1980.
55
Nicolae Cordoş, Din istoricul colaborării şi tipăririi „Replicei”, în A.M.N., XX, p.187-189.
56
Eötrös József, Chestiunea de naŃionalitate, Traducere de Sever Bocu, Tip. George Nichin, Arad, 1906.
57
Erdély története, III Kötet, Academia Kiadóo, Budapest, 1986.
58
Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848, comentate de Olimpiu Boitoş, vol.I-III, Editura Scrisul Românesc,
Craiova. <<f.a.>>
59
Octavian Goga, Mustul care fierbe, Bucureşti, <<f.a.>>
60
Vasile Goldiş, Discursuri rostite în preajma Unirii şi la AsociaŃiunea Culturală ASTRA, Editura Cultura NaŃională,
Bucureşti, 1928.
61
Istoria românilor, vol.VII, Tom II. De la independenŃă la Marea Unire (1878-1918), coordonator Acad. Gheorghe
Platon, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003.
62
Keith Hitchins, România. 1866-1947, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998.
63
Victor Jinga, Problemele fundamentale ale Transilvaniei, 2 vol., Astra, Braşov, 1945. vezi şi ediŃia a II-a Probleme
fundamentale ale Transilvaniei,, 1 vol., Ed. Consiliului JudeŃean Braşov şi Muzeul JudeŃean Braşov, Braşov, 1995,
revăzută de Mihai D. Drecin şi Margareta Susana Spânu, PostfaŃă de Mihai D. Drecin.
16
KiriŃescu64, Liviu Maior65, Camil Mureşanu66, Mircea Muşat67 şi Ioan Ardeleanu, Vasile Netea68,
Ştefan Pascu69, T.V.PăcăŃianu70, Paul Renouvin71.
Nu puteau lipsi din bibliografia perioadei, studiile lui Ioan Slavici dedicate situaŃiei
românilor din monarhia dualistă, adunate de D.Vatamaniuc în volumul al XIII-lea de opere ale
acestuia,72 în special, eseurile Românii din Regatul ungar şi politica maghiară şi Tribuna şi
tribuniştii, fără de care nu s-ar putea reconstitui frământările legate de „criza Tribunei”, în
soluŃionarea căreia Aurel C.Popovici a avut un rol important. Încheiem această succintă enumerare
bibliografică cu lucrările lui Gerard Soulier73, Dumitru Suciu74, A.J.P.Taylor75, cu studiile cuprinse
în volumele colective Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul. 1918-192876 şi Unitate şi
continuitate în istoria poporului român77, precum şi cu cele ale Ioanei Ursu şi Dumitru Preda78,
Tudor Vianu79, Bernard Voyenne80.
Sunt tot mai numeroase, după 1989, cercetările dedicate nemijlocit activităŃii şi operei lui
Aurel C.Popovici. Începutul îl face Stelian MândruŃ, care publică în 1994 studiul RelaŃia dintre
gruparea federalistă a Partidului NaŃional Român din Transilvania şi cabinetul militar al prinŃului
moştenitor Franz Ferdinand. 1905-1910 81, urmat de alte lucrări datorate Ştefaniei Mihăilescu82,
Teodor Pavel,83 Nicolae Bocşan, în colaborare cu acelaşi Stelian MândruŃ, dedicate federalismului
românesc transilvan84. Regretatul Nicolae Cordoş adaugă studiului mai vechi asupra genezei
Replicei, un eseu despre începuturile activităŃii publicistice a lui Aurel C.Popovici 85.
64
Constantin KiriŃescu, Istoria războiului pentru întregirea României, 2 vol., Editura ŞtiinŃifică şi enciclopedică,
Bucureşti, 1983.
65
Liviu Maior, Mişcarea naŃională românească din Transilvania.1900-1914, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986.
66
Camil Mureşan, NaŃiune, naŃionalism. EvoluŃia naŃionalităŃilor, Centrul de Studii Transilvane. FundaŃia Culturală
Română, Cluj-Napoca, 1996.
67
Mircea Muşat, Ioan Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1983.
68
Vasile Netea, Istoria Memorandumului românilor din Transilvania şi Ungaria, FundaŃia Regele Mihai I, Bucureşti,
1947.
69
Ştefan Pascu, Marea Adunare NaŃională de la Alba Iulia, încununarea ideii, a tendinŃelor şi a luptelor de unitate a
poporului român, Editura Dacia, Cluj, 1980.
70
T.V.PăcăŃianu, Cartea de Aur sau luptele politice naŃionale ale românilor de sub coroana ungară, vol.VII-VIII,
Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1913-1914.
71
Paul Renouvain, L' idée de Federation Européene dans la pensée politique du XIX-ème siècle, Oxford at the
Clarendon Press, 1949.
72
Ioan Slavici, Opere, vol.XIII, Scrieri social – politice, istorice şi etnografice, Ed.Minerva, Bucureşti, 1984.
73
Gerard Soulier, Historie, civilization, institutions, Armand Colin, Paris, 1994.
74
Dumitru Suciu, Studii privind mişcarea naŃională a românilor din Transilvania în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2005.
75
A.J.P.Taylor, Monarhia habsburgică. 1809-1918. O istorie a Imperiului Austriac şi a Austro-Ungariei, C.E.U., Allfa,
Bucureşti, 2000.
76
Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul. 1918-1928, vol.III, Cultura naŃională, Bucureşti, 1929.
77
Unitate şi continuitate în istoria poporului român, (sub redacŃia prof.univ. D.Berciu), Editura Academiei, Bucureşti,
1968.
78
Ioana Ursu, Dumitru Preda, Biografia unei conştiinŃe – Ioan Ursu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987.
79
Tudor Vianu, Studii de filozofia culturii, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
80
Bernard Voyenne, Histoire de l' idée européene, Petité biblioteque Payot, Paris, 1964.
81
Stelian MândruŃ, RelaŃia dintre gruparea federalistă a Partidului NaŃional Român şi cabinetul militar al prinŃului
moştenitor Franz Ferdinand, în vol. Istoria ca lectură a lumii, Biblioteca FundaŃiei Academice „A.D.Xenopol”, Iaşi,
1994, p.289-299.
82
Ştefania Mihăilescu, A.C.Popovici şi federalizarea monarhiei habsburgice, în vol. Sud-estul şi contextul european,
III, 1995, p.11-122.
83
Teodor Pavel, Confederate Projects in Romanian Political Trought. A. C. Popovici, în TR, X, nr. 3, 201, p. 78-86;
Idem, Ideea federală la A.C. Popovici, în vol. Istoria ca experienŃă intelectuală, Oradea, 201, p. 316-323.
84
Nicolae Bocşan, Stelian MândruŃ, Idei şi proiecte federaliste la românii din Transilvania în secolul al XIX-lea, în vol.
Artă, istorie, cultură, Cluj-Napoca, 2003.
85
Nicolae Cordoş, Începuturile activităŃii publicistului şi gânditorului politic A.C.Popovici, în A.M.N., XXXIV, 1997.
17
Din aceeaşi vreme datează preocupările subsemnatului privind viaŃa şi opera gânditorului
politic lugojan, concretizate în câteva studii publicate în reviste şi volume de specialitate 86.
*
* *
În toată această avalanşă de trimiteri bibliografice, Aurel C.Popovici este un personaj, mai
mult sau mai puŃin, secundar. Trecând peste episodul Replicei şi al procesului care i-a urmat, unde a
avut rolul principal, exilul îndelungat l-a îndepărtat de pe scena vieŃii politice a românilor din
monarhia austro-ungară, a cărei cetăŃenie şi-a păstrat-o până la moarte. Proiectele sale federaliste de
rezonanŃă central-europeană, l-au individualizat, propulsându-l până în anturajul moştenitorului
tronului imperial. Dacă n-ar fi intrat în eternitate, în februarie 1917, în plină conflagraŃie mondială
şi declin al ideologiei sale prohabsburgice şi federaliste, ar fi putut fi unul dintre negociatorii români
ai Tratatului de la Trianon, alături de I.I.C.Brătianu sau Al.Vaida-Voevod. După cum putea, la fel
de bine, să ajungă obiectiv al atacurilor vitejilor de după război, precum Ioan Slavici, Tudor
Arghezi sau Alexandru Marghiloman.
Oamenii uită repede. Cu toate acestea, faptul că, din când în când, personalitatea şi opera lui
sunt aduse în actualitate, înseamnă că Aurel C.Popovici are mereu ceva de spus contemporanilor.
86
Vasile Crişan, Tratativele româno – maghiare din anii 1913 – 1914 văzute de Aurel C. Popovici într-un document
inedit, în „SargeŃia”, XXVI/2, 1995-1996, p. 299-318; Idem, Aurel C. Popovici şi serbările Mileniului, în „Angustia”, 2
(1997), p. 241-250; Idem, A. C. Popovici, colaborator al Enciclopediei Române, în „Transilvania”,nr 9-10, 2004, p.
103-105; Idem, Ideologia federalistă în secolul naŃionalităŃilor, în „Transilvania”, (serie nouă), (Sibiu), an XXXIV
(CX), 2006, nr. 6, p. 79-82.
18
CAPITOLUL II
COPILĂRIA ŞI TINEREłEA
Despre copilăria şi tinereŃea lui Aurel C.Popovici datele publicate până în prezent sunt
relativ puŃine, dispersate şi, în unele puncte, contradictorii1. Spre deosebire de Ioan Slavici,
bănăŃean şi el, Aurel C.Popovici a lăsat puŃine urme autobiografice în propria sa operă, astfel încât,
în paginile care urmează, ne-am propus să adunăm toate crâmpeiele de informaŃii biografice, să le
ordonăm şi împreună cu propriile cercetări, să reconstituim, în coordonatele sale generale, biografia
unuia dintre cei mai reprezentativi gânditori politici din deceniile care au precedat înfăptuirea
României Mari.
Aurel C.Popovici s-a născut la 4/16 octombrie 1863, ca al doilea copil al lui Constantin
Popovici şi al soŃiei sale Maria din Lugoj.
Părintele său făcea parte din tagma meseriaşilor, un domeniu economic pentru care
românilor cu greu li s-a deschis accesul după înnoirile aduse de revoluŃiile de la 1848-1849. Mama
sa Maria, născută Hasici, a crescut în casa primarului Lugojului, Constantin Udria. Într-unul din
eseurile sale, Aurel C. Popovici evocă personalitatea unchiului său, „Tata – Moşu Udrea”, cum îi
zicea lumea, care, pe vremuri se înfăŃişase împăratului, la Viena, în costumul popular românesc,
înfruntând toate prejudecăŃile epocii2. Maria Hasici, căreia în tinereŃe i se spunea „MaŃa Lepa”,
adică „Maria cea frumoasă”, în idiom sârbesc, se căsătoreşte, la 1847, cu maestrul cojocar
Constantin Popovici3.
Lugojul copilăriei şi al tinereŃii sale avea în urmă o lungă istorie4. SpaŃiu al etnogenezei
poporului român, cetate medievală, atestată documentar la 1242, în legătură cu pustiirile tătarilor,
situată pe locurile unde odinioară, la sfârşitul secolului al IX-lea se întindea voevodatul lui Glad,
Lugojul a fost încadrat, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în Pasalâcul Timişoarei. După
pacea de la Passarowitz (1718), Lugojul, împreună cu districtele româneşti ale Mehadiei,
Caransebeşului şi Timişoarei, se număra printre domeniile Coroanei de Habsburg, cu administraŃie
autonomă. În ultimii ani ai domniei Mariei Tereza (1741-1780), oraşul, împreună cu comitatul
Timiş, este încorporat în regatul Ungariei, urmând destinul părŃilor de vest (Bihor, Sătmar,
Maramureş) ale fostului Principat al Transilvaniei.
Lugojenii, în cea mai mare parte români, au luptat în oastea lui Iancu de Hunedoara şi în
campaniile antiotomane din secolele anterioare ocupaŃiei turceşti. Ei şi-au dezvoltat, în timp, tradiŃii
culturale şi social – economice, transformându-şi oraşul într-un centru economic şi cultural
înfloritor. În vremea copilăriei lui Aurel C.Popovici, Lugojul avea 11854 locuitori (1869), pentru
ca, în 1900 să înregistreze 15457 suflete5.
De Lugoj se leagă numele unor mari personalităŃi ale românilor, cu rol important în viaŃa
economică, politică şi culturală a vremii: Emanuil Gojdu (1802-1870), Eftimie Murgu (1805-1870),
1
Dr.Marius Sturza, Aurel C.Popovici, în „Patria”, an V, 1923, nr.159, 26 iulie, p.2. Autorul schiŃei biografice, publicate
în mai multe numere ale ziarului „Patria”, l-a cunoscut personal pe Aurel C.Popovici la Viena, în timpul studenŃiei.
Marius Sturza a primit însărcinarea din partea SocietăŃii „România Jună” de a aduna date despre Aurel C.Popovici, fost
membru al acestei societăŃi studenŃeşti.
2
Aurel C.Popovici, NaŃionalism sau democraŃie. O critică a civilizaŃiunii moderne, Editura Albatros, Bucureşti, 1997,
p.50. La 26 noiembrie 1849, delegaŃia lugojenilor condusă de Constantin Udria s-a prezentat în faŃa împăratului Franz
Iosif, solicitând refacerea Banatului timişan. Vezi: Victor Lăzărescu, Lugojul şi lugojenii de altădată, F.E.D.,Lugoj,
1993, p. 29.
3
Valeriu Branişte, Amintiri din închisoare (Însemnări contimporane şi autobiografice), Editura Minerva, Bucureşti,
1972, p.249.
4
Vezi: Gheorghe Luchescu, Lugojul – vatră a unităŃii naŃionale, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1994; Idem, Lugojul
cultural – artistic (TradiŃie şi contemporaneitate), Timişoara, 1975; Victor Lăzărescu, op. cit; Nicu Dumitrescu, Lugoj,
Editura Albatros, Bucureşti, 1971; Ioan Muntean, Rodica Muntean, Timiş. Monografie, Editura Marineasa, Timişoara,
1998, Vasile V.Muntean, ContribuŃii la istoria Banatului, Editura Mitropolitană, Timişoara, 1990.
5
Ioan Muntean, Rodica Muntean, op.cit., p.124.
19
Aloisiu Vlad (1822-1888), Alexandru Mocioni (1841-1909), Constantin Udria (1811-1902), familia
Bredicenilor - Coriolan (1850-1909), Tiberiu (1877-1968) şi Caius (1879-1953), Valeriu Branişte
(1869-1928), Traian Vuia (1872-1950), Ion Vidu (1863-1934) ş.a. Cu şcoli confesionale şi biserici
impunătoare, cu vestite reuniuni culturale, dintre care se detaşează prin rezonanŃă „Reuniunea
română de cântări şi muzică”, al cărui dirijor a fost, începând din 1888, compozitorul Ion Vidu,
Lugojul tinereŃii lui Aurel C.Popovici iradia o viaŃă culturală dinamică, racordată la mişcarea de idei
a naŃiunii române în puternică afirmare.
În primii ani ai copilăriei, Aurel, la fel ca ceilalŃi copii, a hoinărit lipsit de griji pe străzile
prăfuite ale târgului natal sau prin luncile Timişului, a ascultat cu urechile ciulite poveşti despre
grozăviile întâmplate în anii 1848-1849. Banatul fusese prins şi el în vâltoarea evenimentelor
revoluŃionare. La Lugoj, în mai şi iunie 1948, avuseseră loc două adunări naŃionale ale românilor.
Cea din 15/27 iunie adunase peste 10 mii de oameni din toate părŃile Banatului, alegându-l în
fruntea lor pe Eftimie Murgu, avocat din Lugoj. În primăvara anului 1849, Lugojul şi celelalte oraşe
ale Banatului, cu excepŃia Timişoarei, au fost ocupate de armata revoluŃionară a generalului Bem.
Câteva luni mai târziu, armatele Ńariste, sosite în Transilvania în sprijinul Casei de Habsburg,
provoacă înfrângerea armatei maghiare la Timişoara şi capitularea ei la Şiria, în 13 august 1849.
Amintirea acestor teribile evenimente şi a protagoniştilor lor, era încă vie în memoria colectivă a
oamenilor, înflăcărând fantezia copiilor.
După revoluŃie, Banatul este organizat de austrieci ca provincie separată, având reşedinŃa la
Timişoara, încorporând şi Lugojul, centru al districtului cu acelaşi nume, locuit de o populaŃie
preponderent românească. Este vremea când Aurel C.Popovici vine pe lume şi începe să pătrundă
tainele cărŃii.
În perioada Banatului autonom, învăŃământul funcŃiona pe baza ordinelor guberniale cezaro
– crăieşti care asigurau funcŃionarea învăŃământului în limba maternă a numeroaselor naŃionalităŃi
ce populau imperiul. Şcolile „poporale” erau organizate de comunităŃile bisericeşti, respectându-se
principiul confesional şi autonomia şcolară6.
Instaurarea dualismului austro-ungar a adus schimbări semnificative în viaŃa românilor
dintre graniŃele monarhiei. Cei din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş s-au găsit reuniŃi în
cadrele regatului Ungariei, partea de răsărit a monarhiei bicefale, în timp ce Bucovina era
organizată ca o provincie autonomă, aidoma Banatului din anii naşterii lui Aurel C.Popovici, în
subordinea Vienei. Această reorganizare constituŃională a monarhiei, făcută fără consultarea
românilor şi împotriva voinŃei lor, a însemnat un moment de cotitură şi pentru soarta învăŃământului
românesc din Ungaria dualistă. ÎnvăŃământul a fost reglementat prin Articolul de lege XXXVIII din
1868, cunoscut şi sub denumirea de Legea Eötvös, după numele ministrului instrucŃiunii publice
sub conducerea căruia a fost elaborată. Privită retrospectiv, această lege a fost apreciată drept
liberală faŃă de cele care o vor urma. În baza Legii Eötvös, puteau să întemeieze şi să susŃină şcoli
populare, şcoli civile şi preparandii, confesiunile religioase, comunităŃile confesionale, societăŃi
civile şi statul7. Structura învăŃământului elementar şi mediu, prevăzută prin lege, era următoarea:
şcoala populară inferioară, cu durata de şase ani şi „şcoala de repetiŃie”, cu durata de trei ani. În
localităŃile cu peste 5000 de locuitori, cum era cazul Lugojului, urma să ia fiinŃă „şcoli elementare
superioare”, cu durata de trei ani pentru băieŃi şi doi ani pentru fete. În localităŃi mai mari puteau să
funcŃioneze „şcoli civile”, corespunzând liceelor de astăzi, cu durata de şase ani pentru băieŃi şi
patru ani pentru fete.
Acesta era cadrul legislativ în domeniul şcolar pe vremea când Aurel, fiul cojocarului
Constantin Popovici din Lugoj, urma să părăsească pragul şcolii populare confesionale româneşti
din Lugoj. Din păcate, vremurile grele abia de aici înainte urmau să apară pentru învăŃământul
naŃionalităŃilor încorporate coroanei maghiare. GuvernanŃii, nemulŃumiŃi de rezultatele deloc
încurajatoare ale ritmului de constituire a naŃiunii politice maghiare şi de lipsa de entuziasm a
celorlalte naŃionalităŃi din regat de a adera la ideea statului naŃional maghiar, considerau printre
6
„Amicul şcoalei”, an IV, 1865, fasc.1, p.89 şi urm.( Ordinul gubernial pentru Ardeal din 10 mai 1857 privitor la
organizarea şcolilor poporale). Un ordin cu conŃinut similar reglementa activitatea şcolilor din Banat.
7
„Telegraful Român”, an XVIII, 1869, nr.41, p.2.
20
principalii vinovaŃi şi învăŃământul în limba maternă, care, insuficient supravegheat, inocula
tinerelor generaŃii idei şi sentimente periculoase pentru viitorul statului. Astfel, prin legislaŃia din
1876, se întăreşte controlul statului asupra conŃinutului învăŃământului confesional. Legi ulterioare,
printre care cele ale lui Trefort sau Apponyi, vor goli de conŃinut liberal şi european Legea Eötvös,
transformând învăŃământul în instrument al maghiarizării forŃate a naŃionalităŃilor. Şcolile populare
erau încorsetate prin obligativitatea însuşirii limbii oficiale, mereu ameninŃate să fie transformate în
şcoli de stat cu limba de predare maghiară, liceele româneşti puteau fi numărate pe degete la o
populaŃie de aproape patru milioane de români iar de universitate românească nici nu putea fi vorba.
Dar, cu toate piedicile întâmpinate, în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, perioada
formării intelectuale a tânărului Aurel C.Popovici, şcoala românească din monarhie şi-a cucerit
dreptul la existenŃă, şi-a impus limba naŃiunii ca limbă de predare, şi-a creat o structură, dacă nu
corespunzătoare, cel puŃin stabilă, şi-a fixat obiectivele specifice în conformitate cu idealurile
emancipării economice, sociale, culturale şi naŃionale. Prin eforturile conjugate ale mai multor
generaŃii de intelectuali, din al căror lung şir se detaşează Damaschin Bojincă, Simion BărnuŃiu,
Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Ion Maiorescu, Andrei Mureşean, Aron Florian,
Ioan Rusu, Atanasie Marienescu, Visarion Roman, Ioan Popescu, Ilarion Puşcariu, Andrei Şaguna,
D.P.Barcianu, Pavel Vasici, Zaharia Boiu, George BariŃiu, Vasile Petri, Ioan Candrea, învăŃământul
românesc se racorda la marile curente de idei ale pedagogiei, psihologiei şi filozofiei europene,
menŃinând, totodată, un contact direct cu realităŃile şcolare din România, intrată ferm pe drumul
modernizării. Datorită lor, la baza programelor de învăŃământ va sta o ideologie izvorâtă din
simbioza iluminismului cu raŃionalismul şi romantismul, altoită pe trunchiul naŃionalismului
românesc, considerat drept obiectiv fundamental al învăŃământului. Concomitent se înfăptuia
emanciparea şcolii din sistemul scolastic, moştenire a evului mediu şi deschiderea spre ştiinŃe,
considerate factor de progres pe toate planurile8.
Între 1869 şi 1873 Aurel C.Popovici urmează cursurile şcolii confesionale româneşti, apoi
primele două clase ale liceului cu limba de predare maghiară din oraşul natal. Din această primă
perioadă a studiilor, biografii săi au reŃinut două elemente care i-au marcat existenŃa: În primul
rând, dorinŃa de a cunoaşte limbi străine. ÎnvăŃa limba franceză noaptea, fără ştirea mamei, care îl
trimitea devreme la culcare. Cu timpul şi-a însuşit ca autodidact germana, maghiara, franceza şi
italiana, pe care le-a studiat cu ajutorul gramaticilor şi dicŃionarelor. În acelaşi timp, trezirea
conştiinŃei sale naŃionale s-a materializat în dorinŃa de a învăŃa bine şi corect româneşte. Cursurile la
liceul unguresc nu-l satisfăceau. La stăruinŃele sale, părinŃii trec peste greutăŃile de ordin material şi
îl trimit la „Meka naŃională şi culturală din Ardeal” 9 – Gimnaziul românesc din Braşov, unde stă
trei ani. Bacalaureatul şi-l ia în 1884 la Liceul din Beiuş, unde este nevoit să se mute „din motive de
cruŃare materială”10.
Veacul al XIX-lea purta aura avânturilor romantice, a viselor de fapte eroice puse în
serviciul naŃiunilor ce se înfiripau pe harta Europei sau a unor idei de dreptate socială. Unele au
eşuat în conspiraŃii şi atentate anarhiste, altele s-au cantonat în juvenile „societăŃi secrete”, cu
denumiri sonore, jurăminte solemne, statute ocultate, învăluite în aura misterului şi a înălŃătoarelor
imbolduri de sacrificiu pentru cauza naŃională. Tinerii învăŃăcei români nu puteau face excepŃie de
la acest model cultural atât de răspândit în epocă. Mai ales cei cu spirit atât de neliniştit şi vulcanic
ca cel al lui Aurel C.Popovici. Ucenicia şi-o face în clasa a VI-a a Liceului românesc din Beiuş
unde, împreună cu Victor Verzea, elev în clasa a II-a secundară şi cu alŃi colegi, întemeiază o
societate literară „clandestină”, în cadrul căreia încropesc şi o modestă bibliotecă, cu scrieri ale lui
J.J.Rousseau, I.Vulcan, V.Alecsandri. Prinzând de veste, autorităŃile impun conducerii liceului
sancŃionarea celor doi şi confiscarea bibliotecii. Aurel C.Popovici ia drumul Liceului românesc din
Braşov iar Victor Verzea, originar din Săcele, trece munŃii şi se înscrie la Şcoala militară din
Bucureşti, urmând o carieră militară în cadrele armatei române. Peste ani, în 1884, cei doi
8
George M.Marica, Iosif Hajos, Călina Mare, Constantin Rusu, Ideologia generaŃiei române de la 1848 din
Transilvania, Editura Politică, Bucureşti, 1968, p.87-88.
9
Dr.Marius Sturdza, op.cit., în „Patria”, an V, 1923, nr.159, 26 iulie 1923, p.2.
10
Ibidem.
21
„conspiratori” se reîntâlnesc în capitala României, reînnodând prietenia din copilărie. Aici, V.
Verzea şi A.C.Popovici organizează o nouă societate secretă, intitulată „Societatea revoluŃionară
română”, la care Verzea îi cooptează, fără să ştie unul de altul, pe alŃi doi apropiaŃi ai lui Aurel
C.Popovici: Alexandru Vaida-Voevod şi Iuliu Maniu. Jurământul pe care membrii societăŃii îl
depuneau cu prilejul aderării era următorul: „Jur pe conştiinŃa mea de român şi pe onoarea mea de
om că voi face parte din Societatea revoluŃionară română şi că îmi voi sacrifica viaŃa pentru
eliberarea din sclavie a românilor din Transilvania”11. Urmări ale activităŃii acestei societăŃi secrete
nu cunoaştem. Urme ale ei se regăsesc în memoriile lui Alexandru Vaida-Voevod.
Episoadele relatate mai sus ridică vălul de pe caracterul tânărului Popovici. Temperament
avântat, dorinŃă de autoinstruire, om de acŃiune şi cu o accentuată conştiinŃă naŃională. Pentru Aurel
C.Popovici, odată cu bacalaureatul, anii copilăriei se încheiaseră. Au urmat anii studiilor
universitare, când personalitatea lui Aurel C.Popovici se va desăvârşi. Momentul este surprins de
acelaşi Alexandru Vaida-Voevod, martor nemijlocit al acestei evoluŃii: „Fiind tineri, temperamentul
vulcanic al lui Aurel C.Popovici găsea, la început, terenul înfierbântat în sufletele noastre, pentru
încercări de fel de fel de comploturi, atentate, conspiraŃii”12. Apoi, pe măsura trecerii timpului, a
maturizării, tinerii Popovici şi Vaida-Voevod , împreună cu colegii lor de generaŃie, au început să ia
în considerare contextul, jocurile de culise, de interese, geopolitica echilibrului european, coborând
din înaltul avânturilor romantice pe terenul „politici reale”13. Această glisare din lumea romantică a
viselor spre realităŃile vieŃii social – politice, culturale şi naŃionale s-a petrecut în anii 1885-1892 în
vremea studiilor universitare la Viena şi Graz
*
* *
În ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, tinerii din România puteau urma studii
superioare la universităŃile din Bucureşti şi Iaşi. Cei care proveneau din familii înstărite urmau
pregătirea superioară în centre universitare cu tradiŃie din centrul şi, mai ales, din vestul Europei:
Viena, Berlin, Leipzig, Jena, Paris, Anvers, Padova, Bologna, Montpellier. Românii din monarhia
austro-ungară îşi trimiteau copiii la studii superioare, cu predilecŃie medicină, drept, teologie, sau
filozofie, la universităŃile din Budapesta, Viena, Graz, sau, mai aproape, la Cluj. Fii de preoŃi,
avocaŃi, dascăli, meseriaşi sau mici proprietari, majoritatea dintre ei dispuneau de mijloace
materiale limitate şi treceau prin multe lipsuri şi greutăŃi, la fel ca şi familiile lor, pentru a ajunge
„domni”, pentru a depăşi condiŃia materială şi statutul social al părinŃilor şi fraŃilor lor. MulŃi dintre
ei au putut să-şi facă un rost cu ajutorul burselor (în vocabularul epocii „stipendii”) oferite de
„AsociaŃiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român” (ASTRA),
„FundaŃia Gojdu” de pe lângă Mitropolia ortodoxă de la Sibiu, Mitropolia greco-catolică de la Blaj,
băncile româneşti sau fundaŃiile de binefacere. Numărul lor, spre surprinderea celor care în zilele
noastre populează cu sutele de mii puzderia de universităŃi din România sau din lume, era neaşteptat
de mic, cu toate că impactul activităŃii lor asupra dezvoltării societăŃii româneşti din acele vremuri
s-a dovedit considerabil. Astfel, în 1893, anul procesului Replicei, care îi va marca decisiv existenŃa
lui Aurel C.Popovici, la Paris, studenŃii români erau în număr de câteva sute, dintre care 45 erau
membrii ai „Ligii Culturale”. La Viena, studenŃii români, majoritatea din Transilvania, Ungaria şi
Bucovina, erau grupaŃi în Societatea „România Jună”. Numărul lor era de 45, pe lângă care mai
erau câŃiva tineri neînscrişi în această societate studenŃească; La Budapesta erau aproximativ 80 de
studenŃi români, dintre care 49 erau membri ai SocietăŃii „Petru Maior”; La Cluj, numărul lor era de
60. La Berlin erau foarte puŃini, la Anvers erau 15 studenŃi, dintre care doi din Transilvania, restul
11
Alexandru Vaida-Voevod, Memorii, vol.II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p.148-149.
12
Ibidem, p.116.
13
Ibidem.
22
din România, în timp ce la Graz, oraşul în care s-a afirmat Aurel C.Popovici ca promotor al mişcării
Replicei şi ca lider al studenŃilor naŃionalişti români, erau abia 8-9 studenŃi români14.
Cu tot numărul relativ modest al studenŃilor români, entuziasmul şi jertfa pe care le-au depus
în lupta pentru afirmarea idealului naŃional au lăsat urme durabile. GeneraŃia lor a fost făuritoarea
statului naŃional unitar român. Aurel C.Popovici a fost, incontestabil, liderul şi modelul studenŃilor
români din centrele universitare ale imperiului15.
În toamna anului 1885 Aurel C.Popovici devine student al FacultăŃii de medicină din cadrul
UniversităŃii din Viena. Avea 22 de ani şi o personalitate conturată. Colegii de la Braşov şi Beiuş îl
descriau ca pe un naŃionalist entuziast, preocupat mereu de evenimentele politice din vremea sa16.
Micile economii şi le cheltuia cumpărând cărŃi şi publicaŃii din străinătate pe care le studia cu
pasiune17.
Pe vremea studiilor universitare ale lui Aurel C.Popovici, între studenŃii români din Viena
exista o tradiŃională relaŃie de camaraderie. În cea mai mare metropolă a imperiului, pestriŃă,
cosmopolită, pitorească şi gălăgioasă, tinerii români, adunaŃi din târgurile şi satele Ardealului,
Banatului, Crişanei, Maramureşului sau ale Bucovinei, se căutau, se adunau în sânul SocietăŃii
studenŃeşti „România Jună,” care îşi avea sediul în câteva odăi scunde din Langegasse. Atmosfera
din sânul societăŃii era plăcută, dominată de sentimente de prietenie, generozitate, ironie subŃire,
veselie, bunăvoinŃă. Examenele erau stropite din belşug cu bere (un butoiaş de 75 de Ńapi costa 3
florini şi reprezenta obolul pentru un examen trecut cu succes), agrementate cu cântece şi voie bună.
Doinele şi cântecele populare aduse de acasă se amestecau cu romanŃe, muzică de cameră, lieduri.
Era vremea valsurilor vieneze, a teraselor ticsite de orăşeni dornici de recreere şi distracŃii, a
răbufnirilor naŃionaliste şi antisemite întreŃinute de Partidul Creştin–Social al lui Karl Lueger, „die
schonne Karl”, o stea în ascensiune pe firmamentul politic, viitor mare primar al Vienei şi prieten
al românilor.
Aici, în capitala imperiului, orizontul cultural şi politic al tânărului Popovici prinde
contururi central europene. Un rol important în formarea sa intelectuală l-a avut activitatea în
cadrul SocietăŃii „România Jună”.
Scriitorul bucovinean Mihai Teleman descrie sugestiv impactul psihologic şi cultural pe
care societăŃile studenŃeşti din centrele universitare ale imperiului le aveau asupra studenŃilor
români, care proveneau în marea lor majoritate din şcoli în care nici programele şcolare, nici limba
de predare nu era românească: „Eram fericit pentru că eram tânăr… Aveam conştiinŃă naŃională?
Nu, inimă numai. Crescut sub influenŃe diametral opuse geniului românesc, îmi rămăseseră numai
amintirile casei părinteşti. Ştiam toate, eram cosmopolit perfect, dar nu ştiam cine sunt”18.
Despre atmosfera ce domnea la „România Jună” din Viena Aurel C.Popovici evocă, într-un
eseu dedicat gândirii eminesciene: „La Viena, el a trăit în mijlocul tinerimii române din întreg
Imperiul habsburgic. Tinerime săracă, fără mare înlesnire la vorbă şi gesturi, aşezată la cap, serioasă
şi muncitoare, tinerime ce n-a avut şi nu are alt cult decât naŃionalismul cel mai curat. Acolo, la
România Jună, în atmosfera aceea limpede românească, între băieŃi cu idei înŃelepte, de ordine şi de
14
Datele privind numărul studenŃilor români din centre universitare europene sunt luate după „Charta rotundă”, nr.1,
martie-aprilie, 1893. Vezi: A.M.I.B, Fond: G.Moroianu, dosar II, (Acte oficiale, mss. 2 p.) publicată de Şerban
Polverejan, Din activitatea studenŃilor români în străinătate „Charta rotundă” (1893), în „Apulum”, VIII, Arheologie,
Istorie, Etnografie, Alba Iulia, 1969, p.188 – 201.
15
Despre activitatea desfăşurată de studenŃii români pentru afirmarea ideii naŃionale vezi: George Moroianu, Les luttes
des Roumanins Transylvains pour la liberté et l' opinion européenne , Librairie Universitaire J.Gamber, Paris, 1933, p.
120 şi urm.; Vasile Netea, Istoria Memorandumului românilor din Transilvania şi Ungaria, Bucureşti, 1947, pp.307-
370; Idem, Les antécédents et la lutte de la „Ligue Culturelle” pour l' unite nationale, în R.R d H., 1965, nr.3, p.547-
570; Dumitru Braharu, Chestiunea română în Italia în timpul Memorandumului, în A.I.I.N.(Cluj), IX, 1943-1944, Cluj,
p.1-130; Şerban Polverejan, op.cit., p.187-201, I.Grămadă, Societatea academică, socială, literară „România Jună” din
Viena (1871-1911), Editura SocietăŃii „România Jună”, Arad, 1912.
16
Dr.Marius Sturza, op.cit., p.2.
17
I.C.Drăgan, Otto de Habsburg, Marco Pons, Alexander Ronda, Franz Wolf, Les prêcurseurs de l΄ éuropeisme – Aurel
C.Popovici, Editura Fondation Europeene Dragan, Milano, 1977, p.29
18
Mihai Teleman, Foiletoane, Suceava, 1906, p.15-16, Apud: I. Grămadă, Societatea academică, socială, literară
„România Jună” din Viena (1871-1911), Editura SocietăŃii „România Jună”, Arad, 1912, p.3-4.
23
disciplină morală, de respect pentru stat şi pentru sfânta biserică, de desăvârşită cuviinŃă faŃă de
bătrâni şi de sinceră pietate faŃă de figurile mari ale istoriei naŃionale, acolo, unde luptele
naŃionalităŃilor făceau şi fac din tinerii ardeleni, bănăŃeni şi ungureni, din munteni şi moldoveni,
bucovineni şi macedoneni un corp de gardă românească între străini – mai ales acolo unde
Eminescu trebuia să devină ceea ce a devenit: un entuziast apărător al fiinŃei româneşti. Căci
nicăieri nu era, mai ales pe acele vremuri, un entuziasm naŃional mai sincer şi mai sfânt decât la
acea Românie Jună, unde se adunaseră atâtea tinere nădejdi ale românilor împilaŃi. Erau tot flăcăi cu
suflete voiniceşti, care acolo îşi făceau armele şi abia aşteptau să plece şi ei la lupta sfântă pentru
neam, la lupta cu armele culturei adevărate pentru biruinŃa unei adevărate culturi”19.
Pentru Aurel C.Popovici, ca şi pentru mulŃi alŃi studenŃi români, Societatea „România Jună”
a reprezentat locul unde a primit botezul conştiinŃei naŃionale. În cadrul ei, tinerii români, risipiŃi
prin mansardele umede şi friguroase ale metropolei imperiului, au aflat multe lucruri, până atunci
neştiute despre istoria, literatura şi cultura naŃională.
Societatea „România Jună” luase fiinŃă în 1867, anul în care Iacob Negruzzi întemeia la Iaşi
„Convorbirile Literare”. Primul ei preşedinte a fost Ioan Slavici20.
Ajuns student la Facultatea de medicină din Viena, ca bursier al FundaŃiei „Emanuil Gojdu”,
Aurel C.Popovici, încă din primul an de studenŃie, a fost unul dintre animatorii „României June”,
fiind ales membru în comitetul de conducere al societăŃii din partea studenŃilor medicinişti21. În anul
următor, Aurel C.Popovici este ales vicepreşedinte al SocietăŃii, în timp ce preşedinŃia i-a fost
încredinŃată lui Aurelian C.Grigorovici22. În cei trei ani de studenŃie la Viena (1885-1888), Aurel
C.Popovici s-a manifestat ca un animator al activităŃii SocietăŃii. Discursurile sale înflăcărate,
pătrunse de un naŃionalism curat şi încredere în dreptatea cauzei naŃiunii sale, pe care obişnuia să le
încheie cu expresia „dixit”, i-au adus porecla „Dipsi”, cu care de regulă îşi semnează corespondenŃa
cu cei apropiaŃi. Aurel C.Popovici, alături de Virgil OniŃiu, este iniŃiatorul celui de al doilea
almanah al SocietăŃii „România Jună”, din anul 1887, calitate în care apelează la Titu Maiorescu
pentru colaborare23.
Peste ani, cu prilejul banchetului organizat la aniversarea a şaptezeci de ani de viaŃă a
savantului şi omului politic român, în Bucureştiul anului 1910, Aurel C.Popovici va fi purtătorul de
cuvânt al „României June”, în numele căreia rosteşte discursul omagial. Aurel C.Popovici a evocat,
cu acest prilej, influenŃa puternică a junimismului asupra formării intelectuale a studenŃilor români
din Viena. Fenomenul se manifesta atât direct, prin personalitatea şi opera lui Maiorescu (1840-
1917), studiată şi dezbătută în cercurile studenŃeşti din Viena, cât şi indirect, prin lectura foilor
româneşti din Transilvania, Telegraful Român, cu Foişoara sa, Tribuna, Gazeta Transilvaniei, ş.a.,
care, printr-o pleiadă de intelectuali ai generaŃiei premergătoare celei a lui A.C.Popovici, au
îmbrăŃişat ideologia critică a formelor fără fond. CrescuŃi şi formaŃi în mediile universitare germane
- la fel ca şi Titu Maiorescu şi Mihai Eminescu - Ilarion Puşcariu, Nicolae Cristea, Dimitrie Comşa,
Daniel Popovici Barcianu, Atanasie Marienescu, Ioan Bechnitz, Ioan Slavici şi, mai tânărul, Eugen
Brote, vor impune în gândirea ştiinŃifică şi social – politică ardeleană curentul junimist24. La rândul
lor, studenŃii români din Viena se vor hrăni de la aceleaşi idei. Debutul publicistic al tânărului
Popovici se petrece tot sub semnul junimismului, cu eseul Forme şi fond în cultură, publicat în mai
multe numere din anul 1886 ale revistei Familia din Oradea, condusă de Iosif Vulcan25.
A.C.Popovici se numără şi printre donatorii de carte pentru Biblioteca „României June”, în
1887, cu 35 opuri în 18 volume şi 51 broşuri, după cum rezultă din Raportul bibliotecarului Nicolau
19
Aurel C.Popovici, NaŃionalism sau democraŃie. O critică a civilizaŃiunii moderne, Editura Albatros, Bucureşti, 1997,
p.100.
20
Ibidem, p.26-27.
21
Raportul anual al SocietăŃii academice social – literare „România Jună,” în Viena, al XV-lea an administrativ de la
1 octombrie 1884 până în 30 septembrie 1885, Tipografia Plaut & Comp., Viena, 1885, p.3.
22
„Familia”, XXIII, nr.6, 8/20 februarie 1887, p.72.
23
I. Grămadă, op.cit., p.98
24
Lucian Boia, Eugen Brote (1850-1912), Editura Litera, Bucureşti, 1974, p.26-27.
25
Aurel C.Popovici, Forme şi fond în cultură, în „Familia”, XXX, 1886, nr.36-46.
24
Maxim26. DonaŃia poate fi pusă în legătură cu pregătirile pe care Aurel C.Popovici le făcea pentru a
se muta la Graz, unde va petrece următorii patru ani (1888-1892), ca student al FacultăŃii de
Medicină din acest centru universitar27.
În perioada vacanŃelor universitare, Aurel C.Popovici se întoarce la Lugoj. Aici, împreună
cu alŃi studenŃi şi cu prieteni, încropeau trupe de teatru de „diletanŃi”, organizând spectacole de
binefacere. Aflăm din presa vremii că, în august 1885, au fost reprezentate pe scena teatrului din
localitate două piese: Balul mortului, de V.A.Urechia şi Un tutore, de Matilda Poni. Printre actorii
amatori îl regăsim pe Aurel C.Popovici, lăudat pentru calităŃile actoriceşti28. Venitul realizat era
distribuit în părŃi egale „Reuniunii de muzică şi cântări” din Lugoj şi SocietăŃii studenŃeşti „Petru
Maior” din Budapesta29.
În toamna anului 1888, la 4 noiembrie, în viaŃa lui Aurel C.Popovici se petrece un
eveniment important. Familia, al cărui corespondent era de câtăva vreme, anunŃa ceremonia
cununiei sale cu Maria Ana Polt din Viena, care urma să aibă loc la Biserica ortodoxă „Sfânta
Treime”30.
Despre mentalitatea epocii privind căsătoria copiilor de români, aflăm câte ceva din
memoriile lui Alexandru Vaida-Voevod. Tatăl acestuia îl sfătuia că ar fi de preferat să-şi ia de soŃie
o româncă. Dacă nu va fi aşa, el şi-ar dori o fată de naŃionalitate germană, deoarece printre ele sunt
multe femei care dispun de calităŃi excelente. Sunt casnice, credincioase, gospodine bune şi mame
care ştiu să-şi crească copiii cu blândeŃe. Ele se adaptează mediului, chiar dacă există pericolul să
fie atrase de amintirile din copilărie, de patria lor mai cultă. Cu unguroaicele n-ar fi indicat să se
căsătorească, iar dacă totuşi se va întâmpla – „să nu fie calvine”31.
Aurel C.Popovici şi-a legat destinele de o femeie ale cărei calităŃi justificau pe deplin
afirmaŃiile bătrânului Vaida-Voevod. A fost o soŃie devotată, care l-a urmat pe drumul zbuciumat al
vieŃii, la bine şi la rău. A dovedit calităŃi morale deosebite, care i-a impresionat pe cei care au
cunoscut-o. Îşi iubea soŃul, familia şi patria de adopŃie. L-a urmat pe Aurel C.Popovici peste tot. La
Graz, în Transilvania, la Sibiu, apoi, după procesul Replicei, în exilul care nu s-a încheiat decât cu
moartea sa, la Geneva, în 1917. I-a vegheat cu discreŃie şi înŃelegere existenŃa tulmultoasă,
încurajându-l în convingerile sale. I-a dăruit trei fete, Lucia, Veturia şi Maria, pe care le-a crescut în
dragoste şi credinŃă faŃă de idealurile de emancipare a naŃiunii române, pentru care îşi risipea
energiile părintele lor. Aceeaşi dragoste o manifesta şi pentru bătrâna mamă a lui Popovici, care
trăia , după moartea soŃului său, la Lugoj, alături de fiica sa, rămasă şi ea văduvă, şi de nepoata din
partea fiicei. Deoarece Aurel C.Popovici nu putea să o viziteze, fiind proscris în propria sa Ńară după
procesul Replicei, Maria Ana Popovici venea de câte ori putea la Lugoj, insistând pe lângă bătrână
să plece şi să stea cu ei la Bucureşti. Valeriu Branişte povesteşte că în urma acestor insistenŃe şi
mânată de dor, „MaŃa Lepa” a plecat la Bucureşti, însă nu a putut să stea acolo mai mult de câteva
săptămâni, întorcându-se, de astă dată, pentru totdeauna în Lugojul natal32. Acelaşi Valeriu
Branişte, în lipsa fiului său, i-a mângâiat ultimii ani de viaŃă, conducând-o pe ultimul ei drum33.
După dispariŃia lui Aurel C.Popovici, Maria Ana se îngrijeşte de apariŃia ultimei sale cărŃi, La
question roumaine en Transylvanie et en Hongrie, adevărat testament politic al lui Aurel
C.Popovici. Se va bucura, alături de fiicele sale şi de naŃiunea de adopŃie, pentru înfăptuirea marelui
vis al soŃului său – România Mare. După război, se stabileşte la Sibiu, acolo unde în 1893 venise
împreună cu soŃul, desemnat să preia conducerea Tribunei, aureolat de marele ecou stârnit de
mişcarea Replicei, pe care a iniŃiat-o şi a condus-o. Aici, se stingea din viaŃă, în 1936, trăindu-şi
somnul de veci în Cimitirul din Dumbrava Sibiului.
26
Raportul anual al SocietăŃii academice social – literare „România Jună” în Viena; Al XVIII-lea an administrativ de
la 1 octombrie 1887 până la 30 septembrie 1888, Tipografia J.B.Wallishauser, Viena, 1887, p. 7.
27
Dr.Marius Sturza, op.cit., în „Patria”,an V, nr.161, 28 iulie 1923, p.2
28
„Familia” ( Oradea), an XXI, 1885, nr.33, 18 august/2 septembrie, p.394-395.
29
Ibidem.
30
Idem, an XXIV, 1888, nr.43, 23 octombrie/4 noiembrie, p.503.
31
Alexandru Vaida – Voevod, op.cit., I, p.38.
32
Valeriu Branişte, op.cit., p.249.
33
Ibidem.
25
După ceremonia căsătoriei lui Aurel C.Popovici cu merituoasa sa soŃie, cei doi iau hotărârea
de a se muta de la Viena la Graz. Aici au locuit pe Parkstrasse, la numărul 7. Popovici se înscrie,
pentru continuarea studiilor universitare la Facultatea de medicină. Concomitent, se arată tot mai
preocupat de studiile politice şi juridice legate de problema naŃională. Dintr-un caiet de note din
1891 aflăm că îşi propusese să aprofundeze două teme: importanŃa Austriei federale pentru
existenŃa poporului român şi federalismul privit din punctul de vedere al principiilor liberale34. În
această decizie se găseşte începutul drumului care i-a marcat existenŃa. Treptat, studiile medicale au
trecut pe planul secund al preocupărilor tânărului lugojan, cu toate stăruinŃele soŃiei sale.
I.G.Blüntschli, Anton Heinrich Springer, Terezio Mammiani, Luigi Palma, Adolf Fischhof, Ludwig
Gumplowitz, Franz Schuselka, P.S.Mancini şi mulŃi alŃi autori care vor popula opera sa politică, i-
au acaparat preocupările, în detrimentul tomurilor de anatomie şi a laboratoarelor mirosind a
formol.
Aurel C.Popovici s-a format în ideologia naŃionalismului ardelean, trecut prin experienŃa
revoluŃiei paşoptiste, a absolutismului post – revoluŃionar, al Dietei de la Sibiu şi al dualismului
austro-ungar, cronicizat în anii tinereŃii şi maturităŃii sale.
Mai mult decât oricare dintre colegii săi de generaŃie, prin studiu sistematic şi aprofundat, şi-
a format un orizont de gândire european, centrat pe problema naŃională care reprezenta, în secolul al
XIX-lea, adevărat reper axiologic la nivel continental. Bibliografia operei sale politice este
edificatoare în sensul afirmaŃiilor de mai sus.
Începând din vara anului 1891, Popovici va fi acaparat cu totul de organizarea studenŃimii
române din Viena, Graz, Budapesta şi Cluj pentru elaborarea, tipărirea şi difuzarea „Replicii junimii
academiei române din Transilvania şi Ungaria”, neglijându-şi studiile universitare. În toamna anului
1892 lucra, din nou, la doctorat, cu toate că era mai preocupat de problemele politice. „Eu lucrez la
doctorat, voi să termin odată. Prin ianuarie sper să mă văd debarasat de fleacurile astea”, îi
comunica Aurel C.Popovici, din Graz, lui Septimiu Albini, într-o scrisoare din toamna anului
189235.
Din păcate, Popovici nu a mai apucat să-şi susŃină teza de doctorat şi să-şi ia licenŃa de
medic. Anchetele în procesul ce i-a fost intentat în legătură cu redactarea şi difuzarea Replicei şi
angrenarea sa tot mai directă în conducerea mişcării naŃionale a românilor din Transilvania şi
Ungaria, îl vor îndepărta pentru totdeauna de medicină. În anii care vor urma, va deveni, însă, unul
dintre cei mai cunoscuŃi şi avizaŃi doctori ai bătrânului şi bolnavului Imperiu Habsburgic.
34
I.C.Drăgan, Otto de Habsburg, Marco Pons, Alexander Randa, Franz Wolf, op.cit., p.29.
35
B.A.R., Msse., S39(10)/CCVII, Fond: Septimiu Albini.
26
CAPITOLUL III
REPLICA ŞI PROCESUL REPLICEI. AFIRMAREA LUI AUREL

C.POPOVICI ÎN MIŞCAREA NAłIONALĂ
1. Cadrul istoric
În istoria politică a românilor din Transilvania şi Ungaria, începutul ultimului deceniu al
secolului XIX este marcat de mişcarea memorandistă. Sub acest generic se ascunde, însă, un
amalgam de evenimente care au adus pe scena vieŃii naŃionale actori noi, idei noi şi, mai ales, soluŃii
şi proiecte politice inedite, care vor transforma din temelii ideologia Partidului NaŃional Român din
1881 aşezată pe pasivism politic şi pe revendicarea autonomiei Transilvaniei în cadrul monarhiei
dualiste.
Printre personalităŃile care şi-au pus amprenta asupra acestor evoluŃii se numără şi Aurel
C.Popovici. Împreună cu colegii săi de generaŃie, risipiŃi pe la universităŃile din Cluj, Budapesta,
Graz, Viena, ori căutându-şi rosturile prin cabinete avocăŃeşti, medicale sau gimnazii, aceşti tineri
asistau de câŃiva ani buni la o sterilă dezbatere în sânul liderilor politici ai românilor în jurul
oportunităŃii redactării şi înaintării către tron a unui memorandum care să cuprindă doleanŃele
naŃiunii. Tema era reluată la fiecare dintre conferinŃele naŃionale ale Partidului NaŃional, prevalând,
până în 1891, punctul de vedere ambiguu, după care, era necesară elaborarea unui altfel de
document, dar că nu era cazul ca el să fie înaintat împăratului de la Viena, decât atunci când vor
apărea condiŃiile prielnice pentru ca cerinŃele naŃiunii să poată fi luate în considerare şi, eventual,
soluŃionate. Care erau aceste „condiŃii” prielnice contează mai puŃin astăzi. Importantă este
constatarea unei acumulări de stări conflictuale latente între tribunişti şi reprezentanŃii mai radicali
din sânul elitei politice româneşti (E.Brote, I.Coroianu, I.RaŃiu, ş.a.), pe de o parte, şi gruparea
V.Babeş, C. Brediceanu, Al. Mocioni, care căutau, mai degrabă, o armonizare a obiectivelor
mişcării naŃionale româneşti cu politica maghiară, în ideea după care soluŃionarea cerinŃelor
românilor nu la Viena trebuie căutată – ci la Budapesta, în cadrele constituŃionale ale Ungariei
dualiste. Conceptul politic al „dualismului româno-maghiar”, lansat de VincenŃiu Babeş în zilele
premergătoare ConferinŃei NaŃionale a partidului din 1891, nu a făcut decât să încingă şi mai tare
spiritele în legătură cu căile pe care trebuie să meargă românii în politica lor naŃională.
Din cabinetele oamenilor politici, prin intermediul presei, dezbaterea s-a propagat în rândul
intelectualităŃii, a tinerimii universitare şi chiar a oamenilor politici din afara monarhiei. În
România, D.A. Sturdza şi alŃi fruntaşi ai Partidului Liberal, aflat în opoziŃie, au transformat cauza
sprijinirii luptei naŃionale a românilor din Transilvania în mijloc de presiune asupra guvernelor
conservatoare şi armă electorală pentru accederea la guvernare.
Faptul că România se legase prin tratate internaŃionale de Tripla AlianŃă, ca soluŃie
geopolitică împotriva potenŃialului pericol reprezentat de politica expansivă a Rusiei Ńariste, limita
considerabil căile de sprijin direct a luptei românilor din monarhia habsburgică pentru neatârnare, în
timp ce demersurile diplomatice pe lângă Curtea de la Viena, pentru temperarea zelului naŃionalist
al guvernelor de la Budapesta, s-au dovedit inoperante1.
2. Intră în scenă tineretul

În aceste condiŃii, cei care au preluat iniŃiativa informării opiniei publice asupra politicii
guvernelor maghiare faŃă de naŃionalităŃi şi a protestului împotriva stărilor de lucruri din Ungaria –
au fost tinerii universitari din România, în rândurile cărora se numărau mulŃi studenŃi din
1
Istoria românilor. De la IndependenŃă la Marea Unire (1878-1918), Coordonator: Acad. Gheorghe Platon, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2003, vol.VII, Tom.II, p.178 şi urm.
27
Transilvania. Din acest moment lucrurile se precipită. Un suflu nou, mai avântat, o retorică mai
radicală sesizabilă şi în tonul publicaŃiilor epocii, îndeamnă mereu clasa politică românească,
ponderată de o bună bucată de vreme de venerabilul preşedinte al Partidului NaŃional – VincenŃiu
Babeş – la acŃiune.
Acest vânt de înnoire se resimte încă din a doua parte a anului 1890, când în presa din vestul
Europei se produc luări de poziŃie tranşante în favoarea românilor din Transilvania şi Ungaria.
Astfel, Kreuzzeitung din Berlin şi Münchner Allgemeine Zeitung, se arătau îngrijorate de soarta
românilor din Ungaria, lipsiŃi de posibilitatea afirmării pe teren politic, supuşi abuzurilor
administrative şi politicilor de maghiarizare. Ziarele germane erau îngrijorate şi de ameninŃarea ca
România să se îndepărteze de alianŃa cu Germania şi Austria şi să se apropie de Antantă2.
Resuscitarea problemei naŃionale din Ungaria a stârnit ecouri şi luări de poziŃie în rândul
opiniei publice din România. Acum studenŃii UniversităŃii din Bucureşti iau hotărârea, la întrunirea
din 5 noiembrie 1890, să constituie un comitet de acŃiune care să redacteze un Memoriu adresat
străinătăŃii privitor la asupririle la care erau supuşi românii ardeleni din partea statului maghiar3.
Această hotărâre va sta la temelia „Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor”, (în
continuare – „Liga Culturală”), care ia fiinŃă în Bucureşti la 17/29 decembrie 1890 şi îşi începe
activitatea, în mod simbolic, la 24 ianuarie 1891.
IniŃiativa întemeierii „Ligii Culturale” i-a aparŃinut lui Simion MehedinŃi, alături de
P.P.Negulescu – viitorul mare filozof, S.Mândrescu, M.Dragomirescu, ş.a., pe atunci studenŃi la
Universitatea din Bucureşti. Secretarul general al Ligii a fost ales I.Lupulescu, tânăr profesor în
Bucureşti, originar din Herendeşti (Banat). Valeriu Branişte îi aminteşte printre întemeietori, pe
lângă Simion MehedinŃi, pe Pompiliu Eliad, Em. Pantazi şi Mihai Dragomirescu4. La rândul său,
Ion Slavici îi enumără printre urzitorii Ligii şi pe ziariştii ardeleni Ioan Russu Şirianu şi Gh.Bogdan
Duică, prin influenŃarea opiniei publice din România în direcŃia sprijinirii luptei naŃionale din
Ardeal5.
Scopul Ligii era cultivarea sentimentului de solidaritate a românilor de pretutindeni, prin
promovarea culturii româneşti la toŃi românii din Ńară şi de peste hotarele sale.
IniŃiativa studenŃilor bucureşteni a fost receptată cu entuziasm în Ńară şi în străinătate. Numai
în primele zece luni de activitate s-au înfiinŃat nouăsprezece secŃiuni ale Ligii în Ńară şi cinci în
străinătate, în centre universitare frecventate de studenŃii români (Paris, Berlin, Anvers, ş.a.) 6.
Cea dintâi, şi una dintre cele mai remarcate înfăptuiri ale Ligii Culturale, a fost redactarea şi
difuzarea Memoriului studenŃilor universitari români privitor la situaŃiunea românilor din
Transilvania şi Ungaria7, document important atât prin conŃinutul său cât şi prin urmările sale.
3. Duelul memoriilor. Memoriul studenŃilor universitari din Bucureşti şi

Iaşi
Documentul avea ca destinatari nu atât diplomaŃii din Ńările Europei, care „sunt puŃini şi în
societatea modernă rolul lor devine din ce în ce mai mărginit”, cât mai ales lumea neoficială, opinia
publică, reprezentată de presă şi tinerimea universitară, adică „Europa de mâine”, flatată şi cu
epitetul de „parlament al inteligenŃei europene”. Acestui areopag se adresa studenŃimea română
spre a-i aduce spre judecată conflictul „ce-şi avea locul în sânul monarhiei austro-ungare între
direcŃiunea culturală românească, cu totul modernă prin umanitatea şi liberalismul ei şi între cea
2
„Tribuna” (Sibiu), an VII, 1890, nr.220, 29 sept./10 oct., p.1.Vezi şi Idem, 1890, an VII, nr.229, 9/21 oct., p.1.
3
Idem ,an VII, 1890, nr.254, 7/19 nov., p.1; Idem, an VII, 1890, nr.256, 9/21 nov., p.1.
4
Valeriu Branişte, Oameni, fapte, întâmplări, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p.258
5
Ioan Slavici, Tribuna şi tribuniştii, în Opere, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, vol.XIII, p.211.
6
„Tribuna”, an VIII, 1891, nr.266, 30 nov./12 dec., p.2
7
Memoriul studenŃilor universitari români privitor la situaŃiunea românilor din Transilvania şi Ungaria, Tipografia
Carol Göbl, Bucureşti, 1891, 53 pagini, cu o hartă etnografică a Regatului Ungar şi a românilor de la Dunăre
28
maghiară, rezemată pe proceduri cu totul străine temperamentului nostru european, şi din care
conflict pot rezulta complicaŃiuni a căror întindere şi gravitate cu greu o putem întrevedea astăzi”8.
Fără titluri de capitole sau trimiteri bibliografice, într-o scriere simplă, adeseori avântată şi
pe alocuri polemică, Memoriul este structurat pe două mari teme. În prima sa parte se străduieşte să
răspundă întrebării, formulate chiar de autori: „Cine suntem între popoarele Europei?”. Sunt aduse
în acest sens, rând pe rând, argumente pentru vechimea, autohtonia şi continuitatea istorică a
românilor în spaŃiul carpato-dunărean în care s-a format prin simbioza daco-romană, luptele purtate
de strămoşi pentru credinŃă, limbă, neam şi neatârnare, jertfele aduse pentru păstrarea acestei insule
de latinitate în faŃa năvălitorilor şi a imperiilor ce căutau să-i şteargă din istorie. Şi iată, constatau cu
mândrie autorii, că după şasesprezece secole de zbucium, firul istoriei românilor s-a aşezat din nou
în matcă şi în scurtul timp de la câştigarea neatârnării, „în câteva decenii numai, am ajuns noi,
românii, să fim cel mai mare, cel mai compact, cel mai cult, cel mai bogat dintre statele de pe valea
Dunării şi să dăm cele mai neîndoioase dovezi de destoinicie militară, economică, administrativă şi
culturală”9. Tânărul regat român reprezenta în jocul de interese geopolitice, în concepŃia autorilor,
un element de ordine şi o sentinelă a civilizaŃiei europene în această parte a continentului, conform
cu interesul şi voinŃa Europei. Erau aceste fraze avântate în consens cu retorica trezirii popoarelor
europene la viaŃa naŃională în acel secol al naŃionalităŃilor.
În următorul şi cel mai important capitol, Memoriul se ocupă de soarta românilor din afara
graniŃelor de atunci ale Ńării care reprezentau nu mai puŃin de jumătate din fiii naŃiunii. Dintre
aceştia cei mai ameninŃaŃi erau românii din Transilvania şi Ungaria, supuşi unor aprige acŃiuni de
deznaŃionalizare în numele unui iluzoriu stat naŃional maghiar. În descrierea stărilor de fapt din
Ungaria, Memoriul capătă accente patetice şi acide la adresa guvernanŃilor unguri, care căutau să
„maghiarizeze din leagăn” pe copiii fraŃilor din Transilvania şi Ungaria, (aluzie la Legea azilelor de
copii), „cum odinioară turcii din copii creştini îşi dresau falanga cea mai sălbatică a armiei lor”10.
In continuarea expunerii, autorii caută să explice cu argumentele istoriei cum s-a ajuns la
această stare de lucruri, polemizând cu istoriografia oficială maghiară (polemică ce nu s-a încheiat
nici astăzi), care nega autohtonia şi vechimea populaŃiei româneşti în spaŃiul transilvan. Memoriul
insistă asupra autonomiei voevodatului şi, mai târziu, a Principatului Transilvaniei, în graniŃele
Imperiului Habsburgic. Excursul istoric al Memoriului se încheia cu evocarea semnării pactului
dualist într-un moment de mare slăbiciune a imperiului în urma înfrângerii de la Sadova (1866).
Este surprinsă esenŃa dualismului, care pentru Ungaria consta în asigurarea supremaŃiei maghiare
asupra naŃionalităŃilor (români, slavi, germani) care constituiau majoritatea populaŃiei, deşi prin
legile votate în 1868 li se garantau acestora drepturi pe care clasa politică maghiară era hotărâtă să
nu le respecte. În sensul acestei afirmaŃii, autorii memoriului evocă abuzurile şi încălcările
legislaŃiei în domeniile autonomiei bisericeşti, corupŃiei din administraŃie, a aplicării strâmbe a
dreptăŃii în instanŃele de judecată, exemplificată cu procesul generalului român Traian Doda, cu
agresiunile împotriva Ńăranilor împroprietăriŃi după revoluŃia de la 1848-1849, prin legea
comasărilor, prin procesele de presă intentate ziariştilor români. Un spaŃiu larg este rezervat de
autori luptei pe care şovinismul unguresc o poartă împotriva limbii, învăŃământului şi culturii
româneşti considerate principalele obstacole în calea realizării idealului statului naŃional maghiar.
Sunt înfierate în context reuniunile de maghiarizare, încălcările legilor din 1868 privind folosirea
limbii materne în şcoli, impunerea cu ostentaŃie a studiului limbii maghiare în şcolile confesionale,
obstacolele întâmpinate de români în domeniul şcolar, condiŃionarea burselor de studiul în
universităŃile ungureşti, persecutarea tinerilor care îşi fac studiile universitare în centre din apusul
Europei şi, în final, ca o „culme a celui mai turbat şovinism” este impunerea legii grădiniŃelor de
copii, care urmărea maghiarizarea tinerelor vlăstare ale naŃiunii încă de la vârsta de trei ani11.
În încheierea Memoriului, autorii, adresându-se tinerimii universitare din Europa, caută să
sublinieze faptul că naŃiunea română reprezintă un element de ordine şi cultură în această parte a
8
Memoriul studenŃilor universitari români privitor la situaŃiunea românilor din Transilvania şi Ungaria, p. 3
9
Ibidem, p.15
10
Ibidem, p.17
11
Ibidem, p.45-46
29
continentului şi în consecinŃă, Occidentul nu poate rămâne indiferent faŃă de atentatele la existenŃa
ei: „De aceea nu cerem să fim crezuŃi, ci, adresându-ne tinerimei inteligente şi culte a Europei şi
tuturor acelora pe care progresul şi pacea omenirei îi preocupă, le zicem cu tot dinadinsul:
ÎndreptaŃi-vă privirile spre Orient, daŃi-vă silinŃa de a vă încredinŃa voi înşi-vă prin ai voştri oameni
de încredere despre cele ce se petrec în Regatul Ungariei şi stăruiŃi prin grai viu şi în scris, ca
adevărul să iasă la iveală”12.
Memoriului îi este ataşată o hartă etnografică a Regatului Ungariei şi a românilor de la
Dunăre, întocmită după Atlasul Andrée, pentru ca autorii să nu poată fi învinuiŃi de parŃialitate, cu
specificaŃia că elementul românesc se întinde în realitate mult mai spre vest, spre Tisa, decât indica
harta13.
Astfel conceput, Memoriul tinerimii academice române a fost repede tradus în limbile
germană, engleză, franceză şi italiană, tipărit într-un tiraj de masă (15.000 exemplare) şi difuzat în
Europa, în primele luni ale anului 189114.
Ecouri
Primele reacŃii la constituirea „Ligii culturale” şi la Memoriul studenŃilor bucureşteni, au

fost cele din presa românească şi maghiară din Transilvania şi Ungaria. Pester Lloyd, organ
guvernamental, în numărul din 12 decembrie 1890 (n.) face o amplă relatare de la adunarea
studenŃească din Aula Mare a UniversităŃii din Bucureşti, din 26 noiembrie, la care, în prezenŃa a
peste 200 participanŃi, s-a dat citire proiectului de memoriu şi s-a dezbătut asupra necesităŃii
întemeierii Ligii. Ziarul budapestan considera Memoriul drept „foarte lat şi bombastic”15. În aceeaşi
zi, o corespondenŃă particulară a cotidianului Tribuna relata cititorilor săi despre acelaşi eveniment
din care aflăm că proiectul de memoriu a fost primit cu entuziasm, făcându-se propuneri pentru
exemplificarea afirmaŃiilor privind agresiunea guvernelor ungureşti împotriva şcolilor româneşti cu
situaŃia liceelor din Caransebeş şi Năsăud16. În urma dezbaterilor s-a adoptat hotărârea completării
Memoriului cu o hartă demografică, ceea ce s-a şi făcut. În privinŃa „Ligii Culturale” s-a insistat ca
această societate să fie deschisă românilor indiferent de ocupaŃie, nu numai studenŃilor, iar statutul
să prevadă posibilitatea organizării de secŃiuni, atât în Ńară cât şi în străinătate.
Astfel concepute, statutele „Ligii Culturale”, împreună cu Memoriul, au fost trimise ziarelor
din Transilvania şi Ungaria. Pentru a releva modul în care acŃiunea studenŃimii bucureştene era
percepută în mediile naŃionaliste ungureşti este ilustrativ editorialul Liga bucureşteană din ziarul
proguvernamental maghiar din Cluj - Kolozsvár17. Autorul constată că această ligă nu este nouă, ea
fiind continuatoarea SocietăŃii „CarpaŃii” acuzată că sub masca unor preocupări culturale ar fi
urmărit extinderea frontierelor României şi unirea poporului românesc, în deceniul opt al secolului.
Prin urmare, Liga nu era altceva decât „nume noi pentru Ńinte vechi”. Dorind reconstruirea Daco-
României „à la Papiu Ilarian”, prin împreunarea tuturor românilor, scopurile Ligii sunt politice,
camuflate sub faŃada obiectivelor de ordin cultural. Cât priveşte adeziunea românilor din Ungaria la
Ligă, ziarul era de părere că, cu excepŃia tribuniştilor, ea nu-şi va găsi nici un aderent deoarece
„intrarea în această Ligă e egală cu crima de les Majestate şi pentru că legile noastre vor pedepsi
aspru pe cei ce vor cuteza să se facă membri. Căci la noi românii au destule reuniuni de cultură”.
Articolul făcea parte dintr-un program concertat de guvern pentru discreditarea „Ligii Culturale” şi
pentru intimidarea simpatizanŃilor săi din Transilvania şi Ungaria. În acelaşi timp, guvernul
interzice difuzarea Memoriului pe teritoriul Ungariei, luând măsuri pentru confiscarea
12
Memoriul studenŃilor universitari români privitor la situaŃiunea românilor din Transilvania şi Ungaria, p.51
13
Ibidem, p.53
14
Vasile Netea, Spre unitatea statală a poporului roman. Legături politice şi culturale între anii 1859-1918, Editura
ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p.211.
15
„Tribuna”, an VII, 1890, nr.275, 2/14 dec., p.1
16
Idem , an VII, 1890, nr.273, 30 nov./12 dec., p.2
17
„Kolozsvár” (Cluj), 1891, nr.7, 10 ianuarie, Apud : „ Tribuna”, an VIII, 1891, nr.1, 1/13 ian., p.2
30
exemplarelor intrate fraudulos18. În Cluj, tinerii naŃionalişti unguri, aŃâŃaŃi de presă, ard în mod
demonstrativ exemplare ale Memoriului şi ale gazetei Tribuna din Sibiu.
În privinŃa gazetelor româneşti din Transilvania receptarea Memoriului este diferită. Tribuna
şi Foaia poporului manifestă un entuziasm nedisimulat faŃă de „Liga Culturală” şi Memoriu,
Familia şi Gazeta de Transilvania adoptă un ton neutru, Telegraful român, consideră Memoriul
calomnios şi tendenŃios, iar Corneliu Diaconovici în Romännische R÷vue, deşi este de acord cu
Memoriul, critică tonul prea acid, imprimat, după părerea sa, de refugiaŃii ardeleni din România.
Acestora din urmă le răspunde Gh.Bogdan Duică printr-un pamflet intitulat O replică, acuzându-i
că dau apă la moara presei naŃionaliste ungureşti care, preluându-le afirmaŃiile, trăgea concluzia că
înşişi românii nu sunt de acord cu conŃinutul Memoriului studenŃesc19.
Ioan Slavici intervine şi el în dispută printr-o scrisoare deschisă publicată în Tribuna. El
consideră Memoriul „un act cumpătat şi binemăsurat care poate avea trecere liberă chiar şi în
Ungaria şi poate să fie citit chiar şi de cel mai sever diplomat”.20 În privinŃa autorilor Memoriului,
I.Slavici accentuează asupra faptului că acesta este o operă colectivă.
Dar, mult mai importantă decât gâlceava presei româneşti din Transilvania în legătură cu
oportunitatea, forma şi conŃinutul Memoriului, este reacŃia opiniei publice şi a presei europene în
legătură cu soarta românilor din Transilvania şi Ungaria. Pentru că documentul a produs multe
reacŃii de simpatie în Ńările europene. Cu atât mai mult cu cât stări de fapt ca cele descrise în
Memoriu mai erau de regăsit şi în alte zone ale continentului. StudenŃii francezi din Paris, Dijon,
Aix en Provence, Lille, solidarizându-se cu românii, se gândeau la fraŃii lor din Alsacia şi Lorena,
italienii din Roma, Padova, Torino, Neapole, Genova, Parma, evocau lupta de eliberare a teritoriilor
italiene încă sub stăpânire străină, presa şi studenŃii germani vedeau în politica intransigentă şi dură
împotriva naŃionalităŃilor din Ungaria un pericol pentru stabilitatea geopolitică a Europei, în timp ce
naŃionalităŃile ameninŃate de politica de maghiarizare din Ungaria se încăpăŃânau să persevereze în
dizidenŃă.
Este semnificativ în sensul afirmaŃiei de mai sus poziŃia ziarului Agramer Tagblatt
referitoare la rezistenŃa naŃionalităŃilor din Ungaria faŃă de politica de asimilare: „Că naŃionalităŃile
nemaghiare din Ńară, odată cu căderea limbii oficiale şi culturale latine, vor năzui a se pune pe
picioare proprii şi că vor refuza a cumpăra pentru acest idiom pe cel maghiar, la aceasta trebuie să
se aştepte omul numai întrucâtva cuminte. Trebuie să se aştepte cu atât mai vârtos, cu cât aceste
popoare, slavii, românii şi germanii se reazimă în Europa de conaŃionali mai mult sau mai puŃin
puternici, cu cât ei sunt în stare de a-şi identifica aspiraŃiile lor culturale cu naŃiuni din afara
statului ungar”21.
La reacŃia cu totul pozitivă a presei şi a mediilor studenŃeşti s-au adăugat şi numeroase voci
ale personalităŃilor politice ale epocii. Printre acestea: deputatul austriac Dr.K.Lueger,
W.E.Gladstone22, fost prim-ministru al Angliei, Jules Simon23, Garibaldi24, Imbriani, Maineri,
Blanksted, Pič, s-au însufleŃit de cauza românilor.
La Congresul de la Roma din 1891, deputatul român Nicolae Fleva, sub impulsul
Memoriului studenŃesc, propune o rezoluŃie, adoptată de Congres, care recomanda guvernelor Ńărilor
participante „respectarea caracterului etnografic şi dezvoltarea naŃionalităŃilor după legile libertăŃii
18
Prin OrdonanŃa ministerială 19.341 din 24 martie 1891, Ministrul comerŃului, Báross Gabriel, interzice transportul
prin poştă pe teritoriul Ungariei a broşurii cu titlul Memoriul studenŃilor universitari români. Vezi : „Tribuna”, an VIII,
1891, nr.80, 7/19 aprilie, p.3
19
Idem , an VIII, 1891, nr.69, 24 martie/5 aprilie, p.2
20
Idem , an VIII, 1891, nr.71, 28 martie/9 aprilie, p.2
21
„Agramer Tagblatt” (Zagreb), nr.25 din 31 ian.1981. Apud: „Tribuna”, an VIII, 1891, 26 ian./7 febr., p.2.
22
William Ewart Gladstone, (1809-1898). Om politic englez, şef al Partidului Liberal, în mai multe rânduri (1868-
1874; 1880-1885; 1892-1894), prim ministru al Angliei.
23
Jules Simon, (1814-1896). Om politic francez, profesor de filosofie la Sorbona.
24
Ricciotti Garibaldi, (1847-1924), fiul lui Giuseppe Garibaldi, general italian.
31
şi ale justiŃiei”25. În Reichsrat-ul de la Viena deputatul Dr.Karl Lueger rosteşte un înflăcărat discurs
în apărarea cauzei românilor din Ungaria prilejuit de impactul Memoriului studenŃilor bucureşteni26.
Pe adresa din Bucureşti a „Ligii Culturale” au sosit în tot cursul anului 1891 scrisori de
simpatie şi încurajare din partea tinerimii universitare din Europa şi a unor personalităŃi politice şi
culturale marcante ale epocii, iar importante ziare, printre care: La Reforma, Cultura, Il secolo
(Italia), Kreuzzeitung, Magdeburgische Zeitung, Kölnische Rundschau, Münchner Allgemeine
Zeitung (Germania), Le Figaro, Le NaŃional, La France, L'Univers, La Rèpublique Francaise
(FranŃa), Times (Anglia), La Reforme, Le Precourrsèurs, Het Handelablad van Antwerpen (Belgia),
ş.a.27 au îmbrăŃişat cauza luptei românilor, arătând opiniei publice europene că în Austro-Ungaria
există o problemă nesoluŃionată: chestiunea naŃionalităŃilor.
Dar, la fel de considerabile, prin consecinŃe, au fost şi manifestările ostile Memoriului, care
n-au întârziat să apară. Ele au venit, în principal, din direcŃia presei naŃionaliste ungureşti, a
mediilor universitare din Ungaria, precum şi a măsurilor precipitate ale guvernului de interzicere a
răspândirii Memoriului bucureştean în Transilvania şi Ungaria. Aceste reacŃii au determinat
intrarea în scenă a tinerimii universitare româneşti din Austro-Ungaria, al cărui principal purtător de
drapel s-a dovedit Aurel C.Popovici.
Răspunsul studenŃilor maghiari
Prima reacŃie ideatică coerentă la argumentele Memoriului studenŃilor bucureşteni a venit

din partea lui Moldóván Gergely, un profesor român renegat de la Universitatea din Cluj, prezentat
de presa maghiară ca patriot român şi doctor erudit. Acesta, pe parcursul a patru numere din ziarul
Kolozsvár din primăvara anului 1891, publică un studiu istoric ca răspuns la argumentele
Memoriului românesc. Foarte călduros receptat de opinia publică maghiară şi de oficialităŃile
statului, studiul a fost publicat în broşură, tradus în limbi de circulaŃie europeană şi difuzat în
mediile culturale şi politice europene în dorinŃa spulberării mitului despre originea şi continuitatea
românească în spaŃiul carpatic, supralicitând rolul ungurilor în istoria formării şi afirmării poporului
român. Argumentele lui Moldóván Gergely vor fi preluate de studenŃimea maghiară în elaborarea
Răspunsului pe care se pregătea să-l redacteze spre combaterea Memoriului colegilor lor
bucureşteni. De altfel, o delegaŃie studenŃească formată din membrii comitetului de redactare a
Răspunsului îl vizitează pe profesorul clujean, în cursul lunii martie a anului 1891, mulŃumindu-i
pentru ciclul de articole împotriva Memoriului valah28.
La 16 aprilie are loc o mare întrunire a studenŃilor budapestani la Universitate, la care au
participat şi cinci delegaŃi ai studenŃilor din Cluj. Preşedintele adunării a fost Rényi Iosif, student la
drept, care va coordona şi comitetul de 20 ales cu acest prilej, însărcinat cu redactarea şi difuzarea
Răspunsului29. Adunarea a condamnat Memoriul studenŃilor bucureşteni şi a trimis o telegramă de
felicitare profesorului Moldóván Gergely.
StudenŃimea română de la Budapesta, grupată în Societatea culturală „Petru Maior” s-a
menŃinut rezervată, neparticipând la şedinŃă deşi a fost invitată personal de Rényi Iosif. Cât despre
studentul român Victor Mezin pe care presa maghiară îl cita printre vorbitorii ce au combătut
Memoriul, corespondentul „Tribunei” declara că nu îl cunoaşte, şi că nu l-a autorizat nimeni să
vorbească în numele studenŃimii române30.
În acest context, la începutul lunii iulie a anului 1891 apare de sub tipar, în limbile maghiară,
franceză şi germană, lucrarea Românii din Ungaria şi naŃiunea maghiară. Răspunsul tinerimii de la
25
„Tribuna”, an VIII, 1891, nr.266, 30 nov./12 dec., p.2
26
Ibidem, (Adunarea generală a Ligii. Raport special al Tribunei)
27
Raportul general despre activitatea Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor citit în Adunarea generală
din 24 nov.1891, Bucureşti, 1891.
28
„Erdélyi Hiradó” (Cluj), nr.10, 1891. Apud : „Tribuna”, an VIII, 1891, 31 martie/12 aprilie, p.3
29
„Tribuna”, an VIII, 1891, nr.80, 7/19 aprilie, p.1-2
30
Ibidem, an VIII, 1891, nr.81, 9/21 aprilie, p.2-3
32
şcolile înalte maghiare la Memoriul tinerimii universitare din România 31.
ConŃinutul acestui document a determinat pe tinerii studenŃi români din Graz, Viena,
Budapesta şi Cluj să iasă din espectativă şi să răspundă argumentelor cu care studenŃii unguri sperau
să contracareze protestul românesc. Pentru că Replica junimii academice române din Transilvania
şi Ungaria se va raporta la acest document, este nevoie să-l relevăm în datele sale esenŃiale32.
Răspunsul a fost structurat pe douăsprezece capitole.
În prima parte autorii aşează istoria naŃiunii maghiare în contextul politic european, pornind
de la afirmaŃia după care poporul maghiar – dacă aserŃiunile memoriului bucureştean s-ar dovedi
adevărate – ar trebui să piardă stima şi preŃuirea pe care şi-a câştigat-o în faŃa Europei în cei o mie
de ani de când s-a aşezat pe aceste locuri. Maghiarii sunt singurul popor venit din Asia alcătuitor de
stat în răsăritul Europei şi a rezistat bazându-se pe o seamă de atribute, printre care putere şi calităŃi
militare, virtute, cultură, ordine, dreptate, dragostea de libertate, calităŃi avute dintotdeauna.
În timpurile noi ideea naŃională a devenit ideea conducătoare a popoarelor şi un instrument
eficient al politicii. În acest context în sud – estul Europei s-a constituit „unul dintre cele mai tinere
state şi regate – regatul valah, în limba europeană – România”33. Este de remarcat faptul că
Răspunsul face abstracŃie de existenŃa statelor feudale româneşti şi de rolul lor în această parte a
Europei. De altfel, contrastul între vechimea milenară a Ungariei şi tinereŃea naŃiunii române, a
tradiŃiilor şi a statalităŃii sale este o permanenŃă a Răspunsului.
„De când s-a petrecut această schimbare, de atunci neamurile nemaghiare, locuitoare în Ńara
noastră – afirmă Răspunsul – sunt mereu neliniştite, agitate. Popoarele noastre, tovarăşii noştri de
arme cei mai credincioşi în decursul veacurilor, slavii şi valahii sunt acum jertfele amăgirilor,
instigaŃiilor şi neliniştilor permanente”34.
Aici se cuvine remarcat faptul că, încă din introducere, autorii Răspunsului caută să
proiecteze în exteriorul graniŃelor Ungariei cauzele nemulŃumirilor din sânul naŃionalităŃilor. Aceste
tendinŃe păcătoase, afirmă în continuare Răspunsul, sunt contrare păcii, intereselor Ungariei şi chiar
ale respectivelor popoare, pentru că nici tradiŃiile istorice, nici normele de drept sau realităŃile
geopolitice nu dau nici o legitimitate acestor tendinŃe subversive ale panslavismului şi daco-
românismului. De fapt, scopul memoriului bucureştean este introducerea în conştiinŃa europeană a
unui astfel de titlu de drept prin calomnierea neruşinată a naŃiunii maghiare – conchid la încheierea
capitolului redactorii Răspunsului.
Această afirmaŃie, vizând scopurile ascunse, politice şi iredentiste ale daco-românismului,
pus în legătură cu panslavismul, ca pericole la adresa stabilităŃii Europei apare cu perseverenŃă în
presa naŃionalistă maghiară, fiind preluată de studenŃii unguri din limbajul curent al clasei politice
naŃionale.
Capitolul următor sintetizează acuzaŃiile din Memoriul bucureştean. Acestea sunt cuprinse în
trei afirmaŃii esenŃiale. În primul rând, naŃiunea maghiară a fost în trecut şi este şi în prezent
duşmanul culturii poporului român din Ungaria. În al doilea rând, naŃiunea maghiară a oprimat în
trecut naŃiunea română şi o face şi astăzi, despuind-o de toate drepturile cetăŃeneşti şi de libertate.
În sfârşit, Memoriul bucureştean ar acuza faptul că rasa maghiară este duşmanul celei române,
naŃiunea maghiară se sileşte să despoaie pe români de naŃionalitatea lor şi în acest sens foloseşte
toate mijloacele de a extirpa elementul românesc care este sentinela ordinei şi culturii apusene35.
Se poate observa, comparând textul celor două documente, că Memoriul studenŃilor români
nu se războieşte nici cu „rasa maghiară”, nici cu naŃiunea maghiară, ci cu ideea de stat naŃional
maghiar, într-o Ungarie multinaŃională şi cu politica de deznaŃionalizare a guvernelor Ungariei
dualiste care nu-şi respectau legislaŃia liberală promulgată la începutul constituirii sale.
31
În limba maghiară: A magyar románok es a Magyar nemzet, (Românii din Ungaria şi naŃiunea maghiară),
Budapesta, 1891.
32
A fost folosită în acest demers traducerea românească a Răspunsului, publicată în foileton în ziarul „Tribuna”, an
VIII, 1891, nr.153-166, din iulie – august.
33
Idem, an VIII, 1891, nr.153, 10/22 iulie, p.1-2
34
Ibidem, p.2
35
Ibidem
33
Pornind de la cele trei capete de acuzare pe care Răspunsul le desluşeşte în textul
Memoriului, printr-o logică clară, acesta îşi propune să răspundă la trei întrebări şi anume: a) Este
adevărat că naŃiunea maghiară este duşmanul românilor din Ungaria?; b) Este adevărat că i-a
persecutat în trecut şi îi persecută şi în prezent prin intermediul instituŃiilor statului? şi c) Este
adevărat că maghiarii sunt în răsăritul Europei elemente de dezordine, primejdie pentru cultura
apuseană şi pentru libertate, în timp ce românimea este sentinelă a ordinii şi culturii apusene? Dacă
studenŃii bucureşteni spun adevărul şi afirmaŃiile lor se dovedesc adevărate – atunci am pierdut
procesul – afirmă tranşant autorii Răspunsului, dacă NU, studenŃii bucureşteni spun minciuni iar
Memoriul este irelevant chiar dacă ar reprezenta „crudul adevăr”36.
În continuare, Răspunsul îşi propune să expună punctul de vedere al studenŃimii maghiare
faŃă de Memoriul colegilor bucureşteni.
În argumentele lor pentru combaterea afirmaŃiilor studenŃilor români, în trufia
propriilor dreptăŃi şi adevăruri şi în inconsistenŃa concluziilor formulate pe baza unor date şi
idei contestate în epocă, infirmate de istorie, se află reacŃia lui Aurel C.Popovici şi a colegilor
săi de generaŃie şi impulsul Replicei.
Ce i-a putut nemulŃumi într-atâta pe studenŃii români din universităŃile imperiului încât să-şi
rişte viitorul?
Răspunsul la întrebarea de mai sus se află în capitolele III – XII ale documentului elaborat
de studenŃii maghiari în elanul lor tineresc de a apăra imaginea patriei lor în ochii străinătăŃii.
Lectura lor crea imaginea stranie că toate stările de lucruri vizate de Memoriul studenŃilor români
nu existau ca atare decât în percepŃia lor eronată, că în Ungaria anului 1891 erau rezolvate toate
doleanŃele naŃionalităŃilor care încă existau între graniŃele sale. Legea naŃionalităŃilor, legile şcolare,
legea presei, legea electorală, erau cele mai liberale din Europa acelor vremi şi ofereau drept de
existenŃă şi de afirmare tuturor cetăŃenilor patriei. ConstituŃionalismul maghiar era cel mai vechi şi
cel mai remarcabil din Europa, maghiarul, împărŃindu-l timp de un mileniu, cu toŃi locuitori acestei
patrii indiferent de rasă (Cap.III). Dacă administraŃia era rea sau bună, era astfel pentru toŃi
cetăŃenii unguri indiferent de limbă şi naŃionalitate. Arondarea comitatelor a urmat o evoluŃie
istorică inalienabilă. AfirmaŃia că românii nu ajung la funcŃii în stat este o „minciună nechibzuită”
(Cap.VIII). Românii aveau biserici naŃionale recunoscute, aveau şcoli generale chiar şi gimnazii,
aveau în cadrul universităŃilor din Budapesta şi Cluj catedre de limba şi literatura română, aveau
instituŃii economice, reuniuni culturale de toate felurile (Cap.X), aveau chiar subvenŃii de la statul
maghiar; erau judecaŃi cu dreptate – prin urmare trebuiau să fie mulŃumiŃi. De altfel „istoria naŃiunii
maghiare dovedeşte în mod neîndoielnic, că populaŃia de naŃionalitate românească a Ungariei a fost
secole de-a rândul şi la bine şi la rău în solidaritate cu naŃiunea maghiară, iar tinerimea universitară
română nu va fi în stare să citeze exemple contrare în istoria celor 7 – 8 secole” (Cap.V)37.
StudenŃii români mai erau acuzaŃi că revendică pentru iredentismul românesc douzeci şi
cinci de comitate din Ungaria cu o suprafaŃă de 122.801 km² şi o populaŃie de cinci milioane de
suflete, deşi în textul Memoriului nu se face nici o aluzie de acest gen. AfirmaŃiile se bazau pe harta
demografică ataşată memoriului (Cap.IV)38.
Nici în domeniul argumentelor de natură istorică, sau mai degrabă în primul rând aici,
studenŃii nu aveau dreptate în nici una din aserŃiunile lor. ŞtiinŃa istorică a dovedit indubitabil că
românii nu se pot considera autohtoni în Ardeal. Povestea după care ei ar fi urmaşii dacilor şi a
coloniştilor romani aduşi aici de Traian este o născocire târzie a lui Bonfinius şi nu are nici un fel de
valoare ştiinŃifică, chiar dacă se mai găseşte câte un savant din străinătate care susŃine acest lucru
(Cap.VI). În Dacia lui Traian nu a existat romanizare ca în Spania sau FranŃa, limba română nu s-a
putut naşte în Dacia, deoarece s-a format în secolele V-VI în Balcani iar originea latină nu este
decât o iluzie pe care românii şi-au format-o, căutându-şi „o mamă, dar nu cea adevărată, ci una
frumoasă şi vestită” (Cap.VI-VII)39. În sprijinul acestor adevăruri de necontestat sunt făcute
36
„Tribuna”, an VIII, 1891, nr.153, 10/22 iulie, p.1-2
37
Idem , an VIII, 1891, nr.155, 12/24 iulie, p.1
38
39
34
trimiteri bibliografice din Tomaschek40 (Zur Kunde der Hämus – Halbensel Sitzungberichte, Viena,
1881, p.486) şi Kopitar41 (Albanische, Valackische und Bulgarische Sprache, in Jarbücher der
Literatur, Viena, XLV, 1829), fiind amintiŃi în context Roesler, Hunfalvy, Miklisich şi Réthy.
În continuare Răspunsul neagă existenŃa unui voevodat al Transilvaniei autonome în cadrul
Regatului Ungariei. Principatul Transilvaniei, format după dezastrul de la Mohács, este o continuare
a statului ungar sub principi naŃionali, iar defecŃiunea produsă de habsburgi prin menŃinerea
Principatului Transilvaniei în cadrul Imperiului a fost reparată prin legile de la 1848 care au adus în
cele din urmă puterea şi unirea Ungariei; Atunci, la 1848, din dieta Ardealului care a pronunŃat
unirea cu Ungaria „nu a fost exclus nimenea dintre cei îndreptăŃiŃi de a lua parte” (Cap.VII)42.
Asupra momentului 1848, autorii Răspunsului revin şi în capitolele următoare. Ei caută să
impună punctul de vedere după care, până atunci toate năzuinŃele poporului român s-au plasat pe
terenul recunoaşterii drepturilor bisericeşti şi spre uşurarea robotelor iobăgeşti (Cap.XI). Abia după
proclamarea legilor de la 1848 românii şi-au formulat primele revendicări naŃionale, de altfel – un
act inutil căci „naŃiunea maghiară, cu două luni înainte, a proclamat toate drepturile şi libertăŃile atât
pentru naŃionalitatea românească cât şi pentru celelalte (Cap.XI)43. Atunci pentru ce românii şi-au
Ńinut o adunare proprie – Adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848, oare maghiarii nu le-au dat
românilor libertate? se întreabă nedumeriŃi autorii Răspunsului. Deşi aceştia îl citează pe A.Papiu
Ilarian, se prefac că nu cunosc adevăratele cauze ale insurecŃiei româneşti de la 1848 – 1849,
punând ridicarea la luptă contra maghiarilor pe seama amăgirilor şi promisiunilor neonorate ale
CurŃii vieneze. Despre unirea cu Ungaria peste voinŃa naŃiunii române şi nerecunoaşterea ei, autorii
Răspunsului nu amintesc.
De altfel, momentul 1848-1849 a avut ecouri deosebite în planul luptei de idei din deceniile
următoare. ParticipanŃii la evenimente şi urmaşii acestora au căutat să justifice deciziile adoptate la
1848.
Aparent, românii, ca apărători ai tronului şi ai legitimităŃii, erau acuzaŃi de istoriografia
maghiară pentru eşecul luptei lor împotriva monarhiei habsburgice, pentru libertatea patriei.
ReverberaŃiile acestor acuzaŃii în rândurile opiniei publice europene, întreŃinute cu asiduitate de
presa naŃionalistă şi de exilul maghiar, unit în jurul modelului Ungariei Sfântului Ştefan şi a lui
Kossuth, întreŃineau pentru multă lume ideea confruntării între o Ungarie constituŃională şi liberală,
luptătoare înflăcărată pentru triumful ideilor de libertate, egalitate şi democraŃie – pe de o parte – şi
tabăra reacŃiunii, susŃinătoare a legitimităŃii unui imperiu învechit, calcifiat şi desuet, formată din
naŃiunile conlocuitoare, în general, şi de românii din Transilvania şi Ungaria, în special.
Trebuia să fii un avizat cunoscător al realităŃilor Ungariei dualiste pentru a sesiza, dincolo de
aparenŃe, adevăratele stări de lucruri, începând de la cauzele care au plasat revoluŃia română din
Transilvania în tabăra habsburgilor şi până la politica sistematică de topire a naŃionalităŃilor în
creuzetul naŃiunii politice şi a statului naŃional maghiar. Menirea Memoriului studenŃilor
bucureşteni şi a Replicii prilejuite de Răspunsul studenŃilor maghiari, consta în adunarea de
argumente în favoarea legitimităŃii luptei naŃionalităŃilor din regatul Ungariei şi a impunerii în
conştiinŃa europeană a existenŃei unei probleme a naŃionalităŃilor în statul maghiar.
Ultimul capitol, al XII-lea, din Răspuns este rezervat concluziilor care nu diferă de tonul şi
nota dominantă a textului. Dacă studenŃii români solicitau lumii civilizate să nu-i creadă à priori ci
să cerceteze înşişi prin oamenii lor de încredere în ce măsură afirmaŃiile Memoriului sunt corecte,
colegii lor unguri, siguri pe ei şi pe argumentaŃia lor, trag singuri concluziile după care nu este alt
răspuns decât că atacul tinerimii bucureştene este nedemn, că aserŃiunile Memoriului lor nu
corespund adevărului, că demersul lor are valoarea unui pamflet inspirat de ura politică. Această ură
nu vine din partea „poporului nostru valah” care este paşnic, are pretenŃii modeste, în general este
40
Wilhelm Tomaschek, (1841-1901). Orientalist şi geograf austriac. A publicat studii de geografie istorică (GoŃii în
Taurida, Vechii traci), studii asupra topografiei Asiei Mici în Evul Mediu, ş.a.
41
Bartolomeu Kopitar, (1780-1844). Lingvist şi filolog sloven. Specialist în slavistică. A editat Codex Clazianus – cel
mai vechi monument glagolitic slav.
42
„Tribuna”, an VIII, 1891, 156, 13/25 iulie, p.1-2
43
Idem, an VIII, 1891, nr.164, 24 iulie/5 aug., p.1
35
cu suflet blând şi în linişte împarte soarta comună cu maghiarii, în bine şi în rău, îndeplinindu-şi
fără şovăire îndatoririle cetăŃeneşti. Această ură politică este a unui partid politic din România şi a
aliaŃiilor din Ungaria, consideră Răspunsul, fără a-i numi nici pe unii, nici pe alŃii. Această ură s-a
născut din considerentul că România este cel mai tânăr stat din Europa (trecutul voevodatelor
nemeritând numele de istorie) şi priveşte cu apetit şi cu ochii injectaŃi în jurul său pretinzând
teritorii ale statelor din jur sub titlu de drept că acolo locuiesc români (Cap.XII)44. Dar, avertizează
în continuare Răspunsul, „acest stat de o mie de ani se numeşte Ungaria... S-a numit aşa chiar şi
atunci când puterea austriacă l-a despoiat de caracterul său de stat. De o mie de ani vreun stat care
să se fi numit cu alt nume, nu s-a înfiinŃat nici în mod trecător. Statul acesta există şi astăzi şi se
numeşte Ungaria. Astfel se numeşte şi s-a numit după poporul care l-a întemeiat, l-a susŃinut şi îl
susŃine şi astăzi. Poate-se închipui, ca limba oficială, caracterul, culorile şi emblema lui să fie altele
decât cele maghiare?”45. Cât priveşte maghiarizarea, aceasta este un fenomen firesc, rezultat al
amestecului natural şi al progreselor în domeniile economiei, ştiinŃelor şi a tehnologiei
comunicaŃiilor – consideră autorii Răspunsului46.
Aceste concluzii izvorâte din patriotismul sincer al generaŃiei tinere, crescute şi educate în
spiritul dreptului istoric unguresc, au stârnit reacŃii contrare la confraŃii lor români pentru care toate
frustrările şi nedreptăŃile, toate rănile greu cicatrizate, sau necicatrizate ale istoriei mai vechi sau
mai recente, se regăseau în Răspuns, ca argumente ale constituŃionalismului şi dreptăŃii ungureşti.
La toate aceste afirmaŃii sosise timpul ca studenŃii români din universităŃile Austro-Ungariei
să-şi exprime punctele de vedere. Nu se putea, la nesfârşit ca alŃii să vorbească în numele lor.
4. Replica junimii academice române din Transilvania şi Ungaria
La scurt timp după publicarea şi difuzarea Răspunsului, în prima decadă a lunii august 1891,
ziarul budapestan Pester Lloyd îşi informa cititorii că studenŃii români de la universităŃile din Viena,
Graz, Paris şi Berlin intenŃionează să dea o replică studenŃilor maghiari47. În aceeaşi vreme, broşura
profesorului clujean Moldóván Gergely era tradusă şi publicată în limbile germană (iulie 1891) şi
franceză (august 1891)48. Deci, în vara anului 1891, circulau în mediile studenŃeşti din Europa
Memoriul bucureştean alături de două riposte venite din partea maghiară: broşura lui Moldován G.
şi Răspunsul studenŃilor unguri.
Acesta este contextul intrării lui Aurel C.Popovici în avanscena mişcării naŃionale a
românilor din monarhia dualistă. Hotărârea de a organiza studenŃimea română din centrele
universitare ale imperiului pentru a riposta la afirmaŃiile pe care le considera calomnioase în
Răspunsul studenŃilor unguri şi energia depusă în acest scop, îl transformă pe A.C.Popovici în lider
necontestat al generaŃiei sale.
Biografia lui Aurel C.Popovici poate fi împărŃită în două mari etape: dinainte şi de după
apariŃia Replicei.
Până la decizia de a riposta Răspunsului studenŃilor maghiari, adică până în vara anului
1891, Aurel C.Popovici urmează un traseu biografic comun multor tineri români din Ungaria acelor
vremuri: absolvirea, cu greutăŃile materiale inerente unui copil de meseriaş, a studiilor gimnaziale,
apoi, beneficiind de stipendii de la FundaŃia Gojdu, s-a înscris la Universitatea din Viena spre a se
pregăti pentru cariera de medic. În mod firesc, ar fi urmat absolvirea facultăŃii de medicină, un
doctorat într-unul din domeniile acestei ştiinŃe în mare expansiune, apoi deschiderea unui cabinet
într-unul din oraşele sau târguşoarele imperiului, lupta pentru câştigare a unei clientele şi pentru
asigurarea unor câştiguri corespunzătoare statutului dobândit.
44
„Tribuna” ,an VIII, 1891, nr.165, 25 iulie/6 august , p.2
45
Ibidem
46
Ibidem, p.1
47
Idem , an VIII, 1891, nr.167, 27 iulie/8 aug. , p.1
48
Editată în limba franceză : Réponse au memoire de la jeunesse roumaine de Bucarest, par le dr. Grégoire Moldován,
professeur á lÚniversité de Kolozsvár, traduite de l´ hongrois par A. de Berthe.
36
Aurel C.Popovici avea, însă, ceva deosebit, care-l individualiza faŃă de mulŃi colegi de
generaŃie: preocupările sale de autodidact pentru studiul ştiinŃelor politice – care nu aveau nimic în
comun cu medicina, precum şi aptitudinile pentru limbile străine – care i-au facilitat accesul la cărŃi
şi documente din surse diferite. Acestor calităŃi li se adaugă temperamentul său de luptător, firea sa
tumultoasă şi expansivă. Replica junimii academice române din Transilvania şi Ungaria a făcut
restul. Procesul Replicei l-a transformat în erou naŃional.
După momentul Replicei, opera lui Aurel C.Popovici va fi atât de împletită cu biografia sa,
încât numai necesităŃile demersului epistemologic le-ar mai putea despărŃi.
Astfel, spre deosebire de opinia aproape unanimă, după care în biografiile oamenilor de
seamă trebuiesc căutate rădăcinile şi punctele cardinale ale operei lor, în cazul lui Aurel C.Popovici
opera şi, în accepŃiune mai largă, acŃiunea politică pentru urmărirea proiectelor sale, îi vor
determina biografia. Vulcanul era pe cale să erupă.

În laboratoarele Replicei
După rapide consultări cu colegii din Graz şi Viena, Aurel C.Popovici se pune în fruntea
comitetului studenŃesc pentru redactarea Replicei la Răspunsul maghiar.
Alexandru Vaida Voevod evocă în memoriile sale acele zile fierbinŃi, făcând observaŃii
deosebit de interesante referitoare la personalitatea lui Aurel C.Popovici. Acesta a făcut mai multe
călătorii la Viena şi Budapesta spre a se consulta cu colegii, pentru a aduna materiale documentare
din arhive, biblioteci şi de la colaboratori. „De fiecare dată – îşi aminteşte Alexandru Vaida Voevod
– stătea de vorbă cu studenŃii români din capitala imperiului, relevându-le pagini de istorie, cu
analize aprofundate din punct de vedere social, economic şi naŃional. Îşi îndemna conaŃionalii la
studiu şi pregătire asiduă. ‹‹Nouă ni s-a înstrăinat clasa aristocratică – constata Aurel C.Popovici.
Va trebui să o înlocuiŃi. Progresul unui neam depinde de calitatea aristocraŃiei sale. Cu cât vom
dispune de mai mulŃi bărbaŃi talentaŃi, pregătiŃi şi activi, cu atât naŃia noastră va putea progresa mai
repede şi mai real»”49. Iată-l pe Aurel C.Popovici dascăl pentru mai tinerii colaboratori, adunaŃi în
jurul său la „Café Wien”, la Budapesta sau la Graz. Ideea aristocraŃiei spiritului, a intelectualităŃii ca
motor al progresului naŃiunii, va reprezenta un crez pe care Aurel C.Popovici l-a profesat în întreaga
sa viaŃă, el însuşi reprezentând un model în acest sens.
Şi prietenia lui Valeriu Branişte cu Aurel C.Popovici datează tot din vremea redactării
Replicei. „Cam pe atunci venise de la Graz şi Aurel C.Popovici pe mai multe zile la Budapesta, nota
Valeriu Branişte în amintirile din închisoare. De atunci şi datează prietenia noastră schimbătoare,
dar la sfârşit cordială. Atunci ne-am hotărât a scoate Replica la Răspunsul unguresc ”50.
Într-o biografie a lui Aurel C.Popovici redactată de Dr.Marius Sturza şi publicată în mai
multe numere ale gazetei Patria din 1923, la şase ani după moartea lui Aurel C.Popovici,
rememorând vremea elaborării Replicei, se relatează: „Această replică, domnilor, a fost redactată şi
gătită în nişte camere scunde şi mici din Langegasse şi membrii „României June”, care desigur nu
reclamă să fie citaŃi aici, au petrecut multe nopŃi nedormite dimpreună cu maestrul lor Aurel
C.Popovici în muncă asiduă ca să se scoată la lumină opera însemnată la care se angajaseră”51.
Printre studenŃii de care îşi aminteşte Marius Sturza drept colaboratori ai lui A.C.Popovici la Viena
se numărau Alexandru Vaida Voevod, Iuliu Maniu şi Nicolae Comşa.
Prima ieşire în public a comitetului de acŃiune datează din 30 august 1891, când studenŃii
români dau publicităŃii o scrisoare prin care, într-un ton direct şi aspru, atât de caracteristic
impetuosului A.C.Popovici, îi admonestează pe studenŃii din Lemberg (Lwow) care au trimis
studenŃilor maghiari o scrisoare prin care le apreciază Răspunsul. Acest gest este explicat de români
prin faptul că studenŃii din Lemberg ar fi primit Răspunsul fără să citească Memoriul. În opinia
autorului scrisorii, Răspunsul maghiar „nu e decât un mozaic de nemaipomenite intervertiri şi
49
Alexandru Vaida Voevod, Memorii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, vol.I, p.68.
50
V. Branişte, Amintiri din închisoare (Însemnări contimporane şi autobiografice), Editura Minerva, Bucureşti, 1972,
p.149.
51
Marius Sturza, Aurel C.Popovici, în “Patria” (Cluj) , 1923, an V, nr.160, vineri, 27 iulie, p.2
37
sofisme naive – care – vorbind despre poporul nostru ... întrebuinŃează un ton de o aroganŃă atât de
revoltătoare, încât s-ar crede că trăim în vremuri medievale”52. În continuare studenŃii polonezi sunt
înştiinŃaŃi că: „în toamna aceasta vom publica o replică (s.n) la pamfletul maghiar şi sperăm că
lumea nepărtinitoare, pe baza unei mulŃimi de date autentice, va putea vedea cât e de curat
arsenalul, din care colegii noştri maghiari şi-au scos armele lor”53.
Documentul este important prin faptul că semnalează existenŃa la sfârşitul lunii august a
comitetului de acŃiune, cu reprezentanŃi din Viena şi Graz, că acesta era hotărât să elaboreze până în
toamna aceluiaşi an o Replică la Răspunsul studenŃilor unguri iar această lucrare urma să aducă
numeroase date autentice în argumentarea cauzei româneşti. Liniile generale ale proiectului Replicei
erau deja conturate.
Procesul organizării studenŃimii române în vederea elaborării Replicei era îngreunat de
faptul că aceştia erau în vacanŃa de vară iar societăŃile studenŃeşti, ca structuri alese democratic,
funcŃionau pe perioada unui an universitar. StudenŃii din Budapesta, după mai multe zile de discuŃii
cu Aurel C.Popovici, sosit în capitala Ungariei la începutul lunii octombrie (3 octombrie) 1891, se
întrunesc şi ei pentru a-şi alege conducerea societăŃii pe anul şcolar 1891-1892. Cu acest prilej,
analizând conŃinutul Răspunsului colegilor unguri, dau publicităŃii o declaraŃie tranşantă:
„StudenŃimea română din cadrul SocietăŃii Petru Maior a dezbătut cauza contramemoriului şi a
hotărât în unanimitate că aderează la acŃiunea pornită de comitetul executiv de la Graz, şi a ales
totodată o comisiune, pe care a însărcinat-o cu adunarea datelor necesare pentru un răspuns la
contramemorandul maghiar şi cu transpunerea acestor date în mâinile comitetului executiv de la
Graz”54.
Conducerea „SocietăŃii Petru Maior”, aleasă cu acest prilej, era formată din George
Morariu, student la medicină – preşedinte, Alexandru MihuŃa, student la filosofie – vicepreşedinte şi
Elie Cristea, student la filosofie - secretar55.
Aderarea studenŃilor români din Societatea „Petru Maior” la mişcarea începută la Graz şi
Viena împotriva contramemoriului maghiar a stârnit, cum era şi de prevăzut, un şuvoi de ură din
partea colegilor şi a presei ungureşti. Magyar Hirlap din 13 octombrie, sub semnătura lui
Sólymosy Elek, îi etichetează pe studenŃii români trădători de patrie, provocându-i pe studenŃii
maghiari să afle care sunt acele mâŃe blânde ce zgârie rău, pentru a fi pedepsiŃi56. După cum se ştie,
lupta cu condeiul este nobilă, dar ascunde şi multe primejdii.
După consultările cu studenŃii din Viena şi Budapesta, Aurel C.Popovici se întoarce la Graz
şi împreună cu Victor Roşca, George Candrea, L.Bodea şi Ilarion Rusanu, elaborează Apelul către
publicul român, datat Viena şi Graz, 11 octombrie 1891 şi semnat, în numele comitetului executiv,
de cei patru studenŃi mai sus pomeniŃi. Iată conŃinutul documentului:57
Apel către publicul român
Întreprinderea nobilă a fraŃilor noştri universitari români din Bucureşti şi Iaşi este încă în
memoria tuturor.
Impresia puternică ce a produs memoriul lor în Apusul Europei, precum şi nenumăratele
dovezi de simpatică aprobare, cu care presa şi întreaga inteligenŃă străină au sprijinit cauza
noastră a celor asupriŃi, nu a putut să nu producă o adâncă mâhnire în rândurile acelora, pe al
căror stindard este scrisă nimicirea noastră naŃională.
Drept aceea pentru a se reabilita într-un proces, pe care dealtmintrelea demult l-au pierdut,
şi-au luat refugiul la un răspuns, care geme de neadevăruri, sofisme şi chiar insulte ordinare.
52
„Tribuna”, an VIII, 1891, nr. 190, 27 aug./8 sept., p.1
53
Ibidem.
54
Idem, an VIII, 205, 27 sept./9 oct. 1891, p. 2 . Vezi şi Valeriu Branişte, Oameni, fapte, întâmplări , p.10
55
Ibidem.
56
Idem , an VIII, 1891, nr.221, 4/16 oct., p.2
57
Ibidem, p.1
38
Este de astădată, netăgăduit, a noastră dorinŃa, a junimii academice din Transilvania şi
Ungaria să scriem şi să edităm o demnă replică la răspunsul junimii academice maghiare.
De aceea Ńinem, că replica noastră nu este decât împlinirea unei datorinŃe faŃă cu poporul
care ne-a născut, faŃă cu iubiŃii noştri colegi bucureşteni şi ieşeni, faŃă cu lumea civilizată şi
imparŃială, care, precum se ştie, cu nerăbdare vrea să afle adevărul nemistificat.
Suntem pe deplin conştienŃi de greutatea sarcinei ce ne-au impus.
Iubirea caldă de neam însă, şi dreptatea, care pe a noastră parte este, vor ajuta, suntem
siguri, să triumfăm.
Comitetul executiv al junimii academice române, după exemplul colegilor maghiari, cu ziua
de azi a lansat liste de subscripŃii benevole pentru acoperirea cheltuielilor de tipar şi expediŃie etc.
a replicei.
Notăm aici că replica noastră este aproape terminată; ea va cuprinde la 90 de pagini în
format VIII mare, va apărea în patru limbi: româneşte, italieneşte, franŃuzeşte şi nemŃeşte, şi va fi
răspândită gratuit în toată lumea cultă.
Totodată rugăm pe toŃi acei domni, care din greşală nu ar fi primit liste de subscripŃii, să
binevoiască a se adresa la dl. Aurel C.Popovici, în Graz, Parkstrasse, 7 de unde imediat li se vor
trimite listele în numărul poftit.
De altcum ori şi cine ar dori să contribuiască cu ori care sumă şi fără a mai cere liste, este
rugat a o trimite tot la adresa de sus, la care se vor trimite şi sumele colectate prin liste.
Cauza este a întregului neam românesc, e vorba de vrerea noastră naŃională, sperăm dar că
sprijinul publicului românesc va corespunde însufleŃirii, care ne-a pus condeiul în mână.
Viena şi Graz, 11 oct. 1891
Pentru comitetul executiv
Drd. Victor Roşca m.p. George Candrea m.p.,
Drd. I.Badea m.p., Ilarion Rusanu m.p.
Alte ziare româneşti preiau informaŃia şi anunŃă lansarea listelor de subscripŃie pentru
acoperirea cheltuielilor de tipar şi de difuzare a preconizatei Replici58.
Munca la Replică s-a dovedit mai anevoioasă decât credeau iniŃiatorii săi în august 1891. La
început se estima un document de 90 de pagini care urma să fie finalizat în toamna aceluiaşi an.
Adeziunea entuziastă a tinerimii studioase române la proiect a determinat o abundenŃă de idei şi
materiale informative ce se impuneau clasate şi prelucrate în funcŃie de relevanŃa şi de structura
propusă. La adunarea datelor şi chiar la redactarea parŃială ale unor capitole din Replică au
contribuit mulŃi studenŃi sau tineri intelectuali din centrele universitare ale imperiului. În creuzetele
făuririi Replicei s-au adunat astfel, printr-un efort colectiv al unei întregi generaŃii, datele şi
documentele pe baza cărora s-a construit eşafodajul argumentelor. Aceşti oameni nu trebuiau să
scormonească prea mult prin praful arhivelor pentru a-şi clama dreptatea. Vremurile trăite,
evenimentele ce se derulau sub ochii lor, împotriva voinŃei şi adesea, periclitându-le prezentul şi
viitorul, vorbeau aproape de la sine.
Dar care a fost modalitatea de lucru adoptată de A.C.Popovici şi colegii lui de generaŃie?
De la bun început s-a pornit de la ideea că Replica nu trebuie să fie lucrarea unui singur om,
ci să reprezinte punctul de vedere al întregii tinerimi române din universităŃile imperiului. În acest
sens s-au constituit grupe de lucru pentru redactarea Replicei la Viena, Budapesta, Cluj şi Graz.
Aceste comitete aveau în frunte câte un preşedinte. La Budapesta era George Morariu, care în acel
an era şi preşedintele SocietăŃii Petru Maior, la Cluj era Iuliu Maniu, pe atunci student la Facultatea
de drept, la Viena – Alexandru Vaida Voevod, student la medicină, iar la Graz, din comitetul
executiv, alături de A.C.Popovici, erau George Candrea, Victor Roşca, I.Badea, Ilarion Rusanu.
Dintr-o corespondenŃă a unui student român din Cluj59 şi, mai ales, din declaraŃia lui Iuliu Maniu
privitoare la participarea studenŃilor români de la Universitatea clujeană la acŃiunea iniŃiată de
58
„Familia”, an XXVII, 1891, nr.40 din 6/18 octombrie, p.479; „Telegraful român”, an XXXIX, 1891, nr.107, 5/17
octombrie, p.427.
59
„Tribuna”, an IX, 1892, nr.194, 29 aug./10 sept., p.1-2
39
colegii lor din Graz, Viena şi Budapesta60, putem reconstitui destul de bine atât modalităŃile de
lucru, cât şi atmosfera în care s-a redactat Replica.
La începutul anului universitar 1891/1892 erau la Cluj aproape 70 studenŃi români. Când au
primit îndemnul de a colabora la redactarea unui document care să reprezinte punctul românesc de
vedere la provocarea colegilor unguri, studenŃii români din Cluj s-au declarat solidari cu iniŃiativa
lui Aurel C.Popovici şi a studenŃilor din Viena şi Budapesta. Deoarece se temeau de intrigi
ulterioare, care de altfel au şi apărut, studenŃii clujeni au întocmit o declaraŃie de adeziune la
mişcarea Replicei, pe care au semnat-o cei care erau atunci în Cluj. S-au adunat pe declaraŃie 58 de
semnături. Din motive de ordin personal, au refuzat semnarea declaraŃiei Ioan RaŃiu (este numai o
coincidenŃă de nume cu avocatul Ioan RaŃiu, pe atunci vicepreşedinte al Partidului NaŃional - n.n.) şi
Mihai Bodiu, ambii studenŃi la filozofie. DeclaraŃia a fost trimisă la Graz, la A.C.Popovici. Astfel
organizaŃi, s-au pus pe lucru şi au adunat o mulŃime de date şi dovezi, atât personal cât şi prin
apeluri adresate conducătorilor poporului român din Transilvania şi o parte a Ungariei. Toate datele
adunate au fost trimise la Graz, unde fiinŃa comitetul central al Replicei, condus de Aurel
C.Popovici. În toată perioada adunării datelor, studenŃii români din Cluj au întreŃinut o
corespondenŃă continuă cu A.C.Popovici. Mai mult decât atât, delegatul comitetului studenŃesc din
Cluj a participat şi la întrunirile comitetului central de redactare a Replicei.
Aceeaşi modalitate de lucru au adoptat-o şi studenŃii români de la Universitatea din
Budapesta, care şi-au asumat responsabilitateaa pe faŃă, după cum declară însuşi George Morariu,
preşedintele comitetului executiv al Replicei din Universitatea budapestană: „Tinerimea română din
Budapesta a aderat şi conlucrat după putere la Replica în chestiune; prin urmare Replica s-a lucrat şi
tipărit cu ştirea şi conlucrarea noastră, a tuturor. Subscrisul am luat parte la şedinŃele Ńinute în
Budapesta şi Viena pentru dezbaterea Replicii şi la timpul său am referat colegilor mei despre starea
lucrului”61. Această declaraŃie a fost trimisă oficiosului maghiar Budapesti Hirlap, care nu a
publicat-o, astfel încât ziarul Tribuna din Sibiu se grăbeşte să o aducă la cunoştinŃa publicului, în
contextul în care ziarele maghiare încercau să insinueze ideea după care studenŃii români din Cluj şi
Budapesta n-ar fi fost părtaşi la mişcarea Replicei. Şi Valeriu Branişte, în amintirile sale din
închisoare confirmă informaŃiile furnizate de George Morariu: „Atunci – în august 1891(n.n.) – ne-
am hotărât a scoate Replica la Răspunsul unguresc – devenită fatală pentru Aurel C.Popovici, din
care am lucrat eu ca profesor mai multe capitole. Redactarea întregului, organizarea şi distribuirea
materialului, nivelarea şi uniformizarea stilului au fost ale lui Aurel C.Popovici...”62.
DificultăŃile întâmpinate de iniŃiatorul Replicei, abundenŃa datelor şi documentelor care s-au
adunat şi care se impuneau clasate, traducerea în limbile franceză, germană, engleză şi italiană, au
dilatat timpul estimat pentru finalizarea ei. Cu toate acestea, în martie 1892 a fost posibilă tipărirea
primei ediŃii la Institutul Tipografic din Sibiu, dată pe care înşişi autorii o indică în prefaŃa lucrării.
NecesităŃi de ordin tactic, impuse de hotărârea ConferinŃei NaŃionale de la Sibiu din ianuarie 1892,
privind definitivarea Memorandumului şi înaintarea acestuia la împărat, au amânat difuzarea în
lume a Replicei, cu încă câteva luni. Decizia s-a dovedit inspirată, impactul Replicei asupra opiniei
publice europene potenŃând şi prelungind ecourile mişcării Memorandumului.
Cea de a doua ediŃie, revăzută, nu a mai putut fi tipărită la Sibiu, deoarece deja începuse
vânătoarea împotriva celor ce au scris, tipărit, difuzat şi deŃinut „infamul manifest”. Astfel, ediŃia a
II-a, apare la Bucureşti, în Tipografia Carl Göbl, în august 1892.
Prima ediŃie în limba română are 152 pagini, iar a doua – 155. Ambele ediŃii au ataşată harta
etnografică a Austro-Ungariei, după H.Kiepert63.
Titlul complet al lucrării este Cestiunea română în Transilvania şi Ungaria. Replica
junimii academice române din Transilvania şi Ungaria la « Răspunsul » dat de junimea
academică maghiară «Memoriului» studenŃilor universitari din România.
60
„Tribuna”,, an IX, 1892, nr.195, 1/13 sept. p.1-2
61
Idem, an IX, 1892, nr.194, 31 aug./12 sept., p.2. Vezi şi Idem, an IX, 1892, nr.190, 25 aug./6 sept., p.2
62
Valeriu Branişte, Amintiri din închisoare (Însemnări contimporane şi autobiografice), Editura Minerva, Bucureşti,
1972, p.149.
63
H. Kiepert, Uebersichtskarte der Verbreitung der Deutschen in Europe, Litografia Kaatz, Berlin, 1887.
40
Prin valoarea şi unicitatea sa în epocă, documentul a rămas în conştiinŃa contemporanilor şi
a urmaşilor sub un generic format dintr-un singur cuvânt: Replica.
Până la apariŃia în lume a Replicei, în biografia lui Aurel C.Popovici se impun a fi
consemnate alte evenimente cu semnificaŃii deosebite: participarea, în cadrul unei delegaŃii a
românilor din monarhie, la ExpoziŃia de la Praga, în octombrie 1891, apoi la ConferinŃa Partidului
NaŃional Român de la Sibiu, din 20-22 ianuarie 1892, precum şi la deputaŃiunea ce avea să ducă la
Viena Memorandumul românilor.
La Praga
Aurel C.Popovici n-a semnat Apelul către publicul român care anunŃa demararea proiectului
Replicei, deoarece la începutul lunii octombrie 1891 se afla la Praga, într-o delegaŃie prilejuită de
vizitarea ExpoziŃiei industriale, deschisă în metropola istorică şi intelectuală a Boemiei.
În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, Praga – fostă capitală imperială – oferea
vizitatorilor săi numeroase atracŃii. Vestigiile trecutului, încremenite în catedrale, poduri, palate şi
statui, erau acompaniate de un ritm trepidant de modernizare şi revărsare a oraşului peste corsetele
strâmte impuse de urbanistica Evului Mediu. O relativă prosperitate economică, adusă de afirmarea
industriilor, alimenta procesul înnoirilor. Ca peste tot în Europa, naŃiunea cehă căuta să-şi afime
identitatea şi vitalitatea renăscută. Fie că visau la renaşterea Regatului Sfântului Venceslav, fie
căutându-şi rosturile într-o monarhie habsburgică reînnoită prin recunoaşterea drepturilor la viaŃă
liberă a naŃiunilor sale, conducătorii politici şi spirituali ai cehilor lucrau cu sârguinŃă pe planul
dezvoltării economiei, societăŃii şi culturii. Progresele făcute se impuneau a fi etalate lumii, aşa cum
făcuseră, rând pe rând, englezii, francezii sau vecinii mai apropiaŃi, nemŃii şi austriecii. Era,
începând de la jumătatea veacului, epoca marilor expoziŃii industriale, pentru organizarea cărora se
construiau pavilioane speciale, se concepeau tot felul de atracŃii turistice, artistice sau de agrement,
se etalau cu risipă de orgolii şi entuziasm, valorile naŃionale. Catedrala Sfântului Vit, Hradul,
castelul contelui Walenstein64, restaurantele oraşului vechi, unde răsunau de-a valma orchestre şi
tarafuri din toată bătrâna Europă în clinchete de halbe pline cu celebra bere cehească, Opera
NaŃonală, unde, alături de marile valori ale genului, răsunau acordurile muzicii lui Smetana65 sau
vocea profundă de bariton a cântăreŃului român Dimitrie Popovici Bayreuth66, au atras în vara şi
toamna anului 1891, milioane de vizitatori la expoziŃia cehilor. Urban Jarnik67, într-o corespondenŃă
adresată ziarului Tribuna68, estima la două milioane şi jumătate numărul vizitatorilor cehi şi străini.
Printre ei şi cei peste treizeci de români care formau delegaŃia românilor din Transilvania condusă
de directorul Gazetei de Transilvania din Braşov, Aurel Mureşianu.
Pentru Aurel C.Popovici vizita la Praga avea multe semnificaŃii personale. Astfel, aflăm
dintr-o scrisoare pe care Dr.Ioan RaŃiu, pe atunci vicepreşedinte al Patidului NaŃional, i-o adresează
din Turda, la 17 septembrie 1891, că tânărul Popovici urma ca la Praga să transmită cehilor un
mesaj politic semnificativ. Dorindu-le „drum bun”, Ioan RaŃiu le cere să facă o alianŃă cu boemii
„pentru introducerea federalismului în toată monarhia”69. Această scrisoare era un semn că A.C.
Popovici intrase în atenŃia fruntaşilor Partidului NaŃional, cu care era în corespondenŃă şi de la care
64
Albrecht Wenzel Eusebiu von Walenstein (1583-1634). General originar din Cehia. A fost unul din protagoniştii
Războiului de 30 de ani (1618-1648), în calitate de comandant suprem al armatelor imperiale.
65
Bedrich Smetana (1824-1884). Compozitor şi pianist ceh, creator al şcolii muzicale naŃionale, alături de Dvorăk.
66
Dimitrie Popovici – Bayreuth (1860-1927). Născut la Iaşi. Bariton român, remarcabil interpret al operelor lui
Wagner, profesor şi director al Conservatorului din Bucureşti şi director al Operei din Cluj.
67
Urban Jarnik (1848-1923). Filolog ceh, specialist în romanistică. A cercetat folclorul românesc. Prieten al poporului
roman. Membru de onoare al Academiei Române (din anul 1879).
68
„Tribuna”, an VIII, 1891, nr.220, 3/15 octombrie, p.2
69
Vezi scrisoarea în facsimil în volumul: Ioan Georgescu, Dr.Ioan RaŃiu (1828-1902) – 50 de ani din luptele naŃionale
ale românilor ardeleni, Editura AsociaŃiunii, Tipografia „Foaia Poporului”, Sibiu, 1928, p.161. Acelaşi mesaj îl
transmitea I.RaŃiu şi lui Aurel Mureşianu, conducătorul delegaŃiei. Vezi : Teodor Pavel, Partidul NaŃional Român şi
acŃiunea memorandistă. CorespondenŃă politică (1887-1901), Editura Daco-Press, Cluj-Napoca, 1994, Introducere,
p.69.
41
primea sfaturi şi misiuni. Vizita lui la Praga reprezenta şi un prilej nimerit pentru a lua contact cu
reprezentanŃii mişcării naŃionale a cehilor, în sânul căreia se manifestau la acea oră două curente
semnificative: gruparea „cehilor vechi”, apărătoare a principiului autonomiei provinciilor
habsburgice, în cadrul cărora naŃionalităŃile trebuiau să aibă dreptul la respectarea propriilor
identităŃi şi gruparea „cehilor tineri”, care aspirau spre restaurarea „Regatului Sfântului Venceslav”,
prin împreunarea Boemiei cu Moravia şi Silezia, pe baza unei analogii destul de evidente cu
„Regatul Sfântului Ştefan”, atât de visat de naŃionaliştii unguri.
Vizita delegaŃiei române la Praga s-a derulat pe parcursul a patru zile, între 5 şi 8 octombrie
1891. La sosire a avut parte de o primire călduroasă, fiind întâmpinată la gară în mod oficial de
comitetul de organizare al ExpoziŃiei industriale, în frunte cu preşedintele său Dr.Sedlak şi de
Dr.Urban Jarnik, bun cunoscător al istoriei, culturii şi limbii române. În numele gazdelor, dr.Sedlak
rosteşte o alocuŃiune de bun venit, tradusă în limba română de dr.Urban Jarnik. Îi răspunde Aurel
Mureşianu. În seara zilei de 7 octombrie, cehii dau un banchet în cinstea românilor, prezidat de
deputatul Dr.Sokol, subliniindu-se prin aceasta şi prin discursurile rostite caracterul politic al vizitei
românilor la Praga. Din cuvântările şi toasturile de la acest banchet a răzbătut cu claritate ideea
necesităŃii solidarităŃii în lupta comună pentru afirmarea identităŃii naŃionale. Printre vorbitori s-a
numărat şi Aurel C.Popovici. În discursul său a afirmat eşecul oricăror politici de asimilare forŃată a
naŃionalităŃilor, al căror rezultat nu duce decât la efecte contrare. În context, citează cuvintele
patriotului ceh Saffarik: „calea dezrobirii a fost întotdeauna lupta”, aducând un omagiu colegilor săi
de generaŃie, cehilor tineri, care, susŃine A.C.Popovici, şi-au fixat drept obiectiv federalizarea
Imperiului Habsburgic pe baza egalităŃii între naŃiuni70.
Pe tot parcursul vizitei la Praga, delegaŃia românilor a fost însoŃită de profesorii universitari
Dr.I.L.Pič, Dr.Urban Jarnik şi de avocatul Podlipny, reprezentantul cehilor tineri. Ecouri ample ale
contactelor româno-cehe de la Praga apar în oficiosul ceh Narodny Listy, în Tribuna de la Sibiu, în
Gazeta Transilvaniei, cum era şi firesc, precum şi în presa din România, cu sublinierea pozitivă a
apropierii dintre grupările naŃionalităŃilor cehe şi române. Pe de altă parte, prologul unei conlucrări
slavo-române pe terenul luptei naŃionale nu putea fi privit cu ochi buni de guvernanŃii şi presa
ungurească, aceasta din urmă clamând împotriva ideilor federaliste apărute în timpul contactelor
între cehi şi români71.
Ca un efect direct al acestei vizite la Praga, trei luni mai târziu, ConferinŃa naŃională a
românilor, întrunită la Sibiu, a fost salutată de reprezentanŃi ai partidelor naŃionale ale cehilor,
slovacilor şi croaŃilor, precum şi de mai mulŃi deputaŃi ai acestora72 , printre care şi Dr.Sokol.
Spre sfârşitul anului 1891 numele lui A.C.Popovici apare tot mai des în documentele vremii.
Steaua sa pe firmamentul mişcării naŃionale a românilor din monarhie, urma o orbită ascendentă.
Avea susŃinători chiar şi în vechea gardă a Partidului NaŃional, pe cale să părăsească prim planul
scenei politice. In decembrie 1891, la propunerea lui Alexandru Mocioni de a relansa Luminătorul73
din Timişoara, VincenŃiu Babeş, încă preşedintele Partidului NaŃional, se gândeşte să-l aducă la
conducerea publicaŃiei pe Aurel C.Popovici, începând o serie de consultări în acest sens. ReferinŃele
primite nu i-au dat câştig de cauză tânărului de la Graz, dar ne dau informaŃii utile pentru
cunoaşterea personalităŃii sale la acea vreme. Corneliu Diaconovici îl apreciază drept un om învăŃat,
pană bună, jurnalist pasionat, considerând că erau puŃini tineri care au citit atât de mult despre
politică. Totuşi, crede C.Diaconovici, „conducerea publicaŃiei nu i-aş încredinŃa-o deoarece întreaga
practică şi-a făcut-o la cafenele”, fiind prea avântat, prea „cu capul în stele”. În cântarul
ponderatului Diaconovici, A.C.Popovici era capabil să provoace şi alte conflicte, mai „mari decât
cele actuale”, făcând aluzie la acŃiunea iniŃiată pentru redactarea Replicei. Prin urmare, tânărul
70
„Gazeta Transilvaniei” (Braşov), an LXX, 1908, nr.213-222, Număr jubiliar la 70 de ani de la apariŃie, p.129
71
Ibidem, p.129-130; O opinie oarecum aparte faŃă de vizita la Praga a manifestat-o I.Slavici care, considerând că
manifestările de la Praga dau apă la moara maghiarilor, slăbind monarhia, apreciază negativ deplasarea delegaŃiei
române la Praga. Vezi: Ioan Slavici, Românii din regatul ungar şi politica maghiară, în Opere, Editura Minerva,
Bucureşti, 1984, vol.XIII, p.100.
72
„Gazeta Transilvaniei”, an LXX, 1908, nr.213-222, p.130.
73
„Luminătorul”, ziar politic şi literar. Apărut la Timişoara între 17 martie (n.) 1880 şi 6 ian.1893. Redactor
responsabil P.Rotariu, proprietar M.Drăghiciu. Între 1886-1887 a avut ca supliment „Avocatul poporal”.
42
A.C.Popovici ar fi bine să mai aştepte câŃiva ani pentru ca „să-şi tocească coarnele”, să-şi
însuşească mai mult tact – ceea ce se întâmplă mai rar la oamenii noştri – conchide C.Diaconovici74.
Nici Coriolan Brediceanu, văr cu Aurel C.Popovici, nu-l considera potrivit pentru Luminătorul şi
nici nu credea că ar fi primit conducerea publicaŃiei75. Aceste atitudini rezervate din partea lui C.
Diaconovici şi C.Brediceanu se explică prin faptul că cei doi intelectuali români se situau pe poziŃii
mai rezervate în cadrul conducerii Partidului NaŃional, căutând menajarea susceptibilităŃilor
ungureşti, în timp ce mai tânărul şi avântatul Aurel C.Popovici prin declaraŃiile şi acŃiunile sale din
ultimele luni, era partizanul acŃiunilor energice împotriva dualismului.
În timp ce studenŃimea română de la Graz, Viena, Budapesta şi Cluj se străduia să adune
datele şi documentele necesare redactării Replicei, tensiunea în sânul conducerii Partidului NaŃional
Român era în creştere. Obiectul disputei îl forma mult discutatul Memorandum.
A.C.Popovici şi Memorandumul
Până la ConferinŃa Partidului NaŃional Român din ianuarie 1892, Aurel C.Popovici nu a
făcut parte din structurile de conducere ale acestuia. Era încă unul dintre tinerii care se instruiau
departe de casă şi, oarecum, spectator al vieŃii politice din Transilvania şi Ungaria. Dar sosise
momentul ca tinerimea română să fie mai prezentă în viaŃa politică a epocii.
Crearea „Ligii Culturale”, difuzarea Memoriului studenŃilor români, cu ecourile sale
favorabile în rândurile opiniei publice din Occident, pe de o parte, Răspunsul studenŃimii maghiare,
cu acuzele grave formulate la adresa statului român, pe de altă parte, au catalizat dezbaterile legate
de soarta Memorandumului.
În vremea în care studenŃii români din universităŃile imperiului, în frunte cu Aurel
C.Popovici, se organizau să riposteze Răspunsului colegilor maghiari la Memoriul studenŃilor
români, în gazetele bucureştene Românul, La Liberté Roumaine, Gazeta Nouă, Timpul, s-au produs
o serie de luări de poziŃie împotriva lui VicenŃiu Babeş – preşedintele Partidului NaŃional76. De
aceste atacuri nu erau străini Ioan Slavici, pe atunci profesor la Bucureşti, Ioan Russu Şirianu şi
Gheorghe Bogdan Duică – redactori la Foaia Poporului din Sibiu, precum şi Dimitrie Sturdza,
fruntaş al Partidului Liberal, aflat la vremea aceea în opoziŃie. Tribuna preia aceste opinii într-o
adevărată campanie de presă concertată împotriva bătrânului preşedinte al partidului77.
Cu toate încercările de ripostă, poziŃia lui VincenŃiu Babeş în fruntea partidului devine tot
mai şubredă. Tergiversările sale, legate de definitivarea şi publicarea Memorandumului, devin tot
mai greu de înŃeles de Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu, Eugen Brote şi ceilalŃi adepŃi ai unor gesturi
şi atitudini radicale. Criza în conducerea Partidului NaŃional era inevitabilă. Răspunsul studenŃimii
maghiare acuza direct tânărul stat român de imixtiune în treburile interne ale Ungariei prin
încurajarea unei iredente româneşti. Cercurile politice din România, în special liberalii şi o parte
dintre membrii Comitetului executiv al Partidului NaŃional, grupaŃi în jurul lui Vasile Lucaciu, îi
credeau pe VincenŃiu Babeş şi gruparea aflată sub controlul influentului Alexandru Mocioni,
vinovaŃi de această turnură a evenimentelor, considerând că expectativa Partidului NaŃional şi
amânarea la nesfârşit a înaintării Memorandumului la împărat făceau jocul guvernelor ungureşti.
ŞedinŃa Comitetului executiv al partidului din 31 august (n.) 1891, luând în dezbatere
campania de presă împotriva lui VincenŃiu Babeş, dă câştig de cauză preşedintelui, considerând că
atitudinea lui a fost corectă, conformă cu mandatul încredinŃat şi cu programul partidului78. Cu toate
acestea, lucrurile erau departe de a se linişti. Tribuna continuă să atace ideea dualismului româno-
maghiar preconizată de gruparea Mocioni – Babeş, ca dăunătoare politicii româneşti. VicenŃiu
74
S. Polverejan, N. Cordoş, Mişcarea memorandistă în documente (1885-1897), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973,
p.187-188. Scrisoare din 21 decembrie 1891.
75
G. Cipăianu, VincenŃiu Babeş (1821-1927), Editura Facla, Timişoara, 1980, p.51-52.
76
Ioan Slavici, Tribuna şi tribuniştii, în Opere, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, vol.XIII, p.207-211.
77
Vezi : „Tribuna”, an VIII, 1891, nr.160-166, 18/30 iulie – 26 iulie/6 aug. şi urm.
78
Comunicat de presă a Comitetului central electoral al Partidului NaŃional Român, în „Tribuna”, an VIII, 1891, nr.188,
31 august/5 sept., p.1.
43
Babeş era făcut „dictator al Partidului NaŃional”, considerând, prin declaraŃia lui Eugen Brote, că
acesta nu şi-a clarificat poziŃia cu ocazia şedinŃei din 31 august79 .
În această atmosferă se desfăşoară şi vizita delegaŃiei române la Praga, unde tânărul
A.C.Popovici primea mandat de la vicepreşedintele partidului, Ioan RaŃiu, să întărească legăturile
cu cehii în sensul federalizării monarhiei, politică neagreată de gruparea Mocioni – Babeş.
Pentru clarificarea situaŃiei create în jurul Memorandumului, în absenŃa lui VincenŃiu Babeş,
bolnav, cei doi vicepreşedinŃi Dr.Ioan RaŃiu şi Eugen Brote, convoacă în 9 ianuarie (n.) 1892,
pentru zilele de 20-22 ianuarie, ConferinŃa naŃională a partidului.
Primele zile ale anului 1892 au fost marcate, în cercurile electorale ale românilor din
Transilvania şi Ungaria de adunările pentru desemnarea delegaŃilor la ConferinŃa naŃională. Drept
un semn al creşterii popularităŃii lui Aurel C.Popovici este alegerea tânărului de la Graz, nu în unul,
ci în două cercuri electorale: cercul Făgetului şi cel al Iclodului Mare80.
Valeriu Moldovan era în acea vreme elev la Sibiu. Împreună cu câŃiva camarazi a luat parte
ca spectator în marea sală de la „Gesellschaftshaus”81 la acest eveniment istoric. Impresiile sale de
la ConferinŃa naŃională din ianuarie 1892 au fost de neuitat. Dar marea confruntare între cele două
grupări din sânul elitei politice româneşti în jurul Memorandumului se petrecea departe de ochii
publicului, în Comisia de patruzeci aleasă din sânul delegaŃilor, care îşi desfăşura lucrările în
culisele ConferinŃei. Vasile Lucaciu, unul dintre protagoniştii înaintării fără întârziere a
Memorandumului la Viena, sintetiza astfel miza momentului, adresându-se galeriei: ”Ei, băieŃi!
Scoatem sabia din teacă, sau să o mai lăsăm să ruginească?”82. După două zile de dezbateri
furtunoase, conferinŃa a dat câştig de cauză celor care voiau ca sabia să nu ruginească. Iar sabia
aceasta era Memorandumul. Dacă în Comisia de patruzeci, adepŃii celor două tabere erau în
proporŃii sensibil egale, ConferinŃa a votat cu mare majoritate moŃiunea lui Eugen Brote care
susŃinea înaintarea fără nici o amânare a Memorandumului către împărat. Pentru Alexandru
Mocioni care şi-a apărat poziŃia cu elocinŃă rămasă în conştiinŃa contemporanilor, eşecul a fost
grandios. A impresionat în egală măsură discursul său de mai multe ore în care făcea analiza
mişcării naŃionale româneşti, declaraŃia făcută în numele său şi a susŃinătorilor săi, prin care arată că
nu vor lua asupra lor nici o răspundere pentru situaŃia care se va crea prin prezentarea
Memorandumului la împărat fără amânare şi, deci, în timp neoportun. Dar, mai ales, a impresionat
decizia de a nu rupe unitatea Partidului NaŃional şi de a respecta punctul de vedere majoritar.
Pentru propunerea lui Brote au votat majoritatea delegaŃiilor din Ardeal, câŃiva din Ungaria
şi nici unul din Banat. Printre ei: dr.Ioan RaŃiu, Vasile Lucaciu, Nicolae Cristea, Aurel Brote,
D.P.Barcianu, Gavril Tripon, Th.Mihali, Ioan Russu - Şirianu, George Pop de Băseşti, Nicolae
Roman – viitor inculpat în procesul Replicei, Rubin PatiŃa, Septimiu Albini, Aurel C.Popovici,
Aurel Suciu, Vasile Mangra, Iuliu T.Mera, George Popovici. Împotriva înaintării neîntârziate a
Memorandumului, alături de Alexandru Mocioni, au fost câŃiva ardeleni, mai mulŃi bihoreni şi
delegaŃii din Banat. Printre ei: Vasile şi Francisc Hossu, Valeriu Bologa, C.Diaconovici, Aurel
Mureşianu, Ioan Mihu, Nicolae Oncu, Matei Voileanu, Coriolan Brediceanu83. Aflată în minoritate,
gruparea Mocioni se retrage de la conducerea partidului.
Drumul Memorandumului spre Viena era deschis.
Noul Comitet executiv, format din douăzeci şi cinci de membri, a primit mandatul de a
definitiva Memorandumul şi de a organiza acŃiunea de înaintare a lui la împărat. Aceştia erau: Dr.
Ioan RaŃiu (Turda) – preşedinte, George Pop de Băseşti – prim vicepreşedinte, Eugen Brote (Sibiu)
– vicepreşedinte, Vasile Lucaciu (Şiseşti) – secretar general, Dimitrie Comşa (Sibiu), secretar I,
Septimiu Albini (Sibiu), secretar II, Iuliu Coroianu (Cluj), Daniel Popovici Barcianu (Sibiu),
Theodor Mihali (Dej), Vasile Ignat (Beiuş), Alexandru Filip (Abrud), Vasile RaŃiu (Făgăraş),
79
„Tribuna”, an VIII, nr.191, 28 aug./9 sept., p.1.
80
Idem, an IX, 1892, nr. 4, 5/17 ian., p. 2-3 ; Vezi şi : „Familia” , 1892, an XXVIII, 1892, nr.2 din 12/24 ianuarie, p.22.
81
Sala se găsea pe locul actualei clădiri a Cercului Militar de pe Bulevardul Victoriei din Sibiu.
82
Valeriu Moldovan, Epoca Memorandumului şi a Replicei, 1892-1895, Editura AsociaŃiunii ASTRA, Sibiu, 1944,
p.5.
83
Procesul verbal al ConferinŃei naŃionale, în „Tribuna”, an IX, 1892, nr.10, 14/26 ian., p.2-3
44
Ludovic Ciato (Blaj), Patriciu Barbu (Reghin), Gavril Tripon (BistriŃa), Aurel Suciu (Arad), Ioan
Nichita (Zalău), Mihai Veliciu (Chişineu Criş), Gavril Lazăr (Carei), Iuliu T.Mera (Şiria), Gherasim
Domide (Rodna), Rubin PatiŃa (Alba Iulia) şi Aurel C.Popovici (Graz) 84 .
După cum se poate observa, dintre toŃi membrii Comitetului executiv, numai Aurel
C.Popovici era din afara graniŃelor de atunci ale Ungariei.
Pornind de la mandatul încredinŃat şi de la proiectele existente, noul comitet trece la
definitivarea Memorandumului. Aurel C.Popovici, în noua sa calitate, era deci la curent cu forma şi
conŃinutul documentului. El participă şi la şedinŃa Comitetului executiv al partidului de la Sibiu, din
25-26 martie 1893, când s-a stabilit forma definitivă a Memorandumului. Conform declaraŃiei lui
Nicolae Cristea, făcută în decursul anchetei justiŃiei maghiare privitoare la acŃiunea memorandistă,
atunci, pe parcursul celor două zile, „s-au combinat mai multe proiecte existente, s-au eliminat
pasaje, s-au făcut adaosuri, s-a stabilit textul definitiv”85.
Nicolae Iorga în volumul X din Istoria românilor îl enumeră pe Aurel C.Popovici printre
autorii Memorandumului, alături de Eugen Brote, Septimiu Albini, Iuliu Coroianu şi Vasile
Lucaciu86. Dar Aurel C.Popovici, deşi i-a cunoscut conŃinutul şi a contribuit la dezbaterea finală,
din martie 1892, pentru stabilirea formei finale a Memorandumului, nu poate fi considerat ca autor
al lui. Cu atât mai mult cu cât, exact în aceeaşi perioadă, Aurel C.Popovici lucra la definitivarea şi
pregătirea pentru tipar a Replicei.
Tot în decursul întâlnirii Comitetului executiv al partidului din martie 1892 s-a luat
hotărârea constituirii unei delegaŃii cât mai impunătoare, care să depună Memorandumul la împărat.
Data, stabilită ulterior, pentru întâlnirea membrilor delegaŃiei la Viena a fost 28 mai 1892.
Aceste decizii au stârnit furia presei naŃionaliste maghiare. Făcând istoricul
Memorandumului, Magyar Hirlap îl acuza pe primul ministru Szapári de slăbiciune în guvernare;
Pesti Napló cataloga acŃiunea românilor drept trădare de patrie, Egyetértés considera
Memorandumul drept lucrare a agitatorilor, răzvrătire şi fanatism87.
Şi în rândurile fruntaşilor români din Transilvania şi Ungaria existau puncte de vedere
divergente faŃă de hotărârile şedinŃei din martie de la Sibiu. Gruparea Mocioni – Babeş –
Brediceanu, atât de influentă până la ConferinŃa naŃională a partidului din 20-22 ianuarie 1891, s-a
abŃinut de la comentarii. Gazeta Transilvaniei şi Telegraful român atacă Tribuna pentru faptul că,
prin agitaŃiile sale necontenite, a determinat luarea hotărârilor de înaintare a Memorandumului la
tron, considerând că acest important pas era ultimul ce trebuia făcut. ReŃinerile lor nu erau legate de
conŃinutul Memorandumului ci de gestul ducerii lui la împărat.
ConŃinutul Memorandumului
Tonul Memorandumului era sobru, măsurat, demn, aşa cum se cădea să fie un document ce
urma să se adreseze celei mai înalte instanŃe a statului în numele unei naŃiuni conştientă de sine.
Fără nici un preambul istoric, autorii invocă însărcinarea primită de la ConferinŃa electorală
din 20-21 ianuarie 1892, de la Sibiu, pentru aducerea la cunoştinŃa înaltului tron a primejdiilor ce
ameninŃă patria comună în urma imposibilităŃii exercitării drepturilor naŃiunii române prin
nesocotirea de către conducătorii Ungariei a sistemului constituŃional inaugurat prin dualism.
Memorandumul acuză anularea autonomiei Transilvaniei prin articolul de lege XLIII din
1868, act care a vătămat drepturile istorice şi naŃionale ale românilor în două puncte esenŃiale:
unirea Transilvaniei cu Ungaria fără asentimentul şi participarea la luarea acestei decizii a poporului
român într-o formă corespunzătoare cu numărul şi importanŃa lui şi, în al doilea rând, prin actul
dualismului s-au încălcat legile ce garantau autonomia Ńării.
84
„Tribuna”, an IX, 1892, nr.8, 11/23 ianuarie, p.2-3.
85
Idem ,an X, 1893, nr. 114, 26 mai/7 iunie, p.1
86
Vasile Netea, Istoria Memorandumului românilor din Transilvania şi Banat, FundaŃia Regelui Mihai I (ColecŃia
„Transilvania”), 1947, p.76
87
Vezi : „Tribuna” an IX, 1892, nr.96-114, 28 apr./10 mai – 20 mai/1 iunie, 1892, p. 3.
45
În continuare, Memorandumul supune atenŃiei monarhului consecinŃele unirii Transilvaniei
cu Ungaria, care a înlocuit mersul spre egala îndreptăŃire a naŃionalităŃilor cu instaurarea
hegemoniei maghiare asupra celorlalte naŃionalităŃi alcătuitoare ale statului. Întreaga legislaŃie a
statului maghiar, cu aparenŃă constituŃională şi liberală, este orientată spre anularea oricăror drepturi
de existenŃă naŃională, odinioară garantate prin legi, arată autorii Memorandumului. Rând pe rând,
sunt analizate din perspectiva enunŃului de mai sus, legea electorală, cu procedurile sale anacronice
şi restrictive pentru românii din Transilvania, arondarea tendenŃioasă a cercurilor electorale,
abuzurile, corupŃia şi teroarea instituite de sistemul electoral, având drept scop şi consecinŃă
pasivismul politic al românilor. Este incriminat, în continuare, modul în care legea pentru egala
îndreptăŃire a naŃionalităŃilor, cu faŃada ei liberală, a fost golită de conŃinut, acŃionând spre ştergerea
oricăror individualităŃi naŃionale şi pentru topirea acestora în naŃiunea politică maghiară, sacrificând
limbile naŃionalităŃilor pe altarul maghiarizării cu orice preŃ. Sunt aduse argumente privind
excluderea românilor din viaŃa politică, din aparatul administrativ, din justiŃie. În continuare, sunt
analizate abuzurile legislative împotriva autonomiei bisericeşti, legislaŃia şcolară pusă în serviciul
maghiarizării, legea presei, special croită şi ea pentru a pune căluşul la gura ziarelor româneşti care
protestează împotriva abuzurilor guvernării, politica agrară îndreptată împotriva drepturilor
câştigate de Ńăranii români prin desfiinŃarea iobăgiei. Toate protestele românilor împotriva
abuzurilor şi silniciilor semnalate s-au dovedit inutile.
Spre finalul Memorandumului, după ce rezumă încă o dată conŃinutul documentului, autorii
aduc la cunoştinŃa monarhului că nu numai românii din Regatul Ungariei au această soartă ci şi
celelalte naŃionalităŃi conlocuitoare, slavi şi germani, sunt cuprinse de nemulŃumire.
SoluŃia pentru această stare de lucruri adusă de autorii Memorandumului în atenŃia
împăratului este cuprinsă în următoarea frază din partea finală a documentului: „Salutea (salvarea -
n.n.) monarhiei, a patriei noastre mai restrânse şi chiar a poporului maghiar îndeosebi cere să se
pună capăt acestei stări de lucruri şi să se ia cât mai curând iniŃiativa pentru asocierea internă a
popoarelor, pentru ca, adunaŃi cu iubire şi cu încredere împrejurul tronului, să emulăm cu toŃii într-u
consolidarea şi fortificarea patriei comune. Astăzi, după ce popoarele au fost învrăjbite printr-o
politică nesocotită şi îndărătnică, numai de la fireasca mijlocire a MaiestăŃii Voastre se mai poate o
asemenea schimbare salutară în viaŃa noastră comună”88.
Prin urmare, memorandiştii vedeau salvarea monarhiei prin înlocuirea dualismului păgubaş,
prin reorganizarea imperiului pe baza principiului asocierii popoarelor pe baze federative, deşi
cuvântul acesta nu apare în mod expres în textul Memorandumului. Această decizie istorică o
aşteptau românii de la Majestatea Sa Imperială şi Regală Apostolică, Francisc Iosif I.
Cu Memorandumul la Viena
Este greu de decantat astăzi câte erau iluzii şi câte erau convingeri legate de mitul „bunului
împărat” la cei 237 delegaŃi care au luat drumul Vienei şi la miile de români care i-au condus şi i-au
aclamat cu entuziasm pe parcursul călătoriei lor spre capitala imperiului. Cei care gândeau cu
luciditate – şi printre ei era şi Aurel C.Popovici – nu îşi puneau prea mari speranŃe în capacitatea lui
Franz Iosif şi a anturajului său de a lua în seamă doleanŃele românilor şi, cu atât mai mult, de a le
soluŃiona. Prea mult era legat împăratul de opera sa fundamentală – înŃelegerea cu maghiarii, care,
chiar dacă-i tulburau bătrâneŃea cu veleităŃile de independenŃă ale kossuthistilor, ştia că nu aveau
nici forŃa, nici interesul, să rupă legătura dualistă şi să se arunce, fără nici un reazăm, în lupta cu
naŃionalităŃile nemulŃumite. Din nou Vasile Lucaciu, temutul preot greco-catolic din Şiseşti, într-o
butadă ce circula în acele zile, sintetiza îndoielile românilor: „Mergem la împărat să-l pârâm pe
regele Ungariei…”, făcând aluzie la dubla calitate a monarhului.
88
T.V. PăcăŃianu, Cartea de aur sau luptele politice naŃionale ale românilor de sub coroana ungară, Tipografia
Arhidiecezană, Sibiu, 1913, vol.VII, p.546.
46
Dar de un lucru erau siguri cu toŃii: protestele lor, chiar dacă nu vor fi ascultate de împărat,
vor fi auzite de opinia publică europeană şi vor pricinui mari necazuri guvernanŃilor de la
Budapesta, ceea ce s-a şi întâmplat.
Drumul memorandiştilor la Viena a fost comentat în toate felurile de către participanŃi,
contemporani şi istorici, fiind apreciat de unii, care l-au cunoscut din auzite şi superficial, drept un
moment triumfal, de alŃii – un usturător eşec. Şi, ca de fiecare dată, adevărul se afla undeva la
mijloc.
După ce s-a stabilit pentru data de 28 mai (n.) întâlnirea delegaŃiei la Viena, primii care
sosesc în capitala imperiului, la 22 mai, sunt Eugen Brote, vicepreşedinte al partidului şi protagonist
al acŃiunii memorandiste şi Septimiu Albini – redactorul Tribunei şi secretar al Comitetului
executiv89 . Imediat li se alătură Aurel C.Popovici, sosit de la Graz90.
Misiunea celor trei era să organizeze primirea şi încartiruirea delegaŃiei, să caligrafieze
exemplarul din Memorandum ce urma să fie înmânat împăratului şi să ia legătura cu oamenii
politici şi cu presa pentru a sprijini demersul românesc.
MarŃi, 24 mai (n.), într-o întrunire preliminară cu membrii coloniei române din Viena, s-a
constituit comitetul de primire sub preşedenŃia lui Dr.Sterie Ciurcu91, care a activat cu competenŃă şi
dăruire pe tot parcursul şederii delegaŃiei române la Viena. Comitetul central al partidului evaluase
la 200-300 de persoane numărul românilor ce urmau să sosească în capitala imperiului. În realitate
el s-a dovedit cu mult mai mare, deoarece membrilor propriu-zişi ai delegaŃiei li s-au adăugat
numeroşi însoŃitori.
DificultăŃile organizatorice erau cu atât mai mari cu cât, în acele zile de sfârşit de mai, în
Viena se aflau mulŃi vizitatori atraşi de sărbătoarea florilor ce se celebra în ultima duminică a lunii,
precum şi de impunătoarea ExpoziŃie de muzică şi teatru, deschisă în pavilionul cel mare din Prater.
Încă de joi, 26 martie, au început să sosească primii oaspeŃi. Mai întâi, membrii Comitetului
executiv: dr. Ioan RaŃiu, însoŃit de cele două fiice, George Pop de Băseşti, Vasile Lucaciu, Patriciu
Barbu. De primirea şi încartiruirea lor se ocupau Dr. Sabin Sicula şi Dr.Ilie Gherghel, ajutaŃi de
membrii comitetului de primire şi de studenŃii români din Viena. Printre ei se număra şi Alexandru
Vaida Voevod, care se împrietenise cu Aurel C.Popovici cu prilejul redactării Replicei. Memoriile
sale, alături de amintirile unuia dintre delegaŃi, avocatul Rubin PatiŃa din Alba Iulia, membru în
Comitetul executiv92, precum şi corespondenŃele speciale ale ziarului Tribuna, trimise zilnic de
Septimiu Albini, sunt cele mai avizate surse documentare ale periplului vienez. Până în seara zilei
de sâmbătă, 28 mai (n.) sosiseră toŃi delegaŃii români. Corespondentul Tribunei, în numărul său din
27 mai/8 iunie, ne transmite două cifre privind numărul deputaŃiunii constituite cu acest prilej: 278
de membri93 şi 219 delegaŃi nominalizaŃi, cu menŃiunea că această listă nu este nici pe departe
completă. Conform statisticii lui Ioan Georgescu94, dintre aceştia 106 erau agricultori, 64 preoŃi, 17
avocaŃi, 12 comercianŃi şi industriaşi, 10 profesori şi învăŃători. Ambasadorul Germaniei la Viena,
Reuss îl informa pe cancelarul Caprivi, la 28 mai, că numărul delegaŃilor români din capitala
Austriei era de 237 persoane. La acea dată, ambasadorul, înştiinŃat de cercurile politice vieneze, ştia
că delegaŃia română nu va fi primită de împărat, existând opinia oficială despre caracterul
nereprezentativ al acŃiunii româneşti95. DelegaŃii români încă nu aveau cunoştinŃă de aceasta, dar
aveau să afle în curând. Ei nu ştiau nici că la aflarea veştii privind organizarea delegaŃiei pentru
înaintarea la tron a Memorandumului, contele Iuliu Szapáry, primul ministru maghiar, intervine, în
23 mai (n.), la împărat cu un memoriu prin care îi cerea să nu primească deputaŃiunea românească,
folosind drept argumente acŃiuni la care contribuise şi Aurel C.Popovici: „Acei agitatori care de ani
89
„Tribuna”, an IX, 1892, nr.117, 24 mai/5 iunie, p.2. Raport special al Tribunei.
90
Vasile Netea, Istoria Memorandumului românilor din Transilvania şi Banat, p.152 şi urm.
91
„Tribuna”, an IX, 1892, nr. 117, 24 mai/9 iunie, p.3
92
Rubin PatiŃa, Amintiri din timpul Memorandumului, în “Transilvania” (Sibiu), 1944, nr.4-5, p.22-28
93
„Tribuna”, an IX, 1892, nr. 113, 20 mai/1 iunie, p.3
94
Ioan Georgescu, Dr.Ioan RaŃiu (1828-1902) – 50 de ani din luptele naŃionale ale românilor ardeleni, Sibiu, 1928, p.
65.
95
Teodor Pavel, Mişcarea românilor pentru unitate naŃională şi diplomaŃia puterilor centrale (1878-1895), Editura
Facla, Timişoara, 1979, Doc.CIII, p. 263-264.
47
de zile se ocupă cu uneltiri naŃionaliste, întovărăşindu-se în vremurile din urmă şi cu cehii doritori
de a distruge baza monarhică a dinastiei96 şi cu alte elemente slave tulburătoare, pentru a reuşi să
seducă pe cetăŃenii de limbă română din Ungaria, au hotărât ca în calitate de delegaŃi autorizaŃi ai
românilor să prezinte la Maiestatea Voastră plângerile acestora împotriva guvernului unguresc,
formulate într-un Memorand. Prin aceasta vor să dovedească în faŃa străinătăŃii, în faŃa
organizaŃiilor panslave din Boemia şi de aiurea, dar mai ales în faŃa iredentei române, că pe
teritoriul unguresc ei sunt mandatarii naŃiunii române... deoarece în această calitate au fost primiŃi
de Maiestatea Voastră”.97
Raportul lui Szapáry, redactat cu multă artă şi înaintat la momentul potrivit, şi-a atins Ńinta.
Împăratul a refuzat să aibă de a face cu delegaŃia, oficialităŃile s-au ferit de a avea legături sau de a
face declaraŃii favorabile românilor, aparatul poliŃienesc a fost pus în mişcare pentru a preveni sau
diminua manifestările de simpatie, presa pro-guvernamentală păstrând o atitudine rezervată. Din
aceleaşi motive, demersurile lui Aurel C.Popovici şi Eugen Brote pe la redacŃiile gazetelor vieneze
şi pe la oamenii politici din capitala imperiului s-au lovit de indiferenŃă sau de promisiuni de
circumstanŃă. În acel moment, majoritatea în parlamentul austriac era deŃinută de liberalii favorabili
alianŃei cu maghiarii, tot ei dominau în Consiliul comunal al Vienei, în timp ce reprezentanŃii
naŃiunilor slave erau dezbinaŃi. Nici măcar deputaŃii românilor din Bucovina nu s-au solidarizat cu
fraŃii lor din Transilvania, spre supărarea redactorului Tribunei care, în primele corespondenŃe de la
Viena, anunŃa drept sigură participarea lor la manifestările ce se organizau pentru primirea
delegaŃilor români98.
Aurel C.Popovici şi Eugen Brote izbutiseră totuşi să obŃină concursul politic al Partidului
Social – Creştin, condus de Karl Lueger, al societăŃilor studenŃeşti naŃionaliste austriece şi al
naŃionalităŃilor slave din Universitatea vieneză, al „cehilor tineri” şi al unor reprezentanŃi ai
„Clubului Hohenwart”, adepŃi ai principiilor federaliste99.
Programul conceput pentru delegaŃia română prevedea o primire festivă în sala vechii
primării a Vienei, „Rathhaus”, programată pentru duminică 29 mai, ora 9, apoi o petrecere, un
„comers festiv”, organizat de studenŃimea română în seara zilei de luni, 30 mai, în Prater. În această
vreme, Dr.Ioan RaŃiu şi fruntaşii partidului urmau să întreprindă demersurile oficiale pentru
obŃinerea audienŃei la înaltul tron.
Primele semne că românii nu sunt bineveniŃi în Viena apar încă din 28 mai (n.), când
Septimiu Albini, secretarul Comitetului executiv al partidului şi unul dintre organizatori, este somat
să se prezinte la direcŃia poliŃiei. Comisarul i-a comunicat că a aflat din ziarele locale (sic) de
prezenŃa delegaŃiei române la Viena venită să ceară audienŃă la Maiestatea Sa. În această situaŃie,
Septimiu Albini, fiind unul dintre conducători, este înştiinŃat că legile austriece nu permit
demonstraŃii stradale şi tulburări ale liniştii publice şi, prin umare, să aibă grijă ca astfel de
evenimente să nu se întâmple, căci „poliŃia are ordin să intervină cu toată rigoarea”100. Cine a dat
aceste ordine - dacă despre prezenŃa delegaŃiei române la Viena, comisarul a aflat din ziare - nu se
precizează. Însă ameninŃările poliŃiei se adeveresc a doua zi, în dimineaŃa de 29 mai, când urma să
se desfăşoare primirea festivă de la vechiul Palat comunal. De-a lungul străzii Wipplinger şi la
intrarea în clădire erau postaŃi în jur de cincizeci de poliŃişti, împreună cu ofiŃerii lor şi un comisar
de poliŃie. Sala era plină de lume, delegaŃi români, parlamentari social – creştini şi ai
naŃionalităŃilor, consilieri comunali vienezi, studenŃi germani, saşi, croaŃi, sârbi, slovaci, iar la
galerie – doamnele. Când deputatul Ernest Schneider, din partea Partidului Social – Creştin austriac,
96
La 1 octombrie 1891, cu prilejul vizitei împăratului Franz Iosif la Praga, s-a încercat un atentat împotriva lui în staŃia
de cale ferată Rosenthal, din Boemia. De organizarea atentatului a fost învinuită organizaŃia „cehilor tineri”.
97
Vasile Netea, Istoria Memorandumului…, p.163-167. RezoluŃia împăratului pe raport era: “Am luat cunoştinŃă cu
conŃinutul acestui raport, aprobându-l”. G. Tătărescu, Un episod din timpul Memorandumului, în revista „GeneraŃia
Unirii”, (Bucureşti),1929, nr.7, p.2, publică textul integral al memoriului lui Szapáry.
98
„Tribuna”, 1892, an IX, nr.111, 16/28 mai, p.3
99
V. Netea, Istoria Memorandumului …, p.157, Contele Hohenwart, şeful grupului german – clerical, era în tratative cu
primul ministru al Austriei, contele Eduard Taafe, pentru intrarea în guvernul condus de acesta, astfel încât s-a menŃinut
într-o poziŃie rezervată faŃă de români.
100
„Tribuna”,an IX, 1892, nr.119, 28 mai/9 iunie, p.3.
48
era pe punctul de a deschide adunarea, comisarul de poliŃie Gayger cere să-i fie prezentată lista
invitaŃilor. Sub pretextul că lista nu era completă, mulŃi invitaŃi sosind chiar în dimineaŃa zilei,
comisarul s-a urcat la tribună, şi-a acoperit capul şi, în numele legii, a dizolvat adunarea.101 În
grupuri mici, însoŃiŃi de studenŃii din comitetul de organizare, românii părăsesc sala şi se împrăştie
spre a vizita atracŃiile capitalei imperiale. În acest timp Ernest Schneider şi deputatul Schlesinger,
însoŃiŃi de Septimiu Albini, pleacă la DirecŃia poliŃiei capitalei, unde solicită aprobarea
reprogramării adunării pentru a doua zi, luni, 30 mai (n.), ora 10, în sala „Eterlein”, mai spaŃioasă
decât cea de la „Rathhaus”.
Nici pentru Ioan RaŃiu lucrurile nu au mers mai bine. Primit sâmbătă, 28 mai (n.) în audienŃă
de baronul Adolf Braunn, şeful cancelariei împăratului, cu aparentă bunăvoinŃă, este înştiinŃat că,
deoarece audienŃa pe care o solicită reprezintă o afacere politică, este nevoie să se pronunŃe asupra
oportunităŃii ei mai înainte guvernul unguresc, reprezentat la Viena de ministrul Szıgyényi. Acesta
i-a stabilit audienŃă pentru duminecă, 29 mai (n.), ora 11. Prezent la data şi la ora fixată, Ioan RaŃiu
este din nou amânat pănă a doua zi, luni, înaintea amiezii, pentru ca, la acea dată amabilul ministru
să plece din capitală102.
Adunarea de la „Eterlein,” din 30 mai (n.), s-a putut desfăşura fără incidente. Sala s-a
dovedit neîncăpătoare, cuvântările au fost entuziaste, publicul de asemenea. Pe parcursul
desfăşurării ei şi-a făcut apariŃia şi Dr.Karl Lueger, care a impresionat asistenŃa prin electrizantul
său discurs. În ovaŃiile generale, se trimite o telegramă MaiestăŃii Sale, semnată de preşedintele Ioan
RaŃiu, prin care se reînnoieşte fidelitatea faŃă de tron a naŃiunii române. Va fi printre ultimele
consemnate de istorie. La fel de bine s-a desfăşurat şi „comersul” organizat de studenŃii români în
cafeneaua din Prater. Sala de bal, care putea găzdui 600 de persoane, a fost plină. ParticipanŃii erau
cei întâlniŃi la festivitatea de dimineaŃă şi alŃi prieteni ai românilor. Toasturile şi muzicile naŃionale
au mai înlăturat amărăciunea eşecului demersului la împărat. Ce a urmat este cunoscut îndeajuns.
Memorandumul, depus la cancelaria imperială, a fost trimis, fără a fi desfăcut, guvernului de la
Budapesta, iar acesta a trimis întregul Comitet executiv al partidului - ales în ianuarie 1892 la Sibiu
cu mandatul de a definitiva Memorandumul şi a-l duce la împărat - în faŃa CurŃii cu juraŃi de la
Cluj.
Pentru Aurel C.Popovici şi pentru colegii lui de generaŃie, epopeea Memorandumului a avut
şi alte semnificaŃii. Din nenumăratele contacte cu protagoniştii scenei politice vieneze şi cu
reprezentanŃii studenŃimii naŃionalităŃilor s-au cimentat prietenii şi proiecte comune. Apropierea de
social-creştinii doctorului Lueger, care vor juca un rol tot mai însemnat în viaŃa politică a Austriei şi
a imperiului, precum şi accesul în anturajul contelui Hohenwart, vor încuraja preocupările lui
A.C.Popovici pentru dezvoltarea proiectului federalist. La rândul său, Alexandru Vaida Voevod,
unul dintre discipolii devotaŃi ai lui Aurel C.Popovici, a rămas cu influenŃe durabile asupra formării
fizionomiei sale politice, în urma evenimentelor de la Viena. „Astfel – îşi aminteşte memorialistul –
pe încetul, am fost atras tot mai mult de problemele politice naŃionale. În acel timp, contactul cu
Aurel C.Popovici a avut o influenŃă determinantă asupra mea. Geniul său m-a smuls din direcŃia
socialistă faŃă de care mă simŃeam atras, [spunându-mi]: «Mai întâi să emancipăm naŃia noastră de
situaŃia ei asuprită, apoi va veni şi timpul socialismului»”103.
Ecourile Memorandumului
Drumul românilor la Viena şi tratamentul la care au fost supuşi de autorităŃile CurŃii

imperiale, refuzul lui Franz Iosif de a da ochii cu fruntaşii uneia dintre naŃiunile peste care domnea,
trimiterea Memorandumului, nedesfăcut la Budapesta, a zdruncinat pentru multă lume credinŃa în
„drăguŃul de împărat”. „Doamne Ńine şi protege patria şi pe împărat”, cântecul pe versurile lui
Zaharia Boiu, de pe vremea când Andrei Şaguna obŃinea de la înaltul tron habsburgic recunoaşterea
Mitropoliei Ardealului, făcea tot mai mult loc imnului cântat de revoluŃionarii români la 1848 –
101
„Tribuna”,an IX, 1892, nr.119, 28 mai/9 iunie, p.3.
102
Idem,1892, an IX, nr.113, p. 1 şi nr. 114, 19/30 mai şi 20 mai/1 iunie, p. 1.
103
Alexandru Vaida Voevod , Memorii, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1998, vol.IV, p.7.
49
1849, scris de Andrei Mureşianu „Deşteaptă-te române”. Sever Bocu, făcând o retrospectivă a
experienŃei Memorandumului, conchidea: „ne vindecam de habsburgism”104. Memorandumul s-a
dorit un act de loialitate faŃă de Coroană şi o „sărbătorească protestare contra infamelor calomnii
prin care susŃinătorii ideii de stat naŃional maghiar voiau să-i izoleze pe români, şi o polemică
manifestare a legitimei nemulŃumiri, de care sunt cuprinşi românii din regatul ungar”105. Deşi unii
dintre protagoniştii lui, printre care şi Ioan Slavici, nu au dorit să o recunoască, „legitima
nemulŃumire” exista cu adevărat, dar nu loialitatea faŃă de coroană era antidotul ei. Paradoxal, Aurel
C.Popovici îşi va construi proiectul său de emancipare a naŃiunii române pe acelaşi vechi algoritm,
dar pornind de la cu totul alte argumente. Obstacolul cel mai important în calea oricăror idei de
reformă era reprezentat de dualismul atacat atât de Memorandum, mai voalat, cât şi de Replica ce îşi
aştepta ieşirea la rampă. Demonstrarea falimentului politicii guvernelor maghiare în ochii
occidentului european a reprezentat cea mai importantă urmare a întregii acŃiuni memorandiste. De
acum înainte, discuŃiile sterile cantonate în zona necesităŃii unui astfel de document şi a
oportunităŃii înaintării sale la tron, care au bătut pasul pe loc aproape un deceniu, au fost depăşite. În
zilele şi lunile următoare, întreaga presă europeană ia parte la dezbaterea chestiunii naŃionalităŃilor
din Ungaria.
Chiar dacă pe plan intern prezentarea Memorandumului la împărat, la sfârşitul primăverii
anului 1892, a fost mai mult contestată decât lăudată, chiar dacă Eugen Brote a fost aspru criticat
pentru difuzarea unor exemplare tipărite din Memorandum, înainte de a fi fost făcute demersurile
pentru audienŃa la împărat, Memorandumul şi-a făcut datoria. Tradus în limbile franceză, engleză şi
germană şi răspândit pe adresa celor mai proeminente personalităŃi politice ale Europei şi a marilor
cotidiene din Occident, Memorandumul a confirmat şi potenŃat din sursă directă afirmaŃiile
Memoriului studenŃilor români din Bucureşti şi Iaşi privitoare la existenŃa problemei naŃionalităŃilor
în Ungaria dualistă. La Reforme, Líndependence Belge, Journal de Debats, Republique Francaise,
în numerele lor din iunie 1892, analizează soarta naŃionalităŃilor din Ungaria din perspectiva poziŃiei
românilor exprimate prin Memorandum106. Occidentul afla că libertatea şi dreptatea nu erau
cântărite cu aceeaşi măsură pentru toŃi cetăŃenii Ungariei liberale şi constituŃionale, că legile nu erau
aplicate cu imparŃialitate pentru toŃi.
În Ungaria, la începutul lunii iunie 1892, erau pregătite de către guvernul Szapáry mari
serbări dedicate împlinirii unui sfert de veac de la încoronarea lui Franz Iosif ca rege al Ungariei.
Prezentarea Memorandumului la împărat şi manifestările antimaghiare din capitala Austriei au
umbrit într-o măsură supărătoare acest jubileu, deşi împăratul şi regele lor le dăduse ungurilor
deplină satisfacŃie prin refuzul de a-i asculta pe fruntaşii românilor. Îndrăzneala acestor agitatori
trebuia pedepsită, clamau în cor ziarele maghiare, ceea ce s-a şi întâmplat. Casa lui Ioan RaŃiu de la
Turda a fost în aşa hal vandalizată, încât bătrânul avocat a fost nevoit să se mute cu toată familia,
pentru restul vieŃii la Sibiu, departe de furia şovinistă a patrioŃilor din oraş. CorporaŃia avocaŃilor
din Ungaria a deschis procedurile de urmărire şi excludere a colegilor de naŃionalitate română
participanŃi la mişcarea Memorandumului. Era vizat, în primul rând, Iuliu Coroianu, avocat cu
vechi state de serviciu din Cluj, autorul proiectului care a stat la baza formei definitive a
Memorandumului. Ziarele maghiare s-au dezlănŃuit şi împotriva celor câŃiva studenŃi români de la
Universitatea din Budapesta care au Ńinut să fie prezenŃi în deputaŃiunea Memorandumului la Viena,
cerând excluderea lor din Universitate ca trădători de patrie.
Faptul că studenŃii români dau publicităŃii o declaraŃie în care exprimă punctul de vedere
tranşant, după care „lupta noastră va fi şi de aici încolo lupta pentru libertate şi [pentru] apărarea
drepturilor atacate ale poporului”, publicată în ziarul budapestan de mare tiraj Magyar Hirlap, din
17 iunie 1892107, dovedeşte radicalizarea mişcării naŃionale a românilor din Ungaria, în general, şi a
104
Sever Bocu, Drumuri şi răscruci, Bucureşti, 1945, vol.II, partea I, p.306.
105
Ioan Slavici, Românii din regatul ungar şi politica maghiară, în Opere, Editura Minerva, Bucureşti, vol. XIII, p.91.
106
George Moroianu, Les lutes des roumains transylvains pour la liberté et l'opinion europeenne. Episods et souvenirs,
Librairie Universitaire J.Gamber, Paris, 1933, p.120-122
107
„Tribuna”, an IX, 1892, nr.128, 7/19 iunie, p.1
50
tinerimii studenŃeşti în special. Iar rolul lui Aurel C.Popovici în acest istoric proces nu poate să fie
trecut cu vederea.
Contele Szapáry şi guvernul său, în faŃa acestui val de furie, manifestat şi în dezbaterile
parlamentare de la Budapesta, încerca iniŃial să se menŃină pe o poziŃie de neintervenŃie. Cu atât mai
mult cu cât împăratul i-a dat câştig de cauză prin luarea în considerare a solicitării sale de a nu da
curs cererilor româneşti. Dar presiunile erau prea mari în favoarea unor acŃiuni energice împotriva
agitatorilor şi, după îndelungi ezitări, dă mandat procuraturii pentru a declanşa ancheta împotriva
autorilor Memorandumului. Era începutul lunii octombrie 1892108. Se împlinea profeŃia lui
Alexandru Mocioni care avea obiceiul să afirme că „norocul nostru este că nu putem face o prostie
destul de mare, ca ungurii să răspundă cu una şi mai mare”109. Şi astfel, în loc să lase ca valurile
create de Memorandum să se stingă de la sine, ei se pregăteau să reaprindă focul. I-au îndemnat la
aceasta noua îndrăzneală a agitatorilor români, de astă dată tinerii din universităŃile imperiului, care
au dat publicităŃii un nou manifest: Replica junimii academice din Transilvania şi Ungaria.
Odiseea Replicei
La sfârşitul lunii iulie 1892, când încă nu s-au stins comentariile pe marginea acŃiunii
memorandiste, Aurel C.Popovici şi fruntaşii partidului iau decizia ca Replica să fie dată publicităŃii.
AcŃiunea a fost astfel organizată încât să înşele vigilenŃa organelor statului maghiar, cu atât mai
mult cu cât tirajul primei ediŃii a Replicei se găsea în depozitul Institutului Tipografic din Sibiu.
Prima ediŃie a Replicei s-a tipărit într-un tiraj impresionant pentru vremea aceea – 21.000
exemplare, în limbile română, germană, italiană şi franceză110. Fondurile necesare tipăririi şi
difuzării Replicei au fost adunate prin colectă publică în urma apelului adresat publicului românesc
de către iniŃiatorii proiectului, în august 1891. Din actele procesului Replicei şi din înseşi
declaraŃiile principalului inculpat – Aurel C.Popovici – rezultă că s-au adunat aproape 4000 de
florini pe aproximativ 2000 de liste de subscripŃii, păstrate în arhiva lui A.C.Popovici şi confiscate
de autorităŃi imediat după condamnarea lui.111
La sugestia lui George Moroianu, Aurel C.Popovici este de acord ca Replica să aibă şi o
versiune în limba engleză pentru a pătrunde mai cu succes în Ńările anglo-saxone. EdiŃia în limba
engleză s-a tradus şi tipărit la Anvers sub auspiciile „Ligii Culturale”112. Tot prin grija lui
G.Moroianu s-a difuzat ediŃia engleză a Replicei. Unul dintre destinatari a fost W.E.Gladstone,
pentru a patra oară prim-ministru al Angliei, care printr-o scrisoare trimisă de şeful său de cabinet, îi
mulŃumeşte lui Moroianu pentru gest, asigurându-l de simŃămintele cele mai distinse. Cu ediŃia în
limba engleză tirajul Replicei a ajuns la cifra de 26000 exemplare113.
Difuzarea rapidă a tirajului s-a efectuat prin aceleaşi persoane care au iniŃiat listele de
subscripŃie în calitatea lor de colectori de fonduri. Astfel, fiecărui colectant i s-a trimis numărul
corespunzător de exemplare cu rugămintea de a le distribui persoanelor care au contribuit pe lista
respectivă. Prin comunicate de presă cei care nu au primit exemplare din Replică, deşi au contribuit
financiar, erau rugaŃi să se adreseze lui Aurel C.Popovici, pe adresa lui din Graz, Parkstrasse nr.7,
unde comitetul de redacŃie a reŃinut un număr de exemplare pentru astfel de situaŃii. StudenŃii,
preoŃii şi învăŃătorii din Transilvania şi Ungaria puteau primi, la cerere, Replica gratuit. Persoanele
108
„Tribuna”, an IX, 1892, nr.215, 26 sept./8 oct., p.1
109
Valeriu Branişte, Amintiri din închisoare (Însemnări contimporane şi autobiografice), Editura Minerva, Bucureşti, 1972, p.188
110
„Tribuna”, an X, 1893, nr.185, 21 august/2 sept., p.1. „Tribuna” omite aici ediŃia în limba engleză indicată de autorii
înşişi în nota ataşată foii de titlu a ediŃiei sibiene.
111
Idem, an X, 1893, nr.169, 22 iulie/9 august, p.3
112
George Moroianu, Luptele de emancipare ale românilor din Ardeal în lumină europeană, în Transilvania, Banatul,
Crişana şi Maramureşul 1918-1928, vol. III, Cultura naŃională, Bucureşti, 1929, p.1406 (subsol). Traducerea în limba
engleză a costat 300 lei şi a fost făcută de către D-şoara Adams, care le dădea studenŃilor români lecŃii de engleză. Ea a
declarat cu modestie că „dacă nu s-ar hrăni din munca aceasta, ar fi făcut bucuros chiar gratuit această traducere”, fiind
impresionată de cuprinsul acelei nobile cărŃi.
113
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune. Statele – Unite ale Austriei – Mari. Studii politice în vederea rezolvării problemei
naŃionale şi a crizelor constituŃionale din Austro-Ungaria, Editura Albatros, Bucureşti, 1997, p.51 (subsol)
51
care n-au contribuit financiar pe liste de subscripŃii puteau să şi-o procure la preŃul de doi florini sau
patru lei şi cincizeci de bani114. Un comunicat, intitulat „Către publicul românesc”, anunŃa cititorii
presei române din Transilvania că, după o muncă încordată de un an de zile, Replica studenŃimii
române din Transilvania şi Ungaria la Răspunsul unguresc era scrisă, tipărită şi distribuită.
Comunicatul apare în Tribuna din 28 iulie/9 august 1892 şi este semnat, în numele junimii
academice din Viena, Graz, Budapesta şi Cluj de George Candrea, Victor Roşca, Aurel Quint
Marcu, Victor Colcer şi Nicolae Comşa115.
Cercetările întreprinse de autorităŃile statului pe parcursul instrumentării procesului – care
va rămâne în conştiinŃa contemporanilor şi urmaşilor drept Procesul Replicei, sintetizate în actul de
acuzare, reŃin o seamă de persoane în posesia cărora s-au găsit exemplare ale Replicei. Printre ei,
dr.Grigore Silaşi, fost profesor la Universitatea din Cluj116, Vasile Podoabă, Emeric Pop, dr.Aurel
Isac, George Ilea, Alexiu Pap – toŃi din Cluj, Iuliu Metz din Sighişoara, Iuliu Pop şi Andrei Medan
din ŞomcuŃa Mare, Constantin Ciontea din Călata. De asemenea, actele depuse la dosarul anchetei
de şeful gării din Sibiu confirmau că la 2 august 1892, prin mijlocirea căilor ferate, s-au distribuit
13 lăzi cu exemplare ale Replicei în România, la Paris, Antwerpen, München, Graz şi Budapesta117.
Un al doilea comunicat de presă al comitetului de redactare a Replicei, difuzat la 17 august
1892 (n.), înştiinŃa opinia publică asupra epuizării cărŃii „pănă la ultimul exemplar”. Este anunŃată,
totodată, scoaterea de sub tipar a celei de a doua ediŃii118.
ConŃinutul Replicei
În prima sa ediŃie Replica cuprinde optsprezece capitole, o prefaŃă, o încheiere şi o listă cu

autori şi lucrări legate de problematica naŃională, intitulată „Bibliografia cestiunii române”,
cuprinzând opere care nu au fost citate pe parcursul cărŃii. Cea de a doua ediŃie reia prefaŃa primei
ediŃii, introduce o scurtă prefaŃă care justifică apariŃia celei de a doua ediŃii prin interesul viu al
opiniei publice pentru Replică, ceea ce a făcut ca în numai două săptămâni să se epuizeze cele
21000 de exemplare tipărite la Sibiu, fără a fi satisfăcute toate solicitările. FaŃă de prima ediŃie,
capitolul intitulat „Fanatismul presei maghiare faŃă de naŃionalităŃi” este transformat în subcapitol,
cu acelaşi conŃinut, al capitolului „Societatea maghiară”. Ambele ediŃii cuprind o Notă, ataşată foii
de titlu, scrisă pe hârtie colorată, cu următorul conŃinut: „Replica prezentă apare în cinci limbi:
româneşte, franŃuzeşte, nemŃeşte, englezeşte şi italieneşte. Ori şi cine ar dori informaŃii mai detaliate
despre cestiunea tratată aici, este respectuos rugat să binevoiască a se adresa de-a dreptul la autori
prin adresa d-lui Aurel C.Popovici, Graz, Parkstrase 7, la care se găsesc depuse şi se pot consulta
toate documentele citate în această scriere. Pentru binevoitoare reproduceri din această Replică
autorii exprimă înainte recunoştinŃa lor şi roagă pe on. redacŃiuni, în ale căror ziare se face amintire
despre această scriere, a expedia autorilor numerii respectivi tot la adresa de sus”. Numele lui Aurel
C.Popovici este singurul amintit dintre autorii Replicei pe tot parcursul lucrării. Astfel, nu le-a fost
greu, organelor statului maghiar să ajungă la el, atunci când s-au hotărât să intenteze proces
autorilor şi răspânditorilor Replicei.
În expunerea pe scurt a conŃinutului lucrării, vom urma firul primei ediŃii tipărite la Sibiu119.
În PrefaŃă este rememorat trecutul apropiat al duelului memorandistic între studenŃii români
de la UniversităŃile din Bucureşti şi Iaşi şi colegii lor maghiari de la universităŃile din Ungaria. Se
114
„Tribuna”, an X, 1893, nr.169, 22 iulie/9 august, p.3
115
Ibidem
116
Dr. Grigore Silaşi (1836-1897), profesor universitar la Catedra de limba şi literatura română la Universitatea din
Cluj. Pensionat în 1885 pentru activitatea lui naŃională. I-a urmat Moldován Gergely, aservit cu totul ideologiei
naŃionaliste maghiare şi promotor al ei.
117
Aceste lăzi au fost expediate pe adresele: Brătianu, Bucureşti (1 ladă), Nanu, Paris (4 lăzi), Popa, Antwerpen (2 lăzi),
A.C.Popovici, Graz (2 lăzi), Morariu, Budapesta (2 lăzi). Vezi “Tribuna”, X, 183, 19/31 aug., 1893, p.2
118
„Tribuna”, an IX, 1892, nr.176, 5/17 august, p.3.
119
Cestiunea română în Transilvania şi Ungaria. Replica junimii academice române din Transilvania şi Ungaria la
“Răspunsul” dat de junimea academică maghiară „Memoriului” studenŃilor universitari din România, Institutul
Tipografic, Sibiu, 1892. (În continuare: Replica…).
52
menŃionează dreptul tinerimii universitare române din monarhie de a dovedi că Răspunsul
studenŃilor maghiari este plin de neadevăruri şi „schimonosiri” ale faptelor. Publicul căruia i se
adresează Replica este acelaşi cu al Memoriului românesc şi al Răspunsului maghiar, adică
studenŃilor şi profesorilor din universităŃile europene. PrefaŃa este localizată la Viena, Graz,
Budapesta şi Cluj, adică în oraşele unde au funcŃionat comitetele studenŃeşti de redactare, fiind
datată martie 1892.
Primul capitol, intitulat „EsenŃa cestiunii române în Transilvania şi Ungaria”, este destinat să
reprezinte temelia construcŃiei Replicei prin câteva enunŃuri tranşante şi semnificative. Primul este
acela că Ungaria, întocmai ca Austria şi ElveŃia este un stat „de naŃionalităŃi”, adică un stat poliglot,
în care există o problemă nerezolvată: problema naŃionalităŃilor. Ea este sintetizată foarte lapidar şi
corect: constituirea imperiului în raport cu trebuinŃele şi aspiraŃiile naŃionale ale tuturor
popoarelor care constituie statul (s.a). Intre acest deziderat şi dualismul austro-ungar, constituit
fără consultarea naŃionalităŃilor şi împotriva voinŃei majorităŃii locuitorilor imperiului, se situează
problema naŃionalităŃilor. În planul politic, acela al formei de stat, celor două platforme le
corespund sau o federaŃie liberală (s.a.), constituită prin voinŃa tuturor naŃionalităŃilor ajunse la
conştiinŃa de sine, sau absolutismul violent şi deznaŃionalizator (s.a.). Din nefericire, ultima
soluŃie a fost aleasă de guvernele ungureşti din perioada dualismului.
Începutul afirmării plenare a „principiului de naŃionalitate” este plasat de Replică în
evenimentele care au zguduit monarhia la 1848-1849. Atunci, prin hotărârile Adunării de la Blaj din
15 mai 1848, poporul român din Transilvania şi Ungaria, ajuns la conştiinŃa deplină a naŃionalităŃii
sale, a cerut o constituŃie aşezată pe principiile federalismului. Aceleaşi deziderate le solicitau şi
croaŃii, sârbii sau slovacii. Din conflictul ireconciliabil între maghiarii care doreau o Ungarie
unitară, pornind de la enunŃul că „Ungaria sau va deveni maghiară, sau se va prăpădi”, şi
naŃionalităŃile, care doreau federalizarea ei pe principiile egalităŃii naŃionale, a rezultat situaŃia
nenorocită a Ungariei din vremea Replicei. „Din toate cele expuse este invederat – conchide acest
capitol al Replicei – că lupta ce ne este declarată nu are caracter de partid; aici nu se combat liberali
şi conservatori pentru teorii şi principii, aici este vorba de o luptă de rase, în care un întreg popor,
respectiv mai multe popoare, trebuie să se apere în contra agresiunilor unui element grandoman şi
violent”120.
Cel de al doilea capitol este adresat junimii academice maghiare. El debutează cu un motto
semnificativ preluat dintr-o lucrare a lui Luigi Palma: „Când un popor vrea să stăpânească, să Ńină
înlănŃuit pe un alt popor ce se deosebeşte prin rasă şi limbă, se reîntorc pretenŃiunile barbariei, ale
feudalismului şi ale vremurilor de robie”121. Tonul este dur, categoric, propoziŃiile şi frazele sunt
scurte, directe. Se recunoaşte aici, fără îndoială, retorica lui Aurel C.Popovici. Deşi Replica şi-a
propus să se refere preponderent la realitatea Ungariei dualiste, în capitol se face un crochiu istoric
pentru a ilustra ideea că Ungaria, de când există, nu a fost altceva decât ceea ce era în acest
moment: un stat multinaŃional. Iar în cadrul acestuia, românii şi-au afirmat încă din secolul al
XVIII-lea, prin episcopul Inochentie Micu, voinŃa de a fi recunoscută ca naŃiune alcătuitoare de stat,
împotriva afirmaŃiilor hazardate din Răspunsul maghiar. Sunt aduse în sprijin citate din Aeneas
Sylvius Piccolomini, Raicevici, Springer, Hurmuzachi, Rudolf Berger, Charles Bonner, Edouard
Thouvenel, ş.a.
Capitolul „Din etnografia şi statistica Transilvaniei şi Ungariei” este divizat în patru
subcapitole ale căror titluri vorbesc de la sine despre conŃinutul lor. Primul, „Originea românilor”,
aduce în atenŃia lectorilor din apusul Europei existenŃa în spaŃiul carpato-dunărean a unui popor
neolatin, în mase compacte şi continuitatea existenŃei lui aici de la formare şi până astăzi, împotriva
enunŃurilor tendenŃioase ale Răspunsului maghiar. Pentru afirmarea latinităŃii limbii române este
reprodusă o poezie populară în limbile română şi latină. În cea de a doua ediŃie textul comparativ
este înlocuit cu câteva fraze în proză. Ambele exemple sunt citate după lingvistul Wilhelm
120
Replica.., p. 8. Fraza a fost reŃinută printre pasajele incriminate în Procesul Replicei.
121
Luigi Palma, Del principio della nationalita, nella moderna societe europea, Milano, 1867, p.42. Apud: Replica…,
p. 9
53
Rudow122. Următoarele două paragrafe exemplifică „Cum se înmulŃesc maghiarii” şi „Originea
fabulei despre cele nouă milioane de maghiari”. Ultimul subcapitol, bazat pe datele statistice de la
recensământul din 1880, arată componenŃa pe naŃionalităŃi a Transilvaniei unde, între 2.084.883
locuitori, 1.184.883 erau români, 630.477 maghiari şi 211.748 saşi, conform statisticii maghiare.
Acestora li se adăugau românii în mase compacte din estul Ungariei, în comitatele Caraş Severin,
Arad, Sălaj, Bihor, Sătmar, Timiş, Maramureş, Toronthal. Concluzia era clară: românii din
Transilvania şi Ungaria constituie o reală complexitate naŃională pe care numai guvernele ungureşti
se prefac a nu-i lua în seamă.
Capitolul următor, „Fuziunea Transilvaniei cu Ungaria, în contra voinŃei majorităŃii
locuitorilor Transilvaniei”, dialoghează tot cu Răspunsul studenŃilor unguri care nega vehement
orice autonomie a Transilvaniei în cadrul Regatului Ungariei. Atât de mult a atacat bazele
constitutive ale ideologiei statului naŃional ungar acest capitol încât mai mult de jumătate din text a
fost reŃinut de procurorii unguri printre paragrafele citate în actul de acuzare al Procesului Replicei.
Printre ele şi concluzia capitolului după care este evident că „fuziunea Transilvaniei cu Ungaria, aşa
cum s-a făcut, contra voinŃei românilor, este un act de violenŃă îndreptat de-a dreptul contra
existenŃei celor din urmă”123.
Deoarece Răspunsul studenŃilor maghiari acuza Memoriul colegilor din România că face
afirmaŃii nedovedite, următoarele capitole ale Replicei sunt dedicate argumentării nedreptăŃilor
legislaŃiei Ungariei dualiste faŃă de români şi mecanismului tendenŃios de aplicare a acestei legislaŃii
de către aparatul statului. Aici se regăsesc faptele adunate de studenŃi din realităŃile vieŃii
comunităŃilor româneşti din Transilvania şi Ungaria.
Capitolul „Lege electorală excepŃională pentru românii din Transilvania” are un subcapitol
dens privitor la abuzurile în aplicarea acestei legi nedrepte, intitulat „Cum se fac alegerile de
deputaŃi sub constituŃionalismul maghiar?”
Următorul capitol este dedicat „Legii naŃionalităŃilor” considerată încă din titlu „o parodie”.
El este pus sub semnul unui citat celebru din Montesquieu: „Nu este tiranie mai crâncenă decât cea
exercitată în umbra legilor şi sub aparenŃele justiŃiei” 124.
„InstrucŃiunea publică în serviciul maghiarizării” face un tablou aspru şi veridic al
învăŃământului din Ungaria dualistă. Sunt analizate, cu exemple concrete în paragrafe distincte
„Şcolile elementare”, „Şcolile medii”, „Tăgăduirea concesiunii pentru înfiinŃarea unui gimnaziu
românesc în Arad”, „Tăgăduirea concesiunii pentru înfiinŃarea unui gimnaziu românesc în
Caransebeş”, „Maghiarizarea gimnaziului românesc din Beiuş cu forŃa”, „UniversităŃile”,
„Prigonirea românilor în instituŃiile maghiare”, „Goana asupra literaturii noastre didactice”.
Capitolul se încheie cu rechizitoriul îndreptat asupra proaspetei legi privind înfiinŃarea grădiniŃelor
de copii, receptată ca factor al maghiarizării: „Maghiarizarea copiilor cu forŃa”.
Capitolul „Subminarea autonomiei noastre bisericeşti” aduce în atenŃia opiniei publice, în
subcapitole, nedreptăŃile legate de: „Alegerea de mitropolit”, „Împiedicarea întrunirii congreselor
naŃionale – bisericeşti”, „Călcarea dreptului jurisdicŃional în afaceri de disciplină bisericească –
şcolară”, „Ajutorul din bugetul statului pentru preoŃime”, „Fondul de pensii pentru învăŃători”,
„Şcolile confesionale din fostul confiniu militar bănăŃean”.
Urmează un capitol despre „NedreptăŃirea românilor în administraŃie”, ilustrat, atât cu
exemple concrete despre tratamentul la care erau supuşi românii de organele administrative ale
comitatelor şi comunelor, cât şi cu statistici care demonstrau excluderea românilor din funcŃiile
publice în raport cu procentele pe care le reprezintă în ansamblul populaŃiei comitatelor. Astfel, în
cele 24 comitate cu populaŃie românească semnificativă, faŃă de 3310 posturi de funcŃionari la care
ar fi îndreptăŃiŃi existau în realitate abia 405 funcŃionari români; în ministere, faŃă de 320 – erau abia
18 iar la judecătoriile supreme raportul era de 73 la 10125. Românii nu deŃineau nici o funcŃie de
122
Wilhelm Rudow, Rumänische Volsklieder nebst Einleitung. Der rumänische Volksgeist nach seinen dichterischen
Erzengrissen, Ed.II-a, Leipzig, 1889, p.9. Apud: Replica.., p. 21
123
Replica…, p. 32
124
Montesquieu, Grandeur et d÷cadence des Romains, Paris, 1886, p.97. Apud: Replica, p. 41
125
Replica.., p. 77-78.
54
comite suprem sau măcar un vice - comite, cu toate că aveau majoritatea demografică în 15
comitate.
Capitolul intitulat „JustiŃia ...” este condimentat cu un motto luat din folclorul românesc:
„Turcul te bate, turcul te judecă”. În sensul acestei morale sunt aduse zeci de exemple concrete,
adunate de studenŃi din localităŃile Transilvaniei şi de prin curŃile cu juraŃi care împărŃeau dreptatea
ungurească.
Capitolul, destul de concis, referitor la „Tăgăduirea dreptului de asociere” este ilustrat cu
următoarele exemple: „Tăgăduirea concesiunii pentru înfiinŃarea unei Reuniuni agricole române”,
„Tăgăduirea concesiunii pentru înfiinŃarea SocietăŃii culturale «Opinca română»”126, „Tăgăduirea
concesiunii pentru înfiinŃarea SocietăŃii academice literare «Minerva» a studenŃilor români de la
Universitatea din Cluj”, „Tăgăduirea concesiunii pentru înfiinŃarea SocietăŃii culturale «Progresul
în Arad», „Tăgăduirea concesiunii pentru înfiinŃarea «Reuniunii femeilor române din Cluj şi jur»”,
„Tăgăduirea concesiunii pentru înfiinŃarea unei societăŃi a femeilor române din Sătmar”,
„Tăgăduirea concesiunii pentru înfiinŃarea «Reuniunii învăŃătorilor români din comitatul Sătmar»”,
„Tăgăduirea concesiunii pentru înfiinŃarea unei casine române în Făget”, „Tăgăduirea concesiunii
pentru înfiinŃarea unei societăŃi a meseriaşilor români din Alba Iulia” şi „Tăgăduirea concesiunii
pentru înfiinŃarea «Reuniunii meseriaşilor români din Blaj»”. Toate obstacolele amintite puse în
calea dreptului de asociere a românilor sunt dovedite cu acte ministeriale.
Nu putea să lipsească din rechizitoriul Replicii „Prigonirea publiciştilor români”, capitol
care se constituie într-un prolog al viitorului proces intentat lui Aurel C.Popovici. Exemplele erau
de notorietate şi din abundenŃă.
Urmează capitolul dedicat „Sălbăticiei jandarmeriei maghiare faŃă cu poporul românesc”,
apoi un altul privitor la „Sechestrarea averilor românilor grăniceri din Ńinutul Năsăudului”.
În capitolul „Societatea maghiară”, Replica încearcă să întreprindă o radiografie socio-
culturală a epocii, incluzând şi latura mentalităŃilor. Sunt evocate, în subcapitole separate,
„SocietăŃile de maghiarizare”, sunt aduse „Probe de cultură maghiară”, printre care „DemonstraŃiile
junimii academice maghiare contra societăŃii româneşti «Iulia»”, ai cărei membri, studenŃi români
de la Universitatea din Cluj, au îndrăznit în 1884 să comemoreze centenarul răscoalei lui Horea. În
urma virulentelor manifestări ale naŃionaliştilor unguri din Cluj, profesorul Grigore Silaşi a fost
înlăturat de la Catedra de limba şi literatura română a UniversităŃii din Cluj, iar Societatea literară
„Iulia” a fost desfiinŃată. În încheierea capitolului, pe parcursul mai multor pagini, sunt aduse
mostre ale „Fanatismului presei maghiare faŃă de naŃionalităŃi”.
Un consistent capitol al Replicei vizează „Asuprirea celorlalte naŃiuni nemaghiare” din
Ungaria, prin subcapitole dedicate slovacilor, sârbilor şi saşilor, texte puse sub sloganul unguresc
„MaghiarizaŃi-vă!”
Ultimul capitol al Replicei are un titlu care era luat din obsesiile presei naŃionaliste
ungureşti: „Daco - România iredentă”. Multe din aliniatele acestui capitol au fost reŃinute mai târziu
în actul de acuzare al procesului intentat lui Aurel C.Popovici. Se afirmă aici răspicat ideea
existenŃei conştiinŃei unităŃii naŃiunii române, prefigurând ideea statului naŃional unitar român:
„Negreşit, dacă masele mari ale poporului românesc ar fi întrebate, că dori-ar ele sau nu, unirea lor
politică cu România într-un singur stat, ele desigur ar răspunde, că ar dori-o, şi noi am afirma un
neadevăr, o absurditate dacă am tăgădui aceasta”127. RaŃiuni legate de realism politic îl reŃin pe
Aurel C.Popovici, căci după toate aparenŃele, lui îi aparŃin enunŃurile acestui capitol, să exprime, ca
o concluzie firească a Replicei, această soluŃie. Împreună cu colegii lui de generaŃie, în condiŃiile
geopolitice din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, Aurel C.Popovici exprimă „convingerea
nestrămutată” că „Imperiul austro-ungar nu va putea exista mai departe decât diferenŃiindu-se într-o
liberă federaŃiune monarhică, în care noi şi fiecare popor conlocuitor să ne putem dezvolta în
deplină libertate şi în specificul nostru naŃional”128. Conceptul federalizării era alternativa propusă
126
Vezi şi Vasile Crişan, „Opinca română” – o proiectată societate culturală în anul centenarului revoluŃiei lui Horea,
în „Angustia”, (Sf. Gheorghe), nr.5, 2000, p. 9-14.
127
Replica.., p. 142
128
Ibidem., p. 143
55
la spectrul maghiarizării, echivalenta morŃii naŃiunilor din Ungaria. El va fi baza marelui proiect al
lui Aurel C.Popovici – Statele Unite ale Austriei Mari.
Încheierea, fără titlu, începe cu o trimitere la unul dintre ideologii italieni ai naŃiunii,
P.S.Mancini: „Dreptul la naŃionalitate nu e decât însăşi libertatea individului extinsă asupra
agregatelor organice de indivizi ce alcătuiesc naŃiuni; naŃionalitatea nu e decât o colectivă
interpretare a libertăŃii, de aceea ea este sfântă şi dumnezeiască ca însăşi libertatea. Aceia care atacă
naŃionalitatea sugrumă libertatea şi ei, în mod logic, trebuie să o tăgăduiască omului, în toate
raporturile vieŃii publice şi private, şi astfel trebuie să dărâme unica temelie reală, pe care este
aşezată întreaga ordine socială cu toate datoriile ce sunt legate de ea”129.
Replica se încheie revenind la junimea academică maghiară care este invitată să admită,
împreună cu autorii Replicei, că „împăcarea, comunitatea de interese, prietenia chiar, între două
naŃiuni, cum sunt maghiarii şi românii, nu se poate închipui decât pe o singură temelie, largă şi
trainică, iar aceasta se numeşte libertatea naŃională”(s.a) 130.
Astfel construită, Replica impune şi prin aparatul critic şi bibliografia la care au făcut apel
Aurel C.Popovici şi colegii lui de redacŃie. La un număr de 155 pagini, lucrarea cuprinde 370 note
de subsol şi trimiteri bibliografice, vizând 68 autori şi 24 ziare şi reviste. PersonalităŃi de diverse
naŃionalităŃi şi domenii ale ştiinŃelor, cronicari, istorici, jurişti, sociologi, statisticieni, sunt aduşi să
argumenteze opiniile redactorilor Replicei. Printre ei, George BariŃiu, I.Filtsch, E.Hurmuzachi,
Nicolae Popea, Frigges Pesti, Hunfalvy Paul, K.Keleti, Anton Kurz, Jekelfalussy J., Korbuly
Emerich, Láng Lajos, Wesselényi N., Mocsáry Lajos, Réthy L., Vajda L., din spaŃiul cultural al
Ungariei din acea vreme, alături de I.G.Blüntschi, Bonfinius, Charles Bonner, J.Dlugosz, Victor
Duruy, I.A.Fessler, L.Gumplowicz, GraŃiani, J.Jung, Carl Hugelmann, Franz Krones, Emmile de
Laveleye, Terezio Mammiani, P.S.Mancini, Montesquieu, Sebastian Münster, Luigi Palma,
J.L.Pič], A.S.Piccolomini, Leopold Ranke, Anton H.Springer, Eduard Thouvenel, Traugott Tamm,
ş.a.
„Bibliografia cestiunei române” din anexa Replicei completează lista autorilor citaŃi pe
parcursul lucrării cu încă 64 nume şi 71 volume sau studii, publicate în reviste de notorietate în
epocă: Revue des Deux Mondes, Revue Politique et Litéraire, Deutsche Revue, Rassegna di Scienze
Politiche e Sociale, ş.a.
O atentă trecere în revistă a bibliografiei Replicei, în covârşitoare parte datorată lui
A.C.Popovici, infirmă aserŃiunea lui Corneliu Diaconovici privitoare la cultura politică a tânărului
român de la Graz. Chiar dacă şi-a etalat-o prin cafenele, în pasionante dezbateri privind
problematica naŃionalităŃilor, prezentul şi viitorul imperiului şi a naŃiunii române, această cultură
politică este rodul unui studiu aprofundat şi sistematic, fiind prologul monumentului de erudiŃie
politică din opera sa fundamentală – Stat şi naŃiune. Statele - Unite ale Austriei Mari, elaborată la
mai bine de un deceniu de la apariŃia Replicei. Dimpotrivă, se poate afirma că Aurel C.Popovici a
fost românul cel mai bine echipat din punct de vedere ştiinŃific şi doctrinar în domeniul ştiinŃelor
politice din vremea sa.
Într-una din primele note de subsol, autorii Replicei Ńin să precizeze că prin „maghiari” şi
„maghiarism” nu vizează întreaga naŃiune, ci numai pe reprezentanŃii politicii de maghiarizare şi pe
toŃi agitatorii ei131.
Elaborarea Replicei a reprezentat o adevărată şcoală de formare a tinerei generaŃii de
intelectuali români din monarhie în cultul valorilor naŃionale. Mentorul ei a fost Aurel C.Popovici.
O mărturiseşte şi Alexandru Vaida Voevod: „Aurel C.Popovici folosea orice ocazie ca să
completeze educaŃia politică a tinerei generaŃii, expunând doctrine, criticând, scriind. Că eram
singur cu el, ori mulŃi prezenŃi, nevoia lui vulcanică izbucnea cu acelaşi patos. SimŃeai cum izvora
argumentaŃia din convingerea lui adâncă şi astfel exercita o forŃă irezistibilă, sugestivă asupra
ascultătorilor”132.
129
P.S. Mancini, Diritto internazionale, Napoli, 1873, p.38. Apud: Replica, p.147.
130
Replica.., p. 149
131
Ibidem., p.3, nota 2.
132
A.N.-D.J.Sb., Fond : Alexandru Vaida Voievod, Dosar 11, filele 38-39.
56
Nu este de mirare că, astfel concepută, Replica a depăşit cadrele unui simplu memoriu
studenŃesc sau a unui banal exerciŃiu de retorică naŃionalistă, devenind un adevărat reper axiologic
al unei întregi generaŃii - GeneraŃia Replicei.
Paternitatea sintagmei îi aparŃine lui Valeriu Branişte, în însemnările sale memorialistice,
referindu-se la generaŃia tinerilor care au intrat în lupta naŃională în anii `90 ai secolului al XIX-lea.
Evocând episoadele Memoriului studenŃilor bucureşteni şi ale Răspunsului studenŃilor maghiari,
Valeriu Branişte, pe atunci student în ultimul an la Facultatea de filosofie a UniversităŃii din
Budapesta, surprindea starea de spirit a studenŃilor români, care nu puneau la îndoială dreptul
colegilor lor unguri de a răspunde Memoriului bucureştean, dar, pe de altă parte, nu se puteau
identifica cu acel răspuns133.
GeneraŃia Replicei
Cine erau oamenii care au constituit această generaŃie a Replicei?

În primul rând trebuie amintiŃi aici studenŃii români din universităŃile din Graz, Viena,
Budapesta şi Cluj, care au hotărât să se constituie în comitete de lucru pentru redactarea Replicei.
Deşi arhiva Replicei este până în prezent pierdută, îi cunoaştem pe aceşti tineri atât din luările lor de
poziŃie pe parcursul instrumentării Procesului Replicei sau după anunŃarea sentinŃei, cât şi din
depoziŃiile lui Aurel C.Popovici pe parcursul investigaŃiilor procuraturii. Aceştia erau din Graz:
Aurel C.Popovici, drd. George Candrea, drd. Aurel Quint Mărcuş, Cornel Nyeş, student la
medicină, Ilarion Rusan, student la medicină; din Budapesta: dr.George Morariu, George Iuga, Ilie
Dăianu; din Cluj: Drd. Cornel Roşescu, Eugen Pătăceanu, student la drept, Iuliu Maniu, student la
drept, drd.Nicolae Vraciu, student la medicină, Pompiliu Dan, student la filosofie, Ioan Fodor,
student la filosofie şi Avram Păcurariu, student la filosofie; din Viena: dr.Izidor Bodea, dr.Enea
Nicola, dr.Vasile Târnăvianu, drd.Valeriu Telescu, drd. Lazăr Popovici, drd. Eugeniu Solomon,
drd.Ieronim Tătar, drd.Tit Liviu Tilea, Virgil Todescu, student la medicină, drd.Victor Colcer, drd.
Octavian Florea, Ioan Lupu, student la medicină, George I.Duca, student la medicină, drd.Iuliu
Chiciu, Alexandru Borza, student la medicină, Alexandru Fodor, student la medicină, Octavian
Proştean, student la medicină, Alexandru Vaida-Voevod, student la medicină, drd. Alexandru
Codarcea, Victor P.Hârşanu, student la agronomie, drd.Nicolae Comşa şi drd.Victor Roşca.134 Sunt
nominalizaŃi, în total 37 tineri dintre care, cei mai mulŃi, 22 din Viena, 7 – din Cluj, 5 – din Graz şi
3 – din Budapesta.
Prin urmare, aceştia trebuie consideraŃi autorii Replicei. Alături de ei, Aurel C.Popovici, în
lucrarea La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie îl indică pe dr.G.Ilea din Cluj drept
autor al capitolului „Anexarea Transilvaniei la Ungaria împotriva voinŃei majorităŃii locuitorilor
Transilvaniei” 135.
În al doilea rând, în această generaŃie a Replicei se încadrează toŃi cei care au contribuit la
tipărirea şi răspândirea cărŃii în monarhia Austro-Ungară şi în afara graniŃelor ei. Regăsim aici
numeroşi studenŃi români aflaŃi în centrele universitare ale Europei. Dintre ei se detaşează George
Moroianu, care ulterior avea să dedice pagini numeroase ecourilor produse de mişcarea Replicei şi
a Memorandumului în occidentul Europei136 .
În a treia linie a generaŃiei Replicei trebuie încadraŃi toŃi cei care s-au declarat solidari cu
mişcarea studenŃească începută la Graz şi Viena precum şi cu soarta lui Aurel C.Popovici. Printre
ei, Eugen Brote, Septimiu Albini, Ion Russu - Şirianu, Valeriu Branişte, Ionel Pop, Sever Bocu,
studenŃii români de la Academia de drept din Oradea, profesori şi elevi ai seminariilor teologice şi
ai gimnaziilor româneşti.
133
Valeriu Branişte, Oameni, fapte, întâmplări, Ed.Dacia, Cluj Napoca, 1980, p.258-260.
134
„Tribuna”, an X, 1893, nr.126, 2/14 iunie, p.2
135
A.C. Popovici, La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie, Librarie Payot, Lausanne şi Paris, 1958, p.77-
81.
136
G. Moroianu, Les lutes des romains transylvains pour la liberté et lòpinion europeenne. Episodes et souvenirs,
Librarie Universitaire J.Gamber, Paris, 1933.
57
Dimitrie Vatamaniuc, în prefaŃa la volumul Valeriu Branişte, Oameni, fapte, întâmplări, îi
nominalizează printre aparŃinătorii la generaŃia Replicei şi pe Andrei Balteş, Corneliu Diaconovici,
Iuliu T.Nera, Silvestru Moldovan, Vasile Goldiş, George Popovici, Virgil OniŃiu, Ioan Sârbu,
I.Popovici BănăŃeanu, Octavian Smigelschi, George Coşbuc137. Deşi numele lor nu apar în
documentele vremii printre protagoniştii Replicei, cu siguranŃă şi ei au fost părtaşi la enunŃurile
fundamentale ale documentului.
În ceea ce priveşte paternitatea Replicei, este foarte dificil, în lipsa manuscriselor originale,
să se poată decanta cât este elaborare colectivă şi cât text aparŃine condeiului lui Aurel C.Popovici.
După părerea noastră, Replica este, în egală măsură, o operă colectivă, dar care poartă amprenta
inconfundabilă a unui singur autor – Aurel C.Popovici.
CorespondenŃa lui cu redactorii diverselor capitole ale Replicei, care a scăpat de avatariile
vremii, dezvăluie crâmpeie de informaŃii privitoare la autorii documentului. Astfel, la 24 iulie 1891,
Aurel C. Popovici îi mulŃumea lui Septimiu Albini pentru colaborare. Îl informa, totodată, că până
atunci avea confirmate cinci colaborări din afara cercului studenŃilor. „O mare parte dintre capitole
o facem noi şi amintesc aici că avem să-i zdrobim cu greutatea autorilor străini ce ne stă în
ajutor”138 – notează Aurel C. Popovici. La data respectivă structura generală a Replicei era stabilită,
diversele capitole erau repartizate unor tineri colaboratori care începuseră să se afirme în
publicistică (Septimiu Albini, Valeriu Branişte, George Ilea), altele îşi aşteptau redactorii139. Aurel
C. Popovici adunase materialul documentar necesar argumentării afirmaŃiilor din Replică referitoare
la federalism, la acŃiunea principiului naŃional sau la politica guvernelor ungureşti faŃă de
naŃionalităŃi. Exista , de asemenea, idea ataşării unor hărŃi: o hartă etnografică a monarhiei – după
Czöring şi alta a românilor din nordul Dunării – după Kiepert140.
La 29 august Aurel C. Popovici îi solicita aceluiaşi Septimiu Albini alte materiale privind
protocoalele arhidiecezelor ortodoxe ale Caransebeşului şi Lugojului, informându-l că munca la
Replică merge bine141. Era îngrijorat de faptul că Eugen Brote nu i-a trimis confirmarea tipăririi
cărŃii. La sfârşitul lunii august, la Graz erau adunaŃi mai mulŃi „academicieni”, adică studenŃi de la
universităŃile imperiului, care lucrau la redactarea diverselor capitole142. Corneliu Diaconovici şi
VincenŃiu Babeş îi solicitau prezenŃa la Sibiu pentru discuŃii, probabil, legate de derularea
proiectului143. În toamna aceluiaşi an încă se mai lucra144. La 6 februarie 1892 Replica era gata, cu
excepŃia capitolului legat de persecutarea ziariştilor români, pe care îl primeşte de la Septimiu
Albini la 27 februarie145. Din aceeaşi corespondenŃă cu Albini reiese că la începutul lunii mai a
anului 1892 Replica era în curs de tipărire146.
Dintr-o scrisoare adresată lui Valeriu Branişte, nedatată dar aparŃinând cu certitudine
perioadei redactării Replicei, aflăm că la început aceasta urma să conŃină 30 de capitole. Pe parcurs
ele au fost reduse la jumătate, prin reorganizarea materialului.147 La acea dată, Aurel C. Popovici îi
împărtăşea colaboratorului său câteva idei legate de stilul în care urma să se elaboreze Replica: „O
simplă răfuială literară a răspunsurilor n-ar face două parale, opina Popovici. Lumea s-ar plictisi
complet şi noi n-am câştiga nimic. E vorba însă de o cheltuială de vreo 10.000 de florini de aceea
trebuie folosită ocazia de a produce în Germania impresia că între ambele elemente neslave,
români şi maghiari, există un antagonism adînc şi de o incalculabilă primejdie. Aici nu mai e vorba
137
D. Vatamaniuc, PrefaŃă la vol.Valeriu Branişte, Oameni, fapte, întâmplări, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980.
138
B.A.R., Msse., Fond: Septimiu Albini, S. 39(2), Aurel C. Popovici către Septimiu Albini, 24 iulie 1891.
139
Ibidem
140
Ibidem
141
Ibidem
142
Ibidem
143
Ibidem
144
Ibidem, S. 43 (1) şi (29, Aurel C. Popovici către V. Branişte, 30 octombrie şi 6 noiembrie 1891.
145
Ibidem, S. 39 (5) şi (6), Aurel C. Popovici către S. Albini, 6 şi 27 februarie 1892.
146
Ibidem, S. 39(8), Aurel C. Popovici către S. Albini, 8 maI 1892.
147
Ibidem, S 43 (9), Aurel C. Popovici către V. Branişte.
58
de controverse limbistice, precum , în general, în principiul dezvoltat de naŃionalitate nu chestia
limbii este lucrul principal, ci momentul formativ de stat”148.
Deşi contemporanii şi urmaşii îl decretează drept autor al Replicei, Aurel C.Popovici nu şi-a
arogat acest rol. De altfel, prevestind şicanele administrative şi juridice care aveau să urmeze,
studenŃii angrenaŃi în elaborarea Replicei au hotărât să-şi asume colectiv riscurile întreprinderii.
Dovadă stau declaraŃiile publice ale participanŃilor la proiect. Însuşi Aurel C.Popovici, în înŃelegere
cu colegii săi, atunci când a fost citat la Judecătoria din Graz, face o declaraŃie semnificativă în
acest sens149. DepoziŃia sa cuprinde informaŃii preŃioase privitoare la modalităŃile de lucru din
perioada elaborării Replicei. A.C.Popovici declara de la bun început că nu el este autorul cărŃii
incriminate, ci un comitet format din peste 40 de tineri, printre care se afla şi el. După o prealabilă
înŃelegere epistolară legată de apariŃia Răspunsului studenŃilor maghiari la Memoriul colegilor din
România, aceşti tineri s-au constituit într-un comitet de redacŃie cu sediul în Graz, Viena, Budapesta
şi Cluj. După adunarea materialelor şi redactarea primară a diverselor capitole, ele au fost expediate
la Graz, unde pe baza manuscriselor primite s-a redactat manuscrisul – proiect. În decembrie 1891,
acesta a fost discutat, definitivat şi aprobat într-o conferinŃă a comitetului Ńinută la Viena. Tot aici s-
a stabilit ca manuscrisul să fie trimis spre tipărire. Cu executarea acestei decizii a fost însărcinat
comitetul din Graz. Numele lui Aurel C.Popovici, singurul care apare în foiŃa ataşată celor două
eidŃii, este explicat de acesta prin faptul că a fost însărcinat de comitetul de redactare a Replicei să
fie purtătorul de cuvânt pentru cei care ar solicita informaŃii despre Replică, având locuinŃa stabilă
la Graz.
Astfel, în prima jumătate a anului 1892, au văzut lumina tiparului două dintre cele mai
relevante documente programatice ale mişcării naŃionale româneşti din monarhia dualistă:
Memorandumul şi Replica junimii academice române din Transilvania şi Ungaria.
Replica şi Memorandumul
Între cele două documente există numeroase asemănări şi deosebiri, deloc întâmplătoare.
După ConferinŃa naŃională de la Sibiu, din ianuarie 1892, care a tranşat discuŃiile în favoarea
adepŃilor înaintării Memorandumului la împărat, constatăm existenŃa unui plan concret de elaborare,
redactare şi difuzare a acestui atât de controversat document de care erau responsabili oameni
politici aleşi de ConferinŃă în Comitetul executiv al Partidului NaŃional. Era apoi, un plan mai larg,
cel mediatic şi al opiniei publice care aştepta acte de curaj din partea clasei politice şi care se plasa
într-un orizont de aşteptare pentru gesturi concrete de afirmare a conştinŃei şi demnităŃii naŃionale.
Replica este actul semnificativ al acestui palier, atât prin modalităŃile de redactare cât şi prin Ńintele
vizate.
Stilul sub care se prezintă Memorandumul nu este cel al Replicei: patetic, polemic, dârz,
direct, incisiv. Dimpotrivă, Memorandumul este îmbrăcat într-o haină sobră, ponderată, gravă.
Replica era punctul de vedere al generaŃiei tinere a naŃiunii, avântate, nerăbdătoare, revoltate.
Memorandumul era declaraŃia politică a naŃiunii întregi, unde înŃelepciunea bătrânilor, ba chiar
metehnele lor încifrate în reflexele prohabsburgice, impuneau cumpătare, vorbe aşezate, luciditate,
respectul autorităŃii, primatul raŃiunii asupra sentimentului.
Memorandumul era adresat autorităŃii supreme a statului – împăratul, deşi autorii au avut în
vedere şi impactul său asupra opiniei publice europene. Replica, dimpotrivă, se adresa acesteia din
urmă, într-o polemică dezlănŃuită cu Răspunsul studenŃilor unguri. Memorandumul se războieşte cu
legile statului dualist, Replica scormoneşte mentalităŃile care făceau imposibilă orice cale de
afirmare politică – naŃională a românilor din regatul Ungariei, pornind de la aceeaşi legislaŃie
prohibitivă. Dar, în timp ce Memorandumul se opreşte de cele mai multe ori la enunŃuri generale
legate de efectele acestei legislaŃii, Replica este plină de exemple concrete privind abuzurile
guvernelor şi ale aparatului administrativ al statului. Dacă Memorandumul se mărgineşte să citeze
148
B.A.R., Msse., , S 43 (9), Aurel C. Popovici către V. Branişte.
149
„Tribuna”, an X, 1893, nr.120, 2/14 iunie, p.1.
59
câteva paragrafe din legile incriminate, Replica abundă de trimiteri bibliografice, de citate din
literatura de specialitate, din presă, din luările de cuvânt ale conducătorilor politici ai vremii pentru
a-şi construi rechizitoriul împotriva oprimatorilor. În privinŃa soluŃiilor, Memorandumul expediază
în câteva fraze de final sugestiile adresate împăratului de a revizui incriminatul articol de lege
XLIII, privind uniunea Transilvaniei cu Ungaria, sugerând revenirea la autonomia principatului, în
conformitate cu Programul Partidului NaŃional din 1891. Dimpotrivă, Replica aşează tranşant, încă
din prima pagină, obiectul demersului său: constituirea imperiului în raport cu trebuinŃele şi
aspiraŃiile naŃionale ale tuturor popoarelor din monarhie150. Între acest deziderat şi existenŃa
dualismului austro-ungar „fără consultarea şi contra voinŃei răspicate a majorităŃii locuitorilor din
imperiu”151, se situează problema naŃională din Austro-Ungaria. În planul politic, acela al
constituirii statului, celor două direcŃii le corespund sau o federaŃie liberală, construită prin voinŃa
tuturor naŃionalităŃilor ajunse la conştinŃa de sine, sau absolutismul violent şi deznaŃionalizator. Din
nefericire ultima soluŃie a fost aleasă de guvernele ungureşti din perioada dualismului. Această
politică este supusă analizei critice de Replică. Pentru a preveni adâncirea crizei şi implicit
dezagregarea Imperiului, Aurel C.Popovici propune soluŃia aşezării monarhiei pe baza principiului
de naŃionalitate, singurul în măsură să fie moment alcătuitor de stat în acest secol al naŃionalităŃilor.
Aplicarea acestui principiu la situaŃia Imperiului Habsburgic, poliglot şi multietnic – impunea
soluŃia federalizării. Ea nu punea în discuŃie existenŃa imperiului, deşi ataca baza constituŃională a
statului – aşezată pe dualismul austro-ungar. Federalizarea pe baza „principiului de naŃionalitate” ar
fi reprezentat, în concepŃia Replicei, soluŃia la criza dualismului şi o modalitate a consolidării
imperiului.
Din punct de vedere doctrinar, Replica face un pas înainte faŃă de Memorandum, atât prin
critica dualismului, cât mai ales, prin soluŃiile propuse pentru reformarea imperiului. Ambele
documente marchează un nou mod de a percepe relaŃiile româno-maghiare în anii ce vor urma.
Românii renunŃă treptat la proiectul lor vizând autonomia Transilvaniei, bazat pe dreptul istoric, în
favoarea conceptului, mai larg şi oarecum mai abstract, al autonomiei naŃionale. Ideea
compromisului româno-maghiar, vehiculată în cercurile politice româneşti de pe vremea
preşedinŃiei lui VincenŃiu Babeş, este abandonată în favoarea reconsiderării rolului slavilor ca
element indispensabil rezolvării problemei naŃionalităŃilor din monarhie152. Memorandumul afirmă
solidaritatea românilor cu celelalte naŃiuni oprimate; Replica dedică un capitol întreg soartei
acestora.
În corespondenŃa purtată de Aurel C. Popovici în anii 1891 şi 1892 cu colaboratorii săi la
elaborarea Replicei , apar câteva idei pe care acesta le va dezvolta în opera sa politică de mai târziu.
MenŃionăm, în primul rând, necesitatea centrării dialogului politic şi ideologic cu naŃionalismul
maghiar pe terenul principiului naŃional ca factor determinant al alcătuirilor de stat în secolul
naŃionalităŃilor153. În consecinŃă, disputa studenŃilor români din Austro-Ungaria cu colegii lor
maghiari nu trebuia dusă nici pe terenul istoriei şi nici pe terenul chestiunilor de limbă, domenii
care nu sunt relevante pentru combaterea şovinismului maghiar. Câmpul de luptă trebuie să fie
actualitatea , adică dualismul austro- ungar . În al doilea rând, este de subliniat accentul pe care
Aurel C. Popovici îl pune pe soluŃia federalismului ca alternativă la dualism154.
Replica şi Memorandumul au marcat un moment semnificativ şi în direcŃia mentalităŃilor.
Până la ele, opinia publică maghiară, la fel ca şi cea europeană, a fost obişnuită să creadă că
naŃionalităŃile din Ungaria, în general, şi românii, în particular, erau mulŃumiŃi cu soarta lor în
marginile statului Coroanei Sfântului Ştefan, cu legislaŃia sa liberală şi constituŃionalismul milenar
maghiar. Iar dacă răzbăteau din când în când luări de poziŃie şi gesturi nonconformiste sau proteste
150
Replica.., Ed. II-a, p.1
151
Ibidem, p.4
152
Vezi şi Keith Hitchins, România. 1866-1947, Ed. a II-a, Editura Humanitas, Bucureşti, (f.a.), p.212-213.
153
B.A.R., Fond: V. Branişte, S. 43 (9), Aurel C. Popovici către V. Branişte, p. 3-4.
154
Ibidem, Fond: S. Albini, S. 39 (9), Aurel C. Popovici către S. Albini.
60
propaganda oficială le punea pe seama câtorva agitatori naŃionalişti care visau la Daco-România,
făcând, astfel, jocul panslaviştilor155.
După momentele Memorandumului şi a Replicei problema naŃionalităŃilor în Ungaria devine
o chestiune la ordinea zilei, nu numai în România sau Imperiul Austro-Ungar, ci şi în întreaga
Europă.
Ecoul intern şi internaŃional al Replicei
Replica a fost răspândită în lume în ultimele zile ale lunii iulie şi la începutul lunii august
1892. Impactul ei mediatic a fost considerabil şi de durată. Deşi se ştia că studenŃii români lucrau la
replica Răspunsului colegilor maghiari, pe care l-au considerat jignitor şi plin de afirmaŃii fără
acoperire, presa şi opinia publică maghiară au luat act cu oarecare surprindere de o adevărată carte,
construită temeinic pe o bibliografie impunătoare şi pe argumente numeroase, bine documentate, în
cea mai mare parte luate din lucrări, documente şi citate din presa maghiară. Astfel că, în primul val
mediatic furia şi acuzele erau mai vizibil prezente decât analiza de fond a conŃinutului Replicei.
Pesti Hirlap din 12 august 1892 este printre primele ziare maghiare care se ocupă de Replică,
subliniind caracterul nociv al scrierii: „Greşesc cei ce consideră Replica un lucru neînsemnat sau
vorbe goale – consideră ziarul kossuthist al „bătrânului conspirator” Francisc Pulszky. Scrierile lor
sunt făcute cu multă grijă şi pricepere. Este în ele sistem, consecvenŃă, ştiinŃă, calcul şi chiar spirit.
Aceste scrieri, cu multă conştiinciozitate înaintează spre un scop, iar cei ce le scriu şi le redactează
cunosc bine nu numai meşteşugul scrisului, ci şi natura propagandei politice, ba chiar şi dreptul. Cu
deosebire ştiu arta machiavelismului. Ei înŃeleg ce trebuie lăsat sub tăcere sau prezentat ca lucru
neesenŃial, chiar şi mai bine ştiu cum trebuie să fie ocultată trădarea de patrie fără ca ea să apară pe
hârtie şi procurorul să poată spune asta este !” 156.
Continuând comentariile asupra Replicei, ziarul este de părere că scopul ei este acela de a
ştirbi reputaŃia politică a Ungariei în faŃa Europei, de a stârni antipatia şi ura faŃă de maghiari, „să
dovedească că suntem o naŃie barbară şi subterfluă în mijlocul Europei”. Cât priveşte conŃinutul
propriu-zis al Replicei, editorialistul subliniază că documentul „ar fi un fel de Răspuns la
Memorandumul tinerimii universitare maghiare, dar acest răspuns este abia un mic capitol al cărŃii,
abia câteva foi dintr-însa. Şi în aceste pagini fâlfâie focul urei. În ele arde temperamentul omului,
care Ńine deja mâna pe pumnal şi aşteaptă numai timpul potrivit ca să lovească”157. Cam acesta era
tonul ziarelor naŃionaliste maghiare referitor la Replică. Prezentarea din acest unghi a conŃinutului
Replicei, fără o analiză serioasă de conŃinut, a creat în sânul opiniei publice maghiare un curent de
opinie total nefavorabil receptării lucide a afirmaŃiilor cărŃii. Cu atât mai mult cu cât lucrarea a fost
vânată pe întreg teritoriul Ńării, iar deŃinătorii ei anchetaŃi. Considerând că nu este permis a lăsa să se
comită nepedepsită o vădită trădare de patrie, tinerimea universitară maghiară era îndemnată să
pună mâna pe condei şi să combată în faŃa Europei afirmaŃiile Replicei, iar organele statului să ia
măsurile cuvenite pentru a stopa propaganda română care „a ajuns la acel punct, unde activitatea ei
se mărgineşte cu actul de less-majestate”158. Nemzet îşi informa cititorii că Replica a fost făurită în
atelierul Ligii Culturale pe baza materialului adunat de Aurel C.Popovici din Graz. StudenŃii români
din Ungaria nu aveau ştiinŃă despre Replică, iar cei din Cluj se pregăteau să o dezavueze.
InformaŃiile apar în numărul din 29 august (n.) al acestui ziar159.Pester Lloyd, Eget÷rtes, Budapesti
Hirlap sunt şi ele de aceeaşi părere: iredentiştii din „Liga Culturală” împreună cu agitatorii de la
Tribuna, cu Aurel C.Popovici din Graz sunt vinovaŃii pentru mişcarea Memorandumului şi a
Replicei. Ideile acestea apar şi într-o broşură – pamflet apărută la Cluj, la scurt timp după difuzarea
Replicei, în a doua jumătate a anului 1892. Pamfletul era intitulat „Protest contra Replicei editate în
155
Nicolae Cristea, La Ńintă. MeditaŃiune politică, Institutul Tipografic T.Liviu Albini, Sibiu, 1895, p.75 şi urm.
156
„Tribuna”, an IX, 1892, nr. 177, 6/18 august, p.2.
157
Ibidem
158
Ibidem
159
Idem , an IX, , 1892, nr.187, 21 aug./2 sept., p.3.
61
numele tinerimei universitare române”. Avea 47 pagini şi era semnat de Ioan RaŃiu, student la
Universitatea din Cluj şi Moldován István, fiul profesorului Moldován Gergely 160.
Pamfletul căuta să acrediteze ideile susŃinute de mass-media şi cecurile oficiale maghiare
despre Replică şi Memorandum. Astfel, Replica nu a fost făcută cu ştirea şi asentimentul studenŃilor
români din Cluj. Cât priveşte Memorandumul, „politicieni de cea mai joasă speŃă, care n-au nici o
trecere înaintea românilor au îndrăznit să ducă ruşinosul Memorand la Viena, cu toate că nici un
prelat, nici o autoritate civilă şi în afară de Tribuna, nici o altă foaie nu a aprobat acest pas” 161.
Scopul Replicei- susŃin autorii pamfletului - a fost să despartă pe vecie studenŃii români de
tinerimea maghiară pentru care nu aveau motive a nutri o asemenea ură deoarece românii din
Transilvania şi Ungaria nu au avut inteligenŃă deloc, „toŃi ne-am ridicat de la opincă la demnitatea
de domni, am fost un popor părăsit, apăsat, dispreŃuit, cu jugul iobăgiei de gât. În scurt timp, însă,
graŃie nobleŃei, răbdării şi iubirii maghiarilor am devenit domni, un popor ridicat”162. Ideile erau
luate din arsenalul lui Moldován Gergely, căruia, de altfel, îi şi aparŃinea, aşa după cum dovedeşte
declaraŃia unuia dintre semnatari, Ioan RaŃiu, în faŃa martorilor, autentificată la un cabinet notarial
din Cluj163.
ReacŃiile societăŃii civile ungureşti faŃă de Replică s-au dovedit mai degrabă stângace şi
incoerente. Campania de presă combătea documentul fără să-i analizeze conŃinutul şi să dovedească
neconsistenŃa sutelor de exemple, mărginindu-se la etichetarea autorilor drept trădători de patrie.
Protestul de la Cluj a fost demascat drept înscenare a aceluiaşi Moldován Gergely, autorul scrierii
de răspuns la Memoriul studenŃilor români din 1891. Decizia de a răspunde, cu un document similar
Replicei, sugerată studenŃilor unguri, a eşuat şi ea. Au existat şi încercări de delaŃiune a studenŃilor
unguri împotriva colegilor lor români participanŃi la mişcarea Replicei, care de altfel nu erau
necesare datorită declaraŃiilor pe care studenŃii români din Cluj, Budapesta, Viena şi Graz le-au
făcut publice în legătură cu participarea lor la redactarea, publicarea şi răspândirea Replicei.
Cu totul altele erau opiniile naŃionalităŃilor asuprite din Ungaria faŃă de Replica în care îşi
găseau evocate propriile nemulŃumiri.
Navodnie Noviny din Turcianski-Sv.Martin, organul naŃional al slovacilor, în numărul din 11
august (n.) anunŃa astfel Replica: „Demult nu a apărut o scriere naŃional–politică atât de importantă;
demult nu a luminat pentru Europa într-o lumină atât de clară stările de lucruri din Ungaria şi
Transilvania. Căci ceea ce noi scriem pentru noi, trebuie să citim tot noi singuri, lumea cealaltă nu
se interesează nici de drepturile, nici de nedreptăŃile noastre, nici de vaietele noastre. Aici, cu mare
putere se arată nedreptatea ce ni se face nouă şi soŃilor noştri de suferinŃă şi se scoate la lumină
minciuna de douăzeci şi cinci de ani despre egala îndreptăŃire a naŃionalităŃilor din Ungaria”164.
Ziarul polonez din Lwow, Dziennik Polski publică la rândul său un ciclu de articole intitulat
„Liberalismul absolutist” în care comentează elogios Replica. Printre altele compară Răspunsul
maghiarilor la Memoriul bucureştean cu Replica, remarcând că maghiarii abuzează de propria
libertate pentru a deznaŃionaliza alte popoare. „Răspunsul maghiar este scris nervos. Replica este
demnă, fără patimă şi bazată pe fapte autentice. Netăgăduit, Replica este scrisă cu multă
competenŃă, ştiinŃă şi pricepere politică. Se vede că românii nu luptă numai pentru sine ci şi pentru
libertatea tuturor popoarelor nemaghiare. Ungurii au ajuns astăzi satrapi care violentează cele mai
sfinte drepturi şi sunt atât de preocupaŃi încât nu mai au nici un simŃ, nu numai pentru vocea
dreptăŃii dar nici pentru preceptele minŃii sănătoase. Aceşti admiratori ai libertăŃii se apropie tot mai
mult de descendenŃii hunilor”165. Aceste constatări le făcea un ziar care spune clar că nu manifestă
nici o simpatie pentru români dar trebuie să constate că „scrierea junimii române este întemeiată pe
atâtea documente irecuzabile şi adevărate, încât merită cu atât mai vârtos crezământ, cu cât ea nu
160
„Tribuna”, an IX, 1892, nr.196, 2/14 sept., p.1.
161
Idem , an IX, , 1892, nr. 190, 25 august/6 septembrie, p. 3.
162
Ibidem
163
Idem, an IX, ,1892, nr. 201, 8/20 septembrie, 1892, p.3 ; „Familia ”, an XXVIII, 1892, nr.37 din 13/25 septembrie,
p. 443.
164
Apud : „Tribuna”, an IX, 1892, nr.175, 11/23 aug., p. 2
165
Ibidem
62
este decât o fidelă icoană a aceloraşi lucruri pe care le expunea maturul, paşnicul şi prudentul nostru
D.Stanislav Smolka despre soarta slovacilor”166.
Redactorul şef al gazetei Navodnie Noviny, A.Pretor, îi scria lui Aurel C.Popovici: „Replica
Domniilor Voastre am primit-o astăzi. E o scriere neîntrecută. Vă doresc tot succesul şi vă exprim
mulŃumirile noastre cele mai sincere pentru capitolul consacrat slovacilor. În numărul de mâine al
gazetei noastre vom începe tipărirea Replicei dumneavoastră într-un extras mai mare”167. Cu acest
prilej solicită douăzeci – treizeci de exemplare pentru a le distribui printre slovaci.
Şi studenŃii croaŃi din Viena, prin Dr.Th.Koesel, apreciază conŃinutul foarte interesant al
Replicei, compoziŃia clară şi precisă, dispunerea bine aleasă a materialului faptic precum şi tonul
demn. Considerând Replica un adevărat succes îi felicită în mod cordial pe autorii ei168.
În acelaşi ton sunt şi aprecierile unor ziare vieneze dintre care se detaşează ziarul Deutsches
Volskblatt169.
Efectul produs de Replică în afara frontierelor Austro-Ungariei a fost considerabil. El se
prelungeşte pe parcursul celei de a doua jumătăŃi a anului 1892 şi pe tot parcursul celui următor,
datorită persecuŃiilor la care au recurs autorităŃile statului maghiar împotriva autorului principal al
Replicei – Aurel C.Popovici. Prin Replică şi prin ecourile procesului Replicei chestiunea
naŃionalităŃilor nemaghiare din Ungaria era definitiv pusă înaintea opiniei publice europene170.
Chiar şi după patru ani de la apariŃia Replicei, în mediile culturale şi politice pot fi regăsite referiri
la ea. Astfel, într-o conferinŃă susŃinută de Roberto Fava în Roma, preluată de Tribuna şi tipărită în
broşură, Replica este considerată o operă remarcabilă, „în care se respinge triumfător, pe baza
documentelor, aserŃiunile unui opuscul ieşit din oficina poliŃiei maghiare” 171.
Această resuscitare a problemei naŃionalităŃilor din Ungaria în faŃa Europei, din ce în ce mai
atentă la vocile românilor din monarhie, nu i-a putut fi iertată lui Aurel C.Popovici.
5. Procesul Replicei
Preliminarii
Vestea că autorii Memorandumului şi ai Replicei vor fi aduşi în faŃa justiŃiei maghiare s-a
răspândit cu repeziciune în mediile politice şi studenŃeşti din Europa.
Contele Szapáry, şeful guvernului maghiar, deşi obŃinuse victoria în prima rundă împotriva
memorandiştilor prin intervenŃia decisivă la împărat, barându-le accesul la tron, era pus în faŃa unei
serioase dileme. Care erau căile de urmat pentru a linişti apele tulburate de manifestările naŃionale
ale românilor? Presa, opoziŃia, opinia publică şi marea majoritate a parlamentarilor Ungariei îi
cereau acŃiuni drastice de pedepsire a agitatorilor. Presa şi opinia publică europeană, era,
dimpotrivă, alarmată de atitudinea arbitrară şi opresivă a guvernului unguresc. După o poziŃie
iniŃială de neintervenŃie, guvernul cedează şi ordonă ancheta judiciară. Mai lungă şi minuŃioasă, în
cazul autorilor Memorandumului, mai precipitată în cazul autorilor Replicei, cercetarea fruntaşilor
politici români a stârnit ingrijorare în rândul alegătorilor români din Transilvania şi Ungaria.
În faŃa acestor ameninŃări, conducerea Partidului NaŃional Român convoacă ConferinŃa
NaŃională extraordinară pe data de duminică, 27 iunie/10 iulie 1893. SituaŃia politică era tensionată.
LÌndependence de Belge, Journal des Débats şi alte ziare apusene anunŃau proiectatele procese
politice împotriva fruntaşilor românilor ardeleni172. Opt avocaŃi şi fruntaşi politici slovaci – Paul
Mudron, dr. Ioan Ioanovici, Matuš Dula, Miloş Ştefanovici, Iosif Derer, Iaroslav Minich, Stefan
166
„Tribuna”, an IX, 1892, nr.175, 11/23 aug., p.2
167
Idem, an IX, 1892, nr.199, 5/17 sept., p.2
168
Ibidem
169
Idem, an IX, 1892, nr.180, 12/24 aug,, p.2
170
G. Moroianu, Les lutes des romains transylvain ...,p.142 şi urm.
171
Roberto Fava, Chestiunea română în Roma, Retipărire din „Tribuna”, „Tipografia” Societate pe acŃiuni, Sibiu,
1896, p.6. Autorul face aluzie la trecutul de poliŃist al profesorului Moldován Gergely.
172
George Moroianu, , Les lutes des romains transylvain …., p.127-128
63
Fayner şi Samo Daxner – îşi oferă serviciile Comitetului executiv al Partidului NaŃional pentru
apărarea inculpaŃilor173. Primarul oraşului Sibiu, M.Hochmeister, de teama mişcărilor de stradă,
încearcă să oprească Ńinerea conferinŃei proiectate. Ioan RaŃiu înaintează un recurs împotriva
deciziei primarului. În România se desfăşura un val de manifestaŃii de simpatie în favoarea
fruntaşilor români, la Bucureşti, Craiova, Iaşi, Buzău, Piteşti, Ploieşti, Turnu Severin.
În aceste condiŃii se desfăşoară ConferinŃa NaŃională de la Sibiu în zilele de 23-24 iulie (n),
în sala mare de la „Gesellschafthaus”, într-o atmosferă de entuziasm nemiîntâlnit la astfel de
manifestări. Ioan RaŃiu, membrii Comitetului executiv, autorii Replicei, delegaŃii la Viena prezenŃi
la conferinŃă sunt aclamaŃi cu însufleŃire. Printre participanŃii la conferinŃă regăsim prieteni slovaci
(Dr. Miloş Stefanovici, Samo Daxner, Augustini), delegaŃi din România (G.Cantacuzino, Ionel
Grădişteanu), corespondenŃi de presă din Ungaria şi România.
La banchetul din Grădina Hermann, în prezenŃa a patru sute de participanŃi, alături de Ioan
RaŃiu, Aurel C.Popovici rosteşte un cuvânt de salut adresat tinerimii române. La prânzul comun de
la restaurantul Pankiewicz, acelaşi Aurel C.Popovici toastează în numele tinerimii universitare
române din imperiu. Era un binevenit balsam pe orgoliile rănite ale periplului vienez al
memorandiştilor şi o manifestare de solidaritate naŃională cu rezonanŃă europeană.
În timp ce se desfăşurau aceste evenimente, lucrurile se precipită şi în cazul procesului
Replicei.
Ancheta
Deşi autorităŃile ştiau că Replica este asumată de tinerimea universitară română din Austro-
Ungaria, deşi prin declaraŃii de presă se cunoşteau numele majorităŃii studenŃilor care au lucrat în
comitetul de redactare, numai unul dintre aceştia a fost dat în judecată – Aurel C.Popovici. Alături
de el au fost citaŃi Eugen Brote, în calitate de proprietar al Institutului Tipografic din Sibiu, în care
s-a tipărit prima ediŃie a Replicei şi Nicolae Roman, fost contabil şi director executiv al acestei
instituŃii.
Strategia procurorilor viza, prin urmare, restrângerea numărului acuzaŃilor la trei persoane,
dintre care una, Eugen Brote era vicepreşedinte al Partidului NaŃional, promotor al mişcării
Memorandumului şi proprietar al tipografiei unde erau tipărite principalele organe de presă ale
Partidului NaŃional Român – Tribuna şi Foaia Poporului, unde s-au tipărit Memorandumul şi
Replica. Alături de el – Aurel C.Popovici, era membru al Comitetului executiv al partidului şi
liderul necontestat al tinerilor români. Inculparea lui Nicolae Roman avea darul să sublinieze
aspectele incriminatorii legate de tipărirea şi difuzarea Replicei.
Pentru afirmaŃia după care justiŃia maghiară dorea să limiteze efectele mediatice din jurul
procesului Replicei pledează şi momentul ales pentru citarea inculpaŃilor în faŃa CurŃii cu juraŃi.
Eugen Brote era la tratament în străinătate iar Aurel C.Popovici plecase cu acte în regulă în vizită în
România. Procurorii scontau pe faptul că A.C.Popovici va rămâne acolo, sustrăgându-se judecăŃii.
De altfel, ziarele maghiare au şi anunŃat cu satisfacŃie despre „fuga trădătorului Aurel C.Popovici”
din Ńară174.
Mai rămânea în plasa întinsă cu intenŃionată stângăcie de procurorul Jeszenszky – Nicolae
Roman, pentru care nu se putea reŃine decât acuzaŃia de tipărire şi difuzare a Replicei. Cu un singur
inculpat prezent în faŃa instanŃei de la Cluj, şi acela un executant al ordinelor superiorului său,
procesul scădea mult în relevanŃă şi impact asupra opiniei publice.
Un alt element al acestei strategii viza factorul surpriză spre a zădărnici, sau cel puŃin pentru
a îngreuna, posibilităŃile de pregătire temeinică a apărării.
173
„Tribuna”, an X, 1893, nr.183, 19/31 august, p.2
174
Ibidem
64
După anchetele preliminare desfăşurate cu intermitenŃe, începând din 29 octombrie (n)
175
1892 , actul de punere sub acuzare, semnat de procurorul regesc Vita Sándor de la Judecătoria
din Cluj, este încheiat de la 20 iunie 1893176.
Dată fiind importanŃa mizei, acuzarea a fost încredinŃată prim-procurorului regesc
Jeszenszky Géza.
Deşi procedura curŃilor cu juraŃi prevedea că citaŃiile pentru înfăŃişare la procese trebuiau
înmânate acuzaŃilor cu cel puŃin două săptămâni înainte de ziua convocării, acest termen nu a fost
respectat de Tribunalul din Cluj în acest caz. Astfel, lui A.C.Popovici citaŃia i-a sosit la domiciliul
său din Sibiu abia în 22 august, cu opt zile înainte de data înfăŃişării stabilită pentru 30 august, iar
lui Eugen Brote citaŃia nu i-a fost înmânată deoarece era plecat la acea dată în străinătate. De altfel
şi Aurel C.Popovici era în acele zile plecat la Bucureşti, împreună cu redactorul Tribunei, Septimiu
Albini. BineînŃeles că cei doi inculpaŃi plecaseră peste graniŃă cu ştirea şi acordul autorităŃilor.
Aurel C.Popovici, înainte de plecarea în România, a înştiinŃat pe judele de instrucŃie din Cluj despre
aceasta. Abia sosit în Bucureşti, A.C.Popovici este anunŃat telegrafic joi, 24 august, că i-a sosit
citaŃia în procesul Replicei, fiind căutat atât de la tribunal cât şi de poliŃie177. Aflând cu surprindere
aceste veşti, A.C. Popovici îşi întrerupe vizita în România pentru a se întoarce acasă şi a se pune la
dispoziŃia autorităŃilor. Dar, ajuns la Predeal, este arestat şi condus sub escortă la Cluj unde,
sâmbătă, 26 august, a fost depus în arest preventiv178, fără a i se da voie să treacă pe la familia sa
din Sibiu, pentru a-i linişti şi a-şi pregăti apărarea în procesul ce urma să demareze peste trei zile.
Abia ajuns la Cluj i s-a permis să telegrafieze acasă despre cele întâmplate.
Data desfăşurării procesului a fost stabilită pentru 30 august 1893 la Curtea cu juraŃi de la
Cluj.
În ajunul deschiderii procesului, Maria Popovici, împreună cu avocaŃii Dr.Ştefan Petrovici
din Lugoj, cu slovacii Paul Mudron şi Dr.Ştefanovici, cu redactorii Ioan Russu- Şirianul de la
Tribuna, Colescu-Vartic din Bucureşti şi cu alŃi câŃiva intelectuali români din Cluj, îl vizitează pe
Aurel C.Popovici în arestul preventiv, fără a întâmpina dificultăŃi. Vizita este relatată de Ioan Russu
- Şirianu într-o corespondenŃă specială a Tribunei179. Maria Popovici era emoŃionată până la lacrimi.
Aurel C.Popovici era bine dispus, plin de vervă şi curaj. Le-a povestit vizitatorilor episodul arestării
şi peripeŃiile ultimelor zile de libertate. Plecase de la Bucureşti spre Sibiu de îndată ce a primit ştirea
că s-a hotărât ziua procesului. La Predeal, în momentul când şi-a prezentat paşaportul spre vizare,
solgăbirăul a dat ordin jandarmului să-l reŃină. Sub escortă a fost dus la judele de instrucŃie din
Braşov, unde a fost percheziŃionat, luându-i-se tot ce avea la dânsul: port-moneul cu bani,
ceasornicul, inelul de pe deget. A fost nevoit să călătorească cu clasa a III-a timp de douăsprezece
ore de la Braşov la Cluj. I s-a interzis să telegrafieze soŃiei, avocatului sau prietenilor. La protestele
sale a fost ameninŃat că va fi pus în cătuşe. La intervenŃia prietenilor din Cluj, Alexandru Pop, Dr.
Emil Isac, Emeric Pop, pe lângă procurorul Jeszensky, i s-a dat pat cu aşternut dar solicitarea
acestora de a fi pus în libertate pe cauŃiune până la proces nu a fost acceptată.
Statura fizică şi intelectuală a tânărului de nici treizeci de ani aflat în arestul preventiv de la
Cluj impunea atât prietenilor cât şi duşmanilor săi. Corespondentul din Cluj al ziarului Pesti Napló,
l-a cunoscut pe Aurel C.Popovici tot în arestul preventiv. Iată descrierea lui, preluată de Tribuna din
19/31 august 1892: „Popovici este unul dintre cei mai învăŃaŃi şi culŃi oameni ai conducătorilor
valahi, care, aşa zicând, dă direcŃie întregii chestiuni a naŃionalităŃilor. Are în degetul mic tot ce se
poate şti în domeniul acesta. Aşa cunoaşte relaŃiunile maghiare, legile, situaŃiunea noastră de drept
public ca şi cei mai învăŃaŃi bărbaŃi politici ai noştri. Are purtare foarte fină, dexteritate socială,
aparenŃă plăcută şi avere mare. Toate acestea îl califică, ca să poată lăŃi în străinătate în măsură
175
„Tribuna”, an IX, 1892, nr.233, 18/30 octombrie, p.1
176
Idem, an X, 1893, nr.183, 19/31 august, p.1-2
177
Idem , an X, 1893, nr.181, 17-29 august, p.1.
178
Ibidem
179
Idem, an X, 1893, nr. 183, 19/31 august, p.3
65
mare acŃiunea românilor. Acest om fin e născut pentru a fi agent politic, care aparŃine celor mai
periculoşi duşmani ai noştri”180.
Procurorul Jeszenszky şi-a propus pentru proces un număr restrâns de acuzaŃi, cât mai
puŃină publicitate, limitarea accesului în sala de judecată şi controlul publicului prin emiterea unor
bilete de intrare, sub pretextul carantinei impuse de câteva cazuri de holeră. Au fost luate toate
măsurile care să conducă la inculparea rapidă a protagoniştilor în conformitate cu actul de acuzare.
În mare măsură i-a reuşit.
La rândul lor, apărătorii, adunaŃi în grabă şi luaŃi prin surprindere, şi-au încropit o strategie
care Ńintea să acuze erorile de procedură pentru a reprograma data procesului. De asemenea, doreau
lărgirea ariei inculpaŃilor prin probarea cu acte care dovedeau participarea plenară a studenŃilor
români din Cluj, Budapesta, Viena şi Graz la redactarea şi răspândierea Replicei. Nici una dintre
cele două direcŃii de acŃiune nu au avut câştig de cauză în faŃa intransigenŃei CurŃii şi a atitudinii
inchizitoriale a procurorului.
Actul de acuzare
Actul de acuzare al prim-procurorului regesc din Cluj, nr.2879/1893, se ocupă în prima sa

parte de nominalizarea a nu mai puŃin de 113 aliniate incriminate din Replică181. Citirea lor s-a făcut
în limba maghiară, printr-o traducere legalizată după ediŃia în limba germană a Replicei182.
Actul de acuzare considera că toate afirmaŃiile cuprinse în pasajele incriminate sunt apte de
a agita la ură contra maghiarilor şi, prin urmare, formează delictul de agitaŃie contra naŃionalităŃilor,
conform paragrafului 172 al Codului Penal. Atacurile la adresa justiŃiei şi a puterii obligatorii a
legilor prin care s-a înfăptuit unirea Transilvaniei cu Ungaria şi constituirea dualismului austro-
ungar, încălcau prevederile paragrafului 173 al Codului Penal, reprezentând delicte pedepsite de
legislaŃia atunci în vigoare.
În continuare, acuzarea probează cu exemple concrete şi cu depoziŃiile inculpaŃilor efectuate
în decursul anchetei, că cei trei sunt vinovaŃi şi de delictul contra paragrafului 171 al aceluiaşi Cod
Penal, care pedepseşte difuzarea unor lucrări ce pot contribui la agitaŃii şi ură împotriva maghiarilor.
Pasajele incriminate ale Replicei sunt următoarele:
La capitolul „EsenŃa cestiunii române în Transilvania şi Ungaria” – au fost incriminate cinci
aliniate cu următorul conŃinut183:
„Şi acum când vedem că în butul tuturor nenorocirilor din jalnicul nostru trecut, am fi
aproape de liman, acum, când după suferinŃe seculare am dori şi noi să respirăm aerul proaspăt şi
răcoritor al libertăŃii naŃionale, acum s-a apucat naŃiunea <nobilă şi liberală> a maghiarilor a ne
arunca în lanŃuri nouă, Ńintind din nou la exterminarea noastră naŃională.
La 1848 părinŃii noştri îşi vărsară sângele lor cu profusiune, ca să ne elibereze pe noi, fii şi
nepoŃi, de sub jugul crud al feudalităŃii medievale, dar abia scăparăm de sub el şi astăzi suntem
ŃinuŃi sub jugul unei noi feudalităŃi, a celei naŃionale, a aceloraşi clice care de secole ne
exploatează, ne asupresc, şi numai numirea cătuşelor ne-o schimbă.
Căci întrebăm, se poate robie mai cruntă, decât când un popor cu aspiraŃiuni de libertate,
este reŃinut cu forŃa în dezvoltarea aptitudinilor sale naŃionale.
Ori şi ce om cumpătat şi drept judecător vede, că nu noi râvnim la proprietatea altora, nu
noi atacăm, nu noi tindem a extermina naŃiuni, nu noi am pricinuit şi nu noi exercităm despotismul,
ci maghiarii.
180
„Tribuna” , an X, 1893, nr. 183, 19/31 august, p.3
181
Ibidem, p.1-2.
182
Die Rumänische Frage in Siebenbürgen und Ungarn, Replic der Rumänischen Academischen Jungend
Siebenbürgens und Ungarns zu der von der magyariscten Academischen Jungend veröffentlischen “Antwort” auf die
“Denkschrift der Studierenden der Universitäten Rumäniens. Mit einer Etnographischen Karte Oesterreich – Ungarns
und Rumäniens, Wien, Budapest, Graz, Klausenburg, Verlag der Herausgeber, 1892.
183
Identificarea pasajelor incriminate în Actul de acuzare s-a făcut după prima ediŃie a Replicei, în limba română, Sibiu,
1892.
66
Din toate cele expuse este învederat, că lupta ce ne este declarată nu are caracter de partid;
aici nu se combat liberali şi conservatori pentru teorii şi principii; aici este vorba de o luptă de
rase, în care un întreg popor, respective mai multe popoare, trebuie să se apere în contra
agresiunilor unui element grandoman şi violent”184.
Din capitolul „Către junimea academică maghiară”, actul de acuzare a reŃinut următoarele
cinci aliniate: „Dar nu vedeŃi voi, că fanatismul maghiarizării a trezit o ură infernală faŃă de voi, nu
numai în naŃiunile din Ńară, ci şi în inima fraŃilor şi consângenilor lor mărginaşi?
În Ungaria v-aŃi înduşmănit cu românii, cu sârbii, cu rutenii, cu saşii şi slovacii.
Pe de altă parte în România, în Serbia, în Boemia şi în CroaŃia cine vă este prieten?
Nimeni!
Toată lumea vă evită, toată lumea vă priveşte drept duşmani”185.
Capitolul „Fusiunea Transilvaniei cu Ungaria, în contra voinŃei majorităŃii locuitorilor
Transilvaniei” a pricinuit mari supărări justiŃiei maghiare care a reŃinut în actul de acuzare nu mai
puŃin de optsprezece aliniate, adică mai mult de jumătate din text:
„Junimea maghiară crede a fi istovit chestiunea fuziunii Transilvaniei cu Ungaria prin
câteva sofisme.
Colegii noştri, întocmai ca şi urzitorii fuziunii, încercându-se a justifica acea veşnic violentă
şi nedreaptă faptă, stăruesc a produce impresia ca şi când fostul Mare Principat al Transilvaniei
nu ar fi fost nici autonom, nici independent.
Dar adevărul istoric nu se poate tăgădui, faptele şi evenimentele împlinite nu se pot
ascunde...
Dar cine şi cu ce drept a decretat fuziunea Transilvaniei cu Ungaria?
Maghiarii, minoritatea absolută a Transilvaniei au decretat-o.
Junimea maghiară afirmă, că din Dieta din Cluj de la 1848, care a decretat unirea n-a fost
exclus nimeni dintre cei ce îndreptăŃiŃi erau a lua parte la ea.
Fraze!...
Românii nu numai că nu au luat parte la acea Dietă, ci a priori au protestat în contra unirii,
la memorabila lor adunare naŃională de pe Câmpul LibertăŃii, de la 15 şi 16 Mai 1848.
În punctul 16 al rezoluŃiunii lor, românii cereau ca maghiarii «nicidecum să nu iee la
dezbatere cauza unirii cu Ungaria, până când naŃiunea română nu va fi naŃiune constituită şi
organizată cu vot deliberativ şi decisiv în camera legislativă, iar din contră, dacă Dieta
Transilvaniei ar voi totuşi a se lăsa la pertractarea aceleiaşi uniuni de noi fără noi, atunci naŃiunea
română protestează cu solemnitate»186.
De altcum puterea legilor de la 1848 a fost zdrobită prin evenimentele aceluiaşi an, când
românii cu armele s-au ridicat în contra asupritorilor lor maghiari.
La 1863 autonomia Transilvaniei a fost restabilită şi a culminat în convocarea, lucrările şi
hotărârile Dietei de la Sibiu de la 1863 şi 1864 constituite pe baza egalei îndreptăŃiri a naŃiunilor.
Românii însă nu mult timp se putură bucura de egalitatea de drepturi ce o aveau atunci.
La 1865 situaŃia imperiului habsburgic era primejduită; se presimŃea războiul cu Germania.
Maghiarii se folosiră de ocazie şi izbutiră a îndupleca Coroana să convoace o altă dietă la
Cluj, pe 6 octombrie 1865 «pentru revizuirea unirii Transilvaniei cu Ungaria», cum se zicea în
rescriptul imperial.
Această dietă a decretat unirea votată la 1848 validă şi dieta din Pesta a ratificat această
uniune.
Dar dieta aceasta din Cluj nu a fost îndreptăŃită, precum nu a fost îndreptăŃită nici cea de la
1848, a se pronunŃa în cauza uniunii, pentru că nici una nici alta nu au fost convocate pe baza
egalei îndreptăŃiri naŃionale, politice şi individuale, ci tot pe baza art. de lege XI, aristocratico –
feudal de la 1791...
184
Replica,…, p.7-8.
185
Ibidem, p. 19.
186
Citatul din Replică este preluat din George BariŃiu, PărŃi alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani din
urmă, Tipografia W.Krafft, Sibiu, 1890, vol.II, p.124.
67
Astfel naŃiunea română ca atare şi ca individualitate politică a fost cu desăvârşire
desconsiderată şi călcată în picioare.
Evident dar, că fiziunea Transilvaniei cu Ungaria, aşa cum s-a făcut, contrar voinŃei
românilor, este un act de violenŃă îndreptat contra existenŃei celor din urmă”187.
Aceste pasaje au fost principalele vinovate pentru încadrarea acuzatului în paragraful 173 al
Codului Penal ca atacare a puterii obligatorii a legii.
Din capitolul „Lege electorală excepŃională pentru românii din Transilvania”, paragraful
intitulat „Cum se fac alegerile de deputaŃi sub constituŃionalismul maghiar?” au fost incriminate
cincisprezece aliniate, după cum urmează:
„Am văzut, că legea electorală cuprinde dispoziŃii excepŃionale faŃă de români.
Pe lângă acestea, liberalismul maghiar e nesfârşit în ceea ce priveşte infamia ingerinŃelor şi
volniciilor în alegeri.
Comitele suprem, vice-comitele, pretorii, notarii, primarii şi jandarmeria sunt aproape
exclusiv maghiari octroaŃi188 în Ńinuturile noastre.
Ei bine, în timpul alegerilor toŃi aceşti onorabili membri ai «naŃiunii stăpânitoare», se
întrec care de care a pune voinŃa alegătorilor la cale.
Toate aceste organe publice, care după lege nu ar avea nici un drept a influenŃa alegerile,
nu numai că le influenŃează, dar ele hotăresc şi ele execută reuşita candidaŃilor maghiari.
Cum?
Prin fel de fel de corupŃiuni băneşti, prin intimidări şi ameninŃări, prin volnicii şi violenŃe,
iar, dacă nici aşa nu merge, jandarmeria maghiară primeşte ordin din partea connaŃionalilor ca
brevi mani să reŃină cu puterea pe alegătorii candidatului român de la urna de votare, eventual
întreaga armată a cercului este Ńinută a sprijini pe jandarmi în «constituŃionala» lor operă....
Dar ce va să zică în Ungaria « a avea drept »?
Drepturi nu există în Ungaria decât pentru maghiari...
Acuze criminale la tribunalele maghiare, petiŃii şi proteste de nulitate la camera din Pesta,
nu au niciodată vreun rezultat:
Românul în patria sa nu are de la cine să ceară dreptate...
La 1892 această abstinenŃă189 a fost din nou urmată, iar în apelul respectiv slovacii spun tot
aceleaşi învinuiri pe care le spun românii la adresa urzupatorilor.
Dar şi poporul sârbesc a hotărât pasivitatea absolută în alegerile din acest an (1892).
Pe cine reprezintă dar aşa numita cameră legiuitoare din Budapesta?
Reprezintă fărădelegea şi violenŃa şi nu ar avea nici un drept a legiui în numele Ńării”190.
La capitolul „InstrucŃiunea publică în serviciul maghiarizării” au fost reŃinute de procuror
surprinzător de puŃine pasaje faŃă de gravitatea acuzelor la adresa politicii guvernanŃilor maghiari în
domeniul învăŃământului pe care le cuprinde: abia trei aliniate dintr-un capitol întins pe treisprezece
pagini. Acestea sunt următoarele:
„Sistemul maghiar întrebuinŃează puterea instrucŃiunii publice nu spre cultivarea, ci spre
deznaŃionalizarea poporului român”191. Următoarele două aliniate sunt extrase din paragraful
„Maghiarizarea copiilor cu forŃa” care incriminează recent promulgata Lege a grădiniŃelor de copii;
considerată un exemplu în plus a tiraniei constituŃionale maghiare:
„Ea nu cunoaşte decât un singur ideal: maghiarizarea!
Că popoarele nemaghiare sunt aproape de marginea deznădăjduirii? PuŃin le pasă
maghiarilor. Vorba lor: «Ungaria sau va deveni maghiară, sau se va prăpădi!»”192.
Din următorul capitol, „Subminarea autonomiei bisericeşti”, actul de acuzare a reŃinut
aliniatele din final:
187
Replica…, p.30-32.
188
aduşi, aşezaŃi.
189
Este vorba de pasivismul în alegeri a românilor, slovacilor şi sârbilor.
190
Replica…, p.37-39
191
Ibidem, p.45
192
Ibidem, p.57.
68
„Colegii noştri maghiari se laudă că «constituŃia» maghiară, ne dă 100.000 fl. la an, pentru
biserica noastră neunită.
Trebuie să constatăm, că din acea sumă numai jumătate se dă bisericii noastre româneşti,
cealaltă jumătate se dă bisericii sârbeşti de aceeaşi confesiune.
Dar acum întrebăm noi, oare 50.000 de fiorini sunt de natură a mulŃumi o confesiune, care
numără 1,5 milioane de suflete, care întocmai ca cetăŃeni maghiari suportă cheltuielile statului?
Oare aceasta este o dreaptă împărŃire din visteria statului, pentru o confesiune, care din
proprii mijloace trebuie să susŃină 2000 de biserici şi vre-o 1500 de şcoli?
Şi ca să vadă lumea cât este de strigătoare la cer această «dreptate» maghiară, vom
aminti, că din visteria statului comun la care toate naŃiunile nemaghiare sunt silite a contribui cu
banii lor, singur pentru ajutorarea teatrelor maghiare se dă la an suma de 300.000 fiorini! (s.a). Şi
junimea acestui panmaghiarism, care ne exploatează cu asemenea neruşinare, mai are curajul a se
bate în piept şi a exclama despre cele vre-o 50.000 fiorini că se dau unei întregi confesiuni. Cât este
naŃiunea maghiară de generoasă faŃă de noi!
Acele mii de fiorini nu sunt decât o infimă parte din acei bani, care ne revin în virtutea
milioanelor de fiorini ce le stoarce maghiarul de la asupritul nostru popor!”193.
Capitolul „NedreptăŃirea românilor în administraŃie” este cel mai mare din întreg cuprinsul
Replicei. Din enunŃurile considerate agresive şi subminatoare ale statului maghiar, procurorul a
reŃinut în actul de acuzare optsprezece aliniate:
„Prin nerespectarea legilor, prin falsa lor interpretare, prin ordinaŃiuni ministeriale de tot
felul, românul este aproape cu totul exclus din viaŃa publică”194.
„Când e vorba să ne strivească, totul e pus în mişcare, de la comite – suprem până la pretor
şi instrumentele acestuia: notarii şi primarii; toŃi sunt uniŃi întru a ne nimici. Şi dacă volniciile
acestor satrapi şi mici tirani nu sunt de ajuns, atunci da, atunci «mizerabilul vlah» trebuie
regularisit cu forŃa – cu jandarmul,care stă la ordinele organelor administrative.
Poporul român poate să spună sinistre adevăruri despre brutalităŃile, tiraniile, schingiuirile
îndurate în această Ńară, pe care tinerii din Budapesta cu atâta neruşinare o numesc: scut şi
depozitar al libertăŃii.
Să nu cugete cineva, că această stare a lucrurilor s-ar schimba prin proteste, recursuri,
apelaŃiuni; totdeauna matematiceşte putem afirma, că rămân fără nici un rezultat pozitiv”195.
„Primarii maghiari şi maghiaroni nu comit transgresiuni atât de mari ca ei să fie demişi. Ei
fură şi înstrăinează bani comunali pe case... iar comunele sunt datoare a le restitui” 196.
„Oamenii noştri cu calificaŃiune în regulă, cei mai mulŃi absolvenŃi de drept, sunt daŃi la o
parte şi înlocuiŃi prin indivizi semiculŃi, brutali, delapidatori de bani publici şi care prea adeseori
n-au alt titlu decât privilegiul de a fi născuŃi din părinŃi nobili ruinaŃi”197.
„Dar repetata afirmaŃie a tinerilor cavaleri din Budapesta, că în Ungaria pot să ajungă
nemaghiarii la cele mai înalte posturi, este o minciună sfruntată, precum sunt toate cele susŃinute în
Răspunsul lor.
Numai acela care-şi reneagă neamul său, dar şi în acest extrem caz numai cu anevoe poate
să-şi asigure un post în statul ungar. Cine însă nu-şi ascunde nici originea nici sentimentele sale
naŃionale, acela în zadar va aştepta să fie promovat sau numit în vreo slujbă.
Capacitatea, munca, caracterul românului integru n-au nici un fel de valoare, ba mai de
multe ori calităŃile acestea sunt tot atâtea impedimente pentru a-şi câştiga cineva o existenŃă
onorabilă, în această Ńară.
La ocuparea unei funcŃiuni naŃionalitatea maghiară este normativă în prima linie.
Necapacitatea este o piedică mai mică decât naŃionalitatea nemaghiară şi un nume maghiar
cumpăneşte mai mult decât un certificat strălucit...”198.
193
Replica…, p. 62-63
194
Ibidem, p. 64
195
Ibidem, p. 65
196
Ibidem, p .69
197
Ibidem, p. 72
69
„Patriotismul şi nepatriotismul maghiarilor se măsoară după mărirea desconsiderării
celorlalŃi cetăŃeni, care n-au «fericirea» de a fi maghiari. Cu cât desconsiderarea şi dispreŃul e
mai mare, cu atât patriotismul, cum ei îl înŃeleg, este mai mare, fiindcă după cum îşi dau ei
socoteala, în statul unguresc numai maghiarii au dreptul la existenŃă”199.
Capitolul „JustiŃia..” are drept motto un proverb românesc, care se potrivea foarte bine şi
Procesului Replicei: „Turcul te bate, turcul te judecă”. Atacurile autorilor Replicei împotriva
justiŃiei ungureşti au fost considerate de procurorul Jeszenszky deosebit de grave deoarece loveau în
ceea ce aveau ungurii mai de preŃ, după cum afirma acesta în rechizitoriul din cadrul procesului. Au
fost reŃinute în actul de acuzare, prin urmare, douăzeci de aliniate, după cum urmează:
„Chiar şi în purtarea sarcinilor publice românul este nedreptăŃit. Comisiunile pentru
stabilirea impozitelor pe venit sunt compuse de regulă din maghiari şi acolo unde populaŃiunea e
curat românească. BineînŃeles, că astfel întocmit fiind lucrul, proprietarul, comerciantul,
industriaşul şi meseriaşul maghiar e menajat, iar cei români sunt loviŃi fără cruŃare.
Protestul şi aici se dovedeşte de prisos!...”200.
La fel, câteva aliniate din rechizitoriul făcut justiŃiei care concura la deposedarea Ńăranilor
români de avere au fost considerate primejdioase:
„În urmă, luând maghiarii frâiele guvernării în mână, au exploatat şi această importantă
afacere în favorul elementului unguresc.
Prin ordonanŃe şi legi noi, prin tălmăciri şi răstălmăciri ale patentelor, cauza proprietarilor
maghiari s-a favorizat contra interesului şi dreptului poporului românesc...”201
„În cauze de comasare, sub titluri de nimic şi false se răpesc pe nedrept din proprietatea
foştilor iobagi cu zecile şi sutele de jugăre şi se dau proprietarilor maghiari. În virtutea legii de
comasare parcele de pământuri ale Ńăranilor au să fie arondate într-un întreg dacă majoritatea
proprietăŃii cere aceasta.
Proprietarii unguri şi evrei, în măinile cărora se află cele mai multe averi ale nobililor
ruinaŃi, exploatând această lege în favorul lor, forŃează comasarea şi cei dintâi în puterea rasei, iar
cei din urmă sub cuvântul «patriotismului» lor potentat fac, la noua împărŃire a proprietăŃilor să
primească pământurile cele mai mănoase, pe când românilor li se dau locurile cele mai sterpe,
care n-au nici un preŃ, mai curând a plăti şi spesele (cheltuielile – n.n.) de mii ba chiar de zeci de
mii, ce se fac în asemenea ocazii.
În chipul acesta s-a săvârşit şi segregarea pădurilor. Erarul şi baronii unguri au luat ce a
fost mai bun, iar comunelor şi singuraticilor le-au dat pădurea cea mai proastă – tufişurile”202.
Sunt, apoi, incriminate câteva pasaje care acuză justiŃia că este aservită politicii de
maghiarizare forŃată:
„Întreaga societate maghiară nu cunoaşte alt ideal decât sporirea elementului maghiar prin
nimicirea elementelor nemaghiare.
Iar cei mai activi agenŃi ai acestui «ideal» sunt funcŃionarii publici.
Şi tot aceşti oameni sunt chemaŃi să ne facă nouă dreptate!
Evident că ori de câte ori funcŃionarul maghiar are să judece între români şi maghiari, el
nu poate fi nepărtinitor...”203.
„łăranul român de la primul său contact cu funcŃionarii, tot oameni străini de limba şi de
datinile sale, este tratat cu o revoltătoare necuviinŃă.
În ochii acestor «husari Kossuthişti», dânsul nu este decât un subiect de despoiere, de
dispreŃ şi de ocară...
În toată Transilvania şi Ungaria aceşti birocraŃi îngâmfaŃi, aproape fără excepŃie, vorbesc
cu Ńăranii români, zicându-le «tu» şi «măi» ca şi când aceştia ar fi slugile lor.
198
199
Ibidem, p.75
200
Ibidem, p.82.
201
Ibidem, p.83
202
Ibidem, p.84-85
203
Ibidem, p.89
70
Şi într-adevăr cum s-ar putea, ca membrii naŃiunii hegemoane să dea cinstea cuvenită
cetăŃenilor unei naŃiuni hilotizate!
Când funcŃionarul maghiar, din pricină că nu cunoaşte limba noastră, nu înŃelege păsurile
Ńăranului nici prin mijlocirea servitorilor de birou, scoate fără multă vorbă, pe Ńăran afară...
Românii să apeleze? Dar cum şi unde, într-o viaŃă publică atât de străină de trebuinŃele
lor?
Ocara, batjocura ce îşi permit aceşti funcŃionari venetici faŃă de poporul de pe care trăiesc,
este nemaipomenită.
Până şi cel din urmă servitor maghiar din birourile publice, când are a face cu poporul
nostru, ia un aer de grandeŃe şi vorbeşte cu el într-un ton de suveran dispreŃ...
Scurt, toată birocraŃia aceasta, de la ministru pănă la servitori, cere ca poporul să înveŃe de
dragul ei limba maghiară.
Adică 3 milioane de români, respectiv 10 milioane de cetăŃeni nemaghiari sunt puşi în faŃa
dilemei: sau vor învăŃa limba maghiară, sau vor renunŃa a-şi mai căuta drepturile în patria
lor!”204.
Din următoarele două capitole, „Tăgăduirea dreptului de asociere” şi „Prigonirea
publiciştilor români”, procurorii n-au reŃinut nimic demn de a fi înscris între capetele de acuzare. I-
au supărat însă afirmaŃii din capitolul „Sălbăticiile jandarmeriei maghiare faŃă cu poporul
românesc”, de unde au fost extrase şase aliniate, în măsură să facă o profundă impresie lectorilor
străini despre realităŃile Ungariei dualiste:
„Volniciile şi fărădelegile ce ni se fac din partea deŃinătorilor puterii publice, sunt fără
sfârşit. Nici unele nu sunt de natură a-Ńi revolta atât de mult interesul, ca îngrozitoarele brutalităŃi
ale jandarmeriei maghiare, comise nu numai faŃă de români, ci de toŃi aceia, care nu fac parte din
nobilii descendenŃi ai lui Arpad şi Tuhutum.
Aici se poate vedea în toată a ei lumină bestia omenească. Inamicii noştri se prefac în
adevărate fiare sălbatice...
Sunt cu atât mai sălbatici aceşti oameni, cu cât şi dânşii se adapă la izvorul şovinismului
maghiar şi se simt «membrii naŃiunii stăpânitoare». ÎncărcaŃi de ură şi plini de patimi, aceşti
jandarmi se reped asupra românilor, ca odinioară câinii de vânătoare asupra nefericiŃilor negri
din America de Sud.
Scriitorii acestei Replice au avut de multe ori trista ocaziune de a vedea, cum Ńăranul şi
femeia română sunt pălmuiŃi, bătuŃi şi maltrataŃi, fără o altă vină decât doar aceea, că nu sunt de
rasă mongolică...”205.
„În Ńinturile româneşti şi ruteneşti sunt trimişi jandarmi care nu vorbesc decât ungureşte, ei
strigă pe Ńăranul ce aleargă, de trei ori ungureşte să stea, iar dacă nu stă îl împuşcă
numaidecât”206.
În continuare, probabil din greşala procurorului este reŃinut în actul acuzării şi un citat din
Koloman Tisza care, într-un context dat, afirmă: „Eu însumi cunosc jandarmi, care ori de câte ori
se apropie un Ńăran să vorbească cu ei, îi smulg pălăria din cap şi li-o aruncă jos”207.
Urmează alte trei capitole asupra cărora justiŃia nu a avut nimic de obiectat, deşi erau şi ele
pline de acuze şi exemple concrete privind abuzurile ungureşti: „Sechestrarea averilor românilor
grăniceri din Ńinutul Năsăudului”, „Societatea maghiară” şi „Asuprirea celorlalte naŃiuni
nemaghiare”, pentru ca să se îndârjească din nou asupra ultimului capitol al Replicei, intitulat
incitant „Daco-Romania iredentă”.Tema era foarte vehiculată de presa naŃionalistă maghiară iar
Memoriul studenŃilor români din Bucureşti şi Iaşi a readus-o în atenŃia opiniei publice din Ungaria.
Deşi capitolul este scurt, au fost reŃinute din el nu mai puŃin de şaisprezece aliniate care reprezentau
ameninŃări la adresa ideii de stat naŃional maghiar în hotarele Ungariei istorice:
204
Replica…, p.90-91
205
Ibidem, p.104
206
Ibidem, p.105
207
Ibidem, p.105, nota 1 din subsol.
71
„Cu toate că românii sunt despărŃiŃi prin mai multe forme politice de stat, conştiinŃa
comunităŃii naŃionale este foarte vie între ei.
E deci natural, că ori şi cine ştie că naŃiunea română constituie o omogenă şi considerabilă
complexitate naŃională, înclină spre credinŃa că această naŃiune ar putea alcătui într-o zi o unitate
politică de stat”208.
Iar deoarece junimea maghiară s-a pronunŃat în Răspunsul său asupra esenŃei maghiarizării,
considerată drept un fenomen natural, autorii Replicei cer – solicitare reŃinută de actul de acuzare:
„Să ne fie şi nouă permis, ca academiceşte, să expunem în câteva cuvinte chestiunea unităŃii
române, sau a «Daco-României iredente», cum o numesc maghiarii...
Negreşit, dacă mase mari ale poporului românesc ar fi întrebate, că dori-ar ele sau nu,
unirea lor politică cu România într-un singur stat, ele desigur ar răspunde că ar dori-o, şi noi am
afirma un neadevăr, o absurditate dacă am tăgădui aceasta.
Cu toate acestea, nicăieri şi niciodată până astăzi românii nu au cerut unirea lor politică cu
România...
Astăzi, negreşit, nici noi nu putem tăgădui, că în mijlocul românimii nu ar exista curente din
ce în ce crescânde, care tind la unitatea naŃională a tuturor românilor, dar aceste curente nu sunt
decât producte fireşti ale asupririi îndelungate a naŃiunii române din partea hegemoniei maghiare.
NemulŃumirea de care e sbuciumat poporul român, ia dimensiuni din ce în ce mai mari...
«Mai bine muscali decât unguri!» este o vorbă stereotipă în gura poporului român. – Şi nu
e nici o mirare. Poporul ştie foarte bine că antagonismul dintre unguri şi români este de veacuri şi
nu odată el a izbucnit în vărsări de sânge; el ştie că nobilimea, care secole de-a rândul ne
asuprea, era a ungurilor, de aici şi proverbul: «De la ungur nu-i vine românului nici un bine»; cel
din urmă Ńăran român ştie, că în trecut i se prigonea credinŃa părinŃilor săi, iar acuma vede, zi de
zi, cum i se prigoneşte limba, cum i se insultă naŃionalitatea, cum el este exploatat pe toate
terenurile şi în toate chipurile sataniceşti pentru mărirea celor ce vor, ca numai maghiarii să poată
fi popor între popoare.
Românii sunt cei mai paşnici şi blânzi oameni din lume, dar în faŃa impilărilor, la care este
expus poporul nostru, el, care trăieşte şi moare pentru limba, legea şi neamul său, frică ne este, că
nimeni, nici conducătorii noştri politici nu vor fi în stare să împiedice, că acest atât de leal şi de
răbduriu, dar teribil de răzbunător popor, să nu erupă azi – mâine şi să-şi facă el dreptate, precum
deseori se pronunŃă sub jugul ce-l apasă.
Căci în gradul, în care au procedat maghiarii la exterminarea naŃională a românilor, în
acel grad s-a dezvoltat şi se dezvoltă idealul unităŃii naŃionale, ca sperarea unicului azil de scăpare
a naŃionalităŃii române. Flere posumus sed juvare non!...209.
Maghiarizarea naŃiunilor este echivalentă cu moartea lor naŃională, iar dacă maghiarismul
se crede îndreptăŃit a le maghiariza e clar, că ele se cred îndreptăŃite a se desface de el”210.
Dacă n-ar fi fost reŃinute din Replică decât afirmaŃiile din ultimul capitol şi tot ar fi dat unui
procuror de talia lui Jeszenszky suficiente argumente ca să-l acuze pe îndrăzneŃul scriitor de
subminarea statului şi aŃâŃarea la ură împotriva naŃionalităŃii. Puse, însă, cap la cap, aliniatele
incriminate ne relevă un adevărat manifest al demnităŃii naŃionale, comparabil în întreaga literatură
politică a românilor ardeleni numai cu celebrul discurs al lui Simion BărnuŃiu de la 1848 din
catedrala Blajului.
Este de reŃinut faptul că justiŃia maghiară a înscris în actul de acuzare, în proporŃie
covârşitoare, numai formulări cu caracter general, ferindu-se de a analiza sutele de exemple
concrete pe care studenŃii români le-au adunat de pe întreg cuprinsul Transilvaniei şi probate cu
documente sau extrase din publicistica epocii. Adăugând, apoi, impunătorul aparat critic ce
însoŃeşte argumentaŃia Replicei, toŃi cei care au cercetat-o, prieteni sau inamici, nu au putut să nu îi
remarce monumentalitatea, forŃa şi avântul argumentaŃiei.
208
Replica…, p.142.
209
Pot să mă supun, dar nu pot să accept!
210
72
Lectura pasajelor incriminate a făcut o impresie teribilă asupra juriului, publicului şi
ziariştilor maghiari prezenŃi în sala CurŃii cu juraŃi de la Cluj. Ele loveau în convingerile lor intime
privind drepturile naŃiunii maghiare în patria lor milenară. Într-adevăr, acest tânăr valah, de altfel
impunător, chipeş şi simpatic, era un agitator periculos, care trebuia aspru pedepsit pentru
îndrăzneala sa.
Dezbaterile
Procesul Replicei se deschide în dimineaŃa zilei de 30 august cu un prim incident.

Procurorul Jeszenszky, înainte de constituirea juriului, cere preşedintelui completului de judecată,
Szász Béla, să nu admită decât câte un avocat pentru fiecare dintre cei doi inculpaŃi.
ÎntrebaŃi pe cine îşi aleg apărător, A.C.Popovici se pronunŃă pentru Dr.Stefan Petrovici,
avocat din Lugoj şi slovacul Dr.Milos Stefanovici. La rândul său, Nicolae Roman îi nominalizează
pe slovacul Paul Mudron şi pe Ioan Russu-Şirianu.
Procurorul se opune alegerii a câte doi apărători cu toată pledoaria lui Miloş Stefanovici,
care a invocat precedente211.
Completul de judecată, format din Szász Béla – preşedinte şi judecătorii Csiszer Károly şi
Reinhold Oliver, dă câştig de cauză lui Jeszenszky, refuzând să accepte câte doi apărători, cu toate
protestele acuzaŃilor. Astfel, somaŃi imperativ de preşedinte, A.C.Popovici îl desemnează ca
apărător pe Stefan Petrovici iar N.Roman – pe Paul Mudron. AvocaŃii M.Stefanovici şi I.Russu-
Şirianu au fost nevoiŃi să părăsească, protestând, masa apărării.
Odată depăşit acest moment, care a indus o stare de tensiune de la bun început, la ora 9 se
constituie Curtea cu juraŃi, prin tragere la sorŃi. Aceşti oameni erau chemaŃi să se pronunŃe asupra
sentinŃei celor doi inculpaŃi. Ei au fost următorii: Pál Gyula, Hankó Károly, Schlauf Gözö, Körösi
József, Horatsik János, Eröy Tivadar, Dr.Ákoncz Károly, Gajzágó Mano, Gabány Endre, Dr.Lehner
Károly, Dr.Gross Béla, Meskó Miklos, iar supleanŃi: Kovács Ferencz şi Dr. Gergely Albert.
Împotriva componenŃei juriului se propunŃă avocatul lui A.C.Popovici, considerându-i „interesaŃi în
cauză”, fiind adus la ordine şi mustrat de preşedinte.
Solicitarea avocaŃilor apărării de amânare a procesului prin invocarea perioadei legale
necesare între citarea acuzaŃilor şi demararea acestuia, a fost respinsă de judecători.
La ora 10 şi 30 de minute începe citirea actului de acuzare, inclusiv a pasajelor incriminate
din Replică, în limba maghiară, traducându-se pe loc din limba germană. Procedura, continuă şi
după pauza de prânz, încheindu-se abia la ora 17 şi 30 de minute.
Urmează interogatoriul acuzaŃilor.
La întrebarea preşedintelui adresată lui A.C.Popovici în ce fel a luat parte la redactarea şi
difuzarea Replicei acesta răspunde: „Replica este opera tuturor studenŃilor universitari români. Mă
mândresc a fi făcut parte din comitetul constituit pentru redactarea Replicei. Locuind în Graz, am
fost rugat să iau asupră-mi sarcina de a coresponda cu Institutul Tipografic, unde am hotărât să
tipărim Replica. După ce, într-o adunare de la Viena a tuturor studenŃilor am citit şi purificat
materialul adunat şi lucrat de noi toŃi, am trimis acest material la Institutul Tipografic spre tipărire.
Cât despre răspândirea Replicei, deşi eu în Graz n-am împărŃit decât puŃine exemplare, cel
mult 70, pentru că răspândirea au făcut-o aici în Ńară studenŃii din Cluj, Budapesta şi Viena, iar în
străinătate studenŃii din Paris, München şi Bruxelles, totuşi iau asupră-mi răspunderea pentru
răspândire” 212.
La rândul său Nicolae Roman îşi asumă răspunderea pentru tipărirea şi răspândirea Replicei.
La întrebarea maliŃioasă a procurorului Jeszenszky adresată lui A.C.Popovici, de unde
provin banii pentru tipărirea Replicei la Institutul Tipografic (1500 florini), A.C.Popovici arată că
după luarea hotărârii de redactare a Replicei, studenŃii s-au adresat publicului român pentru a
contribui la acoperirea cheltuielilor. „Şi acest popor asuprit şi sărac – subliniază inculpatul – din
211
„Tribuna”, an X, 1893, nr.184, 20 aug./1 sept., p. 1
212
Ibidem, p. 1.
73
sărăcia lui a dat aproape 4000 florini. N-aveŃi, pentru a vă convinge de adevărul spuselor mele,
decât să luaŃi listele de subscripŃie, cam 2000 la număr, pe care le păstrez încă acasă la mine. VeŃi
vedea acolo iscăliturile celor care au contribuit” 213.
În acest moment al procesului, avocatul St.Petrovici încearcă să lărgească aria inculpaŃilor
asupra tuturor studenŃilor români care s-au declarat participanŃi la redactarea Replicei. În acest sens,
înaintează judecătorilor declaraŃia lor, publicată în ziarul Kolozsvár, cerând procurorului – dacă vrea
să fie drept – să-i aducă în faŃa curŃii cu juraŃi pe toŃi autorii, pentru a nu lăsa unui singur om, lui
A.C.Popovici, gloria de a fi făcut şi de a fi răspândit Replica.
Persiflându-l, cu siguranŃa omului stăpân pe situaŃie, Jeszenszky, lăudând felul unitar şi
coerent al Replicei, conchide că este limpede că ea a fost scrisă de către un singur om. Dar, chiar
dacă ar fi fost mai mulŃi, statul ungar are atâta toleranŃă şi iertare pentru tinerii rătăciŃi, induşi în
eroare de nişte mizerabili, pentru a nu-i da în judecată şi să vâre în puşcării întreaga tinerime,
floarea şi viitorul naŃiunii române214.
Completul de judecată primeşte argumentele procurorului, refuzând cererea apărării de a
primi ca acte la proces declaraŃia studenŃilor români.
După o pauză de o jumătate de oră , începe rechizitoriul procurorului Jeszenszky215. În lunga
sa pledoarie, procurorul caută să combată atât afirmaŃiile inflamante ale Replicii privind racilele
guvernării dualiste cât şi să dovedească faptul că inculpatul se face vinovat de atacarea
fundamentului statului şi a legilor care îi legitimau existenŃa. Referindu-se la acuzele aduse de
Replică justiŃiei maghiare, adresându-se juraŃilor, Jeszenszky, le cere că aceasta trebuie prin ei, cu
prioritate să pedepsească – faptul că autorul calomniază ce are Ungaria mai de preŃ - justiŃia. În ce-l
priveşte pe inculpatul A.C.Popovici, procurorul este de părere că „avem înainte un agitator cu atât
mai primejdios cu cât el e tânăr, cult şi simpatic, e mai presus de toate instruit, încât a reuşit să
umple occidentul cu calomniile cele mai negre despre noi, cu cât a reuşit să acrediteze la popoarele
culte credinŃa că noi am fi nişte sălbatici, nişte duşmani ai culturii şi dispreŃuitori ai sentimentelor
umane, o veşnică ameninŃare a păcii, un element care Ńine mereu în fierbere partea de răsărit a
Europei. Cer – continuă procurorul – să se dea împotriva acuzatului Popovici un verdict afirmativ,
cu atât mai mult cu cât el caută să fugă de răspundere, caută să înşele lumea asupra stărilor de
lucruri de la noi, caută să amestece în afacere oameni nevinovaŃi şi naivi, numai pentru ca să se
creadă că întreaga tinerime română din Ungaria ar fi în contra legilor noastre drepte, ar fi atât de
pierdută încât să se arunce în lupta turbată de rasă. Ei bine, eu apăr tinerimea română de această
insinuare!”, clamează Jeszenszky, în mijlocul protestelor auditorilor români, prezenŃi în sală216.
După ce trece în revistă acuzaŃiile pe care i le aduce lui Nicolae Roman, în ovaŃiile
publicului maghiar din sală, Jeszenszky conchide, adresându-se aceloraşi juraŃi: „Fac apel la
sentimentele D-voastră de patrioŃi, vă conjur în numele patriei spre pieptul căreia criminalii şi-au
îndreptat pumnalele lor şi vă rog să-i declaraŃi vinovaŃi pe ambii acuzaŃi. Şi să-i declaraŃi vinovaŃi
cu unanimitate, să nu creadă nici în Ńară, nici în afară că în situaŃia de a ne apăra statul şi
naŃionalitatea, noi ungurii am fi dezbinaŃi, ci să se vadă că una suntem cu toŃii în a zdrobi pe
duşmanii constituŃiei de 900 de ani a noastră, pe cei ce sapă la statul milenar maghiar, pe cei despre
care istoria abia aminteşte cum s-au strecurat în acest stat, şi iată-i azi îndrăzneŃi, iată-i temerari!
NimiciŃi-i, declarându-i vinovaŃi.VeŃi satisface dreptatea, vă va aproba întreaga suflare
maghiară”217.
Strigătele românilor din sală „Trăiască studenŃii noştri universitari!” – s-au pierdut în marea
de aplauze şi ovaŃii adresate oratorului.
213
„Tribuna”, an X, 1893, nr.185, 21 aug./2 sept., p.1.
214
Ibidem, p.1.
215
Ibidem, p.1-2
216
Ibidem, p.1.
217
Ibidem. Rechizitoriul în acest proces i-a adus lui Jeszensky faimă, netezindu-i o carieră strălucită. A ajuns consilier
ministerial, apoi, în 1910, secretar de stat în guvernul Khuen-Hedervári. La propunerea lui D. A. Sturdza, a fost decorat
de regele Carol I al României din raŃiuni de diplomaŃie a momentului, Regatul Român fiind membru al coaliŃiei
Puterilor Centrale până în august 1916. Vezi: Valeriu Branişte, Oameni, fapte, întâmplări, p. 199.
74
După lăsarea tăcerii, i se dă cuvântul acuzatului A.C.Popovici. Corespondentul Tribunei, şi
el părtinitor, îi remarcă tonul sincer, cald şi convingător, logica fără cusur şi verva izvorâtă din
cauza ce o apără.
Se adresează întâi juriului cu regretul că este format din oameni care nu-i cunoşteau limba şi
care cu greu îl vor înŃelege, fiind el nevoit în calitate de membru al Partidului NaŃional să li se
adreseze în limba română218. Iar faptul că ei, ca maghiari, sunt chemaŃi să judece un român le va
face misiunea şi mai dificilă.
Referindu-se la rechizitoriul pronunŃat de procuror, A.C.Popovici remarcă: „discursul său de
acuzare a atins multe din chestiunile legate de Replică, foarte multe din cele care n-au nici o
legătură cu dânsa, prea puŃine din cele ce privesc procesul şi mi-a făcut mie impresia, că azi domnia
sa a fost mai mult maghiar decât procuror”219. Deoarece în rechizitoriu, Jeszenszky a căutat să
acrediteze ideea că Liga de la Bucureşti ar fi autoarea, inspiratoarea şi finanŃatoarea Replicei, Aurel
C.Popovici le solicita juraŃilor să citească cartea pentru a se convinge singuri asupra faptului că
procurorul se înşela susŃinând aceste acuzaŃii. „Dimpotrivă – afirmă A.C.Popovici – din cuprinsul ei
se vede că ea este o carte făcută de junimea academică, că ea este efluxul (rodul – n.n.)
sentimentelor tineretului nostru universitar, că ea nu poate fi câtuşi de puŃin operă a unor iredentişti
cum susŃine domnul procuror”220.
Ca urmare a acestor afirmaŃii precum şi a declaraŃiei după care banii necesari tipăririi şi
răspândirii Replicei au fost adunaŃi prin subscripŃie publică – dovezi pe care A.C.Popovici le deŃine
- după proces, la întoarcerea acasă la Sibiu împreună cu soŃia, în faŃa locuinŃei, cei doi erau aşteptaŃi
de prim procurorul oraşului, de şeful poliŃiei, judele de instrucŃie şi alŃi doi agenŃi, cu ordinul de
percheziŃie. Timp de trei ore, locuinŃa lui A.C.Popovici a fost răscolită cu minuŃiozitate. Au fost
confiscate toate actele, listele de subscripŃii şi corespondenŃa referitoare la Replică.
În continuarea cuvântului său, A.C.Popovici caută să demonteze acuzaŃiile de legături cu
iredenŃa română. De notat că în zilele premergătoare procesului Replicei şi nu în legătură directă cu
acesta, în principalele oraşe din România, la îndemnul lui V.A.Urechia, preşedintele „Ligii
Culturale” se desfăşurau mari adunări şi manifestaŃii de protest împotriva persecuŃiilor la care erau
supuşi fruntaşii români din Transilvania implicaŃi în mişcarea Memorandumului. Mai degrabă,
afirmă A.C.Popovici, oamenii de opinie ai românilor caută să întărească ideea necesităŃii bunei
înŃelegeri între români şi maghiari exprimându-şi credinŃa că şi unii şi alŃii au aceeaşi soartă, fiind
supuşi aceloraşi ameninŃări. Cât priveşte Replica, A.C.Popovici constată că ea este blamată din
toate părŃile fără a i se face o analiză de fond şi fără a fi cercetate responsabil cazurile concrete pe
care le aduce în discuŃie. Dacă s-ar proceda astfel şi „dacă se vor dovedi adevărate cele cuprinse în
Replică, atunci nu puteŃi să ne acuzaŃi. De se vor dovedi neadevărate, puteŃi şi aveŃi dreptul să ne
osândiŃi”221.
În continuare, A.C.Popovici apără principiul autonomiei Ardealului, atât de combătut de
procurorul Jeszenszky, înscris în programul Partidului NaŃional, considerat drept o cale de
soluŃionare pe criteriile egalei îndreptăŃiri a naŃionalităŃilor, a nemulŃumirilor care frământă Ungaria
dualistă. Înlocuirea acestor soluŃii cu maghiarizarea forŃată, cu atentatele la autonomia bisericească,
la şcolile în limba română, sunt adevăratele cauze ale nemulŃumirilor. „Terminând, vă spun din nou,
nu căutaŃi în cartea tineretului universitar crime. Ea este efluxul (rezultatul – n.n.) politicii de
maghiarizare, care însă până astăzi n-a maghiarizat pe nimeni, decât pe doi, trei indivizi, care îşi
spun, ce e drept, mari maghiari, dar care mai mult vă strică decât noi, cărora ne ziceŃi agitatori” 222.
După cuvântul lui Aurel C.Popovici, este rândul avocatului Ştefan Petrovici să pledeze în
favoarea acestuia. ReferinŃele lui la politica de maghiarizare şi la măsurile, inclusiv legislative, luate
de guvernele ungureşti nu au avut darul să-i îmbuneze pe juraŃi.
218
„Tribuna”, an X, 1893, nr.185, 21 aug./2 sept., p.2
219
Ibidem. Traducerea în limba maghiară era efectuată, destul de greu, de tălmaciul Lehman Robert.
220
Ibidem
221
Ibidem, p. 2.
222
Ibidem
75
Urmează pledoaria lui Paul Mudron în favoarea lui Nicolae Roman iar, apoi, replica
procurorului Jeszenszky, necruŃătoare la adresa acuzaŃilor. Era ora două după miezul nopŃii.
Ostilitatea CurŃii, a juraŃilor, a celei mai mari părŃi a publicului era evidentă. În aceste condiŃii Aurel
C.Popovici, considerând că s-a spus ce era de spus de către inculpaŃi şi de apărare, în cuvântul său,
conchide cu amărăciune: „Sunt şaptesprezece ceasuri de când decurge pertractarea. Aşteptam să
vedem dovezile culpabilităŃii – dar în zadar. Am venit aici ca să mă apăr. Dar în faŃa patimilor
furtunoase de care este stăpânit publicul maghiar din sală eu am căpătat convingerea că el, acest
public maghiar vrea să hotărască acest proces. Orice argumente ar fi de prisos. Prefer a renunŃa la
orice apărare mai departe” 223.
Verdictul
Cei doisprezece juraŃi care aveau obligaŃia să hotărască soarta acuzaŃilor, trebuiau să
răspundă la cinci capete de acuzare îndreptate împotriva lui Aurel C.Popovici. Ele erau formulate
astfel:
1. Sunt juraŃii convinşi că termenii incriminaŃi din Replică conŃin în sine atacarea
puterii obligatorii a legii (paragraful 173 din Codul Penal)?
2. ConŃin pasajele incriminate elemente de aŃâŃare contra naŃionalităŃii (paragraful
172 din Codul Penal)?
3. Sunt juraŃii convinşi că Aurel C.Popovici este răspânditorul Repliciei?
4. Este acuzatul Aurel C. Popovici vinovat de crima atacării puterii obligatorii a
legii?
5. Este vinovat Aurel C.Popovici pentru aŃâŃarea contra naŃionalităŃii?
După o deliberare de o oră, în unanimitate, juraŃii au răspuns cu DA la toate cele cinci
capete de acuzare. Cu Nicolae Roman, au fost ceva mai blânzi. Doi juraŃi l-au absolvit de vina de
aŃâŃare contra naŃionalităŃii şi de atacarea puterii obligatorii a legii.
SentinŃa împotriva lui Aurel C.Popovici a fost întâmpinată cu urale de bucurie şi mulŃumire
din partea publicului maghiar care nu a părăsit sala de judecată până la încheierea procesului şi
condamnarea exemplară a inculpaŃilor. Era una dintre cele mai aspre pedepse pronunŃate de curŃile
cu juraŃi ungureşti în cazul proceselor de presă: patru ani închisoare de stat, 500 florini amendă şi
alŃi 500 florini cheltuieli de judecată. Nicolae Roman a fost condamnat la un an temniŃă de stat şi
300 florini amendă. Pentru punerea în libertate provizorie a lui Aurel C.Popovici a fost stabilită
suma de 5000 de florini. CauŃiunea a fost plătită pe loc şi acuzatul a putut să se întoarcă în libertate
la Sibiu, unde se mutase împreună cu familia de puŃină vreme224.
Maria Popovici a îndurat cu stoicism, de la început până la sfârşit, calvarul prin care trecea
soŃul său. În ziua premergătoare, în drum spre temniŃa unde era închis Aurel C.Popovici, în
aşteptarea procesului, avocatul Stefanovici o întreabă: „Ei, doamnă, nu Ńi-e teamă că-l vor osândi
ungurii pe soŃul Domniei Tale?” Răspunsul Mariei Popovici a fost memorabil: „O româncă nu
cunoaşte frica!”. O spunea o austriacă legată la bine şi la rău cu bărbatul său. Pe parcursul
dezbaterilor procesului nu a vărsat nici o lacrimă, nu s-a lamentat deloc. Şedea cu o seriozitate
demnă în mijlocul publicului. Era singura femeie din sală. Nici o singură mişcare a feŃei nu şi-a
îngăduit spre a nu da satisfacŃie inamicilor soŃului său să o vadă disperată 225. La anunŃarea sentinŃei
a avut tăria să se ridice în picioare şi să strige celor câŃiva prieteni şi cunoscuŃi, în limba română:
„FraŃilor, cauza noastră este a lui Dumnezeu căci este sfântă iar Dumnezeu este cu noi. Trăiască
naŃiunea română!” 226. Afară se făcea ziuă...
223
„Tribuna” an X, 1893, nr.186, 22 aug./3 sept., p. 1
224
T.V. PăcăŃianu, Cartea de aur, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1913, vol.VII, p.575
225
Relatarea o face Alexandru Vaida Voevod într-o evocare a personalităŃii Mariei Popovici în cadrul unei întruniri
studenŃeşti româno-slovace din 13 octombrie 1893, în capitala Ungariei. Vezi: „Tribuna”, an X, 1893, nr. 225, 9/21
octombrie, p. 2.
226
„Tribuna”, an X, 1893, nr.186, 22 aug./3 sept., p. 1.
76
Cu multă vreme înainte de procesul Replicei, marele om politic al redeşteptării naŃiunii
maghiare, contele Szeczényi, într-un memorabil discurs la Academia de ŞtiinŃe a Ungariei, în 1842,
al cărei întemeietor a fost, atrăgea atenŃia asupra pericolului abuzurilor legislative, căci excesul de
severitate e zadarnic, produce martiri şi naşte fanatism. „Oare ne este permis, nouă ungurilor, a
arunca – fără nici o remuşcare de conştiinŃă – afurisenia asupra capetelor acelora care n-au
sentiment de dragoste pentru o lege, în faŃa căreia firea lor e cuprinsă de groază? Oare noi înşine
suntem atât de curaŃi ca cristalul?”227 – se întreba retoric Stefan Szeczényi. Din felul cum a fost
instrumentat şi cum s-a derulat procesul Replicei, cu siguranŃă nu de la acest izvor de înŃelepciune şi
toleranŃă s-a adăpat procurorul Jeszenszky. NaŃionalismul exclusivist şi exacerbat, cultivat decenii
în şir după instituirea dualismului, îşi arăta acum adevărata faŃă. De altfel, discursul lui Szeczényi a
fost aprig contestat chiar din momentul rostirii lui de către kossuthiştii exaltaŃi. NaŃionalismul
romantic al întemeietorilor naŃiunii ungare se transforma treptat, în deceniile dualismului, sub
povara guvernării, în şovinism naŃional. Puterea ajunsă pe mâinile acestor oameni a născut
nedreptate iar nedreptatea - ură, suferinŃă şi revoltă. În virtutea acestui algoritm, justiŃia statului
devenise o armă de luptă politică în arsenalul ofensivei maghiarismului iar procesele de presă,
răfuieli cotidiene cu adversarii politici din sânul naŃionalităŃilor.
DeclaraŃiile de adeziune la Replică, protestele publice şi recursul înaintat de A.C.Popovici
prin avocatul său Înaltei CurŃi de CasaŃie s-au dovedit zadarnice. JustiŃia era implacabilă şi încerca
să-şi dovedească tăria înaintea celuilalt mare proces în pregătire, Procesul Memorandumului.
După consumarea procesului Replicei şi condamnarea lui Aurel C.Popovici, la Casina
Română din Cluj studenŃii din oraş şi cei veniŃi să asiste la proces, printre care Alexandru Vaida
Voevod şi Iuliu Maniu, hotărăsc cu mare însufleŃire să elaboreze, să editeze şi să răspândească în
lume un nou „Memoriu în chestia Replicei”. Cu ducerea la îndeplinire a proiectului au fost
împuterniciŃi cei doi iniŃiatori: A.Vaida Voevod şi Iuliu Maniu. În concepŃia lor, memoriul de
protest urma să fie semnat şi, prin urmare, asumat de întreaga studenŃime română din monarhie şi
difuzat în lume pe urmele Replicei. Urmarea acestei solidarizări în masă – sperau tinerii români –
trebuia să fie inculparea semnatarilor într-un proces public. Se sconta pe răsunetul intern şi
internaŃional al unei astfel de acŃiuni.
Dar exaltarea patriotică şi spiritul de sacrificiu nu s-au dovedit atât de generale şi de dorite.
Memoriul a fost definitivat în mai multe întâlniri de lucru ale celor doi iniŃiatori. A urmat periplul
prin centrele şcolare pentru adunarea semnăturilor. StudenŃii din Cluj, Budapesta, Viena şi Graz,
precum şi seminariştii blăjeni semnează Memoriul. În acest timp, Alexandru Vaida Voevod asigură
tipărirea acestuia la „Tipografia sud-ungară” din Timişoara, sub titlul „Protestul studenŃilor români
în chestia procesului Replicei”, într-un tiraj de o mie de exemplare228. S-au produs, însă, defecŃiuni
în adunarea adeziunilor. La Sibiu şi Gherla seminariştii români, temători de urmări, refuză semnarea
protestului. CâŃiva studenŃi din Cluj, care în prima fază aderaseră la proiect, îşi retrag semnăturile.
Ca urmare, după o întâlnire la Timişoara a celor doi cu Valeriu Branişte, Nicolae Comşa şi Corneliu
Diaconovici, Alexandru Vaida Voevod şi Iuliu Maniu, renunŃă la răspândirea Protestului şi
nimicesc întregul tiraj229. Din eşecul acestei acŃiuni a rezultat, însă, o prietenie de o viaŃă între cei
doi şi eroul central al lucrării lor – inculpatul Aurel C.Popovici.
Răsunetul procesului Replicei
Din lungul şir al proceselor politice îndreptate împotriva fruntaşilor naŃionalişti români din
Transilvania şi Ungaria, procesul Replicei, alături de cel al Memorandumului, au fost, de departe,
cele mai răsunătoare şi cele mai bogate în consecinŃe.
Dacă presa naŃionalistă maghiară făcea din A.C.Popovici un periculos agitator şi trădător, în
România ziarele îl consideră erou şi martir. Luni de zile după încheierea procesului, pe adresa lui
227
Apud: Eugen Brote, Cestiunea română în Transilvania şi Ungaria, Tipografia VoinŃa NaŃională, Bucureşti, 1895,
p.27.
228
Al.Vaida-Voevod, Memorii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998, vol.IV, p.143-144.
229
Ibidem, p. 144.
77
Aurel C.Popovici şi a soŃiei sale, cotidianul sibian Tribuna a publicat, aproape număr de număr,
sute de adrese de adeziune, cu mii de semnături venite din toate straturile societăŃii, din întreg
cuprinsul monarhiei şi din toate Ńinuturile locuite de români. În ochii poporului, Aurel C.Popovici
era un erou şi un martir al neamului, căruia i se cuveneau cuvinte de laudă şi îmbărbătare, i se
închinau poezii şi cântece. Alături de Vasile Lucaciu, închis şi el la Seghedin, A.C.Popovici şi
curajoasa lui soŃie erau pe cale să devină eroi populari. Împotriva acestei avalanşe de adeziuni,
justiŃia statului maghiar a răspuns cu alte arestări şi procese. Andrei Balteş, redactor responsabil al
Tribunei în vremea publicării adeziunilor, a fost târât în procese de presă care s-au încheiat abia în
14 mai 1895, prin condamnarea acestuia la două luni temniŃă de stat230. Valeriu Moldovan, în acea
vreme student, este întemniŃat, în iunie 1895, pentru cinci zile la Cluj, pentru o adresă de aderenŃă
trimisă lui Aurel C.Popovici, cu prilejul osândirii în Procesul Replicei231. IntoleranŃa şovinistă a
justiŃiei maghiare s-a războit timp de aproape doi ani şi cu alŃi şaptesprezece români din comitatul
Turda pentru solidarizare cu Aurel C.Popovici, apăraŃi de I.Russu-Şirianu şi avocatul turdean
dr.G.Popescu. CondamnaŃi cu pedepse de până la şase luni de temniŃă, inculpaŃii scapă, în urma
apelului, cu amenzi între 25 şi 100 de florini şi cu plata cheltuielilor de judecată iar cotidianului
Tribuna i se confiscă 400 florini din cauŃiune232. Simion Bratu din Tilişca a fost şi el condamnat la
20 zile de închisoare pentru o adresă de îmbărbătare curajoasă trimisă lui Aurel C.Popovici, în care
spunea printre altele: „Şi voi martirii românismului nu vă temeŃi de temniŃele ungureşti, de unde are
să vină libertatea poporului român, că toată românimea din Europa vă admiră curajul ce-l aveŃi; nu
disperaŃi, că şi noi câteva milioane de români vă urmăm” 233.
În CroaŃia opiniile sunt mult mai ponderate, înclinând totuşi spre ideea că lui Aurel
C.Popovici i s-a făcut o mare nedreptate iar rechizitoriul procurorului Jeszenszky, care a
entuziasmat atât de mult publicul maghiar încât acesta i-a organizat în seara următoare procesului o
retragere cu torŃe, a fost un lamentabil eşec. „Dl.Alexandru Jeszenszky şi-a făcut foarte rău
treaba...şi de mult nu s-a mai auzit un discurs de acuzare mai bombastic, mai puŃin convingător şi
mai puŃin lipsit de tact ca cel rostit de procurorul din Cluj”, considera ziarul Agramer Tagblatt234 în
editorialul său din 2 septembrie 1893, apreciind în continuare: „După forma sa exterioară, acest
discurs nu este altceva decât o sărăcăcioasă compilaŃiune a atâtor şi atâtor articole de ziare maghiare
despre mişcările naŃionale şi frământările românilor transilvăneni. Foarte multă «trădare de patrie»,
o porŃie însemnată de schimonosire a faptelor notorii şi câteva apucături avocaŃiale maghiare
garnisite din abundenŃă cu declamaŃiuni patriotice, aceasta e totul”235.
Un alt ziar croat, Obzor, din Zagreb, scrie, referindu-se la Aurel C.Popovici, în numărul din
1 septembrie a aceluiaşi an: „Cel mai nou martir politic este Popovici. ...El este un om tânăr, voinic
la trup şi la suflet, tare la corp şi la voce, înflăcărat, plin de vervă, de însufleŃire şi de dragoste
pentru poporul său şi libertatea lui” 236.
La rândul lor slovacii, prin organul de presă Novodnie Noviny, folosesc acelaşi ton acuzator
faŃă de procesul şi sentinŃa de la Cluj, cu atât mai vârtos, cu cât, cu câteva săptămâni în urmă, la
Presburg, s-a derulat un proces de presă împotriva ziarului slovac. Între cele două evenimente,
slovacii găseau nenumărate similitudini237.
Şi sârbii, amintiŃi în Replică printre naŃionalităŃile nevoite să sufere nedreptăŃile statului
maghiar, se situează pe aceleaşi poziŃii critice faŃă de procesul de la Cluj. ReŃinem din ziarul
Zastava de la 1septembrie 1893, din articolul intitulat „NaŃionalităŃile pe banca acuzaŃilor”, un
fragment care se referă la Curtea cu juraŃi de la Cluj: „A fost vremea când exista Curtea cu juraŃi de
230
„Tribuna”, an XII, 1895, nr.86, 16/28 aprilie, p.3. Vezi şi: Idem, an XII, 1895, nr.148, 2/14 iulie, p. 3.
231
Idem, an XII, 1895, nr.2, 11/23 iunie, 1895, p. 2.
232
Idem ,an XII, 1895, nr.86, 16/28 aprilie, p. 3.
233
„Foaia poporului”, an II, 1894, nr.12, din 3/15 aprilie, p.1. Vezi şi: Ştefan Pascu, Din răsunetul procesului
memorandist în masele populare, în „Transilvania”, LXXV, nr.8-9, august-septembrie 1944, p.685-705; V.Gionea,
Procesele politice de presă ale românilor din Transilvania, Braşov, 1944, p. 22.
234
Apud: “Tribuna”, an X, 1893, nr. 187, 24 aug./5 sept., p. 2
235
Ibidem.
236
Idem, an X, 1893, nr. 190, 27 aug./8 sept., p. 1
237
Idem, an X, 1893, nr.188, 25 aug./6 sept., p. 1-2.
78
la Sibiu, oraş în care trăiesc românii cu nemŃii laolaltă. Deşi există mai multe chestiuni pentru care
aceste două popoare se iau în luptă unul contra altuia, totuşi se arăta drepŃi ca juraŃi unii către alŃii,
căci fiecare dintre ei ştia năcazurile şi limba altuia, aşa încât lucrurile n-au ieşit totdeauna aşa cum o
dorea şovinismul orb şi fără pic de dreptate al maghiarilor. Deodată maghiarii dau cu pumnul în faŃa
justiŃiei noastre, Curtea cu juraŃi se strămută din Sibiu, unde avea sediul cel mai corespunzător
concepŃiei şi scopului tribunalului popular, şi e transferat la Cluj, oraş molipsit de şovinism turbat,
unde limba românească juraŃii nu o cunosc. Astfel instituŃia juraŃilor a fost falsificată chiar în rostul,
în temelia ei”238.
Verdictul CurŃii cu juraŃi de la Cluj a fost întâmpinat cu mare bucurie de presa maghiară.
Egertértés anunŃa cu satisfacŃie: „Nu ne-am înşelat în Curtea cu juraŃi de la Cluj. JuraŃii din Cluj
sunt patrioŃi maghiari şi oameni drepŃi... Patru ani de temniŃă de stat. Asta e ceva. În decurs de
patru ani domnul Popovici poate să mediteze mult asupra ordinei lumeşti şi asupra rolului său
cu toane” 239. Pesti Napló, în editorialul „Verdictul de la Cluj”, constata: „Într-adevăr e îngrozitor
curajul românilor din Ungaria. Agitatori fără conştiinŃă infiltrează în popor ura, şi vor propaga
acum, că iată aici e Ungaria care e atât de crudă, încât cutează să condamne pe aceia, care aprind
deasupra capului lor casa”240; Budapesti Hirlap consideră condamnarea lui A.C.Popovici la patru
ani de temniŃă de stat drept un semn al revirimentului justiŃiei ungureşti ale cărei sentinŃe, deşi nu
sunt leacuri complecte, sunt vrednice de luat în seamă” 241. Magyar Hirlap, mai circumspect, crede
că odată cu rostirea verdictului de la Cluj „suntem mai departe decât ori şi când de terminarea
procesului”242. Problema românească trebuie analizată de la început în complexitatea sa, susŃine
mai departe editorialistul. El remarcă două puncte de vedere în sânul opiniei publice maghiare.
Unul este cel ce susŃinea necesitatea reprimării ferme a oricăror atentate la demnitatea statului.
Celălalt, reprezintă opinia după care concetăŃenii români trăiesc în aceeaşi casă cu maghiarii şi prin
urmare „în viaŃa comunală şi comitatensă, trebuie să-i aducem acolo, ca să nu se simtă şi să se
poarte ca străini între noi” 243.
Obiectivul apropierii de naŃionalităŃi era, însă, foarte greu de îndeplinit. Guvernele Coloman
Tisza, Szapáry, şi, începând din toamna anului 1892 – guvernul şvabului maghiarizat Wekerle, au
acumulat în raporturile cu naŃionalităŃile tensiuni greu de surmontat. Legile şcolare, legea
grădiniŃelor de copii, aruncarea în temniŃa de la Seghedin a părintelui Vasile Lucaciu, procesul de
presă împotriva ziarului slovac Narodnie Noviny, începerea urmăririi penale împotriva
memorandiştilor, goana după studenŃii români care s-au solidarizat cu Aurel C.Popovici şi procesul
Replicei au alarmat opinia publică din întreaga Europă. La Republique Francaise, prin pana
redactorului şef Felix Leseur, scrie articole călduroase la adresa românilor din Ungaria,
condamnând hărŃuirea fruntaşilor naŃiunii şi a studenŃilor de către justiŃie244. Journal de D÷bats, La
Reforme, L'independance Belge, Münchener Allgemeine Zeitung, Il Faro Romagnolo din Ravena, Il
Secolo din Milano, Il Diritto din Roma, etc. alarmează opinia publică faŃă de atitudinea arbitrară a
guvernelor maghiare, transformând conflictele naŃionale din Ungaria într-o adevărată problemă
europeană. Astfel, La Republique Francaise din 2 septembrie 1893, relatând despre Replică, laudă
felul în care a fost redactată lucrarea şi subliniază efectul considerabil pe care l-a avut peste hotare,
afirmând că prin această scriere problema naŃională din Ungaria a fost pusă definitiv în faŃa
concernului european245. Tocmai acest lucru nu a putut să-l ierte guvernul maghiar. Curajul şi verva
cu care Aurel C.Popovici a denunŃat în mod public politica guvernelor maghiare faŃă de naŃionalităŃi
238
„Tribuna”, an X, 1893, nr.190, 27 aug./6 sept., p. 1.
239
Idem, an X, 1893, nr.186, 22 aug./3 sept., p. 2
240
Ibidem
241
Ibidem, p. 2
242
Ibidem
243
Ibidem
244
G.Moroianu, Les lutes des romains transylvain ..., p.128-129. Vezi şi: „Tribuna”, an X, 1893, numerele din august –
septembrie.
245
G.Moroianu, Luptele de emancipare ale românilor în lumina europeană, în Transilvania, Banatul, Crişana,
Maramureş, 1918-1928, vol.III, Cultura NaŃională, Bucureşti, 1929, p. 1427
79
a pricinuit greutatea răzbunării şi furiei maghiare. Cât despre procesul propriu-zis, ziarul citat îl
etichetează drept o „comedie judiciară ungurească”246.
Acest val de simpatie faŃă de soarta naŃionalităŃilor oprimate din Ungaria va atinge un
moment de vârf în anul 1894, odată cu procesul Memorandumului, prilej cu care precedentul proces
al Replicei va fi adeseori invocat. Chestiunea naŃionalităŃilor din Ungaria, agitată în mediile
universitare din Europa occidentală prin duelul memoriile din anii 1891-1892, câştigă interesul unor
mari personalităŃi din mediile politice şi diplomatice.
La începutul anului 1894, Lordul Edmund Fitzmorice247 îi acorda lui George Moroianu, pe
atunci student la Şcoala de ŞtiinŃe Politice din Paris şi preşedinte al secŃiunii pariziene a „Ligii
Culturale”, un interviu publicat în ziarul L'independance Belge din Bruxelles248. Opinia
politicianului englez surprinde degradarea imaginii Ungariei în Occident. Maghiarii şi-au câştigat
multă simpatie în Anglia prin lupta eroică din 1848-1849, simpatii pe care incă nu şi le-au pierdut,
arată Fitzmorice. Anglia liberală a urmărit cu mult interes dezvoltarea instituŃiilor liberale şi de
drept constituŃional din Ungaria şi Austria. Dar, pe de altă parte, chiar şi cei care sunt cei mai buni
prieteni ai maghiarilor au constatat cu regret dezvoltarea în societatea maghiară a unei stări de spirit
orgolioase şi ostile faŃă de celelalte naŃionalităŃi din regat. După opinia lui Fitzmorice, o astfel de
exagerare a spiritului naŃional era în contradicŃie absolută cu pretenŃiile maghiarilor de a fi un stat
modern. „Eu cred – conchide acesta – că una din nenorocirile Ungariei este că oamenii săi de stat
actuali nu au vederi atât de largi ca predecesorii lor, ca de exemplu bătrânul Andrássy. Aceşti
oameni au fost formaŃi la şcoala exilului de după 1849. Astăzi Ungaria nu mai are decât oameni,
fără îndoială de mare talent, dar un pic limitaŃi, înguşti în ideile lor”249. În încheierea interviului,
E.Fitzmorice îşi exprimă speranŃa că maghiarii vor abandona politica actuală de oprimare a
naŃionalităŃilor ca o garanŃie nu numai a libertăŃii şi a păcii dar şi a existenŃei înseşi a regatului
ungar250.
În aceeaşi ordine de idei se aşează şi mitingul de la Colegiul St. John din Oxford, desfăşurat
la 5 martie 1894, la care au participat un mare număr de intelectuali englezi, profesori, studenŃi.
Întrunirea a fost prezidată de cunoscutul filolog romanist W.R.Morphill. Momentul a reprezentat o
mare manifestaŃie de simpatie în favoarea românilor din Transilvania şi de cunoaştere de către
opinia engleză a cauzei pentru care luptau şi erau persecutaŃi români din Transilvania şi Ungaria.
„Am vizitat în trei rânduri România şi frumoasa Ńară a Transilvaniei – şi am cunoscut îndeaproape
acest interesant popor – relatează Morphill în cuvântul său. Am fost foarte surprins de a găsi acolo
un popor de origine nobilă, vorbind o limbă derivată din limba latină, care, cu toate vicisitudinile la
care a fost supusă, se dezvoltă cu atâta vigoare, atât de departe, în estul Europei”251. În continuare
este condamnată politica de maghiarizare şi procesele politice instrumentate împotriva presei şi a
fruntaşilor naŃiunii române.
În FranŃa, temutul Georges Clemenceau, într-un vehement articol în La justice din 12 mai
1894, intitulat „Lupta raselor”, ia apărarea naŃiunii române şi a fruntaşilor săi, judecaŃi în procesul
Memorandumului. Făcând un istoric al conflictelor naŃionale din Transilvania şi Ungaria,
Clemenceau consideră acest proces o ruşine pentru naŃiunea maghiară liberă. Doctorul RaŃiu şi
camarazii săi pot fi condamnaŃi. Opinia europeană i-a achitat de la început. La fel ca lordul
Fitzmorice, Clemenceau conchide afirmând că independenŃa naŃiunii maghiare va fi mai bine
garantată prin pacea cu rasele vecine decât prin opresiunea violentă cu consecinŃe inevitabile:
războiul întotdeauna plin de hazard. În interesul însuşi al Ungariei este de dorit libertate pentru
246
G.Moroianu, Luptele de emancipare ale românilor în lumina europeană, p. 1427
247
Eduard Fitzmorice. Subsecretar de stat la Foreign Office, în al III-lea cabinet Gladstone (1882-1885), din nou
Subsecretar de stat la Ministerul de Externe al Marii Britanii şi Ministru secretar de stat în cabinetele Campbelle –
Bannerman şi Asquith, din 1906 până în 1914. Încă din 1890 s-a remarcat prin preocupările privind situaŃia politică din
Europa Centrală printr-o serie de articole în “Pall Mall Gazette” din Londra.
248
„L' independance Belge”, 22 ian.(n.), 1894. Apud: G. Moroianu, Les lutes des roumains…,p.184
249
G. Moroianu, Les lutes des romains transylvain ..., p.84.
250
Ibidem, p.84-85.
251
Ibidem, p.90
80
românii din Transilvania, susŃine G.Clemenceau252. Mai târziu, în 1918-1919, acelaşi Clemenceau,
prim-ministru al FranŃei şi unul din artizanii tratatelor de pace de la Paris în urma primului război
mondial, îşi va aminti de cele afirmate în 1894.
Un miting similar cu cel de la Oxford, s-a desfăşurat în timpul dezbaterilor Procesului
Memorandumului la Sorbona – Paris, în favoarea acuzaŃilor.
Tot sub semnul interesului stârnit în opinia publică europeană de mişcările Replicei şi a
Memorandumului se plasează vizita de documentare în Transilvania a faimosului ziarist englez Fitz-
Gérald, de la organul oficial al guvernului Gladstone – Daily News253. Ea a avut la origini interesul
manifestat faŃă de situaŃia politică din Austro-Ungaria şi impactul mişcării naŃionalităŃilor asupra
stabilităŃii Europei centrale a ministrului englez James Bryce254, care i-a sugerat omologului său de
la externe, lordul Kimberley, să întreprinsă o anchetă politică în Transilvania. Fitzgérald vine în
Transilvania în toamna anului 1893. Aurel C.Popovici, condamnat în procesul Replicei luase calea
exilului. La Sibiu, ziaristul englez îi intervievează pe dr.Ioan RaŃiu, pe alŃi fruntaşi ai partidului, îi
întâlneşte pe cei doi mitropoliŃi, vizitează România. Interviurile şi impresiile sale vor reprezenta
surse de informaŃii directe pentru miniştrii englezi şi pentru opinia publică255. Pe urmele sale vor
studia realităŃile naŃionale ale Transilvaniei şi Ungariei Wickham Steed, multă vreme corespondent
al gazetei Times la Roma şi Viena (1904-1913), apoi director al acestei prestigioase publicaŃii,
urmat de R.W. Seton Watson (Scotus Viator), deveniŃi buni cunoscători şi prieteni ai românilor.
Şi la ConferinŃa interparlamentară de la Haga, din august 1894, se aud proteste faŃă de
tratamentul la care au fost supuşi conducătorii mişcării naŃionale româneşti din Transilvania şi
Ungaria. DelegaŃia română condusă de V.A.Urechia, profesor la Universitatea din Bucureşti, a venit
însoŃită de Ştefan Cicio Pop, pe atunci avocat în Arad, ca delegat al Partidului NaŃional Român din
Transilvania, în situaŃia în care conducerea executivă a partidului era în temniŃe. Ştefan Cicio Pop,
în cuvântul său, a evocat evenimentele din Ungaria soldate cu inculparea fruntaşilor români.
Împreună cu delegaŃia română, a protestat împotriva propunerii ca viitorul Congres, cel din 1895, să
se Ńină la Budapesta. În consecinŃă, preşedintele Uniunii Interparlamentare, Fréderic Pássy a
declarat la rândul său că, Ńinând seama de circumstanŃe, Uniunea nu îşi va putea Ńine congresul
următor în capitala unei Ńări unde reprezentanŃii unui popor sunt aruncaŃi în închisoare. La
propunerea lui Pássy, conferinŃa a luat hotărârea să nu dea curs invitaŃiei delegaŃiei maghiare pentru
ca Budapesta să fie gazda viitoarei conferinŃe interparlamentare256.
Se poate afirma că deşi Replica şi Memorandumul, cu soluŃiile propuse pentru rezolvarea
problemei naŃionalităŃilor din Ungaria, nu au avut urmări directe în plan politic, eşuând în faŃa
intransigenŃei guvernelor ungureşti, ele au reprezentat o victorie pe plan mediatic pentru români.
Dacă mediile guvernamentale şi diplomatice s-au dovedit mai rezervate în declaraŃii, tinerimea
universitară şi intelectualitatea epocii au receptat şi susŃinut cu căldură revendicările românilor din
Austro – Ungaria. În acest context, un remarcabil impact mediatic l-au avut criticile aduse politicii
de oprimare a naŃiunilor duse de guvernele ungureşti venite din partea marilor oameni de cultură
Lev Tolstoi şi Bjırnstjerne Bjırnson, laureŃi ai Premiului Nobel. La rândul lor, Replica şi Procesul
Replicei au radicalizat mişcările naŃionale în rândul tinerimii universitare a naŃionalităŃilor oprimate
din imperiu, le-au redat curajul opiniei şi sensul solidarităŃii.
Replica a rămas până astăzi cel mai important rechizitoriu al politicii guvernelor dualiste
ungureşti faŃă de naŃionalităŃi. Nicolae Iorga, în 1906, considera Replica drept „cel mai însemnat,
mai trainic şi mai luminos dintre productele literare care au izvorât din mişcarea de acum zece ani a
românilor din Ungaria împotriva unei anumite apăsări”257. Vasile Netea o caracteriza drept un
252
G. Moroianu, Les lutes des romains transylvain ..., p.150-152.
253
Ibidem, p.86-87.
254
James Bryce. Om politic şi istoric englez. Ministru în al III-lea (1882-1885), al IV-lea cabinet (1892-1894)
Gladstone şi în cabinetul lordului de Rosebery (1894-1896). A fost timp de un deceniu ambasador al Marii Britanii în
SUA.
255
În 1895 Fitz-Gérald va fi asasinat în Mesopotamia din ordinul sultanului Abdul Hamid. Vezi: G. Moroianu, Les lutes
des romains transylvain ..., p .87.
256
G. Moroianu, op. cit., p. YX105-106.
257
N. Iorga, O carte de filozofie politică a unui român, în „Sămănătorul”, an V, 1906, nr. 14 din 2 aprilie, p. 262.
81
monument de erudiŃie şi spirit politic258 iar Liviu Maior este de părere că „sub aspect doctrinar
Replica depăşeşte Memorandumul şi acest lucru se datorează lui Aurel C. Popovici”259.
Urmările procesului Replicei
Pentru Aurel C. Popovici procesul de la Cluj a avut implicaŃii deosebite.

Munca la Replică şi angrenarea sa în mişcarea memorandistă l-au obligat să-şi neglijeze
studiile universitare, spre deznădejdea soŃiei sale. În ultima decadă a lunii august 1892 era mai
preocupat de angrenarea tinerilor naŃionalişti români la manifestaŃii de protest împotrva politicii
guvernului unguresc faŃă de naŃionalităŃi. Era adeptul unei strategii ofensive, dinamice. În acest scop
propunea organizarea de comitete de acŃiune, de conferinŃe şi chiar congrese în care să se adopte
rezoluŃii ce urmau să fie difuzate în presa din Ńară şi din străinătate260.
Afăm din corespondenŃa lui Aurel C. Popovici cu Septimiu Albini că mâna fermă a justiŃiei
imperiului ajunsese şi la Graz, în vara anului 1892. Popovici îşi manifesta temerea că va fi expulzat
din Austria. În aşteptarea unor eventuale percheziŃii, a ars o sumedenie de documente
compromiŃătoare261. Era tocmai în toi acŃiunea de răspândire a Replicei. În acest scop fusese vizitat
de Lupulescu şi Josianu şi aştepta vizita lui Moroianu. InformaŃiile dovedesc implicarea „Ligii
Culturale” în difuzarea documentului.
Îngrijorările sale privind expulzarea din Austria nu s-au adeverit. În toamna anului 1892
lucra de zor la terminarea doctoratului, care însemna însă pentru Popovici un fapt secundar. „Prin
ianuarie sper să mă văd debarasat de fleacurile astea”262, îi comunica el lui Septimiu Albini. Îl
interesa mai mult promovarea ideii federalismului pe baza hotarelor naŃionale. În ianuarie 1893 îşi
anunŃa prietenii că pleacă la Agram ( Zagreb), îndemnându-i să organizeze manifestări de protest ,
prilej cu care să adopte rezoluŃii împotriva guvernului care punea piedici înfiinŃării societăŃilor
culturale263. Dorea să-şi isprăvească treaba la Graz şi să vină la Sibiu pentru a se alătura
tribuniştilor. Credea cu tărie că viitorul Tribunei era să devină „un mare ziar menit a grupa pe lângă
sine toate elementele pozitive din naŃiune”264. Planurile sale de viitor erau terminarea studiilor şi
stabilirea la Sibiu unde, după unele informaŃii, urma să preia conducerea Tribunei, a cărei redacŃie
era decimată de frecventele procese de presă265. Nu avem informaŃii din care să rezulte că ar fi
înclinat spre o carieră medicală. Dimpotrivă, pasiunea sa erau studiile şi acŃiunea politică pe care
era hotărât să le pună în slujba naŃiunii sale.
În vara anului 1893 evenimentele se precipită. Aurel C. Popovici era implicat atât în
procesul Replicei, unde cercul se restrângea în jurul lui Eugen Brote, Aurel C. Popovici şi a lui
Nicolae Roman, administratorul Institutului Tipografic, cât şi în procesul Memorandumului, în
calitatea lui de membru al Comitetului executiv al Partidului NaŃional Român.
Înainte de a-şi susŃine doctoratul, în august 1893, Aurel C. Popovici era la Sibiu împreună cu
familia. În a doua parte a lunii face o călătorie la Bucureşti, unde se întâlneşte cu conducerea „Ligii
Culturale” şi cu oameni politici interesaŃi de evoluŃia evenimentelor din sânul mişcării naŃionale a
românilor din Ardeal. La întoarcerea în Sibiu, Aurel C. Popovici îi telegrafiază lui Valeriu Branişte,
recent eliberat din închisoarea Seghedinului, solicitându-i o întâlnire la Braşov. Popovici intrase în
posesia unor originale ale corespondenŃei dintre Alexandru Mocioni, Diamandi Manole şi Eugen
Brote legate de evenimentele care au precedat triumful tribuniştilor asupra grupării Mocioni –
Babeş la ConferinŃa naŃională de la Sibiu din ianuarie 1892. Prinzând de veste că va fi arestat,
258
V. Netea, Istoria Memorandumului românilor din Transilvania şi Ungaria, Bucureşti, 1947, p. 76.
259
L. Maior, Alexandru Vaida – Voevod între Belvedere şi Versailles, Cluj-Napoca, 1993, p. 27.
260
B.A.R., Fond: S. Albini, S 39 (9)/CCVII, A. C. Popovici către S. Albini, 21 august 1892.
261
Ibidem
262
Ibidem, S 39 (10).
263
Ibidem, S 39 (11) Scrisoare din 28 ianuarie 1893.
264
Ibidem
265
Marius Sturza, Aurel C. Popovici, în „Patria”, an V, 1923, nr.161, 28 iulie, p. 2; Vezi şi V. Branişte, Amintiri din
închisoare, p. 193.
82
Popovici distruge aceste documente în mersul trenului, între Azuga şi Predeal266. A urmat episodul
arestării din gara Predeal şi transferarea sa sub escortă la Tribunalul din Cluj, pentru procesul
Replicei. Verdictul rostit de procurorul Jeszensky i-a marcat definitiv destinul personal şi al familiei
sale.
266
V. Branişte, Op. cit., p. 196.- 197
83
84
CAPITOLUL IV
AUREL C. POPOVICI – FEDERALISTUL
1. Ideologia federalistă în secolul naŃionalităŃilor

Deşi opera sa este bogată şi diversă, Aurel C. Popovici a intrat în conştiinŃa contemporanilor
şi a urmaşilor, în primul rând, ca un fanatic susŃinător al federalizării monarhiei habsburgice drept
soluŃie pentru viitorul central-european. Dar, de la bun început se impune constatarea că
federalismul lui Aurel C. Popovici nu reprezenta o noutate. Dimpotrivă, tema apare frecvent în
mişcarea de idei a secolului al XIX-lea, cu predilecŃie în momentele de criză. Se poate susŃine chiar
aserŃiunea după care, ciclic, ondulatoriu, ca forme de organizare statală, omenirea oscilează
permanent între centralism şi disoluŃii ale structurilor statale constituite. ConfederaŃiile
(Staatenbunds) şi federaŃiile de state (Bundesstaats) reprezintă forme intermediare între aceste două
extreme. Ele pot să apară fie prin acŃiunea forŃelor centrifuge într-o construcŃie politică ce se doreşte
monolitică, fie printr-un proces invers, de coagulare a unor entităŃi anterior disparate, prin liberul
arbitru sau prin cucerire. Sunt edificatoare pentru căile mai sus arătate evoluŃiile din spaŃiul ex
sovietic sau procesul constituirii şi dezvoltării Uniunii Europene. De cele mai multe ori, statele
centralizate, menŃinute astfel prin coerciŃie sau prin structuri democratice stabile, coexistă cu state
federative sau confederaŃii, într-un echilibru relativ şi adesea precar.
Ideea europeană
ConştiinŃa europeană sau ideea europeană, concept cu valoare de simbol şi rădăcini care
conduc din prezent spre trecut până în lumea romană şi în îndepărtata Eladă1, se regăseşte, mai
pregnant decât la majoritatea gânditorilor politici români ai generaŃiei sale, la Aurel C. Popovici,
deoarece el a fost propagatorul cel mai înfocat şi mai autorizat al federalismului central – european
iar ideea europeană este prin excelenŃă confederativă.
Analizând fenomenul ideii europene în gândirea politică a secolului al XIX-lea, profesorul
de la Sorbona P.Renouvin, mergând pe urmele lui Christian Lange, distinge patru surse de inspiraŃie
ale gândirii federaliste din secolul naŃionalităŃilor2. Prima grupă de proiecte federaliste are sorgintea
în sentimentele religioase şi pacifiste. Pentru înlăturarea conflictelor şi războaielor ele subliniau
necesitatea unei puteri superioare, confederale. Astfel de idei au intrat în construcŃiile
constituŃionale ale Statelor Unite ale Americii sau ale ConfederaŃiei statelor germanice. A doua
sursă de proiecte federaliste este socialismul utopic francez reprezentat de adepŃii lui Saint-Simon3
şi Charles Fourier4.
Saint-Simon, în lucrarea De la réorganization de la societé européenne, scrisă împreună cu
adeptul său Augustin Thierry, propune o „ConfederaŃie europeană”, prin reunire liberă a popoarelor
1
Camil Mureşanu, ApariŃia conştiinŃei europene, în volumul: 2000 de ani de relaŃii intereuropene orient-occident.
Studiu de caz: România – Olanda, Univers enciclopedic, Bucureşti, 2004, p.51
2
P.Renouvin, L' Ideée de Fédération Européenne dans la pensée politique du XIX –e Siècle, At the Clarendon Press, (în
continuare L' Ideée de Fédération Européenne …) Oxford, 1949, p.5-10
3
Saint Simon, Claude Henri, conte de Ronvroy (1760-1825). Socialist utopic francez, participant la Războiul de
independenŃă american şi la RevoluŃia franceză, cu toată originea sa nobiliară. Era adeptul unui socialism planificator şi
tehnocratic. Pentru evoluŃia ideii europene vezi: Dumitru Suciu, Anul 1918 în Europa centrală şi răsăriteană. EvoluŃia
ideii de Europă Unită. Perspectivă şi retrospectivă istorică, Argonaut, Cluj-Napoca, 2002; Camil Mureşanu, ApariŃia
conştiinŃei europene, în volumul: 2000 de ani de relaŃii intereuropene orient-occident. Studiu de caz: România-
Olanda, Univers enciclopedic, Bucureşti, 2004, p.49-70; Nicolae Edroiu, PercepŃia spiritului european, , în volumul:
2000 de ani de relaŃii intereuropene orient-occident. Studiu de caz: România-Olanda, Univers Enciclopedic, Bucureşti,
2004 , p.71-86; Nicolae Bocşan, Stelian MândruŃ, Idei şi proiecte federaliste la românii din Transilvania în secolul al
XIX-lea, în volumul: Artă, istorie, cultură. Studii în onoarea lui Marius Porumb, Editura Nereamia Napocae, Cluj-
Napoca, 2003, p.339-353.
4
Charles Fourier (1772-1837). Socialist utopic francez. Preconiza organizarea societăŃii în mici unităŃi social-
economice de producŃie şi consum, denumite falangstere.
85
şi indivizilor5. La rândul său, socialistul Pierre–Joseph Proudhon preconiza o „FederaŃie danubiană”
ce urma să fie creată în cadrul unei Europe federale opusă Europei conduse de marile puteri6.
Cea de a treia grupă de proiecte federaliste europene este inspirată de idealul mazzinian. În
1834, Mazzini elaborează „Statutele Tinerei Europe” unde evocă Europa unită sub forma federativă,
liberă, democratică şi republicană. Aceste idei au animat majoritatea proiectelor federative din anul
revoluŃionar 1848 şi din cei următori. În jurul anului 1890 se dezvolta, în vestul Europei, o mişcare
de idei orientată spre confederarea Europei pe bazele economice ale liberului schimb. IniŃiativa i-a
aparŃinut lui Richard Cobden şi reprezenta curentul integrator al capitalismului în expansiune7.
Fie că este vorba de solidaritatea creştină în faŃa pericolelor expansiunii islamului, fie că
reprezentau soluŃii pentru emanciparea popoarelor oprimate în „secolul naŃionalităŃilor”, ori erau
impuse de raŃionamentele pragmatice ale echilibrului european, proiectele federaliste au reprezentat
atât apanajul unor gânditori vizionari cât şi soluŃii posibile pentru situaŃii de criză. De cele mai
multe ori ideile federaliste s-au asociat cu demersuri pacifiste, pentru impunerea principiilor
libertăŃii, egalităŃii, solidarităŃii şi emancipării naŃionale. Fraternitatea şi solidaritatea popoarelor,
bazate pe respectul reciproc al dreptului la existenŃă a naŃiunilor sunt contrapuse, în astfel de
proiecte generoase şi de cele mai multe ori idealiste, dreptului istoric moştenit din Evul Mediu,
precum şi conceptului modern al suveranităŃii statelor care, în orice construcŃie federalistă, devine
obstacol obligatoriu permisiv. Pentru că fără cedarea benevolă ale unor atribute ale suveranităŃii
statale sau naŃionale (în domenii precum politica externă, armată, finanŃe, bariere vamale ş.a.) nu
pot exista federaŃii sau confederaŃii de state.
Pe plan general european mişcarea federalistă a fost mai mult apanajul teoreticienilor
liberului schimb, a mişcărilor pacifiste, a francmasoneriei şi a ideologiei internaŃionaliste a
socialiştilor europeni. Din astfel de iniŃiative s-a plămădit „Congresul amicilor păcii” de la Geneva
din mai 1867, reunind sub preşedenŃia lui Giuseppe Garibaldi, în jur de 6000 de participanŃi8.
Congresul, după dezbateri foarte agitate (InternaŃionala I – fusese fondată în 1864 de către Karl
Marx iar reprezentanŃii săi erau activi la acest congres) a hotărât înfiinŃarea unei „Ligi pentru pace
şi libertate”, susŃinută de un organ propriu de presă intitulat Statele Unite ale Europei9. El milita
pentru întemeierea Statelor Unite ale Europei, după modelul Statelor Unite ale Americii sau cel al
cantoanelor elveŃiene, idei generoase care mereu se loveau de realităŃile vremii, erodându-le. Statele
Unite ale Europei, după fiecare conflict european, reveneau, însă, în actualitate.
După războiul franco - prusian din 1871, ideea FederaŃiei Europene, ca o soluŃie împotriva
despotismului şi a războaielor, devine şi o preocupare a specialiştilor în drept internaŃional. Printre
doctrinarii FederaŃiei Europene îl regăsim şi pe I.G.Blüntschli, profesor la Universitatea din
Heidelberg, citat de Aurel C.Popovici în bibliografia Replicei şi în lucrarea sa fundamentală Stat şi
NaŃiune. Statele-Unite ale Austriei-Mari.
În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, ideea europeană este reactivată. Congresul de la
Roma, din 1891, adoptă la 16 noiembrie, o rezoluŃie care invită aderanŃii asociaŃiilor europene ale
păcii să facă din Statele Unite ale Europei Ńelul suprem al propagandei lor10, recomandând
organizarea periodică a unor congrese ale naŃiunilor care să dezbată asupra problemelor acute ale
vieŃii internaŃionale şi să caute soluŃii de aplanare a conflictelor fără a se apela la forŃa armelor. În
cadrul unor astfel de congrese îşi va găsi ecouri şi lupta naŃiunii române din Transilvania şi Ungaria
împotriva politicilor de deznaŃionalizare.
În cadrul acestui plan general, ideile şi proiectele federaliste care privesc arealul românesc
capătă, prin forŃa lucrurilor, conotaŃii specifice. Ele nu vizează nici pacea Europei, nici descătuşarea
liberului schimb promovat de relaŃiile capitaliste în expansiune continentală, nici internaŃionalismul
5
P.Renouvin, op.cit., p.6
6
George Ciorănescu, L' activité féderaliste des exilés roumains (1850-1852), în volumul: I.C.Drăgan, Otto de
Habsburg, Marco Pons, Alexander Randa, Franz Wolf, Les préecourseurs de l-europeisme, Editura Fundation
Europeene Dragan, Milano, 1977, p.119.
7
P.Renouvin, op.cit., p.7-8.
8
Ibidem, p.10-11.
9
Ibidem.
10
Ibidem, p.13.
86
socialist al lui Marx. Ideile federaliste româneşti erau expresia dorinŃei de afirmare a naŃiunii
române în concernul european. Proiectele federaliste româneşti au reprezentat soluŃii posibile pentru
epoca în care s-au formulat. Ele au fost interfaŃa obiectivelor independenŃei şi unităŃii naŃiunii
române.
Federalismul paşoptist
Anul revoluŃionar 1848 a constituit un moment de referinŃă în istoria continentului european.

Tensiunile acumulate în Ńările europene între principiile RevoluŃiei franceze răspândite în lume de
armatele lui Napoleon şi corsetul medieval-legitimist impus de Congresul de la Viena, au răbufnit
în primăvara anului 1848. Rând pe rând în Italia, FranŃa, Ńările ConfederaŃiei germane, Viena,
Budapesta, Transilvania, Moldova şi łara Românească se produc insurecŃii populare, se întocmesc
programe de revendicări economice, sociale şi naŃionale. AcŃiunea forŃelor democrat-burgheze
pentru înlăturarea barierelor existente în calea progresului economic şi social-politic se îmbină, în
cea mai mare parte a continentului, cu lupta pentru unitate şi libertate naŃională catalizată de trezirea
la viaŃă a naŃionalităŃilor oprimate sub stăpâniri străine.
Evenimentele de la 1848 şi din anii imediat următori înăbuşirii revoluŃiilor democratice dn
acea „primăvară a popoarelor” au reprezentat un moment de vârf în elaborarea proiectelor
federaliste. Unele dintre ele îşi găseau sorgintea în doctrina democratică şi republicană mazziniană.
Ele vizau reconstrucŃia Europei prin dezmembrarea imperiilor habsburgic, Ńarist şi otoman sub
loviturile revoluŃiei generale europene. Altele erau clădite pe dorinŃa naŃiunilor trezite la viaŃă de a-
şi conserva identitatea în cadrele unui Imperiu Habsburgic reformat pe baze federative11.
În prima categorie pot fi grupate diversele proiecte ale revoluŃionarilor italieni, polonezi,
români, unguri, germani sau francezi, vehiculate prin memorii, proclamaŃii, scrisori, în presa
democratică din occidentul european sau în comitetele revoluŃionare ale exilului. Ele se circumscriu
ideii europene de confederare a popoarelor libere într-o Europă unită, liberală şi democratică12.
EmigraŃiile italiană şi poloneză au fost deosebit de active în propagarea ideilor federaliste
mazziniene în spaŃiul românesc. În acest sens acŃiona în Principate, în vara anului 1848 Mihai
Czajkowski, trimis de contele Zamojski, agentul emigraŃiei polone la Torino13. Acesta era mobilul
revoluŃionarilor italieni dornici să înfătuiască unitatea Italiei prin ridicarea la luptă unită a slavilor,
italienilor, a ungurilor şi românilor împotriva imperiilor central şi est – europene. Este semnificativă
credinŃa Risorgimento-ului italian, exprimată de Carlo Cattaneo, după care „Principiul naŃionalităŃii
provocat, exaltat de însăşi asuprirea militară care se străduieşte să-l nimicească, va dizolva
întâmplătoarele împărăŃii din Europa răsăriteană şi le va fărâmiŃa în federaŃii de popoare libere.
Vom avea pace numai atunci când vom avea Statele Unite ale Europei”14. Dar, până la atingerea
acestui Ńel, drumul s-a dovedit lung şi anevoios. ÎmpărăŃiile din Europa centrală şi răsăriteană au
înăbuşit, rând pe rând, revolta popoarelor asuprite, perpetuându-şi agonia.
Mai exista şi un alt obstacol în calea concretizării unor proiecte federalist – democratice în
centrul şi estul european: atitudinea lui L.Kossuth şi a revoluŃiei maghiare victorioase în primăvara
şi vara anului 1849 – atunci când celelalte revoluŃii fuseseră deja înăbuşite – faŃă de românii care se
ridicaseră şi ei la luptă pentru aceleaşi idealuri. Confiscarea naŃionalismului de către unguri, care nu
înŃelegeau să recunoască celorlalte naŃiuni drepturile la existenŃă pentru care ei erau capabili de
orice sacrificii, a fost cauza de căpetenie a eşecului revoluŃiei maghiare. Obiectivele refacerii
„Regatului Sfântului Ştefan”, prin înglobarea Transilvaniei, CroaŃiei şi Slovaciei, i-au aruncat pe
11
Teodor Pavel, RevoluŃia de la 1848 – o şansă irosită de reconciliere în Europa central-răsăriteană, în volumul:
RevoluŃia de la 1848-1849 în Europa centrală. Perspectivă istorică şi istoriografică. Coordonatori Camil Mureşanu,
Nicolae Bocşan, Ioan Bolovan, Editura Presa universitară clujeană, <f.a.>, p.53.
12
Nicolae Bocşan, Stelian MândruŃ, op. cit., p.339-340; Alexandru Marcu, Conspiratori şi conspiraŃii în epoca
renaşterii politice a României. 1848-1877, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1970.
13
Alexandru Marcu, op. cit., p.8.
14
F.Momigliano, C.Cattaneo e gli Stati Uniti d' Europe, Milano, Treves, 1919, p.53. Apud: Alexandru Marcu, op.cit,
p.13.
87
românii lui Avram Iancu şi croaŃii lui Jelačić în tabăra habsburgilor, zădărnicind proiectele
ConfederaŃiei democratice europene, deşi, înaintea anexării Transilvaniei la Ungaria prin hotărârea
dietei de la Cluj, din 29 mai 1848, auspiciile colaborării româno-maghiare erau favorabile. În acest
sens acŃionau Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac, fraŃii Goleşti, Ion Ghica, I.Bălăceanu, în
conformitate cu proiectul, negociat în februarie 1848 cu Adam Czartoryski, de insurecŃionare a
popoarelor din Europa centrală şi de est împotriva Austriei şi Rusiei, mizând pe sprijinul Turciei15.
InsistenŃele, adesea exasperante, ale lui Nicolae Bălcescu, din primăvara şi vara anului 1849, pe
lângă Kossuth, Batthyány16 şi Avram Iancu, precum şi negocierile dintre revoluŃionarii români şi
cei maghiari din exil, se încadrau pe aceleaşi coordonate democratice europene.
Nicolae Bălcescu, mai credea încă, în primăvara anului 1849, că unirea între unguri, români
şi italieni putea să ducă la izbândă, deşi evoluŃia evenimentelor îi zdruncina mereu această credinŃă:
„A fost o mare nenorocire că nebunia ungurilor adusese dezbinarea între români, slavi şi unguri, şi
imperiul austriac se mântui de criza în care se afla şi care ameninŃa desfiinŃarea lui – nota
N.Bălcescu într-o scrisoare către A.G.Golescu, încă în 10/22 noiembrie 1848, continuând – De
vreme ce Ungaria nu a vrut să primească proiectul de confederaŃie întemeiat pe egalitatea
naŃionalităŃilor ce îi propusesem noi (s.n.), apoi era firesc ca aceste naŃiuni să caute a sprijini
imperiul Austriei ce făgăduia această egalitate”17. Şi totuşi, mersul contradictoriu al evenimentelor,
cu victoriile lui Bem din Transilvania, l-au determinat să continue demersurile de împăcare pe lângă
guvernul revoluŃionar unguresc. Dacă Bălcescu ar fi cunoscut circulara lui K.Batthyány din 10 iunie
1849, ministru de externe şi executant devotat al gândirii politice a lui Kossuth, reŃinută de I.Ghica
printre documentele din memoriile sale, poate că entuziasmul său romantic faŃă de soarta
raporturilor româno-maghiare ar fi fost serios zdruncinat. În articolul patru al instrucŃiunilor lui
Batthyány, adresate tuturor agenŃilor diplomatici şi comandanŃilor militari, se specifică: „Există trei
principii care trebuie să servească drept bază pentru reconciliere şi alianŃă, de la care noi nu vom
ceda cu nici un preŃ, căci aceasta ar fi o sinucidere. Aceste principii sunt următoarele:
a) Unitatea statului;
b) Integritatea teritorială a statului aşa cum ea există de secole;
c) SupremaŃia (s.a.) elementului maghiar aşa cum a dobândit-o de o mie de ani cu
armele în mână, prin care s-a constituit într-un stat autonom şi s-a conservat prin folosirea limbii
maghiare ca limbă diplomatică”18.
Dacă obiectivul fraternităŃii nu a putut fi înfăptuit în 1848-1849, N.Bălcescu a putut să
cunoască concret forŃa ideii naŃionale şi importanŃa pe care conştiinŃa naŃională o va avea în viitor:
„Pentru mine chestia naŃionalităŃii o pun mai presus de libertate – scria Bălcescu într-o epistolă
adresată din Belgrad lui Ion Ghica în 21 ianuarie 1849. – Până când un popor nu va exista ca naŃie
n-are ce face cu libertatea. Libertatea se poate lesne redobândi când se va pierde iar naŃionalitatea
nu. De aceea eu crez că în poziŃia de acum a Ńării noastre trebuie să Ńinem mai mult a păstra
naŃionalitatea noastră, atât de ameninŃată şi să cerem atâta libertate, pe cât ne este neapărat pentru
dezvoltarea naŃionalităŃii noastre”19. Ideile lui Simion BărnuŃiu, exprimate în memorabilul discurs
din Catedrala Blajului, răzbat cu limpezime în afirmaŃiile din citatul de mai sus.
De altfel, românii din Transilvania, la 1848, mai departe de ideile Europei libere,
democratice şi republicane, şi-au centrat programul revoluŃionar pe recunoaşterea egalităŃii în
drepturi a naŃiunii române şi a confesiunilor sale într-o monarhie confederată. În acest sens se
exprimă, într-o scrisoare din 28 aprilie 1848, Timotei Cipariu20, aceasta este sensul protestului
15
Nicolae Bocşan, Stelian MândruŃ, op.cit., p.341-342.
16
Kázmer Batthyány (1807-1854). Conte şi om de stat maghiar, reprezentant al cercurilor aristocratice liberale
maghiare. Ministru de externe în guvernul revoluŃionar maghiar (1849). După înfrângerea revoluŃiei a emigrat în Turcia,
apoi în FranŃa.
17
N.Bălcescu către A.G.Golescu, în : N.Bălcescu, Opere, IV, CorespondenŃă. EdiŃie critică de G.Zane, Editura
Academiei R.P.R., Bucureşti, 1964, p.116-117.
18
Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848, comentată de Olimpiu Boitoş, Editura Scrisul Românesc, Craiova,
<f.a.> , vol.II, p.55.
19
N.Bălcescu, op.cit., Doc.54, p.129.
20
N.Bocşan, S.MândruŃ, op.cit., p.341
88
solemn al naŃiunii întrunite pe Câmpul LibertăŃii de la Blaj în 3/15 mai 1848 împotriva unirii
Transilvaniei cu Ungaria şi a jurământului de credinŃă către împărat şi naŃiunea română. Un alt
român ardelean, Ioan Maiorescu, trimis al guvernului revoluŃionar din łara Românească iar, după
înăbuşirea revoluŃiei, a emigraŃiei române pe lângă dieta din Frankfurt, într-un proiect susŃinut de
emigraŃia română din Principate, propunea unirea Bucovinei, Moldovei, łării Româneşti şi a
Transilvaniei într-un singur stat – România, în frunte cu un prinŃ din Casa de Habsburg şi pus sub
protecŃia Germaniei21.
Anexarea unilaterală a Transilvaniei la Ungaria şi intransigenŃa maghiară faŃă de
naŃionalităŃi au produs şi alte proiecte federaliste. Adunarea naŃională a românilor din Transilvania,
cea de a III-a adunare de la Blaj, din septembrie 1848, adresa un memoriu parlamentului din Viena
în care se cerea realizarea unei uniuni libere a unor popoare libere, sub suveranitatea Austriei, liberă
în interior, puternică în exterior. În această confederaŃie frăŃească urmau să păşească şi Principatele
dunărene sub protecŃia Austriei22.
Aceste demersuri federative vor fi reperele româneşti ale lui Aurel C.Popovici din perioada
paşoptistă.
De aceeaşi parte s-au situat şi slavii din monarhie ameninŃaŃi de pangermanism şi de
hegemonia nobiliară-liberală maghiară. O monarhie habsburgică, restructurată, democratic şi
organizată pe baze federale, ar fi putut reprezenta un început pentru federalizarea întregii Europei, o
placă turnantă între estul şi vestul continentului23.
Printre multele idei exprimate în cadrul Congresului slav de la Praga şi în Parlamentul de la
Kremsier s-a impus în istoriografia domeniului proiectul naŃionalistului democrat ceh Frantisck
Palacky. El preconiza o Austrie federală, bazată pe egala îndreptăŃire a tuturor naŃiunilor şi a tuturor
confesiunilor.
FederaŃia austriacă a lui Palacky urma să fie formată din opt state:
1. Austria germană;
2. Austria cehă, cu Slovacia;
3. Polonia cu GaliŃia, o parte a Bucovinei şi partea ruteană a Ungariei;
4. Iliria;
5. Teritoriile italiene (cu Lombardia şi VeneŃia);
6. Slavii de sud;
7. Ungaria, cu părŃile locuite majoritar de maghiari din Ungaria şi Transilvania;
8. Grupul românesc format din teritoriile româneşti din GaliŃia, Bucovina, Transilvania,
Ungaria şi ale graniŃei militare24.
Cu toate că delimitările teritoriale ale naŃiunilor federate ridică numeroase semne de
întrebare, rămâne ideea federalizării monarhiei ca o posibilă stavilă în calea tendinŃelor
expansioniste ale Germaniei şi ale Rusiei Ńariste. Proiectul nu putea să aibă nici un viitor în acea
perioadă tulbure a istoriei habsburgilor. Tânărul împărat Francisc Iosif era prea puŃin aplecat spre
experienŃe constituŃionale. Parlamentul exilat la Kremsier (Moravia) nu avea puterea executivă,
Ungaria rupsese la 14 aprilie 1849 relaŃiile cu habsburgii şi mărşăluia sub conducerea lui Kossuth,
proclamat guvernator, spre impunerea independenŃei Ungariei Mari. Nici majoritatea deputaŃilor
cehi, adepŃi ai Boemiei istorice, nu agreau proiectul federalist propus de conaŃionalul lor25.
Dincoace de Leitha, sub loviturile armatelor Ńariste venite în sprijinul habsburgilor, visul Ungariei
Sfântului Ştefan se încheie prin capitularea trupelor maghiare la Şiria (Világos) în 13 august 1849.
Kossuth trece Dunărea şi se predă turcilor iar patrusprezece generali ai armatei revoluŃionare
maghiare sunt executaŃi la Arad. Timp de un deceniu, între 1849 şi 1859 Imperiul Habsburgic va
21
Alexandru Marcu, op.cit., p.246.
22
Liviu Maior, 1848-1849. Români şi unguri în revoluŃie, Editura Enciclopedică (RAMO), Bucureşti, 1998, p.250 şi
urm.
23
Dumitru Suciu, op.cit., p.164.
24
Const.Graur, Cu privire la Franz Ferdinand, Editura Adevărul, Bucureşti, 1935, p.196. Vezi şi Aurel C.Popovici,
Stat şi naŃiune. Statele-Unite ale Austriei- Mari, Editura Albatros, Bucureşti, 1997, p. 258.
25
A.J.P.Taylor, Monarhia habsburgică (1809-1918). O istorie a Imperiului Austriac şi a Monarhiei Austro-Ungare,
Editura Allfa, Bucureşti, 2000, p.72
89
vegeta sub sistemul absolutist al lui Alexander von Bach, care s-a grăbit să anuleze toate cuceririle
revoluŃiilor de la 1848-1849.
Curtea de la Viena a restaurat Marele Principat al Transilvaniei, pus sub autoritatea unui
guvernator numit de împărat. Banatul timişan, unit cu Voivodina sârbească a fost subordonat
administraŃiei Vienei, la fel ca şi Ducatul Bucovinei, organizat ca teritoriu autonom. Aradul,
Bihorul, Maramureşul şi Sătmarul intrau în componenŃa Regatului Ungariei. Românii erau în
continuare divizaŃi în structuri politice şi administrative diferite, în pofida dorinŃei exprimate plenar
de a se constitui într-un corp naŃional unitar şi autonom în cadrul imperiului. Numeroase memorii
adresate autorităŃilor imperiale – numai între august 1849 – februarie 1851 au fost înaintate 27 astfel
de memorii cu caracter general – au beneficiat de o audienŃă redusă conducând totuşi, la satisfacerea
unor revendicări în domeniile cultural, şcolar şi religios26.
Federalismul central – european între 1849 şi 1860.
RevoluŃiile din 1848-1849 au fost înfrânte dar ideea federaŃiei europene a rămas. În speranŃa
reaprinderii insurecŃiilor popoarelor asuprite, în anii următori, emigranŃii italieni, români, polonezi,
unguri, cehi, slovaci sau ruşi continuă discuŃiile privind federalizarea Europei. DivergenŃele între
emigranŃii români, împrăştiaŃi între Constantinopol, Paris şi Londra şi cei maghiari vor continua
însă. Românii, în frunte cu N.Bălcescu şi Ion Ghica, propuneau o ConfederaŃie orientală, Statele
Unite ale Dunării, care să cuprindă trei entităŃi naŃionale deosebite, cu teritorii şi administraŃii
proprii: ungurii, românii şi slavii de sud. Acest stat federal, urma să cuprindă, în concepŃia lui
N.Bălcescu, Ungaria, Bucovina, Moldova, Valahia, Serbia şi Basarabia. Legătura federală se
preconiza să fie asigurată de o Adunare centrală federală compusă din 150 deputaŃi, câte 50 din
partea fiecăreia dintre cele trei unităŃi admnistrative. Adunarea va numi pe timp de un an un guvern
federal, format din trei membri, care vor avea rangul de miniştri federali pentru afacerile comune:
externe, război şi marină, comerŃ şi comunicaŃii27. Acest proiect de federaŃie orientală este trimis de
N. Bălcescu din Paris lui Ion Ghica la Constantinopol, în 6 aprilie 1850, pentru a-l comenta,
completa şi, eventual, pentru a-l discuta cu L.Kossuth. Proiectul lui Bălcescu fusese înmânat lui
Teleki şi Klapka încă din februarie 1850, ca bază de discuŃii cu emigraŃia maghiară din occidentul
Europei28. Aici, din iniŃiativa lui Mazzini, se constituise la Londra Comitetul central democratic
european, care se preconiza să fie format din reprezentanŃii a şase popoare: românii (N.Bălcescu,
I.Ghica, Golescu – Arăpilă)29, ungurii (Klapka, Teleki, Pulszky), polonezii (Joseph Lubomirsky,
Xavier Branicky), ruşii (Ivan Golovin), cehii şi slavii de sud. „łinta, lămureşte Bălcescu, este o
confederaŃie democratică (s.n.) a tuturor, mijloace revoluŃionare, acord, unitate şi solidaritate în
mişcare”30. Cu toate insistenŃele lui Mazzini de a-şi asigura colaborarea lui Kossuth la comitetul de
la Londra, acesta se menŃine într-o consecventă espectativă31. ExplicaŃiile rezervei lui Kossuth faŃă
de propunerile revoluŃionarilor români N.Bălcescu şi I.Ghica privind ConfederaŃia dunăreană se
regăsesc într-o consistentă Expunere de principii asupra viitoarei organizări politice a Ungariei,
trimisă lui Mazzini de la Kutahia (Turcia) la 25 aprilie 1851. În document se regăseşte şi răspunsul
la propunerile lui Bălcescu.
26
Istoria românilor.Constituirea României moderne (1821-1878), coordonator Dan Berindei, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 2003, vol.VII, Tom.I, p.711.
27
N.Bălcescu către I.Ghica, în volumul: N.Bălcescu, op.cit., Doc.123, p.291-293. Vezi şi George Ciorănescu, L'
activité féderaliste des exilés roumains, în volumul: J.C.Dragan, Otto de Habsbourg, Marco Pons, Alexander Randa,
Franz Wolf, op. cit, p.122.
28
George Ciorănescu, op.cit., p.121-122.
29
Românii au fost reprezentaŃi în Comitetul democratic european de la Londra de D.Brătianu, viitor preşedinte al „Ligii
Culturale”.
30
N.Bălcescu către I.Ghica, în volumul: N.Bălcescu, op.cit., Doc.111, p.266. Vezi şi Alexandru Marcu, op.cit., p.30-
35.
31
Alexandru Marcu, op.cit., p.19-23.
90
Kossuth vedea o viitoare Ungarie aşezată pe principiile libertăŃii, egalităŃii şi fraternităŃii.
Dacă, în schimbul unor anumite condiŃii, Ungaria ar fi gata să acorde CroaŃiei şi Sloveniei
independenŃa suverană, nu acelaşi lucru se va întâmpla cu românii din Ungaria şi Transilvania „care
nu este decât o parte a Ungariei”. Aici, considera Kossuth, din punct de vedere geografic nu poate fi
delimitat un teritoriu cu populaŃie omogenă. SoluŃia problemei este simplă: acest teritoriu face parte
din Ungaria şi aşa va rămâne pentru că Ungaria nu este o „tabula rasa”, ea există. În această
Ungarie maghiarii formează majoritatea absolută. Ei nu aspiră la dominaŃie, ci propun principiile
libertăŃii, egalităŃii şi fraternităŃii pentru toŃi, indiferent de naŃionalitate. În această Ungarie toŃi vor
fi liberi, egali şi fraŃi, garantându-li-se naŃionalitatea, dezvoltarea socială şi dreptul la asociere. În
consecinŃă, Ungaria este un stat şi Kossuth nu va îngădui să fie fărâmiŃat precum veşmântul lui
Cristos! În privinŃa proiectului valah privind marea ConfederaŃie danubiană, este imposibil de
aplicat în practică, deoarece românii doresc ca în interiorul ei teritoriile administrative să fie
delimitate după naŃionalităŃi. În esenŃă ei doresc ca Transilvania să fie anexată la Moldo-Valahia
într-o Daco-Românie care să facă parte din confederaŃie iar acest lucru nu poate fi acceptat,
deoarece ar însemna sinucidere, laşitate şi trădare32.
Într-adevăr, N.Bălcescu visa o confederaŃie în care românii să fie laolaltă. Rezultă cu
claritate această idee şi dintr-o scrisoare de răspuns al acestuia la solicitarea lui Wladislaw Zamojski
de a-i expune părerile sale privind problema naŃională, cerându-i lămuriri asupra înŃelesului noŃiunii
de „łările române” din cadrul viitoarei confederaŃii. Bălcescu precizează că prin sintagma „łările
române” înŃelege şi pe românii din Transilvania şi Ungaria, deoarece emigraŃia maghiară consideră
că entitatea ce trebuie luată în considerare vizând românii sunt numai principatele Moldova şi
Valahia33. Referitor la opiniile lui Kossuth cu privire la unitatea politică a Ungariei istorice,
Bălcescu comentează: „După părerea noastră, unitatea politică a Ungariei prin mijlocirea unei
administraŃii, a unei limbi şi a unui stat maghiar este o imposibilitate şi această imposibilitate,
Domnule conte, rezultă din statistică, din geografie şi istorie, din moravuri, tradiŃii şi obiceiurile
diferitelor rase. Maghiarii ca maghiari, vor avea un loc distinct în confederaŃia orientală, dar
maghiarii – corp politic conducător (s.a.) şi absorbant al individualităŃii române şi slave, nu vor
putea decât să resuscite conflictele de rasă şi să perpetueze războiul civil”34. În continuare Bălcescu
observă că, după experienŃa din 1848, CroaŃia va dori să intre într-o confederaŃie ca stat autonom.
La rândul lor românii, sârbii, slavii vor urma exemplul croat, obligându-i pe unguri să le recunoască
şi lor aceleaşi drepturi. OpoziŃia ungurilor la aceste legitime revendicări va conduce la consecinŃe
dezastruoase pentru statul maghiar: ura de rasă se va reaprinde, slavii vor pactiza cu orice posibil
„eliberator”, apelând la ruşi sau la germani, românii îi vor urma sau îşi vor întoarce privirile la
Principate şi, în consecinŃă, Ungaria va deveni o problemă pentru existenŃa ConfederaŃiei întregi35.
Am insistat asupra acestei analize a lui N.Bălcescu referitoare la riscurile unei confederări
central europene după modelul kossuthian deoarece vom regăsi aceleaşi argumente, peste o
jumătate de secol, în radiografiile pe care Aurel C.Popovici le va face dualismului austro-ungar.
Deşi din punctul de vedere al doctrinelor (democrat – revoluŃionară a lui N.Bălcescu, conservatoare
a lui A.C.Popovici) există o deosebire fundamentală, aceşti doi mari gânditori români îşi dau mâna
peste timp. ExplicaŃia o găsim în înŃelegerea esenŃei ideii naŃionale în accepŃiunea ei modernă. L.
Kossuth şi nobilimea liberală maghiară au mizat prea mult pe dreptul istoric şi pe supremaŃia
naŃiunii, limbii şi culturii maghiare ca liant al naŃionalităŃilor din graniŃele Ungariei istorice, în timp
ce Bălcescu şi A.C.Popovici, reprezentanŃii unui popor european vechi, dar, în acelaşi timp, ai unei
naŃiuni tinere, spărgeau barierele juridice şi psihologice ale dreptului istoric.
Marea confederaŃie dunăreană a mai încălzit inimile protagoniştilor revoluŃiilor din 1848-
1849 încă mulŃi ani după apusul lor. Proiectele confederative au fost reluate în timpul crizei
orientale izbucnite în 1853 iar acŃiunea politico – diplomatică a lui Cavour, urmărind unificarea
32
Alexandru Marcu, op.cit., p.36-41.
33
N.Bălcescu către Wladislaw Zamojski, în N.Bălcescu, op.cit., Doc.134, p.310-311
34
Ibidem, p.312
35
Ibidem, p.313
91
Italiei printr-un război împotriva Austriei, a antrenat emigraŃia maghiară să reia contactele cu
Principatele române în vederea realizării unui acord italo-maghiaro-român. În acest cadru are loc
acŃiunea diplomatică secretă a emisarului Klapka în Principate, în primăvara anului 1859. El se
întâlneşte cu Alexandru Ioan Cuza, domnul Unirii. Cu acest prilej Klapka îi comunică domnitorului
român, în mod confidenŃial, asigurările pe care le avea Kossuth din partea lui Napoleon al III-lea
privind participarea maghiarilor la războiul franco-piemontez împotriva Austriei. Lui Kossuth îi
revenea misiunea insurecŃionării maghiarilor din Transilvania şi Ungaria şi crearea unei diversiuni
periculoase în spatele frontului austriac36.
Alexandru I.Cuza, aflat la începutul domniei sale în perioada tratativelor pentru
recunoaşterea dublei alegeri, semnează la 20 mai 1859 două convenŃii de colaborare. Prima este o
convenŃie militară, stabilind cadrele şi conŃinutul colaborării Principatelor la evenimentele care se
pregăteau. A doua, convenŃia B, este importantă pentru demersul nostru deoarece are legătură cu
proiectele de federalizare din perioada paşoptistă şi cu divergenŃele româno-maghiare pe care le-au
pricinuit. Redăm conŃinutul documentului după memoriile lui Kossuth37. Pentru succesul insurecŃiei
preconizate era foarte important ca naŃionalităŃile maghiară, română şi sârbă din Ungaria să
abandoneze spiritul de partid şi ideea de separare şi să se abŃină de la actele de ostilitate care au
cauzat atâtea nenorociri în 1848 şi 1849. Acestea pot să învrăjbească naŃionalităŃile. Maghiarii speră
însă că patrioŃii români îşi vor influenŃa conaŃionalii din Transilvania şi Ungaria în spiritul
reconcilierii. De cealaltă parte, patrioŃii unguri vor proclama următoarele principii constituŃionale:
1. Uitarea vechilor dispute şi promovarea reconcilierii depline şi întregi între sârbi, români
şi maghiari;
2. Aceleaşi drepturi şi aceleaşi libertăŃi pentru toŃi locuitorii Ungariei fără deosebire
de rasă şi religie;
3. Autonomia comunelor şi comitatelor. Locuitorii comitatelor cu populaŃie mixtă se
vor înŃelege amical asupra limbii oficiale pe care să o adopte;
4. IndependenŃă completă pentru fiecare confesiune şi fiecare naŃionalitate în
administrarea cultelor şi instrucŃiunii publice;
5. Trupele sârbe şi române vor fi organizate separat şi vor fi comandate în limba lor
naŃională. Egalitate completă în toată armata pentru avansări în toate slujbele, la
toate titlurile şi demnităŃile;
6. După război, în Transilvania va fi convocată o adunare pentru a delibera asupra unirii
administrative a acestei provincii cu Ungaria şi, dacă aceasta va decide că
vechea administraŃie autonomă a Transilvaniei trebuie să fie restabilită, maghiarii nu se
vor opune;
7. Pa baza principiilor fraternităŃii, Ńelul propus de convenŃie este ConfederaŃia
celor trei state dunărene: Ungaria, Serbia şi Moldo-Vlahia (s.n.).
Din cauza repeziciunii cu care s-au desfăşurat evenimentele pe teatrul de operaŃiuni din
Italia, austriecii, după înfrângerile de la Magenta şi Solferino, din 4 şi 24 iunie 1859, cer pace.
Austria înfrântă îşi modifică atitudinea şi în privinŃa opoziŃiei la recunoaşterea dublei alegeri a lui
Cuza38. În consecinŃă, convenŃiile încheiate cu generalul Klapka nu au mai avut timp şi loc să fie
aplicate. Cu toate acestea documentul citat relevă câteva lucruri. În primul rând este de remarcat
faptul că L.Kossuth şi colaboratorii săi din emigraŃie, viitori lideri ai Partidului IndependenŃei
(kossuthist) îşi dădeau seama că au subapreciat forŃa ideii naŃionale la popoarele de pe cuprinsul
Ungariei şi că, pentru menŃinerea lor în graniŃele istorice, este nevoie de o reevaluare a concesiilor
faŃă de acestea. În al doilea rând, remarcăm consecvenŃa lui Kossuth pe linia confederării Ungariei
istorice, încorporând şi Transilvania, cu românii şi sârbii, aşa cum propusese şi în vremea
36
I.Ghica, op.cit., vol.III, p.3-10.
37
L.Kossuth, Souvenirs et écrits de mon éxil . Période de la guerre d 'Italie, Pilon, Paris, 1880, p.236-238. Pentru
proiectele „ConfederaŃiei dunărene” ale lui Kossuth vezi şi: La Hongrie, Édition Corvina, Budapest, 1964, ediŃia a II-a,
îngrijită de Zoltán Halász, p.104 şi urm.
38
Constantin C.Giurescu, ViaŃa şi opera lui Cuza Vodă, ediŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,
1970, p.128-129.
92
tratativelor cu Mazzini. În al treilea rând, convenŃiile evidenŃiază o altă idee prezentă în gândirea
politică a epocii, atât la români cât şi la maghiari, şi anume: necesitatea colaborării între aceste două
naŃiuni pentru a supravieŃui pericolelor ce le înconjoară.
În toamna anului următor, Comitetul revoluŃionar maghiar revine cu un Memoriu adresat lui
Alexandru Ioan Cuza, mai puŃin citat de istoricii perioadei. Este semnat de L.Kossuth, generalul
Klapka şi contele Teleki şi datat Torino, 16 septembrie 1860. Documentul este important pentru că
ilustrează până unde a reuşit Kossuth să cedeze în rezolvarea cererilor naŃionalităŃilor din Ungaria,
în urma experienŃelor de la 1848-1849, a tratativelor cu exilaŃii români, a presiunilor mazziniene şi
a propriilor săi camarazi. „Marele principiu al egalităŃii naŃionalităŃilor şi a limbilor a fost deja
adoptat de către dieta noastră din 1849. Acest proiect nu constituie decât dezvoltările acestui
principiu, asupra cărora suntem cu toŃii în înŃelegere”39, declară semnatarii memoriului. Aceste
principii erau în esenŃă următoarele:
1. Fiecare comună va hotărî ea însăşi care va fi limba sa oficială. Aceasta va fi limba
corespondenŃei cu organele statului şi limba învăŃământului din şcolile sale;
2. Fiecare comitat va hotărî cu majoritatea voturilor care va fi limba sa administrativă. În
acea limbă va coresponda cu guvernul şi i se va răspunde de către organele guvernamentale;
3. În dieta Ungariei se vor putea folosi oricare dintre limbile Ńării;
4. Legile vor fi promulgate în toate limbile folosite în comitate şi comune;
5. Libertatea dreptului de asociere în interesele naŃionalităŃilor respective, în mari comunităŃi
naŃionale, care vor putea institui adunări periodice a delegaŃilor lor şi vor putea numi capi naŃionali
pe care îi vor denumi cum vor dori;
6. ComunităŃile naŃionale vor avea autonomie bisericească şi şcolară. Vor putea să-şi aleagă
în libertate capii bisericeşti şi să le acorde ce titluri le convin;
7. Vor putea redacta statute pentru asociaŃiile şi organizaŃiile lor atât naŃionale cât şi
religioase.
8. Statul nu le va pretinde decât publicarea deliberărilor şi a tuturor actelor lor40.
După cum se poate constata Kossuth a cedat mult din intransigenŃa din 1849-1850, dar n-a
cedat într-un singur punct: apartenenŃa Transilvaniei la Ungaria, în timp ce pentru fruntaşii politici
ai românilor autonomia Transilvaniei şi principiul federalismului erau axiome ale programelor şi
proiectelor naŃionale.
*
* *
Această revigorare a ideilor federaliste europene se producea pe fondul noii crize externe în
care s-a antrenat monarhia habsburgică la sfârşitul deceniului cinci al secolului al XIX-lea. Actorii
principali ai evenimentelor au fost FranŃa, Piemontul şi Austria.
Împăratul Napoleon al III-lea, care îmbrăŃişase cauza naŃionalităŃilor, încheiase la
Plombières un accord cu Cavour, şeful guvernului lui Victor Emanuel al II-lea, în 23 aprilie 1859,
prin care se angaja să intervină în Italia, alături de Piemont în războiul ce-i fusese declarat de
imprudenŃa Austriei, care în acest conflict pierduse sprijinul ConfederaŃiei germane41. Armatele
austriece mediocru conduse de contele Franz Gylai (bătrânul general Radetzky murise în 1857)
pierd, rând pe rând, bătăliile de la Montebello, Magenta şi Solferino, obligându-l pe Franz Iosif să
ceară lui Napoleon al III-lea armistiŃiul. Cei doi împăraŃi semnează înŃelegerea de la Villafranca, la
8 iulie 1859 şi, apoi, pacea de la Zürich, la 10 noiembrie în acelaşi an. Habsburgii pierdeau
posesiunile italiene, cu excepŃia VeneŃiei. Italia făcea pasul decisiv pe calea unificării în jurul
Piemontului iar Imperiul Habsburgic, învins în exterior, măcinat în interior de rezistenŃa popoarelor
faŃă de absolutism, este pus în situaŃia de a renunŃa la sistemul impus de Schwarzenberg şi Bach.
39
„FederaŃiunea”, an I, 1868, nr.154, 20 oct/1 nov., p.607-609.
40
Ibidem, p.608
41
Lucian Giura, Maura Geraldina Giura, Otto von Bismark artizanul Germaniei moderne, Techno Media, Sibiu, 2003,
p.74-75: Vezi şi A.J.P.Taylor, op.cit., p. 83-84.
93
Prin Diploma din 20 octombrie 1860, Franz Iosif încearcă o revenire la „federalismul
istoric”, pe care A.J..P.Taylor îl defineşte drept „federalism aristocratic”42, pe baza unei propuneri a
Reichsratului, pe care îl reactivase în martie 1860. Prin această Diplomă erau redeschise dietele din
provinciile istorice ale Imperiului, alese în conformitate cu cutumele existente înainte de 1848.
Astfel dietele provinciale au fost, din nou, date pe mâna nobilimii conservatoare, cu putere
legislativă asupra tuturor locuitorilor din Ńinuturile istorice ale monarhiei. Reichsratul central avea o
sută de membri, dintre care câte doi erau delegaŃi de către dietele provinciale iar ceilalŃi erau numiŃi
de către împărat43. În plină epocă de expansiune a liberalismului în Europa, Francisc Iosif se
cantona într-un conservatorism nobiliar vetust. Federalismul său nu era cel al naŃiunilor, ci al Evului
Mediu.
Federalismul istoric austriac
Principala meteahnă a dreptului istoric este că nu Ńine seama de prezent. Iar prezentul de
atunci nu putea să fie ostoit nici prin absolutismul centralizator al lui Bach, nici prin federalismul
nobiliar al lui Szécseny, inspiratorul Diplomei imperiale din 20 octombrie 186044. I s-au opus şi
nobilii boemi şi cei maghiari, nemulŃumiŃi de nerecunoaşterea libertăŃilor dobândite la 1848 şi de
revenirea unor teritorii ale Ungariei la statutul de entităŃi teritoriale distincte în cadrul federaŃiei
preconizate. Pentru depăşirea impasului, Franz Iosif face un pas mai mult spre stânga decât înainte,
aducându-l la conducerea cabinetului imperial pe Anton Ritter von Schmerling (1805-1893),
considerat mai liberal decât predecesorul său, contele Goluchowski. Jurist de formaŃie, Schmerling,
mai apropiat de ideea statului centralizat germanizant decât de proiectele federaliste, este autorul
patentei din 26 februarie 1861, o variantă mai liberală şi centralizatoare a celei din octombrie 1860.
Aparent, noua diplomă asigura autonomia provinciilor istorice ale monarhiei. Reichsratul avea o
componentă lărgită, cu competenŃe în dezbaterea şi legiferarea cauzelor commune ale întregii
monarhii. Parlamentul central de la Viena avea atribuŃii în domeniile finanŃelor, armatei, politicii
externe. Dietelor provinciale, micşorate ca rol, le revenea sarcina delegării membrilor în
parlamentul central bicameral, a reglementărilor legislative de importanŃă locală şi rezolvarea
problemelor administrative ale provinciilor. În vreme ce conservatorul Bismark introducea în Prusia
votul universal, sistemul electoral austriac, diferit de la provincie la provincie, perpetua cutumele
medievale, înclinând majoritatea în favoarea elementelor nobiliare care nu reflectau nici
componenŃa naŃională reală şi nici structura socială a populaŃiei provinciilor istorice. Imperiul
mergea înainte privind spre trecut şi, în consecinŃă, potignindu-se de realităŃile prezentului.
Dar, îndată ce se deschidea cât de cât spre liberalism, cazanul habsburgic dădea în clocot.
Interesele divergente ale diverselor grupuri sociale şi naŃionale ridicau tensiunile dezbaterilor
politice. Nobilimea liberală maghiară şi partizanii kossuthişti ai Ungariei Mari dădeau tonul
nemulŃumirilor în partea răsăriteană a imperiului. În Transilvania domnea, poate, cea mai gravă
stare de confuzie. Aici dieta nobiliară din Cluj votase la 1848 unirea Transilvaniei cu Ungaria.
Acum era chemată din nou la existenŃă împotriva voinŃei sale. Pe de altă parte românii şi saşii
urmau să fie reprezentaŃi în noua dietă într-un număr care periclita vechea majoritate. Saşii, în
virtutea privilegiilor UniversităŃii săseşti, românii în virtutea drepturilor de naŃiune majoritară în
Transilvania, se pregăteau să-şi afirme individualitatea. ConferinŃa naŃională a românilor, întrunită
la Sibiu, în ianuarie 1861, a hotărât să sprijine demersurile de liberalizare a monarhiei pe baza
principiilor federalizării45. Curtea vieneză era înclinată să dea curs revendicărilor româneşti în
sensul recunoaşterii egalităŃii în drepturi a naŃiunii române şi a confesiunilor sale cu celelalte naŃiuni
şi confesiuni ale Transilvaniei, ca un mijloc de presiune asupra recalcitrantei opoziŃii ungureşti faŃă
de guvernarea Schmerling. În acest sens, pentru dieta Transilvaniei, regulamentul electoral a fost
42
A.J.P.Taylor, op.cit., p.89
43
Ibidem., p.89-90.
44
Ibidem p.89
45
G.BariŃiu, PărŃi alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani în urmă, Tipografia Kraft Sibiu, 1891, vol.III,
p.74 şi urm.
94
modificat de Viena în favoarea românilor care până atunci nu beneficiaseră de drept de a-şi alege
reprezentanŃi în forul legislativ al Principatului. Astfel, acum primeau drept de vot toŃi locuitorii
bărbaŃi, având vârsta de 24 de ani, care plăteau un cens anual de minimum 8 fl. sau dacă făceau
parte din categoriile intelectualilor, din „inteligenŃă”46.
Dieta constituită pe aceste criterii, care nici ele nu puteau reflecta componenŃa naŃională a
populaŃiei Transilvaniei, era formată din 46 deputaŃi români, 42 maghiari şi 32 saşi. Aceştia,
împreună cu deputaŃii regalişti numiŃi de împărat, au creat următoarea structură din punct de vedere
naŃional: 57 români, 54 maghiari şi 43 saşi47. Marea majoritate a deputaŃilor maghiari (50 deputaŃi)
au boicotat lucrările dietei de la Sibiu, considerând-o nelegală. Ea şi-a desfăşurat lucrările până în
octombrie 1864. Pentru prima dată în istoria modernă românii erau chemaŃi să participe, ca
reprezentanŃi ai naŃiunii şi nu ca membrii ai castei nobiliare, la acest exerciŃiu federalist. Deşi
efemeră, dieta de la Sibiu a votat „Legea egalei îndreptăŃiri a naŃiunii române şi a confesiunilor sale
cu celelalte naŃionalităŃi şi religii ale Transilvaniei”. Pentru români era un pas înainte dar şi un
moment de reflecŃie. Votul cenzitar nu-i avantaja deloc în codiŃiile stării materiale precare a
populaŃiei preponderent rurale. Pe de altă parte, energiile naŃionale erau risipite prin acelaşi algoritm
al drepturilor istorice. Românii, în mase compacte în Bihor, Sătmar, Maramureş şi Banat, îşi
trimiteau deputaŃii în dieta din Pesta, în virtutea apartenenŃei ParŃiumului la Ungaria. Românii din
Bucovina, anexată de habsburgi prin Pacea de la Kuciuk-Kainargi din 1774, îşi trimiteau deputaŃii
în parlamentul de la Viena. Unirea naŃiunii române din monarhie, peste „graniŃele istorice”,
rămânea în stadiul de deziderat. Instaurarea dualismului austro-ungar în 1867 avea să-l amâne
pentru un orizont de timp nedefinit.
Eşecul federalismului habsburgic. Dualismul austro-ungar
Gândirea politică a secolului al XIX-lea ajunsese la o definire a conceptelor de stat federal

(Staatenbund, état fédéral) şi confederaŃie (Bundesstat, confédération) apropiată de cele din zilele
noastre. Cele două categorii de state nu puteau fi confundate decât de necunoscătorii în domeniu.
ConfederaŃia însemna o uniune de mai multe state care se supun unei puteri centrale,
conservând, în acelaşi timp, un ridicat grad de autonomie. Exemplele clasice, intrate în manualele
de drept internaŃional, erau ElveŃia, Statele Unite ale Americii şi ConfederaŃia statelor germane,
înainte de instaurarea celui de al II-lea Reich, în urma războiului franco-german din 1870-1871.
Spre deosebire de confederaŃie, statul federal se bazează pe o autonomie relativă a părŃilor
constitutive, preluând elementele suveranităŃii de la entităŃile care îl compun. Ambele tipuri de
construcŃie statală se contrapun tipului de stat unitar, centralizat, întruchipat , spre exemplu de
FranŃa.
Enciclopedia Diaconovici, la 1900, definea federalismul drept formă de stat bazate pe
autonomia provinciilor care îl alcătuiesc, în timp ce confederaŃiile de state erau caracterizate prin
suveranitatea statelor care intră în componenŃa lor. Circumscrise federalismului erau considerate şi
uniunile de state sub sceptrul aceluiaşi suveran48.
Până la 1867 monarhia habsburgică a pendulat mereu între centralismul absolutist şi
germanizant, întruchipat de Maria Tereza, Iosif al II-lea sau Metternich, şi federalismul istoric cu
nuanŃe liberale.
Pe plan intern, după înăbuşirea revoluŃiilor de la 1848-1849, afirmaŃia de mai sus se
regăseşte în regimul absolutist al lui Bach (1849-1859) şi perioada constituŃionalismului federal a
lui Schmerling (1861-1865). RezistenŃa naŃionalismului maghiar, plasat majoritar pe poziŃiile
radicalismului kossuthian, nemulŃumirile cehilor ameninŃaŃi de presiunile curentului
pangermanismului din Austria şi Boemia sau revoltele şi conspiraŃiile italienilor din posesiunile
46
Din istoria Transilvaniei, Ed. a II-a, Editura Academiei R.P.R., 1963, vol.II, p.193.
47
V.Moldovan, Dieta Ardealului din 1863-1864, Tipografia NaŃională, Cluj, 1932, p.45 şi urm.; Vezi şi: Simion
Retegan, Dieta românească a Transilvaniei (1863-1864), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 78 şi urm.
48
Enciclopedia Română, Tipografia şi Editura W.Krafft, Sibiu, 1900, tom II, p.395-396.
95
habsburgilor din peninsulă, dorninci să se alăture fraŃilor lor din statul italian în curs de unificare, au
măcinat din interior eclecticul Imperiu Habsburgic.
Pe plan extern, sprijinul dat de FranŃa imperială Piemontului, în Italia de nord, pe de o parte
şi politica lui Otto von Bismark de izolare şi izgonire a Austriei din cadrul ConfederaŃiei statelor
germane, pe de altă parte, au condus la războaie pe care angrenajul militar habsburgic le-au pierdut
fără drept de apel, ruinând mitul de mare putere militară al Imperiului.
Cei care au profitat de situaŃia precară a lui Francisc Iosif au fost naŃionaliştii liberali
maghiari, raliaŃi în jurul lui Déák49 Ferencz şi Andràssy50 Gyula. Desprinşi de doctrina Ungariei
independente şi republicane a lui Kossuth, antihabsburgică şi confederativă, liberalii moderaŃi
maghiari au lansat proiectul compromisului austro-maghiar, din care s-a născut dualismul din 1867.
Încă din 1865, când pe plan extern se prefigura conflictul între Austria şi Prusia, intrat în
istorie sub denumirea de „războiul fratricid”, Francisc Iosif demite cabinetul Schmerling (30 iulie
1865) şi începe tratativele cu Déák pentru reconcilierea cu Ungaria. PreŃul ei principal a fost
sacrificarea autonomiei Transilvaniei. Dieta de la Sibiu a fost desfiinŃată şi înlocuită cu o altă dietă
ce urma să fie convocată la Cluj pentru 19 noiembrie 1865. Obiectivul unic al acesteia era să se
pronunŃe asupra articolului de lege din 1848 privind unirea Transilvaniei cu Ungaria. Pentru
atingerea acestui scop, rescriptul imperial de convocare a dietei impunea ca alegerile delegaŃilor să
se desfăşoare pe baza legii electorale din 1791, de esenŃă feudală. Se încălcau astfel toate drepturile
câştigate de naŃiunea română după 1848. Cu toată opoziŃia fruntaşilor naŃiunii române, dieta de la
Cluj a reconfirmat unirea Transilvaniei cu Ungaria, după care a fost desfiinŃată, urmând să se
desfăşoare noi alegeri pentru dieta de la Budapesta, care urma să-l proclame pe Francisc Iosif rege
al Ungariei.
Izbucnirea războiului cu Prusia a adus după sine o amânare a perfectării dualismului, fără a
putea fi întrerupt cursul nou al evenimentelor. În februarie 1867, Andràssy Gyula este numit prim-
ministru al Ungariei şi în luna iunie din acelaşi an, împăratul Francisc Iosif se încorona, în cadrul
unor fastuoase ceremonii, rege al Ungariei. Încorporarea Transilvaniei la Ungaria este din nou
sancŃionată de monarh iar hotărârile dietei de la Sibiu – anulate.
În esenŃă, prin pactul dualist se creiau două entităŃi statale separate în monarhie: Austria şi
Ungaria, legate printr-o alianŃă de natură confederativă. Ele aveau în comun ministerele de externe,
ministerul de război, precum şi pe monarh în dubla calitate de împărat habsburgic şi rege al
Ungariei. Ministrul de finanŃe, de asemenea comun, a avut un rol secundar. Un consiliu de coroană
al împăratului, din care făceau parte cei doi prim-ministrii, miniştrii comuni, şeful statului major al
armatei şi câŃiva membri ai familiei imperiale, Ńinea locul, neoficial, unui cabinet comun51. Existau
acum două state constituŃionale: Ungaria şi Austria. FaŃă de CroaŃia, Ungaria dualistă nu a
manifestat aceiaşi intransigenŃă ca în cazul Transilvaniei. Compromisul negociat de guvernul
maghiar cu CroaŃia îi conserva acesteia autonomia, dieta provincială în limbă proprie şi un număr
de patruzeci de locuri în parlamentul de la Budapesta52.
A fost ultimul aranjament constituŃional al împăratului. Francisc Iosif, mereu mai bătrân şi
mai obosit, la fel ca şi imperiul său, mândru de construcŃia sa dualistă, se va opune cu încăpăŃânare
oricăror proiecte de reorganizare, cu toate că ideile federaliste s-au menŃinut pe toată durata
dualismului, potenŃându-se pe măsura adâncirii crizei sistemului.
La adăpostul proiectului dualist s-au adunat tensiunile ce aveau să conducă la prăbuşirea
imperiului. Din nou, doleanŃele celorlalte naŃiuni au fost abandonate de habsburgi în schimbul
concilierii cu nobilimea şi clasa politică maghiară. În partea de răsărit a imperiului bicefal se lăsa
mână liberă naŃiunii istorice maghiare pentru a-şi impune ideologia. Or, naŃiunea maghiară, pe
49
Déák Ferencz (1803-1876), om politic maghiar cu descendenŃă aromână (Pescari). Participant la revoluŃia de la 1848-
1849. Artizan al dualismului austro-ungar. Autor al legii naŃionalităŃilor (1868)
50
Andràssy Gyula ( 1823-1890), conte, om politic maghiar. Participant la revoluŃia de la 1848-1849. În emigraŃie,
reprezentant al lui L.Kossuth la Constantinopole şi Paris. Reîntors în Ńară după amnistie, participă la viaŃa politică a
Ungariei. Militant pentru instaurarea dualismului.
51
A.J.P.Taylor, op.cit., p.117-118.
52
Ibidem, p.120.
96
parcursul Evului Mediu, până târziu în epoca modernă, era compusă în principal din nobilimea
care, în hotarele Regatului Sfântului Ştefan, reprezenta o alarmantă minoritate. De provenienŃă
eterogenă, “naŃiunea istorică”, concept care în secolele anterioare acoperea o realitate socială şi
politică sensibil diferită de sensul modern al conceptului, este metamorfozată în creuzetul ideologiei
renaşterii naŃionale maghiare din deceniile premergătoare pactului dualist în „naŃiune politică” ce
trebuia să contopească pe toŃi locuitorii Ungariei istorice, indiferent de limbă şi naŃionalitate. Era o
mentalitate de sorginte medievală îmbrăcată în fracul liberal al amurgului imperiului. Pe plan politic
ea a generat exclusivism naŃional, pe planul mentalităŃilor a condus la şovinism exacerbat, pe plan
cultural a impus dominaŃia limbii şi culturii maghiare iar pe plan naŃional, ca o consecinŃă, s-a
exprimat prin legislaŃie, proiecte şi politici vizând deznaŃionalizarea prin orice mijloace a
naŃionalităŃilor conlocuitoare majoritare.
Ca orice concept inventat pentru a argumenta nişte principii, naŃiunea politică trebuia să
servească ideii de stat naŃional maghiar. Pentru aceasta, alături de loialitate faŃă de stat, cei de altă
naŃionalitate urmau să înveŃe limba naŃiunii dominante, să adere la valorile sale. łinta declarată a
naŃionaliştilor doctrinari ai Ungariei dualiste era absorbirea naŃionalităŃilor într-o virtuală naŃiune
maghiară atotcuprinzătoare. În acest scop au fost puse în mişcare diverse procedee, mai mult sau
mai puŃin ortodoxe, spre care convergeau sistemul legislativ, instituŃiile administraŃiei statului,
şcoala, presa, societatea civilă şi chiar bisericile oficiale. Aurel C.Popovici, prin opera sa politică,
este radiograful cel mai competent şi mai tenace al politicilor de maghiarizare şi ale consecinŃelor
pe care le-au generat.
Procesul, început prea târziu, atunci când naŃiunile ajunseseră la conştiinŃa individualităŃii
lor, desfăşurat cu metode agresive şi adesea brutale, a condus la rezultatul cunoscut: prăbuşirea
monarhiei dualiste şi, odată cu ea, a mitului Ungariei Sfântului Ştefan.
Aurel C.Popovici a urmărit evoluŃia problemei naŃionale şi în Austria. Analizele sale sunt
cuprinse în multe articole de presă precum şi în capitole consistente ale lucrărilor Cestiunea
naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria (1894) şi, mai cu seamă, în Stat şi naŃiune.
Statele-Unite ale Austriei-Mari (1906). Aici ideile federaliste s-au menŃinut în atenŃia oamenilor
politici, a CurŃii vieneze şi a guvernanŃilor ca o soluŃie posibilă a rezolvării doleanŃelor celorlalte
naŃionalităŃi.
La începutul epocii dualiste, contele Hohenwart a emis diploma din 1870 care introducea în
Austria sistemul federal pe baza drepturilor istorice şi a hotarelor istorice a provinciilor austriece53.
Proiectul său federalist, axat pe principiul individualităŃilor istorico-politice, nu a putut fi pus în
practică din cauza demiterii sale. Guvernele următoare au acŃionat în acest segment al vieŃii politice
prin concesii parŃiale făcute, mai ales, cehilor, care au sfârşit prin a nemulŃumi pe toată lumea.
Astfel, în vremea în care Aurel C.Popovici îşi elabora proiectele federaliste, atât în Ungaria, cât şi în
Austria, problema naŃională era la ordinea zilei, cu observaŃia că guvernele austriece erau mai
permisive şi mai înclinate spre concesii şi dialog cu naŃionalităŃile decât cele ungureşti. De
asemenea, clasa politică era în căutare de soluŃii federaliste pentru consolidarea internă a monarhiei.
*
* *
Idei şi proiecte federaliste circulau şi în spaŃiul geopolitic mai larg, al sud-estului european.
Lui Mihail Eminescu i se părea evident faptul că „viitorul Orientului este o confederaŃie de popoare,
în care egalitatea naŃionalităŃilor şi limbilor, pe orice teritoriu se vor afla ele, va fi lucrul principal
iar formaŃiunile de state – lucru secundar”54. Autonomia Transilvaniei, considera M.Eminescu în
1876, avea partea sa bună, prin faptul că asigura preponderenŃa numerică a românilor, dar avea şi
partea sa rea pentru că îi rupeau pe aceştia de restul românilor din monarhie, locuitori ai Banatului,
Crişanei, Maramureşului şi Bucovinei.
53
Aurel C.Popovici, Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria, p.7.
54
M.Eminescu, România şi Austro-Ungaria, în volumul M.Eminescu, Opera politică. 1870-1879, EdiŃie îngrijită de
I.CreŃu, Cugetarea-Delafras, vol.I, p.77-78.
97
În viziune rusească o soluŃie de federalizare a centrului şi sud-estului european a fost
avansată de N.I.Danielewski, în 187155. Se avea în vedere o confederaŃie sub hegemonie rusească
care să cuprindă:
1) Regatul ceh, cu Boemia, Moravia şi Slovacia, cu 9 milioane de locuitori;
2) Regatul sârbo-croat, cu Serbia, Muntenegru, Bosnia, HerŃegovina, Albania de nord,
Banatul, CroaŃia, Slovenia, DalmaŃia, Carintia, Stiria – până la Drava, cu 8 milioane de locuitori;
3) Regatul Bulgariei;
4) Regatul României, cu partea de sud a Bucovinei, Transilvania până la Mureş şi parte din
Basarabia rusească. Pentru aceasta Rusia ar urma să fie compensată cu Delta Dunării şi Dobrogea;
5) Regatul Greciei, cu Tesalia, Epirul, partea de sud-vest a Macedoniei, insulele
arhipelagului, Ńărmul Asiei Mici şi a Mării Egee, insulele Rodos şi Cipru;
6) Regatul maghiar, constituit din părŃile locuite de maghiari din Ungaria şi Transilvania şi
ce va rămâne după împărŃirea teritoriilor între Serbia, Boemia şi România;
7) Teritoriul Constantinopolului cu părŃi din Rumelia, Ńărmul asiatic al Bosforului, Ńărmurile
Mării Marmara şi ale Dardanelelor, peninsula Galipoli şi insula Tendos56.
Fără a intra în detaliile proiectului lui Danielewski, se poate lesne observa că propunerea
înglobează teritorii aparŃinând Austro-Ungariei, României, precum şi Ńări balcanice, încă sub
suzeranitatea Imperiului Otoman.
După Congresul de la Berlin şi câştigarea independenŃei României, prinŃul Grigorie Sturdza
a avansat prin presă şi în parlamentul Ńării ideea unei ConfederaŃii balcanice. În şedinŃa Senatului
din 1/13 decembrie 1879, G.Sturdza propunea ca România, împreună cu Serbia, Muntenegru şi
Rumelia să constituie această confederaŃie pusă sub egida Rusiei57. Discursul său a reprezentat
semnalul unei acŃiuni politice secrete în Balcani. Alexandru Beldiman, reprezentantul agenŃiei
diplomatice româneşti la Sofia, îi comunica ministrului de externe B.Boerescu, într-un raport
confidenŃial din 5/17 ianuarie 1880, că discursul lui G.Sturdza, tradus în limba franceză, a fost
transmis, prin persoane de încredere, prinŃului Alexandru de Battenberg al Bulgariei, conducătorului
Serbiei, Milan Obrenovici, precum şi agentului diplomatic al Rusiei în Bulgaria. A fost elaborat şi
un memoriu destinat să pregătească terenul pentru o acŃiune comună a României, Serbiei şi
Bulgariei în sensul unei ConfederaŃii balcanice.
Proclamarea Regatului României (1881) şi aderarea Ńării la Tripla AlianŃă (1883) au
îndepărtat şansele realizării unui astfel de proiect.
Românii şi dualismul. Iluzii federaliste
În perioada premergătoare încheierii pactului dualist românii din Banat şi Ungaria s-au
organizat pe principiile activismului politic şi au reuşit să-şi trimită 24 deputaŃi în dieta de la Pesta
ce urma să-şi deschidă lucrările la 14 decembrie 1860. Ei s-au grupat într-un club naŃional, avându-l
ca preşedinte pe Anton Mocioni. Printre ei se numărau VincenŃiu Babeş, viitor preşedinte al
Partidului NaŃional Român, Aurel Vlad, Alexandru Roman, Iosif Hodoş, Emanuil Gojdu, Andrei
Medan, Aurel Maniu.
Clubul deputaŃilor români, împreună cu cel al deputaŃilor sârbi elaborează un proiect de lege
a naŃionalităŃilor, aşezat pe principiul federalizării Ungariei pe baze naŃionale58. Proiectul pleca de
la premiza că Ungaria era un stat format din mai multe naŃiuni (maghiară, română, sârbă, slovacă,
germană şi ruteană) care sunt părŃi constitutive ale patriei şi factori de drept public. Ele sunt egal
55
Apud: Aurel Ciato, Scrieri politice, (1906-1914), Tipografia „Unirea”, Cluj, 1922, vol.I, p.190.
56
Ibidem., p.190.
57
InformaŃiile privind proiectul ConfederaŃiei balcanice sunt publicate de Alexandru A.Beldiman în gazeta „La Liberté
Roumaine”, de unde sunt preluate de „Tribuna”, an VIII, 1891, 17/29 septembrie, p.822.
58
Vezi: Proiect de lege în causa limbilor şi naŃionalităŃilor Ńării, în Aurel C.Popovici, Cestiunea naŃionalităŃilor şi
modurile soluŃionării sale în Ungaria, Sibiu, Institutul tipografic T.Liviu Albini, 1894, p.49-52.
98
îndreptăŃite pe baza principiilor libertăŃii, egalităŃii şi fraternităŃii (Art.2). Fiecare naŃiune a statului
urma să aibă o adunare naŃională (Art.4) şi un cap naŃional ce urma să facă parte dn Consiliul de
coroană (Art.5). Se prevedeau drepturi pentru limbile naŃionale în administrarea treburilor interne,
în biserică, şcoală, justiŃie. Proiectul a stat la baza dezbaterilor din Clubul naŃionalităŃilor, care la 5
februarie 1867 a adoptat proiectul comun de lege a naŃionalităŃilor pe care l-au depus spre dezbatere
dietei, numindu-l drept autor principal pe VincenŃiu Babeş59. El era subscris de 24 deputaŃi, dintre
care 17 români, 6 sârbi şi un rutean. Proiectul, în concurenŃă cu altele două, unul redactat de
comisia dietei, altul de Déák Ferencz, artizanul dualismului, nu a avut câştig de cauză, întrunind
doar voturile semnatarilor. Dieta a votat proiectul lui Déák fără participarea deputaŃilor naŃionali.
Principiul federalismului ieşea din nou înfrânt în parlamentul Ungariei.
Cu toate acestea, deputaŃii români din dieta de la Pesta vor continua să se manifeste
împotriva aranjamentului dualist, situându-se pe poziŃii vădit federaliste. Astfel, deputatul Aurel
Vlad declara în şedinŃa din 19 februarie 1868: „Nu sunt centralist căci nu sunt neamŃ, nu sunt dualist
căci nu sunt maghiar, sunt federalist pentru că cred că numai federaŃiunea poate câştiga pace între
popoarele cu trecut istoric”60.
Tot în scopul promovării ideilor federaliste de organizare a imperiului, apare, începând din
3/15 ianuarie 1868, la Budapesta, ziarul FederaŃiunea, „jurnal politic, literar, comercial şi
economic”, al cărui proprietar, editor şi redactor responsabil a fost profesorul Alexandru Roman.
Însuşi titlul ziarului evocă direcŃia în care îşi propunea să militeze noua publicaŃie. În editorialul
primului număr, datat Pesta, 1 ianuarie 1868, Alexandru Roman îşi avertizează cititorii că vremurile
grele care s-au abătut asupra românilor în ultimii doi ani, vor fi urmate de altele şi mai grele. De
aceea românii vor avea nevoie de tărie de caracter şi de perseverenŃă: „Spre acest scop am înfiinŃat
FederaŃiunea ca cu puterea condeiului să apărăm drepturile noastre, să combatem nedreptatea şi
absolutismul îmbrăcat în zdrenŃe constituŃionale, să deşteptăm conştiinŃa naŃională a confraŃilor
noştri care dormitează în somnul nepăsării, sau care pentru interese materiale trecătoare sunt destul
de laşi pentru a părăsi cauza cea sfântă a mamei comune, care i-a alăptat” notează Alexandru
Roman, subliniind că principiul pe care s-a clădit imperiul a fost federalismul61.
Gazeta a avut o viaŃă relativ lungă (3/15 ianuarie 1868 – 29 februarie/12 martie 1876) şi
adesea, zbuciumată. Editorul său, Alexandru Roman a fost condamnat la un an de temniŃă, la VaŃ,
pentru publicarea Pronunciamentului de la Blaj, deschizând seria numeroaselor procese de presă, în
esenŃă procese politice, pe care justiŃia maghiară le-a intentat purtătorilor de cuvânt ai
naŃionalităŃilor nemulŃumite de noul aranjament constituŃional.
În FederaŃiunea, Nicolae Densuşianu, pe parcursul mai multor numere din primul an de
apariŃie, publică studiul „Poporul român în federaŃiune”, una dintre primele încercări româneşti de
definire a raporturilor între federalism şi principiul naŃional62. Concluzia autorului, după o lungă şi
neconvingătoare incursiune istorică este că „o regenerare a popoarelor de sub casa habsburgică pe
baze federative reclamă cu vehemenŃă scoaterea din activitate a tuturor acelor prerogative ale
coroanei Ungariei, care şi le atribuise în decursul secolelor pe spesele autonomiei Transilvaniei şi a
teritoriului român. Nici o sistemă nu va corespunde mai bine instituŃiunilor acestei Ńări, nici una nu
va putea asigura libertatea naŃiunilor de sub sceptrul habsburgic decât o constituŃiune scoasă în
consensul federativ”63. Cât despre ConfederaŃia danubiană, propusă de revoluŃionarii maghiari
domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Densuşianu consideră că ea s-a născut moartă deoarece
democraŃii maghiari nu urmăreau prin alianŃa cu românii şi sârbii decât eliberarea Ungariei de sub
habsburgi, încercând totodată şă-şi perpetueze hegemonia naŃională asupra Banatului şi
Transilvaniei. O reală conciliere cu românii nu se va putea realiza, conchide N.Densuşianu, decât
59
George Cipăianu, VincenŃiu Babeş (1821-1907), Editura Facla, Timişoara, 1980, p.87-88.
60
„FederaŃiunea”, an I, 1868, nr.4, 8/20 ianuarie, p.13.
61
Idem, an I, 1868, nr.1, 3/15 ianuarie, p.1.
62
Nicolae Densuşianu, Poporul român în federaŃiune, în Idem, an I, 1868, nr. 114 şi 115, p.149-150 şi 454-455; nr.122-
123, p.481-482 şi 487-488.
63
„FederaŃiunea”, an I, 1868, nr. 114 şi 115, p.482
99
printr-o federaŃie care se va realiza cu liberul consimŃământ al românilor, în care fiecare naŃiune să
beneficieze de propriul teritoriu naŃional şi de legislaŃie proprie64.
Tot în gazeta lui Alexandru Roman debutează Mihai Eminescu ca analist politic cu trei
articole reŃinute de exegeŃii scrierilor sale politice: „Să facem un congres”65, „În unire e tăria”66 şi
„Echilibrul”67, toate trei semnate cu pseudonimul Varro. După cum însuşi mărturiseşte într-un
manuscris citat de I.CreŃu, unul dintre editorii operei sale, „În articolul « Echilibru » publicat în
FederaŃiunea (Nr.38 şi 39, mai 1870) am susŃinut autonomia Transilvaniei, fărâmarea dualismului,
a unei forme ce contrazice natura obiectivă a monarhiei, dreptul ce-l are fiecare popor de a-şi
determina voinŃa prin legi şi de a avea un propriu organ pentru formularea acestor voinŃe, o
legislatură. Acest articol a dat ansă (motiv - n.n.) procurorului public din Pesta de a mă cita la
judecătoria de instrucŃie. Tot în acea lună am publicat un articol asupra conchemării unui
congres”68.
Pronunciamentul de la Blaj
În mediul românesc din Transilvania, după deruta provocată de desfiinŃarea Dietei de la

Sibiu şi anularea brutală a hotărârilor sale, prima reacŃie coerentă la instaurarea dualismului a fost
Pronunciamentul de la Blaj, semnat la 15 mai 1868 de un grup de intelectuali români în frunte cu
George BariŃiu69.
Dat publicităŃii chiar în ziua în care, cu două decenii în urmă, naŃiunea română adunată pe
Câmpia LibertăŃii îşi proclama dreptul la existenŃă, Pronunciamentul declara că românii rămân
neclintiŃi la principiile şi revendicările formulate în chip solemn la Adunarea de la 3/15 mai 1848.
Prin urmare autorii cer în numele naŃiunii române: 1 – Autonomia Transilvaniei pe baza Diplomei
leopoldine şi a SancŃiunii pragmatice; 2 – Recunoaşterea şi aplicarea legilor Dietei de la Sibiu din
1863 – 1864 şi 3 – Redeschiderea dietei Transilvaniei pe baza adevăratei reprezentări populare,
adică drepturile pierdute cu prilejul încheierii pactului dualist.
Documentul a fost publicat de Gazeta Transilvaniei, Telegraful român, FederaŃiunea şi alte
ziare româneşti, drept pentru care Iacob Mureşianu, profesorul I.Micu – Moldovan şi redactorul
FederaŃiunii, Alexandru Roman au fost trimişi în judecată. Începea, astfel, represiunea politică a
guvernelor ungureşti asupra celor care ridicau glasul împotriva dualismului, apărat cu tenacitate de
întreg aparatul statului construit pe acest sistem constituŃional. Acest exclusivism naŃional afirmat
prin legislaŃie, instituŃii, societăŃi culturale, presă, îşi avea explicaŃia în însuşi procesul formării şi
afirmării naŃiunii maghiare.
În toată perioada istoriei lor moderne, ungurii au beneficiat de o ideologie naŃională
coerentă, bine structurată, cu Ńinte precise şi uşor de înŃeles de către popor. Ea îşi avea rădăcinile în
evoluŃia istorică a naŃiunii, ale cărei hotare erau trasate puternic în conştiinŃe de mitul Regatului
Sfântului Ştefan, investit cu misiune apostolică în acest spaŃiu al Europei centrale şi de răsărit, a fost
consacrată în programul RevoluŃiei maghiare de la 1848 şi instituŃionalizată prin dualismul austro-
ungar din 1867. NaŃiunea maghiară venea din istorie cu conştiinŃa supremaŃiei nobiliare maghiare în
comitate, în diete şi provinciile istorice, cu Aprobatele şi Compilatele, cu diplomele imperiale ce le
legitimau această supremaŃie faŃă de celelalte popoare ce se trezeau la viaŃa naŃională. Din etalarea
triumfătoare a acestui naŃionalism, care a transformat mândria naŃională în exclusivism naŃional, s-
au plămădit visurile statului naŃional unitar maghiar şi ale naŃiunii politice maghiare, cu tot
eşafodajul legislativ, politic, social şi cultural pus în slujba omogenizării naŃiunii maghiare prin
deznaŃionalizarea românilor, sârbilor, slovacilor, rutenilor, germanilor şi a altor grupuri etnice din
64
Idem, an I, 1868, nr.122-123, p.482.
65
„FederaŃiunea”, an III, 1870, 5/17 aprilie, 1870, p.1.
66
Idem, an III, 1870, 10/22 aprilie, 1870, p.1.
67
Idem, an III, 1870, nr. 38, 22 aprilie/4 mai şi nr. 39, 29 aprilie/11 mai, 1870, p.1.
68
M.Eminescu, op.cit., p.587.
69
T.V.PăcăŃian, Cartea de aur, Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1906, vol.IV, p.354-355.
100
cuprinsul Ungariei istorice. „Minden ember legyen ember és magyar”70 - lozinca contelui Záy sau
etichetările naŃionaliştilor unguri la adresa celorlalte popoare pe care le-au supus – care îl supărau
într-atât pe George BariŃiu încât le-a imortalizat în opera sa fundamentală PărŃi alese din istoria
Transilvaniei pe două sute de ani în urmă - s-au metamorfozat în perioada dualistă în strategii care,
căutând să crească forŃa naŃiunii maghiare, deveneau odioase în ochii naŃionalităŃilor ce se
încăpăŃânau să-şi afirme identitatea proprie în numele aceloraşi principii în virtutea cărora mândra
naŃiune maghiară şi-a vărsat sângele în 1848-1849.
Organizare politică la românii din Transilvania şi Ungaria
Cea mai importantă urmare pe plan politic a instaurării dualismului pentru românii din
Transilvania şi Ungaria, a fost constituirea partidelor naŃionale. Ele aveau menirea să reprezinte
cadrul organizatoric de afirmare a voinŃei politice a naŃiunii în condiŃiile în care legile fundamentale
promulgate de noul regim nu Ńineau seamă de dorinŃele naŃionalităŃilor Ńării. Datorită tacticilor
deosebite adoptate de fruntaşii românilor din Transilvania – adepŃi ai pasivismului politic şi a celor
din Ungaria – adepŃi ai participării la viaŃa politică a Ńării, au luat fiinŃă două partide naŃionale
româneşti. Primul a fost cel al românilor din Banat şi Ungaria, care a luat fiinŃă la conferinŃa
naŃională din Timişoara în 26 ianuarie/7 februarie 1869. Printre punctele programului politic
adoptat cu acest prilej se preconiza necesitatea reglementării problemei naŃionale în Ungaria, în
forma preconizată de proiectul legii naŃionalităŃilor elaborat şi înaintat dietei din Pesta în 1867. De
asemenea, programul respingea unirea Transilvaniei cu Ungaria, tot în virtutea unui articol din
amintitul proiect de lege71.
Peste scurt timp, românii din Transilvania, adunaŃi în conferinŃa naŃională la Miercurea
Sibiului, la 26-27 februarie/7-8 martie 1869, au constituit Partidul NaŃional Român.din
Transilvania, aşezat pe principiul pasivismului. Şi programul politic al transilvănenilor respingea
unirea Transilvaniei cu Ungaria şi proclama drept principal obiectiv recunoaşterea autonomiei
principatului. Peste ani, în conferinŃa naŃională de la Sibiu din 12-14 mai 1881 cele două partide
naŃionale au fuzionat sub numele de Partidul NaŃional Român, adoptând principiul federalizării
monarhiei, prin înscrierea în programul său a autonomiei Transilvaniei. În aceste condiŃii căile
luptei politice împotriva dualismului se reduceau la memorandumuri adresate împăratului, la
informarea opiniei publice europene asupra racilelor dualismului şi la menŃinerea trează a
conştiinŃei naŃionale. La înfăptuirea acestor obiective a contribuit - alături de presa naŃională - şi
literatura politică, în care s-au remarcat Simion BărnuŃiu, Al.Papiu Ilarian, VincenŃiu Babeş, Eugen
Brote, Ioan Slavici şi Aurel C.Popovici.
Literatura istorică şi social politică în apărarea autonomiei şi federalismului
Într-un remarcabil studiu dedicat evoluŃiei conceptelor de naŃiune şi naŃionalism în spaŃiul

european şi românesc istoricul clujean Camil Mureşanu remarca faptul că, începând de pe vremea
memoriilor lui Inochentie Micu-Clain, din deceniile patru şi cinci ale secolului al XVIII-lea ,
Transilvania a devenit centrul spiritual al românismului. În acest context, „pentru o sută cincizeci de
ani următori, creaŃia spirituală a românilor ardeleni va construi variante pe tema politico-naŃională,
va fi, în esenŃă, o creaŃie militantă pentru salvgardarea fiinŃei naŃionale” 72.
Una dintre constantele operei istorice a Şcolii Ardelene şi a urmaşilor săi paşoptişti a fost
situarea consecventă pe principiile federalismului.
70
„Fiecare om să fie om şi maghiar”.
71
George Cipăianu, op.cit., p.42
72
Camil Mureşanu, NaŃiune, naŃionalism. EvoluŃia naŃionalităŃilor, Centrul de Studii Transilvane, FundaŃia Culturală
Română, Cluj-Napoca, 1996, p.303.
101
Ideologia naŃională a românilor din Imperiul Habsburgic a evoluat, începând de la primele
manifestări programatice şi până la începutul secolului al XX-lea, pe două planuri distincte. Primul
urmărea impunerea postulatului recunoaşterii naŃiunii române, a limbii şi confesiunilor sale, pe
picior de egalitate cu celelalte naŃiuni din Transilvania. Regăsim aceste deziderate în petiŃiile lui
Inochentie Micu Clain, în „Supplex Libellus Valachorum”, în programul de la Blaj sau în
documentele şi actele legislative ale Dietei de la Sibiu din 1863-1864. Cu filiaŃie europeană în
ideologia iluministă şi a revoluŃiei franceze, sintetizat în lozinca „Libertate, Egalitate, Fraternitate”,
conceptul egalei îndreptăŃiri – aşa cum este adaptat de cărturarii români nevoilor naŃiei lor – are
evidente trimiteri la sistemul constituŃional de sorginte medievală din Principatul Transilvaniei,
bazat pe privilegiile celor trei naŃiuni („unio trium nationum”) şi a celor patru religii recepte. Cele
trei „naŃiuni”, în sensul medieval al termenului, cuprindeau elementele privilegiate ale ungurilor,
saşilor şi secuilor, coalizate împotriva Ńărănimii răsculate la 1437, în marea ei majoritate iobagi
români. Cele patru religii „recepte”, adică legal recunoscute, erau catolicismul, luteranismul,
bisericile calvină şi unitariană, adică religiile aceloraşi trei naŃiuni privilegiate. În fapt, pe parcursul
istoriei, „unio trium nationum”, împreună cu întregul sistem legislativ al Principatului, erau
îndreptate împotriva românilor deposedaŃi de orice drepturi şi privilegii, cu toate că formau
populaŃia cea mai veche şi cea mai numeroasă a Transilvaniei. Întreaga literatură istorică
românească, începând de la reprezentanŃii Şcolii Ardelene şi încheind cu opera lui Aurel
C.Popovici, este dominată de acest contencios.
Dacă până la 1848-1849, revendicările românilor vizau obiective naŃionale şi sociale fără o
raportare la un anumit teritoriu, după experienŃa pasageră a unirii Transilvaniei cu Ungaria, în mai
1848 şi, mai cu seamă, după instaurarea dualismului, repertoriul ideologiei naŃionale se îmbogăŃeşte
cu o componentă teritorială. Fie că este vorba de autonomia Transilvaniei, fie de autonomia
teritoriilor locuite majoritar de românii din monarhie – ideea este prezentă în memorii, programele
partidelor naŃionale în presă şi în literatură. Proiectele federaliste ale lui Aurel C.Popovici vor
reprezenta momente de referinŃă ale acestei componente a mişcărilor de emancipare naŃională a
românilor.
La 1848 Simion BărnuŃiu şi-a construit neegalatul discurs din catedrala de la Blaj ca un
protest energic împotriva preconizatei uniuni a Transilvaniei cu Ungaria73. Libertatea nu putea să fie
decât libertate naŃională iar naŃiunea nu poate să trăiască fără limbă, cultură, credinŃe şi teritoriu
naŃional. Din experienŃele revoluŃiilor de la 1848-1849, Simion BărnuŃiu, Alexandru Papiu Ilarian şi
urmaşii lor au tras concluzia după care principalul obstacol în calea câştigării drepturilor şi
revendicărilor naŃiunii române, posibile de atins printr-un federalism liberal pe criterii naŃionale,
este pretenŃia de hegemonie a Ungariei asupra teritoriilor şi a naŃiunilor cuprinse între graniŃele
Regatului Sfântului Ştefan. Plata independenŃei şi a constituŃionalismului unguresc însemna pentru
români pierderea naŃionalităŃii, ceea ce naŃiunea română, trezită la viaŃă, nu putea accepta. Este
demonstraŃia pe care o face şi Alexandru Papiu Ilarian în lucrarea IndependenŃa constituŃională a
Transilvaniei, publicată la Iaşi în 1861. Era vremea când, în urma eşecului guvernării absolutiste a
lui Bach, apăreau semnele liberalismului şi a revenirii la federalizarea imperiului, pe baza
principiului istoric. În acelaşi context, VincenŃiu Babeş publică la Viena studiul Die Sprach – und
Nationalitätenfrage in Ossterreich bei einen Romänien, apărut în august 1860 şi în ediŃie
românească74. Cartea a reprezentat afirmarea lui VincenŃiu Babeş în mişcarea naŃională a românilor
din Ungaria şi Transilvania. Scrisă şi publicată cu câteva luni înaintea diplomei din octombrie 1860,
când se pregătea revenirea la federalismul istoric, cartea lui VincenŃiu Babeş a reprezentat un
adevărat program politic propus românilor, după eşecul revoluŃiei de la 1848-1849. Autorul
combate tendinŃele manifestate în rândul oamenilor politici maghiari de refacere a unei Ungarii
autonome în graniŃele Regatului Sfântului Ştefan. VincenŃiu Babeş considera că această evoluŃie
istorică încalcă drepturile şi interesele popoarelor nemaghiare şi reprezintă un pericol pentru
românii din monarhie. El pledează pentru continuarea liniei politice adoptate de români în cursul
revoluŃiei din 1848-1849, chemând la unitatea forŃelor din cadrul mişcării naŃionale pentru a bara
73
Grigore Beldean, Simion BărnuŃiu. Idei social – politice, Casa de Editură şi Presă Tribuna, Sibiu, 1998, p.76 şi urm.
74
VincenŃiu Babeş, Cauza limbelor şi a naŃionalităŃilor în Austria pertractată de către români, Viena, 1860, 89 pagini.
102
calea dualismului. Programul său se pronunŃa şi împotriva federalismului pe criteriul autonomiei
provinciilor istorice care trebuia înlocuit cu autonomia pe criterii naŃionale. Aceasta însemna, în
accepŃiunea lui VincenŃiu Babeş, „corp naŃional”, drepturi egale pentru toate naŃiunile imperiului,
teritoriu naŃional şi reprezentare proporŃională în organul legislativ al imperiului a celor zece
naŃionalităŃi (germanii, cehii şi slovacii, maghiarii, italienii, românii, rutenii, polonezii, croaŃii,
sârbii şi slovenii)75. Aurel C.Popovici va dezvolta această idee a federalizării monarhiei pe baza
egalităŃii dintre naŃiunile ce o compun.
Nu este lipsit de semnificaŃie faptul că, în condiŃiile în care dieta Ungariei se pregătea să
dezbată şi să sancŃioneze legile privind unirea Transilvaniei cu Ungaria şi legea naŃionalităŃilor, în
vara şi toamna anului 1868, FederaŃiunea publică integral discursul lui Simion BărnuŃiu din 2/14
mai 1848 din catedrala Blajului76, precum şi ample extrase din cartea lui Alexandru Papiu Ilarian,
IndependenŃa constituŃională a Transilvaniei77.
Odată cu escaladarea contradicŃiilor dualismului şi cu declanşarea mişcării memorandiste
are loc şi revirimentul literaturii social – politice româneşti. Ea se leagă de numele veteranului
George BariŃiu, precum şi a mai tinerilor Nicolae Cristea, Ioan Slavici, Eugen Brote sau Aurel
C.Popovici.
Memorandumul, considerat de iniŃiatorii şi contemporanii săi principalul document
programatic al mişcării naŃionale de la sfârşitul secolului XIX, a fost precedat şi urmat de scrieri
care îşi propuneau să detalieze ideile documentului, să ofere opiniei publice din cuprinsul monarhiei
austro-ungare, din România şi din Europa, informaŃiile necesare receptării în cunoştiinŃă de cauză a
acŃiunilor protestatare ale românilor. MenŃionăm în acest context scrierile lui Ioan Slavici, Românii
din regatul ungar şi politica maghiară, apărută în broşură în ianuarie 189278, precum şi Ardealul.
Studiu istoric, apărut mai întâi ca o serie de articole în ziarul „CorespondenŃa română”, unde Ioan
Slavici era redactor, apoi în broşură, în anul 189379. În ambele lucrări Ioan Slavici este un fervent
critic al dualismului şi apărător al autonomiei Transilvaniei, pledând, totodată, pentru necesitatea
înŃelegerii între români şi maghiari, drept soluŃie pentru consolidarea monarhiei. Dar, această
apropiere sinceră între români şi maghiari nu va fi cu putinŃă decât după ce românilor li se vor da
garanŃii sigure că în viitor legile, ori şi care vor fi ele, vor fi aplicate cu bună credinŃă. Aceste
garanŃii sunt, în accepŃiunea lui Slavici, autonomia Ardealului, o lege electorală democratică, egala
îndreptăŃire a tuturor naŃionalităŃilor pe plan politic, economic, şcolar, cultural, religios80. ConcepŃia
federalistă a lui Slavici se apropia mai mult de federalismul istoric al lui Iosif al II-lea, Schmerling
şi Hohenwart, decât de modelul federativ bazat pe delimitarea naŃionalităŃilor, preconizat de
V.Babeş şi proiectat de Aurel C.Popovici. El dorea „o monarhie habsburgică unitară şi organizată
ca o confederaŃie de popoare”81, în timp ce proiectele lui Aurel C.Popovici nu Ńineau cont de dreptul
istoric ci de principiul naŃional ca bază a reorganizării constituŃionale a monarhiei. Nici meditaŃiile
politice ale lui Nicolae Cristea din eseul La Ńintă82, nici critica dualismului prezentă în volumul al
III-lea al monumentalei lucrări a lui George BariŃiu, PărŃi alese din istoria Transilvaniei nu
depăşesc ca orizont federalist formularea autonomiei acesteia în cadrul monarhiei reorganizate prin
renunŃarea la dualism.
O lucrare de referinŃă în bibliografia problemei naŃionale româneşti în Transilvania şi
Ungaria este cartea lui Eugen Brote, tipărită la Berlin, în limba germană, cu titlul Die rumänische
Frage în Siebenbürgen und Ungarn. Eine politische Denkschrif, în 1895. În acelaşi an, cartea apare
şi în limba română cu titlul Un memoriu politic. Cestiunea română în Transilvania şi Ungaria83.
Lucrarea, temeinic elaborată şi însoŃită de 445 pagini de documente, a fost premiată de Academia
75
George Cipăianu, op.cit., p.30-31.
76
„FederaŃiunea” (Budapesta), an I, 1868, nr.115 şi urm. (august – septembrie).
77
Idem, an I, 1868, nr.161, 3/15 noiembrie şi urm.
78
Ioan Slavici, Românii din Regatul Ungar şi politica maghiară, Bucureşti, Lito-Tipografia Carol Göbl, 1892, p..46
79
Idem, Ardealul. Studiu istoric, Bucureşti, Tipografia şi fonderia de litere Thoma Basilescu, 1893, 147 p.
80
Idem, Românii din Regatul Ungar...., în volumul Ioan Slavici, Opere, vol.XIII, p.75.
81
Ibidem, p.96
82
Nicolae Cristea, La Ńintă. MeditaŃiune politică, Sibiu, Institutul Tipografic T.Liviu Albini, 1895, 73 p.
83
Eugen Brote, Cestiunea română în Transilvania şi Ungaria, Bucureşti, Tipografia VoinŃa NaŃională, 1895.
103
Română, beneficiind de o largă difuzare în străinătate. În anul 1896 apare o ediŃie în limba italiană
iar ziare şi reviste franceze şi germane consideră oportună recenzarea ei, în condiŃiile în care în
opinia publică europeană nu se stinseseră ecourile proceselor Replicei şi al Memorandumului84.
ApariŃia cărŃii a fost sprijinită moral şi financiar de către D.A.Sturdza, în contextul campaniei
declanşate pentru înlăturarea de la guvernare a Partidului Conservator, în cadrul căreia, agitarea
problemei naŃionale româneşti din Ardeal a reprezentat o latură a strategiei Partidului Liberal aflat
la vremea aceea în opoziŃie. Pe linia tradiŃiei literaturii istorico-politice româneşti paşoptiste, Eugen
Brote apără autonomia Transilvaniei pe baza dreptului istoric. Alături de consistentul aport
documentar, statistic şi istoric legat de apărarea legitimităŃii luptei naŃiunii române din Transilvania
şi Ungaria pentru recunoaşterea drepturilor sale în cadrul monarhiei, Eugen Brote aduce importante
contribuŃii în cunoaşterea de către opinia publică a ofensivei maghiarismului împotriva drepturilor
naŃionalităŃilor conlocuitoare, concretizată în acŃiunile revoluŃiei maghiare, în pactul dualist şi în
legislaŃia clădită pe bazele acestui aranjament făcut fără asentimentul celorlalte popoare ale
Ungariei. Cartea cuprinde pagini inedite în literatura politică românească de până atunci despre
constituirea mecanismului ideologic al impunerii supremaŃiei naŃionale, culturale şi politice
ungureşti, inclusiv prin analiza organizării emigraŃiei maghiare kossuthiste85. Cu tot stilul său, pe
alocuri greoi, cartea este una dintre apariŃiile editoriale deosebite din literatura naŃional – politică
românească din Transilvania ultimului deceniu al secolului al XIX-lea.
Federalismul Tribunei
Din întreaga presă românească din Transilvania şi Ungaria, cotidianul sibian Tribuna, alături
de FederaŃiunea de la Budapesta, a fost susŃinătorul cel mai consecvent al principiului federalizării
monarhiei dualiste.
Cotidian preponderent politic, organ oficial al Partidului NaŃional Român, Tribuna a apărut
la 14/26 aprilie 1884. Cu o întrerupere scurtă, între 5 decembrie 1893 şi 4 ianuarie 1894, cauzată de
o suită de evenimente cunoscute sub genericul de „criza Tribunei”, ziarul a apărut la Sibiu până la
16/28 aprilie 1903, marcând o etapă însemnată atât pentru mişcarea naŃională a românilor din
Transilvania şi Ungaria, cât şi pentru istoria ziaristicii româneşti.
Tribuna a luat fiinŃă din iniŃiativa unui grup de intelectuali şi negustori români din Sibiu şi
Braşov, printre care Ioan Bechnitz, fraŃii Aurel şi Eugen Brote, Diamandi Manole, Simeon
Mărginean, a tinerilor grupaŃi în anii premergători la Telegraful Român şi la Foişoara Telegrafului
Român, nemulŃumiŃi de înlăturarea de la conducerea publicaŃiei a lui Nicolae Cristea86.
În vederea editării ziarului gruparea tribuniştilor a întemeiat Institutul Tipografic, ca
societate pe acŃiuni, pusă sub administraŃia lui Aurel Brote care era şi director al SocietăŃii de
asigurare Transilvania87. La conducerea Tribunei a fost chemat de la Bucureşti Ioan Slavici,
cunoscut adept al ideologiei junimiste, colaborator consecvent al foilor sibiene, dar şi apropiat de
Partidul NaŃional Liberal din România, al cărui conducător I.C.Brătianu, în fruntea guvernului
liberal, semnase în 1883 aderarea tânărului stat român la Tripla AlianŃă. Apropierea României de
Germania şi Austro-Ungaria aducea în prim planul politicii externe a guvernelor de la Bucureşti
situaŃia românilor din monarhia austro-ungară ca barometru sensibil al raporturilor dintre Ńările
Triplei AlianŃe şi ca element catalizator al confruntărilor politice dintre putere şi opoziŃie. Venirea
lui Ioan Slavici la Sibiu în fruntea grupării de la Tribuna poate fi interpretată ca un indiciu al
încercării guvernului român de a controla mişcarea naŃională a românilor de peste munŃi88.
84
Lucian Boia, Eugen Brote (1850-1912), Editura Litera, Bucureşti, 1974, p.118.
85
Eugen Brote, op.cit., p.46 şi urm.
86
Ioan Slavici, Tribuna şi tribuniştii, în vol. Idem, Opere, Scrieri social – politice, istorice, etnografice, Editura
Minerva, Bucureşti, 1984, vol.XIII, p.202-203.
87
Ibidem, p.2005. Vezi şi I.Slavici, „Tribuna” d-lui dr.I.RaŃiu Explicări documentare, Orăştie, 1896, p.4; Vezi şi
E.Brote, op.cit., p.154.
88
Lucian Boia, op.cit., p.53.
104
În vremea când se petreceau aceste evenimente, Aurel C.Popovici avea douăzeci şi unu de
ani şi se pregătea să-şi ia bacalaureatul la Liceul din Beiuş. Cu toate acestea , Tribuna, cu orientarea
sa prohabsburgică, cu atitudinea sa critică la adresa politicii guvernelor ungureşti faŃă de români,
sprijinitoarea mişcării memorandiste, va avea o influenŃă deosebită asupra lui A.C.Popovici şi a
celorlalŃi tineri studioşi din monarhie. Radicalizarea luptei naŃionale de la începutul anilor '90 ai
secolului al XIX-lea este, în mare măsură, opera Tribunei.
În Tribuna au găsit tinerii români din universităŃile imperiului cel mai avizat sprijin mediatic
în mişcarea Replicei, iniŃiată de Aurel C.Popovici, în vara anului 1891.
Chiar în articolul program din primul număr intitulat „Cătră publicul român”, întemeietorii
Tribunei afirmă că se vor situa pe poziŃia revendicării autonomiei Transilvaniei, considerată una
dintre formele prin care majoritatea românilor din Ńările supuse Coroanei Sfântului Ştefan îşi pot
conserva existenŃa naŃională89.
Treptat, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, sub influenŃa Replicei, Tribuna se
orientează programatic spre sprijinirea federalismului promovat de Aurel C.Popovici. Ziarul sibian
a fost vârful de lance al războiului mediatic pe care l-au purtat fruntaşii naŃionalişti români pentru
promovarea în rândul opiniei publice româneşti şi a celei din Europa a ideilor Memorandumului şi a
Replicei. Tribuna a urmărit îndeaproape odiseea principalului autor al Replicei, începând de la
constituirea nucleului de la Graz, trecând prin centrele universitare ale imperiului, pe la Curtea cu
juraŃi de la Cluj sau pe drumul exilului. Tribuna a făcut din Aurel C.Popovici erou popular. Ea a
preluat ideologia federalistă a acestuia şi a folosit-o ca argument politic pentru combaterea
dualismului şi pentru coagularea solidarităŃii naŃionalităŃilor oprimate din Ungaria.
Anul 1892 este, din punctul de vedere a îmbrăŃişării federalismului de către Tribuna, unul
decisiv. Sunt urmărite progresele realizate de federalismul slav în Austria90 sau paşii făcuŃi de
Irlanda pe drumul obŃinerii autonomiei, considerată ca un triumf al impunerii principiului
federalismului naŃional.
În aceeaşi ordine de idei se înscriu preocupările ziarului pentru impulsionarea alianŃei
naŃiunilor oprimate din Ungaria, pentru sprijinirea organizării Congresului naŃionalităŃilor (august
1895), încheiat cu adoptarea programului federalist.
Noua orientare, impusă de Aurel C.Popovici şi de generaŃia Replicei în mişcarea naŃională, a
fost foarte bine sintetizată de publicistul Teodor Raica91 într-un articol din Tribuna, intitulat
„Principiul naŃional şi politica de maghiarizare”: românii din Austro-Ungaria trebuie să se manifeste
pentru federalism şi contra dualismului. Calea de urmat este lupta; pentru că „drepturile se iau nu se
cerşesc”92.
Federalismul Tribunei, la fel ca şi cel al lui Aurel C.Popovici şi al adepŃilor săi, nu era
„federalismul istoric”, promovat de cehi, care în loc să conducă la egalitatea între naŃiunile
imperiului ar fi creat condiŃiile pentru multiplicarea dualismului. Acestui tip de federalism Tribuna
îi contrapune federalismul naŃional bazat pe delimitarea naŃionalităŃilor după graniŃele lor
etnografice, singura formă statală ce „poate da o consistenŃă sănătoasă şi viguroasă transformărilor
radicale care sunt inevitabile pentru monarhie”93.
Plasarea pe aceste coordonate publicistice explică interesul manifestat de cotidianul sibian
pentru opera politică a lui Aurel C.Popovici, pentru evoluŃia ideilor federaliste în monarhie, pentru
sprijinirea tendinŃelor de apropiere a naŃionalităŃilor nemulŃumite de aranjamentele constituŃionale
ale dualismului.
89
„Tribuna”, an I, 1884, nr.1, 14/26 aprilie, p.1
90
Idem, an IX, nr.291, 30 dec./11 ian. 1893, editorial Austria şi naŃionalităŃile. Vezi şi Idem, an X, 1893, nr.44, 26
febr./10 martie, p.1,editorial Federalismul în Austria.
91
Teodor Raica, n. la 1860 la HărŃău (Mureş – Turda). A absolvit Facultatea de drept a UniversităŃii din Cluj. Din 1885
a activat în Vechiul Regat. Pedagog şi publicist.
92
„Tribuna”, XV, nr.171, 6/18 august, 1898, p.685.
93
Vezi editorialul Transformări radicale în monarhie, în „Tribuna”, an XV, 1898, nr.159, 23 iulie/4 aug., p.1 şi nr.160,
24 iulie/5 aug., p.1.
105
2. Aurel C. Popovici – doctrinar al ideii naŃionale
EsenŃa chestiunii române în Transilvania şi Ungaria
Aproape întreaga operă a lui Aurel C.Popovici se circumscrie ideii naŃionale, „principiului
de naŃionalitate” în vocabularul epocii, precum şi a raporturilor sale cu diversele paliere ale
organismului social: stat, cultură, civilizaŃie, politică, economie, educaŃie, psihologie socială,
curente şi doctrine social – politice.
Impulsurile demersului său au pornit de la convingerea fermă, pe care şi-a format-o pe
parcursul anilor de tinereŃe după care naŃiunea română ajunsă la conştiinŃa de sine nu avea
posibilitatea afirmării existenŃei şi dezvoltării sale în cadrele constituŃionale ale Ungariei dualiste.
Ideea este exprimată cu claritate în prima contribuŃie importantă pe planul definirii concepŃiei lui
Aurel C.Popovici şi a generaŃiei sale în problema naŃională: Cestiunea română în Transilvania şi
Ungaria. Replica junimii academice române din Transilvania şi Ungaria la „Răspunsul” dat de
tinerimea academică maghiară la „Memoriul” studenŃilor universitari din România, apărută în
două ediŃii, în anul 1892. În linii generale, conŃinutul Replicei a fost expus într-unul din capitolele
anterioare ale prezentei lucrări. Deşi Replica s-a impus în istoriografia domeniului drept o lucrare
colectivă a studenŃimii române din centrele universitare ale imperiului, realizată sub coordonarea lui
Aurel C.Popovici, cu certitudine formulările primului capitol, intitulat „EsenŃa cestiunii române în
Transilvania şi Ungaria”, îi aparŃin acestuia. EnunŃurile sale fundamentale vor reprezenta tema
centrală a operei şi acŃiunii politice ale autorului pe parcursul întregii sale vieŃi. Chiar şi motto-ul
sub care este plasat acest capitol, aparŃinând unuia dintre exegeŃii ideii naŃionale, I.G.Blüntschli,
autor citat mereu de Aurel C.Popovici, este semnificativ pentru orientarea ideologică a studentului
de la Graz: „Primul şi cel mai firesc drept fundamental este totdeauna existenŃa omenească. Dar
care existenŃă omenească poate avea un drept mai întemeiat de la natură decât existenŃa
comunităŃii naŃionale ? (s.a.) Ea este întotdeauna baza existenŃei individuale şi o fundamentală
condiŃie a dezvoltării omenirii”94.
Acest capitol al Replicei porneşte de la constatarea că Ungaria, la fel ca Austria şi ElveŃia,
este un stat poliglot, adică un stat multinaŃional. NaŃionalităŃile care îl compun nu au putut fi nici
maghiarizate, nici germanizate deşi multe secole înainte sentimentul naŃionalităŃii era nul. Secolul al
XIX-lea, sub impulsul revoluŃiilor de la 1848-1849 şi al acŃiunii „principiului de naŃionalitate”, a
trezit în sânul naŃiunilor componente ale statului conştiinŃa naŃională. Din acest moment apare în
istoria imperiului problema cardinală a secolului, formulată de Aurel C.Popovici în felul următor:
„constituirea imperiului în raport cu trebuinŃele şi aspiraŃiile naŃionale ale tuturor popoarelor sale
constitutive de stat”95.
Între centralismul germanizator şi federalismul liberal râvnit de celelalte naŃiuni, la 1867 s-a
instaurat dualismul, fără consultarea voinŃei majorităŃii locuitorilor din imperiu. După un sfert de
secol de experienŃă dualistă, constata Aurel C.Popovici la 1892, nemulŃumirile s-au generalizat în
rândul naŃionalităŃilor supuse acestui experiment constituŃional. În Ungaria, toate năzuinŃele
naŃionalităŃilor se îndreptau spre principiul federalizării imperiului pe baza egalităŃii în drepturi. În
acest sens acŃionează „intima natură a principiului de naŃionalitate”, care primează în faŃa
pergamentelor învechite ale dreptului istoric. DeznaŃionalizarea, devenită ideologie şi practică de
stat, nu va putea decât să adâncească criza dualismului, accentuând contradicŃia între „ideea de stat
maghiar” şi „unitate culturală maghiară”, pe de o parte şi naŃionalităŃile conlocuitoare, pe de altă
parte96.
Sunt sintetizate în acest prim capitol al Replicei principalele direcŃii pe care le-a urmat opera
politică a lui Aurel C.Popovici: definirea „principiului de naŃionalitate”, analiza problemei naŃionale
94
I.G.Blüntschli, Allgemeine Staatslehre, EdiŃia V-a, Cotta, Stuttgart, 1875, p.95. Apud: Cestiunea română în
Transilvania şi Ungaria. Replica...., EdiŃia a II-a, 1892, p.1.
95
Replica...., p.1.
96
Ibidem, p.4-6.
106
în Austro-Ungaria, a specificului pe care ea o îmbrăca în Ungaria dualistă, demascarea crizei
dualismului, demantelarea politicilor duse de guvernele ungureşti pentru deznaŃionalizarea
propoarelor dintre graniŃele statului, precum şi căutarea soluŃiilor pentru depăşirea crizei în posibile
proiecte federaliste.
Principiul de naŃionalitate ( 1894). Originile şi definirea principiului naŃional
După stabilirea în capitala României, Aurel C.Popovici publică, în prima parte a anului
1894 două lucrări în care îşi expune doctrina naŃională: Principiul de naŃionalitate şi Cestiunea
naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria. Între cele două apariŃii editoriale există o
legătură organică. Prima reprezintă o abordare preponderent conceptuală a naŃiunii şi a conştiinŃei
naŃionale, pe când cea de a doua analizează felul în care principiul naŃional acŃionează în monarhia
Austro-Ungară.
Principiul de naŃionalitate97 are la bază conferinŃa cu acelaşi titlu pe care Aurel C.Popovici
a susŃinut-o la Ateneul Român, în 30 ianuarie 1894, din iniŃiativa lui V.A.Urechia.
ConştiinŃa naŃională
După cum era şi firesc, primul capitol al lucrării urmăreşte apariŃia şi afirmarea naŃiunii ca
formă modernă de organizare a societăŃii europene, precum şi a diferitelor încercări de definire a
acesteia.
La fel ca majoritatea teoreticienilor naŃiunii, Aurel C.Popovici plasează originile naŃiunii în
contextul afirmării şi răspândirii ideologiei RevoluŃiei franceze. În secolul al XIX-lea afirmă
A.C.Popovici, principiile libertăŃii şi egalităŃii cetăŃenilor în faŃa legii se transferă, treptat, de la
indivizi la grupuri ajunse la conştiinŃa individualităŃii lor într-un anumit spaŃiu geografic. Astfel
egalitatea dintre indivizi devine un bun colectiv când se afirmă ca principiu al egalităŃii dintre
naŃiuni. Autorii citaŃi de Aurel C.Popovici în susŃinerea acestui proces de constituire a „principiului
de naŃionalitate” sunt I.Novicov cu lucrarea La politique internationale, apărută la Paris în 1888 şi
André Cohut, cu studiul La naŃionalité publicat în 1866 în Revue de Deux Mondes.
Cauzele care au condus la afirmarea principiului naŃional, în accepŃiunea lui Aurel
C.Popovici, au fost: reacŃia statelor germane din vremea lui Frederic al II-lea (1740-1786) împotriva
expansiunii culturii franceze, politica de germanizate a Imperiului Habsburgic promovată de Iosif al
II-lea (1780-1790) şi insurecŃia naŃională a polonezilor împotriva dominaŃiei ruseşti (1830)98 .
După cum se poate observa, A.C.Popovici tratează apariŃia şi afirmarea ideologiei naŃionale
ca reacŃie la acŃiunea unor factori ce puneau în pericol specificul unor popoare cu vechi tradiŃii de
limbă şi cultură. Acest principiu, după care acŃiunea produce reacŃie, luat din dialectica naturii,
exprimată de curentul darwinismului social, va apare constant în arsenalul ideologic al lui Aurel
C.Popovici. Pe baza lui, autorul explică apariŃia problemei naŃionale în Europa secolului al XIX-lea,
mişcarea naŃională a românilor împotriva tendinŃelor de dominaŃie a guvernelor ungureşti în vremea
dualismului, dinamica evoluŃiei geopolitice europene sub imperiul dezvoltării şi afirmării
principiului de naŃionalitate.
În continuare, Aurel C.Popovici analizează caracteristicile distinctive ale naŃionalităŃii. În
acest scop trece în revistă diferite opinii ale predecesorilor. Din şcoala germană, cu trimitere
specială la Josef Held99, reŃine accentele puse pe importanŃa limbii naŃionale şi a comunităŃii
politice. A.C.Popovici consideră că limba este, într-adevăr, una dintre trăsăturile ce definesc o
naŃiune, dar nu singura hotărâtoare. Spre exemplu, irlandezii sunt o naŃiune deşi ei şi-au pierdut
limba. Nici comunitatea politică întruchipată de stat nu este un factor indispensabil existenŃei unei
naŃiuni.
97
Aurel C.Popovici, Principiul de naŃionalitate, Tipografia modernă, Gregoriu Luis, Editura autorului, Bucureşti, 1894,
45 p.
98
Ibidem, p.6-7
99
Josef Held, Grundanschaungen über Staat und Gesekschaft, Leipzig, Brockhaus, 1861.
107
Aurel C.Popovici se situează pe poziŃia şcolii italiene de drept internaŃional în problematica
definirii naŃiunii, considerând că factorul fundamental pentru ca un grup de oameni să se constituie
în naŃiune este conştiinŃa naŃională. În acest sens îl citează pe P.S.Mancini, al cărui punct de
vedere referitor la definirea conceptului de naŃiune şi-l însuşeşte întru totul: „CondiŃiunile istorice,
comunitatea teritoriului, originii şi a limbei nu sunt suficiente pentru a constitui completamente o
naŃionalitate aşa cum o înŃelegem noi. Aceste elemente sunt o materie inertă, capabile de viaŃă dar
în care încă nu a fost insuflat duhul vieŃii. Prin urmare acest spirit vital, această dumnezeiască
desăvârşire a fiinŃei unei naŃiuni, acest început al văditei sale existenŃe, consistă în conştiinŃa
naŃionalităŃii, în sentimentul ce ea îl are despre sine şi care face a se constitui în lăuntru şi a se
manifesta în afară”100. Această conştiinŃă naŃională, sentiment izvorât din fala şi mândria cea de
obşte, este motorul strădaniilor unei naŃiuni pentru libera sa dezvoltare în conformitate cu firea şi
înclinaŃiile sale specifice, susŃine Aurel C.Popovici. Ea este pârghia cea mai puternică ce
propulsează un popor spre împlinirea aspiraŃiilor sale101.
În continuare, A.C.Popovici analizează raporturile între conştiinŃa naŃională şi libertate,
inspirându-se de la înflăcăraŃii luptători italieni pentru libertate naŃională şi unitatea patriei lor. El
subliniază legitimitatea luptei pentru libertate a unui popor ajuns sub stăpânire străină şi oprit în
înfăptuirea aspiraŃiilor sale naŃionale. Această idee va fi dezvoltată în prima parte a următoarei sale
cărŃi, Cestiunea naŃionalităŃilor şi a modurilor soluŃionării sale în Ungaria, apărută în mai 1894, la
puŃin timp după Principiul de naŃionalitate. Aici autorul face o incursiune interesantă, în domeniul
psihologiei sociale, inspirat de Paolo Mantegazza102, cu referire la raporturile între iubire, ură,
plăcere şi durere, care nu aduce elemente relevante în raporturile conştiinŃei naŃionale cu libertatea.
NaŃionalism şi patriotism
Mai aproape de subiectul tratat este raportarea conştiinŃei naŃionale la patriotism. În

demersul său, A.C.Popovici împarte statele, adică patriile, în două categorii care diferenŃiază
sentimentele cetăŃenilor: state naŃionale, unde naŃionalitatea se suprapune graniŃelor statului şi
polinaŃionale, sau multinaŃionale. În prima categorie, ataşamentul indivizilor la stat este
necondiŃionat deoarece naŃiunea şi statul se identifică. În cazul statelor care includ între graniŃele lor
mai multe naŃionalităŃi, patriotismul se impune a fi nuanŃat. Acolo unde statul nu tratează cu aceeaşi
unitate de măsură naŃionalităŃile, unde unele dintre acestea se simt opresate, naŃionalistul nu poate fi
patriot, atâta timp cât patria sa politică întruchipată de stat reprezintă negarea naŃionalităŃii sale103.
Referirea autorului este la Ungaria vremii sale, unde românii din Transilvania, datorită situaŃiei în
care erau plasaŃi, nu puteau să contribuie cu dragă inimă la înflorirea unui stat care căuta să le nege
naŃionalitatea. FaŃă de un asemenea stat naŃionalităŃile nu pot decât, în cel mai bun caz, să fie
indiferente, afirmă Aurel C.Popovici, concluzionând: „Patria naŃionalistului adevărat este
naŃionalitatea sa şi teritoriul ei, fără consideraŃie de hotare politice”104. Dimpotrivă, când statul nu
numai că nu se opune drepturilor naŃionalităŃilor ce îl compun, ci le şi sprijină, devenind garantul
existenŃei şi afirmării lor, atunci naŃionalismul devine sinonim cu patriotismul, subliniază autorul.
Pe această idee işi va clădi Aurel C.Popovici proiectele federaliste. În statele polinaŃionale,
naŃionalismul este patriotismul particular al naŃionalităŃilor, care încă nu au ajuns a se constitui în
individualităŃi statale dar care tind spre acest scop105 – susŃine Aurel C.Popovici, argumentând cu
experienŃa naŃiunii italiene în drumul său spre unitatea patriei.
Atâta importanŃă acordă Aurel C.Popovici conştiinŃei naŃionale încât o consideră
echivalentul forŃei. Dezvoltarea ei este în funcŃie de libertăŃile pe care le acordă statul pentru
emanciparea naŃiunilor, de progresele culturale şi de gradul de inteligenŃă al poporului respectiv.
100
P.S.Mancini, Dirito internaŃionale, Ed.Marghieri, Napoli, 1873, p.35. Apud A.C.Popovici, op.cit., p.10.
101
Aurel C.Popovici, op.cit., p.13 şi urm.
102
Ibidem, p.13 şi urm.
103
Ibidem, p.17
104
Ibidem
105
Ibidem, p.18
108
Odată constituită, conştiinŃa naŃională devine o forŃă în egală măsură ofensivă, de afirmare a
drepturilor naŃiunii şi defensivă, de rezistenŃă la politicile de deznaŃionalizare şi la opresiune.
Mijloacele de dezvoltare a conştiinŃei naŃionale, în accepŃiunea lui Aurel C.Popovici, sunt
şcoala, literatura naŃională, istoria, economia, presa naŃională, asociaŃiile şi întrunirile publice,
aceleaşi cu cele folosite în statele naŃionale pentru afirmarea spiritului cetăŃenesc şi a opiniei
publice.
Legitimitatea revoluŃiei de eliberare naŃională
Din analiza întreprinsă asupra principiului naŃional şi a conştiinŃei naŃionale, Aurel

C.Popovici trage concluziile pe care le consideră apte să constituie arsenalul ideologic pentru
emanciparea şi unitatea naŃiunii române. El face apel la acele idei din bogata literatură a epocii care
neagă vechiul drept istoric pe care se clădeau pretenŃiile de hegemonie a naŃiunilor dominante din
Austro-Ungaria.
Autorii citaŃi în acest context sunt J.G.Fichte şi I.C.Blüntschli, din spaŃiul cultural german,
Mamiani, Albicini, Mancini, Cezare Balbo şi Luigi Palma, ideologi ai Rissorgimento-ului italian.
Concluzia la care îşi conduce Aurel C.Popovici cititorul este tranşantă: „Fiecare popor conştient
de naŃionalitatea sa şi locuind un teritoriu compact are dreptul de a se constitui, după propria
sa voinŃă într-o formă de stat independent sau de a se uni cu un alt astfel de stat pe baza
comunităŃii lor naŃionale”1o6.
Prin urmare, afirmarea conştiinŃei naŃionale a unei populaŃii pe un teritoriu compact conduce
la drepturi naŃionale imprescriptibile şi inalienabile, care aruncă în desuetitudine dreptul istoric.
Odată afirmat, principiul de naŃionalitate, al cărui suflet este conştiinŃa naŃională, nu dispare atâta
vreme cât nu va fi satisfăcut. Aurel C.Popovici face analogie între principiul naŃional şi libertatea
religioasă, pentru a demonstra perenitatea ideii naŃionale. Secole de-a rândul oamenii s-au războit şi
s-au omorât pentru apartenenŃa la religii deosebite. În epoca modernă, când principiul libertăŃii
credinŃelor religioase şi egalitatea cultelor au devenit o realitate unanim acceptată în societăŃile
moderne, războaiele religioase au dispărut de pe scena istoriei europene. Tot astfel, afirmă Aurel
C.Popovici, principiul de naŃionalitate nu va dispare din lume decât atunci când va fi satisfăcut107.
La un moment dat, Aurel C.Popovici afirmă vizionar că, deşi nu poate să spună cu siguranŃă cum se
vor rezolva chestiunile naŃionale, în sud-estul Europei vor avea loc mari şi radicale schimbări în
virtutea acestui principiu108. Astfel de incursiuni în viitor, efectuate pe baza analizei geopolitice a
prezentului din perspectiva acŃiunii principiului naŃionalităŃilor şi a jocului de interese ale marilor
puteri europene, apar mereu în opera lui Aurel C.Popovici. Cea mai mare parte dintre viziunile şi
prezumŃiile sale s-au realizat, astfel încât îl putem considera pe bună dreptate printre întemeietorii
futurologiei ştiinŃifice româneşti.
Pe baza postulatului acŃiunii principiului de naŃionalitate în statele multinaŃionale, în care o
naŃiune dominantă împiedică libera şi egala afirmare a altor naŃionalităŃi ajunse la o puternică
conştiinŃă de sine, Aurel C.Popovici formulează dreptul acestora la revoluŃie naŃională de eliberare,
drept „ultima ratio popullorum”109 pentru păstrarea individualităŃii naŃionale. Această răbufnire de
violenŃă revoluŃionară este surprinzătoare la Aurel C.Popovici, caracter vulcanic, e adevărat, dar
adept convins al principiilor conservatoare, al evoluŃiei naturale, lente, organice, a societăŃii
omeneşti, în general, şi a naŃiunilor, în special. L-au condus la aceste concluzii lectura atentă a lui
Blüntschli110, care legitimează dreptul la revoluŃie a popoarelor care şi-au epuizat mijloacele
paşnice de apărare a naŃionalităŃii, Luigi Palma111, care consideră că nu există nici un motiv care le-
1o6
Aurel C.Popovici, Principiul de naŃionalitate, p.21.
107
Ibidem, p.27
108
Ibidem, p.28
109
Ibidem, p.34, „Ultimul argument al popoarelor”
110
I.G.Blüntschli, Politik als Wissenschaft, Stutgart, Gotta, 1876, p.207. Apud A.C.Popovici, op.cit., p.34.
111
Luigi Palma, Il Principio di nationalitá nella moderna societá europea, Milano, Fratelli Treves, 1867, p.136 şi 147.
Apud A.C.Popovici, op.cit., p.35.
109
ar tăgădui acest drept popoarelor asuprite, sau Henry Thomas Bukle112, în opera căruia
A.C.Popovici găseşte argumentul caracterului moral al revoluŃiei naŃionale.
Iată principiul naŃionalităŃilor dus până la ultimele sale consecinŃe: dreptul natural al unei
naŃiuni de a-şi câştiga independenŃa chiar şi prin luptă cu arma în mână pentru a-şi făuri un stat
propriu sau pentru a se uni cu fraŃii, dacă aceştia există între alte graniŃe. De aici şi până la
formularea principiului autodeterminării naŃiunilor nu este decât un pas.
Dar, Aurel C.Popovici este conştient de faptul că pentru exercitarea dreptului la revoluŃie
naŃională este nevoie de putere. Fără ea, autonomia, federalizarea, unitatea naŃională sau chiar
rezistenŃa în faŃa politicilor de deznaŃionalizare nu au decât o valoare teoretică. Elementele care dau
vigoare şi putere sunt cele care contribuie la formarea conştiinŃei naŃionale (şcoală, economie,
finanŃe, cultură), cărora li se adaugă forŃa braŃelor, după împrejurări. La fel ca în natură şi în
societate există o permanentă luptă. Această luptă este însăşi esenŃa vieŃii, în timp ce liniştea şi
nepăsarea înseamnă decadenŃă şi moarte. EnunŃul este transferat de Aurel C.Popovici şi în sfera
luptelor naŃionale. Aici autorul descoperă o permanentă contradicŃie între „curentul etic”, factor
dinamizator al emancipării naŃionale şi „curentul dinamic”, cel al oprimării, al dominaŃiei, al
deznaŃionalizării113.
NaŃionalism şi globalizare
Deoarece şi la sfârşitul secolului al XIX-lea existau teorii şi curente globalizante, vestind o

integrare europeană totală prin topirea idiomurilor naŃionale într-o Europă cu un singur stat, o
singură limbă, o singură cultură, Aurel C.Popovici consideră necesară analiza raportului între
principiul de naŃionalitate şi cultură iar în cadrul acestei ordini de idei, între cultura naŃională şi
cosmopolitism. Capitolul prefigurează una dintre preocupările publicistice constante ale lui
A.C.Popovici, materializate în zeci de eseuri şi articole publicate în ziarele şi revistele vremii, în
care se războieşte, de pe meterezele culturii naŃionale, cu cosmopolitismul, democraŃia şi
globalizarea. O parte din aceste contribuŃii, au fost adunate de autor într-un controversat volum,
intitulat NaŃionalism sau democraŃie. O critică a civilizaŃiunii moderne, apărut în 1910.
Pentru Aurel C.Popovici principiul naŃional este principala stavilă în calea globalizării
Europei. El acŃionează ca un factor catalizator al culturii naŃionale, al instrucŃiunii publice puse în
slujba păstrării şi afirmării limbii, literaturii şi istoriei naŃionale, izvoare nesecate ale tuturor
sentimentelor de iubire de neam. „Numai prin asimilarea intensă a influenŃelor culturale străine
potrivite fondului propriu se poate produce o cultură naŃională specială”, consideră A.C.Popovici
ca o concluzie a raporturilor care trebuie să existe între cultura naŃională şi cosmopolitism114.
TendinŃa de nivelare culturală europeană este relativă şi contraproductivă, credea la 1894
Aurel C.Popovici, comentând cu maliŃiozitate: „Mai lipseşte ideea unei cazarme de la Gibraltar la
Camciatca, pentru ca monstruozitatea să fie perfectă”115.
Asimilarea naŃionalităŃilor
În două capitole ale cărŃii, Aurel C.Popovici analizează, din perspectiva afirmării
principiului naŃional, procesele asimilării, adică ale pierderii identităŃii naŃionale a indivizilor.
Această asimilare este de două feluri: naturală şi artificială.
Asimilarea naturală este un proces firesc, o formă a competiŃiei paşnice între popoare şi se
desfăşoară peste tot în lume, fără violenŃă. Acolo unde conştiinŃa naŃională este mai puternică,
asimilarea naturală se produce mai anevoios consideră, pe bună dreptate, autorul. Nu acest fenomen
implacabil îl preocupă pe A.C.Popovici, ci asimilarea artificială, pe care o consideră nedreaptă şi
112
Henry Thomas Bukle, History of civilisation in England and France, Spain and Scotland, Paris, < f.a.>, Apud
A.C.Popovici, op.cit., p.34.
113
A.C.Popovici, op.cit., p.37-39.
114
Ibidem, p.39
115
Ibidem, p.40
110
condamnabilă din toate punctele de vedere. Ea este „un război de cucerire, este declararea făŃişă a
luptei de rase, pe viaŃă şi pe moarte”116. Acestui fenomen al deznaŃionalizării forŃate, ridicată la
rangul de politică de stat, îi sunt dedicate numeroase pagini de către Aurel C.Popovici, fiind unul
dintre laitmotivele scrierilor sale. Replica junimii academice române îi dedică capitole întregi,
însăşi esenŃa documentului reprezentând demascarea prin exemple concrete a politicii statului şi a
societăŃii maghiare de desfiinŃare a naŃionalităŃilor. În Principiul de naŃionalitate abordarea este mai
mult teoretică, autorul încercând să surprindă esenŃa fenomenului deznaŃionalizării forŃate.
Arsenalul folosit în aceste scopuri vizează anihilarea conştiinŃei naŃionale, observă Aurel
C.Popovici. Prin adormirea sentimentului naŃional, treptat, naŃiunile se transformă în populaŃii
medievale amorŃite şi vulnerabile la ştergerea naŃionalităŃii. Metodele folosite de către stat sunt
numeroase, mergând de la reglementări constituŃionale până la represiune violentă. Printre cele
enumerate de Aurel C.Popovici sunt: tăgăduirea sau nerecunoaşterea naŃionalităŃilor ca factori
alcătuitori ai statului, impiedicarea reprezentării lor în conducerea treburilor obşteşti şi în
organismele statului, excluderea limbilor naŃionale din şcoli, administraŃie şi justiŃie, tăgăduirea
dreptului de liberă asociere şi a întrunirilor publice, îngrădirea libertăŃii de exprimare, persecutarea
personalităŃilor ce se opun117.
În lucrarea sa fundamentală Stat şi naŃiune. Statele-Unite ale Austriei-Mari, Aurel
C.Popovici va relua problematica asimilării, de această dată din perspectiva politicii guvernelor
dualiste ungureşti de deznaŃionalizare forŃată a românilor şi a ideologiei naŃionaliste pe care s-a
fundamentat.
Socialismul şi naŃiunile
Un insolit capitol al lucrării lui Aurel C.Popovici se referă la raportul între socialism şi
principiul naŃional118. El pleacă de la afirmaŃiile unor analişti ai fenomenului după care socialismul
va înăbuşi ideea naŃională. Aurel C.Popovici neagă acest lucru. Pornind de la premiza conform
căreia nici aspiraŃiile socialismului nu sunt decât o etapă mai avansată a afirmării principiilor
egalitariste în societatea industrială, autorul este de părere că şi în cazul triumfului acestor idei şi a
împărŃirii egale a roadelor muncii, oamenii nu se vor mulŃumi numai cu „traiul fizic”, având nevoie
de hrana spirituală care Ńi-o oferă apartenenŃa la o naŃiune. El avansează ideea, regăsită în experienŃa
socialismului central şi est european de după al doilea război mondial, conform căreia „dacă până la
eventualul triumf al socialismului chestiunile naŃionale nu vor fi rezolvate, ele vor continua a crea
dificultăŃi şi statelor sociale”119. Problema îl va preocupa şi în anii următori.
Ca un interesant amănunt biografic notăm preocuparea lui Aurel C.Popovici pentru
cunoaşterea fenomenului mişcării socialiste. Karl Marx este unul dintre ideologii socialismului
cunoscuŃi şi citaŃi de Aurel C.Popovici. La fel şi Karl Liebknecht, la ale cărui discursuri din
parlamentul de la Berlin, face referiri în „Principiul de naŃionalitate”120 sau socialiştii austrieci, la
ale căror întruni A.C.Popovici a participat în perioada studenŃiei sale. Prietenul şi discipolul său,
Alexandru Vaida Voevod mărturisea că abaterea sa de pe calea îmbrăŃişării idealurilor socialiste i se
datorează lui Aurel C.Popovici. De altfel, socialismul austriac va legitima programatic principiul
federalizării imperiului pe criterii naŃionale.
Aurel C.Popovici este adeptul îmbinării obiectivelor emancipării şi unităŃii naŃionale cu
echitatea socială într-un stat în care întreaga naŃiune să poată să se bucure de libertate şi
prosperitate. „A schimba principiul de naŃionalitate în sensul de a schimba stăpânirea străină cu
robia naŃională ar însemna să schimbăm lanŃurile, atârnând numai tricolorul nostru de ele - ceea ce
ar constitui o crimă contra sângelui nostru” – afirma Aurel C.Popovici, în faŃa auditorilor săi de la
Ateneul Român în acel sfârşit de ianuarie al anului 1894, continuând: „Când din principiul de
116
Aurel C.Popovici, Principiul de naŃionalitate, p.31
117
Ibidem, p.31-33.
118
Ibidem, p.41-44.
119
Ibidem, p.42
120
Ibidem, p.43
111
naŃionalitate derivăm drepturi de autonomie şi de unitate, trebuie să fim gata a folosi această
biruinŃă pentru ca întreg corpul naŃiunii să aibă parte de ele”121.
*
* *
Aurel C.Popovici aşează, după cum se poate uşor constata, în prim planul analizei sale
principiul naŃional, un concept abstract, nu naŃiunea ca atare. Ea se obiectivează şi se transformă
dintr-o masă amorfă de indivizi într-o formă coerentă şi conştientă de organizare socială prin
acŃiunea principiului naŃional, care o însufleŃeşte prin formarea conştiinŃei naŃionale.
Principiul de naŃionalitate este investit de către autor cu funcŃii multiple: El este factorul
catalizator al formării naŃiunilor moderne, el acŃionează asupra indivizilor şi grupurilor,
dezvoltându-le conştiinŃa naŃională, el conduce la edificarea culturii naŃionale şi, în fine, ca un
corolar al celorlalte, este un principiu formator de state.
Este importantă şi constatarea, subliniată mereu de Aurel C.Popovici, după care, la fel ca în
cazul principiului libertăŃii credinŃelor religioase, principiul naŃional, odată afirmat, nu îşi va înceta
acŃiunea până ce nu vor dispărea cauzele care i-au determinat apariŃia, impunând libertatea,
egalitatea şi unitatea naŃională.
3. Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria (1894)

Când a luat drumul exilului, Aurel C.Popovici a plecat cu un mandat imperativ din partea
conducerii Partidului NaŃional, pe care şi l-a asumat: să continue activitatea de demistificare a
politicii guvernelor ungureşti în raport cu naŃionalităŃile, incluzând în această sferă şi critica
dualismului ca fundament constituŃional al monarhiei habsburgice. Aurel C.Popovici era mai util
mişcării naŃionale în libertate decât ca martir între gratiile închisorii. Primele semne ale îndeplinirii
mandatului său au fost conferinŃa de la Ateneul român din ianuarie 1894, transformată în broşura
Principiul de naŃionalitate, urmată în martie 1894 de eseul Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile
soluŃionării sale în Ungaria, tipărit la Sibiu, în Institutul tipografic T. Liviu Albini, acelaşi în care
se realizase prima ediŃie a Replicei, cu doi ani mai înainte.
Cartea este continuarea logică a construcŃiei începute cu Principiul de naŃionalitate. După
abordarea generală, conceptuală, a apariŃiei şi afirmării ideii naŃionale la popoarele europene şi
demonstrarea raportărilor sale la diverse aspecte ale vieŃii naŃiunilor, urmează pasul următor:
aplicarea algoritmului la studiul situaŃiei naŃionalităŃilor din monarhia dualistă. Acesta este
conŃinutul primei părŃi a lucrării. Aurel C.Popovici formulează intenŃiile sale prin dorinŃa relevării
relaŃiei „principiului de naŃionalitate cu condiŃiunile de existenŃă şi consolidare a regatului
Sf.Ştefan”122. Obiectivul declarat – acela de a demonstra că în Ungaria există o problemă a
naŃionalităŃilor ce îşi aştepta rezolvarea – este o extindere în timp şi în profunzime a afirmaŃiilor
Replicei şi a Memorandumului privitoare la lupta românilor pentru păstrarea individualităŃii lor
naŃionale şi pentru afirmarea dreptului lor la liberă dezvoltare culturală şi naŃională.
Nu vom reŃine în analiza noastră ideile pe care le-a dezvoltat Aurel C.Popovici în lucrările
anterioare privind caracterul natural, legic şi implacabil al afirmării principiului naŃional, odată
declanşat fenomenul la scară europeană. Ele sunt prezente şi în „Principiul de naŃionalitate”. Încă
din primele pagini ale broşurii Aurel C.Popovici plasează problema naŃională din Austro - Ungaria
în contextul geopolitic central şi est european. El constată că mişcarea naŃionalităŃilor din Ungaria,
nemulŃumirile slavilor din imperiu, înverşunarea maghiarilor în impunerea hegemoniei asupra
românilor, sârbilor, slovacilor, au condus la situaŃia în care speranŃa rezolvării definitive a
121
A. C. Popovici, Principiul de naŃionalitate, p.43-44
122
Idem, Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria, Institutul Tipografic T.Liviu Albini, Sibiu,
1894, p.4.
112
problemei naŃionale să fie pasată viitorului război între Rusia şi Tripla AlianŃă123. Victoria Rusiei va
însemna, însă, triumful panslavismului şi sfârşitul Austro - Ungariei, conchide autorul.
În contextul dat, A.C.Popovici consideră că în rezolvarea problemei naŃionalităŃilor din
Ungaria trebuie să se plece de la câteva considerente esenŃiale. În primul rând, scopul trebuie să fie
asigurarea viitorului Ńării prin consolidarea raporturilor dintre naŃiunile sale. În al doilea rând, orice
demers pentru rezolvarea conflictelor naŃionale trebuie raportat la mobilurile care au dus la
înjghebarea Triplei AlianŃe. De asemenea trebuie avut în vedere faptul că problema naŃionalităŃilor
din Ungaria se află în strânsă legătură cu cea din Austria şi cu problema orientală. În al patrulea
rând, ca o consecinŃă a celor afirmate mai sus, crede Aurel C.Popovici, problema naŃională din
Ungaria nu poate fi dezlegată fără cunoaşterea temeinică şi luarea în consideraŃie a aspiraŃiilor
fireşti şi legitime ale slavilor şi românilor. Ultimul şi cel mai important obiectiv de îndeplinit pentru
rezolvarea problemei naŃionale este acela de a determina naŃionalităŃile să renunŃe la orice tendinŃe
centrifuge prin ataşarea lor sinceră la patria lor milenară124.
Prin urmare, Aurel C.Popovici se aştepta ca factorii de putere din Austro-Ungaria să
conştientizeze importanŃa problemei naŃionale, atât pentru siguranŃa şi stabilitatea monarhiei, cât şi
pentru viitorul Triplei AlianŃe. Urmarea acestei constatări ar fi fost o analiză responsabilă a stării
naŃionalităŃilor, atât în cadrul raporturilor cu membrele Triplei AlianŃe cât şi în contextul central şi
est european, având în vedere aspiraŃiile naŃionale ale slavilor şi românilor. Măsurile care ar urma să
fie luate vor trebui să conducă la refacerea raporturilor naŃionale din interior, în sensul apropierii
între popoarele Ungariei şi a contracarării tendinŃelor centrifuge. Era posibil acest istoric demers?
Aurel C.Popovici consideră că este posibil şi în acest scop şi-a elaborat studiul. SoluŃiile pe care le
propune se referă, în această etapă, la partea de răsărit a monarhiei bicefale.
Deşi între cele două apariŃii editoriale distanŃa în timp este foarte mică, analiza lor
comparativă ne conduce la constatarea că poziŃia autorului s-a modificat sensibil faŃă de prima
lucrare. Dacă, în Principiul de naŃionalitate, Aurel C.Popovici postulează dreptul natural şi moral al
popoarelor ajunse la conştiinŃa identităŃii lor naŃionale de a se opune cu toate forŃele la oprimarea
naŃională, dreptul lor la revoluŃie de eliberare şi la unitatea naŃională, în Cestiunea naŃionalităŃilor şi
modurile soluŃionării sale în Ungaria, obiectivele rezolvării sale sunt limitate la reforme
constituŃionale care ar urma să conducă la consolidarea statului existent şi la ataşarea sinceră a
naŃionalităŃilor „cătră patria lor milenară”. Care să fie explicaŃia glisajului spre legitimarea statului
existent? Pentru că trebuie recunoscut că între spargerea statului polinaŃional, clădit pe dreptul
istoric şi pe hegemonia unei naŃiuni şi până la soluŃia consolidării lui, prin ataşamentul naŃiunilor
până mai ieri oprimate, este o diferenŃă foarte mare. Vom căuta să găsim explicaŃii ale dihotomiei
semnalate pe măsura parcurgerii demersului său.
În urma unei succinte analize a evoluŃiei statutului juridic al naŃionalităŃilor din monarhie
după instaurarea dualismului, Aurel C.Popovici constată că în Austria s-au făcut încercări de
federalizare, pe baza principiului dreptului istoric, care nu au dus la nici un rezultat. Cu toate
acestea climatul mai permisiv şi preocupările federaliste fac ca situaŃia naŃionalităŃilor să fie sensibil
mai avantajoasă în Austria decât în Ungaria.
Pentru a demonstra această afirmaŃie, Aurel C.Popovici, într-un capitol aparte al lucrării, se
ocupă de politica de maghiarizare.
Dacă în Replică, autorii au adunat mii de exemple concrete care să demonstreze abuzurile
contrare naŃiunii, în Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria Aurel
C.Popovici face sinteza programului politic de maghiarizare precum şi a principiilor tactice de
înfăptuire a programului.
În ceea ce priveşte coordonatele strategice ale programului, autorul enumeră şase elemente:
1. Negarea individualităŃii colective a naŃionalităŃilor nemaghiare şi a principiului egalităŃii în
drepturi a indivizilor în raport cu constituŃia şi statul; 2. Şcoala este considerată instrumentul cel mai
potrivit pentru maghiarizarea indivizilor de altă naŃionalitate, „locuitori maghiari cu buze străine”.
Prin urmare s-a procedat sistematic şi treptat la introducerea limbii maghiare ca obiect de
123
A. C. Popovici, Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria, p. 5
124
Ibidem, p. 6.
113
învăŃământ obligatoriu în şcolile naŃionalităŃilor, ca singur obiect de învăŃământ în şcolile de stat şi
în grădiniŃele de copii, agresiunile împotriva şcolilor naŃionalităŃilor fiind în plin avânt; 3.
Maghiarizarea treptată a şcolilor medii ale naŃionalităŃilor; 4. Întărirea elementului etnic maghiar în
zonele locuite preponderent de români prin votarea unei legi a colonizării şi prin aducerea pe baza
ei a coloniştilor unguri; 5. Centralizarea administraŃiei, urmărind atât maghiarizarea printr-o bună
prestaŃie a aparatului de stat maghiar în sânul comunităŃilor majoritar româneşti cât şi prin numirea
funcŃionarilor nemaghiari în centrele etnice ungureşti; 6. Introducerea obligativităŃii căsătoriei civile
şi a matricolelor de stat pentru facilitarea încrucişării raselor şi a maghiarizării numelor125.
Principiile tactice ale aplicării planului formării statului naŃional maghiar erau următoarele,
în concepŃia lui Aurel C.Popovici: 1) Frânarea şi paralizarea presei naŃionalităŃilor pentru a
împiedica critica politicilor de deznaŃionalizare; 2) Izolarea „agitatorilor” periculoşi prin închisoare
sau auto-exil; 3) Ameliorarea situaŃiei Ńărănimii,a preoŃilor şi a dascălilor din rândul naŃionalităŃilor;
4) „Apropierea socială” în rândul elitelor, pentru atenuarea reacŃiilor de respingere; 5) Îndrumarea
presei maghiare spre evitarea discuŃiilor legate de problema naŃională şi chiar negarea ei; 6)
SubvenŃionarea unor organe de presă din Austria şi Germania pentru susŃinerea politicii guvernelor
de la Budapesta în vederea creării iluziei în opinia publică şi în cercurile politice ale Triplei AlianŃe,
privind liberalismul şi tăria Ungariei dualiste126.
Dar, susŃine Aurel C.Popovici, negarea naŃionalităŃilor prin lege nu înseamnă câtuşi de puŃin
că acestea nu există în realitate, pentru că ele au, fiecare în parte „origine comună, limbă proprie
naŃională, au tradiŃii, obiceiuri şi moravuri comune şi mai presus de toate pentru că au conştiinŃa
individualităŃii lor naŃionale”127 (s.a.).
Trecând la analiza rezultatelor măsurilor legislative de promovare a limbii şi culturii
maghiare în sânul naŃionalităŃilor, Aurel C.Popovici face interesante constatări legate de sursele de
inspiraŃie a practicilor folosite . Astfel strategia introducerii limbii maghiare ca unică limbă oficială
a statului este inspirată, susŃine Aurel C.Popovici, de încercarea lui Iosif al II-lea, de a germaniza
imperiul. Legea colonizărilor ar reprezenta o copiere a sistemului prusian în teritoriile poloneze, în
timp ce încercarea privind accelerarea maghiarizării prin centralizarea administraŃiei reprezintă o
copie fidelă a principiilor birocratice introduse în administrarea imperiului de către regimul
absolutist al lui Alexandru von Bach, instaurat după înăbuşirea revoluŃiilor de la 1848-1849128. Aşa
după cum nici una dintre experimentele predecesorilor nu au reuşit, demonstrează autorul, făcând
numeroase trimiteri la surse bibliografice diverse, nici strategiile maghiarizării nu au cum să
progreseze în condiŃiile în care naŃionalităŃile vizate de aceste măsuri arbitrare sunt conştiente de
individualitatea lor. Dimpotrivă, ele crează nemulŃumiri, animozităŃi, proteste, ridicând un zid de
ură şi de neîncredere între susŃinătorii ideii de stat naŃional maghiar şi naŃionalităŃi. Este citat în
context un lung pasaj din cartea baronului Eötvös A nemzets÷gi kérdés (Problema naŃională), folosit
de Aurel C.Popovici şi cu alte prilejuri pentru a sublinia zădărnicia maghiarizării forŃate: „Să
presupunem că tot ceea ce reprezentanŃii cei mai extravaganŃi ai acestei idei (de maghiarizare n.n.)
cred de lipsă, ar fi deja realizat şi anume: o legislaŃie, a cărei majoritate ar avea o nelimitată
putere în hotărârea afacerilor publice, o administraŃie, care ar fi organizată după principiile
celei mai încordate centralizări; să presupunem mai departe că majoritatea acestei legislaŃii agită
pentru supremaŃia naŃionalităŃii maghiare şi că această administraŃie exploatează întreaga putere ce
i-o dă cel mai perfect mecanism administrativ în acelaşi interes al supremaŃiei, ce am dobândi noi
prin aceasta? Noi am putea reuşi ca libera mişcare a naŃionalităŃilor în comună şi comitate să fie
împiedicată şi ca acele voci, care acuma multora dintre noi le inspiră frică, să amuŃească; Noi am
putea izbuti, ca puterea instrucŃiunii publice, centralizată în mâna guvernului să fie folosită ca
mijloc pentru răspândirea limbii noastre naŃionale. Cu toate aceste mijloace, însă, tot aşa de puŃin
am izbuti ca deosebitele naŃionalităŃi ce locuiesc în patrie să piardă conştiinŃa individualităŃii
lor, ca ele să nu se mai însufleŃească pentru naŃionalitatea lor, precum nu au izbutit nici alŃii,
125
A. C. Popovici, Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria, p.12
126
Ibidem.,p.13
127
Ibidem, p.14.
128
Ibidem, p.14-16.
114
(s.a.) care cu asemenea mijloace experimentau asimilarea naŃionalităŃii maghiare. Unicul rezultat, ce
l-am putea obŃine ar fi, că mişcarea ce am răsturnat-o de la suprafaŃa vieŃii publice, ar pătrunde cu
atât mai mult mai jos şi, că atunci antagonismul care acum este îndreptat contra limbii maghiare s-ar
îndrepta contra statului unguresc, contra integrităŃii Ńării”129.
Aurel C.Popovici, plecând de la această remarcabilă mostră a liberalismului maghiar al
unuia dintre părinŃii dualismului, demonstrează cum în deceniile care au trecut de la enunŃurile de
mai sus, profeŃiile baronului Eötvös au devenit realitate cotidiană a politicii guvernelor ungureşti.
Concluzia autorului este că maghiarizarea naŃionalităŃilor este o imposibilitate în condiŃiile
dezvoltării progresive a principiului naŃional. Continuarea acestor politici va avea un rezultat cu
desăvârşire negativ: ura şi duşmănia naŃionalităŃilor împotriva statului maghiar130.
Un caracter cu totul inedit dobândeşte lucrarea lui Aurel C.Popovici în cea de a doua sa
parte. Urmând parcă, modelul pledoariilor avocaŃilor şi procurorilor iluştri – pe una dintre ele a
avut ocazia să o cunoască din experienŃă directă – autorul trece mai întâi în evidenŃă starea de fapt a
lucrurilor. În cazul nostru el face analiza esenŃei problemei naŃionale în Austro-Ungaria, a modului
în care, de la 1848 încoace, guvernele austriece, apoi austro-ungare, au încercat să-i facă faŃă.
Explică, în continuare cum s-a construit programul maghiarizării naŃionalităŃilor din Ungaria şi care
erau mijloacele prin care se încerca aplicarea strategiei stabilite. Concluziile autorului, bazate pe
mărturii din diverse surse, converg înspre demonstrarea eşecului acestor politici. Pe acest
fundament, Aurel C.Popovici edifică propria sa teorie privind modul în care problema
naŃionalităŃilor poate fi rezolvată. Dar până să ajungă acolo, autorul mai simte nevoia unor ziduri de
susŃinere a construcŃiei. Aici, în mare măsură, planul expozeului său este inedit, chiar dacă
materialul pe care îl foloseşte îl regăsim şi la alŃi autori care au studiat critic starea naŃionalităŃilor.
Aurel C.Popovici desluşeşte trei modalităŃi de rezolvare a problemei. Prima, cea pe care a
analizat-o în lucrările sale de până acum, materializată în legislaŃia maghiară, în politica guvernelor
şi a societăŃii civile din cei peste douăzeci şi cinci de ani de experienŃă dualistă, o denumeşte
„politica mijloacelor paleative”, adică a unor soluŃii inadecvate, a cârpelilor131. A doua cale ar fi
alternativa construirii unui climat pozitiv, unui „modus vivendi”132, care să detensioneze pentru
moment relaŃiile dintre naŃionalităŃi. A treia modalitate, cerută de esenŃa acŃiunii principiului
naŃionalităŃilor, vizează proiectele federaliste ale lui Aurel C.Popovici.
În ceea ce priveşte politica „mijloacelor paleative” autorul consideră că Austro-Ungaria din
perioada dualismului o ilustrează cel mai bine. Exemplul în jurul căruia concentrează atenŃia
cititorului este „Legea pentru egala îndreptăŃire a naŃionalităŃilor”, din 1868.
Autorul s-a mai ocupat de această lege şi în Replica junimii academice române, într-un
capitol aparte, intitulat sugestiv „Legea de naŃionalităŃi – o parodie”133. Cu siguranŃă, textul
capitolului aparŃine lui Aurel C.Popovici, având în vedere atât stilul cât şi trimiterile bibliografice la
opera lui Montesquieu, L.Gumplowicz, Adolf Fischhof, Mocsáry Lajos, Iosif Filtsch, autori citaŃi de
Aurel C.Popovici în numeroasele sale analize asupra problemei naŃionale din monarhia dualistă.
Acolo, folosind argumentele lui Gumplowicz, profesor de drept la Universitatea din Graz, Aurel
C.Popovici demonstrează că această lege proclamă drepturi numai pentru o singură naŃiune, din
care indivizii aparŃinând naŃionalităŃilor sunt obligaŃi să facă parte, precum şi pentru limba maghiară
proclamată ca limbă de stat.
În Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria Aurel C.Popovici
consideră această lege un mijloc „paleativ” care nu ar fi putut sta la baza rezolvării problemei
naŃionale. În primul rând, pentru că nu aceasta era legea pe care o aşteptau naŃionalităŃile. Proiectele
propuse de ele nu au putut fi promovate pe agenda parlamentului ungar dominat de euforie
naŃionalitstă. De altfel, deputaŃii naŃionalităŃilor, în faŃa intransigenŃei parlamentarilor maghiari, în
frunte cu A.Mocioni, V.Babeş, Stratimirovici, I.Hodos, s-au retras de la dezbateri şi de la votarea
129
Br.Eötvös József, A nemzetségi kérdés, Pest, 1865, Roth, cap.XV., Apud: Ibidem, p.20.
130
Aurel C.Popovici, op. cit.., p.25
131
Ibidem, p.25-30
132
133
Replica…, p.42 şi urm.
115
legii. Autorul afirmă, apoi, că această lege, cu părŃile ei bune şi rele, nu a fost aplicată niciodată134.
Dar chiar dacă s-ar fi încercat cu bună credinŃă aplicarea ei, consideră Aurel C.Popovici, ea ar fi
condus inevitabil la permanente tulburări şi conflicte naŃionale, care se produc frecvent în zonele cu
naŃionalităŃi amestecate, mai ales în privinŃa limbii, deşi ea nu reprezintă esenŃa principiului
naŃional. Autonomia naŃională este esenŃa acestui principiu şi în cadrul acesteia, pe un teritoriu
dat, se rezolvă şi problema limbilor, susŃine Aurel C.Popovici135.
*
* *
Politica de maghiarizare fiind o utopie iar „mijloacele paleative” lipsite de seriozitate, ar mai
rămâne în faŃa celor care şi-ar propune rezolvarea problemei naŃionalităŃilor două alternative: o
soluŃie parŃială şi una definitivă, adică durabilă136.
Prima soluŃie, cea parŃială, ar putea conduce la o apropiere între români şi maghiari pe baza
asigurării unui „modus vivendi” pentru fiecare dintre ei. Liniile generale ale unei astfel de politici ar
presupune, în accepŃiunea lui Aurel C.Popovici, următoarele măsuri legislative şi administrative:
abrogarea legislaŃiei presei din Ardeal, care funcŃiona pe baza patentei imperiale din mai 1852 şi
înlocuirea ei cu legea presei în vigoare în Ungaria; abrogarea legii electorale excepŃionale din
Ardeal şi înlocuirea ei cu legea existentă în Ungaria; arondarea cercurilor electorale pe naŃionalităŃi;
delimitarea comitatelor după criterii naŃionale cu compensarea reciprocă a micilor enclave;
revizuirea Legii egalei îndreptăŃiri a naŃionalităŃilor137.
Pentru ultimul punct al propunerilor, Aurel C.Popovici este de părere că s-ar putea pleca de
la proiectul de lege a naŃionalităŃilor prezentat dietei de la Pesta de deputaŃii naŃionalităŃilor în 1866,
intitulat „Proiect de lege în causa limbilor şi naŃionalităŃilor Ńării”138sau de la „Proiectul de lege
pentru regularea şi asigurarea naŃionalităŃilor şi limbilor de Ńară în Ungaria”, proiect dezbătut şi
aprobat în „clubul deputaŃilor naŃionalităŃilor” din parlamentul Ungariei şi acceptat atunci, în 1870,
de Partidul Democrat Maghiar al lui Tisza Kálmán139.
Ambele proiecte prevedeau recunoaşterea oficială a naŃionalităŃilor maghiară, română, sârbă,
slovacă, ruteană şi germană ca naŃionalităŃi alcătuitoare ale statului, cu drepturi la îndreptăŃire
politică egală în afacerile statului şi în folosirea limbilor materne. Nici unul dintre aceste proiecte nu
au avut câştig de cauză, rămânând în faza de deziderat.
În continuare, propunerile lui Aurel C.Popovici pentru asigurarea unui modus vivendi sunt:
abrogarea legii privind etatizarea fondurilor regimentelor grănicereşti şi revenirea lor la situaŃia
anterioară; modificarea legii colonizărilor în sensul de a nu se popula comunele noi decât cu
colonişti de naŃionalitatea comunelor din împrejurimi; asigurarea libertăŃii de întrunire şi asociere.
Aceste concesii făcute naŃionalităŃilor conlocuitoare ar fi condus la detensionarea relaŃiilor
cu statul şi cu naŃiunea maghiară, restabilind echilibrul şi pacea pentru o oarecare perioadă. Dar,
consideră autorul, relaŃiile se vor deteriora din nou pentru că un asemenea „modus vivendi” nu Ńine
seama de acŃiunea principiului naŃional. Prin urmare, primejdiile la care este expusă Ungaria ar
recidiva în timp.
După cum se poate lesne observa, opiniile lui Aurel C.Popovici cu privire la posibilitatea
reconcilierii cu naŃionalităŃile, în general, şi cu românii în special, sunt destul de moderate.
Majoritatea lor reprezintă solicitări de reparare a unor inechităŃi legislative flagrante, menŃinute,
evident, pentru a crea drum supremaŃiei maghiare în defavoarea românilor în teritorii locuite
majoritar de aceştia. Propunerile sale de realizare a unui „modus vivendi” se plasează sub enunŃurile
programatice ale Pronunciamentului de la Blaj, ale Programului Partidului NaŃional Român din
134
Aurel C.Popovici, op. cit.., p.28
135
Ibidem., p.29
136
Ibidem, p.31
137
Ibidem
138
Textul integral al proiectului legii este reprodus ca anexă de Aurel C.Popovici în op.cit., p.49-52.
139
Ibidem, p.31-34.
116
1881, ale Replicei junimii academice române sau ale Memorandumului din 1892, care atacau bazele
constituŃionale ale dualismului. Autorul crede că, spre deosebire de mijloacele paleative, aceste
aranjamente, mai sincere, ar fi mai aproape de rezolvarea problemei naŃionale în sensul acŃiunii
principiului naŃional. Dar ele ar reprezenta numai parcurgerea unei jumătăŃi de drum.
Această „jumătate de drum”, reprezentând câştigarea unor drepturi şi libertăŃi politice,
economice, pe teren cultural, şcolar sau religios, a fost mereu în atenŃia clasei politice româneşti ca
o cale pentru întărirea poziŃiilor naŃiunii române în drumul său spre neatârnare şi unitate. De pe
această platformă vor avea loc încercări de împăcare, concretizate, mai ales în ultimul deceniu al
existenŃei dualismului, în tratative româno-maghiare, rămase, aşa cum intuia Aurel C.Popovici, fără
rezultat.
Între autonomia Transilvaniei şi principiul federalist
În programele politice ale românilor ardeleni autonomia Transilvaniei este o prioritate

absolută. ExperienŃa dramatică a generaŃiei paşoptiste, când dieta de la Cluj, nesocotind voinŃa
românilor exprimată în hotărârile şi în jurământul solemn de pe Câmpia LibertăŃii de la Blaj, a votat
unirea Transilvaniei cu Ungaria, s-a transmis fruntaşilor mişcării naŃionale româneşti ca o axiomă.
Cu atât mai mult cu cât, peste două decenii, istoria se va repeat aproape identic. Iar între două
puncte se putea trage o linie dreaptă. Făurarii dualismului au preluat paradigma kossuthistă a Marii
Ungarii, naŃionaliştii români au reluat calea protestelor împotriva anulării autonomiei principatului
şi a construcŃiei dualiste, fără ei şi împotriva poporului român. În mod firesc, frustrarea lor a trecut
în literatură, în programele Partidului NaŃional, în discursul politic şi în memorandumurile
naŃionale, pe trei coordonate fundamentale: critica dualismului, revendicarea autonomiei
Transilvaniei şi, în sens mai larg, revendicarea autonomiei naŃiunii române.
Replica junimii academice române, prin intuiŃia politică şi pana lui Aurel C.Popovici, face
un pas decisiv înainte: impunerea principiului federalizării monarhiei prin delimitarea
imperiului pe criterii naŃionale. În Replică federalismul este doar invocat ca o posibilă soluŃie
alternativă la dualism. În Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria, Aurel
C.Popovici elaborează primul său proiect federalist: federalizarea Ungariei. El pleca de la
convingerea fermă a autorului că imperiul trebuie să păşească într-o nouă etapă a istoriei sale. Ea
trebuia să înceapă cu renunŃarea la dualism şi cu introducerea în sistemul politic al monarhiei a
celorlalte entităŃi naŃionale. Între soluŃiile posibile: revenirea la centralism, menŃinerea dualismului,
federalismul pe baza individualităŃilor istorice-naŃionale sau dezmembrarea imperiului şi
reconstrucŃia pe baza criteriilor naŃionale a întregii Europe centrale şi de sud-est, Aurel C.Popovici
propune federalizarea monarhiei pe baza delimitării naŃiunilor. Iar primul pas imaginat de Aurel
C.Popovici a fost federalizarea Ungariei.
Chiar dacă marea majoritate a istoricilor şi a contemporanilor săi îl identifică pe Popovici
cu opera sa fundamentală, Stat şi naŃiune. Statele – Unite ale Austriei Mari, înainte cu mai bine de
un deceniu de la apariŃia ei, autorul a imaginat un proiect de federalizare a părŃii de răsărit a
imperiului ca un prim pas spre federalizarea întregii monarhii.
Deşi acest prim proiect a lui Aurel C.Popovici este astăzi aproape uitat, el a fost cunoscut în
mediile politice româneşti şi străine. FoiŃa Tribunei, în două numere consecutive din septembrie
1894 îi dedică o recenzie minuŃioasă în termeni elogioşi140. Autorul este de părere că „lucrarea
dovedeşte vasta sa privire asupra obiectului pe care îl tratează ; trecutul şi viitorul, pericolele şi
soluŃiile fericite ale chestiunii naŃionalităŃilor sunt grupate sub puncte de vedere de o corectitudine
deplină, fixate cu o logică şi o psihologie pătrunzătoare şi exactă, dovedite cu o mare sumă de
erudiŃie. Să o spunem din capul locului : o scriere de valoarea aceasta asupra chestiei naŃionalităŃilor
de la noi românii, încă nu s-a scris ; cugetarea modernă are şi un stil românesc modern, cuprins şi
formă ce se recomandă într-un mod ce se impune”141. Recenzorul remarcă legătura tematică între
eseul Principiul de naŃionalitate şi prezenta lucrare, considerată, pe bună dreptate, continuarea
140
„Tribuna”, an XI, 1894, nr.195, 16/28 septembrie, p.1 şi nr.196, 17/29 septembrie, p.1.
141
Idem, an XI, 1894, nr.195, 16/28 septembrie, p.3.
117
firească a ideilor enunŃate în cea dintîi. În anul următor, într-un studiu al publicistului L.L.Mille,
intitulat La question des nationalites en Hongrie, publicat în Revue Politique et Parlamentaire,
numărul 5 din decembrie 1894, autorul îşi extrage argumentele în favoarea românilor din Replică şi,
mai ales, din lucrarea lui Eugen Brote Un memoriu politic. Cestiunea română în Transilvania şi
Ungaria, proaspăt ieşită de sub tipar. În articolul lui L.L.Mille, ca posibilă cale de rezolvare a
problemei naŃionalităŃilor, sunt citate pe larg opiniile privind federalizarea Ungariei dezvoltate de
Aurel C.Popovici în broşura Chestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria142.
Centralism sau federalism?
Proiectul lui Aurel C.Popovici de federalizare a Ungariei porneşte de la teoria sa după care
principiul naŃional odată afirmat, prin apariŃia conştiinŃei de sine a popoarelor, el acŃionează legic în
sensul câştigării dreptului la existenŃă liberă şi suverană a popoarelor ce trăiesc sub asupriri străine.
Mai constată, apoi, existenŃa în Europa a unor puternice curente descentralizatoare chiar şi în state
puternic consolidate precum Anglia sau FranŃa143. CivilizaŃia sfârşitului de secol XIX, considera
Aurel C.Popovici, numai în aparenŃă tindea spre uniformizare, pentru că ea avea o puternică
componentă ce dezvolta specificul naŃional, individualitatea popoarelor144. Formularea este valabilă
şi astăzi, după mai bine de un secol.
Între centralizare şi federalism, Aurel C.Popovici este partizanul acestuia din urmă.
Centralismul conduce la omnipotenŃa statului, la restrângerea libertăŃilor individuale, la
prosperitatea centrului şi stagnarea dezvoltării periferiilor, la autoritarism sau chiar la absolutism şi
dictatură.
Din experienŃa statelor federative (mereu exemplul ElveŃiei şi a Statelor Unite ale Americii
este citat), rezultă că sistemul încurajează progresul, dezvoltarea nestânjenită a indivizilor şi
comunităŃilor pe plan economic, cultural, politic. În sprijinul afirmaŃiilor sale, în supralicitarea
avantajelor federalismului faŃă de sistemul statelor centralizate, Aurel C.Popovici aduce exemple
din antichitatea clasică greacă şi din comparaŃii ale stării culturii şi învăŃământului superior din
ElveŃia, Germania, Austria şi Ungaria.
Proiectul federalizării Ungariei
Dacă politica de maghiarizare nu avea cum să ducă la rezultate pozitive, dacă rezolvările
parŃiale n-ar conduce nici ele la soluŃii de consolidare a statului pe termen lung, problema
naŃionalităŃilor în Ungaria nu poate fi rezolvată decât pe cale radicală, prin renunŃarea la sistemul
constituŃional existent şi îmbrăŃişarea unui proiect federalist – crede Aurel C.Popovici. Iată
coordonatele generale ale proiectului:145
1.Arondarea naŃionalităŃilor după structura etnică pe baza unui sistem care să asigure
compensarea reciprocă a enclavelor. Această arondare ar avea drept consecinŃă crearea de teritorii
relativ compacte pentru maghiari, slovaci, români, sârbi, ruteni şi secuii din Transilvania. Observăm
aici că teritoriul CroaŃiei, care beneficia de o autonomie invidiată de celelalte naŃionalităŃi, dar
considerată imperfectă de unii oameni politici croaŃi, nu este luat în calcul de Aurel C.Popovici;
2.Descentralizarea radicală a puterilor în stat. Astfel, la Budapesta se va menŃine un guvern
comun, un organ legislativ comun şi o putere judiciară comună pentru asigurarea intereselor
generale şi comune ale Ńării;
3.CompetenŃele guvernului şi legislativului central se vor extinde asupra următoarelor
domenii: relaŃiile cu Austria, domeniile Coroanei, armata, revizuirea tratatelor internaŃionale,
politica monetară, dreptul maritim, dreptul comercial şi cambial, dreptul montan, legislaŃia privind
cetăŃenia, paşapoartele, poliŃia pentru străini, industrie, comerŃ ambulant, legislaŃia şi administraŃia
142
„Tribuna”, an XII, 1895, 29 noiembrie/11 decembrie, p.3.
143
Aurel C.Popovici, op.cit., p.37
144
Ibidem, p.38.
145
Ibidem. p.39-40.
118
vămilor, căile ferate, poşta, telegraful, drumurile naŃionale, navigaŃia, porturile, afacerile financiar –
bancare, de credit şi asigurare, protecŃia mărcilor, metalele nobile, problemele de justiŃie între statul
federal şi statele naŃionale, între acestea din urmă şi cetăŃenii străini şi, în sfârşit, finanŃele federale.
Toate celelalte domenii ale administraŃiei, justiŃiei, cultelor, instrucŃiunii publice, ale apărării
ordinei interne şi ale finanŃelor fiecărui stat vor intra în sarcina acestora pe baza principiilor
autonomiei.
4.La Budapesta va funcŃiona un organ legislativ central, o cameră federală. Alegerile pentru
acest organism vor fi asigurate de guvernul central pe baza votului universal, direct şi secret, de
către totalitatea cetăŃenilor Ungariei.
MenŃionăm că la acea dată în nici una dintre părŃile Austro-Ungariei votul universal încă nu
era în legiferat iar în Transilvania era în vigoare o lege electorală care prevedea un cens sensibil mai
mare decât în Ungaria.
5.Fiecare naŃionalitate îşi va constitui un stat naŃional propriu, cu guvern, organ legislativ şi
putere judecătorească. Toate aceste state naŃionale împreună formează statul federal ungar;
6.Guvernul federal se va constitui din reprezentanŃi ai fiecărui stat naŃional, desemnaŃi de
propriile corpuri legislative în număr proporŃional;
7.Regele urma să numească pentru fiecare stat din componenŃa federaŃiei un guvernator
responsabil faŃă de corpul legiuitor al statului respectiv. Numirea lui se va face de către rege dintre
trei candidaŃi desemnaŃi de adunarea legislativă.
Limba maghiară se propune a fi limba de stat în guvernul federal, în organul legislativ
central, în raporturile internaŃionale, între statele naŃionale şi statul federal precum şi între statele
naŃionale. FuncŃionarii statului federal numiŃi în statele naŃionale trebuiau să cunoască perfect limba
statului respectiv dar şi limba statului federal, adică limba maghiară.
InscripŃiile statului federal pe teritoriile statelor naŃionale urmau să îmbrace limba statului
respectiv.
Aici Aurel C.Popovici se opreşte cu detalierile proiectului. Conform acestuia, Ungaria ar fi
devenit un stat federal în care naŃionalităŃile ar obŃine ceea ce revendică, adică recunoaşterea
individualităŃiilor naŃionale. Principiul naŃional ar fi, prin urmare, satisfăcut.
„Ce ar pierde şi ce ar câştiga maghiarii prin introducerea sistemului federal?” – se întreabă
Aurel C.Popovici. Tot el răspunde: „ar pierde hegemonia naŃională, rămânând, însă, prin natura
lucrurilor naŃiunea preponderentă datorită majorităŃii relative pe care o deŃineau; ar pierde iluzia
maghiarizării celorlalte popoare, dar ar câştiga siguranŃa existenŃei, ca popor şi ca stat, în faŃa
tendinŃelor panrusismului; ar pierde viziunea medievală a Ungariei unitare şi ungureşti, dar ar
câştiga prietenia sinceră a naŃiunilor din Ńară şi stima celor de peste graniŃele sale. Şi, mai ales, ar
câştiga pacea internă, încrederea reciprocă între naŃionalităŃi şi ataşamentul lor la patria comună.
Astfel Ungaria ar reprezenta un factor de ordine în orientul european. NaŃionalităŃile sale ar
reprezenta elemente de legătură între Ungaria federală şi naŃiunile din această parte a Europei. Nu în
ultimă instanŃă, promovarea individualismului politic şi naŃional – cultural i-ar determina pe slavii
din Ungaria să se diferenŃieze de masa rusească şi să devină refractari politicii expansive a Rusiei
Ńariste”146.
Proiectul de federalizare a Ungariei imaginat de Aurel C.Popovici constituia o premieră
absolută în literatura epocii. Fruntaşii mişcării naŃionale româneşti, implicaŃi, în vremea redactării
lui, în procesul Memorandumului, îşi asumaseră în mod plenar programul Partidului NaŃional şi
conŃinutul Memorandumului, care, e drept, atacau bazele constituŃionale ale dualismului,
menŃinându-se însă în limitele revendicării autonomiei Transilvaniei. NaŃionaliştii unguri, pe de altă
parte, considerau suficiente concesiile făcute croaŃilor prin statutul de autonomie acordat acestei
provincii, orice altă cedare a unor prerogative de suveranitate reprezentând, în concepŃia lor,
atentate la unitatea statului şi naŃiunii maghiare. Era firesc ca astfel de idei subversive vizând
federalizarea Ungariei, venite din partea unui proscris, să fie considerate mai degrabă acte de
subminare a statului decât posibile soluŃii de salvare a lui. Mai ales în condiŃiile în care se desfăşura
146
A. C. Popovici, Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria, p.41-42.
119
ofensiva guvernului împotriva memorandiştilor, a fruntaşilor Partidului NaŃional şi a organului său
principal de presă, ziarul Tribuna. Vremurile nu erau deloc favorabile dezbaterii lucide a unui astfel
de proiect. Dacă s-ar fi realizat o astfel de analiză i s-ar fi putut reŃine, nu atât intenŃiile obscure de
destabilizare a Ungariei, cât mai ales tendinŃa autorului de supralicitare a federalismului, pe care îl
considera soluŃia ideală pentru vindecarea crizelor imperiului. A.C.Popovici nu a încercat să
aprofundeze nici implicaŃiile pe care propunerile sale le-ar fi avut asupra funcŃionării statului
federal, cum ar fi cele legate de constituirea guvernului federal sau a raporturilor sale cu instituŃia
guvernatorului numit de rege. Nu sunt indicii, în proiectul lui Aurel C.Popovici, nici despre
raporturile confederative ale Ungariei federalizate cu CroaŃia sau cu Austria.
De altfel, încă din prefaŃa lucrării, Aurel C.Popovici îşi exprima părerea că ideile sale nu
vor avea nici un fel de audienŃă în rândul clasei politice şi a opiniei publice maghiare, pătrunse de
convingere în menirea dualismului, ceea ce s-a şi adeverit. Demersul său a provenit, însă, de la
constatarea că puterea Triplei AlianŃe ar fi paralizată, în situaŃia unui viitor război, prin nerezolvarea
problemei naŃionale din Ungaria. Cât vizionarism sau câtă analiză lucidă a lumii în care trăia l-au
determinat pe Aurel C.Popovici să afirme în mai 1894?: „O puşcătură în Albania poate aprinde
arsenalele păcii, iar omul care vede clar în această situaŃie din întreg sud-estul Europei, trebuie să se
îngrozească la reflecŃiunea: ce are să se întâmple când va izbunci războiul (s.a.), despre care toŃi
bărbaŃii mari ai secolului, Bismark, Moltke ş.a. sunt de acord că va schimba într-un mod radical şi
neînchipuit (s.a.) harta politică şi etnografică a Europei?”147.
Această întrebare retorică l-a preocupat pe Aurel C.Popovici mulŃi ani după formularea ei.
Pentru a-i găsi răspunsuri plauzibile a studiat cu asiduitate atât literatura politică şi presa epocii, cât
şi evoluŃiile politice ale sfârşitului de secol XIX şi ale începutului secolului al XX-lea pe marea
scenă a Europei din perspectiva acŃiunii principiului naŃional. După mai bine de două decenii,
răspunsul îl regăsim în ultima sa carte, apărută postum: La question roumaine en Transylvanie et en
Hongrie, în 1917. Atunci „puşcătura”, nu departe de Albania, la Sarayevo, avusese loc.
*
* *
Un scurt capitol de încheiere a studiului dedicat primului proiect federalist, aparent fără
legătură organică cu restul textului, lansează trei concepte cu impact emoŃional important în epocă:
panmaghiarism, panslavism şi daco-românism. Fiecare dintre ele aveau conotaŃii acuzatoare la
adresa unor pretinse sau reale tendinŃe de hegemonie. Aprofundarea enunŃurilor din finalul Cestiunii
naŃionalităŃilor o va face autorul în capitole întregi din volumul Stat şi naŃiune. Statele Unite ale
Austriei-Mari. Cu toate acestea, deja la 1894 Aurel C.Popovici îşi formulase definirea conceptelor
şi a interacŃiunii dintre ele.
Panmaghiarismul este definit de Aurel C.Popovici drept acŃiunea de maghiarizare forŃată a
popoarelor din Ungaria148. Este catalogat ca o politică grandomană şi păguboasă pentru viitorul
Ungariei. Pe această linie ideologică, Aurel C.Popovici se înscrie într-o lungă filiaŃie, începând de la
Simion BărnuŃiu, Alexandru Papiu Ilarian, Nicolae Bălcescu, Dimitrie Brătianu, Ion Maiorescu,
continuând cu VincenŃiu Babeş, Mihai Eminescu, George BariŃiu, Ioan Slavici, Eugen Brote. Bazele
panmaghiarismului sunt şubrede, fiind minate de acŃiunea principiului naŃional, care pentru
Ungaria, ridică naŃionalităŃile împotriva statului oprimator, deschizând calea panslavismului şi
daco-românismului. Despre acesta din urmă, Aurel C.Popovici este de părere că, spre deosebire de
panmaghiarism, are cel puŃin o bază mai serioasă, fiind vorba de obiectivul unităŃii politice a unor
regiuni locuite în majoritate covârşitoare de români. Autorul este însă de părerea – pe care şi-o va
exprima mereu, până aproape de moarte – că românii nu au interesul ca Imperiul Habsburgic să fie
nimicit149.
147
A. C. Popovici, Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria, PrefaŃă, VII.
148
Ibidem., p.43.
149
Ibidem
120
Nici opiniile după care maghiarii, într-o visată Ungarie istorică maghiarizată sau românii,
într-o Românie unită şi de sine stătătoare, ar putea, singure sau împreună, să facă faŃă pericolului
panslavismului, nu sunt împărtăşite de Aurel C.Popovici. DisproporŃia de forŃe ar fi prea mare.
Concluzia este aceeaşi, pentru care a pledat în lucrările sale dedicate problemei naŃionale: un
imperiu organizat pe bazele federalismului naŃional, care să asigure egalitatea şi libera dezvoltare a
naŃiunilor sale, ar fi soluŃia necesară pentru oprirea tendinŃelor panslaviste ale popoarelor din
monarhie şi pentru stăvilirea panrusismului150.
4. Statele Unite ale Austriei Mari (1906)
Analiza situaŃiei generale
Incontestabil Stat şi naŃiune. Statele-Unite ale Austriei-Mari este opera de căpătâi a lui
Aurel C.Popovici, Prin construcŃia sa îndelung gândită, prin erudiŃia care este liantul vastului
material informativ, prin curajul opiniei, prin universul tematic de interes general european şi, nu în
ultimul rând, prin caracterul original al proiectului politic pe care îl propune, cartea lui Aurel
C.Popovici înfruntă timpul şi istoria. Un întreg deceniu de acumulări şi confruntări cu realităŃile
geopolitice ale centrului şi sud-estului european i-au fost necesare autorului pentru a-şi elabora
sinteza gândirii sale naŃionale şi politice. Rezultatul a fost această lucrare de referinŃă atât pentru
cercurile politice influente ale imperiului, cât şi pentru politologia europeană, preocupată de
progresul ideologiei federaliste. Dovezi sunt ecourile în epocă, destinul postum al cărŃii şi, implicit,
al autorului.
Cartea lui Aurel C.Popovici a apărut la prestigioasa editură B.Elischer din Leipzig, la
începutul anului 1906, în limba germană, cu titlul Die Vereinigten Staaten von Gross-Öesterreich.
Politische Studien zür Lösung der nationalen Fragen und staatsrechtlichen Krisen în Österreich-
Ungarn (Statele Unite ale Austriei – Mari. Studii politice în vederea rezolvării problemei naŃionale
şi a crizelor constituŃionale din Austro-Ungaria). În 1939, a fost tradusă în limba română de Petre
Pandrea, cu a cărui prefaŃă este publicată prin grija FundaŃiei pentru Literatură şi Artă „Regele
Carol II”, repunând în circulaŃie ideile federaliste ale lui Aurel C.Popovici în ajunul celui de al
doilea război mondial. Titlul primei ediŃii în limba română este uşor modificat de către editor: Stat
şi naŃiune. Statele Unite ale Austriei – Mari. Studii politice în vederea rezolvării problemei
naŃionale şi a crizelor constituŃionale din Austro-Ungaria.
A doua ediŃie în limba română aparŃine FundaŃiei Europene Dragan, care o publică integral,
după ediŃia Pandrea, ca al doilea volum al unui ciclu iniŃiat de Iosif Constantin Drăgan, dedicat
precursorilor europeismului. EdiŃia Drăgan poartă şi un supratitlu: Aurel C.Popovici, Statele Unite
ale Europei, marcând evidenta intenŃie a iniŃiatorului de a sublinia contribuŃia românului Aurel
C.Popovici la afirmarea ideologiei federaliste europene. De altfel, primul volum al ciclului mai sus
menŃionat este dedicat în întregime vieŃii, operei şi activităŃii federaliste ale politologului lugojan151.
După 1990, în condiŃiile orientării tot mai ferme a României pe calea integrării europene,
cartea lui Aurel C.Popovici este reeditată a treia oară în Editura Albatros, însoŃită de un consistent
studiu introductiv, note şi comentarii datorate lui Constantin SchifirneŃ, acelaşi care a repus în
atenŃia contemporanilor şi volumul de eseuri publicat de Aurel C.Popovici în 1910, sub titlul
NaŃionalism sau democraŃie. O critică a civilizaŃiunii moderne. Repetatele ediŃii ale cărŃii lui
A.C.Popovici confirmă actualitatea ideilor care au stat la baza ei.
Ideea unor State Unite ale Austriei nu era chiar nouă. Ea a mai fost vehiculată în epocă, în
contextul căutării unor soluŃii federaliste la dualismul ce dădea tot mai evidente semne de criză în
ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Astfel, chiar în vara anului 1891, când studenŃii români se
organizau pentru redactarea Replicei, apărea un articol de fond în Tribuna intitulat „Transformarea
150
A. C. Popovici, Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria, p.47
151
J.C.Drăgan, Otto de Habsbourg, Marco Pons, Alexander Randa, Franz Wolf, Les précurseurs de l' éuropeisme –
Aurel C.Popovici, Ed.Fondation Européenne Dragan, Milano, 1977.
121
formei de stat a monarhiei habsburgice”. Autorul comenta o opinie preluată din ziarul Kreuzzeitung,
după care „în locul statului dualist actual va avea să urmeze o confederaŃiune de state bunăoară sub
numirea Statele Unite din Austria . Fiecare din aceste state va primi cu privire la administraŃiunea
sa, la finanŃele sale, la justiŃia sa şi la afacerile sale culturale o autonomie deplină”152. Formularea
conduce în mod evident la modelul de succes mereu invocat de federalişti, cel al Statelor Unite ale
Americii.
Aurel C.Popovici face un uriaş pas înainte. El propune popoarelor Europei un nou concept,
acela al Europei Centrale federalizate pe baza egalităŃii între naŃiunile ce o locuiesc, prin liber
arbitru. Imperiul Habsburgic ocupa la începutul secolului al XX-lea acest spaŃiu geopolitic.
Misiunea sa istorică era aceea de a reprezenta un factor de stabilitate a echilibrului între vocaŃia
europeană în ascensiune a Imperiului german, apetitul expansiv al Rusiei şi Imperiul Otoman în
accentuat proces de destrămare. Între federalismul panslav şi ConfederaŃia germană, Statele Unite
ale Austriei–Mari erau concepute de Aurel C.Popovici ca o garanŃie pentru existenŃa naŃiunilor din
acest areal : germani, austrieci, maghiari, români, cehi, slovaci, polonezi, sârbi, sloveni, croaŃi,
ruteni, saşi, secui, a căror existenŃă individuală să o apere şi să o garanteze.
Între afirmaŃia lui Kossuth, după care Austria nu mai are nici o raŃiune de a exista153 şi cea a
lui Palacky, a cărui convingere era că dacă Austria nu ar fi existat ea ar fi trebuit inventată154, Aurel
C.Popovici se apropie prin opera şi acŃiunea sa politică de acesta din urmă.
Aurel C.Popovici şi-a conceput cartea în două părŃi. Prima secŃiune propune cititorului un
enunŃ fundamental, teza Austriei–Mari, urmat de capitole de analiză a evoluŃiilor politice în Austria
şi în Ungaria după instaurarea dualismului. Argumentele aduse de autor caută să convingă cititorii
asupra iminenŃei prăbuşirii dualismului, atât ca rezultat al acŃiunii principiului naŃionalităŃilor în
interiorul Austro-Ungariei, cât şi ca imperativ al situaŃiei internaŃionale de la începutul secolului al
XX-lea.
Partea a doua a cărŃii este dedicată proiectului de federalizare propus de Aurel C.Popovici şi
argumentelor după care el reprezintă singura soluŃie pentru menŃinerea monarhiei habsburgice.
Cuvântul introductiv al ediŃiei princeps a cărŃii, intitulat „Către prietenul cetitor”, este datat
Leipzig, ianuarie 1906, indicând faptul că tipărirea volumului s-a realizat sub directa supraveghere a
autorului în prima parte a anului 1906. În câteva fraze Aurel C.Popovici îşi declină calităŃile de
român, de cetăŃean al Ungariei, de fost membru al „comitetului naŃional memorandist”, de
condamnat politic şi cea de exilat din pricina persecuŃiilor guvernelor ungureşti155.
De ce o Austrie – Mare?
BineînŃeles, pentru că Austria timpului său era slabă, măcinată de contradicŃii, incertitudini
şi nemulŃumiri. Un fel de bellum omnium contra omnes era starea de fapt a monarhiei. Oamenii
politici ai vremii nu se puteau ridica deasupra cotidianului politic. Politica jumătăŃilor de măsură, a
conciliabulelor nesfârşite pe teme minore, caracteriza strategia guvernanŃilor şi a Coroanei. „Şi,
deoarece, de la început, politica noastră a naŃionalităŃilor a fost lipsită de scopuri clare şi precise, ea
a trebuit să trăiască de azi pe mâine, mulŃumindu-se cu paliative, reuşind prin jumătăŃi de măsură să
reducă la tăcere pe unele dintre naŃionalităŃile din cuprinsul imperiului şi să îndârjească pe
altele”158, constata Aurel C.Popovici. S-a ajuns, astfel, ca nemulŃumirea să fie generală. În Austria,
cehii erau mereu pe poziŃii de frondă, luptându-se pentru Boemia Mare, germanii din teritoriile
istorice revendicate de cehi îşi vedeau interesele naŃionale ameninŃate, italienii manifestau tendinŃe
centrifuge fireşti, naŃionalităŃile din Austria erau nemulŃumite iar în Ungaria furia dezna-
152
„Tribuna”, an VIII, 1891, nr.177, 10/22 august, p.1.
153
L.Kossuth, op. cit., p.XXI
154
Apud: Constantin Graur, Cu privire la Franz Ferdinand, Ed.Adevărul, 1935, p.196.
155
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune. Statele – Unite ale Austriei Mari. Studii politice în vederea rezolvării problemei
naŃionale şi a crizelor constituŃionale din Austro-Ungaria, Editura Albatros, Bucureşti, 1997. În continuare: Aurel
C.Popovici, Stat şi naŃiune. Vom cita după ediŃia SchifirneŃ.
158
Ibidem, p.6.
122
Ńionalizatoare a guvernelor maghiare a stârnit reacŃia pe măsură a românilor, slovacilor şi sârbilor.
Rutenii din GaliŃia erau supuşi la acŃiuni deznaŃionalizatoare din partea polonezilor, cei din Ungaria
din partea maghiarilor. CroaŃii aveau nemulŃumirile lor, într-un contencios secular. Românii şi-au
manifestat cu mare energie voinŃa naŃională, devenind un catalizator al alianŃei naŃionalităŃilor
împotriva dualismului. Până şi maghiarii, în favoarea cărora a fost creat sistemul şi care erau mereu
sprijiniŃi de Coroană, ridicau noi şi noi pretenŃii, încurajaŃi de liberalii austrieci şi de presa aservită
din Viena şi Budapesta159. Kossuthismul, antiaustriac, antigerman, antimonarhic şi în mod
permanent antidinastic, acŃionează împotriva imperiului şi chiar împotriva maghiarilor înşişi, fără să
se gândească la faptul că idealurile sale vor ajunge, inevitabil, sub dărâmăturile lui, afirma vizionar
Aurel C.Popovici. Politica pe care o duceau de patru decenii guvernanŃii unguri şi care a stârnit
mânia naŃionalităŃilor, nu putea avea nici un viitor. Lipsa de maturitate şi de orizont politic a clasei
politice maghiare este cauza adevărată a tuturor crizelor pe care le traversa monarhia – subliniază cu
insistenŃă autorul160.
Nu este scutit de şarje critice nici Franz Iosif, actor principal al compromisului dualist din
1867 şi apărător consecvent al acestuia. Sunt aduse în sprijinul afirmaŃiei, după care fără sprijinul
Coroanei nu ar fi fost posibilă politica de deznaŃionalizare a guvernelor ungureşti, opiniile prinŃului
Schwartzemberg, ale primarului Vienei, Dr.Karl Lueger şi ale lui Louis Eisenmann, care afirma fără
echivoc, în volumul de studii dedicate dualismului: „În lupta sa pentru maghiarizare, statul ungar a
găsit un concurs preŃios, chiar esenŃial şi fără de care nu ar fi putut niciodată să o ducă aşa de
departe, concursul Coroanei”161. Pe măsură ce va trece timpul, Aurel C.Popovici îşi va întări
convingerea că principala piedică în calea înfăptuirii federalismului naŃional, alături de guvernanŃii
unguri, era bătrânul împărat.
Nici celelalte naŃionalităŃi ale imperiului nu au scăpat de accentele critice ale lui Aurel
C.Popovici legate de starea monarhiei. Fiecare dintre naŃionalităŃile supuse oprimării de către
aranjamentul dualist îşi urmărea realizarea programelor proprii, de multe ori în contrazicere unele
cu altele, fără să fie preocupate de felul în care imperiul ar fi putut fi menŃinut şi întărit. Aproape
nici una dintre naŃionalităŃi şi dintre partidele acestora nu aveau program de guvernare a imperiului
care să conŃină soluŃii concrete ale tuturor problemelor privind situaŃia naŃionalităŃilor, observa
Aurel C.Popovici162.
Concluzia acestui tablou este una singură: alcătuirea de stat dualistă este caducă. „Nici
constituŃia austriacă, nici cea maghiară şi cu atât mai puŃin împărŃirea dualistă a puterii, nu
corespund nevoilor şi năzuinŃelor naŃiunilor conlocuitoare de pe teritoriul Imperiului Habsburgic –
constată Aurel C.Popovici. Nici una dintre constituŃiile care sunt în vigoare în monarhia noastră, nu
permite naŃionalităŃilor o dezvoltare liberă, în sensul unei egalităŃi de drepturi, care – cu drept
cuvânt a fost atât de des şi atât de apăsat accentuată. Pe de altă parte, nici germanii nu pot scăpa de
primejdia slavizării şi maghiarizării, în cazul în care se păstrează această alcătuire
constituŃională”163.
FaŃă de această situaŃie, soluŃiile încercate de clasa politică a imperiului s-au dovedit lipsite
de eficienŃă. Nici cantonarea în federalismul istoric, cu regate şi provincii ale căror drepturi,
desprinse din pergamente învechite, nu mai aveau corespondent în realitate, nici dualismul, aşezat
pe o temelie găunoasă, nu a dus la aşteptata consolidare a monarhiei. Mai ales acesta din urmă, dacă
nu i se va pune capăt, va fi groparul imperiului – afirmă răspicat Aurel C.Popovici, argumentând cu
faptul că de multă vreme „Ungaria a degenerat într-un gen hibrid de stat anarhic şi poliŃist, în care
nebunia naŃionalistă a partidului guvernamental şi înalta trădare, făŃiş manifestată a partidului care
dictează164, sărbătoresc adevărate orgii. Aceste partide se întrec unul pe celălalt în folosirea abuzivă
159
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune, p.6-8. În sublinierea rolului marilor cotidiene din Viena şi Budapesta în sprijinul
politicii maghiare, analiza lui Aurel C.Popovici capătă accente antisemite.
160
Ibidem, p.132-133.
161
Louis Eisenmann, Le compromis austro-hongrois de 1867. Étude sur le dualisme, Paris, Societé nouvelle de librarie
et d' ed., 1904, p.566. Apud: Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune..., p.138.
162
Ibidem., p.10. Vezi p.14 şi urm.
163
Ibidem, p.12.
164
Autorul se referă la mişcarea kossuthistă adeptă a desprinderii Ungariei istorice de Austria. Vezi Ibidem, p.7-8.
123
a aparatului represiv al statului împotriva majorităŃii populaŃiei, pe care reuşesc să o Ńină în frâu
numai cu ajutorul jandarmeriei şi armatei. Această Ungarie, nu numai că ea singură se va nărui
prin absurda sa politică de violenŃă, dar va trage în prăpastie şi Austria”165.
Acesta fiind finalul, în condiŃiile continuării politicii de până acum, Aurel C.Popovici
propune o nouă concepŃie şi o nouă strategie a guvernării imperiului. Ea poate fi sintetizată în
următoarele idei principale: renunŃarea la trecutul istorico-politic, la experienŃa constituŃională
dualistă şi adoptarea conceptului Imperiului Austriei – Mari, aşezat pe principiul dinastic,
forŃa militară şi federalism naŃional166.
Formulările categorice, cu caracter de concluzii, care pe alocuri sună ca adevărate verdicte,
trimiterile bibliografice la opinii exprimate în presa austro-ungară sau europeană din ultimele luni
ale anului 1905, ne îndreptăŃesc să afirmăm că acest capitol introductiv a fost elaborat de Aurel
C.Popovici după redactarea ansamblului cărŃii. Autorul a fost inspirat, reuşind să imprime
proiectului său imperativul actualităŃii şi să stârnească atenŃia cititorului din dubla perspectivă a
evoluŃiei istorice a problematicii naŃionale în Austro-Ungaria precum şi a măsurilor de soluŃionare
concretă a acesteia prin proiectul federalist din partea a doua a lucrării.
Eşecul panmaghiarismului
Există numeroase similitudini între felul în care şi-a conceput Aurel C.Popovici Statele
Unite ale Austriei – Mari şi una dintre primele sale scrieri pe această temă: Cestiunea
naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria, (1894). În ambele cazuri este prezentă,
încă din primele pagini cadrul general al discursului, formularea problemei la care îşi propune să
răspundă. Urmează apoi – mai restrâns ca spaŃiu geografic, ca argumentaŃie şi ca număr de pagini,
la lucrarea din tinereŃe, mai amplu, mai documentat, mai dezvoltate în spaŃiu şi în detalii, în cazul
cărŃii Stat şi naŃiune. Statele Unite ale Austriei-Mari - capitole dedicate istoricului problemei
naŃionale în Austria şi în Ungaria. Ele sunt elaborate cu scopul a detalia şi a demonstra eşecul
politicii guvernelor austriece şi austro-ungare în politica faŃă de naŃionalităŃi.
Ideea lansată cu un deceniu în urmă în Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării
sale în Ungaria, panmaghiarismul, caracterizat drept ideologia deznaŃionalizării popoarelor
nemaghiare dintre hotarele Ńării, este dezvoltată de Aurel C.Popovici în Stat şi naŃiune pe parcursul
a nu mai puŃin de trei capitole: „Rezultatele politicii maghiare a naŃionalităŃilor”, „Politica de
asimilare a maghiarilor” şi „Eşecul politicii de maghiarizare”, pentru a reveni asupra ei într-un
capitol – concluzie a demersului său din prima parte a cărŃii: „Prăbuşirea dualismului”. Este una
dintre temele cele mai des bătătorite de Aurel C.Popovici, care i-a adus notorietate europeană la fel
de mare ca ura naŃionaliştilor şi a organelor statului maghiar.
În Stat şi naŃiune, informaŃiile legate de continuarea politicii faŃă de naŃionalităŃi, inaugurată
de dualism, prezente în Replică şi în Cestiunea naŃionalităŃilor...”, sunt actualizate prin referiri
preluate din Pester Lloyd, Egyetértés, Budapesti Hirlap, Neue Freie Presse, din anii 1893-1905,
precum şi cu opinii ale unor autori maghiari care s-au ocupat de situaŃia naŃionalităŃilor din Ungaria,
care indicau continuarea politicilor de maghiarizare forŃată: dr.Kostelszky Géza, Tibor Antal,
Benksics Gustáv, Andrássy Iulius, Kossuth Ferencz, Öreg Pór Imre, Moldován Gergely, Balogh
Pál, dr.Jancsó Bénedek. Este încă o dovadă că Aurel C.Popovici urmărea zi de zi bibliografia
problemei naŃionale.
Cât priveşte concluziile demersului său, ele sunt aceleaşi de pe parcursul întregii primei părŃi
a cărŃii: necesitatea introducerii federalismului în întregul imperiu, pe baza delimitării
naŃionalităŃilor în hotarele lor etnografice167.
165
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune, p.21.
166
Ibidem., p.21-22
167
Ibidem, p.107.
124
InconsistenŃa federalismului istoric
Pentru Aurel C.Popovici era foarte important să dovedească faptul că renunŃarea la

principiile federalizării monarhiei pe baza drepturilor istorice este un imperativ al salvării sale.
Acestui demers îi rezervă un întreg capitol168. El este adresat atât oamenilor politici ai cehilor,
polonezilor şi ungurilor, care foloseau argumentele dreptului istoric în construirea programelor lor
naŃionale, cât şi unor cercuri austriece favorabile federalizării. Plecând de la diploma din octombrie
1860, autorul demonstrează ambiguitatea constituirii federalismului pe baza istoricelor „Ńări ale
Coroanei”. Ea a deschis cutia Pandorei care a prilejuit ridicarea unor naŃionalităŃi cu „drepturi
istorice” împotriva altora mai puŃin privilegiate şi nemulŃumirea cvasigenerală. În esenŃă, „dreptul
istoric” reprezintă o noŃiune destul de ambiguă în virtutea căreia se formulau pretenŃii de stăpânire
teritorială pe baza unor date ale trecutului istoric. Conceptul, puŃin studiat şi asimilat de filozofia
istoriei, a fost din abundenŃă folosit pentru legitimarea unor cuceriri teritoriale, adesea abuzive, de
către factorii politici în situaŃiile de decizie169.
Aurel C.Popovici a sesizat corect naŃionalizarea de către clasa politică şi de către ideologia
maghiară a „dreptului istoric” şi folosirea lui în scopul justificării unirii Transilvaniei cu Ungaria. În
aceeaşi măsură, aşezarea pe poziŃiile „dreptului istoric” a naŃionalităŃilor asuprite din monarhie,
însemna, în accepŃiunea lui A.C.Popovici, o capcană. Înaintaşii săi, Inochentie şi Samuel Micu
Klein, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Simion BărnuŃiu, A.P.Ilarian, au folosit argumentele de drept
istoric pentru susŃinerea drepturilor şi aspiraŃiilor româneşti. Dacă efectul lor asupra formării
conştiinŃei naŃionale este incontestabil, în domeniile vieŃii politice s-au dovedit arme ineficace sau
chiar contraproductive. ReacŃia ideologică s-a dovedit foarte puternică, conducând la un contencios
parcă fără sfârşit. Prin analogie cu afirmaŃia lui Schiller după care nu se pot stabili hotarele unei noi
religii prin vechi tratate, Aurel C.Popovici demonstrează că veşmintele moştenite din istorie de
diferitele Ńări ale Coroanei erau, la începutul secolului al XX-lea, prea strâmte pentru popoarele
imperiului. Ele se impuneau a fi recroite după realităŃile naŃionale ale timpului. Iar piedica
principală în calea acestei înnoiri era dualismul. Nici un om politic din Austro-Ungaria, în afara lui
Ludovic Kossuth, nu a fost mai redutabil adversar al dualismului decât Aurel C.Popovici. Kossuth
denunŃa aranjamentul constituŃional de la 1867 de pe poziŃiile luptătorului pentru independenŃa
Ungariei, pentru care Imperiul Habsburgic nu mai avea nici o raŃiune de a mai exista, în timp ce
Aurel C.Popovici denunŃa dualismul ca o piedică în calea consolidării aceluiaşi imperiu pe bazele
federalizării unor popoare libere şi egale, delimitate după criteriul naŃional. Şi unul şi celălalt au
acordat criticii dualismului pagini memorabile. Kossuth considera necesară dezmembrarea
monarhiei şi constituirea pe ruinele sale a unor state slave independente, care, având drept centru de
gravitate o Ungarie independentă în graniŃele sale istorice, să reprezinte stavilă în calea
panrusismului. Austria unitară fiind moartă, după dezastrul din 1866, Austria dualistă s-a născut
moartă iar Austria federalistă este imposibilă în fapt, considera Ludovic Kossuth în memoriile sale
politice170. Urmaşii săi vor susŃine independenŃa Ungariei istorice şi în vremea în care Aurel
C.Popovici îşi elabora proiectele sale federaliste. Pe de altă parte, dualismul era considerat
principala piedică şi în calea obiectivului propus de Popovici: consolidarea monarhiei habsburgice
prin constituirea Statelor Unite ale Austriei Mari.
Geopolitică şi federalism
Unele dintre cele mai consistente pagini de analiză din cartea de căpătâi a lui Aurel C.
Popovici sunt adunate în capitolul pe care îl dedică impactului problemei naŃionalităŃilor asupra
politicii externe a Austro-Ungariei precum şi asupra spaŃiului geopolitic european.
Încă din 1894, când îşi publica opiniile privind problema naŃională din Ungaria, Aurel
C.Popovici atrăgea atenŃia că aceasta se află în corelaŃie directă cu situaŃia geopolitică a Europei
168
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune, Cap.VI, p.108-109
169
Victor Isac, Dreptul istoric şi pacea mondială, Editura Gândirea Românească, Bucureşti, 1992, p.3.
170
L.Kossuth, op.cit. p.XXI, Vezi şi La Hongrie, Éditions Corvina, Budapest, 1964, p.104.
125
centrale. Această idee este urmărită cu atenŃie de autor pe parcursul anilor care au urmat,
dedicându-i în Statele Unite ale Austriei–Mari o atenŃie specială. IntenŃia autorului este atragerea
atenŃiei factorilor de decizie din imperiu şi din Tripla AlianŃă asupra pericolelor la care se expun
prin menŃinerea dualismului şi nerezolvarea, conform proiectului său, a problemei naŃionale din
Austria şi din Ungaria. În analiza pe care o face, Aurel C.Popovici pleacă de la enunŃul, devenit un
bun comun în epocă, după care politica internă a unui stat este determinantă pentru politica
externă171. În consecinŃă starea de slăbiciune, de descompunere şi de colaps a imperiului, pricinuită,
în opinia lui Aurel C.Popovici, de nerezolvarea problemei naŃionale şi de criza dualismului, se
răsfrânge direct asupra tăriei Triplei AlianŃe. La rândul său, o Triplă AlianŃă slăbită ar fi devenit o
pradă uşoară în calea proiectelor expansive ale Rusiei în centrul şi în sud-estul Europei.
Semnele unor posibile defecŃiuni în sânul Triplei AlianŃe veneau, în primul rând, din partea
Austro-Ungariei. Iar principala cauză a slăbiciunii imperiului era situaŃia sa internă minată de
nerezolvata problemă a naŃionalităŃilor, credea Aurel C.Popovici.
Pe de altă parte, principalul pericol extern pentru monarhie era reprezentat de procesul
expansiunii ruseşti în sud-estul Europei. Primejdia viza în egală măsură şi Germania, care era
invitată să nu privească cu indiferenŃă stabilitatea internă a Imperiului Habsburgic. Nici Ungaria
singură, nici România singură sau în alianŃă cu o Ungarie independentă şi cu atât mai puŃin Ńările
slave din sud-estul european, care s-ar fi constituit pe ruinele Imperiului Otoman şi ale celui
habsburgic nu ar fi putut reprezenta stavile serioase în calea pericolului rusesc. Concluzia autorului
viza necesitatea unei Austrii – Mari, aliată cu o Germanie puternică în centrul Europei ca barieră în
calea panslavismului.
Panslavism şi panrusism
Pentru Rusia, Balcanii au fost şi au rămas un teritoriu de interes geopolitic şi geostrategic.

Pentru generaŃia lui Aurel C.Popovici nu era nevoie de mare perspicacitate politică pentru a observa
acest lucru. Rolul armatelor Ńariste în înfrângerea revoluŃiilor de la 1848-1849, războiul Crimeii,
războiul ruso-româno-turc din 1877-1878 şi chiar politica de alianŃe promovată de Rusia la sfârşitul
secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea relevau un imperiu cu apetit ofensiv în
matricea stabilită de Petru cel Mare.
Din 1792, de când această nouă putere europeană ajunge cu graniŃele pe Nistru, relaŃiile
bune pe care le-au avut domnii români cu Ńarii de la Moscova şi Petersburg s-au metamorfozat
profund. Ruşii, asemenea austriecilor şi turcilor, au devenit candidaŃi la supremaŃie asupra
teritoriului nostru naŃional, românii trebuind să facă un permanent balans diplomatic între imperiile
care, adesea, le hotărau soarta.
EvoluŃia situaŃiei politice după câştigarea independenŃei şi, mai ales, după întemeierea
regatului, a adus România în Tripla AlianŃă (1883). În acelaşi timp, însă, accentuarea politicii de
deznaŃionalizare dusă de guvernele Ungariei dualiste şi intensificarea mişcării naŃionale a românilor
împotriva acesteia au pus mereu în dificultate raporturile României cu Tripla AlianŃă, complicând
tabloul geopolitic al sud-estului european. Era firesc ca Aurel C.Popovici, în ampla analiză a
raporturilor dintre situaŃia internă a monarhiei şi spaŃiul mai larg, central şi est - european să acorde
atenŃia cuvenită raporturilor Austro-Ungariei cu Rusia şi România. Aurel C.Popovici deosebea două
concepte, acolo unde lumea era înclinată să le confunde într-unul singur – panslavismul.
El înŃelegea prin panrusism tendinŃa de expansiune rusă în sud-estul european în
conformitate cu testamentul lui Petru cel Mare.
Panslavismul, în accepŃiunea lui Popovici, era curentul favorabil Rusiei, care exista şi se
manifesta sub diferite forme (culturale, ideologice, politice) în sânul popoarelor slave din Europa.
ManifestaŃiile de simpatie ale slavilor din Austro-Ungaria faŃă de Rusia sunt considerate de Aurel
C.Popovici o consecinŃă a politicii naŃionale greşite a Austriei şi a Ungariei faŃă de naŃionalităŃi.
Nesatisfacerea revendicărilor lor legitime, a drepturilor de afirmare în conformitate cu acŃiunea
171
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune.., p.163.
126
principiului naŃional, nu putea să-i transforme pe cehi, slovaci, sârbi, croaŃi, ruteni în susŃinători ai
dualismului, dimpotrivă constituiau catalizatori ai panslavismului.
Autorul urmăreşte evoluŃia politicii expansive ruseşti în Europa de sud-est, începând de la
războiul ruso-româno-turc din 1877-1878, încheiat cu preliminariile de pace de la San Stefano şi cu
Congresul de pace de la Berlin. El era convins că apetitul ofensiv al Rusiei în Balcani, având ca
Ńintă Constantinopolul şi spre sud-vest, având drept sprijin naŃiunile slave din Austro-Ungaria, au
fost numai temporizate de hotărârile Congresului de la Berlin şi de constituirea Triplei AlianŃe.
Încurcăturile militare ale Rusiei din Asia răsăriteană şi înfrângerile suferite în războiul ruso-
japonez, au amânat numai adâncirea crizei din Balcani şi resuscitarea panslavismului172. Acest
moment de relativă acalmie în raporturile cu Rusia din anii de început ai secolului al XX-lea, ar fi
putut reprezenta, considera Aurel C.Popovici, un moment nimerit pentru reformarea imperiului, în
sensul federalizării pe baza proiectului Statelor Unite ale Austriei – Mari. Urmând această cale,
„ideea panslavistă şi cu atât mai puŃin cea panrusă, ar fi încetat de mult să Ńină sub vraja ei spiritele
slavilor. Căci aceştia din urmă ar avea, astăzi, de făcut lucruri mai înŃelepte. Fiecare popor slav ar fi
ocupat, şi încă din belşug, cu luarea unor măsuri politice pozitive privitoare la buna lui stare
generală, în cadrul individualităŃii sale naŃionale şi politice, n-ar fi trebuit să aştepte nici un ajutor,
pentru eliberarea sa naŃională şi politică, de la Rusia slavă şi înrudită, aşa după cum a aşteptat
odinioară Italia latină acest ajutor de la FranŃa latină şi, prin aceasta, înrudită”173. Starea de spirit
generală de nemulŃumire ar fi făcut loc unui spirit constructiv, transformând naŃiunile egale în
sprijinitoare ale Austriei–Mari.
În ce măsură previziunile legate de coeziunea naŃionalităŃilor, într-un stat austriac confederat
pe criteriul naŃional, s-ar fi adeverit este foarte greu de evaluat astăzi. Autorul credea cu tărie că
situaŃia internă a preconizatei Austrii – Mari ar fi evoluat spre bine după depăşirea impasului dualist
care a transformat Austro-Ungaria într-un „imperiu compus din mai multe Irlande”, făcând aluzie la
frământările similare din Marea Britanie.
Panslavism şi daco-românism
În privinŃa raportării românilor din Transilvania şi Ungaria la ideologia panslavistă, Aurel

C.Popovici supralicitează simpatiile populaŃiei româneşti faŃă de Rusia în scopul de a demonstra că
ea este provocată, în mod artifical, de dualism. În acest sens îl citează pe Ion Maiorescu, delegatul
guvernului revoluŃionar român de la 1848 pe lângă dieta de la Frankfurt, care îi scria lui Nicolae
Bălcescu la 1848, referindu-se la românii din Ardeal, care au pus mâna pe arme împotriva
ungurilor: „Te înşeli crezând că oamenii aceia au înclinaŃii către muscali. Numai frica de unguri i-au
dus la pasul disperat să se gândească că ar putea fi ajutaŃi de ruşi”174.
De altfel, românii, marcaŃi stilistic de spaŃiul mioritic, cu orizonturi clare şi finite, percep
abisalitatea spaŃiului şi spiritului rus mai mult ca un pericol decât ca o binefacere. PoziŃia
geopolitică a arealului românesc îl expunea însă implacabil jocului de interese al celor trei imperii
vecine.
Marota Daco-Romaniei a fost vânturată cu mare insistenŃă, la 1848-1849 şi în anii ce au
urmat, ca o armă de discreditare a mişcării naŃionale româneşti în faŃa CurŃii de la Viena,
determinându-l pe guvernatorul Transilvaniei, Ludwig Wolgemuth să exclame cu o oarecare
bunăvoinŃă: „Dacă poporul român se simte în stare de a restaura prin puterile sale un stat daco-
roman, el nu are decât să încerce, să înceapă. Planul de executat este simplu: o armată bine
deprinsă, de cel puŃin 200.000 soldaŃi valoroşi, însoŃiŃi de artileria corespunzătoare, cu câteva sute
de tunuri; o constelaŃie europeană favorabilă; un aliat puternic, ca să poată declara dintr-o dată
război Austriei, Rusiei şi Turciei. Dacă românii vor ieşi victorioşi dintr-un război ca acela, ca să
172
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune…, p. 163
173
Ibidem, p.173-174.
174
Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848, Bucureşti, 1893, p.171, Apud: Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune...,
p.177. În ediŃiile în limba română, scrisoarea este datată greşit în anul 1838. În ediŃia princeps (1906) data este corectă
(1848).
127
poată dicta ei condiŃiile la încheierea păcii, atunci toată lumea îi va lăuda şi admira ca pe
restauratorii imperiului daco-roman”175.
Aceleaşi acuzaŃii iredentiste cu ameninŃări daco-romaneşti apar mereu în presa naŃionalistă
maghiară sau în discursurile politice ale guvernanŃilor. DesfiinŃarea SocietăŃii de lectură a
studenŃilor români „Iulia”, din Cluj (1884) sau afirmaŃiile procurorului regal Jeszenzky în procesul
Replicei ilustrau o anume stare de spirit a clasei politice ungureşti.
Şi în Replica junimii academice române argumentul apelului la ruşi ca salvare a naŃiunii
române de la oprimarea ungurească, apare în aceeaşi formă şi cu acelaşi scop: alertarea clasei
politice din imperiu şi a conducătorilor Triplei AlianŃe faŃă de pericolul panrusismului şi al
panmaghiarismului.
La rândul lor, fruntaşii politici şi presa naŃionalistă maghiară căutau cu obstinaŃie acreditarea
ideii daco-românismului, a existenŃei unei iredente româneşti, în interiorul hotarelor Ungariei şi în
afara lor, în România, sprijinită de guvernele de la Bucureşti. În acest scop, Aurel C.Popovici face,
în stilul deja consacrat, o seamă de trimiteri bibliografice la discursurile din parlamentul Ungariei.
Autorul consideră, însă, că toate acuzele legate de manifestaŃiile iredentiste din România sunt
nejustificate, deoarece ele sunt îndreptate, nu împotriva Austriei, ci împotriva Ungariei. Declanşarea
lor datează din momentul în care a început politica de zdrobire a naŃionalităŃilor sub tăvălugul
dualismului176.
Opinia exprimată de Aurel C.Popovici este confirmată chiar de către unul dintre doctrinarii
maghiarismului, Jancsó Benedek într-un eseu publicat în mai multe numere ale cotidianului sibian
Tribuna, intitulat „Daco-românismul şi politica culturală maghiară”.177 Autorul surprinde cu fineŃe
impactul pe care copilul român, venit dintr-un sat al Transilvaniei la un liceu maghiar, îl resimte în
contact cu colegii lui unguri, mai bogaŃi, mai bine îmbrăcaŃi. Nu este bine văzut în clasă, nu are
acces la cantină, este adesea rău tratat pentru stângăciile de limbă şi comportament de colegi şi de
unii profesori. Pleacă din acest mediu ostil la liceul românesc din Braşov, unde este bine primit, se
simte printre ai lui, i se deschid orizonturi nebănuite legate de vechimea şi nobleŃea neamului său.
După absolvire, revine cu o bursă acordată de fundaŃiile culturale româneşti la Universitatea din
Budapesta, unde întâlneşte acelaşi mediu cultural ostil. Tânărul absolvent, respis de administraŃia
statului este nevoit să ia drumul Bucureştiului, unde se va încadra cu însufleŃire în Liga Culturală,
devenind un nou iredentist român. Iar dacă rămâne în Ńară, continuăm noi, integrat în mişcarea
naŃională, are toate şansele să devină „agitator periculos”, la fel ca Aurel C.Popovici, să fie urmărit
de organele de siguranŃă ale statului, condamnat, închis, persecutat. Şi atunci apare reacŃia firească
de a căuta izbăvirea naŃiunii în afara cadrului constituŃional maghiar. Iar una dintre opŃiunile la
îndemână era panslavismul stimulat de Rusia. În consecinŃă, avertizează Aurel C.Popovici „e o
chestiune de viaŃă pentru monarhia noastră ca să creeze asemenea stări de lucruri, încât să poată
respinge cu succes viitorul atac din partea Rusiei. Tocmai pentru a putea face faŃă acestei sarcini,
monarhia habsburgică trebuie eliberată de bolile sale cronice, care privesc naŃionalităŃile, iar acest
lucru este posibil numai prin federalizare”178.
Ca o obsesie apare această concluzie în fiecare dintre capitolele primei părŃi a volumului Stat
şi naŃiune. Statele Unite ale Austriei–Mari.
În încheiere ne propunem să formulăm posibile răspunsuri privind dihotomia între invocarea
căii revoluŃionare de rezolvare a problemei naŃionale de către Aurel C. Popovici în Principiul de
naŃionalitate (1894) şi soluŃiile federaliste propuse în lucrările sale ulterioare.
De la bun început se impune constatarea că nici unul dintre ideologii naŃionalişti români din
Transilvania şi Ungaria nu au disecat cu atâta rafinament şi spirit critic esenŃa dualismului,
strategiile deznaŃionalizatoare ale statului şi naŃionalismului unguresc, precum şi consecinŃele pe
termen scurt, mediu şi lung ale continuării acestor politici.
175
George BariŃiu, Ideea Dacoromaniei.EdiŃie îngrijită de Mircea Valer Stanciu. Noua Gazetă de Transilvania, Braşov,
1993, 5 [nepaginat].
176
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune..., p.187.
177
„Tribuna”, an X, 1893, nr.232-233 din octombrie-noiembrie 1893, p.2.
178
Aurel C.Popovici, op cit., p.187.
128
Prin structura sa sufletească, Aurel C.Popovici este un răzvrătit împotriva sistemului, însă
prin formaŃia sa intelectuală şi prin convingerile sale politice este un conservator, un „reacŃionar”,
cum îi plăcea să se autocaracterizeze. RevoluŃiile nu le accepta drept mijloace de acŃiune naŃional-
politică, deşi ameninŃa cu spectrul lor. Mijloacele pe care le propunea, e drept radicale, erau
reformele constituŃionale, care să acŃioneze asupra cauzelor ce determinau nemulŃumirile naŃionale
şi sociale, dezvoltarea organică, progresivă, a societăŃii spre scopurile emancipării, independenŃei şi
unităŃii naŃionale.
Mai era, apoi, de luat în considerare contextul internaŃional în care Aurel C.Popovici şi-a
elaborat opera sa teoretică la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul celui următor. AlianŃele
erau create, Austro-Ungaria, sprijinită de tot mai puternica Germanie, mai avea încă veleităŃi de
mare putere cu vocaŃie şi misiune europeană; România şi Italia, Ńări spre care ar fi putut gravita
forŃele centrifuge ale mişcării naŃionalităŃilor din imperiu, erau integrate sistemului central european
al Triplei AlianŃe, Polonia era o ficŃiune, iar Rusia - o mare ameninŃare. În aceste condiŃii raŃiunea şi
concepŃiile politice îl îndemnau pe Aurel C.Popovici spre o „politică reală”, atât de propovăduită în
epocă de marele Bismark. În acelaşi timp, soluŃia federalistă propusă de Popovici pornea şi de la
convingerea că românii nu erau împovăraŃi, ca maghiarii sau germanii austrieci, de existenŃa unei
aristocraŃii proprii şi nici inhibaŃi de “„dreptul istoric”, care pentru ei era mai degrabă un obiectiv de
aruncat peste bord. În consecinŃă, naŃionalismul românesc era mai tânăr, mai puŃin tarat de istorie şi
mai disponibil pentru soluŃii integratoare, cu atât mai mult cu cât, nici românii, nici statul maghiar,
singuri sau împreună, nu ar fi putut reprezenta stavile în calea panrusismului.
ReŃinem, de asemenea, şi argumentul potrivit căruia Aurel.C.Popovici, în 1906, mai credea
în misiunea istorică a Imperiului central-european ca factor de echilibru între Germania şi Rusia şi
ca umbrelă protectoare a popoarelor din centrul şi sud-estul european, printre care şi naŃiunea
română.
Marele proiect federalist: Statele Unite ale Austriei Mari
Într-o lucrare dedicată de G.Ciorănescu activităŃii federaliste a revoluŃionarilor români în

perioada 1850-1852, referindu-se la proiectul ConfederaŃiei dunărene a lui Nicolae Bălcescu, se
afirma că acesta nu era scutit de „tirania principiului naŃionalităŃilor”179. Această constatare i se
potriveşte cu mult mai bine lui Aurel C.Popovici, care aşează „principiul de naŃionalitate” în centrul
ideologiei sale naŃional-politice. Principiul reprezenta, în opinia sa, paradigma care guverna viaŃa
popoarelor ajunse la conştiinŃa propriei identităŃi şi factorul catalizator al evoluŃiei lor spre libertate,
egalitate şi suveranitate naŃională.
În deschiderea părŃii a doua a volumului Stat şi naŃiune, dedicată expunerii proiectului de
federalizare a Austro-Ungariei, intitulată sugestiv „Zidirea nouă a Austriei Mari”, Aurel C.Popovici
revine cu un capitol dedicat explicării esenŃei principiului naŃionalităŃilor.
Deşi face apel la ideologii consacraŃi ai ideii naŃionale din spaŃiul european, prezenŃi şi în
eseul având acest subiect, publicat în 1894, autorul este mai ponderat în afirmaŃii, ocolind cu grijă
sublinierea dreptului natural al popoarelor asuprite la revoluŃia de eliberare şi unitate naŃională.
Undeva era o omisiune firească, având în vedere că în anii petrecuŃi în România Aurel C.Popovici
îmbrăŃişase ideologia conservatoare iar, pe de altă parte, proiectul său se adresa oamenilor politici
austrieci apropiaŃi CurŃii vieneze, pentru care chiar şi numai evocarea spectrului revoluŃiei trezea
repulsie şi disconfort. Din aceste motive, Aurel C.Popovici insistă, aici, mai mult asupra
caracterului reactiv al fenomenului, un alt concept împrumutat din darwinism. Astfel, afirmă
Popovici, tendinŃa către unitate naŃională se manifestă numai atunci când popoare, având conştiinŃa
propriei lor personalităŃi, sunt expuse unor nesăbuite experimente în scopul asimilării. Prin urmare
ideea naŃională nu va dispare din societate decât atunci când ea va fi satisfăcută, pentru că „o idee
care timp îndelungat, în mod atât de persistent şi cu atâta impetuozitate îşi cere înfăptuirea, se
justifică complet politiceşte şi apare adânc întemeiată din punct de vedere sociologic. Împotriva
179
G.Ciorănescu, op.cit., p.122.
129
unei asemenea idei politice, naturale, pot fi intentate procese. Procesele le câştigă până la urmă
totuşi natura care-i mai puternică”180 – conchide Aurel C.Popovici.
Principiul naŃionalităŃilor este o formă de luptă între contrarii, care nu încetează nici o clipă
să se manifeste ca o lege a naturii. În societatea modernă această luptă între diversele rase şi
neamuri pentru supravieŃuire sau supremaŃie îmbracă costumul naŃional. Dar, această luptă odată
obiectivată, trebuie să devină civilizată, etică, în opoziŃie cu cea bestială, din epocile apuse ale
evoluŃiei omenirii. În sprijinul acestor afirmaŃii ponderatoare, autorul aduce citate din
L.Gumplowitz, W. Schalmayer şi B.Novicov181.
Dualism sau federalism?
În istoria sa, Imperiul Habsburgic a balansat mereu între centralism şi federalismul istoric.
Dilema momentului era însă şi mai nuanŃată, deoarece dualismul în sine îngloba două centralisme.
Unul mai tolerant faŃă de naŃionalităŃi, în vestul imperiului, altul mai etnofag, cel din Ungaria. Deci,
la începutul secolului al XX- lea, problema monarhiei era acea de a decide între dualism sau
federalism pe criterii naŃionale, credea autorul Statelor Unite ale Austriei-Mari182. Aurel C.Popovici
şi-a exprimat de multă vreme opŃiunea pentru federalism cu aceeaşi pasiune cu care a criticat
dualismul şi centralismul excesiv. După toate experienŃele constituŃionale şi după toate eşecurile
suferite era momentul să se acŃioneze radical. Prin forŃa împrejurărilor, monarhia trebuia să se
reorganizeze pe baza recunoaşterii şi garantării individualităŃilor naŃional – politice ale diferitelor
sale naŃiuni şi să asigure, totodată, unitatea şi forŃa imperiului. Aceasta era miza pe care o lansa
proiectul federalist a lui Aurel C.Popovici. Între centralismul extrem şi federalismul vetust, el
propune o a treia cale: statul federal organizat pe baza delimitării naŃiunilor. Această formă de
stat va fi centralistă, în limitele garantării stabilităŃii şi tăriei imperiului şi, în acelaşi timp,
descentralizată sau federalistă, în măsura în care să asigure dezvoltarea liberă a naŃionalităŃilor
componente care vor forma individualităŃi politice autonome pe teritoriile lor naŃionale.
Modelele avute în vedere erau ElveŃia şi Belgia, state multietnice care ofereau exemple de
stabilitate şi de respect pentru afirmarea liberă a naŃionalităŃilor componente. În privinŃa
constituŃiilor pe care Aurel C.Popovici le-a studiat în vederea elaborării proiectului său, acestea au
fost cele ale Germaniei, ElveŃiei şi Statelor Unite ale Americii. El relevă faptul că cele trei state
federale s-au constituit prin liberă voinŃă din confederaŃii, ca argument împotriva duşmanilor
federalismului, considerat un potenŃial pericol de disoluŃie a imperiului.
Structura Austriei Mari
Teritoriul federaŃiei urma să fie împărŃit după criteriul delimitării naŃionalităŃilor în

cincisprezece unităŃi teritoriale. În cadrul acestora o naŃionalitate anumită beneficia de o
covârşitoare majoritate. GraniŃele etnografice stabilite de autor nu corespund decât parŃial vechilor
hotare „istorice” ale provinciilor de odinioară.
Noile state propuse de Aurel C.Popovici sunt următoarele:183
1. Austria interioară germană, împreună cu teritoriile preponderent germane de la graniŃa
maghiară apuseană, din sud – estul Boemiei şi sudul Moraviei;
2. Boemia germană, în partea de nord – vest a Boemiei, împreună cu Ńinutul Tratenau;
3. Moravia germană (Silezia), cuprinzând întreaga Silezie germană şi Ńinuturi germane din
Moravia şi Boemia;
4. Boemia cehă, cu teritoriile învecinate din Moravia şi Silezia;
5. GaliŃia apuseană, locuită majoritar de polonezi;
6. GaliŃia răsăriteană, împreună cu comitatele rutene din Ungaria şi Bucovina;
180
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune...,p.183.
181
Ibidem, p.216-218
182
Ibidem., p.279-280. vezi Anexa.
183
Ibidem, p.228.
130
7. Transilvania, împreună cu toate teritoriile locuite de românii din Ungaria şi
Bucovina;
8. CroaŃia, împreună cu DalmaŃia, Istria croată, Fiume şi insula Mur;
9. Kraina, înglobând toate teritoriile slovene;
10. Slovacia;
11. Woivodina, Ńinutul locuit majoritar de sârbi din Ungaria de sud;
12. Ungaria;
13. łara Secuilor, formată din comitatele ardelene Trei – Scaune, Ciuc, Odorhei, cu
teritorii maghiare învecinate din comitatul Mureş-Turda;
14. Tirolul;
15. Trieste, împreună cu teritoriile italiene din jur.
Deoarece Bosnia şi Herzegovina fuseseră abia înglobate în imperiu, se propunea păstrarea

lor în situaŃia de atunci.
Cele cincisprezece Ńări propuse urmau să reprezinte fiecare o individualitate naŃională, cu
mult mai omogenă din punct de vedere naŃional decât majoritatea statelor europene. Fiecare
naŃionalitate, în teritoriul astfel delimitat, urma să devină purtătoare de drepturi constituŃionale. La
fel ca în Statele Unite ale Americii, sublinia Aurel C.Popovici, trebuie să se plece de la ideea
fundamentală că diferitele naŃiuni ale imperiului au anumite interese şi nevoi comune, care urmau
să fie încredinŃate unui guvern central. Celelalte domenii ale vieŃii comunităŃilor vor rămâne în
sarcina statelor naŃionale, rezervându-li-se o autonomie foarte largă. În acest sens sunt invocate
proiectele federaliste ale lui Fr.Palacky (1849)184 şi Rudolf Springer (1902).185
Palacky propunea în proiectul său opt entităŃi naŃionale. Germanii erau grupaŃi într-un singur
teritoriu naŃional, cehii erau împreunaŃi cu slovacii, croaŃii, slovenii şi sârbii erau reuniŃi, de
asemenea, într-o singură formaŃiune statală. Afacerile comune ce ar fi revenit autorităŃilor centrale
ale federaŃiei urmau să fie politica externă, armata şi marina, finanŃele, comerŃul şi căile de
comunicaŃie precum şi Casa imperială.
Aurel C.Popovici măreşte numărul statelor federaŃiei la cincisprezece, plecând de la premiza
asigurării între graniŃele lor a unei majorităŃi hotărâtoare a unei anumite naŃiuni, care să-şi poată
dezvolta în aceste cadre specificul propriu. Autorul crede că cifra lor nu este mare, având în vedere,
spre exemplu, cele patruzeci şi cinci de state ale confederaŃiei americane sau cele nouăsprezece
state, regate şi provincii care formau monarhia habsburgică186.
Principiile constituŃionale ale federaŃiei Marii Austrii.
Depăşind toate proiectele federaliste de până la el, Aurel C.Popovici expune elementele de
bază care ar fi trebuit avute în vedere la elaborarea constituŃiei Statelor Unite ale Austriei Mari.
Acestea ar fi, în sinteză, următoarele187 :
- Forma de stat este monarhia, avându-l în frunte pe împăratul Franz Iosif I ;
- Fiecare cetăŃean al unui stat din federaŃie era, în acelaşi timp, cetăŃean austriac ;
- Statele Unite ale Austriei urmau să formeze o uniune vamală.
CompetenŃa autorităŃilor centrale urma să se întindă asupra listei civile a Coroanei, politica
externă, inclusiv reprezentanŃele diplomatice şi comerciale, armata şi marina, împreună cu legislaŃia
în domeniul militar, legislaŃia vamală, dreptul civil, penal şi procedura, liniile de comunicaŃii
magistrale de tranzit şi de apărare, legislaŃia cetăŃeniei şi a domiciliului, dreptul maritim,
paşapoarte, controlul străinilor, poliŃia sanitară şi veterinară, moneda şi cursul de schimb, sistemul
de măsuri şi greutăŃi, mărci, brevete, invenŃii, jurisdicŃia litigiilor între statele componente,
184
Fr.Palacky, Gedenkblätter, Praga, Tampsky, 1879, p.210. Apud: Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune..., p.284-285.
185
Rudolf Springer, Kampf der österreichiscten Nationalitäten um den Staat, Leipzig und Wien, Deuticke, 1902, p.78,
Apud: Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune..., p.285.
186
Ibidem, p.280.
187
Ibidem, p.288-297.
131
administrarea Bosniei şi Herzegovinei şi finanŃele legate de veniturile şi cheltuielile organelor
statului federal.
Guvernul federal se va compune din reprezentanŃii statelor naŃionale. Şeful guvernului era
cancelarul numit de împărat.
Organul legislativ federal era parlamentul imperiului, bicameral, constituit din Camera
deputaŃilor şi Senat. Camera deputaŃilor va fi formată din reprezentanŃi ai popoarelor întregii
federaŃii aleşi prin vot universal, direct şi secret. Senatul urma să fie format din membri ai Casei
domnitoare, prin naştere, membri de drept, membri aleşi şi membri numiŃi de împărat.
Aurel C.Popovici propunea un guvern central format din patruzeci şi doi de membri delegaŃi
de către guvernele statelor naŃionale, proporŃional cu numărul cetăŃenilor cu drept de vot din statul
respectiv.
Fiecare stat naŃional component al federaŃiei avea dreptul la o constituŃie proprie care nu
trebuia să conŃină prevederi contrare constituŃiei imperiale, la guvern, parlament şi putere
judecătorească proprii. În fruntea guvernului va fi numit de către împărat un guvernator care trebuia
să fie cetăŃean al statului respectiv. Guvernatorul alegea membrii guvernului, a cărui componenŃă
urma să fie aprobată de împărat. Imperiul este garantul autonomiei şi teritoriului statelor naŃionale
componente. La rândul lor, statele naŃionale se raportau la autoritatea centrală. Ele nu vor putea
întreprinde alianŃe şi tratate de natură politică între ele. De asemenea, statele care cuprind minorităŃi
naŃionale erau obligate să le garanteze drepturi şi libertăŃi necesare conservării propriilor identităŃi.
Limba oficială a imperiului, a comunicării între statele componente şi în relaŃiile
internaŃionale, era propusă a fi limba germană. Fiecare stat naŃional îşi va hotărî limba naŃională. În
parlamentul imperial fiecare membru putea să întrebuinŃeze limba proprie (!). Legile, decretele şi
alte acte oficiale ale guvernului central, în statele componente, vor fi publicate în limba oficială a
statului respectiv. FuncŃionarii imperiali din statele federaŃiei trebuiau să fie cetăŃeni ai statelor
respective. Capitala federală şi oraşul de reşedinŃă al împăratului era oraşul Viena.
Acesta era, în linii generale, proiectul Statelor Unite ale Austriei-Mari.
Argumente pro şi contra Statelor Unite ale Austriei Mari
Deoarece proiectul lui Aurel C.Popovici nu era o noutate absolută în domeniu, autorul a
putut să adune o abundentă bibliografie pro şi contra federalizării imperiului. Ceea ce a şi făcut-o,
într-un consistent capitol intitulat „ObiecŃiunile antifederaliştilor”188.
Aurel C.Popovici grupează aceste argumente împotriva federalizării în douăsprezece
enunŃuri, unele cu caracter general, altele raportate la realităŃile monarhiei austro-ungare.
Din prima categorie făceau parte opiniile după care federalizarea ar deschide calea spre
disoluŃia imperiului; ar însemna fărâmiŃarea în state mici; ar reprezenta „stat în stat”; ar duce la
periclitarea poziŃiei de mare putere, diminuând, deci, tăria statului federalizat. Tot în enunŃurile cu
caracter general putem încadra şi afirmaŃia, adesea exprimată la adresa aspiranŃilor la structuri
federalizate, conform căreia naŃionalităŃile (statele, popoarele) nu sunt pregătite, „coapte” – conform
expresiei lui Aurel C.Popovici – pentru autonomie.
Comentariile lui Popovici, de asemenea cu un înalt grad de generalitate, sunt extrase din
experienŃa altor state sau popoare care au trecut prin situaŃii similare. Astfel, Statele Unite ale
Americii şi ElveŃia şi- au dovedit forŃa coeziunii în faŃa unor tentaŃii de secesiune. ExistenŃa statelor
mici în cadrul federaŃiei propuse este un fapt esenŃialmente pozitiv, aşa cum o dovedeşte Germania
federală. „Statul în stat,” în situaŃia federalizării, este o realitate pe care o impune însăşi compoziŃia
188
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune..., p.311 şi urm. Pentru obiecŃiile antifederaliştilor vezi şi Mario Pons, Aurel
C.Popovici, federalistul, în vol. J.C.Dragan, Otto de Habsbourg, Marco Pons, Alexander Randa, Franz Wolf, op. cit.,
p.59-60 ; M. Constantinescu, Partizans et adversaires roumains de la Gross- Osterreich en Transylvanie (1905 –
19179), în N.E.d H., III, 1965, p. 345 – 362; M. A. Bogza, Tezele federaliste ale lui Aurel C. Popovici. EvoluŃia şi
receptarea lor, în SIB, XIV, 1988, p. 137 – 151; Stelian MândruŃ, RelaŃia dintre gruparea federalistă a Partidului
NaŃional Român şi cabinetul militar al prinŃului moştenitor Franz Ferdinand, în vol. Istoria ca lectură a lumii,
Biblioteca FundaŃiei Academice „A.D. Xenopol”, Iaşi. 1994, p. 289 – 299.
132
etnică a monarhiei şi reprezintă chiar dorinŃa adeseori exprimată de către naŃiunile ce o compun.
Periclitarea poziŃiei de mare putere a Austriei este contracarată de Aurel C.Popovici cu exemplele
aceloraşi State Unite ale Americii şi a Germaniei, care şi-au exersat-o, pe atunci, în recentele
confruntări militare cu Spania, respectiv, cu FranŃa, ambele state centralizate. Cât priveşte
capacităŃile naŃiunilor componente ale statelor autonome de a-şi asuma destinele, autorul constată că
ele se găsesc la un nivel cultural mult mai ridicat decât maghiarii la 1867 sau decât Serbia, Grecia
ori Bulgaria în momentul când s-au desprins din Imperiul Otoman, având, deci, potenŃial suficient
de autoconducere şi de progres.
Tot în categoria enunŃurilor antifederaliste cu caracter general putem încadra şi obiecŃia, de
altfel justificată, a inegalităŃii potenŃialului economic dintre diferitele componente ale viitoarei
federaŃii şi, prin urmare, a contribuŃiilor inechitabile la bugetul federal. Autorul constată că
centralizarea şi supremaŃia unor naŃiuni asupra altora au avut drept consecinŃă această regretabilă
stare de fapt. Organizarea federativă a statului ar conduce, însă, la descătuşarea forŃelor creatoare
ale naŃiunilor şi la emanciparea lor, inclusiv pe plan economic, contribuind, pe termen mediu şi
lung, la înlăturarea decalajelor economice existente şi la o prosperitate generală a statului.
Cea de a doua categorie de argumente antifederaliste vehiculate de presa şi literatura
politică a monarhiei, se refereau la felul în care era perceput prezentul şi viitorul imperiului de către
cei care se temeau de soluŃia federalizării pe baze etnice. În analiza lui Aurel C.Popovici acestea
erau următoarele: Imperiului i s-ar imprima un caracter slav; delimitarea pe criterii naŃionale ar crea
hotare noi, nefireşti; CroaŃia este autonomă, dar este nemulŃumită; rezistenŃa împotriva limbii
germane ca limbă oficială, mijlocitoare a relaŃiilor dintre viitoarele state ale Austriei-Mari şi, mai cu
seamă, rezistenŃa maghiarilor şi a pangermaniştilor la o astfel de soluŃie federativă.
Temerilor privind imprimarea unui caracter preponderent slav viitoarei federaŃii, Aurel
C.Popovici le răspunde cu analize statistice prin care demonstrează că şi în condiŃiile integrării
Bosniei şi HerŃegovinei în sistemul Austriei – Mari, numărul slavilor ar fi mai mic cu 1,5 – 3
milioane decât al celorlalte naŃiuni. În guvernul imperial (sau consiliul federal), conform principiilor
de bază ale ConstituŃiei imaginate de autor, din numărul total de 42 membri, 24 portofolii ar reveni
popoarelor neslave, faŃă de 18 alocate diferitelor ramuri ale slavilor din monarhie189. Este folosit în
context şi argumentul lui A.Fischoff, după care încurajarea dezvoltării particularismului politic şi
cultural al diferitelor neamuri slave reprezintă însăşi chezăşia destinelor imperiului190.
Propunerea lui Aurel C.Popovici privind noua structură a Austriei-Mari este, poate, cea mai
revoluŃionară parte a proiectului său federalist. Ea însemna aplicarea în viaŃa cotidiană a popoarelor
monarhiei a principiului naŃional. Era o prefigurare a paradigmei dreptului popoarelor la
autodeterminare, instituită ca normă pe baza căreia s-a înfăptuit reconstrucŃia europeană după
primul război mondial.
Aurel C.Popovici obişnuia să asemene Imperiul Habsburgic din vremea sa cu o casă
spaŃioasă, cu multe odăi, în care mai multe familii erau silite să trăiască în devălmăşie, împărŃind
aceleaşi camere, spălându-se în aceleaşi căzi, pregătindu-şi mâncarea în aceleaşi bucătării, folosind
aceleaşi dulapuri. Această moştenire din vremurile „istorice” a acordat pentru două dintre familii
cheile de la camere şi dreptul de a face regulile. Din această harababură nu putea să rezulte decât
nemulŃumiri, certuri, suspiciuni reciproce şi chiar revolte.. Şi totuşi, credea A.C.Popovici, această
casă mare, cu camere, dependinŃe şi coridoare încăpătoare, putea fi modernizată. Compartimentată
corespunzător nevoilor fiecărei familii, ar fi putut deveni un imobil în care ura şi discordia să fie
înlocuite cu înŃelegerea şi colaborarea pentru consolidarea construcŃiei moştenite. Prin extrapolare,
în monarhia dualistă se impune această modernizare, nu după „moştenirile istorice”, ci după
criteriul naŃional. „Noi trebuie să Ńinem seamă de naŃionalităŃile vii şi nu de cronicile neînsufleŃite,
dacă vrem să avem pace” – afirmă A.C.Popovici, avertizând că „atâta vreme cât hotarele teritoriale
nu sunt puse de acord cu diferitele hotare etnografice, nu pot fi înlăturate nici diferitele fricŃiuni şi,
în acelaşi timp, nu poate fi vorba de o soluŃie politică serioasă a problemei naŃionalităŃilor”191. În
189
Aurel C. Popovici, Stat şi naŃiune..., p. 316 – 317.
190
Ibidem
191
Ibidem., p.262 - 263.
133
sprijinul acestor afirmaŃii sunt aduse argumentele lui Fichte despre forŃa ideii naŃionale, precum şi
punctul de vedere a lui Anton Springer192, după care, împărŃirii Austriei pe naŃionalităŃi trebuie să-i
corespundă şi o împărŃire a puterii politice, prin arondarea pentru fiecare dintre aceste naŃionalităŃi a
unui spaŃiu propriu şi liber pentru dezvoltarea sa193.
După cum am văzut, modelul invocat de Aurel C.Popovici pentru delimitarea pe criterii
naŃionale este proiectul federalist a lui Frantisek Palacky, din 1848194. Este interesant comentariul
pe care A.C.Popovici îl face asupra consecinŃelor ce ar fi decurs din aplicarea planului propus de
acesta. El consideră că imperiul n-ar fi fost silit niciodată să facă „funesta experienŃă dualistă”, ar fi
fost scutit de permanentele frământări şi agitaŃii în jurul „dreptului constituŃional boem” şi, mai ales,
„niciodată nu s-ar fi ajuns pe baza unor principii <<istorico-politice>> banditeşti, la sistematica
asuprire a majorităŃii naŃionalităŃilor şi la ruşinoasa luptă de exterminare izbucnită între
naŃionalităŃi”195. Încă din anii 1850-1860, imperiul s-ar fi consolidat şi, în consecinŃă, ar fi putut
face faŃă războaielor pe care a fost nevoit să le poarte şi pe care le-a pierdut de fiecare dată.
ToŃi cei care se opuneau principiilor federaliste - constată A.C.Popovici - invocau sau
tradiŃiile şi drepturile istorice – constituŃionale sau imposibilitatea trasării unor graniŃe etnografice
coerente, deoarece, susŃineau ei, în realitate naŃiunile şi naŃionalităŃile sunt prea amalgamate.
Aplicarea principiului majorităŃii ar conduce, în consecinŃă, la crearea unor „insule” cu populaŃie
minoritară în interiorul graniŃelor trasate pe baza criteriilor etnografice. Aceste „colonii izolate” au
fost argumentele lui Ernest Denis, istoric francez, profesor la Universitatea din Bordeaux, împotriva
proiectului federalist a lui Palacky196, sau ale criticilor maghiari ai federalismului naŃional. Dintre
aceştia, Aurel C.Popovici îi citează pe Hunfalvy Paul şi pe Déák Ferencz. Acesta din urmă ar fi fost
primul dintre oamenii politici maghiari care au formulat obiecŃiunea după care delimitarea pe
criterii naŃionale ar crea hotare nefireşti197. În realitate ideea este prezentă atât la Eötvös József198,
cât şi la Kossuth. El era de părere că monarhiile confederate sunt „o imensă nebunie”, ConfederaŃia
germană fiind singurul exemplu istoric reuşit al acestei „concepŃii avortate”199. Regăsim printre
obiecŃiile formulate de Kossuth la adresa proiectului ConfederaŃiei dunărene, propus de
revoluŃionarii români, precum şi a apartenenŃei Transilvaniei, alături de celelalte provincii
româneşti la ea şi pe aceea că în Ungaria şi Transilvania naŃiunile sunt atât de amestecate, încât este
imposibilă o delimitare după criteriul naŃional200.
Părerea lui Aurel C.Popovici este că aceste argumente nu stau în picioare. Delimitarea
naŃionalităŃilor, nu numai că este posibilă, dar este o necesitate a momentului şi nu poate să se
impiedice de „insulele lingvistice” minoritare care ar rămâne inevitabil între noile graniŃe naŃionale.
Pentru aceste comunităŃi trebuie asigurate drepturi cetăŃeneşti şi protecŃia propriei identităŃi, urmând
ca procesele naturale de asimilare în masa majorităŃii să-şi urmeze cursul: „O mică insulă lingvistică
aflată în mijlocul unui popor străin nu mai este o naŃionalitate – consideră autorul – ci o fărâmitură,
o aşchie, pentru care nu se poate cere în nici un caz dreptul la autonomie, dacă nu vrem să exagerăm
noŃiunea naŃionalităŃii până la ridicol… Nimeni nu poate cere serios ca de dragul unor asemenea
fărâme, care în fond nu reprezintă nimic, naŃiuni întregi să zacă în lanŃuri”201. Soarta acestor
„colonii izolate”, crede A.C.Popovici, este o chestiune de timp, urmând ca, pe termen lung, ele să
dispară. În ceea ce-i priveşte pe şvabii din Ungaria şi pe saşii din Ardeal, Aurel C.Popovici le
prevedea garanŃii de autonomie şi suficiente drepturi naŃionale pentru a se putea dezvolta conform
192
Anton Springer (1825-1891), istoric şi critic de artă german, adept al federalismului. A propus o constituŃie federală
pentru Austria.
193
194
Ibidem, p.258-259.
195
Ibidem, p.259.
196
Ibidem., p.269.
197
Ibidem, p.319
198
Br.Eötvös József, op.cit., p.136-137
199
Kossuth L., op.cit., p.101.
200
Alexandru Marcu, op.cit., p.36-41
201
134
specificului şi tradiŃiilor lor202. prevedea garanŃii de autonomie şi suficiente drepturi naŃionale
pentru a se putea dezvolta conform specificului şi tradiŃiilor lor202.
Analizele etnologice şi antropologice pe care A.C.Popovici le-a întreprins asupra rapor-
turilor dintre naŃiunile şi popoarele din monarhie, precum şi a impactului politicilor de
deznaŃionalizare, au fost considerate de exegeŃii operei sale singulare în spaŃiul românesc şi printre
primele din spaŃiul european, privitoare la procesele de asimilare în relaŃiile interetnice203.
Aurel C. Popovici intuia corect faptul că naŃionaliştii maghiari vor fi cei mai afectaŃi de noua
împărŃire a imperiului. Noua Ungarie propusă de el urma să piardă teritoriile în care majoritatea o
formau naŃionalităŃile nemaghiare. Lor li se vor adăuga adepŃii federalismului istoric, cehi şi
polonezi, pentru care naşterea unor formaŃiuni statale slovace, germane sau rutene în Boemia,
Moravia şi Silezia ar fi reprezentat tot atâtea atentate la tradiŃia istorică.
Frica de noutatea concepŃiei lui Popovici a majorităŃii clasei politice a vremii, crescută şi
educată la şcoala diplomaŃiei „dreptului istoric” şi al „echilibrului european,” era o realitate. Aceşti
oameni cu greu puteau accepta renunŃarea la graniŃele seculare şi redesenarea hărŃii imperiului după
regulile etnografiei şi geopoliticii.
Ceea ce nu a bănuit Aurel C.Popovici a fost amploarea opoziŃiei pe care proiectul său a
stârnit-o, deşi identificarea obiectivelor de natură etnologică ale antifederaliştilor reprezintă un
argument în favoarea calităŃilor de fin analist politic ale autorului proiectului Statelor Unite ale
Austriei – Mari. În faŃa unei previzibile opoziŃii de natură şi intensitate greu de cuantificat, Aurel
C.Popovici se mărgineşte la afirmaŃia generală, susŃinută bibliografic, după care restructurarea
imperiului pe criterii naŃionale va trebui suportată de către opozanŃi dacă aceştia doresc, în locul
unei monarhii slabe şi bolnave, o Austrie – Mare puternică, scut al existenŃei libere a naŃiunilor
sale204. AfirmaŃii tranşante, în concordanŃă cu temperamentul năvalnic al autorului, uşor de făcut,
dar greu de înfăptuit de către cei pe care-i considera datori să o realizeze.
*
* *
FaŃă de situaŃia din vremea sa, când monarhia era constituită dintr-o confederaŃie şubredă a
două state, Austria şi Ungaria, reorganizarea propusă de Aurel C.Popovici oferea alternativa unui
imperiu viabil şi de durată. Autorul enumeră într-un întreg capitol elementele capabile să-i confere
superioritate acestei noi federaŃii de state egale şi autonome205.
Primul şi cel mai de seamă avantaj ar fi rezolvarea problemei naŃionale pe întreg cuprinsul
imperiului, încetarea permanentelor lupte între naŃionalităŃi, hrănite de tendinŃele de hegemonie ale
unora împotriva altora.
ConstituŃia federativă va crea cadrul necesar afirmării unui patriotism sincer, prin raportarea
fiecărui popor la statul său naŃional şi, totodată, la tăria şi coeziunea Statelor Unite ale Austriei –
Mari. Faptul că fiecare dintre formaŃiunile componente ar fi relativ mici, ar reprezenta un avantaj,
deoarece nici unul nu se va simŃi ameninŃat de celălalt, credea Aurel C.Popovici.
Cultura naŃională a fiecăreia dintre componentele etnice ale imperiului se va dezvolta liberă
de constrângeri, consideră Aurel C.Popovici, argumentând cu progresele realizate de România şi
Bulgaria după câştigarea independenŃei sau autonomiei lor.
Aurel C.Popovici credea că reorganizarea propusă de el va avea urmări benefice şi asupra
dezvoltării economiei şi a comerŃului, a bunăstării materiale a tuturor locuitorilor imperiului, prin
ruperea constrângerilor impuse de guvernele centralizate de la Viena şi Budapesta.
202
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune...,, p.337.
202
Ibidem, p.337.
203
Constantin SchifirneŃ, Studiu introductiv la vol.: Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune…, p. XIV.
204
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune..., p.321 şi urm.
205
Ibidem, p.333-346
135
Creşterea coeziunii interne, ca rezultat al federalizării, ar crea condiŃiile unei politici
orientale eficiente şi atractive, căci „întreaga politică externă a Imperiului Habsburgic depinde de
starea sufletească a naŃionalităŃilor lui” – constată, pe bună dreptate, Aurel C.Popovici206.
Dar, care ar fi impactul proiectului Statelor Unite ale Austriei Mari asupra naŃiunilor ce
compuneau conglomeratul austro-ungar?
Aurel C.Popovici era de părere că germanii austrieci ar avea numai de câştigat. Delimitarea
statelor componente pe baza principiului naŃional va reprezenta pentru ei un factor de progres, chiar
dacă vor fi grupaŃi în trei entităŃi autonome: Austria, Boemia germană şi Moravia germană (Silezia).
Limba germană va fi exclusivă în interiorul celor trei state, presiunile slavizării nu vor mai exista,
iar micile enclave străine vor fi absorbite cu timpul de către naŃiunea majoritară. În ansamblul
imperiului, limba germană va avea, de asemenea, de câştigat, devenind limba oficială a statului, a
diplomaŃiei, a armatei şi limbă mijlocitoare între statele componente, precum şi în raporturile
acestora cu autorităŃile centrale ale imperiului.
Pentru românii şi italienii din Austro-Ungaria noua federaŃie va reprezenta o împlinire a
aspiraŃiilor lor naŃionale, iredentismul va fi o boală a tinereŃii lor politice, de care se vor însănătoşi
iar Ńările vecine, Italia şi România, îşi vor manifesta mult mai sincere sentimente de prietenie faŃă de
imperiu, este de părere Popovici. La rândul lor, slavii vor fi sustraşi influenŃelor Rusiei, toate
fanteziile panslaviste încetând de la sine într-un stat federativ bazat pe egalitate şi dreptate.
Cei care vor pierde foarte mult din poziŃiile deŃinute vor fi maghiarii, recunoaşte Aurel
C.Popovici. Pe termen lung, însă, şi ei vor avea de câştigat, deoarece în interiorul unei Ungarii
reduse la dimensiunile fireşti, vor putea să-şi conserve şi să-şi dezvolte propria naŃionalitate.
„Maghiarii sunt o naŃiune mică – subliniază autorul. Ei s-au obişnuit însă să privească statul
maghiar actual, după concepŃiile feudal – medievale, drept domeniul lor exclusiv. Noi nu mai trăim
însă în evul mediu. De aceea, nobilii fii ai lui Arpad trebuie să fie mulŃumiŃi atunci când îşi pot
păstra individualitatea etnică”207.
A.C.Popovici este convins că, pe plan intern, factorii ce s-ar putea constitui în obstacole în
calea proiectului său vor putea fi înlăturaŃi fără probleme de voinŃa politică reformatoare, la care se
vor ralia naŃionalităŃile trezite la existenŃă, oamenii politici conştienŃi de necesitatea perpetuării
existenŃei monarhiei, precum şi factorii geopolitici interesaŃi în menŃinerea echilibrului european.
Pentru că menirea Statelor Unite ale Austriei Mari este să asigure o existenŃă şi o dezvoltare liberă a
naŃiunilor central – europene în faŃa Rusiei şi a Germaniei, care, fiecare în parte, la începutul
secolului al XX-lea, îşi formula ideologii expansioniste şi integratoare în spaŃiul central şi est-
european.
Analiza geopolitică pe care Aurel C.Popovici o întreprinde, ca o pledoarie pentru proiectul
său federalist central – european, reprezintă, din perspectivă istorică, unele dintre cele mai
memorabile pagini ale operei sale208. Concluzia pe care dorea să o impună contemporanilor era că
nu Austro-Ungaria din vremea sa „ar trebui creată, dacă n-ar exista”, ci Austria - Mare pe care o
propunea prin proiectul său209.
Care ar fi dimensiunile acestei Austrii Mari?
Aurel C.Popovici crede că noul stat federal nu va mai putea să anexeze sau să mai ocupe nici
un alt teritoriu. AfirmaŃiile sale aveau în vedere „brutala politică” de anexare a Bosniei şi
HerŃegovinei, pe care Aurel C.Popovici o pune în seama contelui Andrássy, ministru de externe al
Austro - Ungariei, care a risipit simpatiile orientului european faŃă de monarhie210. Mai degrabă, o
Austrie – Mare, aşezată pe principiile federalismului naŃional, al egalităŃii între statele sale
componente, ar putea reprezenta un factor polarizator al numeroaselor proiecte de
federalizare a popoarelor de la Dunărea de jos şi din Balcani.
206
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune..., p. 345
207
Ibidem,, p. 338.
208
Ibidem, p. 347-369.
209
Ibidem, p. 347.
210
Ibidem, p. 374.
136
Dimensiunile orizontului geografic de percepere a spaŃiului românesc depăşea la Aurel
C.Popovici atât „provinciile istorice” ale imperiului, cât şi graniŃele trasate prin pactul dualist. În
sprijinul acestei idei, Aurel C.Popovici, pe lângă obişnuitele trimiteri bibliografice la autori străini
de notorietate în epocă, apelează la Nicolae Iorga sau Ioan Sârbu, pentru a ilustra atracŃia pe care o
exercita Imperiul Habsburgic pentru Mihai Viteazul şi urmaşii săi, ca alternativă faŃă de dominaŃia
otomană211. Demersul său ascundea gândul integrării tânărului stat român în construcŃia federală pe
care o preconiza pentru Europa centrală, ca o posibilă cale de înfăptuire a unităŃii naŃionale. În acest
sens, Aurel C.Popovici declară: „Chiar şi astăzi printre români se ridică glasuri care găsesc posibilă,
sub o formă oarecare, o legătură între România şi o viitoare Austrie - Mare federativă”212.
Pornind de la această afirmaŃie, o componentă importantă a activităŃii sale politice în anii
care vor urma a fost preocuparea pentru a-şi găsi, în mediul politic românesc, adepŃi ai unei posibile
federalizări a României cu Austria - Mare. De asemenea, fruntaşilor politici ai românilor din
monarhia dualistă, Aurel C.Popovici a căutat mereu să le menŃină la cote înalte ataşamentul faŃă de
Casa de Habsburg şi faŃă de misiunea istorică a monarhiei de ocrotitoare a existenŃei numeroaselor
naŃiuni din centrul şi răsăritul Europei. Ambele obiective s-au dovedit foarte greu de îndeplinit în
condiŃiile geopolitice ale începutului de secol XX.
Căile realizării proiectului
Ajunşi în acest stadiu al demersului nostru asupra Statelor Unite ale Austriei Mari, preco-
nizate de Aurel C.Popovici, se impune o altă întrebare firească: cum vedea autorul posibilitatea
punerii în operă a ambiŃiosului său proiect?
În analizele pe care le-a întreprins asupra evoluŃiei constituŃionale a imperiului, începând de
la anul revoluŃionar 1848 şi până în primul deceniu al secolului al XX-lea, Aurel C.Popovici
constată, împreună cu numeroşii autori citaŃi în lucrările sale, eşecul succesiv al încercărilor de
consolidare a monarhiei. Dualismul austro-ungar reprezenta varianta cea mai păguboasă şi mai
detestată de naŃionalităŃile oprimate. Prin urmare, renunŃarea la dualism şi federalizarea pe criterii
naŃionale se impunea ca o stringentă necesitate. A.C.Popovici era convins că milioane de cetăŃeni ai
imperiului doreau acest lucru. Dar cine să o facă? Şi mai ales, cum?
Calea revoluŃionară, de jos în sus, pe care autorul proiectului o invoca în eseul din tinereŃe,
„Principiul de naŃionalitate”, nu mai făcea parte de multă vreme din arsenalul ideologic al
federalistului român. Pe de altă parte, sistemul politic al imperiului nu acorda nici o şansă impunerii
unei astfel de reforme constituŃionale prin intermediul parlamentar. Prin urmare, soluŃia preconizată
de Aurel C.Popovici este cea a „revoluŃiei de sus”, a renunŃării de către împărat şi de către Curtea
vieneză la dualism şi îmbrăŃişarea ideii federalismului naŃional. Deoarece opoziŃia guvernului
maghiar se prevedea a fi vehementă, împăratul ar fi trebuit să recurgă la o politică de mână forte,
„de răsturnare”, adică la o lovitură de stat213.
Pentru această insolită cale, Aurel C.Popovici îşi caută aliaŃi printre oamenii politici ai
vremii. Nu erau prea mulŃi cei care să se fi declarat, prin viu grai sau în scris, pentru astfel de soluŃii
de forŃă. Printre ei, sunt citaŃi Dr. Karel Kramar, fruntaş politic ceh şi chiar contele Ştefan Tisza, cu
aluzii la posibilitatea unor lovturi de stat214. Mult prea puŃin. Erau, însă, mai numeroase declaraŃiile
privind necesitatea unei politici mai autoritare a CurŃii vieneze faŃă de veleităŃile de independenŃă
ale maghiarilor. Autorul recurge la acestea, întărind afirmaŃia după care principalul obstacol în calea
211
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune …, p. 381-382.
212
Ibidem, p.382. Vezi şi N.Bocşan, Stelian MândruŃ, op.cit., p.353; Alexandru Vaida-Voevod, Memorii, vol.II, 1995,
p.174.
213
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune...,p. 298 şi urm.
214
Ibidem, p. 298-299
137
federalizării pe criterii naŃionale era reprezentat de opoziŃia guvernanŃilor şi naŃionaliştilor
maghiari215.
Aurel C.Popovici era pe deplin edificat asupra opacităŃii lui Franz Iosif faŃă de orice proiecte
de reformă constituŃională. Atmosfera de la Curtea vieneză era plină de ocolişuri şi suspiciuni.
Anturajul împăratului dorea sincer susŃinerea dinastiei, cum era şi firesc, dar nu cuteza să ia nici o
iniŃiativă contrară voinŃei monarhului. Iar aceasta era cantonată în scleroza dualistă fără putinŃă de
scăpare216. Din aceste motive, speranŃele de promovare a proiectului şi le îndreaptă spre prinŃul
moştenitor Franz Ferdinand. Alexandru Vaida-Voevod îl citează în această ordine de idei pe Aurel
C.Popovici: „Cine şi cum să facă acŃiunea de salvare? Toată nădejdea mea e, conform informaŃiilor
ce le am, că Francisc Ferdinand, nu numai că este singurul om care-şi dă seama de situaŃia
monarhiei, ci că îşi înŃelege datoria şi misiunea de a încerca salvarea ei. Am informaŃii precise.
Ticălosul, egoistul acesta mărginit cu dualismul lui, îşi va îngropa monarhia. Ce mi-ar păsa dacă nu
ar fi vorba de viitorul neamului nostru?! Dar Europa fără monarhia aceasta va fi tărâmul de lupte
pentru predominare între slavi şi germani. Şi noi românii ne găsim între ei ca două pietre de
moară”217. Mereu, mereu aceste idei, completate cu argumente istorice, statistice, etnologice, erau
expuse celor ce voiau să-l asculte, cu verva unică, temperamentul vulcanic şi forŃa irezistibilă a
individualităŃii sale colpeşitoare, îşi aminteşte prietenul, adeptul şi admiratorul său218.
Între echilibrul european şi federalismul naŃional
Opera politică a lui Aurel C.Popovici şi, mai cu seamă, proiectele sale de restructurare a
monarhiei dualiste, se întemeiază pe câteva valori fundamentale. Acestea sunt: principiul naŃional,
ca factor catalizator al conştiinŃei naŃionale, principiul egalităŃii între naŃiuni şi indivizi, dreptul
natural la dezvoltare liberă a naŃiunilor, federalismul şi echilibrul european.
Ceea ce nu bănuia Aurel C.Popovici la 1894 şi 1906 era faptul că principiul naŃional, a cărui
apologie o făcea în opera sa politică, va fi mai puternic decât echilibrul european, atât de vehiculat
în diplomaŃia europeană antebelică. În consecinŃă, autorul Statelor Unite ale Austriei - Mari căuta să
împace cele două concepte ce s-au dovedit atunci antinomice, prin încercarea de a rezolva problema
naŃională, nu prin disoluŃia monarhiei, ci în cadrele ei, pe baza principiului naŃional.
De altfel, după zguduirile, crizele şi înfrângerile militare suferite de habsburgi în secolul al
XIX-lea, problema menŃinerii imperiului, ca necesitate a echilibrului european, devenise o chesiune
la ordinea zilei în diplomaŃia europeană. Istorici, sociologi, oameni politici, au încercat să propună
soluŃii federaliste pentru supravieŃuirea bâtrânului edificiu habsburgic. Aurel C.Popovici îi
menŃionează printre ei pe Ion Maiorescu, Fr.Palacky, contele Hohenwart, Emil de Lavelaye, Saint-
Renée Tallandier, Louis de Fur, A.J.Dubs, ş.a.
Aurel C.Popovici era conştient de faptul că orice proiect federalist trebuie pus în legătură
atât cu baza constituŃională existentă, cât şi cu contextul politic extern. În esenŃă, se punea problema
acceptării ideii de către germani şi maghiari, cele două naŃiuni suverane din imperiu, precum şi de
Germania, cu care monarhia era aliată.
Criza marocană din 1905 a fost, poate, ultima încercare a Austro-Ungariei de a duce o
politică externă indepedentă. Pe de altă parte, Ungaria dualistă era garantă a prieteniei Germaniei
faŃă de habsburgi219. Mijloacele de presiune ale guvernelor ungureşti asupra Vienei s-au dovedit
numeroase, perpetuând situaŃiile de criză.
În mod paradoxal, soluŃiile federaliste veneau atât din dreapta cât şi din stânga eşichierului
politic austriac. În aceeaşi măsură, susŃinătorii federalismului erau critici aprigi ai dualismului,
215
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune..., p. 301 şi urm.
216
Liviu Maior, Alexandru Vaida - Voevod între Belvedere şi Versailles (însemnări, memorii, scrisori), Editura Sincron,
Cluj-Napoca, 1993, p.100
217
Ibidem., p. 96
218
Ibidem.
219
A.J.P.Taylor, Monarhia habsburgică. 1859-1918. O istorie a Imperiului austriac şi austro-ungar, C.E.U., Allfa,
Bucureşti, 2000, p.75-78.
138
considerat cauza majoră a slăbiciunilor imperiului. Astfel, Partidul Creştin – Social austriac,
grupările clericale şi liberale ale naŃionalităŃilor din Austria se situau pe poziŃii antidualiste. Dar
cele mai radicale critici ale dualismului veneau din partea mişcării socialiste austriece, adeptă a
votului universal, a reformelor sociale şi a federalizării monarhiei. Cel mai de seamă ideolog al
socialiştilor austrieci, Dr.Karl Renner, sub pseudonimul Rudolf Springer, dedicase un op întreg
criticii dualismului şi elaborării unui proiect de federalizare a Austro-Ungariei220, în aceeaşi vreme
în care Aurel C.Popovici lucra la Statele Unite ale Austriei-Mari. Proiectul federalist al lui Karl
Renner viza o împărŃire a monarhiei pe criterii naŃionale, într-o hexarhie compusă din łările alpine,
Boemia, Moravia şi Silezia, litoralul Adriatic, GaliŃia, Ungaria şi Transilvania221. Mai mult, în
congresul de la Brno, socialiştii austrieci adoptă federalismul pe criteriile delimitării naŃionale ca
punct în programul partidului222.
Statele Unite ale Austriei-Mari se încadrau, deci, într-o largă filiaŃie, ilustrând o gândire
strategică pe termen lung şi arie de cuprindere central – europeană, cu consecinŃe geopolitice
continentale, centrată pe ideile cooperării multinaŃionale şi ale interculturalităŃii. Ideile erau
generoase pentru epoca în care au fost exprimate dar, în acelaşi timp, ele s-au dovedit greu de
aplicat în practică, pentru că Europa începutului de secol al XX-lea nu era Europa naŃiunilor ci
Europa imperiilor şi a alianŃelor între acestea. Au trebuit să se consume două războaie mondiale şi
nenumărate revoluŃii pentru ca principiul organizării continentului nostru pe criteriile
autodeterminării naŃionale să se înfăptuiască şi pentru ca reconstrucŃia federală europeană, prin
respectarea principiului naŃional, să înceapă a prinde viaŃă. Privind retrospectiv, putem afirma că
proiectul Statelor Unite ale Austriei-Mari era o utopie, la fel ca şi celelalte proiecte federaliste ale
vremii sale. Prea mari erau forŃele politice care i se opuneau, în acele condiŃii istorice interne şi
internaŃionale şi prea puŃine, prea slabe şi prea dispersate, puterile federaliştilor.
Planul lui Aurel C.Popovici a fost transpus într-o carte memorabilă, însă nu putea fi transpus
în realitate. Lipsea, atât voinŃa politică a unei CurŃi vieneze anchilozate, cât şi forŃele naŃionaliste
care să întreprindă un astfel de demers. OpoziŃia antidualistă, alcătuită din elemente diverse, adesea
contradictorii, era fatalmente dezmembrată. În cadrul ei, factorii disoluŃiei s-au dovedit mai
puternici decât cei coagulanŃi. Duşmanii dualismului austro-ungar aparŃineau unor popoare cu
istorii, tradiŃii, limbi şi culturi diferite. Ei reprezentau grupuri naŃionale aflate pe trepte diferite ale
formării lor, cu idealuri proprii, adesea divergente şi cu capacităŃi de acŃiune diferite. Şi din punct
de vedere doctrinar, federaliştii proveneau din zone eterogene, acoperind un larg spectru politic şi
ideologic: social – democraŃi, naŃionalişti, conservatori, liberali şi chiar membrii ai anturajului
CurŃii vieneze. Îi unea în jurul ideii federale aversiunea faŃă de dualism, faŃă de tendinŃele de
supremaŃie a maghiarismului, precum şi idealul difuz al emancipării naŃionale, prin crearea unor
cadre favorizante păstrării şi afirmării propriilor identităŃi. Argumentele s-au dovedit insuficiente.
Cu toate acestea, visul federalismului austriac, al răsturnării supremaŃiei maghiare şi al constituirii
unei uniuni de popoare libere a persistat până la sfârşitul primului război mondial.
Nici metoda prin care Aurel C.Popovici intenŃiona să-şi realizeze planul nu avea şanse de
izbândă. Politica de mână forte, care să înlăture aranjamentul dualist, nu putea fi declanşată de
bătrânul Franz Iosif, pentru care regimul instaurat la 1867 era principala sa realizare.
Pe de altă parte, Aurel C.Popovici a subestimat o seamă din factorii care deveniseră operanŃi
în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX. Printre aceştia, impactul
formării imperiilor coloniale şi a ideologiilor socialiste asupra viitorului Europei. Autorul, hrănit din
doctrina conservatoare a progresului „organic” şi a evoluŃiei naturale a societăŃii omeneşti, nega cu
atâta convingere curentele de idei internaŃionalist – socialiste, încât considera că ele nu vor avea nici
un viitor în viaŃa propoarelor central – europene.
În ansamblu, demersul lui Aurel C.Popovici din Stat şi naŃiune. Statele Unite ale Austriei-
Mari este cu totul modern. ConstrucŃia cărŃii urmează algoritmul unui proiect elaborat de specialiştii
220
Rudolf Springer, Grundlagen und Entwicklungsziele der Österreichssch – ungarische Monarchie, Viena, Dulieke
<f.a.>
221
Aurel C.Popovici, Federalismul în Austria, în „ViaŃa Românească”, an II, nr.5, mai 1907, p. 269.
222
Ibidem, p.266. Vezi şi Aurel Ciato, Scrieri politice (1906-1914), Tipografia „Unirea”, Cluj, 1922, vol.I, p. 190.
139
în management din zilele noastre: enunŃarea obiectivelor, descrierea situaŃiei generale, critica
sistemului ce urmează să fie înlocuit sau restructurat, soluŃiile propuse, punctele tari, punctele slabe
estimate, căile şi etapele implementării, evaluarea costurilor şi a riscurilor. Toate aceste elemente
ale construcŃiei sunt agrementate de Aurel C.Popovici cu un aparat critic impresionant şi abordate
într-o proiecŃie stereoscopică, din puncte de vedere multiple. De aceea, chiar şi cei mai înverşunaŃi
duşmani ai proiectului său, au trebuit să recunoască erudiŃia autorului, precum şi rigurozitatea
ştiinŃifică a expunerii.
Prin cartea sa, federalismul depăşeşte faza de proiect, devenind o adevărată doctrină politică.
Ea caută să dea răspunsuri cât mai argumentate ştiinŃific, din perspectivă multidisciplinară (istorică,
geopolitică, sociologică, antropologică, economică, culturală şi naŃională) pentru numeroase
întrebări ce frământau societatea la începutul veacului al XX-lea: Pe ce căi se va îndrepta Europa
centrală şi de răsărit în anii ce vor urma?; Ce raporturi se vor statornici între naŃiunile europene sub
impactul acŃiunii principiului naŃional?; Care este locul şi soarta naŃiunilor mici în contextul
geopolitic european?; Care este locul naŃiunii române în noile destine ale începutului de veac?; Care
este viitorul conglomeratului habsburgic în spaŃiul central european?; Prin ce căi vor fi rezolvate
conflictele internaŃionale între marile puteri?. Întrebări dramatice, ale căror răspunsuri şi soluŃii,
Aurel C.Popovici le-a identificat cu proiectul unei Austrii – Mari, federalizată pe criterii naŃionale,
ca prolog a unei mari federaŃii central – europene de popoare libere şi egale în drepturi.
Prin mesajul său federalist, Aurel C.Popovici şi-a depăşit epoca în care i-a fost dat să
trăiască. Dovada concludentă a acestei afirmaŃii se regăseşte în însăşi odiseea cărŃii sale de căpătâi.
Dacă activitatea lui Aurel C.Popovici s-ar fi mărginit la lupta politică în cadrele Partidului
NaŃional Român, dacă opera sa ar fi rămas circumscrisă criticii dualismului, a şovinismului
unguresc şi a manifestărilor sale, Popovici ar fi intrat în filele de istorie naŃională printre precursorii
Marii Uniri. Din momentul apariŃiei cărŃii Stat şi naŃiune. Statele Unite ale Austriei- Mari, autorul
ei şi-a depăşit această condiŃie. Gândirea sa politică şi, implicit, statura intelectuală a luat
dimensiuni continentale.
5. Contextul intern şi internaŃional al apariŃiei Statelor Unite ale

Austriei Mari
Perioada în care Aurel C.Popovici îşi elabora proiectul Statelor Unite ale Austriei - Mari,
adică prima parte a primului deceniu al secolului al XX-lea, a fost deosebit de frământată din
punctul de vedere al vieŃii politice. Dacă pe plan extern, stabilitatea europeană relativă era asigurată
de echilibrul de forŃe aşezat pe cele două mari coaliŃii – Tripla AlianŃă şi Tripla ÎnŃelegere, pe plan
intern, dualismul este mereu zguduit de momente de criză, întărind convingerile multor analişti,
printre care şi Aurel C.Popovici, privind iminenta sa prăbuşire. Deşi la prima vedere pare
paradoxal, desele schimbări de guverne, din primii ani ai secolului din Ungaria, nu au fost
provocate de protestele naŃionalităŃilor nemulŃumite de dualism ci de însăşi partidele de opoziŃie ale
naŃionaliştilor maghiari, plasaŃi pe platforma independenŃei Regatului Ungariei în cadrul monarhiei.
Temele abordate vizau revendicări economice şi financiare, cum ar fi teritoriul vamal şi sistemul
bancar proprii, precum şi naŃionalizarea armatei, împotriva voinŃei monarhului de a asigura unitatea
de comandă a acesteia. OpoziŃia, coalizată împotriva votării bugetelor şi a contingentelor de recruŃi,
a determinat dese dizolvări ale parlamentului şi schimbări la nivelul guvernelor. Rând pe rând,
guvernele prezidate de Széll Kálmán, Khuen-Héderváry, Tiszá István, Fejérváry Géza sunt nevoite
să demisioneze în faŃa unei tot mai înverşunate opoziŃii împotriva liberalilor susŃinători ai
aranjamentelor dualiste. Ele vor face loc, în aprilie 1906, unui guvern de coaliŃie condus de Wekerle
Sándor, care promitea votul universal, precum şi destinderea raporturilor cu naŃionalităŃile.
Şi în rândul mişcării naŃionale româneşti se produc mutaŃii semnificative. La 4 decembrie
1902 se stinge din viaŃă la Sibiu Dr.Ioan RaŃiu, preşedinte al Partidului NaŃional. Tot mai multe
voci, din rândul conducerii partidului şi ale presei româneşti, se propunŃă pentru reconsiderarea
politicii de pasivitate şi adoptarea activismului politic. Dr.Ioan Mihu a exprimat tranşant acest punct
de vedere în noua înfiinŃată gazetă Libertatea din Orăştie, solicitând renunŃarea la punctele
140
nerealizabile din programul din 1891 privitoare la autonomia Transilvaniei şi la nerecunoaşterea
dualismului, încă la începutul anului 1902223. Tânărul avocat Aurel Vlad din Orăştie, membru al
Comitetului naŃional, sparge tradiŃia pasivităŃii, depunându-şi candidatura în alegerile parŃiale din
cercul electoral al Dobrei, unde câştigă alegerile din 6 iunie 1903, susŃinut de o parte a presei
româneşti din Transilvania, printre care Libertatea din Orăştie, Tribuna Poporului din Arad,
Telegraful Român din Sibiu224. Câştigarea alegerilor, precum şi prestaŃiile parlamentare ale
tânărului avocat, au avut darul să întărească curentul de opinie activist din sânul Partidului NaŃional
Român.
ConferinŃa naŃională de la Sibiu, din 10 ianuarie 1905, va consfinŃi victoria noului curent
activist, impus mai ales de tânăra generaŃie de naŃionalişti români participanŃi la mişcarea Replicei.
În noul Comitet executiv al partidului, alături de George Pop de Băseşti şi Vasile Lucaciu, au fost
aleşi Alexandru Vaida-Voevod, Teodor Mihali, Ioan Suciu, Nicolae Comşa, Aurel Lazăr, Aurel
Vlad, Aurel Cosma, Izidor Pop, Victor Bontescu, Ioan Şenchea, Victor Onişor, Nicolae Ivan, Ştefan
Cicio Pop şi Virgil Tomici225.
În hotărârea adoptată de conferinŃă, fără a se renunŃa formal la Programul de la 1881,
revendicarea autonomiei Transilvaniei este abandonată în favoarea conceptului recunoaşterii
poporului român ca individualitate politică, în următoarea formulare: „Pretindem neclintit
recunoaşterea poporului român de individualitate politică alcătuitoare de stat şi asigurarea
dezvoltării sale etnice şi constituŃionale prin instituŃiuni de drept public, pe lângă susŃinerea intactă
a integrităŃii statului Ńărilor coroanei Sfântului Ştefan. Totodată dorim realizarea acestor postulate şi
pentru celelalte popoare, care toate împreună constituesc statul ungar”226.
Conceptul individualităŃii politice alcătuitoare de stat a naŃiunii române are o vechime
considerabilă, fiind preluat din arsenalul ideologiei paşoptiste. Îl regăsim în Legea egalei
îndreptăŃiri a naŃiunii române şi a confesiunilor sale, votată de Dieta de la Sibiu, în vremea în care
autonomia Principatului Transilvaniei în cadrul imperiului era o realitate consfinŃită constituŃional.
Dualismul a anulat această autonomie, topind orice „individualitate naŃională alcătuitoare de stat” în
conceptul atotcuprinzător al naŃiunii politice maghiare şi a statului naŃional unitar. Erau puŃine
speranŃele recunoaşterii celorlalte naŃiuni din Ungaria, cu toate concesiile legate de recunoaşterea
„integrităŃii statului Ńărilor coroanei Sfântului Ştefan”, formulare intenŃionat încărcată de
ambiguitate cu iz medieval, motivată de necesitatea netezirii drumului spre integrare în viaŃa
parlamentară a Ungariei.
Aurel C.Popovici foloseşte şi el conceptul individualităŃii naŃiunilor alcătuitoare de stat
printre argumentele fundamentale în susŃinerea ideilor federaliste, dar ideea naŃională la Aurel
C.Popovici conduce la consecinŃe diametral opuse programului ConferinŃei naŃionale de la Sibiu:
spargerea integrităŃii „statului Ńărilor coroanei Sfântului Ştefan” şi reorganizarea lui, alături de
celelalte teritorii ale monarhiei dualiste, în Statele Unite ale Austriei-Mari, egale în drepturi şi în
obligaŃii. Ungaria Sfântului Ştefan înceta să mai existe, fiind redusă la hotarele sale etnice de la
începutul secolului al XX-lea.
Cu strategia activistă şi cu noul manifest al partidului, naŃionaliştii români au reuşit să
trimită în parlamentul ales la începutul anului 1905, opt deputaŃi, cu mult sub aşteptări. Printre ei,
Nicolae Comşa, Teodor Mihali, Ştefan Cicio Pop, Ioan Suciu, Ioan Russu – Şirianu şi Aurel Vlad.
Cei opt deputaŃi români, împreună cu slovacul Milan Hodža şi sârbul Liubomir Pavlovici, au format
firavul grup parlamentar al naŃionalităŃilor din 1905. Începutul era făcut. La noile alegeri, din
primăvara anului 1906, desfăşurate într-o atmosferă mai puŃin opresivă, au ajuns în parlamentul
Ungariei cincisprezece deputaŃi români aleşi din partea Partidului NaŃional: Coriolan Brediceanu,
Vasile Goldiş, Vasile Dămian, Iuliu Maniu, Teodor Mihali, Aureliu Novac, Nicolae Oncu, Ştefan
Cicio Pop, George Popovici, Ioan Suciu, Nicolae Şerban, Alexandru Vaida-Voevod şi Aurel Vlad.
Valeriu Branişte, contestat, va pierde mandatul, iar Vasile Lucaciu va intra în parlament în urma
223
T.V. PăcăŃian, op.cit., VIII, p. 107
224
Ibidem
225
Ibidem, p. 167-168.
226
Ibidem, p. 169.
141
unor alegeri parŃiale227. Împreună cu cei opt deputaŃi slovaci şi patru sârbi ei s-au constituit într-un
grup parlamentar naŃionalist, sub conducerea lui Teodor Mihali, care s-a plasat în opoziŃie la coaliŃia
parlamentară formată în jurul guvernului condus de Wekerle Şandor. Şi la ei vor ajunge valurile
stârnite de Aurel C.Popovici prin publicarea volumului Statele Unite ale Austriei-Mari.
Lupta lor parlamentară s-a dovedit a fi dură. Intrarea în activitate a naŃionaliştilor români nu
a fost atât de bine privită pe cât se aşteptau optimiştii. Tunurile majorităŃii parlamentare s-au aŃintit
cu predilecŃie asupra lor. Era, undeva, firesc, deoarece cea mai mare parte a luărilor de cuvânt ale
acestora reprezenta un dur rechizitoriu la adresa naŃiunii dominante, vizând politica de
deznaŃionalizare forŃată, nerespectarea Legii naŃionalităŃilor şi a celorlalte legi adoptate la începutul
dualismului, abuzurile administraŃiei şi ale jandarmilor, legislaŃia pe teren şcolar, discriminările
cotidiene pe teren economic, social, cultural şi religios. Argumentele lor semănau până la identitate
cu cele ale Replicei din 1892, sau cu cele expuse în paginile cărŃii lui Aurel C.Popovici, recent
apărută. La adresa lor au fost aduse multe incriminări şi acuzaŃii de către corul reunit al
parlamentarilor naŃionalişti maghiari, indiferent de înregimentarea lor politică. O simplă parcurgere
a dezbaterilor parlamentare din anii 1906 -1907, imortalizate de T.V.PăcăŃian în cel de al VIII-lea
volum al CărŃii de aur, este edificatoare în sprijinul afirmaŃiilor de mai sus228.
Impactul şi receptarea Statelor Unite ale Austriei Mari
Cartea lui Aurel C.Popovici a început să stârnească pasiuni şi controverse încă înainte de a
vedea lumina tiparului.
Publicistul englez Wickham Steed, proaspăt corespondent al ziarului Times la Viena,
cunoştea încă din 1904 proiectul lui Aurel C.Popovici229. Alexandru Vaida – Voevod relatează în
memorii argumentele lui Aurel C.Popovici în favoarea demersului său, exprimate la o întâlnire din
februarie 1905: „Ce vreŃi? Cartea mea e rezultatul studiului şi experienŃelor de zece ani, de când
stau la Bucureşti. Politicianismul ne va prăpădi Ńara şi neamul. Basarabenii în timp de o generaŃie
vor fi inexistenŃi. Rusia nu poate renunŃa la Dardanele. Îi stăm în cale, ne va zdrobi. Întărind
monarhia habsburgică ne asigurăm viitorul neamului. Ungurii, reduşi la justa lor valoare, rolul
determinant al zilei de mâine, în monarhie şi în orientul Europei, îi revine elementului românesc. Se
apropie ziua scadenŃei”230. Tot pe parcursul anului 1905 se produce orientarea prinŃului moştenitor
al tronului Austro-Ungariei, Franz Ferdinand, spre soluŃia reorganizării federaliste a monarhiei, în
defavoarea planurilor „trialiste” care vizau înlocuirea dualismului austro-ungar cu o soluŃie în care
să intre şi slavii în ecuaŃia puterii231. Această atitudine de interes faŃă de federalism îi va aduce pe
moştenitorul tronului şi anturajul său în postura de posibili sprijinitori ai lui Aurel C.Popovici.
Vestea despre proiectul editorial al lui Popovici a ajuns şi la urechile guvernanŃilor de la
Budapesta, care îl supuneau pe autorul Replicei unei permanente supravegheri informative. Bănuind
conŃinutul antimaghiar al cărŃii, se pare că au existat tentative de stopare a apariŃiei ei. Lucia
A.Popovici relatează că părintelui său i s-au oferit 200.000 de coroane pentru a renunŃa la tipărirea
volumului. O altă ofertă urmărind acelaşi scop a venit din partea unui grup industrial german
„Mannesmann Konzern der West Deutschen Eisenindustrie”, posibil aliat de interese cu guvernele
dualiste ungureşti. Aurel C.Popovici a refuzat aceste tentaŃii232.
227
T.V. PăcăŃian, op.cit., VIII, p.228-229; Vezi şi Stelian MândruŃ, Mişcarea naŃională şi activitatea parlamentară a
deputaŃilor Partidului NaŃional Român din Transilvania între anii 1905-1910, Editura FundaŃiei Culturale „Cele Trei
Crişuri”,Oradea, 1995, p. 2.
228
T.V. PăcăŃian, op.cit., VIII. p.223 şi urm.
229
Wickham Steed, Calea României Mari, în Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul. 1918-1928, vol.I, Cultura
NaŃională, Bucureşti, 1929, p.9.
230
Liviu Maior, op.cit., p.96
231
Nicolae Bocşan, Stelian MândruŃ, op.cit., p.352; Constantin Graur, op.cit., p.236 şi urm.
232
Lucia A.Popovici, Din viaŃa politică a lui A.C.Popovici, în B.B.R.F., 1969-1970, p.12. Apud: Constantin SchifirneŃ,
O concepŃie federalistă despre organizarea statală a naŃiunilor. Studiu introductiv la vol. Aurel C.Popovici, Stat şi
naŃiune…, p.XXIV-XXV.
142
În 1905 cartea este definitivată, aşteptând conjunctura favorabilă pentru a fi tipărită. Ea s-a
ivit spre sfârşitul anului. La congresul Partidului Social - Creştin de la Eggenburg, din 17
septembrie 1905, partidul lui Karl Lueger s-a aşezat pe linia federalistă în rezolvarea problemei
naŃionale din Austro-Ungaria. Proiectul lui Popovici, sprijinit de Lueger, atrage atenŃia, atât a
grupării de la Belvedere, din anturajul prinŃului moştenitor, cât şi a unor oameni politici liberali şi
conservatori de la Bucureşti care îl vor sprijini moral şi material233.
Din motive de politică externă lesne de înŃeles, sursele financiare necesare tipăririi
volumului au fost cu grijă ocultate. La mulŃi ani după evenimente şi după dispariŃia monarhiei
austro-ungare, Constantin Stere afirmă într-un interviu acordat ziarului Curentul, la 16 ianuarie
1935, că lucrarea lui Aurel C.Popovici a fost editată cu fonduri acordate de guvernul liberal român
condus de Dimitrie A.Sturdza, prin ministrul de Interne, Vasile Lascăr şi ministrul FinanŃelor, Emil
Costinescu234. Şi astfel, în ultimele zile ale lunii februarie 1906, Die Vereinigten Staaten von Gross-
Österreich, semnată: „Aurel C.Popovici, fost membru al comitetului central al Partidului NaŃional
Român din Ungaria şi Transilvania”, legată în carton şi piele, apare de sub teascurile Editurii
B.Elischer Nachfolger.
În Austria primele semnale ale cărŃii lui Popovici apar la sfârşitul lunii februarie şi la
începutul lunii martie a anului 1906. De la început cartea a stârnit controverse şi pasiuni. Nici una
dintre scrierile vreunui român de până atunci, cu excepŃia onorurilor primite de Descriptio
Moldaviae a domnitorului Dimitrie Cantemir, nu s-a bucurat de astfel de primire. Valul mediatic a
cuprins, rând pe rând, Austria, Germania, Ungaria, România, ecourile sale trecând şi în occidentul
european. Opiniile comentatorilor oscilau de la respingere categorică până la primire elogioasă.
Wiener Reichpost, organul de presă al social-creştinilor austrieci, de orientare federalistă, a fost
dătător de ton a comentariilor favorabile din presa austriacă şi germană235. Ideea Austriei - Mari
avea numeroşi aderenŃi, atât printre „gross-östereich-istii” grupaŃi în jurul social-creştinilor
austrieci, cât şi în cealaltă parte a spectrului politic, în sânul social-democraŃilor. Aceştia, în cadrul
programului adoptat în congresul de la Brünn (Brno), încă din anul 1899, şi-au propus
transformarea Austriei într-un stat federal-democratic. Şi ei, la fel ca Aurel C.Popovici, propuneau
înlocuirea sistemului dualist cu un „stat federal de naŃionalităŃi”, care să fie organizat, nu după
tradiŃiile „Ńărilor Coroanei”, adică după dreptul istoric, ci prin constituirea unor „corpuri de
administraŃie autonomă delimitate după criteriul naŃional”236. Aceste entităŃi autonome urmau să-şi
creeze camere legislative naŃionale alese pe baza votului universal. Iar deoarece, la fel ca în
proiectul lui Popovici, delimitările după naŃionalităŃi vor urma să cuprindă minorităŃi diferite, din
cauza structurii etnice amalgamate a populaŃiei imperiului, drepturile minorităŃilor naŃionale urmau
să fie apărate de o lege specială votată de parlamentul central237. Mai radical decât proiectul de
constituŃie propus de Aurel C.Popovici pentru ale sale State Unite ale Austriei Mari, Programul de
la Brünn nu recunoştea nici nevoia unei limbi de stat mijlocitoare, aceasta urmând să fie stabilită de
parlamentul central ales şi el prin vot universal. Deşi teoria autonomist - culturală a lui Karl Renner
233
Stelian MândruŃ, RelaŃia dintre gruparea federalistă a Partidului NaŃional Român din Transilvania şi cabinetul
militar al prinŃului moştenitor Franz Ferdinand (1905-1910), în vol. Istoria ca lectură a lumii, Biblioteca FundaŃiei
Academiei „A.D.Xenopol”, Iaşi, 1994, p.292-293; Dr.Marius Sturza, Aurel C.Popovici, în „Patria”, V, 1923, nr.167, 5
august, p.2.
234
Constantin Graur, op.cit., p.222
235
Pentru receptarea cărŃii în Austria şi Ungaria vezi: „Tribuna”, an X, 1906, nr.34 din 18 februarie/3 martie,p. 1-2;
nr.35 din 19 februarie/4 martie, p. 2; „Gazeta Transilvaniei”, an LXIX, 1906, nr.39 din 19 februarie/4 martie, p.1; nr.40
din 21 febr./6 martie, p.2; „Drapelul”, an VI, 1906, nr.21 din 21 februarie/6 martie, p. 1; „Telegraful român”, an LVI,
1906, nr.20, din 21 februarie/6 martie, p. 2;; Stelian MândruŃ, RelaŃia dintre gruparea federalistă a Partidului NaŃional
Român din Transilvania şi cabinetul militar al prinŃului moştenitor Franz Ferdinand (1905-1910), p.293; Constantin
SchifirneŃ, op.cit., p.XXVI şi urm.; L.Maior, op. cit., p.96 şi urm.; Nicolae Bocşan, Stelian MândruŃ, op.cit., p.352-353;
Alexandru Vaida-Voevod, Memorii, vol.II, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p.150 şi urm.; Aurel Ciato, Scrieri
politice, (1906-1914), Cluj, 1922, vol.I, p.71-72; Marius Sturza, op.cit., în „Patria”, an V, 1923, nr.165 şi 167, p.2;
Ioana Ursu, Dumitru Preda, Biografia unei conştiinŃe – Ioan Ursu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987, p.108-109.
236
Constantin Graur, op.cit., p.207; „Lupta”, an II, 1908, nr.70, 28 martie/10 aprilie, p.1.
237
Ibidem., p. 207 - 208.
143
(Rudolf Springer) şi proiectul Statelor Unite ale Austriei Mari a lui Aurel C.Popovici se întâlnesc pe
terenul criticii dualismului austro-ungar şi al renunŃării la dreptul istoric ca bază a federalizării,
Aurel C.Popovici avansează soluŃia federalismului pentru toate naŃiunile imperiului, în timp ce
social – democraŃia austriacă era înclinată spre federalizarea pe baze naŃional-culturale a teritoriilor
de dincolo de Leitha, în privinŃa Ungariei situându-se pe poziŃiile iredentiştilor germani, care
solicitau excluderea acesteia din raporturile confederative cu Austria238. Dacă proiectul lui Popovici
se situa pe platforma Marii Austrii conduse de habsburgi, social-democraŃii vizau o Austrie
democrată şi federală, poziŃie pe care se vor menŃine şi în preajma primului război mondial239.
Cu toate acestea, cartea lui Aurel C.Popovici a fost primită cu interes şi în mediile social-
democrate austriece. Astfel, nu mult timp de la apariŃia Statelor Unite ale Austriei – Mari, Karl
Renner scria în lucrarea Grundlagen und Entwicklungszielen der Österreich – Ungarischen
Monarchie (Bazele şi evoluŃia monarhiei austro-ungare) – 1906: „Cartea a fost imediat interzisă în
Ungaria, ceea ce va contribui mult la răspândirea ei foarte meritată. Austriecii care se tem că în
asemenea studii vor da de utopiile cele mai sterile, găsesc în această carte cel puŃin foarte mult
material istoric şi politic, care, numai el, şi încă ar face ca scrierea să merite a fi citită. Acest
material trădează un scriitor foarte îndemânatic, cu înaltă cultură, bine informat în literatura
politică a francezilor, germanilor, maghiarilor şi românilor – aşa cum maghiarii n-au la fel iar
germanii austrieci abia dacă vor fi având. Dovadă suficientă că naŃionalităŃile ungare nu sunt
alcătuite din nişte barbari inculŃi, cum ar vrea să ni-i înfăŃişeze maghiarii” 240.
Cei mai aprigi sprijinitori ai cărŃii lui Aurel C.Popovici în publicistica austriacă au fost
social-creştinii lui Karl Lueger. Organul lor de presă Reichpost, din 4 martie 1906, consacrat cărŃii
lui Aurel C.Popovici, o consideră „operă fundamentală” („Das grundlegende Werk”). Fiind de
acord cu soluŃiile propuse de Popovici pentru federalizarea imperiului, ziarul se exprima imperativ:
„Nu ştim dacă conducătorii statului nostru vor avea curajul să întreprindă o astfel de reconstrucŃie a
Marii – Austrii, dar ştim că o mână puternică ar fi în stare să o realizeze. Se va găsi oare omul
puternic pe care îl doreşte Ńara? E vremea să vină – ca să nu fie apoi prea târziu!”241.
Într-un editorial al ziarului Lupta, din 10 aprilie 1908, intitulat „Austria – Mare şi statul
naŃional maghiar”, sunt rememorate pasiunile stârnite de cartea lui Popovici în primăvara anului
1906, în Viena: „ApariŃia acestei cărŃi a făcut o adevărată revoluŃie în cercurile politice din Austria.
Numele lui Aurel C.Popovici a devenit aşa de cunoscut şi aşa de iubit, încât, după cum se putea citi
prin foile austriece, nu era familie mai de seamă, unde pomenindu-se numele lui, să nu fi izbucnit
cu toŃii spontan în urale întreite la adresa lui”242.
În Austria dezbaterile politice privind viitorul federalist al monarhiei au continuat mult timp
după apariŃia cărŃii lui Aurel C.Popovici. Însuşi autorul va menŃine treaz interesul pentru proiectul
său, atât prin legăturile directe cu oameni politici şi de presă din capitala imperiului , cât şi prin
articole publicate în presa din Austria şi Germania pe tema federalizării. Un astfel de demers
publicistic, cu ecouri şi în presa românească din Transilvania, are loc în numărul de Crăciun al
cunoscutului ziar vienez Reichspost, unde Popovici publică un amplu articol sub titlul „Gross-
Österreich” („Austria - Mare”)243. Sunt reiterate ideile principale ale cărŃii sale din perspectiva
momentului politic, caracterizat de dezbaterile pe marginea introducerii votului universal. Este
timpul, sublinia, în context, Popovici, ca împăratul să impună o nouă constituŃie care să
consfinŃească egala îndreptăŃire şi autonomie naŃională pentru toate popoarele monarhiei în
teritoriile în care ele sunt compacte etnic. Statele autonome astfel create vor avea elemente reale de
a fi strâns legate. Acestea erau, în accepŃiunea lui Popovici, Casa domnitoare, armata şi marina,
238
Aurel C.Popovici, Federalismul în Austria, în „ViaŃa Românească”, an II, 1907, nr.5, p.266.
239
Congresul socialist de la Tepliz din 28 septembrie 1913 a votat moŃiunea care concluziona: „Falimentul
naŃionalismului burghez a deschis drumul spre autonomia naŃională. Austria va fi o federaŃie de popoare libere, sau nu
va mai fi deloc”. Apud: Constantin Graur, op.cit., p.208
240
Apud: Const.Graur, op.cit, p.218-220
241
„ViaŃa Românească”, an I, 1906, nr.2, aprilie, p.323.
242
„Lupta”, an II, 1908, 28 martie/10 aprilie, p.1.
243
„Tribuna”, an X, 1906, nr.233, 16/29 decembrie, p.2.
144
politica externă şi finanŃele comune, guvernul central, precum şi parlamentul imperial ce ar urma să
fie ales pe baza votului universal aşa cum propunea şi el în proiectul constituŃiei Austriei Mari.
În aceeaşi perioadă, publicistul şi omul politic C.M.Danzer, editorul ziarului austriac
Armeezeitung (Ziarul armatei), căuta să elucideze numeroasele semne de întrebare ridicate de
proiectul federalist al lui Aurel C.Popovici, plasat în dreapta conservatoare a eşichierului politic şi
proiectul K.Renner-Pernerstorfer, elaborat de pe poziŃiile social-democrate austriece. În acest scop a
lansat un chestionar adresat unor oameni politici din Austria şi Germania, inspirat de studierea
cărŃii lui Aurel C.Popovici. Chestionarul cuprindea patru întrebări care erau, în esenŃă, următoarele:
1. Ce dificultăŃi se întrevăd în calea înŃelegerii între diferitele popoare în situaŃia delimitării Ńărilor
după criteriul majorităŃii etnice?; 2. În situaŃia delimitării teritoriilor pe criteriul naŃional, va fi
posibil să se vorbească de o comunitate de interese ale tuturor popoarelor Austriei?; 3. GraniŃele
fostelor provincii ale Coroanei vor avea în viitor însemnătate mai mult decât istorică şi nu va căuta
fiecare naŃiune să tragă foloase pentru propriul popor din parlamentele provinciale care se vor
constitui?; 4. Ar fi oare oportun ca acestor entităŃi naŃionale şi acestor diete provinciale (după
proiectul Popovici – cu teritoriu corespunzător, după proiectul Renner-Pernerstorfer – cu autonomie
naŃional-culturală) să li se acorde cea mai întinsă autonomie?244
Rezultatele anchetei au fost publicate de C.M.Danzer într-o carte apărută în primăvara
anului 1908. Din comentariul pe care îl face asupra ei Kölnische Zeitung, din 18 mai 1908, aflăm că
majoritatea opiniilor exprimate au fost, mai mult sau mai puŃin, împotriva proiectului de
federalizare a Austro-Ungariei propus de Aurel C.Popovici245. Politicienii unguri şi sprijinitorii lor
din Austria l-au respins categoric, la fel ca şi fruntaşii cehilor, aşezaŃi pe principiul dreptului istoric
al naŃiunii lor. Va mai trebui să treacă multă vreme până când ideea federalizării imperiului pe
criterii naŃionale să ajungă la maturitate, conchide editorialistul.
Şi Alexandru Vaida–Voevod consemnează în memoriile sale că majoritatea aderenŃilor
austrieci la proiectul lui Aurel C.Popovici se recrutau din partizanii lui K.Lueger, deoarece „toate
popoarele erau doritoare să-şi găsească independenŃa naŃională prin dezmembrarea monarhiei
habsburgice. Difereau doar căile prin care se preconiza acest sfârşit: pangermanism, panslavism sau
constituirea pe ruinele imperiului de state naŃionale”246.
În rândurile slavilor din imperiu, numai Milan Hodža şi C.Stodola, deputaŃi slovaci în
parlamentul de la Budapesta, s-au apropiat de ideile lui Aurel C.Popovici, dar din perspectivă
panslavistă. Aşa cum Popovici considera Austria Mare ca o etapă pe calea făuririi României Mari,
cei doi slovaci o percepeau drept o etapă în făurirea propriilor state naŃionale.247 De altfel,
Alexandru Vaida-Voevod şi Milan Hodža aveau mandatul deputaŃilor naŃionalităŃilor din
parlamentul maghiar să susŃină împreună ideile Austriei Mari pe lângă Franz Ferdinand, fără ca
aceştia să fie iniŃiaŃi asupra intervenŃiilor celor doi, pentru a fi protejaŃi în cazul insuccesului
demersurilor întreprinse.248
La fel ca şi Alexandru Vaida–Voevod, Milan Hodža a făcut parte din anturajul principelui
moştenitor, despre ale cărui planuri de reorganizare a imperiului avea unele îndoieli, pe care şi le-a
exprimat într-o discuŃie cu Take Ionescu, avută în cursul anului 1913.249 Cu toate acestea, proiectul
lui Aurel C. Popovici a reprezentat o sursă de inspiraŃie pentru activitatea federalistă a omului
politic slovac în perioada interbelică.
Nici în Germania cartea lui Aurel C.Popovici n-a trecut neobservată, problematica
reformării Imperiului Austro-Ungar fiind o chestiune la ordinea zilei în ecuaŃia Triplei AlianŃe.
Opinia presei germane înclina spre necesitatea restructurării radicale a raporturilor de putere din
244
„Lupta”, an II, 1908, nr.73, 1/14 aprilie, p.3.
245
Idem, an II, 1908, nr.113, 29 mai/11 iunie, p.2
246
Alexandru Vaida – Voevod, op. cit., vol.II, p.174; Stelian MândruŃ, Milan Hodža şi românii, în „Transilvania”(
Sibiu), 2004, nr. 5, p. 40-51; Pavol Lukáč, Conceptul lui Hodža privind federaŃia central-europeană. Locul slovacilor şi
românilor în cadrul acesteia, în „Transilvania”, an XXXIII (CIX), 2004, nr. 5, p. 26-29.
247
Ibidem
248
Alexandru Vaida-Voevod, op. cit., vol.II, p.174.
249
Const.Graur, op.cit., p.235; Stelian MândruŃ, Milan Hodža şi românii, p. 48.
145
monarhia habsburgică. Kölnische Zeitung, spre exemplu, într-un editorial intitulat „Renaşterea
Austriei”, se pronunŃă hotărât pentru federalizarea ei pe baza proiectului lui Aurel C.Popovici.
Pornind de la constatarea că dualismul este cauza slăbiciunii şi contradicŃiilor din monarhie, autorul
articolului consemnează: „Meritul de a fi recunoscut şi a fi văzut clar situaŃia aceasta, contrar multor
altor doctori politici, îi revine românului Aurel C.Popovici, care în opera sa extraordinar de
interesantă şi de bogată în cunoştinŃe profunde, ce poartă titlul Statele Unite ale Austriei – Mari,
expune cu o profundă elocvenŃă şi puternică în argumente, necesitatea unei transformări a
monarhiei habsburgice şi totodată arată cum ar trebui această transformare să se întâmple pentru a
apăra, pe de o parte, interesele întregului imperiu, pe de alta, interesele numeroaselor naŃiona-
lităŃi”250.
În acelaşi spirit scriu şi alte ziare germane, subliniind ecourile pozitive ale proiectului lui
Aurel C.Popovici în opinia publică favorabilă reformării monarhiei, precum şi în rândurile armatei.
În Ungaria cartea lui Aurel C.Popovici a fost de la bun început percepută ca o ameninŃare la
adresa statului maghiar, a dualismului şi a politicii dominante în epocă. Prin urmare, reacŃia
guvernului, a presei şi a opiniei publice a fost previzibilă – respingerea indignată a proiectului.
Dacă ziarele vieneze şi germane au făcut o bună primire proiectului lui Popovici, întreaga
presă maghiară s-a năpustit cu injurii şi denigrări la adresa lui şi a autorului. Era o reacŃie
emoŃională, deoarece cartea nici nu a apucat a fi citită, studiată şi, în consecinŃă, analizată critic cu
competenŃă şi în cunoştinŃă de cauză. „De mult n-a apărut vreo carte ori articol scris de un român
care să supere pe unguri aşa de tare ca cea mai nouă carte tipărită la Leipzig, a d-lui Aurel
C.Popovici, cunoscutul autor al Replicei. Parcă ar fi intrat ruşii în Ńară ori ar fi venit oştire germană
să prăpădească viŃa lui Arpad, aşa strigă foile ungureşti toate, dar toate!” îşi anunŃa cu maliŃiozitate
„Tribuna” din Arad cititorii251.
Pesti Hirlap din 2 martie (n) consideră cartea lui Aurel C.Popovici o nouă răbufnire a
grupării „Gross-östereich”-iste care ar fi finanŃat apariŃia ei, din moment ce a apărut într-o aşa
frumoasă şi costisitoare ediŃie, asemenea operelor lui Arany, Petöfi sau Jokai.252 Contrar tradiŃiei
sale de gazetă obiectivă şi cu ton potolit, la adresa autorului acestei cărŃi sunt aduse multe invective,
considerându-l pe Popovici nebun şi smintit253. Uiság cere ca autorul să fie internat la balamuc254,
Magyarország face observaŃia că de cartea lui Aurel C.Popovici ar trebui să se ocupe procurorii,
făcând, totuşi, un lung rezumat al volumului255. Pesti Naplo, pe un ton mai ponderat, recunoaşte că
autorul are o mare cultură, cartea lui, însă, stârneşte mai mult zâmbetul decât mânia
comentatorului256. Pester Lloyd îi dedică lucrării lui Aurel C.Popovici un lung articol semnat de
Theodor Friedrich, considerându-l pe autor drept „lipsit de minte sănătoasă”257, iar Magyar Szó,
anunŃând cu satisfacŃie oprirea circulaŃiei cărŃii pe teritoriul Ungariei, îl etichetează pe autor drept
„gazember”, adică om de nimic258.
ReacŃia negativă a fost la fel de promptă şi la nivel guvernamental. Ministrul de Interne a
dispus confiscarea cărŃii lui Aurel C.Popovici în toată Ńara. În consecinŃă, printr-un ordin al
ministrului ComerŃului, Fr.Kossuth, din 2 martie (n.) 1906, i se retrage debitul poştal, cu dispoziŃia
de a fi confiscată dacă apare pe adrese din Ńară259.
250
Apud: Const.Graur, op.cit., p.235.
251
„Tribuna”, an X, 1906, nr.34, 18 februarie/3 martie, p.3.
252
„Gazeta Transilvaniei”, an LXIX, 1906, nr.39, 19 februarie/4 martie, p.2.
253
„Tribuna”, an X, 1906, nr.35, 19 februarie/4 martie, p.2.
254
Ibidem.
255
„Gazeta Transilvaniei”, an LXIX, 1906, nr.39,p.2.
256
„Tribuna”, an X, 1906, nr.35, p.2.
257
Ibidem
258
„Telegraful român”, an LVI, 1906, nr.20, 21 februarie/6 martie, p.1.
259
D.A.N.I.C. , Bucureşti, Fond preşedenŃia Consiliului de Miniştri, 1906,V,1301 (OrdonanŃa din 8 martie 1906
privitoare la rechiziŃionarea cărŃii în Ungaria) ; Ibidem, Fond Ministerul de Interne, Doc. 149/1909 (Circulară vizând
difuzarea cărŃii); „Gazeta Transilvaniei”, an LXIX, 1906, nr.40, 21 februarie/6 martie, p.1; „Tribuna”, an X, 1906,
nr.34, 18 februarie/3 martie, p.3; „Drapelul”, an VI, 1906, nr.21, 21 februarie/6 martie, p.2.
146
Atât de mare a fost înverşunarea guvernului maghiar împotriva cărŃii lui Aurel C.Popovici
încât, după unele informaŃii, ar fi solicitat confiscarea ei şi în Austria iar o parte a tirajului a fost
cumpărat de guvern şi transportat la Budapesta260.
Sub impulsul valului mediatic provocat de lucrarea lui Aurel C.Popovici, Pesti Hirlap se
simte nevoit să-şi informeze cititorii despre existenŃa unui curent „Gross- österreich”-ist în Austria,
care se profila ca un real pericol pentru Ungaria dualistă261.
Dintre oamenii politici maghiari, Alexandru Vaida-Voevod, martor al vremii şi al stării de
spirit ce domnea în rândul lor, îl citează pe Tiszá István, drept cel mai înverşunat duşman al
concepŃiei federaliste a lui Aurel C.Popovici. Lui i se alăturau Appony Albert „mare orator, om cult,
dar lipsit de iniŃiativă şi acŃiune, fin cunoscător al problemelor constituŃionale”,262 Andrássi Julius şi
majoritatea clasei politice maghiare a vremii. Alexandru Vaida-Voevod îi menŃionează printre cei
cu atitudine mai moderată pe Kristoffy Joszef, secondat de baronul Szakolczai (Stern), secretar
particular al lui Kristoffy, ambii oameni de încredere ai lui Franz Ferdinand, Kuhen – Héderváry,
viitor prim-ministru al Ungariei şi Lucács László263.
Valurile provocate de apariŃia cărŃii lui Aurel C.Popovici au ajuns din presă şi saloane până
în parlamentul Ungariei. De altfel, doi dintre miniştrii guvernului Wekerle Sándor, aflat la cârma
Ungariei, începând din 8 aprilie 1906, ministrul de Interne Andrássy Julius şi Kossuth Ferencz,
ministrul ComunicaŃiilor şi ComerŃului, apăreau în bibliografia lucrării lui Popovici, alături de alŃi
actori de frunte ai vieŃii politice ungureşti, printre care: Tiszá István, Bánffy Dezsö, Berzeviczy
Albert, Mocsáry Lájos, Benksics Gusztáv, Benedek Jancso, Fejerváry Geza, ş.a. Parte dintre ei se
numărau printre oratorii, temuŃi şi respectaŃi pentru patriotismul lor, din parlamentul Ńării. Astfel,
Andrássy Julius, într-un discurs parlamentar din 26 noiembrie 1906, declara că este datoria statului
şi a guvernului maghiar de a duce o luptă hotărâtă împotriva politicii reprezentate de grupul
naŃionalist, care este primejdioasă pentru obşte, duşmănoasă la adresa statului şi distructivă pentru
naŃiune264. În context, Andrássy face referire la faptul că deputaŃii naŃionalişti români aprobă teoriile
lui Aurel C.Popovici265.La rândul său, contele Bethlen István, în intervenŃiile sale din 13 martie şi
10 aprilie 1907, considera proiectul lui Popovici drept o premisă a înfăptuirii unităŃii româneşti.
„Cui îi trebuie autonomia Ardealului? Statului maghiar federativ? Lor le-ar trebui, e drept temporar,
până vor sfărâma constituŃia maghiară, apoi se vor frământa în continuare până se vor muta peste
munŃi în statul român. Întregul program e o ficŃiune şi are drept scop să acopere raporturile lor cu
România şi să acopere tendinŃele lor revoluŃionare”266 – declara contele Bethlen, referindu-se la
teoriile federaliste ale lui Aurel C.Popovici şi la naŃionaliştii români din parlamentul Ungariei.
FaŃă de afirmaŃiile ministrului de Interne, cu referire directă la cartea lui Aurel C.Popovici,
iau cuvântul deputaŃii Vasile Goldiş, în şedinŃa parlamentului din 30 ianuarie 1907 şi Alexandru
Vaida – Voevod, o zi mai târziu. Primul afirmă că nu împărtăşeşte teoriile federaliste ale autorului
Statelor Unite ale Austriei - Mari, pe care le-a combătut cu câteva luni înainte în ziarul Tribuna din
Arad267. Vasile Goldiş se referea la recenzia publicată în două numere consecutive din „Tribuna” la
data apariŃiei cărŃii lui Aurel C.Popovici. DeclaraŃia din parlament confirmă paternitatea acestei
recenzii, care în ziarul citat a fost publicată fără semnătură268.
260
Marius Sturza, op.cit., în „Patria”, an V, 1923, nr.165, p. 2.
261
Articolul este preluat de cotidianul „Tribuna”, în mai multe numere, începând cu nr.39 din 25 februarie/10 martie,
1906.
262
Alexandru Vaida – Voevod, op.cit, vol. II, p.175
263
Ibidem.
264
E.Brote, Politica guvernului faŃă cu naŃionalităŃile, în „Tribuna”, an X, 1906, nr.226, 5/18 decembrie, p.1. Vezi şi
T.V.PăcăŃian, op.cit., VIII, p.434 şi 439.
265
Oratorul făcea aluzie la o intervenŃie parlamentară a lui Alexandru Vaida – Voevod împotriva persecutării cărŃii lui
A.C.Popovici. Vezi: Alexandru Vaida – Voevod, op.cit., vol.II, p.151-152.
266
T.V.PăcăŃian, op.cit., VIII, p.566.
267
T.V.PăcăŃian, op.cit.,VIII, p.434 şi 439; Gheorghe Şora, Vasile Goldiş. O viaŃă de om aşa cum a fost, Editura
Helicon, Timişoara, 1993, p.319.
268
„Tribuna”, an X, 1906, nr.40 din 26 februarie/11 martie, p.1. şi nr.41, din 28 februarie/13 martie, 1906, p.1-2.
147
Alexandru Vaida-Voevod era cunoscut drept un înfocat adept al ideilor lui Aurel C.Popovici
şi, de bună seamă, la el făcea aluzie ministrul Andrássy în discursul menŃionat. În cuvântul său,
Vaida Voevod afirmă că este un lucru firesc ca un astfel de proiect să aibă susŃinători precum şi
păreri contrare. Subliniază şi el, ca de altfel şi ministrul Andrássy, impresionantul aparat ştiinŃific al
lucrării. Despre aplicarea în practică a proiectului federalizării monarhiei, Alexandru Vaida-Voevod
este de părere că dacă factorii de decizie vor dori să pună în operă ideile lui Aurel C.Popovici,
aceştia o vor face fără să-i întrebe nici pe maghiari, nici pe ceilalŃi269. Ideea federalizării monarhiei
habsburgice nu-i aparŃine numai lui Popovici, arată Vaida-Voevod, făcând trimitere la un citat din
Gedanken und Erinnerungen, scrisă de Otto von Bismark270, carte citată şi de A.C..Popovici în
Statele Unite ale Austriei - Mari.
Primele veşti despre apariŃia cărŃii lui Aurel C.Popovici în Transilvania vin prin intermediul
presei maghiare, unanim dezlănŃuită împotriva ei, începând din 3 martie (n.) 1906. Ele se referă
preponderent la reacŃiile pricinuite de conŃinutul cărŃii în Austria, Germania şi Ungaria. Şi pentru
ziariştii români proiectul Statelor Unite ale Austriei Mari repreznta o noutate primită cu reticenŃă.
Telegraful român, din 6 martie (n.) este primul care, în presa românească, face comentarii pe
marginea cărŃii lui Aurel C.Popovici, într-un articol intitulat „Statele Unite ale Austriei - Mari”,
plecând de la supărarea presei maghiare. Autorul critică politica Vienei de învrăjbire a
naŃionalităŃilor, care nu se va schimba prin apariŃia cărŃii lui Aurel C.Popovici. Piedicile în calea
aplicării proiectului Statelor Unite ale Austriei Mari erau foarte mari, aprecia ziarul. Ele erau
legate, atât de omul care urma să îl pună în practică, cât şi de rezistenŃa statului maghiar. Ceea ce
propune Aurel C.Popovici s-ar fi putut înfăptui în 1849, după capitularea de la Şiria, crede autorul
articolului. În momentul apariŃiei cărŃii lui A.C.Popovici maghiarii erau destul de tari ca să se opună
cu succes împărŃirii Ungariei pe criterii naŃionale. „Tocmai de aceea, e nemotivat zgomotul ce-l fac
şi temerea ce o manifestă maghiarii din incidentul apariŃiei cărŃii lui Popovici, cu al cărui cuprins de
altcum nici nu ne identificăm, nici nu ne vom putea ocupa mai pe larg, după ce cartea e oprită şi
dată în judecată”, conchide ziarul271.
Într-un editorial al Tribunei, intitulat „Ha nem tetszik…”272, Ioan Slavici ia şi el apărarea lui
Aurel C.Popovici în faŃa valului de injurii ale presei maghiare. El consideră că această indignare nu
este nici sinceră, nici legitimă. Opiniile exprimate de Aurel C.Popovici în cartea recent apărută,
criticile la adresa guvernării dualiste, sunt opera guvernanŃilor înşişi, obligându-l pe exilatul român
să afirme răspicat că „pacea şi dreptatea şi buna rânduială şi dezvoltarea priicioasă, care sunt,
precum se vede, în regatul ungar cu neputinŃă, s-ar putea asigura într-o mare împărăŃie austriacă, în
care chiar şi poporului maghiar i s-ar crea o soartă mai bună…”273.
Gazeta Transilvaniei, anunŃându-şi cititorii despre apariŃia cărŃii lui Aurel C.Popovici,
afirmă: „opul voluminos cuprinde întreaga literatură politică a timpului nostru, ce stă în legătură cu
cestiunile de care se ocupă şi este mult remarcat de o parte mare a presei germane şi de alte foi
străine”274.
Cea mai remarcabilă analiză a cărŃii, în aceste prime săptămâni după apariŃia ei o face Vasile
Goldiş în două numere consecutive din Tribuna, la începutul lunii martie 1906275.
La data apariŃiei cărŃii lui Aurel C.Popovici, Vasile Goldiş era unul dintre cei mai
remarcabili politicieni ai Partidului NaŃional Român din Transilvania şi Ungaria. Născut în 1862,
Goldiş aparŃine ca şi Aurel C.Popovici, generaŃiei Replicei şi a Memorandumului. A avut şansa unei
activităŃi laborioase în cadrele mişcării naŃionale, fiind unul dintre liderii săi. La fel ca Aurel
269
„Tribuna”, an X, 1906, nr.40 din 26 februarie/11 martie, p.1. şi nr.41, din 28 februarie/13 martie, 1906, p.1 - 2.
270
Otto von Bismark, Gedanken und Erinnerungen, Cotta, Stuttgart, 1898, vol.II, p.234. Apud :A.C.Popovici, Stat şi
naŃiune…, p.133.
271
„Telegraful Român”, an LVI, 1906, nr.20, 21 februarie/6 martie, p.1.
272
„Tribuna”, an X, 1906, nr.42, 1/14 martie, p.1. Aluzie la expresia „Ha nem tetszik, menyen Oláhországban!” („Dacă
nu vă place, plecaŃi în România”), cu care erau etichetaŃi „agitatorii” români din Ungaria.
273
Ibidem.
274
„Gazeta Transilvaniei”, an LXIX, 1906, nr.39, 19 februarie/4 martie, p.2.
275
„Tribuna”, an X, 1906, nr.40, 26 februarie/11 martie, p.1. şi Idem, nr.41 din 28 februarie/13 martie 1906, p.1-2.
148
C.Popovici, a fost un consecvent critic al dualismului şi al politicii de deznaŃionalizare duse de
guvernele ungureşti. Această luptă a dus-o, cu condeiul şi cu cuvântul în cadrele Ungariei vremii
sale, în calitate de fruntaş al Partidului NaŃional, de publicist şi de deputat naŃionalist român în
parlamentul Ungariei în mai multe legislaturi, începând din anul 1906. A fost unul dintre militanŃii
pentru activism politic şi printre cei care considerau necesară revizuirea programului şi a strategiei
politice a partidului la începutul secolului al XX-lea, inclusiv în domeniul conceptului autonomiei.
Într-o scrisoare adresată din Braşov lui Aurel Halic, la 19 martie 1900, deci cu ani buni înainte de
ConferinŃa naŃională din ianuarie 1905, Vasile Goldiş afirma : „Eu din convingere sunt activist.
Mărturisesc adică întru aceea că în lupta politică trebuie să uzăm de toate mijloacele posibile. Putem
să facem tot ce facem în pasivitate. Pentru ca pe lângă aceasta să nu facem şi aceea ce se poate face
în activitate? Tot din convingere nu sunt amic al autonomiei transilvane. Noi cerem autonomie
naŃională, nu autonomie teritorială; autonomia Transilvaniei însemnează dezmembrarea trupului
românesc şi aceasta va să zică slăbirea naŃiei româneşti. Ce-mi trebuie autonomia Transilvaniei,
dacă am autonomia naŃională a tuturor românilor din Ungaria”276. La fel ca la majoritatea
activiştilor, acŃiunea sa politică se va plasa pe coordonatele criticii dualismului cu legislaŃia sa
deznaŃionalizatoare şi a promotorilor ei, a revendicării autonomiei naŃionale pe linia programului
paşoptist. Apoi, pe măsura adâncirii crizei dualismului, constatăm radicalizarea discursului politic
prin îmbrăŃişarea conceptului autodeterminării naŃiunii române până la desprinderea de Ungaria şi
unirea cu Ńara277.
Dacă Vasile Goldiş reprezenta regula, Aurel C.Popovici era excepŃia. Gândirea sa politică a
spart tiparele tradiŃionalismului românesc ardelean, atât prin radicalism cât şi prin viziune.
Contactul cu curentele de idei europene, cu efervescenŃa vieŃii politice din tânărul regat român i-au
mărit orizontul geopolitic şi i-au ascuŃit spiritul critic. A contribuit la aceasta şi temperamentul său
dinamic şi dorinŃa de autoinstruire. PersecuŃiile politice, exilul şi ura declarată faŃă de aparatul de
represiune al statului unguresc au ajutat şi ele la aciditatea criticii dualismului. Iar dacă deputaŃii
naŃionalişti români, alături de colegii lor slovaci, sârbi sau croaŃi, trebuiau să respecte integritatea
istorică a Regatului Sfântului Ştefan, Aurel C.Popovici, duce analiza principiului naŃional până la
ultimele sale consecinŃe: spargerea dualismului şi federalizarea monarhiei în cadrul căreia românii
din Transilvania, Ungaria şi Bucovina să-şi găsească unitatea, ca un prim pas pe calea unităŃii
naŃionale a tuturor românilor, într-o Europă centrală federalizată sub sceptrul habsburgilor.
Vasile Goldiş consideră cartea lui Aurel C.Popovici de mare actualitate. Avansează chiar
ideea că ea a fost scrisă sub impresia conflictului dintre Coroană şi majoritatea parlamentară
maghiară formată după căderea guvernului Tiszá István, în iunie 1905. La fel ca toŃi lectorii săi,
Vasile Goldiş evidenŃiază aparatul ştiinŃific impresionant al cărŃii lui Aurel C.Popovici: „Să nu aibă
cartea lui Popovici nici un alt merit, îl are fără îndoială pe acela de a fi adunat la un loc lista aproape
completă a tuturor opurilor, broşurilor, vorbitorilor, care au oarecare referinŃă la cestiunea noastră
naŃională. Nu mai puŃin decât 148 de autori sunt citaŃi în cartea aceasta, afară de seria nesfârşită a
articolelor de ziare, vorbiri parlamentare, alocuŃiuni, declaraŃii diplomatice,ş.a”278. Dat fiind faptul
că Aurel C.Popovici urmase cursurile facultăŃilor de medicină din Viena şi Graz, Vasile Goldiş face
o inspirată apropiere între cartea lui Aurel C.Popovici şi domeniul medical. El remarcă faptul că
demersul lui Popovici asupra bolnavului, în cazul nostru, monarhia dualistă, cuprinde două etape
distincte, corespunzătoare celor două părŃi ale cărŃii: prima, este cea a diagnosticului, iar cea de a
doua, soluŃiile de tratament. Diagnosticul, crede Vasile Goldiş, este excelent pus, chiar dacă patosul
cu care Aurel C.Popovici atacă relele politicii de deznaŃionalizare şi de asimilare a naŃionalităŃilor
este considerat prea „tropical”, prea pătimaş279. Goldiş apreciază ochiul ager, inspiraŃia fericită,
studiul adânc al fenomenelor cercetate. Remarcă cu deosebire capitolele dedicate de Popovici
politicii de asimilare a guvernelor ungureşti, fiind de acord cu concluzia autorului, conform căreia,
276
Vasile Goldiş, CorespondenŃă (1888-1934).Scrisori trimise. Vol.I, ediŃie îngrijită, studiu introductiv, note şi
comentarii de Gheorghe Şora, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992, Doc.37, p.134.
277
Gh.Şora, Vasile Goldiş . O viaŃă de om aşa cum a fost, p.309 şi urm.
278
„Tribuna”, an X, 1906, nr.40, 28 februarie/11 martie, p.1
279
Ibidem.
149
încercările de asimilare a naŃionalităŃilor, nu numai că nu vor duce la nici un rezultat, dar vor fi
fatale chiar şi pentru maghiari280. Aurel C.Popovici este un excelent scriitor, are un stil plastic, alert,
care menŃine permanent treaz interesul cititorului. Îi lipseşte, însă, calmul şi imparŃialitatea rigidă a
istoricului adevărat, conchide Vasile Goldiş în finalul recenziei primei părŃi a cărŃii lui Aurel
C.Popovici.
Dacă diagnoza a fost făcută cu măiestrie, reŃeta propusă de Aurel C.Popovici pentru
tratament are o valoare cu totul problematică, continuă Goldiş în debutul recenziei celei de a doua
părŃi a cărŃii lui Popovici, dedicată proiectului federalizării monarhiei habsburgice281. Pornind de la
aceleaşi principii ale dezvoltării organice a popoarelor şi a statelor „sub puterea de fier a legilor
evoluŃiunii fireşti”282, pe care le împărtăşea şi Aurel C.Popovici, Vasile Goldiş credea că proiectul
lui Popovici este de neaplicat, pentru că nu se poate şterge cu buretele peste hotarele constituite în
timp, între diversele state şi provincii ale imperiului şi redesena graniŃele a 15 state, aşa cum
prevedea proiectul Statelor Unite ale Austriei - Mari.
Vasile Goldiş îi reproşează lui Aurel C.Popovici că nu a tratat în cartea sa două capitole:
dinastia habsburgilor şi problema confesională, precum şi aristocraŃia imperiului şi problema
naŃională. El face observaŃia că naŃiunile privilegiate ale imperiului (germani, maghiari, polonezi)
sunt preponderent catolice în timp ce naŃiunile asuprite (românii, rutenii, slovacii şi sârbii), în marea
lor majoritate aparŃin altor religii283. Pe de altă parte, germanii, cehii, polonezii şi maghiarii, spre
deosebire de celelalte naŃionalităŃi ale imperiului, au moştenit din evul mediu o aristocraŃie
naŃională, care le-au permis o mai bună situare faŃă de tron şi faŃă de drepturile istorice. Prin
urmare, soluŃia de a cere împăratului să ia buretele şi să şteargă actuala stare de fapt, aşa cum
pretinde A.C.Popovici în partea a doua a lucrării sale, este o soluŃie imposibilă284. Degeaba ai pus
corect diagnosticul şi ai prescris tratamentul dacă bolnavul refuză medicamentaŃia. Dând glas
opiniei oficiale a Partidului NaŃional Român, angrenat pe calea activismului politic, Vasile Goldiş
se simte obligat să afirme: „De fapt noi românii din Ńările Coroanei Sfântului Ştefan nu ne
însufleŃim de propunerea d-lui Aurel C.Popovici. Suntem fii credincioşi ai statului ungar şi
protestăm cu toată energia în contra tendinŃelor de a ştirbi unitatea politică ori integritatea teritorială
a statului nostru. În cadrele acestui stat ne căutăm fericirea şi nu pierdem nădejdea că, în cele din
urmă, nu ca rezultat al vreunui sylogism ori în temeiul vreunei dizertaŃiuni academice despre
principiile de libertate şi egalitate, ci sub povara factorilor reali, care determină evoluŃiunea firească
a statelor şi popoarelor, vom afla chipul înŃelegerii şi a bunei convieŃuiri cu fraŃii noştri
maghiari”285.
PoziŃia lui Vasile Goldiş de combatere a proiectului Statelor Unite ale Austriei Mari este
preluată şi de alte ziare româneşti286.
Aceiaşi atitudine critică faŃă de proiectul lui Aurel C. Popovici o manifestă Vasile Goldiş şi
în discuŃia cu publicistul englez R.W.Seton -Watson287.
Într-un drept la replică, datat Bucureşti, 17 martie (1906), Aurel C.Popovici răspunde în
câteva puncte recenzentului cărŃii sale din ziarul Tribuna288. Sunt de reŃinut precizările lui Aurel
C.Popovici în legătură cu conceptul autonomiei naŃionale, despre care Vasile Goldiş afirma că
acesta ar fi vorbit în carte cu oarecare dispreŃ. Popovici îşi reafirmă poziŃia după care autonomia
naŃională „fără teritoriu”, cuprinsă în programele şi memoriile revoluŃiei române de la 1848-1849,
argumentată ştiinŃific de Rudolf Springer, este o imposibilitate. Popovici declară că personal nu a
280
„Tribuna”, an X, 1906, nr.40, 28 februarie/11 martie, p.1
281
Ibidem.
282
Ibidem.
283
Ibidem.
284
Ibidem.
285
„Tribuna,” an X,1906, nr.41,28 februarie/14 martie, p.1
286
„Telegraful Român”, an LVI, 1906, nr.20, 26 februarie/6 martie, p.1.; „Tribuna”, an XI, 1907, nr.14 din 18/31
ianuarie, p.1-2; „Drapelul”, an VII, 1907, nr.8, 20 ianuarie/2 februarie, p.2.
287
R.W.Seton-Watson, Conversations in Transylvania, în vol.: Cornelia Bodea, Hugh Seton-Watson, R.W.Seton -
Watson şi românii.1906-1920, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, vol.I, p.170;
288
„Tribuna”, an X, 1906, nr.47 din 8/21 martie, p.1.
150
fost niciodată autonomist în acest sens. El este susŃinătorul autonomiei politice, care înglobează şi
autonomia cultural – religioasă şi învăŃământul public în cadrele oferite de atribuŃiunile statului. Cât
priveşte obiectivul recunoaşterii individualităŃii naŃionale a românilor, cuprins în hotărârea
ConferinŃei naŃionale din ianuarie 1905, ca platformă a activismului politic, Popovici afirmă
răspicat că „nicăieri în lume o asemenea recunoaştere a unui popor nu se poate pune în practică
decât în forma concretă a constituirii poporului respectiv nu într-o asociaŃie sau corporaŃie, ci într-o
Ńară, într-o individualitate politică, cu hotare” (s.a.)289.
Opinii ale fruntaşilor românilor din Transilvania se regăsesc şi în relatările publicistului
engley Robert William Seton-Watson (Scotus Viator). Propunându-şi studierea situaŃiei politice şi a
problematicii naŃionale în monarhia habsburgică şi în sud-estul european, Seton-Watson pleacă din
Viena, în mai 1906, într-o primă călătorie în Ungaria şi Transilvania290. La Budapesta s-a întâlnit cu
directorul ziarului Budapesti Hirlap, Rákosi Jenö, cu Apponyi Albert şi cu Láng Layos. De aici,
Seton-Watson a trecut în Transilvania, cu recomandări pentru fruntaşii saşilor din Sibiu, Dr.Karl
Wolf, fost redactor al ziarului Siebenburgisch Deutsches Tageblatt, deputat în parlamentul
Ungariei, director al Casei de păstrare „Hermannstädter Allgemeine Sparkassa,”preşedinte al
Consiliului central al saşilor şi cu Dr.Adolf Gottschling, profesor, naturalist şi publicist. La sugestia
acestora Seton-Watson îşi îndreaptă atenŃia asupra opiniilor fruntaşilor români, pentru a afla şi
punctele lor de vedere asupra problemei naŃionale.
Deoarece cartea Statele Unite ale Austriei - Mari a lui Aurel C.Popovici era în mare
actualitate, una dintre întrebările formulate de Seton-Watson pentru interlocutorii săi din
Transilvania le solicita opiniile despre proiectul lui Popovici. Karl Wolf s-a ferit să formuleze o
atitudine tranşantă faŃă de cartea lui Popovici. T.V.PăcăŃian, redactor al Telegrafului Român, îşi
exprimă părerea după care lucrarea acestuia este bună dar nu poate fi pusă în aplicare. Excelent în
teorie, proiectul lui Popovici ar fi bun pentru români, dar este nerealizabil, deoarece maghiarii şi-ar
da mai degrabă ultima picătură de sânge decât să-l accepte. Din acest motiv românii nu Ńintesc nici
la autonomia Transilvaniei, nici la un stat federal, ci la dreptul de a-şi folosi limba. PăcăŃian afirmă
că ideile lui Aurel C.Popovici nu sunt împărtăşite de majoritatea românilor291. De o cu totul altă
părere este canonicul Augustin Bunea de la Blaj. Acesta consideră cartea lui Aurel C.Popovici drept
excelentă. La întrebarea lui Seton-Watson: „VreŃi să spuneŃi că reprezintă părerea majorităŃii
românilor din Transilvania”, Augustin Banea răspunde răspicat că aceasta este opinia unei largi
majorităŃi292. Iuliu Maniu, pe care Seton-Watson îl întâlneşte tot la Blaj, laudă cartea lui Popovici,
dar nu este de acord cu ideile federaliste. Admite observaŃia lui Seton - Watson că federalizarea ar fi
o negare a drepturilor istorice în timp ce Partidul NaŃional se aşază programatic pe solicitarea
autonomiei, ca singura cale care să poată garanta că drepturile naŃiunii vor fi respectate293. Cu toate
aceste reŃineri, Iuliu Maniu, mare admirator şi prieten al lui Aurel C.Popovici încă de pe vremea
Replicei, va fi unul dintre sprijinitorii acŃiunii acestuia şi a lui Alexandru Vaida-Voevod pe lângă
Franz Ferdinand.
La Arad, R.W.Seton-Watson se întâlneşte cu Vasile Goldiş şi cu Ioan Russu-Şirianu. Primul,
în ideea deja exprimată cu prilejul recenziei pe care o face Statelor Unite ale Austriei - Mari în
Tribuna din 11 şi 13 martie, îşi exprimă părerea că federalismul ar putea fi în avantajul românilor
din Ungaria, dar nu putea fi pus în aplicare deoarece maghiarii ar lupta până la moarte împotriva lui,
ceea ce ar da naştere la un cataclism care n-ar fi înŃelept să se întâmple294. Ioan Russu-Şirianu, mai
reŃinut şi mai intransigent, respinge ideile daco-romane ale lui Popovici, declarându-se pentru
289
„Tribuna”, an X, 1906, nr.47 din 8/21 martie, p.1.
290
Despre vizitele lui R.W.Seton-Watson în Transilvania şi întâlnirile avute vezi: Cornelia Bodea, Hugh Seton-Watson,
op.cit., p.37 şi urm.; R.W.Seton – Watson, Primele impresii din Transilvania (1906-1907), în Transilvania, Banatul,
Crişana Maramureşul, vol.III, Cultura NaŃională, Bucureşti, 1929, p.1341-1346; G.Moroianu, Les luttes…, p.95-98;
Paul Cernovodeanu, Un mare prieten al românilor – Robert William Seton – Watson (1879-1951), în „Transilvania”,
serie nouă, XVIII (XCV), 1989, nr.5, mai, p.12-13, 55.
291
C.Bodea, H.Seton – Watson, op.cit., p.168.
292
Ibidem.
293
Ibidem.
294
Ibidem, p.170
151
autonomia naŃională pe baza non-teritorială295. Va urmări, totuşi, cu ochii ziaristului soarta cărŃii lui
Aurel C.Popovici. Astfel, într-un editorial al Tribunei din Arad, intitulat „Un succes”296, Ioan Russu
- Şirianu consemnează ecoul internaŃional al cărŃii acestuia. El înregistrează cu mare satisfacŃie
faptul că la numai câteva luni de la apariŃia Statelor Unite ale Austriei - Mari, tirajul s-a epuizat,
autorul fiind nevoit să scoată de sub tipar o a doua ediŃie. Cartea a avut un succes deosebit, mai ales
în Germania, unde toate ziarele mai importante i-au acordat spaŃii pentru recenzii, însoŃite de
comentarii elogioase la adresa autorului şi a românilor. Cartea a redeşteptat interesul şi simpatia
mediilor politice şi culturale din spaŃiul germanic pentru lupta naŃionalităŃilor asuprite din monarhie
împotriva dualismului. Ziarul îşi informa cititorii despre intenŃia lui Aurel C.Popovici de a se stabili
pentru câtăva vreme în străinătate – locul nu este precizat – pentru a se dedica informării opiniei
publice europene asupra abuzurilor ce se comit în Ungaria împotriva celorlalte naŃionalităŃi, în
condiŃiile în care guvernul de coaliŃie condus de Wekerle căuta împăcarea cu Coroana, prin
întocmirea proiectului de lege electorală, prin care se pretindea fi soluŃionată problema naŃională din
Ungaria297.
Şi în cercurile clericale părerile despre Statele Unite ale Austriei - Mari şi despre
posibilitatea făuririi unităŃii naŃionale a românilor în cadrele unei monarhii habsburgice federalizate
erau împărŃite. Canonicul şi istoricul Augustin Bunea se pronunŃase încă din iunie 1906 cu
entuziasm faŃă de cartea lui Aurel C.Popovici. Miron Cristea, viitor patriarh al României întregite,
fost episcop ortodox al Caransebeşului, pe vremea apariŃiei cărŃii lui Aurel C.Popovici – asesor
consistorial al Mitropoliei din Sibiu, împreună cu Demetriu Radu, episcop greco-catolic al Oradiei,
se numărase şi el printre susŃinătorii demersurilor grupului Popovici – Vaida pe lângă Franz
Ferdinand, pentru impunerea proiectului federalist al lui Popovici298. Dimpotrivă, Roman
Ciorogariu, profesor de teologie la Seminarul ortodox din Arad şi viitor episcop ortodox al Oradiei,
s-a pronunŃat împotriva proiectului lui Aurel C. Popovici din aceleaşi motive pentru care Vasile
Goldiş şi T.V.PăcăŃian criticau ideea Gross-österreich-ului 299.
Cu mult mai favorabil cărŃii lui Aurel C.Popovici s-a arătat ziarul Lupta ce apărea la
Budapesta, între 16 ianuarie 1907 şi 14 decembrie 1910. Era şi firesc, dacă amintim că Teodor
Mihali şi Alexandru Vaida - Voevod erau, primul proprietar, cel de al doilea director al publicaŃiei,
iar comitetul de redacŃie era format din Liviu Lemeni, Iuliu Maniu, T. Mihali, Aurel Novac, Ştefan
Cicio Pop, George Popovici, Alexandru Vaida-Voevod şi Aurel Vlad300.
După cum se poate constata, atitudinea fruntaşilor mişcării naŃionale, a cărturarilor şi a
presei româneşti din Transilvania faŃă de proiectul lui Aurel C.Popovici, era diversă. Printre
sprijinitorii lui s-au numărat Alexandru Vaida - Voevod, Teodor Mihali, Iuliu Maniu, Ştefan Cicio
Pop, Demetriu Radu, Miron Cristea, Augustin Bunea. Unii dintre ei îl vor ajuta pe Aurel C.Popovici
în demersurile sale pentru apropierea de Franz Ferdinand. Mai mulŃi erau cei care şi-au manifestat
scepticismul faŃă de posibilitatea înfăptuirii proiectului. Unii dintre aceştia priveau iniŃiativa lui
Popovici prin prisma deziluziilor tot mai pronunŃate faŃă de Casa de Habsburg, alŃii făceau referire
la rezistenŃa înverşunată pe care o vor manifesta maghiarii faŃă de orice proiect de federalizare a
Ungariei dualiste. În sfârşit, atitudinile, mai radicale, de respingere a proiectului, considerat o
construcŃie teoretică ce nu duce nicăieri, plecau de la oamenii politici legaŃi mai trainic de
revendicarea autonomiei Transilvaniei în spiritul programului Partidului NaŃional (Vasile Goldiş,
Ioan Russu - Şirianu), de cei grupaŃi în jurul Telegrafului Român, aşezaŃi pe platforma unor posibile
negocieri cu guvernele ungureşti şi de rezolvare a situaŃiei românilor în cadrele constituŃionale date
sau de către cei care nu vedeau drept soluŃie de viitor înfăptuirea unităŃii româneşti în cadrul unei
295
C.Bodea, H.Seton – Watson, op.cit., p. 170
296
„Tribuna”, an X, 1906, nr.161, 27 august/9 septembrie, p. 1.
297
Ibidem.
298
Nicolae Bocşan, Stelian MândruŃ, op.cit., p. 353.
299
A.N.-D.J.Ar., Fond: Roman Ciorogariu, dosar 17, fila 165; Vezi şi: Roman Ciorogariu, Studii şi documente, prefaŃă
de P.S.Episcop Vasile Coman, Oradea, 1981, p.217; C.SchifirneŃ, op.cit.,p.XXX.
300
PublicaŃiile periodice româneşti (ziare, gazete, reviste), Tom II, 1907-1918, Descriere bibliografică de George
Baiculescu, Georgeta Răduică, Neonila Onofrei, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969, p. 386.
152
monarhii habsburgice federalizate (Octavian Goga, Onisifor Ghibu, Octavian Tăslăuanu)301. De
altfel, generaŃia nouă care începea să se facă simŃită în mişcarea naŃională, grupată în jurul
Luceafărului şi a ziarului łara Noastră, nu vedea în proiectul lui Aurel C.Popovici decât un
exerciŃiu de teorie politică, fără corespondent în viaŃa cotidiană. łara Noastră din 4/17 mai 1908,
gazetă editată de Ilarie Chendi şi Octavian Goga, considera Statele Unite ale Austriei - Mari „mai
mult ca o lucrare de artă politică, ca o înlănŃuire dibace de teorii, decât ca o carte de valoare
practică, o podoabă a literaturii noastre politice”, citită cu interes fără a se identifica cu ea302.
Aurel C.Popovici nu a reuşit să creeze în rândul românilor ardeleni un curent majoritar
favorabil ideilor sale federaliste. Clasa politică românească se îndepărta tot mai mult de mirajul
tronului imperial şi de himera rezolvării pe filieră habsburgică a dezideratelor naŃionale.
Românii bucovineni au receptat proiectul Statelor Unite ale Austriei – Mari mult mai
favorabil decât cei din Transilvania şi Ungaria. Pentru ei proiectul federalizării imperiului era o
şansă de a se uni cu fraŃii lor din monarhie într-un corp naŃional în care să poată, cu puteri unite, să-
şi conserve identitatea culturală şi religioasă. Legăturile politice, administrative şi culturale ale
acestora cu Viena erau mai directe decât ale românilor din Transilvania, supuşi jurisdicŃiei statului
maghiar. Chiar şi libertatea de exprimare identitară era mai mare în Austria decât în Ungaria.
În mediile culturale şi politice bucovinene circulau astfel de idei chiar înainte de apariŃia
proiectului federalist al Austrei – Mari datorat lui Aurel C.Popovici. Astfel Aurel Onciul 303, între
1902 – 1903, tipăreşte la Viena, Brno, apoi la CernăuŃi, ziarul Privitorul, „foaie de discuŃii politice”,
care îşi propusese drept scop „alipirea României libere la Austria”304. Printre adepŃii bucovineni ai
ideilor federaliste ale lui Aurel C.Popovici îi menŃionăm pe socialistul G.Grigorovici, naŃionalistul
George Popovici şi Isopescu – Grecu. Acesta din urmă, în memorabila şedinŃă a Reichsratului din
22 octombrie 1918, a proclamat ruperea Bucovinei de Austria, evocându-l în discursul său pe Aurel
C.Popovici: „Ideea statelor dunărene unite, aşa cum o preconizase celebrul nostru prieten din
nefericire prea timpuriu răposatul dr. Aurel Popovici, ca baza unei gospodăriri comune a tuturor
popoarelor de pe teritoriul monarhiei şi pe care, spre spaima maghiarilor, şi-a însuşit-o şi
moştenitorul tronului asasinat la Sarajevo, fusese odinioară, în fond – eventual cu oarecare
schimbări – singura soluŃie pentru convieŃuirea paşnică a acestor popoare în prezent şi viitor. Azi nu
mai poate fi vorba de asta”305.
Sprijinitori ai proiectului lui Aurel Popovici şi al demersului grupului federalist pe lângă
cercul de la Belvedere erau şi membrii coloniei române din Viena în frunte cu medicul Sterie
Ciurcu şi Lazăr Popovici 306.
*
* *
Cartea lui Aurel C.Popovici a avut ecouri şi dincolo de spaŃiul germanic central –
european. Îndată după apariŃia ei, Le Courrier Européen îi dedică o prezentare. Ziarul simpatizează
cu ideea federalizării popoarelor din Austro-Ungaria 307. I se reproşează autorului caracterul prea
conservator, de inspiraŃie medievală, a soluŃiilor propuse pentru federalizare, referindu-se la prea
marea încredere pe care Aurel C.Popovici şi-o punea în Casa imperială. Dacă federalismul pe
301
Octavian C.Tăslăuanu, Amintiri de la „Luceafărul”, Tipografia „Bucovina”, I.E.TerenŃiu, Bucureşti, < f.a.> , p.83;
Onisifor Ghibu, Oameni între oameni.Amintiri, Editura Eminescu, Bucureşti,1990, p.50
302
„łara Noastră”, an II, 1908, nr.19, 4/17 mai, p.155.
303
Aurel Onciul (1864-1921). Jurist şi ziarist. Senator bucovinean în parlamentul de la Viena. Şeful Partidului
Democrat Român din Bucovina.
304
Nicolae Iorga, Istoria presei româneşti, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 1999, p.174 ; Ioana Ursu,
Dumitru Preda, op.cit, p.108.
305
Apud: Const.Graur, op.cit., p.240-241.
306
Stelian MândruŃ, RelaŃia dintre gruparea federalistă a Partidului NaŃional Român şi cabinetul militar
al prinŃului moştenitor Franz Ferdinand, p.296.
307
„Le Courrier Européen”, nr.12, din 23 martie, 1906. Apud: „ViaŃa Românească”, I, 1906, nr.2, aprilie, p.323.
153
criterii naŃionale se va impune, acest lucru nu se va întâmpla decât „după sfârşitul unui regim atât de
învechit ca cel al habsburgilor”308, credea autorul articolului.
Peste ani, în vremea primului război mondial, încă se mai pomenea de proiectul lui Aurel
C.Popovici. Astfel, în 1915, Ch.Andler, profesor universitar la Paris, publica volumul
Pangermanismul, în care autorul face referire în termeni elogioşi la cartea lui Aurel C.Popovici. În
vremea în care bubuiau tunurile primului război mondial, Andler, vorbind despre „cartea faimoasă”
a lui Aurel C.Popovici, reliefa, printre calităŃile planului propus de autor, meritul de a fi paşnic,
propunând încrederea şi prietenia între popoare: „O Austro – Ungarie care, în cutele liberalismului
ei imperial, ar fi adus siguranŃa păcii naŃiunilor balcanice, ar fi avut-o toŃii de aliată şi n-ar fi aflat
nici o împotrivire de la statele din orient”, era de părere Ch.Andler309.
R.W.Seton - Watson, alături de Wickham Steed, s-a numărat printre creatorii de opinie
occidentali care au relatat despre proiectul federalist a lui Aurel C.Popovici în mediile politice
engleze. Prima vizită a acestuia în Ungaria şi Transilvania a fost urmată de alte contacte cu fruntaşi
politici ai românilor. În mai 1907 i-a cunoscut pe Ioan Slavici, Alexandru Vaida - Voevod şi Aurel
Vlad, ultimii doi partizani declaraŃi ai proiectului Statelor Unite ale Austriei - Mari310. George
Moroianu, un alt admirator al acŃiunii politice a lui Aurel C.Popovici, l-a cunoscut pe Seton -
Watson în 1907 la Londra, unde era consul al României, solicitându-i o întrevedere. Doi ani mai
târziu, în iunie 1909, din însărcinarea lui I.I.C.Brătianu, pe atunci prim-ministru, îl însoŃeşte pe
Seton-Watson în vizita pe care acesta o face în România 311. De aici publicistul englez trece în
Transilvania, unde cutreieră Braşovul, Sibiul, Blajul şi alte centre, unde intră în legătură cu fruntaşi
politici şi spirituali ai românilor. R.W.Seton - Watson a adunat informaŃiile şi experienŃa câştigată
din aceste călătorii în mai multe lucrări cu ecou în epocă, traduse în mai multe limbi străine. Racial
Problems in Hongary (1908), Coruption and Reform in Hongary (1911), The War and DemocraŃie,
Roumania and the Great War (1915), ş.a., precum şi în numeroase editoriale publicate în presa
engleză.
De proiectul Statelor Unite ale Austriei - Mari, R.W.Seton - Watson se ocupă în cadrul
capitolului dedicat persecuŃiei presei non-maghiare din eseul Racial Problems in Hungary312. Aurel
C. Popovici este considerat drept unul dintre cei mai faimoşi avocaŃi ai federalizării Austro -
Ungariei. Este prezentat, în rezumat, proiectul propus de Aurel C. Popovici. „Cartea lui – afirmă
Scotus Viator – deşi aduce multe prejudicii maghiarilor, denotă o gândire politică considerabilă,
este mult citită şi senzaŃia pe care publicarea acestei cărŃi a făcut-o în primăvara anului 1906 a dus
la fondarea acelui misterios <<Gross-Östereich>>, ziar săptămânal din Viena, care promovează
doctrina pan-austriacă”313. În context, Seton - Watson remarcă tirania autorităŃilor maghiare faŃă de
cartea lui Popovici.
Referiri la Statele Unite ale Austriei – Mari face R.W.Seton - Watson şi în eseul The Racial
question – a sumary (1908)314. Principala obiecŃie care o formulează la adresa proiectului federalist
a lui Popovici este lipsa oricăror referiri la mijloacele parlamentare de acŃiune pentru punerea lui în
operă. Rolul rezervat împăratului pentru executarea unei lovituri de stat nu era întocmai pe placul
publicistului venit din cea mai bătrână democraŃie parlamentară europeană.
În comparaŃie cu proiectul lui Aurel C.Popovici, Seton - Watson înclină mai degrabă spre
proiectul lui Karl Renner, pe care îl consideră o propunere mai strălucitoare şi mai originală.
NaŃiunea şi statul fiind două entităŃi care niciodată nu se vor putea suprapune iar „Ńările Coroanei”
reprezentând duşmanul intern al monarhiei habsburgice 315, Renner vine cu ideea de a disocia
308
„ViaŃa Românească”, I, 1906, nr.2, aprilie, p.323.
309
Aurel C.Popovici, în „Transilvania”, an LI, 1920, nr.10, octombrie, p.705-706.
310
R.W.Seton – Watson, op.cit., p.1346.
311
G.Moroianu, op.cit, p.88.
312
Scotus Viator, The Persecution of the non-magyar Press, în vol.: Cornelia Bodea, Hugh Seton – Watson, op.cit.,
vol.II, p.630.
313
Ibidem.
314
Ibidem, p. 645-646
315
Aici concepŃia lui Renner se aseamănă cu cea a lui A.C.Popovici, după care „drepturile istorice” trebuie aruncate
peste bord.
154
autonomia naŃională de cea teritorială. Ideea i se pare lui Seton – Watson ingenioasă 316,
considerând-o preferabilă şi mai uşor de pus în aplicare decât federalizarea pe criterii naŃionale.
Pentru ambele variante, subliniază Seton - Watson, rezistenŃa maghiarilor va reprezenta principalul
obstacol ce se impunea înlăturat317.
Şi Wickham Steed, corespondentul ziarului Times la Viena, era la curent cu preocupările
federaliste ale lui Aurel C.Popovici. În 1892, la conferinŃa lui Georges Picot de la Paris, susŃinută în
sprijinul memorandiştilor, a asistat şi ziaristul englez Wickham Steed. Acolo l-a cunoscut, printre
alŃi participanŃi români, pe C.Diamandý cu care a legat o strânsă camaraderie. Atât conferinŃa, cât şi
tânărul Diamandý i-au stârnit interesul pentru români şi România. Dar, abia în 1904, când Aurel
C.Popovici i-a expus vederile sale, a început să înŃeleagă „chestiunea transilvăneană ca un factor de
viaŃă şi de moarte pentru monarhia habsburgică”318. Wickham Steed mărturiseşte că argumentele lui
Aurel C.Popovici nu l-au convins. Nu credea în posibilitatea transformării monarhiei habsburgice
fără a fi expusă riscului dezmembrării. W.Steed nu credea nici în arhiducele Franz Ferdinand, pe
care A.C.Popovici îl investea cu speranŃele sale ca reformator al monarhiei319. Considera că, mai
degrabă Germania, ca factor de bază a Triplei AlianŃe, ar fi fost în măsură să aibă cuvântul decisiv
în această materie, deoarece Tripla AlianŃă sau alianŃa Austro - Germană, care era pivotul ei, fusese
creată ca un sprijin, ca un contrafort, al sistemului dualist austro-ungar320. Or, alipirea Regatului
României la Tripla AlianŃă însemna, implicit, sprijinul acestuia pentru sistemul dualist. Numai o
conflagraŃie europeană, credea W.Steed, ar fi fost în măsură să schimbe situaŃia geopolitică
existentă în aşa măsură încât să îngăduiască afirmarea idealului României Mari.
ReŃinem din informaŃia transmisă de ziaristul englez faptul că, încă din 1904, doctrina
federalizării Austro-Ungariei era la Aurel C.Popovici pe deplin conturată.
*
* *
În România, Statele Unite ale Austriei – Mari a beneficiat încă de la apariŃie de atenŃia a
două personalităŃi făuritoare de opinie, cu o traiectorie politică divergentă. Aceştia
erau Constantin Stere (1865-1936), întemeietorul VieŃii Româneşti, adept al orientării politicii
româneşti spre Germania şi Puterile Centrale, antiŃarist convins şi Nicolae Iorga (1871-1944), unul
dintre cei mai aprigi susŃinători ai făuririi României Mari pe calea înfruntării Austro – Ungariei,
alături de Rusia şi de Antantă. Ambii erau la acea dată buni cunoscători ai relaŃiilor naŃional –
politice din monarhia dualistă.
Constantin Stere consideră scrierea lui Aurel C.Popovici cu totul remarcabilă, cartea lui
trebuind să se găsească în biblioteca fiecărui român. El este de acord cu afirmaŃia lui Aurel
C.Popovici după care dualismul austro-ungar este în criză. De modul cum se va rezolva criza
imperiului, credea Stere, „va arăta îndată tot viitorul vieŃii noastre de stat şi al propăşirii
naŃionale”321. Este de acord, de asemenea, cu argumentele lui Aurel C.Popovici, ce nu se pot
respinge, după care, salvarea imperiului nu poate fi decât în transformarea lui într-un stat federal.
Împărtăşeşte, chiar, dorinŃa lui Popovici de salvare a bătrânei împărăŃii. Stere consideră, însă, că
partea cea mai vulnerabilă a construcŃiei teoretice a lui Aurel C.Popovici pleacă de la afirmaŃia după
care Imperiul Habsburgic este indispensabil pentru viaŃa şi evoluŃia sănătoasă a Europei. Chiar dacă
Aurel C.Popovici are dreptate când afirmă că există o tradiŃie în istoria românilor de a-şi căuta
realizarea idealului naŃional alături sau cu sprijinul habsburgilor, Constantin Stere este de părere că,
316
Scotus Viator, op.cit., p.646
317
Ibidem, p.647.
318
Wickham Steed, Calea României Mari, în :Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul. 1918-1928, vol.I, p.9-10.
319
Ibidem.
320
Ibidem.
321
C.Stere, Statele – Unite ale Marii – Austrii, în „ViaŃa Românească”, an I, 1906, nr.2, aprilie, p.322; Vezi şi: Aurel
C.Popovici, Românii şi criza dualismului, în „ViaŃa Românească”, an I, 1906, nr.2, aprilie, p.273-275.
155
în epoca apariŃiei cărŃii lui Aurel C.Popovici, Austria – Mare nu mai era o condiŃie sine qua non
pentru aceasta: „Ne vom realiza idealul cu, fără, sau chiar contra acestei împărăŃii”322.
Stere se îndoieşte şi de soluŃiile propuse de Popovici pentru punerea în operă a proiectului.
El nu crede că se vor găsi în jurul tronului oameni de stat capabili, înŃelepŃi şi puternici care să-l
înfăptuiască323.
Nicolae Iorga, în revista Sămănătorul324, din aprilie 1906, îi dedică lui Aurel C.Popovici şi
cărŃii sale o memorabilă analiză.
Statele Unite ale Austriei – Mari este o „carte puternică”, cu tot corul detractorilor ei. Ea are
o îndoită însemnătate, susŃine Nicolae Iorga. În primul rând, „nicăieri nu va găsi cineva adunate cu
atâta străduinŃă informaŃiuni aşa de felurite, aşa de cu gust puse la o parte, ca în volumul de acum al
cugetătorului politic ardelean”325. În al doilea rând, N.Iorga este de părere că lucrarea lui Popovici
„arată un scriitor de chemare, încât aceste însuşiri, care au câştigat d-lui Popovici stima străinătăŃii
şi chiar a duşmanilor sistemului şi teoriei sale, trebuie să-i asigure recunoştinŃa noastră fiindcă s-a
impus astfel încă un nume românesc atenŃiei publicului celui mare al Europei”326.
FaŃă de proiectul federalizării Austro-Ungariei şi de posibilitatea ca în viitor România să
adere la o astfel de structură, Nicolae Iorga păstrează o voită notă de ambiguitate. El se mărgineşte
să afirme că unii s-ar feri de această experienŃă, chiar dacă intenŃiile lui Aurel C.Popovici izvorăsc
din cel mai curat patriotism iar alŃii ar putea zice: „dacă este vorba să nu fim cum am dori, de ce să
mai schimbăm şi să punem capul nostru sănătos sub alte evanghelii”327. Este o formă literară de
exprimare a scepticismului recenzorului faŃă de această cale de înfăptuire a unităŃii naŃionale. De
altfel, în anii următori, Nicolae Iorga se va îndepărta de calea apropierii României de Austro-
Ungaria. El este autorul moŃiunii împotriva politicii faŃă de naŃionalităŃi a Austro - Ungariei,
adoptată de „Liga Culturală” la 14 octombrie 1908, cu prilejul conferinŃei „Cultura naŃională şi
politica naŃională”, pe care a susŃinut-o la acea dată328. Peste numai două săptămâni, la 2 noiembrie
1908, la mitingul Partidului NaŃional Democrat, întemeiat de Iorga şi A.C.Cuza, delimitarea de
curentul federalist al Marii – Austrii este tranşantă. Considerând că „românimea nu mai poate trăi
înăbuşită în hotare meschine”, Iorga cerea ruperea legăturilor cu Austro-Ungaria, ce nu corespund
menirii fireşti a României, şi apropierea ei de statele balcanice şi de Rusia. În continuare, Nicolae
Iorga va scrie articole ostile Austro-Ungariei, fără să-l atace direct pe Aurel C.Popovici şi
demersurile sale federaliste.
Între 1906, anul apariŃiei Statelor Unite ale Austriei – Mari şi 1916, anul intrării României
în război, alături de Antantă şi împotriva Austro-Ungariei, s-a scurs un deceniu marcat de
frământări şi de evoluŃii europene contradictorii. Casa de Habsburg s-a dovedit incapabilă să
renunŃe la dualism şi să satisfacă năzuinŃele spre emancipare a naŃiunilor dintre graniŃele sale.
În România o grupare federalistă propriu zisă nu s-a putut constitui, deşi Aurel C.Popovici, a
fost apreciat în unele cercuri politice şi chiar încurajat pentru demersurile sale de impunere a
federalismului pe criterii naŃionale în Austro-Ungaria. Proiectul său era considerat, mai degrabă, o
soluŃie colaterală, un canal suplimentar de legătură între Bucureşti şi Viena, un element de presiune
asupra guvernelor ungureşti pentru temperarea zelului deznaŃionalizator al acestora. Politica de
loialitate faŃă de Casa de Habsburg, chiar dacă nu era împărtăşită de marea majoritate a oamenilor
politici români de pe cele două versante ale CarpaŃilor, a fost continuată până la primul război
mondial. Gruparea din jurul lui Aurel C.Popovici a fost exponentă a acestei orientări. TendinŃa era
încurajată de regele Carol I şi de fruntaşi politici din România, în special din rândul conservatorilor
(N.Filipescu, P.P.Carp, Alexandru Marghiloman, Titu Maiorescu, B.Şt.Delavrancea).
322
„ViaŃa Românească”, an I, 1906, nr.2, aprilie, p.325.
323
Ibidem, p. 323.
324
„Sămănătorul”, an V, 1906, nr.14, 2 aprilie, p.261-264.
325
Ibidem, p. 264
326
Ibidem.
327
Ibidem, p. 263.
328
Petre łurlea, Nicolae Iorga. O viaŃă pentru neamul românesc, Editura Pro-Historia, Bucureşti, 2001, p.47.
156
Alexandru Vaida-Voevod, în Memorii, face interesante referiri la modul în care o seamă de
oameni politici din România s-au raportat la proiectul şi la acŃiunea politică a lui Aurel
C.Popovici329. Astfel, cei mai fervenŃi susŃinători ai Statelor Unite ale Austriei – Mari erau Nicolae
Filipescu şi partizanii acestuia. Take Ionescu era mai degrabă sceptic, convins fiind că lichidarea
Austro-Ungariei este o problemă de timp. Alexandru Marghiloman adopta o atitudine neutră. Din
însemnările sale zilnice aflăm că era la curent cu demersurile lui Aurel C.Popovici de la Viena, şi,
mai târziu, de la Berlin, precum şi cu întâlnirile lui cu oameni politici din Bucureşti. InformaŃiile îi
parveneau prin colonelul Verzea, ardelean naturalizat în România şi fost coleg de şcoală şi de
idealuri cu Popovici, precum şi prin Teodor Mihali, unul dintre fruntaşii politici ardeleni iniŃiaŃi în
problemele politice ale Budapestei şi Vienei330. P.P.Carp, deşi germanofil convins, considera
zbuciumul lui Aurel C.Popovici ca „tentative contra morilor de vânt, ori ca încercări de a sparge cu
capul catedrala Şt.Ştefan”331.
În privinŃa lui I.I.C.Brătianu, caracterizat de Vaida-Voevod drept „cel mai realist bărbat
politic român, sobru şi cumpătat”332 şi acesta a păstrat cu consecvenŃă o atitudine rezervată faŃă de
demersurile grupării Popovici – Vaida pentru federalizarea monarhiei.
Şi regele Carol I al României era la curent cu existenŃa proiectului federalist al lui Aurel
C.Popovici. Prin intermediul aceluiaşi Filipescu, Popovici i-a fost prezentat regelui cu prilejul
manifestărilor din cadrul ExpoziŃiei industriale române din august – septembrie 1906. Un exemplar
al cărŃii lui Aurel C.Popovici ajunge în acest fel pe masa de lucru a regelui. AudienŃele la rege se
vor repeta şi în anii următori, Aurel C.Popovici fiind unul dintre consilierii lui Carol I pentru
complicatele iŃe ale frământărilor din sânul mişcării naŃionale a românilor din monarhie precum şi a
raporturilor acestora cu guvernele ungureşti sau cu anturajul CurŃii de la Viena. Alexandru Vaida –
Voevod era de părere că regele aprecia cu vădită bunăvoinŃă propaganda pe care o făcea Aurel
C.Popovici prin cartea sa, prin presă şi prin demersurile pe lângă moştenitorul tronului
habsburgic333.
Mai multe surse documentare îl indică pe conservatorul Nicolae Filipescu drept principalul
adept din România al proiectului Statelor Unite ale Austriei – Mari”334. Marius Sturza, în evocarea
ce i-o face lui Aurel C.Popovici în ziarul Patria din Cluj, ştia din relatările Mariei Popovici, de
preŃuirea pe care o avea Filipescu pentru opera şi acŃiunea politică a soŃului ei, fiind unul dintre cei
care l-au îndemnat să-şi publice cartea 335. La rândul său, Alexandru Vaida-Voevod îl aminteşte pe
Nicolae Filipescu printre sfătuitorii şi sprijinitorii lui Popovici336. De altfel, însuşi N.Filipescu
mărturiseşte într-un discurs rostit la întrunirea de la Brăila a „AcŃiunii NaŃionale”, din 8 martie
1915, că era la curent cu proiectul lui A.C.Popovici: „D-lor, în vremuri de deznădejde şi când nici
nu se puteau prevede prefacerile fundamentale ce vor schimba harta Europei, mai mulŃi s-au gândit,
pentru rezolvarea cestiunii naŃionalităŃilor, la o soluŃiune ce se numea Gross – Österreich, Austria –
Mare. Se credea că se va putea înlocui dualismul printr-o confederaŃie, care va da tuturor
naŃionalităŃilor egală îndreptăŃire sub conducerea Austriei”337. La vremea când N.Filipescu făcea
aceste afirmaŃii, posibilele sale simpatii pentru o Austrie – Mare, protectoare a naŃionalităŃilor din
această parte a Europei, dispăruseră cu desăvârşire în favoarea unei politici de intervenŃie militară a
României pentru dezrobirea fraŃilor din monarhia dualistă.
329
Alexandru Vaida – Voevod, Memorii., vol.II, p.151.
330
Alexandru Marghiloman, op.cit., vol.I, p.87. 89, 480, 483, 536,537.
331
Alexandru Vaida – Voevod, op.cit., vol.II, p.151
332
Ibidem. Vezi şi: Al. Marghiloman, op.cit., vol.II, p.25
333
Ibidem. Vezi şi: Al. Marghiloman, op.cit., vol.I, p.89; dr.Marius Sturza, op.cit., în „Patria”, V, 1923, nr.164, 1 august
p.2; Stelian MândruŃ, RelaŃia dintre gruparea federalistă a Partidului NaŃional Român şi cabinetul militar al prinŃului
moştenitor Franz Ferdinand, p.294.
334
Al.Vaida – Voevod, op.cit., vol.II, p.151; Liviu Maior, op. cit., p.51; Marius Sturza, op. cit., în „Patria”, V, 1923,
nr.164 din 1 septembrie, p. 2; Mihai RacoviŃan, Alexandru Vaida – Voevod între Memorandum şi Trianon (1892-1920),
ediŃia II-a, Sibiu, 2000, p.89.
335
Marius Sturza, op. cit., în „Patria”, V, 1923, nr.164 din 1 august, p. 2.
336
Alexandru Vaida – Voevod, op.cit., vol.II, p.151.
337
N.Filipescu, Pentru România – Mare. Cuvântări din război.1914-1916. Cu o prefaŃă de Matei B.Cantacuzino,
Biblioteca „Epopeea Neamului”, 1925, p.29.
157
Şi Alexandru Marghiloman în însemnările sale din 22 noiembrie 1911 face referire la o
convorbire a lui N.Filipescu cu Aurel C.Popovici despre planul lui Maiorescu, de la 1848, „care
visase România sub sceptru austriac”. Marghiloman consemnează că Filipescu s-a declarat gata să-l
reia, însărcinându-l pe Popovici ca prin intermediul abatelui Gallien, confesorul lui Franz
Ferdinand, să-l transmită arhiducelui moştenitor. Din fericire, notează Marghiloman, Popovici a
refuzat338. InformaŃia, fără a putea fi verificată, dovedeşte perpetuarea ecourilor proiectului
federalist a lui Aurel C.Popovici mulŃi ani după apariŃia sa, în 1906.
Tot la perioada premergătoare primului război mondial şi a tratativelor pe care conducerea
PNR din Transilvania le-a dus cu guvernul Tiszá , se referă şi memoriile lui Ioan Ursu (1875-1925),
pe atunci profesor de litere şi filozofie la Universitatea din Iaşi, ardelean de origine. Redăm în
rândurile ce urmează un citat mai lung deoarece îl consideăm ilustrativ pentru atmosfera din epocă
şi pentru ecourile proiectului federalist al lui Aurel C.Popovici în România: „În acel timp se
formase un curent care voia să realizeze aspiraŃiile românilor prin bună înŃelegere cu Puterile
Centrale. România astfel mărită ar fi intrat în federaŃia austro-ungară, râmânând faŃă de Viena cam
în aceleaşi raporturi ca Bavaria faŃă de Imperiul German. Acest curent era alimentat de Aurel
Popovici, care îşi publicase vederile sale în Gross-Öesterreich apărută cu vreo zece ani înainte…
Ideea intrării României în sistemul Austriei Mari a găsit aderenŃi şi printre români. Ei credeau că
aceasta este singura cale pe care s-ar fi putut realiza unirea cu Ardealul. Din contră, eu vedeam în
această cale o primejdie. Căci ea avea darul să ne adoarmă, să producă acea amăgire care e mai
întotdeauna o cauză esenŃială a dezastrelor popoarelor şi statelor. În acelaşi timp ideea federalizării
Austriei nu s-ar fi putut realiza fără perturbări şi vărsări de sânge”339.
SăgeŃile critice ale profesorului ieşean nu erau îndreptate asupra cărŃii lui Aurel C.Popovici,
ci împotriva unui susŃinător al proiectului său, deputatul bucovinean Aurel Onciul, care în preajma
izbucnirii primei conflagraŃii mondiale făcuse declaraŃii reprezentantului biroului „Internationale
Öst Korespondenz” din CernăuŃi în sensul intrării României într-o legătură confederativă cu
Austria340. Ioan Ursu îi dă replica într-o scrisoare deschisă publicată în ziarul Universul341, în care
consideră că în acel moment astfel de idei nu-şi mai au rostul pentru că „România nu mai poate
abdica de la rolul ei de putere cu mare prestigiu politic în Europa, ca să se subordoneze intereselor
habsburgilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât monarhia vecină prezintă astăzi toate simtomele de
descompunere ale unui organism politic anacronic şi [care] a dovedit faŃă de noi sentimente, care n-
au fost dintre cele mai binevoitoare”342, conchide autorul sub impresia produsă de eşecul tratativelor
româno-maghiare din 1913.
*
* *
Între 1892 şi 1906 Aurel C.Popovici îşi elaborează liniile de bază ale ideologiei sale politice
federaliste.
Prima etapă este reprezentată de critica dualismului austro-ungar prezentă în Replica junimii
academice române din Transilvania şi Ungaria (1892). În această lucrare fundamentală pentru
mişcarea naŃională a românilor din monarhie este enunŃată şi calea propusă pentru izbăvire –
federalizarea. Principiul de naŃionalitate (1894) şi Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile
soluŃionării sale în Ungaria (1894) reprezintă etapele elaborării doctrinei naŃionale şi a aplicării
„principiului naŃionalităŃilor” la situaŃia din Ungaria. De aici a rezultat proiectul federalizării
Ungariei ca soluŃie pentru aplanarea problemei naŃionale. Cu Statele Unite ale Austriei – Mari
(1906) construcŃia teoretică a proiectului federalizării Austro – Ungariei era încheiată. Urma, firesc,
338
N.Filipescu, op. cit., p. 29. InformaŃia i-a parvenit lui Marghiloman distorsionată. Ea se referea la demersurile deja
întreprinse de Aurel C.Popovici şi Al.Vaida Voevod la Franz Ferdinand; Vezi Const.Graur, op.cit., p.250.
339
Ioana Ursu, Dumitru Preda, op. cit., p.108-109.
340
Ibidem, p.108.
341
„Universul”, an XXXII, 1914, nr.55, 26 februarie, p.2, Apud: Ioana Ursu, Dumitru Preda, op.cit., p.108.
342
Ibidem.
158
ultima provocare – transpunerea lui în practică. Obiectivul de atins era o formaŃiune politică central
– europeană federalizată pe baza principiului naŃionalităŃilor, ca factor de echilibru între tendinŃele
expansioniste ale Germaniei şi ale Rusiei. Totodată, această structură politică avea menirea să
rezolve, în cadrele sale, cronica problemă a naŃionalităŃilor, care s-a dovedit permanentă sursă de
conflicte şi important factor de destabilizare a acestui spaŃiu geopolitic.
Într-o etapă ulterioară federalizării monarhiei sub sceptrul Casei de Habsburg, dacă proiectul
s-ar fi dovedit de succes şi dacă imperiul înzdrăvenit şi-ar fi consolidat prestigiul în faŃa micilor
naŃiuni de la graniŃele sale de răsărit şi de sud, spera Aurel C.Popovici şi cei mai devotaŃi adepŃi ai
săi, Austria habsburgilor ar fi putut să reprezinte o forŃă de atracŃie suficient de puternică pentru ca
România şi statele balcanice să dorească a intra într-o legătură confederativă cu Austria – Mare.
Modelul evocat de contemporani era cel al raporturilor Regatului Bavariei cu Imperiul German.
Calea propusă era cea a evoluŃiei paşnice, fără presiuni şi constrângeri. Privit din această
perspectivă, federalismul lui Aurel C.Popovici investeşte monarhia habsburgică cu rolul, destul de
himeric şi confuz, al statului mai presus de naŃionalităŃi. În această ipostază, federalizarea Austro-
Ungariei apare - în viziunea lui Aurel C.Popovici – atât ca soluŃie împotriva hegemoniei maghiare
din imperiu, cât şi ca un pas spre înfăptuirea României Mari.
6. Doctrina politică a lui Aurel C. Popovici. NaŃionalism sau democraŃie. O

critică a civilizaŃiunii moderne (1910)
O mare parte ale editorialelor lui Aurel C.Popovici din revista Sămănătorul , alături de alte
eseuri inedite, au fost adunate de autor în volumul NaŃionalism sau democraŃie. O critică a
civilizaŃiunii moderne, apărut la Institutul de Arte Grafice Minerva, în prima parte anului 1910.
PrefaŃa cărŃii este datată mai 1910, iar prima recenzie a ei, semnată de I.Scurtu, este publicată în
numărul din 6 iunie al Sămănătorului.
După cum putem constata, din compararea titlului volumului recent apărut cu editorialul din
Sămănătorul, din 7 decembrie 1908, intitulat „NaŃionalism şi democraŃie ”, exista o mică
deosebire : particula de legătură între conceptele de naŃionalism şi democraŃie s-a modificat.
ConjuncŃia şi a fost înlocuită cu sau, transformându-le în noŃiuni antagonice. Gestul lui Popovici
denotă radicalizarea discursului său politic în focul polemicilor cu poporaniştii de la ViaŃa
Românească şi cu celelalte gazete româneşti cu simpatii de stânga.
NaŃionalism sau democraŃie este o sinteză a doctrinei politice a lui Aurel C.Popovici, rod al
experienŃei, lecturilor şi reflexiilor proprii din ultimii douăzeci şi cinci de ani de viaŃă, aşa după cum
însuşi mărturisea în prefaŃa volumului. El cuprindea numai o parte din materialele scrise de autor.
Un al doilea volum, anunŃat pe coperta a patra a cărŃii NaŃionalism sau democraŃie, intitulat
Renaşterea naŃională, era sub tipar. Cartea nu a mai apărut niciodată iar manuscrisul este până în
momentul de faŃă pierdut, deşi Simion MehedinŃi ştia, în 1937, că au fost tipărite „vreo 4-5
coale”343. Din relatarea autorului rezultă că Renaşterea naŃională ar fi reprezentat o scriere cu
desăvârşire inedită, cuprinzând o sinteză a aspectelor pozitive ale civilizaŃiei contemporane, privite
din unghiul de vedere al filozofiei naŃionalităŃii şi al legilor naturale ce guvernează cultura
omenească344. Cartea urma să reprezinte pandantul volumului NaŃionalism sau democraŃie,
conceput ca o critică a societăŃii şi civilizaŃiei moderne. Un al treilea volum urma să încheie ciclul
dedicat de Aurel C.Popovici culturii şi civlizaŃiei vremii sale. Aici îşi propunea să dezvolte ideile pe
care le-a expus comprehensiv în NaŃionalism sau democraŃie, „cu toată bogăŃia de argumente pe
care filozofia şi ştiinŃa serioasă ni le-a pus la îndemână"345 Această primă carte a trilogiei
343
Simion MehedinŃi, O mărturie, prefaŃă la volumul: Grigore Nandriş, , Aurel C. Popovici (1863-1917), Tipografia
Mitropolitului Silvestru, CernăuŃi, 1937.
p.6 (subsol)
344
Aurel C.Popovici, NaŃionalism sau democraŃie.O critică a civilizaŃiunii moderne, Editura Albatros, Bucureşti, 1997,
p.2 (prefaŃă).
345
Ibidem, p.1.
159
preconizate este, la rândul ei, structurată în trei părŃi, fiecare dintre ele cuprinzând mai multe eseuri
de sine stătătoare. Acestea sunt: Critica civilizaŃiei cosmopolite, Critica culturei fără idealuri şi
Caracterul fundamental al naŃionalităŃii. Din păcate, Aurel C.Popovici nu a avut suficient răgaz şi
destule resurse materiale pentru a-şi desăvârşi opera iar manuscrisele sale sunt încă pierdute. Cu
toate acestea, din volumele şi articolele tipărite, completate cu mărturiile celor ce l-au cunoscut şi i-
au analizat critic opera, vom încerca, în cele ce urmează, să creionăm coordonatele definitorii ale
doctrinei politice şi cultural – naŃionale a lui Aurel C.Popovici.
În esenŃă ideologia lui Aurel C. Popovici este naŃionalistă, conservatoare,
tradiŃionalistă şi antidemocratică.
Există mai multe explicaŃii plauzibile pentru cristalizarea acestor idei pe parcursul elaborării
operei politologului român.
În primul rând, încă din anii studenŃiei vieneze, formarea sa intelectuală a fost tributară lui
Titu Maiorescu şi Mihai Eminescu. De la primul şi-a însuşit rigoarea critică, teoria „formelor fără
fond”, reticenŃa faŃă de influenŃele străine, doctrina conservatoare a lui Eduard Burke, desprinderea
de latinismul exagerat al paşoptiştilor ardeleni, spiritul polemic346.
Între Aurel C.Popovici şi Eminescu nu era o diferenŃă prea mare de vârstă. Când tânărul
Eminescu bătea drumurile Ardealului, purtat pe aici de cugetul unităŃii româneşti, Popovici începea
să pătrundă tainele cunoaşterii la şcoala românească din Lugoj. Mai târziu, umbra lui Eminescu va
veghea tinereŃea studioasă a acestuia, prin intermediul României June din Viena, în al cărui prim
Almanah a văzut lumina tiparului nemuritorul Luceafăr eminescian. O analiză comparativă a
gândirii politice eminesciene şi a lui Aurel C.Popovici ilustrează, fără putinŃă de tăgadă,
convergenŃa ideilor şi convingerilor acestora. Conservarea naŃionalităŃii împotriva valurilor
cosmopolitismului347, misiunea istorică a statului român ca factor de stabilitate şi cultură europeană
la gurile Dunării348, elogiul conservatorismului, a Ńăranului român, a armoniei intereselor şi a
dezvoltării organice a societăŃii sunt teme prezente în publicistica celor doi. În aceeaşi măsură,
aversiunea faŃă de organizarea dualistă a monarhiei habsburgice, de politica guvernelor maghiare
faŃă de naŃionalităŃile asuprite, soluŃiile federaliste şi dorul unităŃii naŃiunii române, sunt constante
ale cugetărilor lui Eminescu şi Aurel C.Popovici. Amândoi erau adepŃi ai monarhiei constituŃionale,
admiratori ai istoriei naŃionale, ai boierimii de odinioară, ai înŃelepciunii populare.
Aurel C.Popovici şi Eminescu se întâlnesc în păreri şi pe terenul geopoliticii centrului şi
vestului european. Pericolul panslavismului şi necesitatea colaborării între români şi maghiari în
vederea conservării celor două naŃiuni sunt idei mereu invocate în opera lor. „Dacă cu maghiarii ar
fi de vorbit, atunci ar vedea ei înşişi că noi românii fără ei suntem slabi şi ei fără noi asemenea” –
susŃinea Eminescu în scrierile sale politice349. Dar, amândoi au ajuns la aceeaşi concluzie :
imposibilitatea dialogului de pe poziŃii de egalitate între cele două naŃiuni, din pricina „demonului
mândriei şi deşertăciunii”, înveşmântat în politicile de deznaŃionalizare a naŃionalităŃilor
conlocuitoare duse de clasa politică a Ungariei dualiste350. Chiar şi antisocialismul şi
antiliberalismul lui Popovici le găsim prezente în gândirea eminesciană 351. Putem susŃine cu deplin
temei că Aurel C.Popovici a fost continuatorul cel mai consecvent al gândirii politice eminesciene
în primul deceniu al secolului al XX-lea.
În al doilea rând, asupra personalităŃii sale şi-a pus amprenta mediul cultural al copilăriei şi
al tinereŃii. Cărturarii transilvăneni, crescuŃi şi educaŃi în matricea naŃionalismului românesc,
consfinŃit doctrinar prin Programul de la Blaj, Pronunciamentum, Programul P.N.R. din 1881 de la
Sibiu şi Memorandum, refractari ideilor cosmopolite ale liberalismului european, odată ajunşi în
România, se plasau, de regulă, în tabăra conservatorilor. Este cazul lui Titu Maiorescu, ajuns fruntaş
346
Aurel C.Popovici, NaŃionalism sau democraŃie.O critică a civilizaŃiunii moderne, p.85 şi urm.
347
Mihail Eminescu, Opera politică, vol.I (1870-1879), EdiŃie îngrijită de prof.I.CreŃu, Editura Cugetarea – Georgescu
Delafras, 1940, p. 123 – 124.
348
Ibidem, p.560.
349
Ibidem, p.93.
350
Ibidem, p.93-94.
351
Vezi editorialele lui Eminescu din „Timpul”: Iluziile socialiste în Ibidem, p.325-326; ReacŃionarism şi liberalism în
România, Ibidem, p.391-394; Socialismul fraŃilor Nădejde, Ibidem, p.265-266.
160
al junimiştilor sau al lui Ioan Slavici, multă vreme redactor la organul oficial al Partidului
Conservator, alături de Eminescu şi Caragiale, ziarul Timpul 352. Aurel C.Popovici, după stabilirea
în România va urma acelaşi traseu, fără a derapa spre Partidul Liberal. Frecventarea cercurilor
conservatoare (Maiorescu, P.P.Carp, Nicu Filipescu, Take Ionescu, Al.Marghiloman, ş.a.) va
consolida palierul tradiŃionalist al gândirii sale.
Dar cel mai important rezervor al gândirii sale conservatoare se regăseşte în aşezarea ei pe
baza principiului naŃional. Încă din vremea redactării Replicei, Aurel C.Popovici ajunsese la
concluzia că afirmarea în viaŃa popoarelor a „cestiunii naŃionalităŃilor” este un fenomen care
acŃionează dinamic, cu putere de lege şi că rezolvarea problematicii naŃionalităŃilor nu se poate face
decât în două moduri : sau prin asigurarea libertăŃii, egalităŃii şi suveranităŃii naŃiunilor trezite la
viaŃă sau prin distrugerea şi asimilarea lor. Or, prin excelenŃă, principiul naŃional este conservator,
în măsura în care este vectorul care investeşte un grup de indivizi cu conştiinŃa apartenenŃei la
aceiaşi comunitate naŃională.
Mişcările politice de emancipare a naŃiunilor şi de constituire a statelor naŃionale erau, în
vremea în care Aurel C.Popovici îşi elabora opera, în plin proces de desfăşurare, astfel încât
interesul pentru aprofundarea ideologiei naŃiunii, cu aplicaŃie specială la poporul său, a găsit în
persoana sa cercetătorul cel mai avizat şi mai competent.
*
* *
Definirea conceptelor de naŃiune, principiu naŃional, conştiinŃă naŃională, naŃionalism,

problema naŃionalităŃilor sau „cestiunea” naŃionalităŃilor” au format obiectul preocupărilor ştiin-
Ńifice şi doctrinare ale lui Aurel C.Popovici încă din anii tinereŃii. Ele au fost valorificate atât
în Replica din 1891 cât şi în lucrările ulterioare, în principal, în Principiul de naŃionalitate (1894).
În ceea ce priveşte definirea propriu zisă a naŃiunii, Aurel C.Popovici este tributar şcolii
italiene de drept internaŃional, în special lui Mancini, al cărui concept şi-l însuşeşte întru totul353.
Pentru Popovici elementul fundamental al naŃiunii este principiul de naŃionalitate, adică
obiectivarea apartenenŃei la acelaşi grup, la aceeaşi comunitate, cu trăsături definitorii proprii, cu
teritoriu, limbă, tradiŃii, istorie, interese, cultură şi artefacte comune. În realitate nu există „om” într-
o ipotetică „omenire” – decretează Aurel C.Popovici, după cum nu există „pomi" ci meri, peri,
pruni sau stejari. Tot aşa, omenirea este formată din români, unguri, turci, nemŃi, ş.a. Indivizii, cu
familiile lor, trăiesc în sânul unor naŃionalităŃi bine definite. Termenii „popor”şi „omenire” sunt
noŃiuni abstracte dacă nu sunt raportate la o naŃionalitate anume354.
În analizele sale asupra acestor concepte, Popovici evită pe cât posibil cuvintele „naŃiune",
„naŃional”, „naŃionalism”, considerându-le discreditate prin uzitare excesivă şi manipulare
demagogică. De asemenea, „conştiinŃa naŃională” este înlocuită cu „principiul de naŃionalitate” care,
la Octavian Goga devine „idee naŃională”355.
De cele mai multe ori, în scrierile sale, Aurel C.Popovici întrebuinŃează, referindu-se la
naŃiune, termenul de naŃionalitate, pe care o investeşte cu atributele acesteia: „NaŃionalitatea unui
popor e rangul său în lume, între popoare; e blazonul nobilitar al meritului său; al valorii sale din
trecut şi din prezent; e singura sa distincŃiune faŃă de alte familii naŃionale, faŃă de triburi, semniŃii şi
neamuri; e unica sa păvază în lupta între popoare; singura sa putere, unicul său drept; căci este
însăşi fiinŃa sa, sufletul său; persoana sa morală în faŃa lumii, a tribunalului istoriei, e conştiinŃa sa
că e o naŃiune, o entitate culturală proprie în varietatea omenirii”356. Printre elementele ce compun
naŃionalitatea, Popovici enumeră: limba, literatura, istoria, credinŃele, moravurile, datinele,
352
Pompiliu Marcea, Ioan Slavici, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1965, p.68.
353
Aurel C.Popovici, Principiul de naŃionalitate, p.35.
354
Idem, NaŃionalism sau democraŃie, p. 69-70.
355
Andrei Terian, Fiziologia „adversarului” sau un autoportret în negativ, în Caietele Octavian Goga, vol.7, EdiŃie
îngrijită de Ilie GuŃan, Casa de Presă şi Editură „Tribuna”, Sibiu, 2005, p. 25.
356
Aurel C.Popovici, NaŃionalism sau democraŃie, p. 371.
161
tradiŃiile, obiceiurile, virtuŃiile, idealurile şi faptele trecutului, pe un areal secular, în lupta
permanentă pentru existenŃa împotriva tuturor celor ce încearcă să-i şteargă individualitatea357.
Popovici face distincŃie între rasă şi naŃionalitate. Această dihotomie era necesară pentru a se
deosebi diversele naŃionalităŃi aparŃinând aceleeaşi rase, care adesea aveau aspiraŃii proprii, uneori
divergente. Cehii, slovacii, polonezii, sârbii, croaŃii sunt naŃiuni slave, la fel ca ruşii, dar, fiecare
dintre ele, subliniază Aurel C.Popovici, dorea să-şi trăiască propria viaŃă naŃională, aşa cum
francezii, spaniolii, portughezii, italienii, românii sunt de sorginte latină, dar niciodată n-au dorit să
fie confundaŃi unii cu alŃii. Manifestările pangermaniste şi panslaviste sunt considerate de Aurel
C.Popovici absurde şi ridicole, venind în contradicŃie cu principiul naŃional358.
De bună seamă, Aurel C.Popovici nu este filozof, teolog sau sociolog. Prin eseurile sale şi
prin activitatea editorială şi şcolară el se afirmă, mai degrabă, ca pedagog naŃional. El caută să-şi
lămurească cititorii şi ascultătorii asupra adevărurilor sale, care sunt prin excelenŃă conservatoare.
Conservatorismul său este centrat pe naŃionalitate. Acest concept acoperă o realitate social-politică
şi culturală la care omenirea a ajuns printr-o evoluŃie istorică diferită de la un popor la altul şi care a
divizat-o în popoare şi naŃiuni. Asupra acestora din urmă acŃionează principiul de naŃionalitate, ca
legitate a naturii, insuflându-le conştiinŃa de sine. Conservarea naŃiunii trebuie să fie, deci, un
obiectiv pe care să-l urmărească statul, religia, politica, ştiinŃele, filozofia, învăŃământul, cultura.
Până şi vectorii civilizaŃiei se impun a fi structuraŃi, adaptaŃi, raportaŃi la specificul naŃional.
Din această perspectivă, tot ce ameninŃă naŃionalitatea în evoluŃia ei naturală, organică,
armonioasă, trebuie combătut, respins, anihilat. Tot ceea ce conduce la protejarea naŃionalităŃii, pe
toate planurile vieŃii spirituale, politice, economice, culturale, trebuie încurajat, preŃuit, relevat,
dezvoltat.
Gândirea politică a lui Aurel C.Popovici operează cu alb şi negru, clar şi obscur, arareori cu
nuanŃe intermediare, ca reflex al exerciŃiului său pedagogic şi a firii sale aprinse. Pe de o parte
Edmund Burke, Joseph de Maistre, H.Taine, H.S.Chamberlain, Otto von Bismark, Camillo Cavour,
Heinrich von Treitschke, Iordache Golescu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu. Enumerarea ar putea
continua, având în vedere abundenŃa trimiterilor bibliografice din cuprinsul eseurilor şi cărŃilor lui
Popovici. Aceştia sunt investiŃi cu calitatea de „reacŃionari”, pe care însuşi şi-o asuma, pentru că „au
fost şi sunt cei mai adevăraŃi naŃionalişti, cugetătorii politici cei mai profunzi din timpurile noastre;
pentru că au reacŃionat contra tendinŃelor de nivelare cosmopolită, de egalizare culturală, de
desfiinŃare a entităŃilor naŃionale; a singurilor factori ai civilizaŃiei universale”359. Iar „orice
reacŃiune naŃională nu este decât glasul înŃelepciunii eterne a neamurilor contra civilizaŃiilor rău
îndrumate” – conchide Aurel C.Popovici360. De cealaltă parte Voltaire, Rousseau, Helvetius, Kant,
Schopenhauer, Nietzsche, Comte, Marx, promotori ai unor teorii cosmopolite, dogmatice, socialiste.
Printre ei, Aurel C.Popovici îl plasează şi pe Simion BărnuŃiu, care a comis greşeala de a îndoctrina
o întreagă generaŃie de români din regat cu „idei democratice periculoase”361.
*
* *
Era inevitabil ca acest model de gândire să acŃioneze şi în domeniul reflexiilor sale asupra
culturii şi civilizaŃiei, o temă actuală şi pe acea vreme. Tributar lui Hutson Stewart Chamberlain,
Aurel C.Popovici accentuează mereu dihotomia între cultura cea adevărată - cultura naŃională şi
„civilizaŃia incultă”, tehnicistă, materialistă şi vulgară. Cultura trebuie să depăşească acest stadiu
rudimentar, de a se supune trebuinŃelor omeneşti pervertite de societatea modernă. Cultura naŃională
este centrată de Popovici pe valorile morale şi sufleteşti ale religiei, pe înŃelepciunea populară
decantată de-a lungul secolelor şi mileniilor şi pe tradiŃia metamorfozată în legi naturale ale
357
Aurel C.Popovici, NaŃionalism sau democraŃie, p 371-372.
358
Idem, La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie, Librarie Payot, Lausanne et Paris, 1918, p. 214.
359
Idem, NaŃionalism sau democraŃie, p. 25-26.
360
Ibidem, p. 26.
361
Ibidem, p. 2.
162
evoluŃiei societăŃii. Numai prin credinŃă şi simŃăminte morale, metafizice, lumea capătă un rost.
CredinŃa înlătură scepticismul, intoleranŃa, ateismul, anarhia”362. În sprijinul afirmaŃiilor sale
privind rolul credinŃei în viaŃa unei naŃiuni, Popovici aduce afirmaŃia filozofului englez Edmund
Burke, după care „numai un om, o societate sau naŃionalitate cu o credinŃă vie şi puternică poate
avea o minte luminată”363. Aurel C.Popovici era de părere că „valoarea şi viitorul unei naŃiuni nu se
judecă după înlesnirile tehnice ale naŃiunii respective şi nici după numărul filozofilor şi al literaŃilor
ei, nici după felul alimentaŃiei, îmbrăcăminŃii…ci după înŃelepciunea celor care o conduc, după
credinŃa pe care acea naŃiune o are în Dumnezeu şi în puterile pe care el i le-a hărăzit. CredinŃa
aceasta este soarele ce luminează mintea şi încălzeşte inima unei naŃiuni, îi dă o şi mai mare putere
de viaŃă şi o nebiruită putere de luptă”364.
Din punctul de vedere al impactului asupra religiei ca fundament al culturii, Popovici
deplânge efectele funeste ale raŃionalismului francez din secolul al XVIII-lea, ale pozitivismului şi
chiar ale filozofiei kantiene365. Dar cel mai pornit este Popovici împotriva materialismului
„ştiinŃific”, care perverteşte sufletele, îndeamnă la demagogie şi ateism. În eseurile sale, Aurel
C.Popovici raportează religia la filozofie şi la naŃionalitate. Uitându-l pe Dumnezeu sau renegându-
l, un popor, o naŃiune, se uită pe sine şi se reneagă, dispărând dintre naŃiuni, afirmă Aurel
C.Popovici366. Indivizi fără minte pot deveni atei şi cosmopoliŃi dar naŃiunile nu pot face acest gest
fără a-şi periclita existenŃa. În consecinŃă, ateii şi cosmopoliŃii nu pot fi investiŃi cu funcŃii în stat,
deoarece ei vor fi duşmanii naŃionalităŃii367.
*
* *
În cadrul concepŃiei sale politice Aurel C.Popovici rezervă un rol fundamental statului.
Menirea lui este acea de a crea cadrele în care poporul să aibă posibilitatea de a trăi şi a se dezvolta
liber. El va asigura astfel „afirmarea istorică, prezentă şi viitoare a unei naŃiuni în luptă perpetuă cu
toată lumea patimilor ei”, afirmă metaforic Aurel C.Popovici368. Statul este mai presus de suma
indivizilor care îl alcătuiesc. El a existat înainte de a fi existat oamenii, creindu-i pe aceştia din
„animale omeneşti,” prin forŃă şi coerciŃie369.Între popor şi stat există o relaŃie biunivocă: poporul
nu este totul în stat iar statul nu înseamnă nimic fără popor370. Statul asigură poporului drepturi
fundamentale, în primul rând libertatea de a se dezvolta din punct de vedere moral şi cultural, în
sensul conservării şi perpetuării naŃionalităŃii. Cadrele acestei libertăŃi sunt, în prima linie,
religiozitatea şi moralitatea populaŃiei componente371. „Eu unul sunt convins – afirmă Popovici –
că, cu cât un stat se va preocupa mai mult de viaŃa sufletească a poporului său, cu cât va căuta în
sfera sa de activitate, a întări credinŃele, moravurile şi tradiŃiunile naŃionale şi astfel caracterul
general al poporului, cu atât acesta se va afirma mai independent şi mai puternic pe tărâmul
economic, aşteptând îndreptări de la iniŃiativa particulară, nu de la continua intervenŃie a statului,
care totdeauna a contribuit şi contribuie la moleşirea calităŃilor morale a unui popor”372. Cu alte
cuvinte, autorul se situează pe poziŃiile liberale ale neintervenŃionismului statului în domeniul
economic. „Suveranitatea poporului”, „contractul social”, „pactul fundamental”, care ar sta la
originea constituirii şi a existenŃei statului, sunt teorii şi dogme ce nu corespund naŃionalităŃilor,
repetă mereu Aurel C.Popovici. „Suveranitatea numărului”, proclamată în mod demagogic de
362
Aurel C.Popovici, NaŃionalism sau democraŃie, p. 255-256.
363
Idem, Lumina credinŃii, lumina minŃii, în „Românul”, (Arad), an I, nr.283, 25 decembrie 1911/7 ianuarie 1912, p.15.
364
Ibidem.
365
Idem, NaŃionalism sau democraŃie, p. 257 şi urm.
366
Ibidem, p.270
367
Ibidem, p. 270-271.
368
Ibidem, p. 156.
369
Ibidem, p. 196.
370
Idem, Spre o democraŃie „tot mai largă”, în „Sămănătorul”, an VII, 1908, nr.47, 16 noiembrie, p.1039 şi urm.
371
Ibidem.
372
Idem, NaŃionalism sau democraŃie, p. 205.
163
democraŃi şi socialişti, este numai o iluzie dublată de o permanentă primejdie373. Ea se impune a fi
înlocuită cu suveranitatea patriei, adică a statului, a intereselor mari şi permanente, care cuprind
moştenirea trecutului şi care, sub pavăza statului, se transmite din prezent spre viitorime374.
Statul, astfel structurat, ar trebui să îmbrace forma monarhiei constituŃionale, aşa cum se
înfăŃişa în vremea sa în România, ca rezultat al evoluŃiei istorice. În cadrele sale „elementele
patriotice, culte, harnice şi oneste, oricare ar fi ele, au precădere în conducerea statului”375. Ele ar
urma să formeze guverne stabile, o administraŃie centrală şi locală competentă şi cinstită, corp
reprezentativ cu rol deliberator asupra proiectelor de lege şi de control al guvernului şi să asigure
libertatea cuvântului şi asocierii, în conformitate cu menirea şi cu trebuinŃele statului.
Pentru a-şi îndeplini menirea, acest stat va trebui să fie condus de elite naŃionale, principiu
ce vine în directă contradicŃie cu democraŃia. Iată părerea lui Aurel C.Popovici în legătură cu
raportul existent între conceptele de naŃionalism şi democraŃie: „Defectul fatal al oricărei democraŃii
e însuşi principiul majorităŃii suverane. Pentru că faptul în sine că o politică oarecare întruneşte o
majoritate de voturi nu însemnează deloc că acea politică corespunde cu adevărat intereselor reale
ale Ńării, nu însemnează deloc că acea majoritate ar fi având o voinŃă înŃeleaptă; nu însemnează nici
măcar că acea majoritate ar fi existând de fapt. Mai adesea, majoritatea e o simplă scamatorie
electorală, şi chiar atunci când e reală, ea nu e în politică decât o iluzie. De aceea, oamenii politici,
cu oarecare experienŃă în materie, n-au considerat-o şi nu o consideră decât un malum necesarium,
când n-au încotro, dar şi atunci numai ca un simplu element decorativ al politicii lor personale”376.
Opinia autorului este lipsită de echivoc. Nu majorităŃile, constituite pe baza votului universal şi
manipulate demagogic, trebuie să conducă statul. Egalitatea între oameni, proclamată de raŃionaliştii
secolului al XVIII-lea şi consfinŃită de RevoluŃia franceză, este doar o himeră, pentru că oamenii nu
se nasc egali, nici din punct de vedere biologic, nici din punct de vedere al statutului social şi al
culturii. Chiar dacă statul trebuie să asigure egalitatea lor în faŃa legii şi a lui Dumnezeu, conducerea
treburilor statului este necesar să fie încredinŃată elementelor cu calităŃi superioare, fie moştenite din
generaŃie în generaŃie, adică nobilimii de sânge, fie nobilimii spiritului. Mergând pe urmele lui
Eminescu, într-o vreme când rangurile nobiliare fuseseră desfiinŃate prin lege, când multe familii
boiereşti au dispărut din istorie, Popovici îşi manifesta nostalgia faŃă de trecutul Goleştilor,
Câmpinenilor, Bălenilor, Bălăcenilor, Ghiculeştilor, Kogălnicenilor, Alecsandrilor, Negrilor şi al
rolului jucat de aceştia în trecutul Principatelor. Eseurile sale sunt pline de trimiteri la înŃelepciunea
populară şi la scrierile boierului Iordache Golescu, pe care s-a simŃit dator să le adune şi să le
publice în lucrări puse la dispoziŃia contemporanilor săi377. Într-o astfel de organizare statală votul
universal nu este necesar. El conduce la „dictatura numărului”, la poliferarea demagogiei. El ar
trebui să fie înlocuit cu votul cenzitar,pe baza proprietăŃii şi a culturii. Numai astfel pot fi ferite
naŃiunile de a cădea în mrejele democraŃiei cosmopolite378. Iar democraŃia nu poate fi naŃională,
atâta vreme cât baza existenŃei sale este cantonată în număr iar nu în valori morale sau naŃionale. În
consecinŃă, afirmă Aurel C.Popovici, ea şterge caracterele, limbile, deosebirile naŃionale, clasele
sociale”379, degenerând într-un egalitarism exagerat şi ridicol380.
În viaŃa politică a unei naŃiuni moderne nu sunt necesare decât două curente de gândire: unul
conservator şi altul liberal. Numai partidele aşezate pe aceste două doctrine pot conduce un stat care
doreşte să apere naŃionalitatea – susŃine Aurel C.Popovici381. Menirea partidului conservator este
aceea de a menŃine şi de a transmite prin timp moştenirea trecutului, tradiŃiile şi valorile pozitive ale
naŃiunii. Partidul liberal va impune schimbările necesare modernizării statului, în pas cu vremea, dar
373
Aurel C.Popovici, NaŃionalism sau democraŃie, p. 213 şi urm.
374
Ibidem.
375
Idem, Spre o democraŃie „tot mai largă”, în „Sămănătorul”, an VII, 1908, nr.47, 16 noiembrie, p.1040.
376
377
Idem, Călăuza fericirii, adică învăŃătura vieŃii după Sfânta Evanghelie şi după povăŃuirile boierului Iordache
Golescu, Editura Minerva, Bucureşti, <f.a.>, p. 86.
378
379
Ibidem, p. 372-373.
380
Ibidem, p. 384.
381
Idem, Doctrine şi realitate, în „Sămănătorul”, an VII, 1908, nr.13, 23 martie, p. 249.
164
având în vedere particularităŃile şi nevoile concrete ale naŃiunii. Numai această luptă între cele două
partide poate fi acceptată din perspectivă naŃională. Iar conservatorii şi liberalii nu pot fi, în nici un
caz „democraŃi”, dacă vor să fie, mai presus de toate, patrioŃi382.
Statul este garantul libertăŃii oamenilor. Dar această libertate nu trebuie înŃeleasă în sens
demagogic al primatului indivizilor asupra societăŃii. Ea urmează să se raporteze la „condiŃiile
primordiale ale ordinii”383. În consecinŃă, orice politică îndreptată contra statului înseamnă atentat la
libertate şi ordine. Prin urmare politica nu poate fi decât patriotică, adică naŃională. Scopul ei este
acela de a se ocupa, în primul rând, „de siguranŃa şi mărirea, nu a indivizilor răzleŃi, ci a
naŃionalităŃii întregi”384.
Pornind de la tratamentul la care erau supuse naŃionalităŃile în Austro-Ungaria, Aurel
C.Popovici considera că intervenŃionismul statelor a creat problema naŃionalităŃilor, aşa cum
odinioară persecuŃiile împotriva unor confesiuni au generat conflictele şi războaiele religioase385.
Rolul statului nu este acela de a oprima naŃionalităŃile din cadrele sale şi nici acela de a reprima
manifestările lor de emancipare sau de apărare a specificului şi a particularităŃilor lor. Dimpotrivă,
statele sunt datoare să le protejeze, păzind ca micile rivalităŃi inerente unor astfel de politici să nu
degenereze în conflicte majore386. Uşor de afirmat, greu de aplicat aceste precepte în viaŃa unor
state precum Ungaria vremii sale, marcată de mentalităŃi dominatoare. ReŃinem din context aceeaşi
concepŃie organicistă asupra dezvoltării societăŃii, după care statele trebuie să observe tendinŃele
evoluŃiei fireşti, să elimine asperităŃile, să încurajeze fenomenele pozitive, să conserve
naŃionalitatea, specificul, tradiŃiile, credinŃele şi limbile diferitelor popoare387.
*
* *
Din punct de vedere axiologic, Aurel C.Popovici subordonează totul etnicului, naŃionalităŃii.
Acele teorii şi concepte filozofice sunt valabile care nu vin în contradicŃie cu principiul naŃional.
Doctrinele politice, la fel. Acelaşi drum îl urmează cultura şi artele, determinându-l pe Eugen
Lovinescu să afirme că Aurel C.Popovici confundă esteticul cu etnicul388. De fapt, Popovici nu
confundă cele două concepte, ci subordonează valorile estetice celor naŃionale şi morale. Pentru el
cultura tradiŃională, portul popular, înŃelepciunea strămoşilor incifrată în proverbe, în tradiŃii, în
medicina populară, primează în faŃa modernităŃii, aducătoare de curente cosmopolite şi creatoare a
„civilizaŃiei inculte”. Raportarea formelor culturii şi ale valorilor estetice la naŃiune, nu este
apanajul lui Popovici. Ideea o regăsim în elanurile regeneratoare ale romantismului european, în
mişcarea de idei a Daciei Literare sau în ideologia junimistă. Chiar şi Simion BărnuŃiu, criticat de
Popovici pentru democratismul său de sorginte kantiană, se adresa intelectualilor români adunaŃi la
3/15 mai 1848 în Catedrala Blajului cu imperativul epocii: „łineŃi cu poporul ca să nu rătăciŃi”.
Aurel C.Popovici, se înscrie prin opera sa politică, într-o lungă filiaŃie de gânditori şi scriitori
români care au promovat valorile tradiŃionalismului românesc, într-o confruntare seculară cu
modernismul: Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Bogdan Patriceicu Haşdeu, Nicolae Iorga,
A.C.Cuza, Vasile Pârvan, Nichifor Crainic, Nae Ionescu, Emil Cioran, Traian Brăileanu, Constantin
Noica. În acelaşi timp, opera lui Popovici, privită în ansamblul ei, are şi conotaŃii cu totul moderne,
care se cuvin relevate în procesul de reconstituire obiectivă a dimensiunilor acestei personalităŃi
complexe.
Eugen Lovinescu, în analiza critică a tradiŃionalismului românesc, afirmă că Aurel
C.Popovici, alături de A.C.Cuza, a impus ideologia sămănătoristă până la ultimele sale limite, „cu
382
Aurel C.Popovici, Doctrine şi realitate, în „Sămănătorul”, an VII, 1908, nr.13, 23 martie, p. 250
383
Idem, Politică şi libertate, în „Sămănătorul”, an VII, 1908, nr.18, 27 aprilie, p. 361.
384
Idem, Scopul în politică, în „Sămănătorul”, an VII, 1908, nr.19, 4 mai, p. 380.
385
Idem , NaŃionalism sau democraŃie, p. 11.
386
Ibidem.
387
Ibidem, p. 13.
388
Eugen Lovinescu, , Istoria literaturii române contemporane, vol. I, Editura Minerva, Bucureşti, 1981 p. 20.
165
tendinŃa transformării sale în acŃiune socială şi politică”389. Analiza scrierilor politice ale lui Aurel
C.Popovici ne-a condus la concluzia după care această ultimă aserŃiune a lui Lovinescu nu este
justificată. În scrierile sale, Aurel C.Popovici se mărgineşte la a afirma ce trebuie să facă pentru a se
menŃine şi întări caracterul naŃional al statului, care sunt factorii de natură doctrinară, politică,
morală, educaŃională, ce ar putea să întărească naŃionalitatea, care sunt duşmanii ei. Deşi, în
particular, se manifesta ca un critic acerb al realităŃilor din Vechiul Regat, al amestecului de
neamuri şi de mentalităŃi ale Bucureştiului vremii390, în eseurile sale Aurel C.Popovici a păstrat un
nivel apreciabil de generalitate şi de apel la diverse modele europene. L-a îndemnat la această
abordare principiul pe care l-a declarat încă de la stabilirea sa în România, acela al neimplicării în
viaŃa politică a Ńării, în condiŃiile în care şi-a menŃinut până la moarte cetăŃenia austro-ungară.
Singura afirmaŃie care apare în opera sa, referitoare la căile aplicării unei idei în practica vieŃii
politice, nu viza România, ci Austro-Ungaria. Este vorba de un pasaj din ultima sa carte, La
question roumaine dans la Transylvanie et en Hongrie, în care, referindu-se la modalitatea
înfăptuirii proiectului Statelor Unite ale Austriei Mari, propusese principelui moştenitor Franz
Ferdinand lovitura de stat, ca singura posibilitate de a înfrânge cerbicia opoziŃiei ungureşti391.
Cercetătorii de astăzi ai istoriei culturii româneşti constată coabitarea, în acelaşi spaŃiu şi
timp, a modernităŃii cu tradiŃionalismul, fără ca una dintre cele două tendinŃe să o elimine pe
cealaltă392. Într-o cultură consolidată este loc pentru toate curentele de gândire, într-o competiŃie
organică şi perpetuă. Aşa a gândit la vremea sa şi Aurel C.Popovici.
Aurel C.Popovici a fost un om neobişnuit, un „bărbat cumplit” cum îl caracteriza
contemporanul său Nicolae Iorga, atât prin forŃa impunătoare a trupului şi sufletului său, cât şi prin
ardoarea cu care pleda pentru argumentarea ideilor sale. ”Nu era om de discuŃie, capabil de
ascultare, de acceptare, de toleranŃă şi curtenie, ci un tiran cumplit al convingerilor sale… era
exagerarea însăşi, în talie, în glas, în scris, în viaŃă!”393 Într-adevăr, scena vieŃii culturale şi politice
a românismului, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul celui următor, nu cunoaşte alt
animator mai pasionat, decât Aurel C.Popovici. Poate numai pe însuşi autorul afirmaŃiilor de mai
sus. Prin acŃiunea şi verbul electrizant, prin pasiunea şi veracitatea ce-i caracterizau discursul, prin
energia ce iradia din verbul său, Aurel C.Popovici s-a manifestat ca o personalitate, cu care chiar
dacă nu eşti de acord, merită să-i asculŃi argumentaŃia şi să reflectezi la coordonatele gândirii sale.
Într-un capitol al lucrării de faŃă am urmărit modalităŃile în care contemporanii săi i-au
analizat şi receptat ideile federaliste, în general, şi proiectul Statelor Unite ale Austriei Mari, în
special. Opera sa este însă mult mai diversă şi cuprinde idei politice care depăşesc sfera
federalismului. Raporturile între naŃionalism şi globalizare, naŃionalismul şi democraŃia,
conservatorismul şi liberalismul, teoria evoluŃiei organiciste a societăŃii, combaterea ideologiilor de
stânga, în general, şi a marxismului, în special, raporturile între cultura naŃională şi cosmopolitism,
reprezintă teme cărora Aurel C.Popovici a căutat să le aducă rezolvări de pe poziŃiile
conservatorismului naŃional. Receptarea ideilor sale a fost diversă, adesea superficială, influenŃată
de-a lungul vremii de ideologii dominante.
Polemicile sale cu C.Stere, Eugen Brote, Octavian Tăslăuanu, Octavian Goga şi „tinerii
oŃeliŃi” i-au creat duşmănii nemeritate. Accentele antisemite prezente în paginile României June şi
şarjele critice la adresa presei liberale din Budapesta şi Viena, susŃinută de finanŃa evreiască au
avut darul să creeze un orizont critic şi mai lărgit. Situarea autorului, până târziu în toiul războiului
mondial, pe poziŃiile prohabsburgice - în condiŃiile în care majoritatea politologilor mizau pe
distrugerea imperiului - au prelungit critica operei sale în istoriografia statelor succesoare. Şi totuşi,
prin opera lui, Aurel C.Popovici se înscrie printre precursorii integrării europene. Multe dintre
paradigmele sale, adesea contestate sau neînŃelese de contemporani, sunt validate de istorie.
389
Eugen Lovinescu, op. cit., p. 20.
390
Ibidem.
391
Aurel C.Popovici, , La question roumaine…, p. 220-221.
392
Eugen Simion, Memoria culturală a modernităŃii, în volumul: 2000 de ani de relaŃii
Intereuropene orient-occident. Studiu de caz: România – Olanda, Bucureşti, 2004, p. 91 şi urm.
393
Nicolae Iorga, Oameni care au fost, p. 265.
166
Federalizarea europeană, ca alternativă a confruntării şi a războaielor, integrarea pe baza
principiului respectării egalităŃii naŃiunilor şi scut al dezvoltării libere a acestora; înlocuirea
principiilor imperiale ale dominaŃiei cu dialogul şi cooperarea la proiecte comune şi liber asumate,
respectul individualităŃii naŃionale a fiecărui popor sunt câteva dintre ideile cuprinse în proiectele
federaliste ale lui Aurel C.Popovici, care se regăsesc printre pietrele de temelie ale construcŃiei
europene din zilele noastre.
Aurel C.Popovici a subliniat mereu, fără a i se da crezare, că între federalism şi destin
naŃional nu există dihotomie. Dimpotrivă, integrarea naŃiunilor central-europene într-o structură
federalizată nu înseamnă decât un cadru de manifestare plenară a propriilor identităŃi. Integrarea
central-europeană era, în accepŃiunea lui Aurel C.Popovici, nu un pericol, ci o soluŃie a emancipării
politice, economice, social-culturale a popoarelor libere şi egale, prin asumarea valorilor civilizaŃiei
europene. Federalizarea Europei, în ultimă instanŃă, reprezintă dezvoltarea până la ultimele sale
consecinŃe a principiului naŃional. Cu toate acestea, mulŃi dintre contemporanii săi nu i-au
îmbrăŃişat ideile federaliste.
Pe de altă parte, palierul naŃionalist, conservator şi tradiŃionalist al doctrinei sale politice a
stârnit critici mai înverşunate chiar decât proiectele federaliste. Stilul discursului său, direct,
năvalnic, viguros şi incisiv, nu avea darul să estompeze virulenŃa adversarilor.
Paradoxul operei lui Aurel C.Popovici constă în îmbinarea gândirii structural- tradiŃionaliste
în plan politic şi cultural cu accentele moderniste ale integrării central-europene. În aceeaşi măsură
în care combătea globalizarea, prin anularea identităŃilor naŃionale, pleda pentru integrare în
structuri federaliste, cu respectarea diferenŃelor, a specificului fiecărei naŃiuni. Popovici nu propune
niciunde în scrierile sale încremenirea în limitele unor naŃionalisme refractare valorilor europene.
Federalism fără globalizare şi naŃionalism fără xenofobie pare să fi fost esenŃa ideologiei sale. Din
această perspectivă ideile politice ale lui Aurel C.Popovici pot fi mereu actuale.
NaŃionalismul, dezbrăcat de haina conservatorismului aristocratic, în sensul refuzului
democraŃiei, căreia i se asociază organicismul, ca doctrină a evoluŃiei societăŃii, îl plasează pe Aurel
C.Popovici, mai degrabă, alături de promotorii Gândirii şi ai tradiŃionalismului românesc interbelic.
Federalismul său îl înscrie în rândul ideologilor noii Europe. În esenŃă europeismul, prin întreagă
istorie a ideilor şi proiectelor federaliste, se manifestă ca o ideologie conciliatoare394. Aurel
C.Popovici încearcă să fie şi naŃionalist şi europeist. Oamenii lumii de astăzi, aparŃinând unor state
naŃionale, dornici de integrare europeană şi de vize Schengen, trebuie, volens – nolens, să fie şi ei.
Românii, maghiarii, germanii, francezii, cehii sau slovacii, trebuie să înveŃe alfabetul Europei: să fie
cetăŃenii propriei patrii şi, în aceeaşi măsură, cetăŃeni ai Statelor Unite ale Europei. Acesta este
mesajul lui Aurel C.Popovici transmis naŃiunii române şi Europei prin opera sa.
394
Apostol Stan, Două concepte aparent antinomice: naŃionalism şi europeism, în „Cotidianul”, Alternativa, Supliment,
5 noiembrie 1993, Apud: Revenirea în Europa. Idei şi controverse româneşti, Antologie şi prefaŃă de Adrian Marino,
Craiova, 1996, p.346.
167
168
CAPITOLUL V
EXILUL
1. Spre Bucureşti
CauŃiunea de 5000 de florini adusă degrabă de prieteni, de la banca „Economul” din Cluj, a
fost depusă la încheierea procesului Replicei. Aurel C.Popovici era pentru două săptămâni lăsat în
libertate provizorie. În cursul aceleiaşi dimineŃi, Aurel C.Popovici şi soŃia sa iau drumul spre casă.
Dar numai de linişte nu au avut parte în următoarele ore şi zile. În gara din Sibiu, Popovici este
înştiinŃat că în faŃa casei sale este aşteptat de judecătorul de instrucŃie, pentru percheziŃionarea
domiciliului. După o rapidă evaluare a situaŃiei, Popovici cere adăpost temporar lui Valeriu
Branişte, sosit şi el de puŃin timp la Sibiu pentru a prelua redacŃia Tribunei. Septimiu Albini se
pregătea să intre în temniŃă iar Aurel C.Popovici urma şi el să fie pentru mulŃi ani indisponibil.
După cum era de aşteptat, cererea de apel formulată cu profesionalism de avocatul apărării, a fost
respinsă de Curia regească de la Budapesta1.
Ce s-a întâmplat în zilele următoare pot să facă lesne subiectul unui scenariu de film2.
În prezenŃa soŃiei, timp de mai multe ore s-a efectuat percheziŃia la proaspătul domiciliu a lui
Aurel C.Popovici. Atunci au fost sechestrate toate documentele referitoare la Replică. Până la
decizia privind calea de urmat, Aurel C.Popovici nu a mai dat pe acasă. A fost găzduit de dr. Ioan
RaŃiu, al cărui apartament era mai încăpător decât camera de burlac a lui Valeriu Branişte 2.
La propunerea avocatului Ştefan Petrovici, sosit şi el la Sibiu, Ioan RaŃiu întruneşte membrii
Comitetului central al P.N.R. care locuiau în Sibiu pentru a hotărî calea de urmat. A lipsit Eugen
Brote, aflat în străinătate.
Problema care se punea era dacă Aurel C.Popovici să rămână în Ńară, să aştepte verdictul
recursului şi să se supună hotărârii instanŃei sau să încerce să ia drumul exilului. Membrii
comitetului au fost de acord cu propunerea lui Petrovici ca Aurel C.Popovici să plece în străinătate.
Se crea astfel un precedent pentru viitoarele verdicte în procesul Memorandumului, aflat în curs de
instrumentare. De altfel, încă din iulie 1892, când Vasile Lucaciu a petrecut trei memorabile zile în
Bucureşti, în urma contactelor cu fruntaşii politici şi cu simpatizanŃii memorandiştilor, s-a stabilit
un program de acŃiune propagandistică în străinătate3.
Persoana însărcinată să-l însoŃească pe Aurel C.Popovici în drumul spre exil a fost Valeriu
Branişte4. În seara zilei de 1 septembrie (n.) cei doi iau trenul spre Copşa Mică din halta de la
marginea Sibiului, într-o stare de oboseală fizică şi tensiune nervoasă greu de suportat. Aurel
C.Popovici plecase din Sibiu în mare secret, fără a-şi mai lua rămas bun de la familie. La Copşa
Mică s-au îmbarcat în trenul spre Budapesta, iar de aici prin Viena şi Trieste au trecut în Italia fără
incidente notabile, dar cu permanenta teamă de a fi arestat. Abia pe pământul Italiei, a cărei limbă o
vorbea cursiv, s-a simŃit Aurel C.Popovici liber. SosiŃi la VeneŃia, după ce telegrafiază lui Virgil
OniŃiu (nu acasă) că au ajuns cu bine la destinaŃie, au reuşit cei doi să se odihnească şi să se bucure
de frumuseŃile oraşului. A treia zi de la sosire, printr-o telegramă de la Budapesta, Aurel C.Popovici
este înştiinŃat că va fi căutat de un prieten din România. În ziua următoare C.Colescu – Vartic,
ziarist la VoinŃa NaŃională, trimis al lui D.A.Sturdza, îi contactează pe cei doi, informându-i că şi
Eugen Brote, însoŃit de Ioan Bianu, directorul Bibliotecii Academiei şi intim al aceluiaşi
1
„Familia”, an XXIX, 1893, nr.39, 26 septembrie/8 octombrie, p.171
2
Valeriu Branişte, Amintiri din închisoare. Însemnări contimporane şi autobiografice, Editura Minerva, Bucureşti,
1972., p. 200-203.
3
Lucian Boia, Eugen Brote (1850-1912),Editura Litera, Bucureşti, 1974, p. 30
4
Valeriu Branişte, op.cit., p. 201 şi urm.
169
D.A.Sturdza, se afla la Milano, urmând să sosească la VeneŃia. Eugen Brote, la câteva zile după
ConferinŃa naŃională a P.N.R. din 27 iulie 1893, luase hotărârea de a pleca în Austria, la tratament.
În acest scop primeşte autorizaŃia de a părăsi Ungaria de la judecătorul de instrucŃie din Cluj. De la
Gastein (Austria), Brote pleacă la Biaritz iar de aici, în Italia, la Milano5. La 9 septembrie Aurel
C.Popovici, Valeriu Branişte, Eugen Brote, C.Colescu – Vartic şi Ioan Bianu se întâlnesc pe plaja
hotelului „Lido” din VeneŃia pentru a decide asupra drumului de urmat. Mesagerii lui D.A.Sturdza
veneau cu propunerea şefului Partidului Liberal, angajat în lupta pentru a accede la putere, de a veni
în România. Mai mult, în „conferinŃa de la Lido”, Eugen Brote a susŃinut necesitatea ca toŃi
membrii Comitetului executiv al Partidului NaŃional, anchetaŃi în procesul Memorandumului să
părăsească în corpore Ungaria şi să se refugieze în România. Opinia sa era ferm susŃinută de I.Bianu
şi Colescu – Vartic. Se sconta pe marele efect mediatic pe care acest gest îl va declanşa în Europa în
favoarea cauzei românilor din Ardeal dar, mai ales, pe ascendentul pe care l-ar fi câştigat
D.A.Sturdza în ipostaza de luptător pentru drepturile românilor de peste CarpaŃi în bătălia electorală
cu conservatorii aflaŃi la guvernare. Deşi se îndoia de oportunitatea propunerii lui Brote, Aurel
C.Popovici se decide pentru plecarea la Bucureşti6. Valeriu Branişte s-a manifestat împotriva
propunerii lui Eugen Brote de emigrare a întregului comitet, sprijinit de Popovici. Acesta din urmă
era de părere ca membrii comitetului să aştepte derularea procesului, care va însemna un eveniment
important şi cu larg ecou european , reprezentanŃii legitimi ai unei întregi naŃiuni fiind aduşi în faŃa
instanŃei. Cei care vor fi condamnaŃi de la patru ani în sus – să se refugieze în România – era de
părere Popovici7.
Până la luarea unei decizii definitive din partea Comitetului executiv, Aurel C.Popovici şi
Eugen Brote se stabilesc la Zürich. De aici, Brote îi scrie lui I.Bianu, la 13 septembrie,
comunicându-i că încă nu a reuşit să ajungă la numitor comun cu Aurel C.Popovici în legătură cu
trecerea întregului comitet în România8.
La rândul său, Ioan Bianu îi comunica la 12 septembrie 1893 că, după întâlnirea de la
„Lido”, s-a deplasat prin Viena la Cluj, unde s-a întâlnit cu Iuliu Coroianu. Acesta era de părere că
Aurel C.Popovici şi Eugen Brote au făcut bine că au luat decizia de a pleca în România. Cât
priveşte exilul în bloc al comitetului, Coroianu nu s-ar opune ideii, dar decizia va trebui luată după
o bună chibzuială9. În acelaşi scop, soseşte la Sibiu şi Ioan Slavici, cu o scrisoare din partea lui D.A.
Sturdza prin care-l însărcina să stăruiască, în numele său, pe lângă dr. I.RaŃiu să vină la Bucureşti
împreună cu ceilalŃi membri ai comitetului10.
Ideea emigrării în masă a conducerii executive a P.N.R. nu a fost îmbrăŃişată de Ion RaŃiu şi
de majoritatea membrilor comitetului executiv. Hotărârea în legătură cu propunerea lui Eugen Brote
şi a emisarilor lui D.A.Sturdza a fost dezbătută în Comiteul executiv al partidului, la jumătatea lunii
septembrie 1893, după întoarcerea lui Valeriu Branişte de la VeneŃia cu concluziile consfătuirii de
la „Lido”. Rezultatul a fost că nici unul dintre membrii comitetului nu a aprobat ideea refugiului
peste hotare. Preşedintele partidului declara fără echivoc ziaristului englez C.Fitzgerald în legătură
cu acest subiect: „Dacă întreagă România, liberalii şi conservatorii, cu un cuvânt toŃi bărbaŃii de stat
de acolo, ne-ar sfătui să părăsim Ńara, noi nici atuncea n-am primi un asemenea sfat, ci rezoluŃi
suntem a rămâne aici, a îndura puşcăria şi orice suferinŃe; aici voim a trăi şi a muri pentru cauza
noastră sfântă, în a cărui serviciu ne-am pus”11. Acelaşi punct de vedere i-a fost comunicat şi lui
Ioan Slavici, cu toate stăruinŃele depuse de Eugen Brote, aflat atunci la Zürich12.
5
Lucian Boia, op. cit., p.95-99.
6
Valeriu Branişte, op.cit., p. 210-211.
7
Ibidem, p. 211
8
B.A.R., Msse., Fond Ion Bianu, doc.55543, Scrisoarea lui Eugen Brote către I.Bianu, 13 sept. 1893. Apud: Lucian
Boia, op.cit., p.103.
9
Scrisoare a lui Ion Bianu către Eugen Brote, 31 august/12 septembrie 1893, în vol. S.Polverejan, N.Cordoş, Mişcarea
memorandistă în documente (1885-1897), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973, Doc.63, p. 223.
10
Ioan Slavici, Sbuciumări politice la românii din Ungaria, Bucureşti, 1911, p. 38.
11
Cornelia Bodea, Hugh Seton – Watson, R.W.Seton - Watson şi românii.1906-1920, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclo-
pedică, Bucureşti, 1988, vol.I, p. 27.
12
Lucian Boia, op.cit., p. 104.
170
În această situaŃie, Aurel C.Popovici şi Eugen Brote pleacă la Genova, unde, la 2 octombrie
1893, se îmbarcă pe vasul „Galatz” care făcea curse regulate între Marsilia şi GalaŃi. La 4/16
octombrie cei doi sosesc în portul GalaŃi, unde sunt întâmpinaŃi de Gogu Cantacuzino şi se
îndreaptă spre Bucureşti. Aurel C.Popovici îi lăsase instrucŃiuni lui Valeriu Branişte pentru a-i ajuta
familia să treacă în România.
*
* *
Începea, astfel, un nou capitol în viaŃa luptătorului lugojean. Aurel C.Popovici urma drumul
multor mii de români ardeleni care şi-au găsit adăpost şi rosturi la fraŃii lor de peste munŃi.
„Soarele, pentru toŃi românii la Bucureşti răsare” sau „românii numai în România pot să se dezvolte
în toată libertatea” erau afirmaŃii fireşti şi la ordinea zilei în mentalitatea epocii. IndependenŃa
României, consolidarea structurilor statului, progresele economice şi culturale reprezentau pentru
românii din afara hotarelor o speranŃă şi un factor de polarizare a conştiinŃelor. Duşmanii României
erau şi duşmanii lor, iar prietenii ei erau şi prietenii lor.
Decizia lui Aurel C.Popovici de a veni în România era, deci, firească. El nu făcea decât să
urmeze calea bătătorită de mulŃi alŃi intelectuali români de peste munŃi.
Ioan Slavici, evocând epoca, remarca faptul că mulŃi dintre tinerii din Regatul Ungar, în faŃa
dificultăŃilor puse de autorităŃi în calea afirmării lor, în condiŃiile în care doreau să-şi păstreze
identitatea naŃională, se răspândeau prin imperiu, dincolo de Leitha sau luau calea României. Ei
erau de ordinul miilor. Aproape fiecare sat din Ardeal avea „omul său în România”- constata
Slavici. Cât despre influenŃa noii patrii asupra acestora, acelaşi autor remarca cu maliŃiozitate: „Şi
atmosfera României are ceva particular: ea domoleşte spiritele. Până chiar şi nihiliştii devin oameni
ai ordinei şi cetăŃeni pacinici, după ce trăiesc un timp oarecare în Ńara aceasta, unde toate soiurile de
nebunie se iartă şi lumea nu se agitează, ci râde de cei ce-şi pierd sărita”13. Aceşti români
reprezentau un important rezervor de opinie şi sprijin al aspiraŃiilor confraŃilor lor de acasă.
Cu trei ani înainte ca Aurel C.Popovici să ia decizia stabilirii în România, un alt fruntaş al
mişcării naŃionale a românilor din Transilvania luase aceeaşi hotărâre – Ioan Slavici. După ispăşirea
unui an de închisoare la VaŃ, în urma unui articol publicat în „Tribuna” în apărarea generalului
Traian Doda, acesta părăseşte Sibiul şi revine în capitala României. Şi-a argumentat gestul prin
dorinŃa de a nu compromite cauza mişcării naŃionale a românilor din monarhie, fiind etichetat de
guvernanŃii şi presa maghiară drept „agent plătit” al Bucureştiului14. Nu peste mult timp, Slavici va
fi urmat de Eugen Brote, vicepreşedinte al Partidului NaŃional şi de Aurel C.Popovici, membru al
Comitetului executiv al partidului, unul sustrăgându-se unei condamnări sigure iar celălalt
executării pedepsei pronunŃate în procesul Replicei. Cei trei, cărora li se va alătura, în noiembrie
1894, şi Septimiu Albini, vor forma un nucleu de conducere din exil al PNR în situaŃia în care
membrii Comitetului executiv au fost condamnaŃi la temniŃă pe diferite termene în procesul
Memorandumului15. Ei urmau să colaboreze cu un „comitet substitut”, constituit din timp, avându-l
în frunte pe Vasile Mangra, apropiat al lui Ioan Slavici şi Eugen Brote.
La puŃin timp după sosirea la Bucureşti, familia lui Aurel C.Popovici se reîntregeşte. Valeriu
Branişte o ajută pe Maria Popovici să-şi împacheteze şi să-şi expedieze lucrurile în România, după
efemerul popas sibian. Mâna fermă a puterii acŃionează din nou. În gara Predeal agoniseala familiei
Popovici este sechestrată de autorităŃi pe motivul neachitării cheltuielilor de judecată în procesul
Replicei. Pentru scoaterea mobilei de sub sechestru, Maria Popovici este nevoită să apeleze la
13
Ioan Slavici, Românii din regatul ungar şi politica maghiară în: Idem, Opere, vol.XIII, editura Minerva, Bucureşti,
1984, p.81.
14
Pompiliu Marcea, Ioan Slavici, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1965, p. 95-96
15
Ioan RaŃiu – 2 ani, G.Pop de Băseşti – 1 an, V.Lucaciu – 5 ani, D.Comşa – 3 ani, D.P.Barcianu – 2 ani şi 6 luni,
P.Barbu – 2 luni, N.Cristea – 8 luni, I.Coroianu – 2 ani şi 8 luni, T.Mihali – 2 ani şi 6 luni, A.Suciu – 1 an şi 6 luni,
M.Veliciu – 2 ani, R.PatiŃa – 2 ani şi 6 luni, G. Domide – 2 ani şi 6 luni, D.Roman – 8 luni , Apud: L.Boia, op.cit.,
p.111.
171
sprijinul financiar al partidului. După depăşirea acestui incident, Valeriu Branişte a îmbarcat-o pe
Maria Popovici împreună cu fetiŃele, duminică 24 octombrie/5 noiembrie 1893, în trenul ce o ducea
spre Bucureşti. Până la Copşa Mică a călătorit în acelaşi vagon cu Septimiu Albini, Alexandru
Dordea şi Andrei Balteş, care mergeau la Segedin pentru a-şi ispăşi condamnările în recentul proces
de presă de la Cluj intentat redacŃiei „Tribunei”16.
Pentru Aurel C.Popovici începea o nouă etapă a dramaticei sale existenŃe. Din momentul în
care, împreună cu Valeriu Branişte, a plecat din Sibiu, în acel început de septembrie 1893, el nu a
mai călcat pe pământul pe care a văzut lumina zilei. Pentru guvernanŃii Ńării el a rămas toată viaŃa
un proscris.
Odată cu angrenarea lui în mişcarea naŃională, cu procesul Replicei şi cu exilul, situaŃia
materială a lui Aurel C.Popovici s-a înrăutăŃit drastic. Averea destul de mare a soŃiei sale (două case
în Viena şi mai multe acŃiuni la unele bănci româneşti din Transilvania)17 a cheltuit-o cu călătoriile,
cu procesul, cu plata cauŃiunilor. În două rânduri, la 23 octombrie şi la 9 noiembrie 1893, Maria
Popovici ridică din caseria partidului, conform registrului de cheltuieli, 558 florini, respectiv 1.097
florini. Apoi, în 29 martie 1894, i se eliberează lui Aurel C.Popovici alŃi 358,5 florini cu specificaŃia
„speze de proces neplătite”18. Mama lui Aurel C.Popovici era şi ea îngrijorată de soarta fiului său şi
a familiei sale. După condamnarea în procesul Replicei ea se adresează nurorii sale cu rugămintea
de a nu-l părăsi, cu toate că acesta îşi abandonase cariera de medic şi rămăsese fără mijloace de
existenŃă. Răspunsul acestei devotate femei a fost pe măsura caracterului dovedit şi la proces:
„CredinŃa lui este credinŃa mea, neamul său este neamul meu, unde va merge el îl voi urma!”19.
La data sosirii în Bucureşti, 5/17 octombrie 1893, intenŃia lui Aurel C.Popovici era ca, după
un sejur în capitala României pentru întregirea familiei, să plece în străinătate pentru a continua
propaganda în favoarea românilor din monarhia dualistă, inaugurată prin Replica din 189220. Acest
popas s-a prelungit din octombrie 1893 până în toamna anului 1912, când se mută la Viena pentru a
fi mai aproape de factorii politici de decizie ai imperiului în speranŃa impunerii ideologiei sale
federaliste.
În România Aurel C.Popovici a muncit din greu pentru susŃinerea unei existenŃe modeste dar
decente şi pentru realizarea proiectelor sale. A fost, rând pe rând sau concomitent, profesor, ziarist,
publicist, analist-comentator, mereu atent la realităŃile vremii, mereu cu mâna pe condei. Cu
simpatii conservatoare notorii, nu se va angrena în lupta politică din România. Şi-a păstrat până la
sfârşitul vieŃii cetăŃenia de origine şi s-a dedicat cu trup şi suflet luptei pentru emanciparea naŃională
a românilor din monarhia dualistă.
Despre viaŃa lui Aurel C.Popovici în România, Nicolae Iorga, fin observator al realităŃilor
vremii sale, relata în 1906: „ViaŃa sa aici poate servi drept exemplu tuturor românilor din alte părŃi
care ajung să se aşeze pe pământul acesta slobod al României. Dl. Popovici n-a bătut monedă din
jertfele şi pierderile îndurate de dânsul dincolo pentru izbânda cauzei neamului; n-a cerut
împământenirea, păstrându-se pentru Ardealul său. Nu s-a pierdut în mulŃimea oamenilor care se
înşiră, nume vii, suflete moarte, în catastifurile de robie a cluburilor; n-a vânat nici o situaŃiune de
bani, nici o situaŃiune de gloriolă în viaŃa noastră de aici. A avut puterea de a trăi aceşti zece ani de
zile, care i-au desăvârşit fiinŃa, dându-i o mai mare bărbăŃie şi putere de a înfrunta, muncind, în
împrejurări foarte obositoare şi grele, ca profesor la şcoale particulare, unde şi-a înŃeles menirea cu
totul altfel de cum şi-o înŃeleg dătătorii de note ieftine obişnuiŃi pe acolo”21.
Într-o scrisoare deschisă adresată ziarului Tribuna din 20 noiembrie/2 decembrie 1893 Aurel
C.Popovici expune motivele care l-au determinat să ia decizia sustragerii de la executarea pedepsei,
preferând autoexilul. În primul rând, procesul ce i s-a intentat a fost nedrept iar sentinŃa, la fel:
16
„Tribuna”, an X, 1923, nr.237, 24 octombrie/5 noiembrie, p. 3.
17
Dr. Marius Sturza , Aurel C. Popovici, în „Patria”, V, nr.161, 28 iulie 1923, p. 2.
18
S.Polverejan, N.Cordoş, Mişcarea memorandistă în documente, Editura Dacia, Cluj, 1973, p.347-350, doc.118,
Socotelile PNR, 1 septembrie 1893 – 1 decembrie 1894.
19
Dr. Marius Sturza, op.cit., în „Patria”, an V, nr.161, 28 iulie 1923, p. 2.
20
„Tribuna”, an X, 1893, nr.226, 10/22 octombrie, p. 3.
21
„Sămănătorul”, an V, 1906, nr.14, 2 aprilie, p. 262-263.
172
„Toată pertractarea făcută prin surpriză, arestare preventivă şi o nemaipomenită accelerare, s-a
mărginit la o filipică plină de patimi naŃionale, la o nesfârşită peroraŃie a unor inepŃii, extrase fără
nici o critică din pamfletele lui Moldován Gergely, iar pe baza acestui rechizitoriu, lipsit de studii şi
argumentaŃie serioasă, juraŃii maghiari, judecători în propria lor cauză naŃională, la expresa
comandă (s.a.) a procurorului, au sfârşit prin a pronunŃa, în perfectă unanimitate, vinovăŃia mea”22.
În al doilea rând, Popovici invocă decizia fruntaşilor partidului întruniŃi la Sibiu: „Părerea
fruntaşilor partidului nostru naŃional, precum şi reflexiunile mele proprii m-au hotărât a prefera
exilul de bunăvoie unei paralizări a activităŃii mele politice pe ani de zile”23. Aurel C.Popovici îşi
încheia profesiunea de credinŃă cu speranŃa că faptele viitoare puse în slujba naŃiunii vor reprezenta
cea mai obiectivă motivare a deciziei sale.
Aurel C.Popovici şi Eugen Brote au fost întâmpinaŃi în capitala României ca nişte veritabili
eroi. La adunarea generală a „Ligii Culturale”, din 12/24 noiembrie 1893, Aurel C.Popovici este
aclamat minute în şir de studenŃii bucureşteni şi obligat să ia preşedenŃia şedinŃei24. PrezenŃa sa şi a
lui Eugen Brote la Bucureşti catalizează manifestările de solidaritate şi sprijin a românilor din Ńara
liberă pentru fraŃii lor din Ardeal. La 22 februarie (n) 1894, Aurel C.Popovici participă la o
reuniune, alături de V.A.Urechia, I.Slavici, N.Filipescu, B.Delavrancea, E.Brote şi V.Lucaciu,
ultimul aflat în vizită la Bucureşti. S-a încercat realizarea „unităŃii de acŃiune în linia principală de
politică naŃională a Regatului Român şi a Partidului NaŃional Român din Transilvania şi Ungaria, ca
nici noi fără voi şi nici voi fără noi să nu facem nimic”25. Aceeaşi idee încerca să o acrediteze şi
Tribuna, într-o corespondenŃă specială trimisă din capitala României din timpul campaniei
electorale din primăvara aceluiaşi an. Fruntaşii ardeleni Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu, Eugen
Brote şi Aurel C.Popovici priveau confruntările dintre liberalii adunaŃi pentru o întrunire în sala
„Dacia” şi armata care încearcă să împrăştie mulŃimea din piaŃa Teatrului NaŃional, din balconul
hotelului „Hügo”, situat vis-à-vis de teatru. Oamenii adunaŃi în piaŃă îi aclamau. „Pe unde apar ei –
relata reporterul – sunt peste tot întâmpinaŃi cu călduroase manifestări de simpatie, cu atât mai mult
cu cât îi vezi nedespărŃiŃi pe toŃi patru la un loc, ca o vie dovadă despre identitatea de vederi şi
solidaritatea în comitet şi în Partidul NaŃional din Transilvania”26. În sala de la acelaşi hotel
„Hügo”, la 1/13 martie 1894, conducerea „Ligii Culturale” dă un banchet în onoarea luptătorilor
transilvăneni. La masa de onoare, alături de cei patru membri ai Comitetului executiv al PNR din
Transilvania şi Ungaria, au luat loc V.A.Urechia, Al.Orescu, Nicolae Fleva şi Petre Grădişteanu27.
Tot împreună, E.Brote, I.Coroianu, V.Lucaciu şi A.C.Popovici semnează telegrama adresată
participanŃilor la mitingul de la Oxford în favoarea inculpaŃilor în procesul Memorandumului, cu
următorul conŃinut: „De pe pământul României libere salutăm cu recunoştinŃă nobilul meeting
întrunit în cauza prigonirilor ce le îndură poporul nostru românesc din Ungaria şi Transilvania.
Suntem siguri, că întreg poporul nostru se asociază la expresiunea gratitudinei noastre pentru umana
d-voastră interesare. Chestia română în starea actuală constituie un pericol serios pentru pacea
generală a Europei. Noi luptăm pentru drepturile noastre naŃionale, însă în acelaşi timp şi pentru
civilizaŃiunea apuseană. E o dulce mângâiere pentru noi, când vedem că generoasa naŃiune engleză
apără libera dezvoltare a tinerelor naŃiuni din răsăritul Europei”28.
Unitatea de vederi între cei doi exilaŃi Aurel C.Popovici şi Eugen Brote, nu s-a menŃinut
multă vreme. Îi îndepărta atât firea cât şi traiectoria concepŃiilor politice, deşi nu poate fi pusă la
îndoială sinceritatea patriotismului nici unuia dintre ei. Eugen Brote, mai mare cu doisprezece ani
decât Aurel C.Popovici, avea o fire şi o înfăŃişare rece, era liniştit, cumpătat, rezervat. Nu era omul
marilor vise şi idealuri. Deşi a dovedit multă ambiŃie, nu avea multă imaginaŃie29. Dimpotrivă,
Aurel C.Popovici era sangvin, vulcanic, avântat. A dovedit o mare imaginaŃie şi o capacitate de
22
„Tribuna”, an X, 1893, nr.258, 20 noiembrie/2 decembrie, p. 1-2..
23
Ibidem
24
Idem, an X, 1893, nr.254, 16/28 noiembrie, p. 3.
25
Apud: Lucian Boia, op.cit., p.106.
26
„Tribuna”, an XI, nr.40, 3/15 martie 1894, p. 3.
27
Idem, an XI, 1894, nr.41, 14/16 martie 1894, p. 2.
28
Idem, an XI, 1894, nr.49, 13/25 martie, p. 3.
29
Lucian Boia, op.cit., p. 49
173
vizionar care îl plasează printre futurologii epocii sale. Multe dintre previziunile sale s-au adeverit.
Era omul marilor vise şi idealuri pe care căuta să le impună şi altora cu convingeri ce frizau
fanatismul30. Amândoi se regăseau pe platforma organicismului social31, precum şi a necesităŃii
alianŃei cu slavii din imperiu. Dacă Eugen Brote va încerca impunerea unei linii politice proprii în
sânul Partidului NaŃional, orientată spre activism politic şi eventuale concilieri cu guvernele
ungureşti, intrând în coliziune directă cu Ioan RaŃiu, preşedintele partidului şi cu gruparea pasivistă
din jurul său, Aurel C.Popovici va urma linia generală a partidului trasată prin mişcarea
memorandistă. În conflictul iscat de E.Brote, se va situa de partea lui Ioan RaŃiu şi pentru unitatea
de acŃiune a mişcării naŃionale din Transilvania şi Ungaria. Nici din punctul de vedere al simpatiilor
politice şi doctrinare cu partidele din România cei doi exilaŃi nu se situau în aceleaşi tabere. Eugen
Brote era un partizan declarat al lui D.A.Sturdza, preşedintele Partidului Liberal, angrenându-se în
lupta politică pentru accederea acestuia la guvernare, în timp ce Aurel C.Popovici a întreŃinut
legături strânse cu Nicu Filipescu, P.P. Carp, Titu Maiorescu,Take Ionescu, Lascăr Catargiu,
reprezentanŃi marcanŃi ai conservatorilor, fără a încuraja amestecul politicienilor din România în
viaŃa politică din Ardeal. Convingerea intimă a lui Aurel C.Popovici era că punctul de greutate al
soluŃionării problemei naŃionale a românilor din monarhia dualistă nu se află în jocul politic din
România. Într-o scrisoare adresată lui Valeriu Branişte la 26 noiembrie 1893, nu cu multă vreme
după sosirea la Bucureşti, Aurel C.Popovici dă semnalul delimitării de poziŃia lui Eugen Brote32.
Deja începuse lupta pentru controlul Tribunei. El considera că nu era nici firesc şi nici cu putinŃă ca
organul central al partidului să fie condus de la Bucureşti. În legătură cu ofensiva liberalilor lui
Sturdza pentru a-şi anexa mişcarea naŃională din Ardeal în bătălia lor electorală, opinia lui Popovici
este tranşantă: „Eu ziceam totdeauna, nu se poate ca politica noastră să servească de piedestal
pentru ca un partid, oricare ar fi el (s.a.) aici, să ajungă la putere”33. Aluzia viza acŃiunile
„căpitanului”, alias Brote, a cărui poziŃie era tot mai şubredă, în condiŃiile în care Tribuna urma să
treacă în proprietatea Comitetului executiv al P.N.R. iar conservatorii, aflaŃi încă la putere în
România, nu-i acordau nici un credit34. Începuse „criza Tribunei”.
*
* *
Aurel C.Popovici a locuit în Bucureşti aproape două decenii. Biografia lui din această
perioadă fastă s-a situat pe două coordonate majore: implicarea în evenimentele care au marcat
mişcarea naŃională a românilor din monarhia dualistă şi partiparea la mişcarea de idei a României
timpului său. În fiecare dintre aceste domenii de activitate a lăsat urme care merită să fie
consemnate.
2. Aurel C. Popovici şi „criza Tribunei”
Sub sintagma dintre ghilimelele de mai sus se circumscriu o seamă de frământări din sânul
mişcării naŃionale a românilor din Ardeal de la mijlocul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea.
Aspectele financiare şi notariale legate de proprietatea asupra Institutului Tipografic, care edita
Tribuna şi, începând din ianuarie 1893, Foaia Poporului, organe oficiale ale Partidului NaŃional
Român, sunt elemente secundare ale acestei crize. De altfel, actele şi documentele legate de regimul
proprietăŃii asupra acestor instituŃii în perioada 1893-1896 au fost publicate în broşura Tribuna şi
tribuniştii, scrisă de Ioan Slavici şi tipărită la Orăştie în 1896 sub titulatura Lămuriri documentare
30
Const.Graur, Cu privire la Franz Ferdinand, Editura Adevărul, Bucureşti, 1935, p. 209.
31
Lucian Boia, op.cit., p. 49
32
B.A.R., Msse, S 43(4)/MXVII, Fond :Valeriu Branişte, Aurel C.Popovici către Valeriu Branişte, 26 noiembrie 1893.
33
Ibidem
34
Ibidem; vezi şi Valeriu Branişte, op.cit., p. 214.
174
despre procedura d-lui dr.Ioan RaŃiu ca să ajungă la stăpânirea „Tribunei”35. Această secŃiune a
cărŃii lui Slavici a fost tipărită şi în broşură separată36. Oricât de complicate erau problemele legate
de regimul proprietăŃii asupra Institutului Tipografic şi a ziarelor editate de acesta, oricât de multe
erau dificultăŃile financiare, nu acestea au reprezentat adevăratele cauze ale „crizei Tribunei”. Miza
era mult mai mare.
Institutul Tipografic a luat fiinŃă la Sibiu în 1884 ca societate pe acŃiuni cu un capital de
40.000 de florini. Scopul întemeierii lui era legat de proiectul editării Tribunei pe baza Programului
politic al P.N.R. din 1881. În anii ce au urmat societatea a intrat în mari dificultăŃi financiare, a
căror natură nu e cazul să o detaliem aici, care au adus-o în pragul falimentului. În aceste condiŃii,
Alexandru Mocioni, unul dintre acŃionarii principali ai Institutului Tipografic, solicită lichidarea lui.
Pentru a-i asigura supravieŃuirea, Eugen Brote cumpără la licitaŃie Institutul Tipografic, facilitând
continuarea publicării Tribunei, al cărui rol în sprijinirea mişcării memorandiste este de
notorietate37.
În rândul acŃiunilor care aveau menirea să pună stavilă luptei naŃionalităŃilor din Ungaria,
suprimarea organelor de presă ale acestora reprezenta un obiectiv urmărit cu perseverenŃă de
guvernele ungureşti. Delictele de presă, judecate de curŃile cu juraŃi şi urmate, de regulă, de
condamnări la amenzi şi la temniŃă de stat, erau evenimente la ordinea zilei în ultimele decenii ale
secolului al XIX-lea şi la începutul celui următor. În şirul acestora se înscrie şi procesul Replicei din
31 august 1893, instrumentat de procurorii parchetului de la Cluj drept delict de presă38. La nici
două săptămâni de la acest răsunător proces, la 12 septembrie 1893, erau chemaŃi în faŃa CurŃii cu
juraŃi de la Cluj Eugen Brote – proprietarul Institutului Tipografic, Andrei Balteş – redactorul
responsabil al Tribunei, Septimiu Albini, Ion Russu-Şirianu şi Alexandru Dordea, cu toŃii redactori
la Tribuna. Pretextul procesului era, de această dată, un articol redacŃional, intitulat „Repriviri
politice”, publicat în numărul din 3/15 decembrie 1892, considerat injurios la adresa guvernului
maghiar. În urma acestui proces redacŃia oficiosului partidului naŃional era decimată. Ion Russu-
Şirianu primeşte două luni de temniŃă şi 100 de florini amendă, Septimiu Albini – trei luni şi 100 de
florini amendă, Andrei Balteş – o lună şi 20 de florini amendă iar Alexandru Dordea – două
săptămâni şi 20 de florini. Recursul a fost, ca de obicei, respins. Odată cu intrarea la închisoare a
redactorilor Tribunei izbucneşte conflictul între Eugen Brote, aflat la Bucureşti şi Ioan RaŃiu,
preşedintele partidului, în legătură cu numirea unui nou redactor şef al „Tribunei”. Miza era
controlul asupra cotidianului sibian în condiŃiile în care era pe rol procesul memorandiştilor iar
Eugen Brote, emigrat la Bucureşti, făcea jocul liberalilor lui D.A.Sturdza. Brote îl trimite la Sibiu
pentru a prelua ziarul pe C.Pop Păcurariu, omul său de încredere, în timp ce Ioan RaŃiu îl impune în
fruntea Tribunei pe Valeriu Branişte, chemat în acest scop de la Braşov. Pus în faŃa acestei situaŃii,
Eugen Brote, printr-o scrisoare adresată lui Ioan RaŃiu la 22 noiembrie/4 decembrie 1893, îşi dă
demisia din Comitetul executiv al partidului. IntenŃia sa era de a scoate astfel Tribuna şi Foaia
Poporului de sub autoritatea Comitetului executiv, implicit în problema numirii redactorilor39. În
această fază a conflictului intervine şi guvernul maghiar care, prin hotărârea judecătorească din 3/16
decembrie 1893, interzice apariŃia Tribunei,sub pretextul că proprietarul Institutului Tipografic este
transfug. Reluarea apariŃiei gazetei era acum mai importantă decât competiŃia în sine. Prin urmare
Eugen Brote face pasul înapoi, semnând o declaraŃie prin care recunoştea că ziarul trebuie să
reapară40. Pentru rezolvarea de jure a situaŃiei, Brote îşi dă acordul pentru transferul proprietăŃii
Institutului Tipografic asupra membrilor sibieni ai Comitetului executiv: Ioan RaŃiu, Nicolae
35
Ioan Slavici, „Tribuna şi tribuniştii”, Orăştie, Editura autorului, Minerva, Institut Tipografic, Societate pe acŃii, 1896,
p. 125-173.
36
Idem, „Tribuna” d-lui dr.I.RaŃiu. Explicări documentare, Orăştie, Minerva. Institut Tipografic, Societate pe acŃii,
1896, p.46.
37
Ibidem, p .206.
38
Eugen Brote, Cestiunea română în Transilvania şi Ungaria, Tipografia „VoinŃa NaŃională”, Bucureşti, 1895, p. 419-
420.
39
Theodor Pavel, Partidul NaŃional Român şi acŃiunea memorandistă, Editura Daco-Press, Cluj-Napoca, 1994. Doc.
Ar. 26, p.128-129.
40
Ioan Slavici, Tribuna şi tribuniştii, p. 217.
175
Cristea, Daniil Barcianu, Dumitru Comşa şi Septimiu Albini. Actul notarial a fost semnat de Ioan
Popa-Necşa41. Tribuna urma să reapară începând din 1 ianuarie 1894.
Dacă observaŃia lui Ioan Slavici după care Ioan RaŃiu Ńinea ca Eugen Brote să nu mai fie
proprietar al Institutului Tipografic şi, implicit, al Tribunei, coroborată cu aluzia subînŃeleasă că
făcea aceste presiuni la sfaturile lui Lascăr Catargiu şi a colegilor săi conservatori42, rezultă, firesc,
că luptele în jurul Institutului Tipografic şi a ziarelor pe care le edita, aveau o miză politică pentru
Bucureşti. Iar, deoarece Tribuna avusese constant o componentă publicistică pro-habsburgică şi
anti-maghiară este plauzibil să-i dăm dreptate lui Slavici când afirmă că şarjele îndreptate împotriva
„tribuniştilor” au fost determinate de presiunile Budapestei asupra oamenilor politici de la Bucureşti
pentru a tempera radicalismul anti-unguresc al fruntaşilor politici români din Transilvania43.
În această primă fază a „crizei Tribunei” rolul lui Aurel C.Popovici a fost, mai degrabă,
secundar. Fără a se angaja de partea nici uneia dintre taberele beligerante, era pentru conciliere. În
acest sens îi scria lui Septimiu Albini: „Caută să vii cu unchieşul (Ioan RaŃiu-n.n.) la Bucureşti, dar
îndată (s.a.). Aici vom limpezi situaŃia. Sper că vom pune capăt tuturor [neînŃelegerilor]. Trebuie
restabilită armonia şi buna înŃelegere sau ne înfundăm fără ieşire”44. „Unchieşul” nu a venit la
Bucureşti. A venit, în schimb, la Sibiu Ioan Slavici, care a încheiat actul de vânzare a Institutului
Tipografic şi a celor două publicaŃii către Ioan Popa-Necşa, care era la acea dată conducătorul
zeŃăriei. Tribuna va putea reapare la jumătatea lunii ianuarie 1894 cu un editorial semnat de
întemeietorul ei. În scurtă vreme, la 2 februarie 1894, cele două ziare au fost din nou interzise.
I.Popa-Necşa a fost aruncat în temniŃă în urma unui nou proces de presă . Motivul invocat de
judecători era că ziarul nu putea apare deoarece proprietarul şi editorul gazetei este în detenŃie45. Va
fi nevoie de o nouă tranzacŃie prin care Ioan Popa-Necşa transferă proprietatea Institutului şi ziarele
aferente lui Tit Liviu Albini, fratele lui Septimiu Albini. Cele două ziare reapar la 11 februarie
1894. „Criza Tribunei” va continua, aplanată parŃial de intrarea pe rol a unui alt mare proces intentat
de această dată întregului Comitet executiv al P.N.R. – procesul Memorandumului.
IniŃial Aurel C.Popovici a fost inculpat şi el în acest proces în calitate de membru al
Comitetului executiv al P.N.R. care, în ianuarie 1892, a hotărât definitivarea Memorandumului şi
înaintarea lui la împărat. Condamnarea lui în procesul Replicei, urmată de plecarea sa în exil, l-au
scos din cauză. Cu toate acestea, Aurel C.Popovici trăia din plin dramatismul evenimentului. Intuia
impactul internaŃional pe care procesul memorandiştilor îl va avea. De această dată guvernanŃii
făcuseră greşeala, pe care au încercat să o evite în procesul Replicei, de a inculpa întreaga
conducere politică a unei naŃiuni. Drept urmare, ideea lui Brote legată de emigrarea Comitetului
executiv, pe care o respinsese la „conferinŃa de la Lido” din VeneŃia şi în primele luni după
stabilirea lor la Bucureşti, o reevaluează cu unele amendamente. Într-o scrisoare adresată lui
Septimiu Albini, la 14 martie (n) 1894, îi propune să vină şi el la Bucureşti, împreună cu alŃi „vreo
opt inşi”: „O să găsim parale şi o să ne stabilim apoi care la Londra, Paris, Berlin, etc. ca să ne
punem în legătură cu oameni care ar putea să intervină în folosul cauzei”46. Printre cei opt oameni la
care se gândea Aurel C.Popovici erau Ioan RaŃiu, Septimiu Albini, D.P.Barcianu, T.Mera,
I.Coroianu, V.Lucaciu. Popovici nu ştia că Ioan RaŃiu îşi consultase colegii din Comitet asupra
propunerii lui E.Brote şi aceştia au decis să rămână în Ńară şi să se supună rigorilor justiŃiei. Credea
că negreşit ar trebui, înainte de plecare, să organizeze o mare adunare la Alba Iulia şi să aleagă o
nouă deputăŃie care să meargă cu doleanŃele românilor la Viena47. Pe inculpaŃii ce urmau să
compară în faŃa curŃii cu juraŃi de la Cluj îi sfătuia „să vorbească pe tonul celor din fruntea unei
naŃiuni” pentru a apăra onoarea românismului”48.
41
Ioan Slavici, Tribuna şi tribuniştii, p. 218.
42
Ibidem, p. 216.
43
Ibidem, p. 209-210.
44
B.A.R., Msse., S 39(13)/CCVII, Fond: Septimiu Albini. Aurel C.Popovici către Septimiu Albini.
45
Dimitrie Vatamaniuc, Note, în: Ioan Slavici, Opere, vol.XIII, p. 526.
46
B.A.R., Msse., S 39(14)/CCVII, Fond: Septimiu Albini, Aurel C.Popovici către Septimiu Albini, 14 martie 1894.
47
Ibidem.
48
Idem, S39(16)/CCVII, Aurel C.Popovici către Septimiu Albini, 10/22 martie 1894.
176
În acelaşi context al instrumentării procesului Memorandumului, Aurel C.Popovici îşi dă şi
el demisia din Comitetul executiv al P.N.R. din cauza speculaŃiilor legate de plecarea lui din Ńară şi
sustragerea de la executarea pedepselor. Comentariul său era următorul: „Cauza mare e mai
importantă ca o persoană. Au ticăloşii destule arme, de ce să le mai dăm şi noi?”49
Verdictul în procesul Memorandumului şi ispăşirea pedepselor în temniŃele de la Segedin şi
VaŃ, au amânat pentru o bucată de vreme conflictele din jurul Tribunei. Revenirea redactorilor
Tribunei din închisoare şi numirea lui Vasile Mangra în fruntea „comitetului substitut” al partidului
au refăcut influenŃa lui Eugen Brote asupra gazetelor sibiene. Ioan RaŃiu, împreună cu ceilalŃi
partizani ai săi, era la închisoare. Încercarea lui Nicolae Cristea, după ispăşirea pedepsei, în martie
1895, de a prelua Tribuna în numele lui Ioan RaŃiu şi a grupului memorandist a dat greş50.
SoluŃionarea „crizei Tribunei” se amână încă o dată, fără a fi aplanate conflictele între cele două
grupări din sânul conducerii Partidului NaŃional. Pe de o parte, Eugen Brote, sprijinit de Ioan
Slavici, Cornel Pop Păcurariu, Bogdan Duică, Ioan Russu-Şirianu, întemeietorul şi redactorul
responsabil al Foii Poporului, Vasile Mangra, fraŃii Septimiu şi Tit Liviu Albini, Daniel Barcianu,
Dimitrie Comşa şi alŃi „tribunişti,” iar de cealaltă parte Dr.Ioan RaŃiu, George Pop de Băseşti, Iuliu
Coroianu, Teodor Mihali, Rubin PatiŃa, Gherasim Domide, Patriciu Barbu, aşezaŃi pe principiile
Memorandumului şi ale Programului Partidului NaŃional din 1881. Aurel C.Popovici, încercând să
conserve iluzia unităŃii grupului de exilaŃi de la Bucureşti, se menŃine într-o aparentă rezervă.
Criza va reizbucni în ultimele luni ale anului 1895 cu o violenŃă şi mai mare. Ea a fost
redeschisă de două evenimente aparent fără legătură directă între ele. În septembrie 1895 monarhul
îi graŃiază pe inculpaŃii din procesul Memorandumului care mai erau încă în închisoare. Ioan RaŃiu
revine în Sibiu şi preia conducerea executivă a partidului. În octombrie 1895 în România, guvernul
conservator a căzut în favoarea liberalilor. D.A.Sturdza, aflat în strânse relaŃii cu gruparea lui Eugen
Brote, ajunge la conducerea guvernului. Aparent poziŃia lui Brote a ieşit întărită. Dar, primul
ministru român, care îşi crease o mare notorietate politică prin declaraŃiile de sprijinire a luptei
românilor din monarhia austro-ungară şi prin criticile aduse conservatorilor cu privire la pasivitatea
lor faŃă de suferinŃele fraŃilor de peste CarpaŃi, într-un celebru discurs rostit la 13 octombrie 1895 la
Iaşi, face o stupefiantă rotire de 180° faŃă de poziŃiile sale anterioare în problema naŃională. El
declară tranşant că guvernul său se va abŃine de la orice amestec în treburile interne ale Austro-
Ungariei51. Această schimbare spectaculoasă de poziŃie a provocat mari deziluzii în rândul
românilor din Ardeal, slăbind, implicit, şi poziŃia lui Eugen Brote. „Sturdza m-a demoralizat atunci
mai mult într-un an decât guvernele ungureşti în 50 de ani” – exclama amărât Valeriu Branişte în
însemnările sale52. Pentru Aurel C.Popovici lecŃia lui Sturdza a reprezentat încă un semnal al
pericolului pe care îl reprezenta angrenarea mişcării naŃionale din Transilvania la remorca
politicianismului din România. Îndeosebi o frază din acest discurs l-a făcut pe Aurel C.Popovici să
se pună în gardă faŃă de noua orientare a lui D.A.Sturdza. „Monarhia austro-ungară, astfel cum e
constituită, este o necesitate pentru România”. Aceasta însemna nici mai mult, nici mai puŃin, în
accepŃiunea lui Aurel C.Popovici, decât că D.A.Sturdza şi, implicit, susŃinătorii săi ardeleni,
capitulaseră în faŃa presiunilor guvernelor ungureşti pentru potolirea agitaŃiilor naŃionaliste
româneşti53.
În noiembrie 1895 Ioan RaŃiu ia din nou iniŃiativa . La 15-17 noiembrie convoacă în şedinŃă
la Sibiu pe membrii Comitetului executiv şi pe cei din „Comitetul substitut”. Din 19 participanŃi, 17
au votat pentru preluarea Institutului Tipografic de către Comitetul executiv. Au votat împotrivă
D.P.Barcianu şi D.Comşa54. Peste câteva zile este înlăturat din redacŃie G.Bogdan-Duică. Acesta va
cutreiera Transilvania pentru a-i organiza pe partizanii lui Brote în vederea unei acŃiuni energice
49
B.A.R., Msse., S 39(14)/CCVII, Fond: Septimiu Albini, 10/22 martie 1894.
50
Lucian Boia, op.cit., p.112-113; Nicolae Cristea, File de memorialistică. Jurnal. EdiŃie îngrijită de Anca Sârghie,
Casa de Presă şi Editură Tribuna, Sibiu, 1998, p. 95 şi 107-108.
51
„Tribuna”, an XII, 1895, nr.235, 20 octombrie/1 noiembrie, p. 1-2.
52
Valeriu Branişte, op.cit., p. 215.
53
Aurel C.Popovici, Desvelirea trădării naŃionale, în „Tribuna”, an XIII 1896, nr.47, 29 februarie/12 martie , p.1.
54
177
împotriva vechii conduceri a partidului în frunte cu Ioan RaŃiu. Lucrurile evoluau spre o confruntare
decisivă şi spre ruptură. Tribuna, ajunsă din nou în mâna partizanilor lui Ioan RaŃiu, într-un editorial
intitulat „Crisa noastră”, era pusă pe dezvăluiri: „Pănă acum am tăcut, acum spunem totul: Da!
Există o mare crisă internă la Institutul Tipografic şi în legătură cu organele partidului naŃional
Tribuna şi Foaia Poporului”55. Şi Eugen Brote se hotăreşte să acŃioneze mai viguros pentru
impunerea unei noi orientări în sânul mişcării naŃionale din Transilvania şi Ungaria. În acest sens
sunt convocate două întâlniri, la Braşov, în 10/22 decembrie şi la Sinaia, la 11/23 decembrie 1895,
unde au loc convorbiri pregătitoare pentru lansarea unei noi direcŃii. Ioan RaŃiu în faŃa acestor
semne de dizidenŃă îi concediază din redacŃia foilor sibiene pe I.Russu-Şirianu şi pe G.Bogdan
Duică, apoi întruneşte Comitetul executiv, care, cu 11 voturi contra 5, aprobă acŃiunea lui RaŃiu.
D.P.Barcianu, urmat de D.Comşa, V.Fodor, N.Cristea îşi dau demisia din Comitet, alŃii se menŃin în
afara conflictului56.
Aceasta era situaŃia la sfârşitul lunii februarie şi la începutul lunii martie 1896 când Aurel
C.Popovici se hotărăşte să ia poziŃie în „criza Tribunei”. Şi o face în stilul care îl va caracteriza şi
care-l va transforma într-un polemist de temut. Dezvăluirile sale, publicate în mai multe editoriale
de ziarul „Tribuna”, au Ńinut capul de afiş al presei româneşti din martie 1896. Primul editorial
semnat de Aurel C.Popovici, publicat în Tribuna din 28 februarie/2 martie 1896, este intitulat
„Trădarea causei naŃionale”57. Prin intermediul acestui prim articol, opinia publică era pusă în gardă
în legătură cu o acŃiune politică subterană al cărui vârf de lance era Eugen Brote şi care este
considerată o adevărată trădare a cauzei naŃionale din Ardeal. Autorul critică de la bun început
subordonarea mişcării naŃionale din Transilvania şi Ungaria jocurilor politice ale Partidului Liberal,
de pe poziŃia deja afirmată de Aurel C.Popovici. El se declară unicul exilat de peste munŃi „care a
Ńinut cu cerbicie a-şi păstra absoluta independenŃă materială şi politică în România şi care a susŃinut
întotdeauna cu tărie, că ori şi care ar fi ajutorul acordat de vreunul din partidele politice de aici
chestiunii noastre naŃionale, această chestiune nu poate şi nu-i permis ca să fie condusă de vreunul
din partidele politice de aici, căci în acest caz e inevitabil, ca chestiunea naŃională să fie privită prin
prisma îngustă şi întunecată a intereselor de partid!”58. Exact această greşeală a făcut-o Eugen
Brote. El era pe cale să facă una şi mai mare, care friza trădarea. Aurel C.Popovici declară că Eugen
Brote i-a făcut propunerea de a înfiinŃa un nou ziar în Transilvania, care să reprezinte punctul de
plecare în constituirea unui „partid guvernamental, fără a mai sta pe baza programului
naŃional, fără a mai vorbi de autonomie şi de acŃiuni politice pentru dobândirea ei, ci pur şi
simplu a face o politică moderată, oportunistă”59 (s.a.). În două numere consecutive, titrată pe
întreagă pagină întâi a Tribunei, urmează o scrisoare deschisă adresată lui Eugen Brote, cu titlul
„Dezvelirea trădării naŃionale”60. Aici Aurel C.Popovici detaliază informaŃiile care l-au condus la
concluziile de mai sus.
În ce consta planul lui Brote şi care au fost elementele care, coroborate, să-l conducă pe
Aurel C.Popovici la aceste grave acuzaŃii? În definitiv, filo-liberalismul lui Eugen Brote şi al
anturajului său îi era cunoscut lui Popovici încă din 1893, acceptându-l tacit, fără a fi de acord cu el.
În ultima perioadă au intervenit câteva evenimente şi gesturi politice care vor pune în lumină nouă
aceste raporturi. În septembrie 1895 memorandiştii au fost amnistiaŃi iar Ioan RaŃiu, revenit la
Sibiu, redeschide competiŃia pentru controlul asupra Institutului Tipografic şi a ziarelor partidului.
Apoi, la 4/16 octombrie, D.A.Sturdza ajunge la putere în România în fruntea unui guvern liberal. A
urmat discursul de la Iaşi, din 13 octombrie, în care Aurel C.Popovici a văzut un alt semnal de
alarmă. În timp ce Aurel C.Popovici căuta să-şi îndemne amicii politici la acŃiuni concrete, inclusiv
la reluarea deputaŃiunii la Viena, Eugen Brote şi Ioan Slavici, „profesorul politic al acestuia”,
55
„Tribuna”, an XII, nr.287, 24 decembrie/5 ianuarie 1896, p. 1
56
Lucian Boia, op.cit., p. 118-119.
57
Aurel C.Popovici, Trădarea causei naŃionale, în „Tribuna”, XIII, 1896, nr.46, 28 februarie/11 martie, p.1.
58
Ibidem
59
Ibidem .
60
Aurel C.Popovici, Desvelirea trădării naŃionale, în „Tribuna”, an XIII, 1896, nr.47, 29 februarie/12 martie, p. 1-2 şi :
Idem, an XIII, 1896, nr.48, 1/13 martie, p. 1.
178
căutau temperarea discursului politic antimaghiar, stăruind tot mai des asupra necesităŃii împăcării
cu guvernele ungureşti. În acelaşi timp continuau războiul în jurul Tribunei şi tentativele de
denigrare a lui Ioan RaŃiu şi a celor care au rămas fideli acŃiunii memorandiste, având ca rezultat
scindarea Comitetului executiv şi a partidului în tabere adverse. Atât de mare era primejdia
disoluŃiei, încât un manifest care explica opiniei publice acŃiunea memorandistă, atitudinea faŃă de
actul de graŃiere, precum şi angajamentul conducerii partidului de a continua pe mai departe lupta
împotriva politicii de maghiarizare pe baza programului naŃional din 1881, abia dacă a putut întruni
şapte semnături din totalul membrilor Comitetului executiv: cele ale lui Ioan RaŃiu, G.Pop de
Băseşti, Iuliu Coroianu, Theodor Mihali, Rubin PatiŃa, Gherasim Domide şi Patriciu Barbu61.
Semne evidente ale dizidenŃei lui Eugen Brote au început să se adune pentru Aurel
C.Popovici încă din septembrie 1895, înaintea căderii de la guvernare a conservatorilor şi după
graŃierea memorandiştilor, când „tribuniştii” bănuiau că, în schimbul eliberării din închisoare,
memorandiştii sunt înclinaŃi să ajungă la împăcare cu guvernul Bánffy62. Atunci, într-o conferinŃă
desfăşurată la Academie, cu participarea exilaŃilor şi a unor fruntaşi liberali, s-a avansat ideea,
susŃinută de fraŃii Septimiu şi Tit Liviu Albini, prin care Eugen Brote trebuie să devină liderul de
necontestat, autoritar, al mişcării naŃionale din Transilvania63. Această directivă a încercat să fie
pusă în practică prin adunarea de la Braşov, urmată de consfătuirea de la Sinaia şi, în paralel, de
bătălia pentru controlul Institutului Tipografic şi a celor două gazete sibiene.
Aurel C.Popovici nu a putut participa la adunarea de la Braşov, din 10/22 decembrie 1895,
fiind indezirabil pe teritoriul de atunci al Ungariei. A putut afla informaŃii despre cele discutate din
paginile Tribunei, care publică procesul verbal al întrunirii, tipărit la Bucureşti şi difuzat de
partizanii lui Brote din Transilvania64. Printre parcipanŃii la acel „conventicul”, în sensul de
întâlnire conspirativă, s-au numărat, printre alŃii, Vasile Mangra din Arad, Nicolae Maier din
Sălişte, Silviu Moldovan, Aurel P.Barcianu şi Ioan MoŃa din Orăştie, E.Lemeny, D.Pop, Iosif Blaga
şi Vasile Goldiş din Braşov, I.Russu-Şirianu, G.Bogdan-Duică şi Tit.Liviu Albini din Sibiu65. Cu
două zile înainte de întâlnirea de la Braşov, în 8/20 decembrie 1895, Septimiu Albini vine la Aurel
C.Popovici cu două documente din partea lui Eugen Brote, pentru a-şi pune semnătura pe ele în
vederea prezentării lor participanŃilor la adunare. Prima era o scrisoare a exilaŃilor de la Bucureşti
(E.Brote, A.C.Popovici şi S.Albini) care critica incapacitatea Comitetului naŃional de a conduce
destinele partidului şi care făcea apel la membrii şi simpatizanŃii partidului pentru refacerea unităŃii
sale66. Pe acest document Aurel C.Popovici îşi pune semnătura. Îi ridică, însă, semne de întrebare
un al doilea document, cu „nişte paragrafi misterioşi şi cu o formulă de jurământ” care, afirmă
Popovici, conŃinea un plan de organizare a mişcării naŃionale în „situaŃiunea schimbată”. Această
„nouă organizaŃie” prevedea împărŃirea teritoriilor româneşti din Ungaria în 12 districte, fiecare
condus de un şef, care urma să jure ascultare necondiŃionată, superiorului lor. Acest document i s-a
părut lui Aurel C.Popovici că ar reprezenta dovada încercării lui E.Brote de a întemeia un partid
propriu în Transilvania şi Ungaria. Bănuielile i se amplifică în 11/23 decembrie, când, la invitaŃia
aceluiaşi Brote, Aurel C.Popovici, participă, alături de ceilalŃi exilaŃi, la Sinaia, la o întâlnire cu
participanŃii la adunarea de la Braşov. Pe aceştia Eugen Brote îi convocase, spre nedumerirea lui
A.C.Popovici, pe rând, după zone geografice, la convorbiri tainice67. Cu toate aceste îndoieli, Aurel
C.Popovici nu se hotărăşte să spargă tăcerea, în numele unităŃii de acŃiune a exilaŃilor. Sosirea lui
Vasile Lucaciu la Bucureşti, în ultimele zile ale anului 1895 şi discuŃiile avute cu acest prilej, nu îi
pot risipi starea de veghe. Cu atât mai mult cu cât, la primirea acestuia în gară, se trezeşte singur iar
banchetul preconizat a se organiza în cinstea lui a fost contramandat, aparent din cauza unei subite
îmbolnăviri a vajnicului luptător naŃional. După plecarea din Bucureşti a părintelui Lucaciu, Aurel
61
„Tribuna”, an XIII, 1896, nr.27, 6/18 februarie, p. 1.
62
Aurel C.Popovici, Desvelirea trădării naŃionale, II, în: Idem, an XIII, 1896, nr.47, 29 februarie/12 martie , p. 1.
63
Ibidem.
64
„Tribuna”, an XIII, 1896, 4/16 ianuarie, p. 5.
65
Ibidem; Lucian Boia, op.cit., p.121.
66
Textul scrisorii în „Tribuna”, an XIII, 1896, 4/16 ianuarie, p. 5-6.
67
Aurel C.Popovici, Desvelirea trădării naŃionale, în „Tribuna”, an XIII, 1896, nr.47, 29 februarie/12 martie, p. 1.
179
C.Popovici mai participă la o întâlnire, în casa lui Eugen Brote, alături de I.Slavici, I.Bianu,
Septimiu Albini şi D.Comşa, sosit din Sibiu cu vestea măsurilor luate de Ion RaŃiu împotriva
„tribuniştilor”. Ioan Slavici redactează un protest îndreptat împotriva bătrânului preşedinte al P.N.R.
pe care îl iscăleşte şi Aurel C.Popovici, alături de E.Brote, Septimiu Albini şi D.Comşa. Dar Aurel
C.Popovici se hotărăşte să limpezească apele. Prin urmare, ia cuvântul şi pune întrebarea care-l
frământa de mult: „Eu văd că lupta merge înainte. Probabil că protestul va întruni majoritatea
iscăliturilor membrilor din comitet dar un lucru nu văd nici până astăzi: noi înşine ce vom face
după ce dl.Brote va fi stăpân pe situaŃia politică din Transilvania? Distrugerea «trădătorilor»
merge, dar planul nostru de clădire, planul nostru de acŃiuni politice nu-l văd. Până astăzi noi n-am
discutat nimic. Vă întreb: care vă sunt ideile? Ce vreŃi? (s.a.)”68. Răspunsul la această întrebare îl
află Aurel C.Popovici, la 11/23 februarie 1896 şi în 13/25 februarie, într-un memoriu prezentat
exilaŃilor de acelaşi E.Brote şi în discuŃiile declanşate de Aurel C.Popovici pe marginea lui.
Concluziile la care a ajuns Popovici şi pe care le-a dat publicităŃii prin ziarul Tribuna erau foarte
grave. Ele vizau nici mai mult nici mai puŃin decât înlăturarea de la conducerea partidului a grupării
conduse de Ioan RaŃiu, subordonarea acestuia lui Eugen Brote, printr-o reorganizare din temelii,
editarea unui nou oficios al partidului, dacă Institutul Tipografic şi Tribuna nu pot fi câştigate
pentru „noua organizaŃiune”, renunŃarea la Programul din 1881 şi împăcarea cu ungurii, prin
adoptarea activismului politic în situaŃia unor concesii reciproce, mijlocite de guvernul
D.A.Sturdza, care dorea acum strângerea relaŃiilor cu Austro-Ungaria şi, în consecinŃă,
dezarmosarea stării conflictuale întreŃinute de mişcarea memorandistă69.
În Ardeal articolele lui Aurel C.Popovici au avut un caracter devastator. Eugen Brote abia
dacă mai găseşte un ziar în care să-şi publice opiniile. Încearcă să-şi apere poziŃia în Revista
Orăştiei. Fără prea mare rezultat, deoarece Aurel C.Popovici revine cu alte replici de o mare
duritate în Tribuna din Sibiu70.
De bună seamă, şarjele polemice ale lui Aurel C.Popovici împotriva lui Eugen Brote, extinse
şi asupra lui Ioan Slavici, au dus la consolidarea reputaŃiei sale de luptător naŃional intransigent.
Totodată ele nu au fost de natură să-i asigure liniştea şi securitatea persoanei şi a familiei sale.
Atacurile împotriva guvernării liberale, chiar dacă erau legitime şi solid fundamentate, alimentau
zvonurile privind iminenta sa expulzare din România71. Pe de altă parte, există destul de serioase
argumente care să susŃină buna credinŃă a lui Eugen Brote în demersul său pentru reorientarea
politică şi doctrinară a mişcării naŃionale din Ardeal, cu toate că subordonarea ei politicii de partid
din România este certă. Abandonarea pasivismului politic, reformularea punctului din Programul de
la 1881 privind autonomia Ardealului, activismul, tratativele cu guvernele ungureşti din finalul
primului deceniu al secolului al XX-lea şi din anii premergători ai primului război mondial se
regăsesc în germen în „direcŃiunea nouă” preconizată de Brote şi Slavici în 189672. Chiar dacă
aceste idei, precum şi acŃiunea politică dusă pe baza lor, nu au avut darul să frângă cerbicia
guvernelor ungureşti, ele au fost realităŃi ale istoriei pe care le-a acceptat într-o mare măsură şi
Aurel C.Popovici.
*
* *
Prin dezvăluirile sale, Aurel C.Popovici, a fost factorul decisiv care a tranşat „criza
Tribunei” în favoarea lui Ioan RaŃiu şi a grupului, destul de firav, care îi mai rămăsese credincios.
Opinia publică românească din Transilvania îşi reorientează simpatiile spre vechii conducători
68
Aurel C.Popovici, Desvelirea trădării naŃionale, II, în: Idem, an XIII, 1896, nr.48, 1/13 martie, p.1.
69
Vezi şi Aurel C.Popovici, Nemernici!, în „Tribuna”, an XIII, 1896, nr. 53, 17/19 martie, p.1.; Idem, „Noua
organisaŃiune” în „SituaŃia schimbată”, în „Tribuna”, an XIII, 1896, nr.54, 8/20 martie, p.1; Idem, DirecŃiunea nouă, în
„Tribuna”, an XIII, 1896,nr.55, 9/21 martie, p. 1.
70
„Tribuna,” an XIII, 1896, nr.59, 14/26 martie, p. 1.
71
Idem , an XIII, 1896, nr.48, 1/13 martie, p. 1.
72
180
memorandişti, din rândurile cărora se detaşase Eugen Brote. Mare parte dintre membrii Comitetului
naŃional revin şi ei asupra deciziei de a-l urma pe acesta din urmă.
Pentru încă aproape un deceniu P.N.R. se va menŃine pe poziŃiile Programului naŃional de la
1881 şi ale pasivismului politic.
Eugen Brote va continua pe drumul spre activismul politic, sprijinit de Vasile Mangra, Ioan
Slavici şi Septimiu Albini, susŃinut de guvernul Sturdza. Purtătorul de cuvânt al acestei noi orientări
va fi ziarul Tribuna Poporului, care va apare la Arad, începând din 25 decembrie 1896/6 ianuarie
189773.
3. Aurel C. Popovici şi Congresul naŃionalităŃilor

Aurel C.Popovici era unul dintre fruntaşii mişcării naŃionale a românilor care credea că
slavii urmează să aibă un rol deosebit în rezolvarea problemei naŃionalităŃilor din monarhia austro-
ungară. Această convingere şi-a format-o încă din timpul studenŃiei la Viena şi Graz, de pe vremea
contactelor cu „tinerii cehi” de la Praga, cu polonezii de la Dzéenik Polski din Lwow74, cu redactorii
slovaci de la Navodnie Noviny sau prin întâlnirile de la Zagreb (Agram) din vremea redactării şi
răspândirii Replicei75.
Realizarea unei alianŃe a naŃionalităŃilor oprimate din monarhie a fost una dintre orientările
programatice ale românilor. Ei, alături de slovaci, au fost principalii promotori ai întrunirii
naŃionalităŃilor pe baza unei platforme politice antidualiste. Faptul este recunoscut şi de Jancsó
Benedek într-un lung articol retrospectiv publicat în Hazánk, în preajma Congresului
naŃionalităŃilor. În cadrul acestor eforturi de coagulare a alianŃei naŃionalităŃilor este menŃionat şi
numele lui Aurel C.Popovici: „ Tinerimea universitară română din Viena şi Graz, la îndemnul lui
Aurel C.Popovici, a dezvoltat oarecare înŃelegere prietenească, o alipire spre olaltă, între tinerii
universitari ai naŃionalităŃilor”76.
Preocupările lui pentru strângerea legăturilor cu slavii nu au trecut neobservate nici de
cancelariile europene. Într-un raport al ambasadorului Bülow către cancelarul Germaniei Caprivi,
din 27 septembrie 1893, referindu-se la liderii politici ai românilor transilvăneni, acesta aprecia că
cel mai loial împăratului era Ioan RaŃiu, în timp ce Vasile Lucaciu s-ar afla în solda rusească iar
Aurel C.Popovici era slavofil77. Ideea generală ce răzbate din rapoartele diplomatice ale vremii este
că mişcarea naŃională a românilor din Transilvania era în atenŃia Europei iar Aurel C.Popovici se
număra printre personalităŃile ale căror opinii şi atitudini trebuiau avute în vedere.
Mişcarea memorandistă a dat semnalul pentru solidarizarea naŃiunilor oprimate din
monarhie. Contactele pentru apropierea lor pe baza unei platforme politice antidualiste se înteŃesc,
după episodul delegaŃiei memorandiste de la Viena din mai 1892. Aurel C.Popovici este printre
protagoniştii organizării unui congres al naŃionalităŃilor. Concomitent, ideea federalismului, ca
antidot al dualismului, prinde tot mai mult teren. „Schimbări federaliste” este titlul unui editorial
din Pester Correspondenz, de la începutul lunii august 1892, în care ziarul îşi informa cititorii că
sosesc ştiri din Zagreb şi Praga despre o plănuită întrunire a naŃionalităŃilor. Evenimentul ar urma să
se întâmple în luna noiembrie la Viena. Congresul urma să delibereze asupra unui memorandum78.
Aurel C.Popovici întreŃinea o susŃinută corespondenŃă cu colaboratorii Replicei pe tema
necesităŃii organizării congresului. Într-o scrisoare adresată lui Septimiu Albini din 21 august 1892
îl îndemna să-şi mobilizeze cunoscuŃii pentru ideea congresului. Propune organizarea lui la
Budapesta pentru a fi mai aproape de Viena şi de apusul Europei79. În toamna anului 1892 Eugen
73
74
B.A.R., Msse, S39(9)/CC VII, Fond: Septimiu Albini, Aurel C.Popovici către S.Albini, Graz, 21 august 1892. Vezi şi
Keith Hitchins, România. 1866-1947, EdiŃia a II-a, Humanitas, Bucureşti, <f.a.>, p. 213-215.
75
B.A.R , Msse., S.39(11)/CCVII, Fond: Septimiu Albini, Aurel C.Popovici către S.Albini, 28 ianuarie 1893.
76
Apud: „Tribuna”, an XII, nr.171, 30 iulie/11 august 1895, p .2.
77
Teodor Pavel, Mişcarea românilor pentru unitate naŃională şi diplomaŃia puterilor centrale (1878-1895), Editura
Facla, Timişoara, 1979, Doc. CXII, p. 276.
78
„Tribuna”, an IX, 1892, nr.177, 6/18 august, p. 2.
79
B.A.R, Msse. S 39(9)/CCVII, Fond: Septimiu Albini, A.C.Popovici către Septimiu Albini, Graz, 21 august 1892.
181
Brote, ca delegat al Comitetului executiv al Partidului NaŃional Român, face un adevărat turneu prin
teritoriile locuite de slavii din Ungaria în vederea înfăptuirii alianŃei preconizate. În primele zile ale
lunii octombrie are mai multe întâlniri cu Paul Mudron, Svetozar Harban Vejanský, Matuš Dula şi
alŃi fruntaşi naŃionalişti slovaci la Turčansky Sv.Martin. De aici pleacă la Zagreb, apoi la Novi Sad,
unde tratează tema congresului cu croaŃii şi sârbii80.
În 9 şi 10 ianuarie 1893 se întruneşte la Viena o conferinŃă a unor oameni politici din rândul
naŃionalităŃilor. Aurel C.Popovici, alături de Ioan RaŃiu şi Eugen Brute, îi reprezenta pe români. La
dezbateri au fost prezenŃi slovacii Paul Mudron, M.Stefanovič, Matuš Dula şi Samo Daxner. Din
partea sârbilor a participat Emil Gavrila, redactorul Zastavei. Scopul întâlnirii, conform
comunicatului ziarului Tribuna, a fost stabilirea unui program politic comun şi a unor acŃiuni
concertate ale acestor naŃionalităŃi. ÎnŃelegerea a fost deplină. Principiul fundamental al programului
stabilit era „autonomia naŃiunilor şi Ńărilor în cadrul monarhiei habsburgice”81. Congresul
naŃionalităŃilor, la care alături de români, slovaci şi sârbi, erau invitaŃi să ia parte germanii, rutenii şi
croaŃii, urma să aibă loc în luna mai. Cu prilejul convorbirilor confidenŃiale de la Viena s-a avansat
ideea înfiinŃării unui ziar cotidian, în limba germană, care să apere interesele acestor popoare82.
Congresul naŃionalităŃilor nu s-a putut întruni la data stabilită şi nici în anul următor. Sârbii
erau dezbinaŃi, croaŃii nu au îmbrăŃişat ideea, în timp ce împotriva românilor se declanşase
urmărirea penală în procesele Replicei şi al Memorandumului. Cu toate acestea, stăruinŃele
româneşti pentru alianŃa naŃionalităŃilor au continuat. În Raportul Comitetului la ConferinŃa
naŃională extraordinară a P.N.R. de la Sibiu, din 11/23 iulie 1893, ultima la care a participat Aurel
C.Popovici, Ioan RaŃiu declara: „Tot în consonanŃă cu vederile exprimate în conferinŃele naŃionale,
acest comitet a căutat să vină în atingere mai deaproape cu popoarele nemaghiare din Ungaria, cu
slovacii, sârbii, germanii şi rutenii, pentru ca toate aceste popoare deopotrivă apăsate, să păşească
solidar cu noi contra politicei de maghiarizare. Negocierile în această direcŃie, începute astă iarnă
între reprezentanŃii acestor naŃiuni şi noi, au ajuns la o perfectă înŃelegere. AlianŃa aceasta a
naŃionalităŃilor nemaghiare, întemeiată pe principiul egalei îndreptăŃiri şi al intereselor comune, e
atât de firească, încât ea de la sine se va dezvolta şi întări”83. La punctul şase al RezoluŃiei acestei
conferinŃe este exprimată dorinŃa românilor de a conlucra, pe baza Programului naŃional, cu
popoarele nemaghiare din statul ungar. Comitetul central era autorizat cu continuarea demersurilor
iniŃiate în această direcŃie. În baza ei, Ioan RaŃiu şi Iuliu Coroianu vor relua discuŃiile cu slovacii
Paul Mudron şi Samo Daxner, cu sârbii Emil Gavrila şi N. Joximovici, în 14-15 noiembrie 189384.
La rândul lor, participanŃii la ConferinŃa naŃională a partidului din 28 noiembrie (n.) 1894 se
pronunŃă din nou „pentru întrunirea Congresului naŃionalităŃilor, în care pe baza unui program
comun, însă cu susŃinerea nealterată a programului Partidului NaŃional Român, să lucrăm spre
binele şi dezvoltarea culturală şi politică a fiecărui popor”85.
În septembrie 1893, Aurel C.Popovici, osândit în procesul Replicei, ia drumul exilului
împreună cu Eugen Brote, ambii adepŃi ai alianŃei naŃionalităŃilor. Prietenii lui Aurel C.Popovici de
la universităŃile din imperiu vor continua pe drumul apropierii între naŃionalităŃile oprimate.
StudenŃii români şi slovaci se întrunesc la Budapesta, în 13 octombrie 1893, într-o manifestare de
solidaritate cu lupta şi cu sacrificiile lui Aurel C.Popovici şi ale memorandiştilor. Printre
organizatori şi participanŃi îi regăsim pe Alexandru Vaida – Voevod, Iuliu Maniu, Aurel Vlad, Elie
Dăianu. Acesta din urmă, într-un discurs primit cu însufleŃire, evocă personalitatea lui Aurel
C.Popovici, bine cunoscută şi slovacilor, al căror reprezentant declară: „Lui înainte de toate avem
să-i mulŃumim dacă azi există legături mai strânse, amicale, între studenŃimea naŃionalităŃilor
subjugate din Austro-Ungaria.”86 La rândul său, Alexandru Vaida – Voevod aduce calde omagii
80
Lucian Boia, op.cit., p.92-93; Marius Sturza, op.cit., în „Patria”, VI, nr.164, 1 august 1923, p. 2.
81
„Tribuna”, an X, 1893, nr.7, 12/24 ianuarie, p. 1.
82
Ibidem.
83
Idem, an X, 1893, nr.153, 13/25 iulie, p. 2.
84
Idem ,an XII, 1895, nr.156, 12/24 iulie, p. 3.
85
Idem ,an XII, 1895, nr.68, 27 iulie/8 august, p. 1.
86
Idem, an X, 1893, nr. 224, 8/20 octombrie şi nr.225, 9/21 octombrie, p. 2.
182
devotamentului, curajului şi spiritului de sacrificiu al Mariei Popovici, închinate idealurilor pentru
care lupta soŃul său, considerând-o „cea mai română româncă între toate câte le cunosc”87. Întâlnirea
a fost larg mediatizată de Tribuna şi Narodnie Noviny.
De la Bucureşti, Aurel C.Popovici şi Eugen Brote vor continua demersurile, împreună cu
comitetul provizoriu de la Sibiu condus de Vasile Mangra, pentru organizarea preconizatului
congres. Între 14 şi 17 martie 1895 o delegaŃie slovacă formată din Paul Mudron, Samo Daxner,
Milos Stefanovici, însoŃiŃi de Vasile Mangra şi Ştefan Petrovici, din conducerea provizorie a
Partidului NaŃional Român, vizitează Bucureştiul. Aici se întâlnesc cu Eugen Brote, Aurel
C.Popovici, Ioan Slavici şi Septimiu Albini. DiscuŃiile s-au centrat pe programul şi agenda
viitorului Congres al naŃionalităŃilor88. Ele au continuat şi au fost finalizate în conferinŃa de la Novi
Sad, din 8/20 iulie 1895, unde Aurel C.Popovici şi Eugen Brote nu au putut participa, fiind
indezirabili pe teritoriul Ungariei. Cu acest prilej s-a hotărât locul şi data Ńinerii congresului:
Budapesta, 10 august 1895. ParticipanŃii dau publicităŃii şi un apel intitulat „Către românii, slovacii
şi sârbii din statul ungar”, semnat de Vasile Mangra, Ştefan Petrovici, Paul Mudron, Samo Daxner,
Emil Gavrila şi Nic. Joximovici, în numele comitetului provizoriu al delegaŃilor partidelor naŃionale
ale celor trei naŃionalităŃi. În cadrul apelului numele lui Aurel C.Popovici, alături de cele ale lui
Ioan RaŃiu şi Eugen Brote, este amintit printre iniŃiatorii Congresului naŃionalităŃilor89. Drumul spre
înfăptuirea alianŃei naŃionalităŃilor din monarhie era deschis.
La data şi la locul stabilite, la 10 august 1895, şi-a desfăşurat lucrările Congresul
naŃionalităŃilor în mijlocul unei campanii de presă cu ecouri în întreaga monarhie şi în afara
graniŃelor Austro-Ungariei, într-o Europă ce îşi conturase alianŃele politice şi militare. Entuziasmul
participanŃilor a fost pe măsura ideii pentru care ei s-au adunat în capitala Ungariei. Totdeauna,
atunci când alianŃele se fac cu sinceritate, pe faŃă, pentru scopuri considerate morale şi drepte, ele
produc manifestări de acest gen. Ceea ce îi apropia pe participanŃi şi naŃionalităŃile pe care le
reprezentau, în ghemul de interese contadictorii şi de neînŃelegeri abil întreŃinute de guvernanŃi, era
contestarea dreptului unui singur popor, cel maghiar, de a-şi aroga atributele puterii în numele unei
iluzorii naŃiuni politice din care naŃionalităŃile participante la congres nu doreau să facă parte.
Congresul adoptă Programul politic, aşezat pe principiul necesităŃii respectării individualităŃii
fiecărui popor, a fiecărei naŃionalităŃi ce făcea parte integrantă şi constitutivă a regatului Ungariei,
derivând din dreptul natural şi dreptul istoric. Acest principiu se materializează în revendicarea
autonomiei pe baza criteriului naŃional90.
Deşi urmările în plan politic ale congresului au fost destul de reduse, la fel ca şi durabilitatea
alianŃei între români, slovaci şi sârbi, totuşi, pe termen lung efectele sale au fost considerabile.
Protestul colectiv al celor trei naŃionalităŃi împotriva organizării dualiste a imperiului a reprezentat o
premieră în epocă. El a jalonat drumul urmat de naŃiunile oprimate ale monarhiei în ultimii ani ai
primului război mondial. Programul de acŃiune comună adoptat de congres reprezintă reperele unui
nou statut constituŃional pe care naŃionalităŃile şi-l revendicau în cadrul monarhiei dualiste. Ideea
era clar exprimată de iniŃiatorii români ai congresului: „Noi nu vom întreba de când suntem în
această Ńară şi dacă ungurii au fost aici înaintea noastră. În schimb acŃiunile noastre vor fi călăuzite
de următoarele consideraŃii: noi suntem cetăŃenii acestui stat; noi contribuim la menŃinerea lui cu
sângele nostru şi cu bunurile noastre; noi formăm majoritatea locuitorilor Ungariei; avem deci
dreptul, în limitele impuse de constituŃie, să ne străduim să-i dăm acestui stat forma de guvernământ
pe care o vrem noi”91. Ideea, materializată conceptual în documentul de bază al congresului, şi-a
făcut loc în conştiinŃa naŃională, în opinia publică europeană, în programe şi proiecte politice. Aurel
C.Popovici, truditor pentru alianŃa naŃionalităŃilor, fără a avea putinŃa să participe la parafarea ei, o
87
„Tribuna”, an X, 1893, nr. 224, 8/20 octombrie şi nr.225, 9/21 octombrie, p. 2.
88
Lucian Boia, op.cit., p.114; „Tribuna”, an XII, 1895, nr.57, 11/23 martie, p. 1
89
Ibidem.
90
Vasile Crişan, Cotidianul sibian „Tribuna” şi Congresul naŃionalităŃilor; în vol: Români, sârbi, slovaci. Congresul
naŃionalităŃilor – 100 ani, Tratatul de la Trianon – 75 ani, B.M.D., Restituiri III, Deva, 1995, p. 214; Keith Hitchius,
România. 1866-194., p.214 -215; T.V.PăcăŃianu, Cartea de aur, vol.VII, p. 762-766.
91
Vasile Crişan, op. cit., p. 216.
183
va integra într-un vast proiect de federalizare central şi sud-est europeană, cu evidente conotaŃii
contemporane.
Congresul naŃionalităŃilor din 10 august 1895, alianŃa şi Programul comun de acŃiune au fost
considerate de Aurel C.Popovici momente definitorii ale rezistenŃei naŃionalităŃilor în faŃa politicii
de asimilare a guvernelor ungureşti. În cartea sa din 1906, Stat şi naŃiune. Statele Unite ale Austriei
– Mari, Congresului naŃionalităŃilor, reacŃiei presei şi a opiniei publice ungureşti faŃă de acest
eveniment, le va rezerva câteva pagini memorabile92.
4. Aurel C. Popovici şi serbările Mileniului

Fără îndoială serbările Mileniumului, organizate cu un fast cu totul ieşit din comun de către
oficialităŃile statului ungar, au reprezentat atât o etalare a progreselor înregistrate de poporul şi
naŃiunea maghiară în cei o mie de ani de când s-au aşezat în spaŃiul european cât, mai ales, o
formidabilă „bătălie pentru imagine” în acel frământat sfârşit de secol.93 Datorită marii importanŃe
pe care o acordau acestui eveniment, pregătirile au început cu mulŃi ani înainte, încă din 189094,
înteŃindu-se pe măsura apropierii de anul 1896.
Pentru clasa politică românească din Transilvania şi Ungaria, cât şi pentru opinia publică
europeană, serbările Mileniumului se raportau la problematica mai largă a chestiunii naŃionalităŃilor
din monarhia austro-ungară. Erau încă proaspete în memoria colectivă europeană ecourile stârnite
de procesele Replicei şi al Memorandumului, de Congresul naŃionalităŃilor, din august 1895,
precum şi de nenumăratele procese de presă intentate celor care nu erau de acord cu statutul
naŃionalităŃilor în Ungaria dualistă. De altfel, temerea cea mai mare a regizorilor Mileniumului aici
era cantonată, în reacŃiile pe care manifestarea le va stârni în rândul naŃionalităŃilor din monarhie şi,
prin rezonanŃă, la sprijinitorii cauzei lor din afara graniŃelor Ungariei. Pentru temperarea reacŃiilor
negative a naŃionalităŃilor, guvernul de la Budapesta va îmbina măsurile diplomatice, cu cele
represive. Scoaterea P.N.R. în afara legii, procesele de presă, eliberarea întemniŃaŃilor în procesul
Memorandumului printr-o bine plănuită graŃiere împărătească, îmbinate cu „criza Tribunei”, au
creat un complex de factori care au slăbit forŃa de reacŃie a oamenilor politici ai naŃiunii române din
Transilvania şi Ungaria împotriva preconizatelor serbări. Lipsa unei strategii clare şi a unui punct de
vedere precis formulat de către Comitetul naŃional a dat naştere unor interpretări felurite, care
mergeau până la acuzaŃii de trădare a intereselor naŃionale lansate împotriva lui Ioan RaŃiu şi a
susŃinătorilor săi din conducerea partidului. La aceste critici s-a raliat şi Aurel C.Popovici.95 Deşi
exilaŃii de la Bucureşti îl criticau pe Ioan RaŃiu, ei înşişi îndemnau pe românii din Transilvania la o
atitudine moderată faŃă de serbările Mileniumului. Două editoriale consacrate acestui eveniment,
publicate de Ioan Slavici în Tribuna din 16 şi 21 noiembrie 1895, au dat semnalul unor ample
comentarii în sânul cercurilor politice româneşti pe marginea atitudinii faŃă de proiectatele serbări.
În esenŃă, autorul, punând întrebarea „Ce-i de făcut?” sau, cu alte cuvinte, care trebuie să fie
atitudinea românilor faŃă de serbările ce se pregăteau, lansa ideea unei posibile reconcilieri a celor
două tabere, a „îndulcirii” guvernanŃilor Ungariei dualiste pentru ca aceştia să fie înclinaŃi spre
concesii. PoziŃia ambiguă pe care se situa editorialistul în cele două articole menŃionate l-au
contrariat pe Aurel C.Popovici, care vedea îndărătul lor implicarea lui D.A.Sturdza în scopul
atenuării reacŃiilor româneşti faŃă de asupritorii lor.
În acest context se plasează, cu relief deosebit, personalitatea dinamică a lui Aurel
C.Popovici. Atitudinea grupării Slavici – Brote – Albini faŃă de serbările Mileniumului a fost încă o
cauză a delimitării lui Aurel C.Popovici faŃă de „exilaŃii” de la Bucureşti. Prin intervenŃiile sale,
care pun capăt crizei de conducere din sânul Partidului NaŃional Român, Aurel C.Popovici caută să-
92
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune…, p. 46-50.
93
Vasile Crişan, Aurel C.Popovici şi serbările Mileniumului, în „Augustia”, II, 1997, p. 251.
94
„Tribuna”, an VII, 1890, nr.232, 12/24 octombrie, p.1.
95
Aurel C.Popovici, Nemernicii, în „Tribuna”, an XIII, 1896, nr.53, 17/19 martie, p.209; Vezi şi Idem, După dezvăluiri,
în „Tribuna”, an III, 1896, nr.56, 10/22 martie, p.1.
184
l determine spre acŃiuni practice pentru contracararea propagandei maghiare, dezlănŃuită cu
ostentaŃie în anul serbărilor Mileniumului.
Incontestabil, vârful de lance al manifestărilor româneşti împotriva Mileniumului a fost
tânărul doctorand în medicină de la Universitatea din Viena - Alexandru Vaida - Voevod. Aurel
C.Popovici îl avusese colaborator atât la România Jună cât şi la redactarea Replicei. Prietenia şi
afecŃiunea reciprocă ce i-au legat în anii studenŃiei, va dura toată viaŃa lor. Fiind animaŃi de aceleaşi
idealuri, era firesc ca acŃiunea protestatară dusă de studenŃii români şi ai celorlalte naŃiuni asuprite
din imperiu, susŃinută activ de societăŃile şi partidele naŃionaliste austriece, să fie urmărită cu
simpatie şi aprobată cu însufleŃire de Aurel C.Popovici. Încă din vremea studenŃiei sale Popovici
crease o tradiŃie din cultivarea relaŃiilor de prietenie cu studenŃii de toate naŃionalităŃile şi cu toate
societăŃile studenŃeşti. Alexandru Vaida – Voevod şi colegii săi de la Universitatea vieneză vor
persevera pe acest drum96. În preajma deschiderii manifestărilor Mileniumului din capitala
Ungariei, Alexandru Vaida – Voevod iniŃiază o serie de proteste ale studenŃilor arieni din Viena
care îl vor aduce până în pragul exmatriculării din Universitate97. Ideea de bază a protestelor
studenŃeşti fusese exprimată încă în 1893 de fruntaşul slovac Paul Mudron într-un editorial din
Narodnie Noviny, preluat de ziarul Tribuna. „Nouă ni s-ar părea că sărbătorirea Mileniului s-ar face
în modul cel mai nimerit printr-un fapt care ar purta în sine garanŃia că statul acesta va dura încă o
mie de ani. Căci a sărbători Mileniul şi după aceea a vedea după puŃină vreme descompunerea Ńării,
este, cred, o sărbătoare nedemnă şi seamănă mai mult cu trasul clopotelor la moarte”. Şi cum s-ar
putea sărbători cu demnitate Mileniul? se întreabă Mudron şi tot el răspunde: prin egala îndreptăŃire
a naŃionalităŃilor98. Dar această legitimă cerinŃă a naŃionalităŃilor nu se regăsea pe agenda serbărilor
Mileniului. În consecinŃă românii, slovacii, sârbii, rutenii considerau că aceste serbări nu sunt ale
lor. Dimpotrivă, ceea ce au început românii prin mişcările Memorandumului şi ale Replicei, trebuia
continuat şi în anul sărbătorilor Mileniului – considera Aurel C.Popovici. Trebuia demonstrat lumii
că în spatele fastului şi a orgoliului naŃiunii ungare se află nerezolvată chestiunea naŃionalităŃilor din
monarhia austro-ungară.
Deşi statutul lui Aurel C.Popovici era destul de şubrezit din cauza atacurilor la adresa
primului ministru D.A.Sturdza şi a partidului său, acesta caută să-i fie de ajutor mai tânărului său
prieten de la Viena. Într-o scrisoare din 17 mai (n.). adresată lui Alexandru Vaida – Voevod,
A.C.Popovici subliniază importanŃa politică pentru cauza naŃională a manifestaŃiilor antimilenium
de la Viena. El îi îndeamnă pe tinerii români să continue pe orice cale protestele pe toată durata
anului universitar.99 Scopul acestora trebuie să fie subminarea dualismului şi a ideii greşite după
care maghiarismul şi dualismul ar alcătui elementul de forŃă al monarhiei habsburgice în cadrul
Triplei AlianŃe. La aceste acŃiuni trebuie atrase neapărat şi celelalte naŃionalităŃi nemulŃumite din
capitala imperiului. Aurel C.Popovici deplângea, totodată, pasivitatea Partidului NaŃional. Într-o
altă scrisoare din 11 iunie 1896, Aurel C.Popovici îl informa pe Alexandru Vaida – Voevod despre
demersurile pe care le întreprindea pe lângă „Liga Culturală” pentru a sprijini financiar acŃiunile
studenŃilor români din Viena, cu toate piedicile întâmpinate din partea „grupului sturdzist” şi a
pasivităŃii conducerii sibiene a P.N.R.100. Aurel C.Popovici îi sugera lui Alexandru Vaida – Voevod
să facă demersuri în scris şi personale pe lângă Ioan RaŃiu, solicitându-i convocarea unei mari
adunări la Blaj sau la Sibiu, care să aleagă o delegaŃie de o mie de persoane ce ar urma să plece la
Viena pentru susŃinerea cauzei naŃionale101. Aceeaşi idee, a demersurilor energice spre Curtea
vieneză, reflex al mişcării memorandiste, a avansat-o Aurel C.Popovici şi conducătorilor naŃionali
de la Sibiu. Ea a rămas, însă, în faza de proiect nefinalizat.
Sărbătoarea Mileniului şi protestele naŃiunilor oprimate ale Ungariei împotriva ei au stârnit
reacŃii negative şi luări de poziŃie împotriva politicii guvernelor ungureşti de asimilare forŃată a
96
Sever Stoica, Mileniul, Cluj, 1934, p. 51.
97
98
„Tribuna”, an X, 1893, nr.124, 6/18 iunie, p. 1.
99
Sever Stoica, op.cit., p.167; A.C.Popovici către Alexandru Vaida – Voevod, scrisoarea din 17 mai 1896.
100
Ibidem, p. 169. I.RaŃiu trimisese studenŃilor români din Viena un ajutor de 100 de florini.
101
Ibidem.
185
naŃionalităŃilor nemaghiare. La Viena, Roma, Paris au loc conferinŃe şi mitinguri de solidaritate cu
popoarele Ungariei. La Roma, Roberto Fava conferenŃiază la 27 august despre chestiunea română
din Ungaria în contextul serbărilor şi a apropiatei conferinŃe interparlamentare ce urma să aibă loc
în septembrie la Budapesta. Rechizitoriul pe care conferenŃiarul îl face politicii de deznaŃionalizare
şi abuzurile împotriva românilor sunt inspirate în mare parte din Replica junimii academice române
pe care Roberto Fava o consideră o operă remarcabilă „în care se resping triumfător, pe baza
documentelor, aserŃiunile unui opuscul ieşit din oficina poliŃiei maghiare”102. Publicistul italian
cunoştea faptul că Aurel C.Popovici, condamnat la patru ani de temniŃă, este principalul autor al
Replicei.
5. Colaborator la prima Enciclopedie Română

Aurel C.Popovici se numără şi printre colaboratorii primei enciclopedii române, cunoscute
în literatura de specialitate şi sub denumirea Enciclopedia Diaconovici. Proiectul a fost lansat la 31
ianuarie 1895 de Corneliu Diaconovici, pe atunci secretar al ASTREI şi avea drept scop răspândirea
ştiinŃelor şi artei în cercuri cât mai largi ale poporului, în conformitate cu statutele AsociaŃiunii.103
Rod al unei munci de un deceniu, între 1898 şi 1904 au apărut, în tipografia şi Editura W. Krafft din
Sibiu cele trei tomuri ale Enciclopediei Române. Printre colaboratorii la acest adevărat monument
literar–ştiinŃific întâlnim personalităŃi intrate în istoria culturii precum: Grigore Antipa, Victor
Babeş, Andrei Bârseanu, Augustin Bunea, Th.Burada, Partenie Cosma, Gheorghe Dima, Mihai
Dragomirescu, Titu Maiorescu, Atanasie Marienescu, Ioan Micu Moldovan, Dimitrie Onciul,
Ilarion Puşcariu, C.Rădulescu-Motru, Anghel Saligny, Iosif Sterca ŞuluŃiu, A.D.Xenopol,
O.Wittstock, alături de savanŃi străini de renume , printre care J.Urban Jarnic şi G.Weigand.
Printr-o declaraŃie semnată de Aurel C.Popovici şi datată, Bucureşti, 20 aprilie 1895104,
acesta se angajează să colaboreze la Enciclopedia Română cu articole la secŃiunea politică, vizând
principiul de naŃionalitate şi principiul federativ.
La acea dată Aurel C.Popovici locuia în Bucureşti pe strada Băncii NaŃionale. Profesia
înscrisă în declaraŃie era cea de publicist. Era exact perioada în care A.C.Popovici elaborase
primele două dintre cărŃile sale – excepŃie făcând Replica Junimii academice române din
Transilvania şi Ungaria – semnate şi asumate plenar de autor: Principiul de naŃionalitate (1894) şi
Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria (1894). Aşa se explică şi temele
pe care le-a propus editorului enciclopediei.
Numele lui Aurel C.Popovici apare astfel printre colaboratorii primului tom. O extindere
mai mare o acordă A.C.Popovici articolului privind conceptul de autonomie, care ar putea fi
integrat fără mari retuşuri în orice enciclopedie din zilele noastre105. Alte articole legate de cel de
autonomie, la care autorul face trimitere sunt centralizare, descentralizare şi self gouvernement,
termen desemnând autoguvernarea, cuvânt care încă nu intrase în vocabularul limbii române la acea
dată.
Din păcate colaborarea lui Aurel C.Popovici, mai degrabă modestă, la Enciclopedia Română
se opreşte la primul volum. „Principiul de naŃionalitate” şi conceptul de naŃiune, nesemnate, cu
foarte mare probabilitate nu-i aparŃin lui Aurel C.Popovici, un vehement contestatar al ideii de
naŃiune politică şi de stat naŃional unitar maghiar, nuanŃe ce se regăsesc în definiŃiile din
Enciclopedia Diaconovici. În ceea ce priveşte „principiul federativ”, acesta este abordat în tomul al
III-lea, la articolul despre stat, sub semnătura lui Valerian Urşianu, profesor de ştiinŃe politice la
Universitatea din Bucureşti106.
102
Roberto Fava , Chestiunea română la Roma, Sibiu, 1896, p. 6.
103
„Transilvania”, an XXVI, 1895, nr.1, 15 ianuarie, p. 31.
104
B.A.S. ColecŃii speciale, E.D. I/142.
105
Vasile Crişan, Aurel C.Popovici – colaborator al Enciclopediei Române, în „Transilvania”, (Sibiu), ), an XXXII
(CIX), ( serie nouă), 2004,, nr.9-10, p.103-105.Vezi şi Enciclopedia Română, Tom I, Sibiu, Krafft, 1904, p. 329-330.
106
Enciclopedia Română, Tom III, p. 1007-1008.
186
6. NaŃionalism, socialism, anarhism. Aurel C. Popovici împotriva lui
Octavian Tăslăuanu
Răscoalele Ńărăneşti din primăvara anului 1907 au avut ecouri deosebite şi în Transilvania.
Aici marea majoritate a intelectualităŃii româneşti avea o ascendenŃă Ńărănească. Ea explică, atât
relativa armonie între clasa politică, intelectualitate şi lumea satelor, cât şi manifestările de
solidaritate cu soarta Ńărănimii răsculate de dincolo de CarpaŃi. Mai ales tinerii colaboratori ai
ziarului łara Noastră şi ai revistei Luceafărul s-au manifestat critic faŃă de realităŃile care au
condus la revoltele Ńăranilor precum şi la adresa durităŃii represiunii care le-a pus capăt. Astfel,
tânărul profesor al Seminarului Andreian - Ioan Lupaş - a plătit cu trei luni de temniŃă şi 200
coroane amendă pentru articolul „Toate plugurile umblă”, publicat în łara Noastră107. La rândul
său, Octavian C.Tăslăuanu publică în Luceafărul eseul „Două culturi”108, al cărui conŃinut va stârni
o aprigă polemică în presa vremii, al cărui protagonist a fost Aurel C.Popovici.
În esenŃă, Tăslăuanu susŃine că în societatea românească a vremii sale s-au delimitat două
paliere culturale: cultura „domnilor” şi cea a Ńăranilor. Cultura elitelor este cosmopolită şi străină
intereselor Ńărănimii. Accentele critice la adresa claselor stăpânitoare şi a statului care le apără şi le
promovează interesele au fost socotite de sorginte socialistă şi anarhistă, un „grav caz de
morbiditate” provocat de „epidemia socialistă ce pătrunsese în viaŃa publică a Regatului român, ca o
nouă pacoste a imitaŃiei străinătăŃii de care mai pătimim încă”, aprecia un comentator109.
Aurel C.Popovici consideră eseul lui Tăslăuanu un atentat asupra culturii noastre naŃionale.
Împotriva lui publică în Convorbiri literare un virulent pamflet, intitulat „Demagogie criminală”110.
Aurel C.Popovici descifra în scrierea lui Tăslăuanu încercări, deocamdată teoretice, de a despărŃi
Ńărănimea românească de clasa ei conducătoare din Ardeal. Aceasta însemna înlocuirea luptei pe
care naŃiunea română din Ungaria o ducea împotriva asupritorilor lor, adică a ungurilor, cu lupta de
clasă, considerată „o luptă fatalmente sălbatică, neînduplecată între fii aceluiaşi popor”111. Iar
deoarece Tăslăuanu ataca statul ca instrument în mâna „boierilor”, îndreptat împotriva celor
asupriŃi, Aurel C.Popovici îl acuza pe autor că se situează pe poziŃii socialiste şi anarhiste.
Tema este reluată de Aurel C.Popovici în FoiŃa ziarului Lupta, într-un eseu intitulat
„Fundamente şi iluzii”112. Aici autorul îşi formulează obiecŃiile împotriva teoriilor marxiste ale
luptei de clasă. Ele sunt etichetate de Popovici drept „demagogie ştiinŃifică”. Ele combat credinŃa în
Dumnezeu, în tradiŃii, în moravuri, dragostea de Ńară şi neam. Ideologii de stânga adepŃi ai ideilor
marxiste, considera Aurel C.Popovici, nu fac decât să dezlănŃuie patimile cele mai josnice din
sufletul omenesc, invidia şi ura celor ce nu au împotriva celor ce au, ei „întronează viŃelul de aur ca
singurul ideal social posibil în locul altarelor batjocorite, în locul patriei subminate şi al culturei
compromise”113. Aurel C.Popovici aşează ideile lui O.C.Tăslăuanu ,exprimate în lucrarea citată, în
rândul scrierilor lui K.Marx, J.J.Rousseau, La Mettrie, J.Jaures, G.Clemanceau, L.Bourgeois. Ori,
pentru un tânăr intelectual ardelean care conducea o revistă ce se adresa păturii culte a românilor şi
care avea drept deviză unitatea naŃională prin cultură, răspândirea acestor idei i se părea lui Aurel
C.Popovici o nesăbuinŃă. Acestor afirmaŃii, Tăslăuanu le răspunde printr-un articol în ziarul Lupta
intitulat „Îndrumări politice. Răspuns d. Aurel C.Popovici”114. Au urmat apoi replici extrem de
acide ale lui Popovici în mai multe numere din Lupta, pe parcursul lunilor aprilie şi mai, sub
genericul „Idei anarhice.” În favoarea lui O.Tăslăuanu intervine Octavian Goga, care susŃine că în
societatea românească este nevoie de dezbateri deschise, de „ridicarea vălului”, pentru că „un popor
107
Vasile Crişan, Ioan Lupaş (1880-1967). Gândirea şi acŃiunea pedagogică, în volumul Repere sibiene. Studii şi
referate, vol.III, Sibiu, 1982, p. 22-23.
108
Octavian C.Tăslăuanu, Două culturi, în „Luceafărul”, (Sibiu), an VII, 1908, nr.4, 5 februarie, p.59-64.
109
I.Radu, Cazul Tăslăuanu, în „Convorbiri literare”, (Bucureşti), an XLII, 1908, nr.6, iunie, p.605.
110
Aurel C.Popovici, Demagogie criminală, în „Convorbiri literare”, an XLII, 1908, nr.3, martie, p.296-307.
111
Ibidem, p. 296.
112
Aurel C.Popovici, Fundamente şi iluzii, în „Lupta”, (Budapesta), an II, nr.73, 1/14 aprilie 1908, p. 2-3.
113
Ibidem, p.3.
114
Idem, an II, 1908, nr.77, 5/18 aprilie, 1, p. 3.
187
car are puterea de a nu-şi ascunde păcatele, nu e lipsit încă de putinŃa primenirii sănătoase”115.
Deoarece atacurile lui Aurel C.Popovici în ziarul Lupta vor continua, O.Goga revine în sprijinul lui
Tăslăuanu în ziarul łara Noastră, pe care îl conducea împreună cu Ilarie Chendi, acuzându-l pe
Aurel C.Popovici de exagerări. ReŃinem din context afirmaŃiile poetului referitoare la personalitatea
lui Aurel C.Popovici. El credea că acesta are un suflet curat, o minte interesantă şi este om de
omenie. „D-l.Popovici, continuă Goga, aparŃine acelor scriitori sau gânditori, care se alarmează şi
de lucruri mărunte, iar din cazuri izolate trag concluzii generale. Este soarta tuturor condeielor
pornite spre prea multă teoretizare şi a tuturor oamenilor cu un fond reflexiv evident pesimist, ale
căror idei trebuie citite totdeauna prin o lupă care micşorează considerabil proporŃiile”116. În
polemică intervine şi Nicolae Bălan, redactorul responsabil al Revistei Teologice, apărând poziŃiile
intransigente ale lui Aurel C.Popovici117. La rândul său, redacŃia ziarului Lupta se situează tranşant
de partea lui Aurel C.Popovici, refuzând publicarea unor luări de poziŃie în apărarea lui Tăslăuanu.
ReŃinem, din lămuririle redacŃiei, elogiul făcut lui Aurel C.Popovici pe care îl consideră „altruist cu
desăvârşire, caracter de granit, genial în pătrunderea situaŃiilor, uriaş când e vorba să-şi apere
neamul”118.
Dincolo de valurile de săgeŃi ale polemicii, răzbate un gânditor preocupat de soarta neamului
său, aşezat pe poziŃiile conservatoare ale armoniei şi ale organicismului social. Deşi formele culturii
s-au schimbat şi sunt mereu în schimbare, firea omenească este statornică, „o neschimbată taină în
taina mare a universului”119. Formele de organizare ale societăŃii omeneşti sunt determinate de
legile de fier ale naturii. Ele sunt aşezate în tiparele naŃiunii, care este un adevărat organism social.
Iar o naŃiune – afirmă Aurel C.Popovici „îşi pierde orice garanŃie de existenŃă în lume, din
momentul ce i se atacă una măcar din temeliile coeziunii sale naŃionale! Oricine atacă fie credinŃa
noastră în Dumnezeu, fie limba noastră naŃională, concepŃiile noastre morale, fie organizaŃia noastră
în <<popor şi conducători>>, credinŃele şi moravurile noastre pozitive – acela ne atacă în toate
rădăcinile fiinŃei noastre naŃionale. Căci legătura psihică între aceste nenumărate fire sufleteşti este
organică! Acestea toate împreună alcătuiesc fizionomia noastă de popor deosebit, naŃionalitatea
noastră”120.
În privinŃa stilului, Aurel C.Popovici se afirmă ca un polemist de temut. Dovedeşte o
înclinaŃie spre manierism prin modul de etalare a erudiŃiei. Chiar şi în articole de analiză politică,
dar mai ales în cele polemice, face numeroase trimiteri la autori străini, pentru a-şi sprijini sau a-şi
nuanŃa argumentele. Un pedanterism analitic ieşit din comun îl determina să decupeze o frază, o
afirmaŃie, o expresie a interlocutorului, exprimată adesea laconic sau neglijent, care, întoarsă pe
toate feŃele, privită din toate unghiurile, să-l conducă, după lungi divagaŃii, la concluzii ferme,
irefutabile, la care de multe ori autorul nici nu s-a gândit. Octavian Goga a remarcat această tendinŃă
spre exagerare a lui Aurel C.Popovici pe care, de altfel, o va simŃi pe propria-i piele câŃiva ani mai
târziu.
7. Aurel C. Popovici împotriva „tinerilor oŃeliŃi”
În primul deceniu al secolului al XX-lea în mişcarea naŃională a românilor din Ardeal se

petrec mutaŃii semnificative. Cea mai importantă este adoptarea activismului politic de către
ConferinŃa naŃională din 1905, punându-se capăt lungii peroade de pasivism politic pentru românii
din Ungaria dualistă.
115
„Luceafărul”, an VII, 1908, nr.11-12, iunie, p. 293.
116
„łara Noastră”, (Sibiu), an II, 1908, nr.19, 4/17 mai, p.155.
117
Dr.Nicolae Bălan, Un curent primejdios, în „Revista Teologică”, (Sibiu), an II, 1908, nr.3, p.128-134.
118
„Lupta”, II, nr.97, 6/19 mai 1908, p.2. Epilogul acestei polemici a fost o provocare la duel adresată de O.C.Tăslăuanu
lui Aurel C.Popovici, acceptată de acesta din urmă şi aplanată în ultimul moment de martorii celor doi. Vezi: „Lupta”,
an II, 1908, 97, 6/19 mai, p.2; Idem, an II, 1908, nr.99, 3/21, p.6 şi Idem , an II, 1908, nr.105, 15/28 mai, p. 6.
119
Aurel C.Popovici, Demagogie criminală, în „Convorbiri literare”, an XLII, 1908, nr.3, martie, p. 296.
120
„Lupta”, an II, 1908., nr. 88, 25 aprilie/8 mai, p. 2.
188
În mare măsură, această schimbare a tacticii partidului este opera grupării din jurul Tribunei
Poporului de la Arad. Ziarul, întemeiat din iniŃiativa lui Eugen Brote şi a grupării sale, a luat fiinŃă
la 25 decembrie/6 ianuarie 1897, avându-l ca redactor responsabil pe Ioan Russu-Şirianu. În 1903,
după încetarea apariŃiei Tribunei de la Sibiu şi după moartea lui Ioan RaŃiu, îi ia numele. În câŃiva
ani, prin profesionalismul redactorilor şi colaboratorilor săi, precum şi prin perspectivele noi pe care
le propunea românilor ca alternativă la pasivismul politic, ziarul arădean va deveni „cel mai bine
informat şi scris ziar din Transilvania”, după afirmaŃia lui Lucian Boia121. O nouă generaŃie de
oameni politici, printre care Alexandru Vaida-Voevod, Iuliu Maniu, Teodor Mihali, Vasile Goldiş,
aparŃinători mişcării Replicei, preia iniŃiativa luptelor politice de pe poziŃiile activismului. OpoziŃia
faŃă de politica oficială a statului dualist se îmbogăŃeşte astfel cu o componentă parlamentară, mai
puternică sau mai firavă, în funcŃie de intensitatea ingerinŃelor organelor de represiune ale statului
în campaniile electorale.
În vremea în care tribuniştii de la Arad pregăteau opinia publică pentru adoptarea
activismului politic, o mână de studenŃi români de la Universitatea din Budapesta, întemeiază
revista Luceafărul. Primul său număr apare la 18 iunie/ 1 iulie 1902, avându-l ca redactor şef pe
Alexandru Ciura şi redactor responsabil pe A.P.BănuŃ. Din octombrie 1906 revista îşi mută redacŃia
la Sibiu, unde va apare până în martie 1920, sub conducerea lui Octavian Tăslăuanu şi Octavian
Goga.
În jurul Luceafărului s-a cristalizat o grupare literară, aparŃinând tinerilor care la începutul
secolului al XX-lea îşi făceau studiile în universităŃile imperiului. Printre ei, alături de A.P.BănuŃ şi
Alexandru Ciura, apar nume noi în viaŃa cultural – politică a românilor: Octavian Goga, Octavian
C.Tăslăuanu, Ion Agârbiceanu, Sextil Puşcariu, Ioan Lupaş, Onisifor Ghibu, GhiŃă Popp, Maria
CunŃan, Ion Borcea, Ilarie Chendi. Prin Luceafărul noua generaŃie de intelectuali români revigora
viaŃa literară din Ardeal pe coordonatele unităŃii prin cultură a tuturor românilor ca preludiu al
unităŃii naŃionale şi statale.
Atunci când tinerii de la Luceafărul au păşit în arena vieŃii politice, ei s-au situat
programatic alături de activismul Tribunei din Arad.122 Spiritul lor contestatar era catalizat de
atacurile Tribunei împotriva conducerii executive a Partidului NaŃional Român, acuzată că nu a
acŃionat cu suficientă energie şi combativitate în luptele electorale din ultimii ani ai primului
deceniu al secolului al XX-lea. Într-adevăr, la alegerile din iunie 1910 din treizeci şi patru candidaŃi
naŃionali, abia cinci au reuşit să intre în parlamentul de la Budapesta: Teodor Mihali, Vasile
Damian, Ştefan Cicio Pop, Nicolae Şerban şi Alexandru Vaida-Voevod. Octavian Goga a pierdut la
balotaj alegerile din circumscripŃia Chişineu -Criş. Eşecul electoral a fost pus pe seama modului
defectuos în care Comitetul executiv a organizat şi condus campania electorală. Criticile Tribunei la
adresa conducerii P.N.R. se înteŃesc. Ziarul era organ oficial al Partidului NaŃional, aşa încât
dizidenŃa lui nu putea fi trecută cu vederea. În consecinŃă, conducerea P.N.R. ia decizia întemeierii
unui nou organ de presă, tot la Arad, care împreună cu cotidianul Lupta, ce apărea la Budapesta, să
susŃină linia politică a Comitetului executiv. Astfel ia fiinŃă ziarul Românul, la 1/14 ianuarie 1911,
sub redacŃia lui Vasile Goldiş, ca nou organ oficial al P.N.R., opus Tribunei.
La acea dată Tribuna arădană era la apogeu. În ianuarie 1909 tribuniştii pun bazele Palatului
Tribunei cu tipografie modernă, editură şi librărie. Actul fondator al instituŃiei este semnat de
Nicolae Oncu, directorul publicaŃiei, Ioan Russu – Şirianu, GhiŃă Popp, Sever Bocu, Constantin
Bucşan, Constantin Savu, Ioan Montani şi Gheorghe Nichitin123. Noi şi promiŃătoare condee
semnau în paginile gazetei. Printre colaboratori: Octavian Goga, Ilarie Chendi, Ion Agârbiceanu,
Onisifor Ghibu, Şt.O.Iosif, Octavian C.Tăslăuanu, Sextil Puşcariu, Zaharia Bârseanu, Tiberiu
Brediceanu, Silviu Dragomir, Vasile C.Osvadă, Sebastian Stanca, ş.a. Împreună cu membrii
redacŃiei, aceşti tineri publicişti vor da un suflu nou şi o fizionomie nouă Tribunei arădane,
caracterizată prin exacerbarea spiritului critic şi o acurateŃe stilistică a limbii române, ne mai
întâlnite până acum în publicistica ardeleană. Această grupare a intrat în istoria presei româneşti şi
121
Lucian Boia, op.cit., p.132.
122
Octavian C.Tăslăuanu, Amintiri de la „Luceafărul”, Tipografia „Bucovina”, I.I.ToronŃiu, Bucureşti, 1936, p.68.
123
„Tribuna”, (Arad), an XII, nr.282, 19 decembrie 1908/1 ianuarie 1909, p. 1.
189
a luptelor naŃionale de la începutul secolului al XX-lea sub genericul de „tineri oŃeliŃi”. Şeful de
promoŃie al acestora a fost Octavian Goga, deşi Octavian C.Tăslăuanu era de părere că Ilarie Chendi
din Bucureşti a fost cel care a condus lupta împotriva Comitetului naŃional pe care „a purtat-o cu
vervă diabolică până la sfârşit”124. Deoarece Chendi nu ieşea decât accidental din ascunzătoarea
anonimatului, Octavian Goga, cu criticile sale îndrăzneŃe la adresa fruntaşilor Partidului NaŃional a
trecut în fruntea „tinerilor oŃeliŃi”, deşi în realitate – afirmă Tăslăuanu – nu a fost decât un îndrăzneŃ
ostaş”125.
Dacă preocupările pentru şlefuirea limbii române nu puteau să provoace decât admiraŃie sau
invidie, registrul critic şi verbul acid al „tinerilor oŃeliŃi” au stârnit mari animozităŃi, proteste
vehemente şi valuri de duşmănii. Cu atât mai mult cu cât, atacurile Tribunei, duse în numele ideii de
libertate a cuvântului, în spiritul unor curate sentimente naŃionale şi a unui acut simŃ regenerator, s-
au derulat pe mai multe fronturi. Unul dintre acestea era cel tradiŃional şi viza toate resorturile
politicii şoviniste a guvernelor ungureşti. Acest segment publicistic nu putea să-i provoace
îngrijorare lui Aurel C.Popovici. O altă direcŃie a atacurilor Tribunei dezavua oportunismul de care
dădeau dovadă unele personalităŃi din rândul mişcării naŃionale a românilor, care, pentru foloase
materiale, funcŃii sau statut social, ori în numele unor iluzorii proiecte de conciliere cu guvernanŃii,
renunŃau la programul politic naŃional, punându-se în slujba guvernelor şi instituŃiilor statului
dualist ungar , trădând astfel cauza Partidului NaŃional Român. Fenomenul era real, dovedindu-se
deosebit de nociv pentru moralul naŃiunii. El s-a accentuat, chiar, la sfârşitul primului deceniu al
secolului al XX-lea, prin tribulaŃiile şi concesiile făcute politicii oficiale de episcopul Vasile
Mangra, Siegescu, Bontescu sau mai vechii tribunişti, Ioan Slavici şi Eugen Brote, deveniŃi Ńinte ale
unor înflăcărate filipice ale lui Octavian Goga şi a altor tineri din cadrul grupării formate în jurul
Tribunei din Arad126. Nici aceste atacuri nu l-au deranjat pe Aurel C.Popovici. Dar, alături de aceste
dezertări de la linia oficială a Partidului NaŃional, s-au acumulat şi alte tensiuni provocate de
înfrângerea gravă suferită de candidaŃii naŃionalişti în alegerile din anul 1910, dezvăluind slăbiciuni
de ordin organizatoric şi tot felul de ambiŃii personale care măcinau din interior partidul. Ele au
deschis un nou front în publicistica Tribunei, care era, totuşi, organul oficial al partidului. Nu au
scăpat şarjelor critice ale tinerilor, venerabilul George Pop de Băseşti, preşedintele P.N.R., Vasile
Goldiş, Teodor Mihali, Alexandru Vaida – Voevod, Iuliu Maniu şi alŃi fruntaşi recunoscuŃi ai
mişcării naŃionale.
Aceste atacuri îndreptate împotriva conducerii executive a partidului l-au îngrijorat pe Aurel
C.Popovici, determinându-l să dea riposta, în stilul ce deja l-a consacrat, „tinerilor oŃeliŃi” şi ziarului
care le găzduia opiniile.
*
* *
În decembrie 1910, Aurel C.Popovici se hotărăşte să intervină în disputa dintre cele două
tabere. Lui Valeriu Branişte îi comunică intenŃia de a le aplica celor de la Tribuna şi „fanfaronului
Goga” câteva lovituri nimicitoare pentru că, dacă această dizidenŃă nu va fi lichidată, scria
Popovici, „o să ne trezim cu o anarhie care poate fi fatală”127.Opinia lui Aurel C.Popovici, pe care
şi-a exprimat-o şi în scrierile împotriva lui Tăslăuanu, era aceea că în partid nu pot fi tolerate
derapaje de la linia politică stabilită de conferinŃele naŃionale şi de Comitetul executiv. În
consecinŃă, un ziar oficial al partidului, aşa cum era Tribuna, dacă atacă partidul şi comitetul său
legitim înseamnă că face treburile altor partide. Aurel C.Popovici îl avea în vedere pe Vasile
124
Octavian C.Tăslăuanu, op.cit., p. 69.
125
Ibidem.
126
Octavian Goga, Însemnările unui trecător. Crâmpeie din sbuciumările de la noi, Institutul Tipografic Tribuna din
Arad, 1911, p. 288.
127
B.A.R.Msse, S43(5)/MXVII, Fond. Valeriu Branişte, Scrisoarea din 14 decembrie 1910.
190
Mangra, care, desprins din gruparea lui Brote, Slavici, I.Russu-Şirianu, alunecase puternic pe panta
colaboraŃionismului cu guvernele ungureşti, devenind astfel un renegat128.
Aurel C.Popovici aşeza atacurile Tribunei împotriva conducerii P.N.R. într-un cadru mai
larg, cel al raporturilor politice între cele două componente ale monarhiei dualiste. RaŃionamentul
său era logic. Dezbinarea din sânul partidului nu făcea decât jocul lui Tisza, în condiŃiile în care
viitorul împărat, Franz Ferdinand era binevoitor faŃă de naŃionalităŃi, adversar al dualismului şi
adept al reformării federaliste a monarhiei. Ori, în condiŃiile în care, bătrânul împărat ar părăsi scena
istoriei – lucru ce se putea întâmpla în orice moment, credea Popovici – Tisza ar putea folosi în
favoarea sa dizidenŃa Tribunei şi partida proguvernamentală a lui Mangra în lupta pe care o va
dezlănŃui împotriva viitorului împărat reformator. Aceste idei sunt exprimate direct în scrisoarea pe
care i-o adresează lui I.L.Caragiale, solicitându-i colaborarea în combaterea răzvrătirii „tinerilor
oŃeliŃi”129.
Când Aurel C.Popovici se hotărăşte să participe la disputele dintre tribunişti şi conducerea
Partidului NaŃional, conflictul ajunsese într-o fază critică. După mai multe încercări eşuate de
reconciliere şi de aducere la ordine a tinerilor răzvrătiŃi, Comitetul naŃional, în şedinŃa din 19
decembrie 1910, hotărăşte disocierea de gruparea tribuniştilor, retragerea calităŃii de oficios al
partidului ziarului Tribuna şi înlocuirea acestuia cu un nou organ de presă. Acesta este actul de
naştere al ziarului Românul, pus sub direcŃiunea lui Vasile Goldiş, fost membru în redacŃia
Tribunei. RezoluŃia Comitetului executiv era clară: „Prin Ńinuta sa echivocă în afaceri de ordin
politic şi prin încercările sale de a sugruma încrederea obştei române în autoritatea organelor de
conducere şi de executivă ale Partidului NaŃional Român, ziarul Tribuna din Arad a ieşit din cadrele
disciplinei de partid şi a devenit vătămător şi ostil intereselor partidului”130.Tribuna, devenită ziar
independent, va continua pe tot parcursul anului 1911 şi în primele două luni ale celui următor să
menŃină linia politică adoptată. Criza provocată de dizidenŃa gazetei se cronicizează, devenind
dăunătoare unităŃii partidului şi imaginii sale publice. Ea producea îngrijorarea, nu numai a lui
Aurel C.Popovici ci şi a numeroşi oameni de cultură şi de stat din România.
Înainte de a se angaja în polemica deschisă cu gruparea „tinerilor oŃeliŃi” de la Tribuna,
Aurel C.Popovici publică în ziarul Lupta un amplu articol de analiză a situaŃiei politice a românilor
din Transilvania şi Ungaria131. După cum însuşi titlul articolului o arată, Popovici este de părere că
atacurile Tribunei din Arad împotriva unor fruntaşi ai P.N.R. reeditează în datele sale generale
esenŃa „crizei Tribunei” de la mijlocul deceniului anterior. Aceiaşi oameni care s-au coalizat atunci
împotriva lui Ioan RaŃiu şi ai „bătrânilor” din Comitetul executiv de atunci (sunt nominalizaŃi Eugen
Brote şi Vasile Mangra) sunt cei care au întemeiat Tribuna de la Arad. După dispariŃia prematură a
lui Ioan Russu – Şirianul, pe care Popovici îl considera un om cu bun simŃ şi un român statornic în
convingerile sale politice, care a menŃinut ziarul în limitele unei conduite conforme cu politica
Partidului NaŃional, aceiaşi Brote şi Mangra, ajutaŃi de lipsa de maturitate a tinerilor în frunte cu
Octavian Goga, încurajaŃi din umbră de Ilarie Chendi şi Ion Bianu, fac jocul guvernelor ungureşti
împotriva conducerii partidului şi a ideii de solidaritate românească. Aici era marele pericol pe care
dizidenŃa Tribunei şi a „tinerilor oŃeliŃi” îl induce în viaŃa politică românească.
În acest stadiu al evoluŃiei evenimentelor Aurel C.Popovici mai stăruia încă pentru
împăcare. Acesta este mesajul telegramei pe care Aurel C.Popovici, împreună cu C.Diaconovici,
Ioan Scurtu, Aurel Vlaicu, Valeriu Puşcariu şi alŃi români din Ardeal stabiliŃi la Bucureşti, o
adresează adunării populare de la Arad de la începutul lunii februarie 1911132. În acest registru
conciliator este formulată scrisoarea deschisă publicată în Românul, la 18 februarie/3 martie 1911,
prin care românii din Ardeal şi Ungaria îl însărcinau pe Simion Mândrescu, preşedintele Cercului
românilor de peste munŃi, să intervină pe lângă N.Oncu şi R.Ciorogariu pentru încetarea conflictului
128
B.A.R.Msse S.1(2)/LVI, Fond. I.L.Caragiale. Scrisoarea din 14/27 mai 1911.
129
Ibidem.
130
„Românul”, (Arad), an I, 1911, nr.66, 22 martie/4 aprilie, p.3. Vezi şi: Roman Ciorogariu, Spre prăpastie, Institutul
Tipografic Tribuna din Arad, 1911, p. 40.
131
Aurel C.Popovici, Intriga cea veche, în „Lupta”, anIV, 1910,.nr.213, p. 1, 3 şi 4.
132
„Românul”, an I, 1911, nr.39, 18 februarie/3 martie, p. 2.
191
dăunător intereselor naŃionale. Sunt formulate şi patru condiŃii indispensabile împăcării. Astfel, cei
doi directori ai Tribunei să găsească modalitatea de înŃelegere cu comitetul Partidului NaŃional,
luând atitudine împotriva articolelor denigratoare publicate în ziar; să susŃină fără nici o rezervă
direcŃia politică reprezentată de Comitetul central al P.N.R.; să elimine pe redactorii şi colaboratorii
vinovaŃi de atacurile împotriva fruntaşilor naŃionali şi să-şi ia angajamentul că se vor evita în viitor
luptele interne, primejdioase solidarităŃii naŃionale şi intereselor permanente ale românilor de
pretutindeni133. Platforma propusă semăna mai mult cu un ultimatum decât cu o chemare la
reconciliere. Regăsim în ea ideile lui Aurel C.Popovici care, de altfel, era în fruntea listei de
semnatari ai scrisorii.
Deoarece aceste demersuri nu au condus la nici un rezultat, Aurel C.Popovici începe o lungă
serie de articole, de această dată găzduite de ziarul Românul, cu un caracter polemic pronunŃat şi
cu adresabilitate directă. Pentru început este vizat ziarul Tribuna, purtătorul de cuvânt al
contestatarilor134. El contrapune ziarul – partidului. Partidul nu este o bucată de hârtie care azi poate
avea un titlu, mâine altul. Partidul este o oştire a unui neam întreg, având menirea de a se jertfi
pentru propăşirea lui. Cine îl atacă şi îl subminează nu poate fi tolerat, pentru că aceste atacuri nu
pot folosi poporului român ci numai asupritorilor lui135. În continuare, Aurel C.Popovici formulează
un decalog cu întrebări punctuale la care conducătorii Tribunei sunt somaŃi să răspundă pentru
clarificarea situaŃiei momentului şi pentru o sinceră reconciliere. Printre ele, Aurel C.Popovici
întreabă dacă este adevărat că Vasile Mangra, Eugen Brote şi Ioan Slavici au fost autorităŃile cu al
căror nume Tribuna a obŃinut încrederea publicului românesc şi dacă este adevărat că Eugen Brote
şi amicii săi au fost cei care au pornit lupta împotriva Comitetului executiv al partidului, continuând
opera de subminare şi distrugere pornită cu mai bine de un deceniu în urmă136.
Aurel C.Popovici credea că „independenŃa” pe care şi-a asumat-o Tribuna, după retragerea
calităŃii de ziar oficial al P.N.R. şi după apariŃia ziarului Românul, nu este o soluŃie. Primul lucru pe
care conducătorii Tribunei trebuie să-l facă este să înceteze orice atacuri împotriva conducerii
Partidului NaŃional. Dacă nu se va întâmpla acest lucru, Tribuna va trebui să piară, decretează Aurel
C.Popovici în finalul editorialului137. Deocamdată ea nu a încercat nici reconcilierea şi nici nu a
pierit. Va continua, însă, pe linia cunoscută. Ba mai mult, Octavian Goga, care până acum nu intrase
în prim-planul polemicii, mărginindu-se să-i ia apărarea lui Ilarie Chendi138, va înteŃi seria
pamfletelor la adresa fruntaşilor partidului. La rândul său, GhiŃă Popp ripostează afirmaŃiilor şi
interogaŃiilor lui Aurel C.Popovici cu un incendiar editorial în Tribuna din 18 februarie/3 martie139.
În opinia sa, Tribuna reflecta realitatea şi numai realitatea, în timp ce Comitetul executiv al
partidului nu suferea în juru-i decât „oglinzi mincinoase”. Una dintre acestea era şi Aurel
C.Popovici care a fost şi el mobilizat la lupta împotriva Tribunei, fiind astfel „adus la falimentul
reputaŃiunii sale, făcându-se caraghios cu purecări de stil şi chiŃibuşării de vorbe”140. Replica revine
cu promtitudine, dar nu din partea lui Aurel C.Popovici ci a lui Vasile Goldiş, vizat şi el printre
făurarii de oglinzi ce deformau realitatea. Editorialul acestuia, din Românul, intitulat „Ave Caesar!”,
de o mare virulenŃă, este îndreptat împotriva lui GhiŃă Popp, Octavian Goga, Nicolae Oncu şi Sever
Bocu, etichetaŃi drept „termite care trebuie nimicite”141.
Aurel C.Popovici reintră în dispută cu un editorial intitulat „Intriga duşmanilor”, inspirat de
o afirmaŃie a contelui Tiszá, din 12 iulie 1910, într-o şedinŃă a parlamentului Ungariei. Acesta
contesta influenŃa „agitatorilor” asupra maselor mari ale românilor, opinie argumentată de autor cu
133
„Românul”, an I, 1911, nr.39, 18 februarie/3 martie, p.2.
134
Aurel C.Popovici, SituaŃia „Tribunei”, în „Românul”, an I, nr.38, 1911, 17 februarie/2 martie, (editorial).
135
Ibidem
136
Ibidem.
137
Ibidem, p. 3.
138
Ibidem.
139
GhiŃă Popp, Meşterul de oglinzi, în „Tribuna”, an XV, 1911, nr.39, 18 februarie/3 martie , p.1-2 (editorial)
140
Ibidem. Vezi şi: Vasile Crişan, TinereŃia jurnalistică a lui GhiŃă Popp, în „Angustia”, III, Sfântu-Gheorghe, 1998,
p.179.
141
Vasile Goldiş, Ave Caesar!, în „Românul”, an I, 1911, nr.66, 22 martie/4 aprilie, p. 4-5.
192
citate din Tribuna. Concluzia articolului este că ziarul se aliază cu Mangra şi cu Tisza pentru
distrugerea Partidului NaŃional.
După o tăcere mai lungă, Aurel C.Popovici sare în apărarea prietenului său Teodor Mihali,
atacat de Tribuna, pentru un discurs parlamentar pe marginea bugetului142. Popovici consideră
criticile la adresa lui Mihali drept culme a impertinenŃei, concluzionând, din nou, că „existenŃa
acestei gazete e o adevărată ruşine naŃională”143.
În ultima lună a anului 1911 tirul dezlănŃuit de Popovici, aproape număr de număr al ziarului
Românul, se concentrează asupra lui Octavian Goga, liderul de opinie al tinerei generaŃii.
Înverşunarea împotriva lui Goga a fost pricinuită de apariŃia volumului Însemnările unui trecător.
Crâmpeie din sbuciummările de la noi, care cuprindea articolele critice ale poetului publicate în
ziarul Tribuna. Într-o serie de zece pamflete Aurel C.Popovici îl atacă pe Octavian Goga, acuzându-
l de cronicizarea crizei din sânul mişcării naŃionale şi de dezertare de la linia oficială a Partidului
NaŃional Român144. La remarca maliŃioasă prin care Goga se plângea că „Mons – Meg” - adică
A.C.Popovici „s-a pornit pe roatele-i înŃepenite” să-l distrugă, acesta îl avertizează că va continua
până când Goga se va pocăi sincer145.
Polemica, redeschisă de Popovici, va determina intervenŃia regelui României. Pentru
aplanarea conflictului Carol I, cu gândul la soliditatea Triplei AlianŃe, trimite la Viena, unde era în
acel moment Aurel C.Popovici şi la Arad, ca emisari, pe Ion Bianu şi Constantin Stere146.
În acelaşi timp Eugen Brote, atacat şi el de Tribuna, îşi revendică partea sa din acŃiunile
trustului de presă, în timp ce guvernul maghiar intentează redactorilor noi procese147. În aceste
condiŃii, atacaŃi din toate părŃile, tinerii grupaŃi în jurul Tribunei hotărăsc să pună unitatea şi
solidaritatea partidului mai presus de orgolii sau interese de grup, consimŃând să renunŃe la frondă.
Drept urmare, prin procesul verbal încheiat la Arad, la 5 martie 1912, Tribuna îşi sistează apariŃia şi
fuzionează cu Românul într-un singur organ de presă al Partidului NaŃional148.
Treptat, după dispariŃia Tribunei, conflictul din sânul mişcării naŃionale provocat de
dizidenŃa „tinerilor oŃeliŃi” se stinge prin concesii de ambele părŃi. Comitetul naŃional îşi adună oile
rătăcite, invitând liderii grupării la colaborare în cadrul oficiosului partidului. DeclaraŃia de la Sibiu,
subscrisă de 29 tineri oameni de cultură şi ziarişti aparŃinători grupării, subliniază primatul unităŃii
de acŃiune în sânul partidului. Pe această bază, semnatarii se angajează să contribuie „din toate
puterile la propaganda publicistică a organelor oficioase ale partidului”149. La rândul său, Comitetul
naŃional, întrunit la Arad, la 10 noiembrie 1912, ia act de conŃinutul DeclaraŃiei de la Sibiu,
apreciind înaltele comandamente morale şi naŃionale care au condus la hotărârea lui Octavian Goga
şi a celorlalŃi reprezentanŃi ai generaŃiei tinere de a relua activitatea în sânul partidului şi la ziarele
oficiale ale acestuia. În consecinŃă, Comitetul executiv al P.N.R. a hotărât întărirea comitetelor
redacŃionale ale Românului şi Poporului Român, prin cooptarea în cadrul acestora a lui Ioan Lupaş,
Ion Agârbiceanu, Onisifor Ghibu, Gheorghe Popp şi Vasile Osvadă, „fiind încredinŃat că concursul
acestor forŃe viguroase va contribui în mod sănătos la manifestările conştiinŃei naŃionale”150.
142
Vasile Goldiş, Ni.-e ruşine, în „Românul”, an I, 1911, nr.259, 26 noiembrie/9 decembrie, p. 3.
143
Ibidem.
144
Cele zece editoriale sunt următoarele: Aurel C.Popovici, Îndrumătorul…, în „Românul”, I, nr.270, 10/23 decembrie
1911, p.1-3; Idem, Înfiriparea consecvenŃei, în „Românul”, an I, 1911, nr.271, 1/24 decembrie, p.1-2; Idem,
Îndrumător ori sirenă politică?, în „Românul”, an I, 1911, nr.273, 14/27 decembrie, p.1-2; Idem, Tipul polihistorului
mălăet, în „Românul”, an I, 1911, nr.274, 15/28 decembrie, p.1-3; Idem, Noile valori morale, în „Românul”, an I, 1911,
nr.275, 16/29 decembrie, p.1-3; Idem, Apostol fără credinŃă, în „Românul”, an I, 1911, nr.276, 17/30 decembrie, p.1-2;
Idem, Pitici în putinŃă…în pofte voinici, în „Românul”, an I, nr.277 şi 278 din 18/31 decembrie 1911 şi 20 decembrie/2
ianuarie 1912, p.1-2; Idem, Să ne mutăm în altă Ńară, în „Românul”, an I, nr.280, 22 decembrie 1911/4 ianuarie 1912 p.
1-2; Idem, IntransigenŃă şi consecvenŃă, în „Românul”, an I, nr.279, 21 decembrie/3 ianuarie 1912, p. 1-2.
145
Idem, O situaŃie schimbată.., în „Românul”, an I, nr.280, 22 decembrie 1911/4 ianuarie 1912, p. 2-3.
146
Ion ClopoŃel, Amintiri şi portrete, Editura Facla, Timişoara, 1973, p.103-104.
147
Roman Ciorogariu, op.cit., p. 36.
148
„Românul”, an II, 1912, nr.47, 28 februarie/2 martie, p. 1.
149
Idem , an II, 1912, nr.241, 1/14 noiembrie, p.1- 2
150
Ibidem, p. 2.
193
Octavian Goga va prelua direcŃiunea Luceafărului iar Octavian C.Tăslăuanu devine redactor
responsabil al revistei sibiene.
Într-un interviu acordat ziarului Românul din 10/23 martie 1912, la întoarcerea sa de la
Viena, Aurel C.Popovici este solicitat să-şi expună opiniile proprii despre recenta aplanare a
conflictului din sânul mişcării naŃionale şi a situaŃiei politice din imperiu. Din informaŃiile oferite de
interviu rezultă faptul că românii din Viena doreau să sărbătorească printr-un banchet pe Aurel
C.Popovici, considerându-l drept unul din artizanii reconcilierii. Cu modestie acesta declară că
„întreg meritul împăcării revine numai şi numai d-lui C.Stere, care lăsând totul la o parte, toate
interesele sale, toate nevoile din Ńară, a intrat cu un suflet mare de român şi cu o inimă caldă în viaŃa
politică intimă a fraŃilor noştri de peste munŃi, şi cu o stăruinŃă de fier şi cu toată însufleŃirea ce-Ńi dă
cauza sfântă a neamului tău, după două luni a reuşit pe deplin. Acestui român mare i se cuvin toate
laudele”151. Nu de aceeaşi părere era Octavian C.Tăslăuanu, care, referindu-se la aceleaşi
evenimente, consemna: „Lupta dintre tribunişti şi Comitetul naŃional a continuat şi mai violentă,
până la sosirea muscalului bărbos Stere. Nu ştiu nici azi în puterea cărui drept s-a amestecat acest
nechemat în luptele politice din Ardeal. El spune că e trimisul bărbaŃilor politici din Regat, ca să
facă pace în Ardeal, după cum în neutralitate spunea că e trimisul lui Ionel Brătianu, ca să îndemne
pe românii din Ardeal să rămână credincioşi monarhiei habsburgice şi să lupte, până la ultima
picătură de sânge, împotriva ruşilor”152. Rezultatul intervenŃiei sale a fost eficient: distrugerea
Tribunei şi aplanarea conflictului.
Revenind la interviul lui Aurel C.Popovici, acesta era de părere, în martie 1912, că pacea
între cele două tabere va dura cel puŃin 12 ani. Luptele între români au încetat şi lor le va lua locul
lupta împotriva dualismului, adevăratul lor duşman153. Tratativele româno-maghiare din anii
premergători primului război mondial, apoi marea conflagraŃie şi evenimentele care au condus la
dezagregarea Imperiului Austro-Ungar, au făcut să înceteze lupta din sânul Partidului NaŃional.
Reîntregirea neamului era un ideal pentru care cele două tabere şi-au dat mâna. În România Mare,
însă, lupta a izbucnit din nou154.
8. Aurel C. Popovici şi tratativele româno-maghiare din 1910-1914
La începutul celui de al doilea deceniu al secolului al XX-lea se pot distinge patru tendinŃe
politice în sânul mişcării naŃionale a românilor din monarhia dualistă. Prima era structurată pe
programul politic al Partidului NaŃional Român de la 1881 şi era centrată pe revendicarea
autonomiei Transilvaniei în cadrele monarhiei. Obiectivul nu putea fi atins prin menŃinerea
structurii constituŃionale dualiste. Iuliu Maniu, unul dintre cei mai de seamă reprezentanŃi ai acestei
ideologii a sintetizat platforma acestei grupări prin afirmaŃia, de notorietate în epocă, după care:
„chestiunea română n-o să poată fi rezolvată decât după ce va fi schimbată actuala organizaŃiune a
statului ungar”155. A doua grupare considera că în statul ungar se poate asigura libertatea de
dezvoltare a românilor. Ea avea o mai veche filiaŃie în ideologia grupării Mocioni-Babeş. A
promovat tendinŃele de apropiere româno-maghiară, activismul politic în cadrul constituŃional
existent şi tratativele de reconciliere cu guvernele ungureşti. Dintre reprezentanŃii acestei orientări îi
amintim pe Ioan Slavici, Eugen Brote, Vasile Mangra, Partenie Cosma. Aurel C.Popovici era
ideologul celei de a treia tendinŃe politice care vedea înfăptuirea idealurilor de libertate, egalitate,
prosperitate şi chiar a unităŃii naŃionale, în cadrele unei monarhii habsburgice federalizate pe criterii
naŃionale. Şi pentru Aurel C.Popovici dualismul austro-ungar şi naŃionalismul unguresc reprezentau
principalele piedici în calea federalismului central-european. Pe măsură ce deziluziile provocate de
reprimarea mişcării memorandiste şi de politica sistematică de deznaŃionalizare dusă de guvernele
151
„Românul” , an II, 1912, nr.57, 10/23 martiean , p. 4-5.
152
Octavian C.Tăslăuanu, op.cit., p. 80-81
153
„Românul”, an II, 1912, nr.57, 10/23 martie, p. 5
154
Octavian C.Tăslăuanu, op.cit.,p. 83.
155
„Românul”, an I, 1911, nr.21, 27 ianuarie/9 februarie, p. 1-2
194
ungureşti în numele ideii de stat naŃional unitar şi de naŃiune politică maghiară se acumulau, prindea
contur o nouă tendinŃă, care va deveni dominantă în anii războiului mondial. Tot mai mulŃi români
ajungeau la convingerea că românii nu se vor putea bucura de libertate decât după ce se vor uni cu
fraŃii lor din România156.
În funcŃie de aceste orientări şi tendinŃe se va structura atitudinea oamenilor politici şi a
opiniei publice faŃă de tratativele româno-maghiare din anii premergători primului război mondial.
Mişcarea naŃională a românilor din monarhie nu era atât de unitară după cum ar părea la o primă
vedere. Ea îngloba un spectru larg de idei, variind între acceptarea dualismului, revendicarea
reformării lui, până la poziŃii ireconciliabile faŃă de guvernele ungureşti oprimatoare. La fel stăteau
lucrurile şi în privinŃa clasei politice maghiare. Şi aici opiniile privind împăcarea cu naŃionalităŃile şi
asigurarea unui climat politic intern detensionat variau între intransigenŃă şi încercări de dialog.
Referindu-se la politica mai tolerantă pe care Austria a inaugurat-o, începând din 1879, faŃă de
naŃionalităŃile de dincolo de Leitha, contele Andrássy Iuliu remarca, într-o corespondenŃă pentru
Neue Freie Presse, preluată de Tribuna: „Eu aş înŃelege această politică în condiŃiile unei pregătiri
de război, să zicem contra Rusiei. Dar eu nu pricep această politică deloc, dacă se stabileşte ca
principiu al ei împăcarea. Prin aceasta poate dobândi una sau alta dintre naŃionalităŃi, aşa, în treacăt
vreun avantaj, dar numai pe socoteala statului, a monarhiei”157. AfirmaŃia era făcută în anul 1892 şi
reprezenta opinia majorităŃii oamenilor politici maghiari ai generaŃiei sale.
Politica intransigentă faŃă de naŃionalităŃi, generatoare de perpetue frământări interne, a fost
apanajul guvernelor care s-au succedat la cârma Ungariei dualiste la sfârşitul secolului al XIX-lea şi
la începutul secolului al XX-lea. Pe de altă parte, aceiaşi oameni politici maghiari, în frunte cu
Tisza István, erau conştienŃi de imaginea negativă pe care mişcările naŃionale ale românilor,
slovacilor, sârbilor, rutenilor şi, într-o mai mică măsură, a croaŃilor, o proiectau asupra Ungariei,
care dorea să fie percepută în Europa drept un stat liberal, tolerant cu naŃionalităŃile. Aşa se explică
îmbinarea măsurilor coercitive cu încercările de dialog şi împăcare. Oamenii de stat ai maghiarilor
se aflau în faŃa unei eterne dileme. Tratativele cu fruntaşii Partidului NaŃional Român ar fi
reprezentat implicit recunoaşterea de facto a formaŃiunii politice a românilor, precum şi transferarea
pe plan ideologic şi politic a contenciosului între naŃiunea dominantă şi celelalte naŃionalităŃi ale
Ungariei, pe care propaganda maghiară l-a prezentat cu obstinaŃie ca manifestare izolată a unor
agitatori, fie iredentişti, fie agenŃi ai Rusiei Ńariste. Ba, mai mult, oficializarea tratativelor ar fi
reprezentat acceptarea existenŃei unei probleme naŃionale în regatul Ungariei, a caracterului de stat
poliglot, multinaŃional. Or, această recunoaştere ar fi subminat bazele ideologice ale statului ungar
iar pentru actorii politici unguri ar fi însemnat ruinarea carierei lor politice, în condiŃiile existenŃei
unei puternice intoleranŃe naŃionaliste în rândul opiniei publice maghiare, nutrită cu perseverenŃă de
propaganda oficială decenii de-a rândul.
Asupra necesităŃii aplanării diferendului româno-maghiar exista un larg consens al
diplomaŃiei româneşti şi a Puterilor Centrale158.
În preajma începerii tratativelor guvernanŃilor maghiari cu fruntaşii politici ai românilor din
Ardeal se poate constata o schimbare a atitudinii principalilor protagonişti ai vieŃii politice din
România în legătură cu soarta românilor din monarhia habsburgică. Un anume rol în această
reevaluare a raporturilor cu românii de peste CarpaŃi l-a avut şi Aurel C.Popovici. Prin diversele
sale luări de poziŃie faŃă de „criza Tribunei”, în polemicile cu Tăslăuanu sau cu „tinerii oŃeliŃi”,
A.C.Popovici s-a manifestat consecvent pentru renunŃarea de către fruntaşii partidelor politice din
România la practica de a folosi în scopuri electorale luptele naŃionale ale românilor din Ungaria.
Astfel, la iniŃiativa lui Ion I.C.Brătianu, conform afirmaŃiilor lui Alexandru Vaida-Voevod, „şefii
partidelor politice din România au căzut de acord ca pe viitor, chestia naŃionalităŃilor să nu mai fie
exploatată ca mijloc de agitaŃie şi de atacuri reciproce între ele. Partidul, respectiv guvernul care
este la putere, va asuma răspunderea pentru chestia naŃională. Nu se vor amesteca pe viitor în
156
„Românul”, an I, 1911, nr.21, 27 ianuarie/9 februarie, p. 1-2
157
„Tribuna”, an IX, 1892, nr.175, 4/16 august 1892, p. 3.
158
Keth Hitchins, op. cit., p.22; Mihai RacoviŃan, Alexandru Vaida – Voevod între Memorandum şi Trianon (1892-
1920), ediŃia a II-a, Sibiu, 2000, p. 63-64; Aurel Ciato, Problema minoritară la noi, Cluj, 1929, p. 20-21.
195
treburile P.N.R. de dincolo de munŃi. Ardelenii îşi vor aranja treburile de bucătărie după cum vor
găsi de bine. Tot ce vor trebui să îndeplinească conducătorii P.N.R. din Transilvania este, ca în
orice chestie de importanŃă pentru soarta întregului neam, să nu pornească o iniŃiativă fără a se
înŃelege cu factorii reprezentativi din România”159.
Presiuni asupra guvernelor ungureşti pentru ameliorarea statutului naŃionalităŃilor se făceau
şi dinspre palatul Belvedere. Franz Ferdinand, care în vara anului 1905 efectuase o vizită oficială în
România, primit cu speranŃă şi simpatie de popor şi de oficialităŃi, precum şi Wilhelm al II-lea,
căzuseră de acord asupra faptului că pentru păstrarea României în Tripla AlianŃă erau necesare
presiuni la adresa guvernului maghiar în sensul începerii tratativelor cu naŃionalităŃile160.
Primele tatonări în vederea unor tratative cu românii au loc la începutul anului 1910, în
condiŃiile declanşării crizei guvernului de coaliŃie condus de Wekerle. Tratativele s-au derulat în
mai multe runde, începând din februarie-martie 1910, până în preajma izbucnirii primului război
mondial. Ele au fost purtate de mai mulŃi fruntaşi ai românilor, printre care şi Aurel C.Popovici, cu
guvernele Khuen-Héderváry (1910-1912), Lucács Lászlo (aprilie 1912 – iunie 1913) şi Tisza István
(1913 – 1914).
Începutul l-a făcut Alexandru Vaida-Voevod, printr-un memoriu înaintat lui Khuen-
Hédrerváry, în februarie 1910, ca bază de discuŃii pentru ameliorarea statutului politic al românilor,
în urma sugestiilor venite dinspre cancelaria prinŃului moştenitor161.
Vaida-Voevod propunea câteva soluŃii, printre care: modificarea legii electorale şi
repartizarea unui număr mai mare de mandate în parlamentul Ńării pentru naŃionalităŃi; anularea
legislaŃiei şcolare ale lui Apponyi; sistarea proceselor de presă; recunoaşterea oficială a P.N.R162.
Este de remarcat faptul că Alexandru Vaida-Voevod, cel mai apropiat discipol al lui Aurel
C.Popovici, considera, la fel ca şi prietenul său, satisfacerea acestor doleanŃe numai o etapă
intermediară, un modus vivendi, până la soluŃionarea definitivă a problemei naŃionalităŃilor163. La 18
februarie, Alexandru Vaida-Voevod comunică şefului cancelariei militare de la Belvedere, contele
Bardolff, conŃinutul memoriului românesc164. Tratativele pe marginea documentului menŃionat s-au
desfăşurat între Alexandru Vaida-Voevod, Teodor Mihali şi Valeriu Branişte, din partea „clubului
naŃionalităŃilor” din parlamentul Ungariei cu Khuen-Hédrerváry, viitor prim ministru şi Tiszá
István, ministru de interne în guvernul format în urma alegerilor din iunie 1910. Oferta românească
nu a fost acceptată165. Pentru români momentul nu era tocmai potrivit pentru a putea să-şi impună
punctele de vedere. Conducerea P.N.R. trebuia să facă faŃă criticilor Tribunei şi dizidenŃei „tinerilor
oŃeliŃi,” în timp ce alegerile din acel an au reprezentat un adevărat eşec pentru candidaŃii
naŃionalişti.
Noul guvern, rezultat din alegerile din iunie 1910, reia tratativele, de această dată cu Ioan
Mihu, avocat din Orăştie, un român moderat, adept al revizuirii programului politic din 1881, prin
renunŃarea la postulatul autonomiei Transilvaniei şi al recunoaşterii pactului dualist, fără funcŃii în
structurile de conducere ale Partidului NaŃional Român166. Alegerea pe care a făcut-o Tiszá în
persoana acestui român cumsecade, dar lipsit de experienŃă politică, era mai degrabă un mesaj
adresat Vienei, Bucureştiului şi Berlinului asupra bunelor intenŃii faŃă de români a noului guvern şi
o încercare de abatere a atenŃiei naŃiunii române de la căi mai puŃin ortodoxe de afirmare a
revendicărilor naŃionale.
La solicitarea lui Tiszá, Ioan Mihu se întâlneşte cu acesta, la 23 iulie 1910 iar două zile mai
târziu, la 25 iulie, cu primul ministru al noului guvern, Khuen-Héderváry. Conştient de res-
159
Alexandru Vaida-Voevod, Memorii., vol.I, p.48. InformaŃia i-a fost comunicată de I.I.C.Brătianu cu ocazia vizitei
acestuia la Viena, în 1909.
160
Mihai RacoviŃan, op.cit., p. 64-67.
161
Ibidem, p. 64.
162
Teodor Pavel, Mişcarea românilor pentru unitate naŃională şi diplomaŃia Puterilor Centrale, vol.II, p. 103.
163
Mihai RacoviŃan, op.cit., p. 64.
164
Teodor Pavel, , Mişcarea românilor pentru unitate naŃională şi diplomaŃia Puterilor Centrale, vol.II, p. 103.
165
Tratativele s-au desfăşurat între 26 şi 29 martie 1910. Vezi: Mihai RacoviŃan, op.cit., p. 64.
166
Dr.Ioan Mihu, Spicuiri din gândurile mele politice, culturale, economice (studiu biografic de Prof. Silviu Dragomir),
Tiparul Tipografiei Arhidiecezani, Sibiu, 1938, p. XXXIII.
196
ponsabilitatea pe care şi-o asuma, Mihu îi informează despre aceste întâlniri preliminare pe mai
mulŃi oameni politici şi pe conducători ai celor două biserici româneşti, solicitându-le punctele lor
de vedere în legătură cu doleanŃele naŃiunii, ca bază de purtare a tratativelor167. La 16 august îi scria
în acest sens şi lui Alexandru Vaida-Voevod, pe care Mihu îl ştia în bune raporturi cu moştenitorul
tronului, cu Aurel C.Popovici şi cu factori politici de la Bucureşti, cu rugămintea de a-i informa
despre acŃiunea iniŃiată de guvernul maghiar. Peste alte câteva zile, la 21 august, s-a desfăşurat o
întrunire organizată de Vasile Goldiş, la care au participat Ioan Mihu, Vasile Goldiş, Iuliu Maniu,
Valeriu Branişte, Aurel Vlad, Ştefan Cicio Pop şi Emilian Ungureanu. În urma unor largi consultări,
Vasile Goldiş şi Iuliu Maniu redactează un memoriu în 23 de puncte, care avea menirea să
reprezinte punctul de pornire al tratativelor româno-maghiare. Documentul era o sinteză a
doleanŃelor româneşti exprimate de-a lungul timpului în programele lor politice, conferinŃe
naŃionale, literatura social-politică sau în presă. Deşi concepte precum autonomia Transilvaniei sau
federalismul pe criterii naŃionale nu sunt menŃionate, printre cele 23 de puncte românii solicitau
recunoaşterea existenŃei Partidului NaŃional, lărgirea bazei electorale; asigurarea pentru români a
cincizeci de cercuri electorale, funcŃionari români în teritoriile româneşti, dreptul la folosirea limbii
române în forurile administrative, şcoli, justiŃie, respectarea Legii naŃionalităŃilor în litera şi spiritul
ei, sprijin statului în domeniul economic, bisericesc, şcolar, încetarea politicilor de asimilare forŃată
sau, chiar, dreptul de folosire al tricolorului românesc168.
Memoriul a fost înaintat la 13 septembrie 1910 lui Tiszá şi lui Khuen-Hédrerváry. Deşi se
plasau sub Memorandumul din 1892 sau programul politic adoptat de Congresul naŃionalităŃilor din
august 1895, cele 23 puncte ale memoriului erau cu mult peste aşteptările celor doi. La 23
septembrie, invitat de Tisza la reşedinŃa sa de pe domeniul familiei de la Geszt, Ioan Mihu a avut
„surpriza dureroasă”169să afle că propunerile româneşti nu pot fi acceptate. Deşi Vasile Goldiş, Iuliu
Maniu şi Alexandru Vlad, în consfătuirea de la Vinerea, se pronunŃă pentru continuarea tratativelor,
la 1 octombrie Tiszá István anunŃă sistarea discuŃiilor şi amânarea lor pentru „timpuri mai bune”170.
La 27 octombrie şi Khuen-Hédrerváry îi înaintează lui Mihu o scrisoare cu un conŃinut similar. În
faŃa acestor eşecuri, Ioan Mihu ia hotărârea de a se retrage. În 10 decembrie 1910 pleacă la
Bucureşti, sub acoperirea formală de a lua parte la şedinŃa Consiliului de administraŃie al Muntelui
de Pietate. Aici are convorbiri cu Ionel Brătianu, Take Ionescu, Nicu Filipescu, Victor Babeş,
Corneliu Diaconovici şi Aurel C.Popovici, informându-i despre demersurile întreprinse în lunile
precedente. ToŃi au aprobat acŃiunea lui Mihu171. Acesta nota, oarecum surprins, că s-a mirat mult
că nici Aurel C.Popovici, cunoscut pentru legăturile sale cu Viena, nu a contestat principial
necesitatea unei înŃelegeri acceptabile „care în prezent – era de părere Aurel C.Popovici – ne-ar fi
de folos, iar pentru viitor nu ar prejudicia cu nimic”172. În cursul vizitei la Bucureşti, Mihu a fost
primit în audienŃă de regele Carol, care s-a declarat de acord cu gestul lui Tiszá de iniŃiere a
tratativelor. La 20 decembrie 1910, într-o a treia convorbire cu Tiszá, Mihu îi transmite felicitările
regelui Carol pentru iniŃiativă173. Mesajul regelui era să se reia tratativele, care au fost prea repede
abandonate.
În urma întrevederii cu Ioan Mihu la Bucureşti, Aurel C.Popovici îşi formulează punctele de
vedere asupra stadiului raporturilor româno-maghiare după eşuarea tratativelor din 1910-1911, într-
167
Dr.Ioan Mihu, op.cit., p.27 şi urm; Liviu Maior, Mişcarea naŃională românească din Transilvania. 1900-1914,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986 ; Vasile Goldiş, CorespondenŃă (1888-1934). Scrisori trimise, vol.I, EdiŃie îngrijită,
studiu introductiv, note şi comunicări de Gheorghe Sora, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p.58; Vasile Netea, Spre
unitatea statală a poporului român. Legături politice şi culturale între anii 1859-1918, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p.498-499; Mihai RacoviŃan, op.cit., p.65-68; Alexandru Vaida – Voevod, op.cit., IV,
1998, p.46-53; Sever Bocu, Drumuri şi răscruci, vol.II, partea I, p .357-359.
168
Ioan Mihu, op.cit., p.159-164.
169
Ibidem, p. 47.
170
Ibidem, p. 57
171
Ibidem, p. 79-80.
172
Ibidem, p. 80.
173
Ibidem, p.86. Vezi şi: Vasile Netea, op.cit., p.499; Erdély története, (Istoria Transilvaniei), III Kötet (vol.III),
Academia Kiado, Budapest, 1986, p. 1682.
197
o amplă corespondenŃă preluată de Românul din ziarul vienez Oesterreichische Rundschau,
intitulată „Maghiarii şi românii”174. Aurel C.Popovici constata, încă de la începutul articolului, că
„dreptatea este întotdeauna de partea învingătorilor”175. Alegerile din vara anului 1910 au fost
manipulate prin forŃă, conducând la zdrobirea naŃionalităŃilor şi împingerea lor, din nou, în opoziŃie
faŃă de guvernul Khuen- Hédrerváry. Popovici declară că a fost surprins de faptul că, în acele
condiŃii, Tiszá István a lansat apelul concilierii cu românii. El face o paralelă între politica austriacă
faŃă de cehi şi cea a maghiarilor faŃă de românii din Ungaria, afirmând că pentru monarhie
rezolvarea diferendului cu românii este de cea mai mare importanŃă, căci „cehii au în poloni, ruteni,
sloveni numai o rezervă platonică, românii noştri însă au în Regatul român un sprijin moral de cu
totul altă natură. România are lipsă de o puternică monarhie habsburgică, dar şi monarhia noastră
are lipsă de Regatul român, ea are lipsă de simpatia întregii românimi, care are pentru existenŃa
monarhiei noastre dunărene cel puŃin aceeaşi însemnătate ca şi elementul maghiar”176. Popovici se
întreabă de ce Tiszá, după represiunile din campania electorală, oferea românilor ramura de măslin
a împăcării? El răspunde prin cuvintele aceluiaşi Tiszá: „pentru-că românii şi maghiarii sunt avizaŃi
să trăiască împreună, ca fraŃii, în mijlocul oceanului slav…”177 Pornind de la aceste afirmaŃii,
Popovici îşi informa cititorii austrieci ai ziarului Oesterreichische Runschau despre tratativele
purtate prin moderatul Mihu şi despre eşuarea lor, cu toată legitimitatea pretenŃiilor româneşti. O
pace cinstită şi durabilă, conchide Aurel C.Popovici, o va putea încheia acel guvern care va înceta
politica de maghiarizare şi va acorda naŃionalităŃilor libertate deplină în dezvoltarea lor culturală şi
naŃională în cadrele statului178.
În anul 1912, la insistenŃele Bucureştiului, Vienei şi Berlinului, tratativele româno-maghiare
vor continua, fără prea multă convingere din partea ambelor părŃi. Ele au fost reluate cu mai multă
fermitate în 1913 – 1914, după venirea la conducerea guvernului a lui Tiszá István. În această fază a
lor, Aurel C.Popovici, care în 1912 se stabileşte la Viena, fiind mai aproape de scena vieŃii politice
din Austro-Ungaria, va avea un rol sporit.
Aurel C.Popovici îşi exprimase opiniile despre posibilitatea căilor de reconciliere româno-
maghiare în două cărŃi publicate în 1894 şi 1905. Este vorba de mai puŃin cunoscuta Cestiunea
naŃională şi modurile soluŃionării sale în Ungaria şi de opera sa fundamentală Stat şi naŃiune.
Statele Unite ale Austriei – Mari. De asemenea, părerile sale despre criza dualismului austro-ungar
au format domeniul predilect al articolelor publicate în presa românească, austriacă şi germană.
ReŃinem aici câteva propoziŃii esenŃiale pentru înŃelegerea gândirii şi acŃiunii sale legate de
tratativele cu guvernele maghiare în anii 1910-1914.
Popovici era de părere că nerezolvarea problemei naŃionale în Ungaria înseamnă un factor
de dezagregare a monarhiei austro-ungare. SoluŃia pe care o propune este federalizarea central –
europeană pe baza criteriului naŃional şi a deplinei egalităŃi între statele componente ale federaŃiei.
În cadrul Ungariei dualiste, până la impunerea principiului federalizării, se poate realiza numai un
modus vivendi bazat pe recunoaşterea de către guvernanŃii maghiari a existenŃei naŃionalităŃilor şi a
creării unui cadru legislativ, politic, cultural şi administrativ de afirmare a individualităŃii fiecărui
popor component al Ungariei179. Din această perspectivă rezultă necesitatea şi legitimitatea
tratativelor cu românii. Din punctul de vedere românesc, aşezat pe acŃiunea principiului naŃional,
revendicarea autonomiei naŃionale va da conŃinut acestui modus vivendi180.
După cum am putut constata, autonomia Transilvaniei nu apare printre revendicările
româneşti din cursul tratativelor chiar pentru faptul că ar fi blocat din start orice dialog. Aurel
C.Popovici face şi el pasul înapoi faŃă de poziŃiile principiale pe care se situase în 1894. În contact
permanent cu fruntaşii naŃionali din Ardeal, Aurel C.Popovici, care a exprimat opinii ferme despre
174
Aurel C.Popovici, Maghiarii şi românii, în „Românul”, an I, 1911, nr.62, 17/30 martie, p.2-3; Idem, an I, 1911, nr.64,
19 martie/1 aprilie, p.3; Idem, an I, 1911, nr.67, 23 martie/5 aprilie, p. 2.
175
Ibidem.
176
Ibidem
177
Ibidem
178
Idem, an I, 1911, nr.67, 23 martie/5 aprilie, p. 2.
179
Aurel C.Popovici, Cestiunea naŃionalităŃilor…, p. 25 şi urm.
180
Ibidem, p. 29.
198
„disciplina de partid”181 pe care socotea că trebuie să o respecte toŃi românii angrenaŃi în lupta
politică naŃională, era, la rândul său, un om al consensului. La Viena casa lui devenise un punct de
întâlnire al deputaŃilor, ziariştilor şi ai oamenilor politici ai imperiului. De aici întreŃinea o intensă
corespondenŃă cu Valeriu Branişte, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida -Voevod şi alŃi fruntaşi ai
politicii româneşti din Transilvania şi Ungaria.
Reluarea tratativelor de către contele Tiszá, ajuns prim minstru al Ungariei în vara nului
1913, avea loc într-un context internaŃional deosebit de tensionat. Se poate afirma, din perspectiva
istoriei, că imperioasa nevoie a păcii interne în plină criză balcanică şi în preajma războiului ce
bătea la porŃile Europei, a fost impulsul ce l-a determinat pe Tiszá, să încerce perfectarea unei
înŃelegeri cu românii.
La baza noii runde de tratative au stat, de această dată, nu mai puŃin de 52 postulate
formulate de partea română, pe baza programului ConferinŃei naŃionale a P.N.R. din ianuarie
1905182. Ele au fost elaborate de o comisie de zece fruntaşi ai PNR, aleşi de Comitetul executiv cu
misiunea de a stabili memoriul de revendicări şi de a urmări desfăşurarea tratativelor. Iuliu Maniu,
Teodor Mihali şi Valeriu Branişte, pe baza pachetului revendicativ românesc, încep tratativele
oficiale cu guvernul maghiar la 14 ianuarie 1913. Ele au continuat, cu intermitenŃe, pe tot parcursul
anului 1913 şi la începutul anului 1914. Tratativele s-au dovedit lungi şi anevoioase, deoarece
poziŃiile de pe care au fost duse, s-au dovedit ireconciliabile. Pe de o parte, Tiszá István era aşezat
temeinic pe platforma rigidă a maghiarismului. De altfel, declaraŃiile sale publice şi acŃiunea
practică pe planul guvernării, îl definesc nu atât om al concilierii, cât ma degrabă reprezentantul
clasei politice care a făurit şi a căutat să impună, până la ultimele sale consecinŃe, Ungaria dualistă,
caracterizat printr-o atitudine intransigentă faŃă de orice pericol reprezentat de naŃionalităŃile
nemulŃumite din monarhie. „Noi trebuie să Ńinem cu tărie şi severitate inexorabilă, nu numai la
unitatea şi integritatea , ci şi la caracterul naŃional al statului maghiar” – sublinia contele Tiszá într-
un discurs, la Oradea, în martie 1910, continuând cu afirmaŃia după care atunci când este vorba de
unitatea politică a naŃiunii maghiare – „nu ne este permis să cedăm nici un capăt de aŃă”183. Pe de
altă parte, scepticismul privind rezultatele pozitive ale demersului conciliator era prezent şi în sânul
fruntaşilor Partidului NaŃional Român, având la temelie o lungă experienŃă politică în cadrul
Ungariei dualiste. Valeriu Branişte, unul dintre delegaŃii români la tratativre, referindu-se la
conflictul naŃional din Ungaria, remarca existenŃa a doi poli opuşi. Unul cantonat în sfera politicii
guvernamentale, care nu concepea să renunŃe la ideea statului naŃional unitar maghiar iar cel de al
doilea, reprezentat de partidele naŃionale nemaghiare, care Ńineau cu tot atâta înverşunare la dreptul
naŃionalităŃilor la deplina libertate în toate domeniile vieŃii publice. Antagonismul ireconciliabil
între cele două poziŃii excludea orice posibilitate de înŃelegere la nivel guvernamental. Ideea statului
unitar maghiar şi a naŃiunii politice maghiare, reprezenta stavila ce trebuia înlăturată, pentru că
desfiinŃarea celui de al doilea pol, cel al naŃionalităŃilor, s-a dovedit o himeră, conchidea Valeriu
Branişte într-un editorial din 17/30 ianuarie 1913 din Drapelul184.
În ultimele luni ale anului 1913 tratativele maghiaro-române intră într-o fază decisivă.
Documente din arhivele vieneze, valorificate de istoriografia română în ultimele două decenii, scot
în evidenŃă atenŃia pe care o acorda arhiducele Franz Ferdinand tratativelor lui Tiszá cu românii.
Dintr-un raport al şefului cancelariei militare a arhiducelui rezulta că, în această fază a tratativelor,
cele 52 de propuneri iniŃiale formulate de partea română au fost condensate în 11 postulate
minimale, de la care nu se putea ceda mai mult, predate în scris lui Tiszá. Ele vizau probleme
politico-naŃionale, şcolare, religioase, administrativ-juridice şi economice. La solicitarea lui Tiszá,
din platforma iniŃială s-au renunŃat la punctele fundamentale care priveau baza constituŃională a
regimului dualist, cum ar fi recunoaşterea autonomiei naŃiunii române, a limbii române ca limbă
181
Aurel C.Popovici, Disciplina de partid, în „Românul”, I, nr.267, 6/19 decembrie 1911, p.3 şi nr.268, 3/21 decembrie
1911, p. 1-2.
182
T.V.PăcăŃian, op.cit., vol.III, p.165-174; Ştefan Pascu, Marea Adunare NaŃională de la Alba Iulia, încununarea ideii,
a tendinŃelor şi a luptelor de unitate a poporului român, Cluj, 1980, p. 243.
183
Discursurile contelui Ştefan Tiszáa (1893-1914), Budapesta, << f.a.>>, p. 23.
184
Valeriu Branişte, De la Blaj la Alba Iulia. Articole politice, Editura Facla, Timişoara, 1980, p. 290-291.
199
oficială a statului, alături de cea maghiară. Au rămas în discuŃie solicitări privind asigurarea
învăŃământului elementar, secundar şi superior – inclusiv universitate în limba română; garantarea
autonomiei bisericii ortodoxe şi a celei greco-catolice; sprijin material din partea statului pentru
confesiunile româneşti, în aceeaşi măsură ca pentru celelalte confesiuni; scoaterea parohiilor greco-
catolice româneşti de sub jurisdicŃia recent înfiinŃatei dieceze de la Hajdudorog, cu limba liturgică
maghiară şi retrocedarea lor episcopatelor româneşti185: încetarea persecuŃiilor împotriva ziarelor
româneşti; aplicarea şi pentru români a libertăŃilor de întrunire şi asociere, garantate prin lege;
recunoaşterea de jure a Partidului NaŃional Român şi retragerea tuturor dispoziŃiilor administrative
luate împotriva lui; folosirea limbii române în administraŃie şi justiŃie în zonele cu populaŃie
preponderent românească; statul să asigure şi românilor, în aceeaşi măsură ca şi maghiarilor, sprijin
pentru propăşirea economică; încetarea acŃiunilor de colonizare maghiară în zonele locuite de
români; funcŃionari români în teritoriile româneşti şi, în fine, asigurarea pentru români a unui
număr de mandate parlamentare în conformitate cu procentul de 16% pe care îl reprezentau în
populaŃia regatului186.
După cum se poate constata, doleanŃele româneşti aveau un caracter moderat şi defensiv. Ele
erau considerate indispensabile conservării fiinŃei naŃionale.
În mod surprinzător, în această fază a tratativelor, din observator şi consilier al prietenilor
săi mandataŃi de Comitetul executiv pentru negocierile cu guvernul maghiar, Aurel C.Popovici este
prins şi el în vârtejul evenimentelor. La 11/24 noiembrie 1913 îl informa de la Viena pe Teodor
Mihali că a fost contactat de un emisar al primului ministru Tiszá pentru perfectarea unei
întâlniri187. Încă delegaŃii români nu îi prezentaseră lui Tiszá propunerile minimale. Popovici dorea
să le revadă. Era de părere că ar mai trebui adăugate unele lucruri. Ce anume, aflăm din scrisoarea
adresată lui Valeriu Branişte în 13/26 noiembrie. Popovici le solicita fruntaşior români să pretindă
un post de ministru fără portofoliu iar dacă Tiszá nu va fi de acord, cel puŃin un secretar de stat la
culte şi câte un consilier la ministerele de interne şi agricultură188.
Într-adevăr, înainte ca lista cu postulatele minimale româneşti să-i fie înaintată, Tiszá vine la
Viena şi îl invită pe exilatul român la o întrevedere care a durat trei ore. „Noi, care stam aproape de
Aurel C.Popovici – îşi amintea dr. Marius Sturza, pe atunci student în capitala imperiului – îl
sfătuisem să nu meargă la ministerul unguresc, aflându-se acolo pe teritoriu unguresc, unde
eventual putea să fie arestat, dar el nu s-a lăsat influenŃat”189.
Tiszá i-a lăsat lui Aurel C.Popovici o bună impresie, deşi nu îşi făcea prea mari iluzii privind
viitorul raporturilor româno-maghiare. Într-o scrisoare din 8 decembrie 1913, adresată persoanei
care i-a facilitat întrevederea cu Tiszá, Popovici îşi exprima totuşi speranŃa în succesul demersului
conciliator, considerându-l pe Tiszá o personalitate marcantă, un „maghiar viril, de factură veche,
caracter drept, cu care se poate ajunge mai degrabă la înŃelegere decât cu oameni fără convingeri
proprii”190. Scrisoarea ne dezvăluie crâmpeie din conŃinutul pledoariei lui Aurel C.Popovici în
compania primului ministru. Atât maghiarii cât şi românii, după cincizeci de ani de confruntări, sunt
de părere că a sosit timpul să construiască o punte peste prăpastia care îi desparte. MulŃi români
moderaŃi s-ar mulŃumi şi cu o punte de lemn. Popovici este de părere că această punte trebuie să fie
trainică şi durabilă. Pentru acest lucru Tiszá este invitat să analizeze problema naŃionalităŃilor în
termenii în care a înŃeles-o Déak Ferencz, unul dintre principalii artizani ai dualismului. Dacă o va
face, Aurel C.Popovici îşi exprima speranŃa că Tiszá va accepta postulatele ce îi vor fi în curând
înaintate de români. Ele nu sunt nimic altceva decât aplicarea unor legi deja existente, de la sine
185
Aurel C.Popovici şi Alexandru Vaida-Voevod au reacŃionat împotriva înfiinŃării episcopiei de la Hajdudorog prin
mai multe memorii. Unul dintre ele a fost transmis la Viena abatelui Gaalen, altul, bătut la maşină de Veturia, fiica lui
Popovici, tradus în limba franceză a fost trimis Monseniorului Ghica la Roma. Vezi: Alexandru Vaida-Voevod, op.cit.,
I, p. 121-122.
186
Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, De la statul dac la statul român unitar, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1983, p. 381-382.
187
B.A.R., Msse, S 44/M XVII, Fond: Valeriu Branişte, Aurel C.Popovici către Teodor Mihali, 24 noiembrie 1913.
188
Ibidem., S43(6)/MXVII, Fond: Valeriu Branişte, scrisoarea din 13/26 noiembrie 1913.
189
Dr.Marius Sturza, op.cit., în „Patria”, V, nr.167, 5 august 1923, p. 2.
190
A.N.- D.J.Sb., Fond: Alexandru Vaida-Voevod, dosar 3, scrisoare din 8 decembrie 1913, p. 1.
200
înŃelese într-un stat de drept. Dacă se va ajunge la această înŃelegere între Partidul NaŃional şi
partidul de guvernământ, atunci trebuie să se tragă vălul uitării peste toate neînŃelegerile de până
acum191. Cu toate acestea, contele Tiszá, supus unei puternice presiuni din partea propriei opoziŃii şi
încorsetat în concepŃiile sale ideologice, nu a găsit soluŃii integral pozitive pentru nici unul din cele
unsprezece „puncte minimale”, înlocuindu-le cu acceptări parŃiale, condiŃionări sau refuzuri. Astfel,
contele Tiszá nu putea să acorde învăŃământ superior în limba română; ajutorul material pentru
confesiunile românilor era condiŃionat de loialitate faŃă de politica statului; scoaterea parohiilor
româneşti de sub jurisdicŃia diocezei din Hajdudorog era condiŃionată de încetarea prealabilă a
agitaŃiilor româneşti împotriva acestei episcopii; renunŃarea la prigonirea presei româneşti se va face
după abŃinerea acesteia de la agitaŃii împotriva statului maghiar; libera asociere şi întrunire urma să
fie garantată de lege numai în măsura în care nu se urmăresc scopuri „nelegale”; Partidul NaŃional
Român, considera Tiszá, nu ar mai fi necesar îndată ce ar avea loc reconcilierea româno-maghiară,
deşi Tiszá este de părere că dreptul de a-şi organiza partid propriu trebuie, totuşi, să fie recunoscut
românilor; sprijinul material pentru dezvoltarea economiei se va putea acorda numai în măsura în
care comportarea românilor nu va da prilej de neîncredere; colonizările nu puteau fi oprite, ele fiind
măsuri pur defensive, urmărind păstrarea posesiunilor maghiare în mâini maghiare; la încadrarea în
posturi a funcŃionarilor nu se poate face deosebire între maghiari şi nemaghiari; Tiszá recunoaşte că
intelectualii români ar trebui să ocupe mai multe funcŃii în stat; în privinŃa reprezentării
proporŃionale în parlament, acest lucru se va putea face cu timpul, pe măsura înaintării în cultură a
poporului român pentru a corespunde „censului pe intelectuali” care va spori de la sine numărul
deputaŃilor români în parlament192.
Aceste refuzuri sau amendamente la „propunerile minimale” au fost transmise în scris de
către primul ministru negociatorilor români. Alexandru Vaida-Voevod le traduce în limbile
germană şi română. Un exemplar ia drumul cancelariei militare a arhiducelui Franz Ferdinand,
altele sunt duse de acelaşi Vaida -Voevod la Bucureşti şi înmânate contelui Czernin, ambasadorul
Vienei în capitala României şi lui I.I.C.Brătianu. Aici, prietenul lui Aurel C.Popovici se întâlneşte
cu Czernin, Brătianu, von dem Busche, informându-i asupra mersului tratativelor193. Tot aici îl
găseşte telegrama lui Aurel C.Popovici, care îl chema de urgenŃă la Viena. Amândoi fuseseră
chemaŃi în audienŃă la Franz Ferdinand. Drept urmare, Alexandru Vaida-Voevod părăseşte
Bucureştiul, îndreptându-se spre Viena, via Craiova. Acolo colonelul Bardolff îi conduce la
arhiducele Franz Ferdinand194. Ei au căutat să-l determine pe Franz Ferdinand să înŃeleagă tactica
lui Tiszá de tergiversări şi diversiuni menite să arunce praf în ochii opiniei publice europene cu
privire la bunele sale intenŃii195. A fost ultima audienŃă a celor doi români la moştenitorul tronului
habsburgic. Ea a avut loc la 16 februarie 1914. În aceeaşi noapte Alexandru Vaida-Voevod pleacă
la Budapesta unde, a doua zi, la 17 februarie, membrii Comitetului executiv al P.N.R. şi delegaŃi din
comitatele Transilvaniei hotărăsc respingerea propunerilor lui Tiszá şi încetarea tratativelor.
Peste numai câteva zile, la 21 februarie 1914, Aurel C.Popovici îi trimite lui Alexandru
Vaida-Voevod, în calitatea de deputat naŃionalist român în parlamentul de la Budapesta, o amplă
epistolă în care îşi exprimă punctele de vedere în legătură cu tratativele recent încheiate şi cu
atitudinea pe care parlamentarii români ar trebui să o adopte în cadrul dezbaterilor parlamentare ce
urmau să se declanşeze pe această temă196. Scrisoarea are valoarea unui veritabil document istoric,
reflectând punctele de vedere româneşti şi obiecŃiile manifestate de partea maghiară. De asemenea,
se regăsesc sintetizate aici opiniile lui Popovici în privinŃa diferendului româno-maghiar şi a
tratativelor eşuate.
191
A.N.- D.J.Sb., Fond: Alexandru Vaida-Voevod, dosar 3, scrisoare din 8 decembrie 1913, p. 1.
192
Ibidem, p. 381-382.
193
Alexandru Vaida-Voevod, op.cit., IV, p. 53.
194
Ibidem, p. 46.
195
Ibidem, p. 52-53.
196
Vasile Crişan, Tratativele româno-maghiare din anii 1913-1914 văzute de Aurel C .Popovici, într-un document
inedit, în „SargeŃia”, XXVI/2, A.M.D., 1995-1996, p. 307-3016. Originalul documentului se găseşte la A.N.- D.J.Sb.,
Fond: Alexandru Vaida – Voevod , pachet 1, nr.4, Scrisoarea din 22 februarie 1914.
201
În esenŃă, Aurel C.Popovici este de părere că scopul luptei naŃionalităŃilor din Ungaria este
pacea şi buna înŃelegere iar nu înfruntarea şi victoria unora asupra altora. Cu atât mai mult cu cât
între naŃiunile maghiară şi română există o profundă comunitate de interese. Patimile oarbe care
înteŃesc vrajba nu au ce căuta pe scena politică, ele trebuind înlocuite cu raŃiunea, într-o nobilă
rivalitate de principii. „În chestiunea naŃionalităŃilor unei Ńări nu sunt decât două moduri de
dezlegare: sau contopirea lor etnică într-o naŃiune, sau contopirea lor politică cu statul, deci crearea
unei naŃiuni politice”197. Contopirea etnică, spune Popovici, este echivalentul asimilării şi dispariŃiei
unei etnii, o întreprindere dură, dificilă, costisitoare şi de lungă durată, care se dovedeşte o
imposibilitate acolo unde naŃiunile au atins pragul conştiinŃei propriei identităŃi. Prin urmare, orice
politică înŃeleaptă trebuie să Ńină seama de aceste considerente. De aici derivă necesitatea
imperioasă a concilierii. Din păcate – amintea Popovici – nici guvernele ungureşti, nici opoziŃia
naŃionalistă maghiară nu dădeau dovadă de înŃelegerea căilor greşite pe care le urmau în politica
faŃă de naŃionalităŃi. Analiza pe care o face Aurel C.Popovici vizează atât punctele de vedere
guvernamentale, cât şi atitudinea opoziŃiei de diferite orientări faŃă de propunerile româneşti. O
seamă de argumente din experienŃa istorică europeană sunt aduse de Popovici pentru a demonstra
imposibilitatea deznaŃionalizării prin forŃă. Concluzia firească pe care o desprinde este aceea că
statul maghiar trebuie să înlocuiască politica de asimilare şi maghiarizare, cu orice preŃ şi prin orice
mijloace, cu asimilarea naŃionalităŃilor cu statul; prin respectarea individualităŃii lor naŃionale,
recunoaşterea dreptului lor la existenŃă, a organizării învăŃământului în limba naŃională, inclusiv al
celui secundar şi universitar, a dreptului la limbă şi cultură românească. Pe această cale, cea a
recunoaşterii şi asigurării cadrului legislativ, a condiŃiilor economice, culturale şi morale de
propăşire a naŃiunii române, guvernanŃii vor putea să realizeze obiectivul supravieŃuirii conceptului
de naŃiune politică maghiară şi să salveze unitatea statului: „Dacă vreŃi ca noi, împreună cu
dumneavoastră – scria Aurel C.Popovici – să ne simŃim o unitate politică, atunci trebuie să ne
recunoaşteŃi ceea ce suntem de fapt: o naŃiune care trăieşte cu Dv. în comunitatea politică a
aceluiaşi stat. Numai recunoscând Dv. realitatea vie, adică calitatea noastră de naŃiune română în
Ungaria, vom putea alcătui cu Dv. [şi] cu celelalte naŃiuni, o entitate politică ungară. Până atunci
nu”198. Această „asimilare a naŃionalităŃilor cu statul”199 ar deveni posibilă, în concepŃia lui
Popovici, în condiŃiile în care statul manifestă înŃelegere, maleabilitate, solicitudine, dragoste şi
respect pentru existenŃa naŃionalităŃilor, materializate în largi libertăŃi care să le faciliteze păstrarea
specificului naŃional, a individualităŃii lor. O astfel de politică ar conduce în timp la înlăturarea
barierelor psihologice şi morale ce separă naŃionalităŃile, la înlocuirea reflexelor de respingere a
dialogului cu cele de apropiere şi convieŃuire, pe bază de egalitate, în cadrele statului protector al
tuturora, pentru că, dacă încetează cauza luptelor naŃionale este inevitabil să înceteze şi efectul,
adică învrăjbirea, revolta permanentă a celor ce se simt agresate în fibra lor naŃională. Aşa s-a
întâmplat şi cu luptele religioase atunci când a triumfat principiul libertăŃii conştiinŃei.
Pe Aurel C.Popovici îl preocupa, în contextul analizei învăŃămintelor ce se puteau trage din
eşuarea tratativelor de conciliere, posibilitatea armonizării sentimentului naŃional cu apartenenŃa la
un stat multinaŃional. Modelul teoretic pe care îl elaborează şi pe care îl propune drept bază de
discuŃii în vederea unei viitoare reconcilieri cu guvernul şi cu naŃiunea maghiară, are o structură
bipolară. Pe de o parte, se punea problema acceptării de către români a conceptului de naŃiune
politică maghiară, atât de drag politicienilor Ungariei dualiste, concomitent cu recunoaşterea de
către aceştia a necesităŃii creării unui cadru constituŃional care să asigure libera dezvoltare a
naŃionalităŃilor nemaghiare. Pe de altă parte, însuşi conceptul de naŃiune politică este investit de
Popovici cu sensuri noi, diferite de înŃelesul curent al termenului. El concepe naŃiunea politică drept
o uniune liber consimŃită de comunităŃi naŃionale, bine definite etnic, politic, administrativ-
teritorial, moral, religios şi cultural, cu drepturi şi libertăŃi consfiŃite în legislaŃia statului, pe bază de
egalitate şi armonie într-un stat multinaŃional şi totuşi unitar. Exemplul edificator care i-a inspirat
modelul era ElveŃia, unde existenŃa a trei naŃionalităŃi, cu pondere demografică diferită (germani,
197
Apud: Vasile Crişan, op.cit., p. 303.
198
A.N.- D.J.Sb., Fond: Alexandru Vaida – Voevod, dosar 3, scrisoarea din 22 februarie 1914.
199
Ibidem.
202
francezi, italieni), organizate pe baza autonomiei cantonale, nu îi împiedicau pe elveŃieni să se simtă
membri ai aceleiaşi naŃiuni şi cetăŃeni ai unui stat suveran, fără tendinŃe centrifuge şi fără manifes-
tări de supremaŃie a unei naŃionalităŃi asupra altora.
Această paradigmă era total diferită faŃă de ideologia care stătea la baza abordării proble-
maticii naŃionalităŃilor de către guvernanŃii maghiari, doctrină elaborată de baronul Eötvöş Jözsef
încă din perioada pregătirii pactului dualist. Ea pleca de la imperativul integrării indivizilor,
indiferent de apartenenŃa lor naŃională, în cadrele naŃiunii politice şi a statului naŃional unitar
maghiar. Cu multă acribie, Eötvöş caută să acrediteze ideea că spiritul veacului, izvorât din
revoluŃia franceză şi acŃionând până la ultimele sale consecinŃe, impunea rezolvarea problemei
naŃionale pe baza asigurării libertăŃii şi egalităŃii în drepturi a fiecărui individ iar nu pe baze etnice
în profil teritorial200.
Ideile lui Eötvöş îi erau cunoscute lui Aurel C.Popovici şi fuseseră analizate critic în cartea
sa „Stat şi naŃiune. Statele Unite ale Austriei – Mari”. Popovici îi recunoştea autorului clarviziunea
şi spiritul profetic, atunci când atrăgea atenŃia conaŃionalilor săi asupra gravităŃii problemei
naŃionale în Ungaria şi a pericolelor ce pândeau statul dacă va adopta calea rezolvării ei prin forŃă şi
prin centralism excesiv. În consecinŃă, susŃine Aurel C.Popovici, atât Legea naŃionalităŃilor din 1868
cât şi celelalte alcătuiri legislative ale Ungariei dualiste construite pe principiile expuse de Eötvöş şi
contorsionate apoi de urmaşii săi la guvernare, au fost şi sunt combătute de fruntaşii mişcării
naŃionale române deoarece rezultatul aplicării lor în practica vieŃii politice a Ungariei a ilustrat
absurditatea teoriei individualiste în chestiunea naŃională, generatoare a politicilor şoviniste de
deznaŃionalizare.
Aurel C.Popovici încă mai credea, la data eşuării tratativelor, în posibilitatea înfăptuirii
obiectivelor şi programelor naŃionale româneşti în cadrele monarhiei habsburgice, bineînŃeles, în
condiŃiile reformării sale din temelii pe baze federaliste. Totodată, Popovici are în vedere şi
posibilitatea realizării aspiraŃiilor naŃionale prin desprindere de Ungaria dualistă şi unire cu
România. Ideea, ocolită cu grijă sau numai subînŃeleasă în lucrările sale dedicate tiparului,
răbufneşte direct în scrisoarea adresată lui Alexandru Vaida-Voevod: „Nici un guvern din lume nu
ne poate dicta nouă ce concepŃiune să avem noi despre unitatea naŃională. Iar dacă cereŃi românilor
să se considere membri ai naŃiunii maghiare - ceea ce ei nu sunt şi nu vor să fie - Dv. îi siliŃi să
aspire la o altă unitate naŃională, la unitatea tuturor românilor care este în orice caz o idee mai
logică şi mai firească”201. Nu peste multă vreme acesta se va dovedi drumul pe care va păşi naŃiunea
română din monarhia dualistă.
Deşi statutul juridic, acela de exilat, nu îi permitea să aibă un rol politic în viaŃa românilor
din Ungaria pe măsura calităŃilor şi dorinŃei sale, Aurel C.Popovici s-a implicat, cu pasiunea ce-i
caracteriza personalitatea, în evenimentele care au jalonat istoria timpului său. A fost cutia de
rezonanŃă a frământărilor şi neliniştilor româneşti.
Epilogul acestor ani de pertractări româno-maghiare s-a derulat în Camera deputaŃilor din
Parlamentul Ungariei, la 20 martie 1914, când Alexandru Vaida-Voevod, bazându-se şi pe
argumentele lui Aurel C.Popovici, într-un memorabil discurs, expune geneza, mersul tratativelor şi
motivarea respingerii concesiilor făcute de Tiszá202.
9. Aurel C. Popovici – ziaristul
Personalitatea complexă a lui Aurel C.Popovici ar fi incomplet relevată fără a aminti, în

câteva coordonate, activitatea sa de ziarist şi publicist. Cu atât mai mult, cu cât, după stabilirea sa la
Bucureşti, spre acest domeniu de activitate îşi va cantona prioritar preocupările.
În vremea tinereŃii sale, mirajul luptei cu condeiul în slujba ideii naŃionale, în paginile
puŃinelor ziare româneşti din Ardeal, reprezenta o atracŃie irezistibilă. „Publicist, gazetar – îşi
200
Br. Eötvös Jozsef, Chestiunea de naŃionalitate, p. 126-127; 129-134.
201
A.N.- D.J.Sb., Fond: Alexandru Vaida – Voevod, dosar 3, scrisoarea din 22 februarie 1914.
202
Alexandru Vaida – Voevod, op.cit., IV, p. 56-57.
203
amintea Sever Bocu – era identic cu un om cu credinŃe mari, profunde. De aici extraordinara stimă
pe care poporul nostru o avea faŃă de redactori . Redactorul în ochii lui era un apostol, un prieten al
lui, căruia el i se putea dărui pe deantregul.”203 La rândul său, Valeriu Branişte, rememorând
începuturile sale ziaristice, care coincid cu cele ale lui Popovici, nota că s-a avântat în ziaristica
politică din entuziasm tineresc. Scria numai din inimă, din sentiment, crezând sincer că aceasta
poate Ńine loc de ştiinŃa şi arta ce guvernează rosturile acestui domeniu de mare responsabilitate.204
Prin extrapolare, această constatare este valabilă pentru cea mai mare parte a clasei politice
româneşti din epocă. Primele încercări jurnalistice ale tânărului Popovici vor data din perioada
studiilor, fiind marcate, inevitabil, de acelaşi diletatism.
Aurel C.Popovici debutează, la fel ca marele său înaintaş şi mentor, Mihai Eminescu, în
revista Familia de la Oradea, condusă de Iosif Vulcan, pe vremea studenŃiei la Viena. Cu mare
probabilitate, mai multe corespondenŃe privind viaŃa culturală din Lugoj, din vara anului 1885,
nesemnate, îi aparŃin205. Dar, cea mai importantă contribuŃie a lui Popovici în paginile revistei
Familia este, fără îndoială, eseul „Forme şi fond în cultură” publicat în foileton pe parcursul a
unsprezece numere, începând din 7/19 septembrie 1886206.
Studiul lui Popovici ne dezvăluie preocupările tânărului student medicinist pentru proble-
matica educaŃiei şi culturii naŃionale. El reflectă, de asemenea, puternica amprentă pe care şi-a pus-
o ideologia maioresciană asupra studenŃilor români din capitala imperiului. Peste timp, însuşi Aurel
C.Popovici va recunoaşte influenŃa pe care a exercitat-o Criticile lui Titu Maiorescu asupra
studenŃilor de la „România Jună” din Viena, într-un cuvânt omagial prilejuit de aniversarea a
şaptezeci de ani de viaŃă a savantului, în 1910: „Sărbătoritul nostru jubiliar – rosteşte Popovici – a
avut în epocala sa luptă literară, puŃini susŃinători la început. Căci domnul Maiorescu se adresase cu
Criticele domniei sale la români. Dar de răspuns nu-i răspundeau românii ci democraŃi sau latinişti.
ÎnŃelegerea era grea. În afară de amicii domniei sale din Ńară, Nestorul culturii noastre nu mai
găsise ascultare decât la tinerimea română din Viena. Acolo, în centrul Imperiului Habsburgic,
tinerii români, cu minŃile lor curate, nu formau partide, nici politice, nici filologice. Ei puteau fi
primitori de adevăr. Şi l-au primit uşor şi în grabă. Căci, deşi nu vor fi înŃeles, dintr-u început,
destul de limpede ideile din Critice, ei le puteau simŃi, şi le-au simŃit puternic. Şi încet, încet, le-au
simŃit pe deplin”207.
„Forme şi fond în cultură” va fi urmat de alte articole în Familia, în cursul anilor următori,
circumscrise tematicii educaŃiei şi culturii. Astfel, „Să dăm carte poporului” îl relevă pe Popovici
preocupat de starea precară a învăŃământului românesc din şcolile poporale şi de necesitatea
educaŃiei adulŃilor prin lectura publică208.
În vara anului 1888 îl întâlnim pe Aurel C.Popovici în corespondenŃă cu Septimiu Albini.
Popovici se afla la Braşov, de unde relatează despre adunarea Reuniunii maghiare de cultură
(E.M.K.E.) ce s-a desfăşurat în acest oraş în luna august, în calitate de corespondent voluntar al
Tribunei209.
203
Sever Bocu, op.cit., p. 215.
204
Valeriu Branişte, Amintiri din închisoare…, p. 151.
205
„Familia”,an XXI, 1885, nr.33 din 18/31 august, p.394-395; Idem, nr.35 din 1/13 septembrie 1895, p.417-418.
206
Aurel C.Popovici, Forme şi fond în cultură, în „Familia”, an XXX, 1886, nr.36, p. 425-426; nr.37, p. 437-438; nr.38,
p. 449-451; nr.39, p.462-464; nr.40, p. 474-476, nr.41, p. 486-488, nr.42, p. 494-502; nr.43, p.511-514; nr.44, p. 523-
524; nr.45, p. 535-538; nr.46, p. 547-550.
207
Apud: I.Grămadă, op.cit., p. 100.
208
Aurel C.Popovici, Să dăm carte poporului. O propunere pentru români practici, în „Familia”, an XXVI, nr.8, 25
februarie/9 martie 1890, p. 85-87.
209
B.A.R. Msse, S.39(1)/CCVI, Fond Septimiu Albini, scrisoare din 9 august 1888.
204
Aflăm din aceeaşi corespondenŃă că A.C.Popovici urmărea cu atenŃie activitatea Tribunei
sibiene şi că întreŃinea legături cu România. „De câteva zile m-am întors din România şi sâmbătă
dimineaŃa voi pleca iarăşi” nota Popovici în finalul scrisorii din 8 august 1888210.
Mişcarea Replicei, urmată de procesul de la Cluj, din 30 august 1893, îl propulsează pe
Aurel C.Popovici în viaŃa politică a românilor din monarhie în calitate de lider al tinerei generaŃii.
Conducătorii mişcării naŃionale îşi puneau mari speranŃe în tânărul medicinist de la Graz.
VincenŃiu Babeş îl socotea nimerit, în 1891, să ia conducerea Luminătorului211, în timp ce Ioan
RaŃiu şi ceilalŃi fruntaşi memorandişti îl aleg în Comitetul executiv al P.N.R., în ConferinŃa
naŃională din ianuarie 1892 şi îi solicită prezenŃa la Sibiu pentru a prelua conducerea Tribunei212.
Popovici acceptă oferta şi, în vara anului 1893, se mută cu familia la Sibiu. Avea planuri mari. Ele
vizau întărirea coeziunii mişcării naŃionale în jurul conducătorilor mişcării memorandiste şi a
Tribunei. „Întreg Banatul e cu noi - îi scria Aurel C.Popovici lui Septimiu Albini, la 18 ianuarie
1893, de la Graz – Toată juna generaŃie s-a confruntat contra olimpicului din Pesta213. ToŃi doresc
ca Tribuna să fie un mare ziar menit a grupa pe lângă sine toate elementele pozitive din naŃiune.
Sunt atât de vesel că (în fine) se surpă şi se huluieşte dogma infailibilităŃii mocsonyi-babeşiste. Era
şi vremea”214. În vara aceluiaşi an, Aurel C.Popovici îi mărturisea lui Valeriu Branişte, încă
profesor la Liceul românesc din Braşov, că urmează să se mute la Sibiu. Aici, cu talentul său
organizatoric va reuşi , credea Branişte, „ nu numai să îndrepte lucrurile, care ne displăceau la toŃi,
ci să şi facă lucruri mari, la care până acum nici n-am cutezat”215.
Planurile lui Popovici n-au apucat să prindă viaŃă. Procesul Replicei îl va îndepărta pentru
totdeauna de Sibiu. Cu toate acestea va rămâne un fidel corespondent al Tribunei până la dispariŃia
ei, zece ani mai târziu. Cu aceeaşi patimă cu care a pledat cauza memorandiştilor împotriva
dizidenŃei grupării lui Brote, în cunoscuta „criză a Tribunei”, se va dezlănŃui Aurel C.Popovici
împotriva Tribunei de la Arad şi a grupării „tinerilor oŃeliŃi”, în frunte cu Octavian Goga, la
începutul deceniului doi al secolului al XX-lea. Prin plecarea lui Aurel C.Popovici la Bucureşti,
monarhia pierduse un viitor medic, mişcarea naŃională a românilor din Transilvania şi Ungaria – un
conducător înnăscut, în timp ce România câştiga un ziarist şi un pedagog de talent. Cultura
românească se va îmbogăŃi, de asemenea, prin opera sa politică, cu proiecte de vocaŃie europeană.
În zilele în care Aurel C.Popovici, împreună cu Eugen Brote, sosea în România, la Bucureşti
apărea un nou ziar: CorespondenŃa română. Întemeietorul său era Ioan Slavici, reîntors şi el la
Bucureşti după experienŃa sibiană a Tribunei. Primul număr al publicaŃiei apare la 16 noiembrie
1893. Ziarul îşi propunea să informeze opinia publică din România asupra situaŃiei naŃionalităŃilor
din Austro-Ungaria, a realităŃilor geopolitice şi naŃionale din Transilvania şi Ungaria. Era firesc ca
Aurel C.Popovici să fie solicitat de Slavici să colaboreze la CorespondenŃa română, alături de
Eugen Brote, Zamfir C.Arbore, Şt.Basarabescu ş.a216. Într-o scrisoare adresată lui Valeriu Branişte,
Popovici manifestă o oarecare reŃinere faŃă de oferta lui Slavici. El ştia că, deşi ziarul s-a declarat
independent, pe faŃă, va fi organ al liberalilor, pe ascuns217. InformaŃia este relevantă pentru
cunoaşterea orientării simpatiilor politice ale lui Aurel C.Popovici şi a tendinŃelor sale de delimitare
de Eugen Brote şi Ioan Slavici, încă din toamna anului 1893.
Aurel C.Popovici nu se va mulŃumi cu rolul de corespondent al ziarelor din România,
Austro-Ungaria sau Germania, fiind convins de rolul pe care presa îl avea în acea epocă de
expansiune a mijloacelor de comunicaŃie. Într-un eseu intitulat „Puterea presei”, referindu-se la
două dintre cele mai răspândite ziare vieneze din acea vreme, Neue Freie Prese şi Neues Wiener
Tageblatt, mărturisea: „Eu unul am avut totdeauna convingerea nestrămutată, că dacă cineva, d.e.
un arhimilionar, ar fi oferit acestor două ziare <<democratice>> o subvenŃie anuală mai conside-
210
B.A.R. Msse, S.39(1)/CCVI, Fond Septimiu Albini, scrisoare din 9 august 1888.
211
Vezi supra, p. 42-43.
212
Dr.Marius Sturza, op.cit., în „Patria”, V, nr.161, 28 iulie 1923, p. 2.
213
Este vorba de Alexandru Mocionyi.
214
B.A.R., Msse. S39 (11)/CCVII, Fond: Septimiu Albini. Scrisoare din 28 ianuarie 1893.
215
Valeriu Branişte, op.cit., p. 193
216
Pompiliu Macrea, op.cit, p.102, „CorespondenŃa română” îşi încetează apariŃia la 24 aprilie 1894.
217
B.A.R., Msse. S39 (11)/CCVII, Fond: Septimiu Albini, Scrisoare din 26 noiembrie 1893.
205
rabilă ca acea pe care ele o au de la unguri, şi ele s-ar fi hotărât să producă, fie şi numai timp de un
an de zile, un curent pentru naŃionalităŃi şi contra ungurilor, hegemonia maghiară ar fi fost de mult
zdruncinată în temelii şi naŃionalităŃile de mult ar fi obŃinut într-un an de zile drepturi naŃionale,
pentru care au luptat timp de 50 de ani fără nici un rezultat. Iată puterea presei. Aşa e în Austria, aşa
e în Ungaria. Aşa e în multe alte Ńări”218. El clasifica presa în trei categorii: În prima linie stau
ziarele de luptă entuziastă pentru idei noi. Urmau apoi organele de presă care îşi propuneau apărarea
tradiŃiilor naŃionale. În cea de a treia categorie erau plasate ziarele „de câştig bănesc… simple
antreprize de exploatare financiară, de prefacere a celei mai sfinte misiuni în arginŃi sunători,
adevărată profanare a patriotismului”219.
În toată perioada sa bucureşteană Aurel C.Popovici a fost aproape de „Liga culturală”, al
cărui Memoriu din 1890 a stat la originea mişcării Replicei. În calitate de redactor al organului său
de presă, îi scria lui A.C.Cuza la 30 decembrie 1896, solicitându-i colaborarea. „Noi transformăm
<<Liga Română>> în revistă săptămânală”, îl anunŃa Aurel C.Popovici pe profesorul UniversităŃii
ieşene220. Primul număr al viitorului săptămânal urma să apară la 4 ianuarie 1897.
În 1898 îi solicita aceluiaşi A.C.Cuza materiale pentru publicarea unui almanah221. Spre
sfârşitul aceluiaşi an şi la începutul celui următor îl găsim pe Aurel C.Popovici angrenat în acŃiunile
de protest ale românilor împotriva proiectului de lege privind maghiarizarea denumirilor de
localităŃi din Transilvania. Lui Ioan RaŃiu îi propunea lansarea unui apel către români prin care să
le ceară să se ridice cu energie împotriva acestei noi nedreptăŃi şi să-şi spună cuvântul în adunări
publice, „în faŃa atentatului pe care-l plănuieşte guvernul maghiar împotriva noastră”222. Lui Elie
Dăianu îi cere să scrie un articol pe această temă223 iar, altui prieten, probabil Nicolae Petra-
Petrescu, îi sugerează continuarea convocării adunărilor, chiar dacă autorităŃile vor interzice Ńinerea
lor. Credea cu tărie că „dualismul este pe dric” şi încerca să le insufle şi fruntaşilor românilor de
peste munŃi această credinŃă224.
Dar cele mai importante proiecte editoriale pe care le-a iniŃiat Aurel C.Popovici în România
au fost întemeierea Institutului de Arte Grafice „Minerva” şi a ziarului România Jună.
Alexandru Vaida-Voevod caracterizează „Minerva” drept „primul institut modern de arte
grafice şi tipografice din România”225. A fost iniŃiat de Aurel C.Popovici ca societate pe acŃiuni, în
care şi-a investit resursele materiale de care dispunea, după procesul Replicei. Mai bine de un
deceniu, între 1899 şi 1910, „Minerva” a editat, în condiŃii grafice moderne, capodoperele literaturii
române şi universale. Spre exemplificare, în anul 1909, editura punea la dispoziŃia publicului cititor
peste 40 de cărŃi. Printre ele, poeziile lui M.Eminescu, scrierile lui C.Negruzzi, Al.VlahuŃă, O.Goga,
Criticele lui Titu Maiorescu, Oameni şi locuri de Mihail Sadoveanu, Sapho, de Alphons Daudet,
alte nume de referinŃă din literatura română şi europeană. În această editură, Aurel C.Popovici
publică şi o colecŃie de proverbe, maxime şi cugetări226.
Ziarul România Jună, cea mai de seamă contribuŃie a lui Aurel C.Popovici la istoria
ziaristicii româneşti227. Prospectul ziarului, întocmit de Aurel C.Popovici în lunile premergătoare
apariŃiei, ni-l relevă pe acesta dornic de a contribui la asanarea vieŃii politice din România, afectată
218
Aurel C.Popovici, Puterea presei, în „Convorbiri literare”, 1910, p .675.
219
Ibidem
220
B.A.R., Msse. S45(1)/DLXI, Fond: A.C.Cuza, Scrisoarea din 30 decembrie 1896.
221
Ibidem, S45(2)/DLXI, Scrisoarea din 28 iunie 1898.
222
Teodor Pavel, P.N.R. şi acŃiunea memorandistă. CorespondenŃă politică (1887-1901), Doc.124, A.C.Popovici către
E.Dăianu, p. 260-261.
223
B.A.S., ColecŃii speciale, C.XVI/48, Scrisoarea din 19 decembrie 1897 adresată de Popovici « către un amic al său ».
224
Ibidem, C.XVI, 49, Scrisoarea din 7 ianuarie 1898, semnată « Dante »
225
Alexandru Vaida-Voevod, op.cit., II, p.249.
226
Aurel C.Popovici, Vorbe înŃelepte. Maxime şi reflexiuni din literatura universală. Culese de Aurel C.Popovici,
Bucureşti, Editura Institutului de Arte Grafice şi Editura „Minerva”, 1900, p.316.
227
Despre activitatea de ziarist şi editor a lui A.C.Popovici vezi: Alexandru Vaida – Voevod, op.cit., II, p.149; Vasile
Netea, op. cit., p.364-365; Ion ClopoŃel, Amintiri şi portrete, p.189; Onisifor Ghibu, Pe baricadele vieŃii, p.128-129;
Idem, Oameni între oameni. Amintiri, p.201-202; Nicolae Iorga, Istoria presei româneşti, Editura Muzeului Literaturii
Române, Bucureşti, 1999, p.176-177; Idem, O carte de filozofie politică a unui român, în „Sămănătorul”, V, 1906,
nr.14, 2 aprilie, p. 263.
206
de patimi, demagogie, calomnii şi injurii personale. Presa politică a zilei, constata Aurel C.
Popovici, devenise organ al dogmatismului de partid, denaturându-şi misiunea. În loc de a fi un
factor de cultură, ea a devenit un mijloc de zăpăcire publică, în loc de a fi un remediu al relelor din
societate, ea s-a prefăcut în otravă omorâtoare228. Pornind de la aceste consideraŃii, Aurel
C.Popovici îşi anunŃa viitorii colaboratori şi cititori că a luat hotărârea de a înfiinŃa un cotidian
politic independent de partidele politice, o tribună liberă pentru dezbaterea problemelor ce
frământau societatea românească229.
Programul publicaŃiei îşi propunea să aibă în vedere interesele neamului românesc, peste
interesele de partid. România Jună va milita pentru monarhie constituŃională „luminată”, pentru
întărirea statului, pentru creşterea capacităŃii militare a Ńării. Va susŃine învăŃământul public. La
baza educaŃiei trebuie să stea înălŃarea morală şi religioasă a poporului. ŞtiinŃa va trebui să capete şi
o componentă morală, învăŃământul să se orienteze spre latura practică. În domeniul economic,
ziarul va promova soluŃionarea echitabilă a chestiunii agrare – o formulare echivocă cu un înalt grad
de ambiguitate, exploatarea raŃională a bogăŃiilor subsolului, dezvoltarea industriilor şi comerŃului.
După cum era şi firesc din partea unui ziar condus de Aurel C.Popovici, în problema naŃională îşi
propunea să sprijine lupta naŃionalităŃilor aflate sub stăpânire străină230.
Primul număr al ziarului apare în 2 decembrie 1899, într-o atmosferă favorabilă. „Toată
lumea serioasă aştepta inaugurarea unei noi epoci, de renaştere naŃională sub toate raporturile”, nota
Onisifor Ghibu referitor la noua publicaŃie231. Printre susŃinătorii şi colaboratorii României June s-
au numărat I.L.Caragiale, George Coşbuc, A.C.Cuza, Ovid Densuşianu, Nicolae Iorga, Ion Gorun,
Nicolae Basilescu, G.Bogdan-Duică, Ion Chinciu, S.HaliŃa, Haralamb G.Lecca, George Moroianu,
Ioan Paul, George Popa, Dimitrie Rosetti, C.Rădulescu-Motru, V.A.Urechia, Dr.Tălăşescu,
N.Vaschide, Mihail Vlădescu, Alexandru VlahuŃă, ş.a. Ziarul era editat de Institutul de Arte Grafice
„Minerva”, în asociaŃie cu un grup de întreprinzători, grupaŃi în jurul lui Aurel C.Popovici,
directorul României June. Printre ei: Ion Chinciu, George Moroianu, Grigore Antipa. Capitalul
social al proiectului era de 70.000 lei232.
Gazeta are o viaŃă destul de scurtă, între 1 decembrie 1899 şi 9 octombrie 1900. Cu toate
acestea, a marcat un moment de referinŃă în ziaristica românească, prin aşezarea ideologică pe
principiul naŃional şi tradiŃia românească. În editoriale şi în alte articole publicate în România Jună,
Aurel C.Popovici informa cititorii din Ńară despre situaŃia naŃionalităŃilor din monarhia austro-
ungară şi despre lupta şi năzuinŃele românilor. Popovici cerea oamenilor politici din România să
înveŃe din greşelile trecutului şi să înceteze de a mai folosi mişcarea naŃională a românilor de peste
munŃi în interese electorale şi de partid233. Pentru lămurirea opiniei publice asupra delicatei
„chestiuni evreieşti”, Aurel C.Popovici a solicitat colaborarea lui A.C.Cuza, profesorul şi
economistul ieşean, care la acea vreme se remarcase ca un bun cunoscător al acestei teme. „Ce vrem
în chestia evreiască? – îl informa Popovici pe viitorul colaborator - .Vrem să o luminăm noi întâi,
vrem să arătăm primejdia ce ne ameninŃă şi vrem să dăm fiecărui bun român putinŃa de a propune
remedii serioase”234.
Despre „gazetarul” Aurel C.Popovici, Nicolae Iorga afirma, cu prilejul recenziei cărŃii
acestuia, Statele Unite ale Austriei – Mari, în revista Sămănătorul: „Dacă a făcut un moment
gazetărie a făcut-o pentru neam şi nu pentru vreun partid, şi desigur că în dezvoltarea ideii şi
sentimentului românesc, România Jună a lui, care a dispărut repede, nefiind venită la ceasul ei, a
făcut, cu toată înfrângerea sa, mai mult decât o sută de gazete biruitoare, pentru că n-a solicitat
publicul linguşindu-l sau n-a solicitat partidele mânând la moara lor apa din largul traiului nostru
întreg”235.
228
Vezi: Prospectul „România Jună” în B.A.R., Msse., S45(3)/D LXI Fond: A.C.Cuza.
229
Ibidem.
230
„România Jună”, an I, 1899, nr.1, 2 decembrie, p.1. (Articol – program, Menirea „României June”).
231
Onisifor Ghibu, Pe baricadele vieŃii. Anii mei de învăŃătură, p.128.
232
B.A.R., Msse., S.45(3)/DCXI, Fond A.C.Cuza, Scrisoarea din 2 august 1899.
233
„România Jună”, an II, 1900, nr.62, 10 februarie, p.1-2; Idem, an II, 1900, nr.70, 18 februarie, p.1.
234
B.A.R.,Msse., S45(3)/DLXI, Fond: A.C.Cuza, Scrisoarea din 2 august 1899.
235
Nicolae Iorga, O carte de filozofie politică a unui român, în „Sămănătorul”, an V, 1906, nr.14, 2 aprilie, p. 263.
207
Deşi proiectul României June a însemnat mai degrabă un eşec decât un succes, mulŃi ani
după încetarea apariŃiei sale, Aurel C.Popovici va căuta să-l reediteze. Peste ani, în 1912, dorea să
editeze o revistă săptămânală „intelegentă şi serioasă cu care să luptăm cu energie pentru izbânda
ideilor noastre”236. Alături de A.C.Cuza, Popovici îi avea în vedere, în calitate de colaboratori, pe
Simion.MehedinŃi, Ioan Slavici, Ilarie Chendi. În primăvara anului 1913 îi propunea aceluiaşi
A.C.Cuza colaborarea în vederea reeditării României June: „Din parte-mi n-am părăsit idea de a
scoate România Jună. Tot cotidian, şi eu tot crez că am să reuşesc” – nota Aurel C.Popovici într-o
scrisoare din 8 martie 1913237. Precipitarea evenimentelor internaŃionale şi plecarea lui Aurel
C.Popovici la Viena au amânat sine die aceste proiecte editoriale.
Un alt moment semnificativ al activităŃii jurnalistice a lui Aurel C.Popovici este marcat de
colaborarea sa la Sămănătorul.
Revista apăruse la Bucureşti în 2 decembrie 1901, la îndemnul lui Spiru Haret238. Spre
deosebire de numeroasele publicaŃii efemere, Sămănătorul a avut o viaŃă relativ lungă. În aproape
un deceniu (2 decembrie 1901 – 27 iunie 1910), revista a marcat puternic viaŃa culturală a
României. O întreagă mişcare literară îşi ia numele de la această publicaŃie. Primii directori ai
revistei au fost Alexandru VlahuŃă şi George Coşbuc. Acesta din urmă s-a numărat printre redactorii
revistei Vatra, alături de Ioan Slavici şi Ioan Luca Caragiale, al cărui program o înscrie printre
precursorii „mişcării sămănătoriste”239. Din mai 1903 şi până în octombrie 1906, la cârma
Sămănătorului s-a aflat Nicolae Iorga, considerat ideologul cel mai de seamă al mişcării. După
retragerea sa, un comitet de redacŃie, printre membrii căruia se numără Şt.O.Iosif, asigură
continuarea apariŃiei revistei pe coordonatele stabilite de Iorga şi predecesorii săi. În ultimii săi doi
ani de existenŃă, directorul publicaŃiei a fost Aurel C.Popovici240. În redacŃie, Popovici răspundea
direct de departamentul de politică, D.Anghel, Şt.O.Iosif, M.Sadoveanu, C.Sandu-Aldea şi Ioan
Scurtu, de partea literară iar G.M.Murgoci, pentru partea ştiinŃifică.
Doctrina sămănătoristă pleca de la constatarea maioresciană că pe parcursul modernizării
României, au fost împrumutate forme ce nu corespundeau fondului, caracterului, structurii şi
nevoilor societăŃii româneşti. Pătura cultă s-a îndepărtat de popor, tradiŃiile, istoria şi cultura
naŃională au fost abandonate în favoarea cosmopolitismului, modernismului şi demagogiei.
Remediile pentru relele din societate erau căutate de adepŃii sămănătorismului în revenirea la
tradiŃie, în naŃionalismul luminat, în refacerea pe aceste baze a unităŃii poporului. Satul românesc
reprezenta, în accepŃiunea lor, reazămul etnic şi spiritual al renaşterii virtuŃilor spirituale. În
consecinŃă, Sămănătorul milita pentru respingerea ideologiilor socialiste, anarhiste sau
internaŃionalist – democratice. Nostalgia unei boerimi româneşti, altruistă şi iubitoare de virtute şi
neam, a unei economii rurale, în evoluŃie organică, era contrapusă capitalismului rapace, armonia
socială – luptei de clasă, morala creştină şi naŃionalismul profund – cosmopolitismului şi
democraŃiei egalitariste.
Nu este de mirare că paginile Sămănătorului sunt populate de numeroşi publicişti şi scriitori
ardeleni. Printre colaboratorii săi se numărau George Coşbuc, Ion Gorun, Ilarie Chendi, Şt.O.Iosif,
Sextil Puşcariu, Maria CunŃan, ConstanŃa Hodoş, Ioan Scurtu, Zaharia Bârsan, Ion Agârbiceanu,
Ovid Densuşianu, Octavian Goga şi Aurel C.Popovici, alături de scriitori aparŃinând întregului areal
românesc, ataşaŃi programului revistei. Printre ei, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu,
Elena Farago, Panait Cerna şi mulŃi alŃii.
La vremea când Aurel C.Popovici intra în redacŃia Sămănătorismului, fizionomia sa
intelectuală era pe deplin conturată. Aureolat de martirajul în slujba idealurilor naŃionale, în anii de
după stabilirea la Bucureşti, Popovici şi-a continuat şi adâncit studiile privind principiul naŃional şi
federalismul european în evoluŃia lor, atât pe plan doctrinar, cât şi geopolitic. Proiectul federalizării
236
B.A.R., Msse., S45(13)/DLXI, Fond: A.C.Cuza, Scrisoarea din 19 decembrie 1912.
237
Ibidem, S 45(14)/DLXI. Scrisoare din 8 martie 1913.
238
G.Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, EdiŃia a II-a revăzută şi adăugită, Editura
Minerva, Bucureşti, 1982, p. 601.
239
Pompiliu Marcea, op.cit., p.112-113.
240
Din presa literară românească. 1900-1918, Editura Albatros, Bucureşti, 1986, p. 59.
208
centrului european pe criterii naŃionale într-un cadru în care însuşi poporul român şi-ar fi putu
înfăptui idealul unităŃii naŃionale, cu toate controversele iscate, i-au adus o mare notorietate.
ConsecvenŃa plasării principiului naŃional la temelia evoluŃiei societăŃii româneşti în contextul
european de la începutul secolului al XX-lea, îmbrăŃişarea ideilor conservatoare şi aprehensiunea sa
faŃă de egalitarism, socialism, luptă de clasă, anarhism, cosmopolitism, democraŃie, îl propulsau
spre postura de teoretician al tradiŃionalismului românesc.
Începând cu luna martie 1908, Aurel C.Popovici va semna în Sămănătorul o serie de
editoriale în care îşi etala doctrina politică: „Doctrine şi realitate”241, „Fundamente şi iluzii”242,
„Simetrie şi dezastru”243, „Patriotism şi demagogie”244, „Politică şi libertate”245, „Scopul în
politică”246. Opiniile ferme, tonul dur, apelul la o bibliografie vastă au incitat spiritele, conducând la
replici din partea ziarelor Adevărul, VoinŃa NaŃională şi a revistei ViaŃa Românească, Polemica se
extinde prin intrarea în această luptă de idei a gazetelor Viitorul şi Epoca, prelungind disputele din
jurul eseului „Două culturi”, publicat de Tăslăuanu în Luceafărul şi extinzându-le la scară naŃională.
Tema centrală a dezbaterilor era validitatea ideilor socialiste de toate nuanŃele, inclusiv a
socialismului ştiinŃific al lui Marx şi Engels, cu răsfrângerile lor în viaŃa economică, socială şi
morală a popoarelor. Pentru Aurel C.Popovici doctrinele socialiste, democratice şi egalitariste
reprezentau „idei dizolvante” pentru fiinŃa morală a poporului, care „trebuie păstrată şi ferită de
orice corcire cu idei şi sentimente străine”247.
Polemicile cu Constantin Stere, directorul VieŃii Româneşti şi cu ziarul Viitorul vor fi purtate
cu patos pe tot parcursul anului 1908, încheindu-se cu eseul lui Popovici „NaŃionalism şi
democraŃie”, publicat în două numere din decembrie ale Sămănătorului248. în care autorul aduce
argumente în favoarea antinomiei între cele două concepte.
În primăvara anului 1909 se stingea din viaŃă Alexandru Mocioni, bănăŃean şi el. Cu toate
deosebirile de idei între cei doi, Aurel C.Popovici îi dedică un necrolog în paginile
Sămănătorului249, în cadrul căruia Popovici îşi dezvăluie resorturile intime care l-au determinat să
se delimiteze, în anii premergători Memorandumului, de linia temporizatoare a bănăŃenilor, în
frunte cu Alexandru Mocioni şi VincenŃiu Babeş. Popovici a aderat la pasivismul ardelenilor
datorită constrângerilor doctrinare şi a disciplinei de partid pe care şi le-a impus ca principii de
acŃiune în întreaga sa viaŃă. El recunoaşte, la două decenii de la evenimentele din anii 90 ai
secolului al XIX-lea, că Mocioni, cu orientarea sa pro-activistă, reprezenta o opŃiune legitimă a
naŃionaliştilor români, la care, de altfel, aceştia au revenit în 1905. Cât priveşte „curentul etic” în
afirmarea principiului naŃional, în sensul înŃelegerii de către unguri a legitimităŃii mişcării naŃionale
a românilor, a dialogului şi a concesiilor reciproce, principiu în care credea Mocioni, Aurel
C.Popovici se menŃinea pe poziŃii contrare: „Eu unul nu cred în asemenea rai pe pământ – afirma
Popovici. În orice caz, totdeauna mi s-a părut greşit să aşteptăm ca vrăjmaşii noştri să devină mai
<<etici>> iar noi până atunci să stăm cu mâinile în sân”250.
Ultimul editorial semnat de Aurel C.Popovici în Sămănătorul este intitulat „Substratul etnic
în Renaşterea Italiei” publicat în numărul 15, din 12 aprilie 1909. Bazat pe scrierile lui Hutson
Stewart Chamberlain, J.A.Gobineau şi Woltmann, precum şi pe o bogată bibliografie şi iconografie
italiană, Popovici insistă asupra substratului germanic în cultura şi arta Italiei. El atribuie origini
germanice la o mulŃime de artişti italieni, printre care Filippo Brunelleschi, Leon Battista Alberti,
241
„Sămănătorul”, an VII, nr.13, 23 martie 1908, p. 249-255.
242
Idem ,an VII, 1908, nr.14, 30 martie, p. 269-272.
243
Idem ,an VII, 1908, nr.15, 6 aprilie 1908, p. 289-292.
244
Idem ,an VII, 1908, nr.17, 20 aprilie 1908, p. 339-342.
245
Idem ,an VII, 1908, nr.18, 27 aprilie 1908, p.359-362.
246
Idem ,an VII, 1908, nr.19, 4 mai 1908, p. 379-381.
247
Vezi Aurel C.Popovici, Idei disolvante. Răspuns „VieŃii Româneşti”, în „Sămănătorul”, an VII, 1908 nr.20, 11 mai,
p.399-405; nr.21, 18 mai 1908, p.419-424, nr.22, 25 mai 1908, p. 439-447.
248
Aurel C.Popovici, NaŃionalism şi democraŃie, în „Sămănătorul”, an VII, 1908, nr.50, 7 decembrie şi nr.51, 14
decembrie, p.969-972, respectiv 1119-1128.
249
Idem, Alexandru Mocsonyi, în „Sămănătorul”, an VIII 1909, nr.14, 5 aprilie, p. 291-293.
250
Ibidem, p. 292-293
209
Donato Bramante, Michelangelo Buonarotti, Giotto, Tizian, Georgione, Andrea del Sarto, Lorenzo
Tiepolo şi, chiar, Leonardo da Vinci251.
În numărul 51 al Sămănătorului din 14 decembrie 1909, într-o înştiinŃare către cititori,
revista anunŃa că de la începutul anului 1910 va apărea sub o altă direcŃiune şi cu redacŃia primenită.
Numeroasele polemici purtate de Popovici au sfârşit prin a o eroda. „Dar vestim pe credincioşii
noştri cititori – continua comunicatul – că un grup de foşti şi actuali colaboratori ai Sămănătorului
au hotărât să conducă mai departe revista cu aceleaşi tradiŃii de glorie şi cu menirea de-a fi un organ
săptămânal cu totul obiectiv, al literaturei, culturei şi ştiinŃei româneşti”252. Printre colaboratorii
noului grup redacŃional nu îl mai regăsim pe Aurel C.Popovici.
RelaŃiile cu Sămănătorul n-au fost definitiv rupte din moment ce fostul său colaborator şi
discipol I.Scurtu îi dedică o elogioasă recenzie volumului NaŃionalism sau democraŃie. O critică a
civilizaŃiunii moderne, apărut în 1910253.
10. Profesor şi pedagog
Intelectualii ardeleni care îşi căutau rosturile în łara Românească şi Moldova, apoi, după
Unirea de la 1859, în România, erau deosebit de apreciaŃi ca dascăli. În mare măsură, naşterea şi
consolidarea învăŃământului românesc în Vechiul Regat este opera unor învăŃaŃi ardeleni. Gheorghe
Lazăr, Aaron Florian, Vasile Aron, Gheorghe Ardeleanu, Ion Maiorescu, Nicolae Bălăşescu, Iosif
Genilie, Constantin Leca, August Treboniu Laurian, Radu Tempea, Gavril Muntean, Ion Codru-
Drăguşanu, Simion BărnuŃiu, Alexandru Papiu-Ilarian ş.a. au consolidat renumele profesorilor
ardeleni prin seriozitate, profesionalism şi patriotism profund. Erau purtătorii unui eşantion de
valori europene şi de naŃionalism, atât de necesare culturii româneşti în secolul al XIX-lea. Pe
urmele lor a călcat şi Aurel C.Popovici atunci când a luat hotărârea de a se stabili în Regatul
României.
Încă din vremea studenŃiei la Viena şi Graz, Aurel C.Popovici a manifestat un mare interes
pentru studiile social – politice şi pedagogice. Din corespondenŃa sa de pe vremea redactării
Replicei răzbate ideea că a continuat studiile de medicină mai mult la stăruinŃele soŃiei decât din
pasiune. Marele său interes era cantonat în zona politicului şi, implicit, a luptelor naŃionale din
monarhia dualistă.
CredinŃa lui Popovici era aceea că pentru emanciparea poporului său era nevoie de caractere
puternice care să-l lumineze şi să-l conducă. „Ce ne ajută deşteptăciunea? Trebuie să creştem
caractere” repeta mereu „strigătul în pustiu”, nota Alexandru Vaida -Voevod în memoriile sale254.
Din această credinŃă s-a nutrit preocuparea lui Popovici pentru educaŃie şi pentru fundamentarea
rolului ei în afirmarea principiului naŃional.
Nu întâmplător, primul său eseu de mai lungă întindere, publicat în mai multe numere din
Familia în 1886, pe vremea studenŃiei sale, nu abordează, cum ne-am aştepta, teme medicale, ci este
dedicat culturii şi educaŃiei255. Studiul deja amintit, „Forme şi fond în cultură” este pus sub semnul
unui citat din pedagogul şi filozoful englez Herbert Spencer, care va reprezenta pentru Aurel
C.Popovici un principiu fundamental al concepŃiei sale pedagogice: „EducaŃiunea este cel mai
puternic mijloc de influenŃă asupra formării caracterelor”256. Presărat cu stângăciile inerente
stadiului împlinirii sale intelectuale, studiul întruneşte câteva calităŃi ce vor defini gândirea şi
acŃiunea pedagogică a lui Aurel C.Popovici. ReŃinem, în context, importanŃa pe care autorul o
251
Aurel C.Popovici, Substratul etnic în „Renaşterea” Italiei, în „Sămănătorul”, VIII, nr.15, 12 aprilie 1909, p. 311-
318.
252
„Sămănătorul”, VIII, nr.51, 14 decembrie 1909, p. 119.
253
Ibidem, IX, nr.23, 6 iunie 1910, p.359-361.
254
Alexandru Vaida – Voevod, op.cit., II, p.149.
255
Aurel C.Popovici, Forme şi fond în cultură, în „Familia”, an XXII, 1886, nr.36-38, 7/19 septembrie – 21
septembrie/3 octombrie, p.425-426; 437-438; 449-458.
256
Ibidem, p. 425.
210
acordă educaŃiei: „omul se naşte animal, educaŃiunea îl face om”257. Această transformare a micului
animal în om începe cu educaŃia în familie, care este o adevărată artă. De aceea tânărul Popovici
sublinia importanŃa cardinală a familiei întemeiate pe cunoaştere reciprocă, afecŃiune, respectul
valorilor morale şi înŃelepciune, ca factor de formare a tinerelor generaŃii şi de socializare a copiilor.
Iar în cadrul familiei, femeia este investită cu principalul rol educaŃional: „O mamă care dă viaŃă şi
nu ştie să-şi educe şi să pregătească pentru viaŃă copilul comite un păcat de neiertat”258.
A.C.Popovici dedică educaŃiei fetelor un întreg capitol al studiului său. „Viitorul unui popor se
judecă după junimea sa”259, iar aceasta îşi formează caracterul în familie şi în şcoli. De formaŃia
intelectuală şi morală a tinerilor se ocupă învăŃătorii şi profesorii, care sunt şi părinŃi pentru tinerii
pe care îi educă.
Aurel C.Popovici investeşte dascălul cu o seamă de calităŃi şi responsabilităŃi educaŃionale
pe care, însă, nu mulŃi le posedă, constata Aurel C.Popovici sub influenŃa spiritului critic
maiorescian260.
ExigenŃa pe care o pretinde şcolii şi dascălilor şi-o va impune sieşi atunci când va îmbrăŃişa
această profesiune. Până atunci, tânărul Popovici va studia cu râvna ce îl caracteriza o vastă
literatură filozofică, politică şi pedagogică. Leibnitz, Rousseau, Pestalozzi, Condorcet, H St.
Chamberlain, Kant, Gobineau, I.G. Springer, Otto Ammon, Fr.W.Förster, L.Gurlitt se numără
printre autorii citaŃi de Aurel C.Popovici în studiile sale dedicate educaŃiei. În eterna dilemă a
pedagogiei legată de raporturile între instrucŃie şi educaŃie, Aurel C.Popovici se situează de partea
celor ce considerau că menirea principală a şcolii şi a societăŃii este cea de a crea şi de a forma
caractere. De cariera tinerilor se pot îngriji foarte bine ei înşişi sau şcolile private. Statul, însă, are
datoria de a urmări anumite idealuri pe care să le sădească în sufletul tinerilor: „Pentru stat, lucrul
de căpetenie şi care ar trebui să primeze orice alte consideraŃie, este: a-şi creşte generaŃii întregi de
cetăŃeni cu unitate morală, oameni încălziŃi de aceleaşi idealuri, de aceleaşi aspiraŃii naŃionale;
caractere puternice dar legate între sine printr-o coesiune superioară în vederea asigurării şi înălŃării
Ńărei şi a neamului lor”261– afirma Aurel C.Popovici, concluzionând: „În orice caz, educaŃia
sufletească a elevilor trebuie să devină preocupaŃia principală a profesorilor”262. Pornind de la
aceste considerente, Popovici îşi îndreaptă preferinŃele spre Fr.W.Förster, pedagog din Zürich, a
cărui operă o recomandă călduros tuturor membrilor corpului didactic din vremea sa, chiar datorită
accentului pe care acesta îl pune pe educaŃia morală a elevilor263.
ExperienŃa pedagogică câştigată în anii petrecuŃi în şcolile româneşti, altoită pe solidele
lecturi din domeniul educaŃiei şi culturii va fi sintetizată de Aurel C.Popovici în mai multe eseuri,
parte din ele publicate în volumul NaŃionalism sau democraŃie. O critică a civilizaŃiunii moderne,
publicat la Editura „Minerva” în 1910. Ele sunt grupate de autor în partea a doua a cărŃii sub
genericul „Critica culturei fără idealuri”264.
În acelaşi timp, cel care aşezase la temelia existenŃei popoarelor principiul naŃional şi care
construise o adevărată ideologie federalistă pe baza lui, nu putea să ocolească tema caracterului
naŃional pe care trebuie să-l promoveze învăŃământul, în particular şi cultura, în general. Nivelarea
formelor exterioare ale culturii prin expansiunea tiparului şi a comunicaŃiilor, în procesul accelerat
al globalizării, fenomen resimŃit şi la începutul secolului al XX-lea, nu însemna şi nivelarea
fondului sufletesc sau spiritual al popoarelor şi al indivizilor ce le compun, remarca Aurel
C.Popovici. Din analizele pe care le întreprinde asupra evoluŃiei diferitelor naŃiuni ale Europei,
Popovici a ajuns la concluzia că „factorul adevărat al întregei culturi omeneşti este naŃio-
257
Aurel C.Popovici, Forme şi fond în cultură, în „Familia”, an XXII, 1886, , p. 426.
258
Idem, nr.38, 21 sept./3 oct. 1886, p. 450.
259
Idem, nr.39, 28 sept./10 oct. 1886, p. 462.
260
Ibidem
261
Aurel C.Popovici, NaŃionalism sau democraŃie, p. 299-300.
262
Ibidem, p. 300.
263
Ibidem (subsol). Două dintre scrierile pedagogice ale lui Fr.W.Forster, Schule und Charakter, Zurich, 1907 şi
Jungendlehre, Berlin, 1906, sunt propuse de A.C.Popovici Ministerului InstrucŃiunii Publice pentru a fi traduse în limba
română şi a fi puse la îndemâna personalului didactic.
264
Aurel C.Popovici, NaŃionalism sau democraŃie, p. 233-340..
211
nalitatea”265. El considera atât de important raportul între naŃionalitate, cultură şi civilizaŃie încât i-a
dedicat un volum aparte, anunŃat pentru toamna anului 1910, intitulat Renaşterea naŃională, dar
care nu a mai apărut niciodată şi al cărui manuscris este, până în prezent, dispărut266.
În concluzie, un învăŃământ centrat pe principiile eduaŃiei morale şi naŃionale, cu un corp
didactic exigent, instruit şi însufleŃit de aceleaşi înalte idealuri, reprezintă temelia concepŃiilor
pedagogice ale lui Aurel C.Popovici. Aceste postulate au fost liniile directoare ale activităŃii sale de
dascăl. „Cât studiu, cât zbucium sufletesc, ce tărie de caracter a desfăşurat Aurel C.Popovici şi câte
greutăŃi materiale nu a trebuit să învingă în timpul refugiului său la Bucureşti” nota Alexandru
Vaida-Voevod în memoriile sale267. Proiectul Institutului de Arte Grafice „Minerva” i-a consumat
resursele financiare rămase după procesul Replicei. Prin urmare se vede nevoit să apeleze la
sprijinul mentorului şi prietenului său Nicu Filipescu, ministru de război în guvernul conservator
condus de Gh.Grigore Cantacuzino, venit la cârma României după demisia guvernului liberal
condus de D.A.Sturdza (31 martie/12 aprilie 1899). Timp de peste doisprezece ani, Aurel
C.Popovici va preda limba germană şi igiena la Seminarul „Nifon” şi la Şcoala de război din
Bucureşti. Acelaşi Alexandru Vaida-Voevod consemna cu maliŃiozitate că nu ştie cât au învăŃat
tinerii ofiŃeri din limba lui Kant, dar este convins că au avut de învăŃat înalte sentimente patriotice
din discursul avântat al lui Aurel C.Popovici268. La insistenŃele aceluiaşi Popovici, Nicu Filipescu a
înfiinŃat organizaŃia „Micii DorobanŃi”, cu scopul trezirii sentimentului de solidaritate naŃională în
rândul tinerelor generaŃii, un proiect care a eşuat în curând, precum şi Liceul militar de la
Mănăstirea Dealului, care s-a dovedit un proiect de succes datorită tenacităŃii lui Nicu Filipescu şi a
urmaşilor săi de la Ministerul de Război269.
În anul şcolar 1900-1901 îl regăsim pe Aurel C.Popovici profesor la liceul din Bitolia, de
unde trimite mnistrului de atunci al Cultelor şi InstrucŃiunii Publice, Spiru Haret, un amplu memoriu
privind starea precară a şcolilor româneşti din Macedonia, finanŃate de statul român270.
Dar urma cea mai însemnată lăsată de Aurel C.Popovici în învăŃământul românesc este cea
de autor de manuale şcolare, activitate care a rămas neconsemnată de biografii săi. Practic, în toate
şcolile secundare din România, începând din anii 1900-1901, limba germană se studia după
manualele scrise de Aurel C.Popovici, singur sau în colaborare cu N.R.Colceag şi G.Bogdan-Duică.
Ele se adresau elevilor, începând din clasa a II-a secundară şi până la cei din clasa a VIII-a.
Temeinicia întocmirii lor le-a asigurat numeroase reeditări şi după dispariŃia prematură a autorului
lor. Astfel, manualul de limba germană pentru clasa a II-a secundară a cunoscut, între 1900 şi 1927,
27 ediŃii; cel pentru clasa a III-a secundară –15 ediŃii; pentru clasa a IV-a secundară – 14 ediŃii;
pentru clasa a V-a secundară cunoaştem, între 1902 şi 1921 – 8 ediŃii; pentru clasa a VI-a
secundară, până în 1909 – 3 ediŃii; pentru clasa a VII-a secundară, până în 1921 – 3 ediŃii iar pentru
clasa a VIII-a secundară, de asemenea – 3 ediŃii.
*
* *
În primele zile şi săptămâni ale şederii în România, Aurel C. Popovici a traversat o peioadă
de intense sbuciumări sufleteşti legate de viitorul său şi al familiei sale. Rămâne pilduitoare
mărturisirea publică de la începutul lunii decembrie 1893,când îşi anunŃa hotărârea de a rămâne în
exilul autoimpus şi a persevera pe calea luptei pentru propăşirea naŃiunii sale271. În cele două
265
Aurel C.Popovici, NaŃionalism sau democraŃie, p. 358.
266
Aurel C.Popovici anunŃa pe coperta a IV-a a volumului „NaŃionalism sau democraŃie”, iminenta apariŃie a cărŃii
„Renaşterea naŃională”. La rândul său, Simion MehedinŃi în mărturia din prologul cărŃii lui Grigore Nandriş, Aurel
C.Popovici (1863-1918), nota că din lucrarea lui Popovici au apucat să fie tipărite câteva coli. Falimentul „Minervei” a
pus capăt şi acestor proiecte editoriale.
267
Alexandru Vaida – Voevod, op.cit., p. 150
268
Ibidem, p. 150
269
Ibidem.
270
B.A.R., Msse., S.99/DCI, Fond: Spiru Haret, Scrisoarea din 15 martie 1901.
271
„Tribuna”, an X, 1893, nr. 258, 20 nov./2 dec., p. 1-2.
212
decenii petrecute în România, Aurel C. Popovici a confirmat pe deplin acele afirmaŃii. Firea şi
convingerile nu l-au putut determina să se menŃină în postura de spectator al scenei politice din
patria pe care a părăsit-o. Aurel C. Popovici a reprezentat în toată această perioadă o veritabilă cutie
de rezonanŃă a frământărilor politice din sânul mişcării naŃionale a românilor din monarhia austro-
ungară. A simŃit nevoia să-şi exprime părerile, adesea cu vehemenŃă, atât în chestiunile interne ale
Partidului NaŃional, cât şi în cele legate de raporturile acestuia cu guvernele ungureşti sau cu Curtea
de la Viena. În aceeaşi măsură, exilul bucureştean a însemnat pentru A. C, Popovici perioada
deplinei maturităŃi intelectuale. Acum şi aici îşi cristalizează ideologia naŃională şi federalistă,
concretizată în Principiul de naŃionalitate (1894), Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile
soluŃionării sale în Ungaria (1894) sau Stat şi naŃiune. Statele Unite ale Austriei - Mari”(1906),
carte ce i-a adus o adevărată notorietate europeană. Deşi a îmbrăŃişat cariera pedagogică din
necesitate, seriozitatea şi caracterul înclinat spre ordine şi creativitate i-au adus elogiul contem-
poranilor ]n vreme ce manualele sale de limba germană au supravieŃuit mulŃi ani după dispariŃia
autorului lor.
Doctrina sa conservatoare şi naŃionalistă, precum şi ralierea la mişcarea sămănătoristă se
petrec, de asemenea, sub impulsul realităŃilor culturale din România. Tot aici a încercat Aurel C
Popovici să-şi astâmpere pasiunea pentru ziaristică, vizibilă încă din tinereŃe. Succesul nu i-a surâs
însă. România Jună a avut o viaŃă scurtă, iar proiectul Institutului de Arte Grafice „Minerva” a fost
nevoit să-l abandoneze din lipsa resurselor financiare.
Plecarea lui Aurel C, Popovici din România nu s-au datorat nici greutăŃilor materiale, nici
unor aprehensiuni de ordin spiritual. Stabilirea sa în capitala monarhiei austro-ungare – Viena se
leagă de speranŃa înfăptuirii marelui său proiect federalist: Statele Unite ale Austriei Mari.
213
214
CAPITOLUL VI
ACłIUNEA POLITICĂ PENTRU INFĂPTUIREA STATELOR UNITE

ALE AUSTRIEI MARI
1. Habsburgii
Incontestabil dinastia habsburgilor1 (1278-1918) are o istorie unică în concernul european.

ÎmpăraŃi ai Sfântului Imperiu Roman de NaŃiune Germană, implicaŃi în întreaga istorie europeană a
evului mediu, Casa de Habsburg a dominat în mileniul recent încheiat destinele popoarelor din
centrul şi sud-estul Europei. UrâŃi sau adulaŃi, stigmatizaŃi de lunga ereditate sau transfiguraŃi în
legende, habsburgii au reprezentat, înainte de toate, o realitate istorică. Pe parcursul existenŃei lor,
şi-au asumat o seamă de „misiuni istorice” cu care au căutat să se identifice şi de pe urma cărora au
ştiut să profite cu un remacabil aplomb diplomatic. Stăvilirea expansiunii otomane spre centrul
Europei şi, apoi, gestionarea moştenirii sale în sud-estul european, au reprezentat, în secolele XV-
XIX, astfel de coordonate ale politicii externe habsburgice, pentru ca, spre amurgul său, Imperiul
să-şi aroge rolul de protector al naŃionalităŃilor din arealul central – european în faŃa tendinŃelor
panslaviste şi pangermane.
Aripile vulturului bicelal s-au întins, treptat, şi asupra românilor, în contextul luptelor
purtate cu Imperiul Otoman. La început a intrat în hotarele Imperiului Habsburgic Transilvania, cu
părŃile recucerite de la turci din Banat, care, prin Diploma Leopoldină din 4 decembrie 1691, au
constituit Principatul Transilvaniei ca nouă perlă la Coroana imperială a habsburgilor. Ulterior,
apetitul lor expansiv s-a întins şi asupra Bucovinei (1775). Din păcate pentru românii din principat,
aceeaşi Diplomă Leopoldină consacra stările de lucruri moştenite: sistemul privilegiilor celor trei
naŃiuni politice (unguri, secui şi saşi) şi a celor patru religii recepte (catolică, luterană, calvină şi
unitariană). Pentru românii ortodocşi – nimic nou sub soare. Poate puŃină speranŃă indusă de
ofensiva catolicismului în fluxul european al contrareformei, care, acorda unele drepturi românilor
care îmbrăŃişau religia greco – catolică. Acest orizont de speranŃă şi aşteptare al naŃiunii române a
constituit, pe întreg parcursul domniei habsburgilor, o monedă de schimb în balanŃa raporturilor
acestora cu nobilimea maghiară aşezată pe poziŃii centrifuge. Reformele Mariei Tereza (1740-1780)
şi cele ale fiului său, Iosif al II-lea (1780-1790), repede abandonate după moartea sa, au consolidat
mitul „drăguŃului de împărat” în sânul poporului român din monarhie. Martiriul lui Horea, Cloşca şi
Crişan, „Suplex Libellus Valachorum”, sacrificiile de la 1848-1849, cu o mulŃime de promisiuni
neonorate sau amânate, au reprezentate, atât repere ale constituirii naŃiunii române moderne, cât şi
factori ai erodării treptate a încrederii românilor în Casa de Habsburg. Rolul habsburgilor în viaŃa
poporului român este încă o problemă istorică controversată şi departe de a fi analizată în
profunzimea ei de către istoriografia românească. Norii adunaŃi asupra Imperiului dualist în ultimele
sale decenii de existenŃă şi patimile dezlănŃuite în jurul ruinelor sale au condus la conotaŃii
preponderent negative ale istoriografiei Ńărilor succesoare2.
La data apariŃiei Statelor Unite ale Austriei – Mari (1906) Francisc Iosif, împăratul Austro-
Ungariei, avea 75 de ani şi domnea peste popoarele sale din 1848. O domnie lungă, presărată de
1
A.J.P.Taylor, , Monarhia habsburgică. 1859-1918. O istorie a Imperiului austriac şi austro-ungar, C.E.U., Allfa,
Bucureşti, 2000, p.11-22; Otto de Habsburg, François Ferdinand, în vol. J.C.Dragan,Otto de Habsbourg Mario Pons
Alexander Randa, Franz Wolf, I.C.Drăgan, Otto de Habsburg, Marco Pons, Alexander Randa, Franz Wolf, Les
préecourseurs de l-europeisme, Editura Fundation Europeene Dragan, Milano, 1977, p.18-19; Harald Heppner,
Habsburgii şi saşii transilvăneni (1688-1867). Probleme ale culturii politice, în vol. Transilvania şi saşii ardeleni în
istoriografie, Editura „Hora” Sibiu şi „Arbeitskreis für Siebenbürgische Landeskunde e.v.Heidelberg”, Sibiu, 2001,
p.162-167; Const.Graur, Cu privire la Franz Ferdinand, Bucureşti, 1935, p.113-130; 150-158; 223-236; 259-322;
Robert D.Kaplan, Fantomele Balcanilor. O călătorie în istorie, Editura „Antet”, Bucureşti, 1993, p.44 şi urm.
2
Harold Heppner, op.cit., p. 162-163.
215
drame familiale, atentate, înfrângeri militare şi deziluzii. ViaŃa l-a transformat într-un bătrân ursuz,
conservator şi suspicios. La Curte a menŃinut un ceremonial rigid, de sorginte spaniolă, opac la
orice inovaŃii şi încercări de modernizare. Aranjamentul dualist din 1867 era mândria domniei sale.
AlianŃa Coroanei cu germanii din Austria şi cu maghiarii din răsăritul monarhiei i-au dat iluzia
stabilităŃii imperiului. De la moartea lui Andrei Şaguna nici un fruntaş al naŃiunii române nu a mai
trecut pragul saloanelor imperiale de la Schönbrunn şi Hoffburg. Chiar şi impunătoarea delegaŃie a
memorandiştilor n-a putut să ajungă decât în antecamera împăratului. Vocile naŃionalităŃilor
marginalizate de dualism erau estompate de sufocantul birocratism imperial, de muzica balurilor de
la Curte şi de strălucirea paradelor militare ce întreŃineau în anturajul împăratului iluziile de mare
putere europeană.
Nu spre bătrânul împărat se îndreptau speranŃele lui Aurel C.Popovici de a salva monarhia
prin federalizare şi de a asigura naŃiunii sale un cadru propice pentru emancipare şi prosperitate.
Monarhului îi era teamă de nou, de inovaŃii, Francisc Iosif respingea ideile. Îi lipsea încrederea în
proprii săi supuşi. Nu făcea concesii nici din teamă nici din convingere3. Moştenitorul tronului,
credea Aurel C.Popovici, este omul chemat să-i pună în practică ideile. Acesta era arhiducele
Franz Ferdinand (1863-1914). Ajunsese în această poziŃie în ierarhia imperială după dispariŃia
prematură a lui Rudolf, unicul fiu al lui Franz Iosif, în cunoscuta tragedie de la Mayerling (30
ianuarie 1889) şi după moartea tatălui său, arhiducele Karl Ludwig, cauzată de o dizinterie
contractată în timpul unui pelerinaj la Ierusalim (1896). Alexandru Vaida-Voevod a fost martorul
nemijlocit al frământărilor lui Aurel C.Popovici legate de soarta monarhiei: „Cine şi cum să facă
acŃiunea de salvare?” – clama Popovici, continuând: „Toată nădejdea mea e, conform informaŃiilor
ce le am, că Francisc Ferdinand, nu numai că este singurul om care-şi dă seama de situaŃia
monarhiei, ci că îşi înŃelege datoria şi misiunea de a încerca salvarea ei. Am informaŃii precise.
Ticălosul bătrân, egoistul acesta mărginit, cu dualismul lui, îşi va îngropa monarhia. Ce mi-ar păsa
dacă nu ar fi vorba de viitorul neamului nostru?! Dar Europa fără monarhia aceasta va fi tărâmul de
lupte pentru predominare între slavi şi germani. Şi noi românii ne găsim între ei ca între două
<<pietre de moară>>”4.
Regăsim în acest strigăt deznădăjduit, nu numai caracterul năvalnic al lui Aurel C.Popovici,
ci şi chintesenŃa gândirii sale politice pe care o expunea, la cine voia să-l asculte, „cu verva sa
unică, cu temperamentul său vulcanic şi cu forŃa irezistibilă a individualităŃii sale copleşitoare” – îşi
aminteşte Alexandru Vaida-Voevod5.
Cui îi încredinŃa Aurel C.Popovici himerele sale?
Personalitatea arhiducelui Franz Ferdinand apare, în perspectiva istoriei, deosebit de
controversată chiar şi din relatările celor care l-au cunoscut nemijlocit. Colonelul Alexander von
Aarenau Brosch (1870-1914) a fost timp de şase ani şeful Cancelariei militare pe care prinŃul
moştenitor şi-a constituit-o la palatul Belvedere, reşedinŃa sa oficială, începând din 1906. Mărturiile
sale despre personalitatea lui Franz Ferdinand datează din 1913, deci pot fi bănuite de
subiectivism6. În viziunea sa, arhiducele era superior înzestrat intelectual, cu rapidă capacitate de
înŃelegere, mai ales a chestiunilor militare. La ideile sale, Ńinea cu încăpăŃânare. Era, pe de altă
parte, accesibil la idei noi, dacă avea încredere deplină în persoana celor ce le propuneau. Odată
câştigată încrederea sa, ea era solidă şi de durată. Era o personalitate energică, dar, din nefericire,
energia lui era mai degrabă explozivă decât impulsivă, fără nuanŃe intermediare. Nu crea
certitudinea că un lucru odată început îl va duce până la capăt. Arhiducele era nemulŃumit de felul
în care era perceput şi înŃeles de împărat. De aici, dorinŃa de a-şi dovedi capacităŃile, înlăturând
adesea, din invidie, colaboratorii superior înzestraŃi.
Un alt apropiat al arhiducelui, contele Czernin, ambasador al Austro-Ungariei la Bucureşti
până la intrarea României în război, recunoştea în memoriile sale: „E greu să-l caracterizezi pe
arhiduce, scurt şi totuşi complet. Era mult mai complicat decât puteai crede dacă-l cunoşteai
3
A.J.P.Taylor, op.cit., p.71.
4
Liviu Maior, Alexandru Vaida-Voevod între Belvedere şi Versailles, Editura Sincron, Cluj – Napoca, 1993, p. 96.
5
Ibidem.
6
Const.Graur, Cu privire la Franz Ferdinand, Editura Adevărul, Bucureşti, 1935, p. 270-274.
216
superficial. Nu era prost, dar nu era nici un spirit mare, nu era om cu concepŃii largi; felul lui de
inteligenŃă se putea caracteriza mai curând prin cuvântul şiretenie (s.a.)”7. Principalele neajunsuri
ale caracterului principelui moştenitor erau, în concepŃia lui Czernin, nesinceritatea şi neîncrederea
în tot anturajul său.
Şi Alexandru Vaida-Voevod ne-a lăsat o descriere a arhiducelui Franz Ferdinand, sub
impresia primei audienŃe pe care i-a acordat-o, la palatul Belvedere, în 27 februarie 1907: „bărbat
voinic, cu mişcări mlădioase, rezultatul vădit al unei educaŃii fizice îngrijite, efectul căreia se
imprimase fiecărui reflex şi mişcări. Mimica vie a feŃei întovărăşea gesturile elegante, rotunde.
Ochiul era de un albastru atât de deschis, încât plăcile fotografice nu puteau prinde acest mizeriu
[amănunt - n.n.]…Când însă vorbea, stând faŃă în faŃă cu tine, aceşti ochi primeau o vioiciune
deosebită”8. Privindu-l cu simpatie, Alexandru Vaida-Voevod vedea în arhiduce imaginea lui Iosif
al II-lea.. Şi Vaida-Voevod îi recunoaşte arhiducelui manifestările religioase exagerate, puse pe
seama educaŃiei în tradiŃia catolică a familiei de Habsburg, inteligenŃa mediocră şi caracterul
duplicitar9.
Unii istorici l-au receptat drept un spirit violent, reacŃionar şi autocratic, care detesta
liberalismul şi democraŃia10. În tradiŃia propriei familii a fost perceput drept un caracter ascuns,
consecvent, spirit încăpăŃânat şi independent11. A fost puternic marcat de căsătoria morganatică cu
contesa cehă Sophia Chotek (1900), în urma căreia a trebuit să semneze un contract prin care i se
recunoştea succesiunea la tron cu condiŃia renunŃării la tron pentru descendenŃii proveniŃi din
această căsătorie, iar soŃia sa, ridicată la gradul de principesă, să rămână în rang inferior
arhiduceselor, decizie ce a condus la multe umilinŃe pentru moştenitorul tronului şi pentru familia
lui12.
Numitorul comun al concepŃiilor sale politice a fost contestarea vehementă a dualismului şi,
în acest context, a hegemoniei maghiare în cadrul monarhiei.
Ideologia sa politică a oscilat între federalism, trialism şi nostalgia absolutismului luminat al
lui Iosif al II-lea.
Arhiducele Franz Ferdinand îmbrăŃişase ideea unei Austrii – Mari federalizate încă de la
mijlocul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, cam pe vremea când Aurel C.Popovici publicase
în eseul Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria proiectul său de
federalizare a Ungariei. Generalul Margutti consemnează concepŃia federalistă a lui Franz
Ferdinand, pe care arhiducele i-a relatat-o într-o convorbire din 1895: „Dacă vrem ca puterea
centrală să cuprindă părŃile şi să le amalgameze în masa dorită, trebuie neapărat ca ele să fie mici,
minuscule. În acest scop voi face din Ungaria patru frânturi, din Boemia două, şi din celelalte Ńări,
atâtea câte vor fi necesare. Fiecare parcelă, înzestrată cu autonomie nemărginită în gestiunea
afacerilor ei interioare, va trebui, în ce priveşte lucrurile exterioare şi armata, ca şi administraŃie
centrală să se supuie unui guvern general, a cărui limbă oficială va fi exclusiv cea germană. Această
limbă va deveni, încet – încet şi pe nesimŃite, patrimoniul tuturor popoarelor confederaŃiei,
vehiculul civilizaŃiei lor comune”13.
Sunt de remarcat izbitoarele asemănări între enunŃurile lui Franz Ferdinand din 1895 şi
proiectul Statelor Unite ale Austriei Mari imaginat de Aurel C.Popovici: fărâmiŃarea imperiului în
state mici, după criterii naŃionale subînŃelese, acordarea unei largi autonomii interne pentru fiecare
dintre ele, asigurarea pentru limba germană a rolului de limbă „mijlocitoare”, oficială, a raporturilor
dintre state şi a legăturilor cu autoritatea centrală, armată şi guvern central – comune. Chiar şi
împărŃirea Boemiei în două entităŃi statale (Boemia germană şi Boemia cehă – la Aurel C.Popovici)
şi a Ungariei în patru entităŃi – se apropie de proiectul lui Aurel C.Popovici. Acesta vedea
7
Const.Graur, Cu privire la Franz Ferdinand., p. 275-276.
8
Liviu Maior, op.cit., p.111.
9
Ibidem, p. 19
10
A.J.P.Taylor, op.cit., p. 168-169; 181.
11
Otto de Habsburg, op.cit, p. 13.
12
Ibidem, p. 4
13
Apud: Const.Graur, op.cit., p.223; Vezi şi J.C.Dragan, Otto de Habsbourg, Marco Pons, Alexander Randa, Franz
Wolf, op. cit , p. 32.
217
organizarea pe teritoriul Ungariei istorice a şase state: Ungaria propriu-zisă, CroaŃia, Slovacia,
Transilvania (împreună cu Bucovina), łara Secuilor şi Voivodina.
Şi Franz Ferdinand, ca şi Aurel C.Popovici intuia rezistenŃa mare pe care o va întâmpina
ideea federalizării din partea maghiarilor, de aceea îşi propunea să o înlăture, dacă va fi cazul, cu
sabia14. Deci sabia, adică recurgerea la forŃă, la o lovitură de stat de sus – în concepŃia lui Aurel
C.Popovici – şi radiera, pentru ştergerea graniŃelor „istorice” şi pentru reorganizarea imperiului pe
criteriile principiului naŃional. Acestea sunt cadrele în care a apărut şi s-a manifestat mişcarea
pentru Austria - Mare (Gross-Österreich).
Chiar dacă aparent cele două concepŃii erau asemănătoare, ele porneau, însă, de la premize
diferite. Aurel C.Popovici avea în vedere acŃiunea principiului naŃional, pe care dorea să-l
folosească în scopul emancipării naŃiunii sale, în timp ce Franz Ferdinand urmărea stoparea
procesului de descompunere şi de slăbiciune cronică a Imperiului habsburgic şi consolidarea Casei
imperiale, într-o Europă în schimbare. Cele două ideologii se întâlneau pe terenul comun al misiunii
istorice a habsburgilor de ocrotitori ai naŃiunilor mici din centrul şi sud – estul european.
Pe măsura creşterii ponderii slavilor în viaŃa monarhiei, mai ales după anexarea Bosniei şi
HerŃegovinei de către Imperiul Austro-Ungar, ideile federaliste ale prinŃului moştenitor alunecă spre
trialism.
Această variantă a federalismului presupunea, în esenŃă, constituirea în părŃile de sud ale
imperiului a unui stat autonom format prin unirea CroaŃiei, cu DalmaŃia, Bosnia şi HerŃegovina,
cărora urmau să li se alăture slovenii din Austria. Acest stat al slavilor de sud ar fi urmat să formeze
o a treia unitate care să se alipească, cu aceleaşi drepturi şi obligaŃii, Austro-Ungariei. Se spera ca
acest aranjament să constituie o soluŃie pentru încadrarea Bosniei şi HerŃegovinei în imperiu,
precum şi un eventual pol de atracŃie pentru sârbi de a intra într-o structură confederativă cu
Imperiul Habsburgic, aşa cum visa şi Aurel C.Popovici pentru Regatul român.
După cum se poate lesne constata, acest trialism nu putea să aducă nici un fel de
îmbunătăŃire a sorŃii românilor din monarhie, care rămâneau în continuare sub aceleaşi stăpâniri.
În perioada premergătoare primului război mondial, printre soluŃiile avansate de diverşi
oameni politici pentru salvarea imperiului sunt amintite şi alte variante de „trialism”15. Una dintre
aceste versiuni ale trialismului îi este atribuită de contele Czernin lui Nicolae Filipescu în contextul
pe care l-am amintit în paginile anterioare şi anume: România să se unească cu Transilvania şi
Bucovina şi această Românie Mare să intre în legătură confederativă cu Austro-Ungaria16.
Aurel C.Popovici considera trialismul o aberaŃie. Într-un interviu acordat ziarului Românul
arată şi motivele pentru care „factorii hotărâtori din Viena” nu pot să îl admită ca soluŃie a crizei
dualismului. Astfel, dacă s-ar opta pentru constituirea unui stat sud-slav ca a treia componentă a
imperiului, s-ar ridica cehii cu pretenŃia, legitimată istoric, de constituire a regatului boem
independent. „Singura soluŃie care este acceptată de numeroase cercuri înalte din Viena – sublinia
Aurel C.Popovici, referindu-se la programul politic al lui Franz Ferdinand şi al anturajului său –
este federalismul monarhiei habsburgice, federalism în care toate popoarele să se bucure de
autonomie proprie. Spre această direcŃie se îndreaptă lucrurile şi nu va trece mult până când
dualismul care se zbate în criză de atâta vreme, va da un faliment definitiv”17.
Nu încape nici o urmă de îndoială că Franz Ferdinand dorea cu tot dinadinsul să reformeze
imperiul dacă împrejurările i-ar oferi prilejul. A căutat, în consecinŃă, să-şi creeze şi structuri
organizatorice pentru pregătirea acestui moment prielnic. Acestea au fost Cancelaria militară, cercul
de la Belvedere şi mişcarea pentru Austria – Mare, centrată în jurul Partidului Social – Creştin,
condus de Karl Lueger.
„Cancelaria militară” a fost organizată de maiorul Brosch18 ca un organism de informaŃii
14
Const. Graur, op. cit., p. 224
15
Despre trialism vezi: Const.Graur, op.cit., p. 236 şi urm.
16
Ibidem, p. 243-244.
17
„Românul”, an II, 1912, nr.57, 10/23 martie, p. 4-5.
18
Din 1912, când Alexander Brosch intră în armata activă, Cancelaria militară a arhiducelui va fi condusă de colonelul
Bardolff.
218
care monitoriza evoluŃia vieŃii politice a monarhiei şi a principalilor săi actori, oferindu-i principelui
analize politice pertinente şi informaŃii utile pentru a-şi susŃine propriile puncte de vedere în faŃa
monarhului.
Deoarece orice idee de reformă avea nevoie de oameni care să o pună în practică, printr-o
selecŃie atentă şi discretă s-a constituit grupul de personalităŃi format din oameni politici şi experŃi
aparŃinând diverselor naŃionalităŃi şi grupări politice şi de interese din imperiu adunate în jurul ideii
de schimbare a bazelor constituŃionale ale dualismului. Era o grupare eterogenă, operând în condiŃii
de clandestinitate, cu indivizi care se raportau la persoana prinŃului moştenitor şi cu puŃine relaŃii pe
orizontală, între protagonişti. Este cunoscut în istorie şi memorialistică drept „cercul de la
Belvedere”, un posibil cabinet din umbră al prinŃului moştenitor. Printre ei, slovacul Milan Hodža,
Eduard Steinacker, reprezentantul germanilor din Ungaria, românii Alexandru Vaida-Voevod,
Aurel C.Popovici, Miron Cristea, Demetriu Radu, cehul Thomas Masaryk.
Gruparea „Gross-Österreich” s-a constituit în jurul „cercului de la Belvedere” a prinŃului
moştenitor Franz Ferdinand, alimentată programatic şi ideologic de Partidul Creştin – Social a lui
Karl Lueger şi de alŃi susŃinători ai federalismului, printre care şi Aurel C.Popovici şi adepŃii săi din
sânul mişcării naŃionale româneşti din Transilvania şi Bucovina.
Şi concepŃiile grupării Austriei – Mari sufereau de fluctuaŃii şi lipsă de coerenŃă,
structurându-se pe trei direcŃii, adesea contradictorii: „Kronländler-ul” („Ńările Coroanei”),
federalismul şi trialismul de diferite nuanŃe19. Ele erau vehiculate prin cărŃi, memorii şi organe de
presă, printre care amintitul săptămânal Gross-Österreich, Österreichische Rundschau, Wiener
Montagszeitung Gross-Österreich, Armeezeitung, Wiener Reichpost, oficiosul Partidului Social –
Creştin, Deutsches Volksblatt, ş.a.
Analizată retrospectiv, după ce războiul mondial, revoluŃiile sociale şi naŃionale şi tratatele
de pace de la Paris îşi făcuseră efectul, mişcarea „Gross-Österreich” apărea desuetă şi reacŃionară.
Karl Renner considera, în 1930, că ea se baza pe titlul cărŃii lui Aurel C.Popovici, aşa după cum
R.W.Seton Watson sugera în 1908 că apariŃia săptămânalului vienez Gross-Österreich, s-ar datora
tot impactului cărŃii lui Aurel C.Popovici.
Renner aprecia că, atât cartea, cât şi mişcarea Austriei – Mari au preluat ideile federaliste din
ideologia social – democrată austriacă, pe care le-au golit de conŃinutul democratic, în sensul
renunŃării la muncitorimea austriacă şi maghiară ca forŃe capabile să impună aceste proiecte într-o
Austrie democrată. A.C.Popovici şi gruparea „Gross-Österreich” au mizat, însă, pe elementele
„corporatist – reacŃionare, birocratice şi semifeudale,” care nu puteau reînoi imperiul20. Prin urmare,
Aurel C.Popovici şi gruparea din jurul proiectului Austriei Mari erau plasaŃi ideologic în rândul
fedealiştilor austrieci de dreapta, în timp ce Palacky, Masaryk, Renner, Otto Bauer şi ceilalŃi social
– democraŃi austrieci reprezentau linia federalistă democrată, de stânga21.
Într-o carte despre Casa de Habsburg, apărută în 1912 şi citată de Constantin Graur, Bresnitz
von Sydacow, membru marcant al grupării „Gross-Österreich”, aşează declinul mişcării la începutul
celui de al doilea deceniu al secolului al XX-lea22. El relevă printre cauzele refluxului şi o
componentă diplomatică cu rădăcini la Vatican. Semnalul transmis viza planurile federaliste ale
moştenitorului de tron şi, implicit, ale „gross-österreich-istilor”, care, zdruncinând catolicismul
ungar, ar fi folosit mai mult ortodoxiei din părŃile de răsărit şi de sud ale imperiului23. Pentru Franz
Ferdinand, catolic fervent, aceste semnale nu puteau să nu cântărească greu în balanŃa deciziilor sale
Declinul mişcării pentru Austria – Mare mai trebuie pus în legătură şi cu insuccesele înregistrate de
Partidul Social – Creştin austriac după moartea lui Karl Lueger în 191024. Prin dispariŃia lui Lueger
de pe scena politicii austriece, românii care încă mai credeau în ideea central – europeană,
19
Stelian MândruŃ, RelaŃia dintre gruparea federalistă a Partidului NaŃional Român şi cabinetul militar
al prinŃului moştenitor Franz Ferdinand, în vol. Istoria ca lectură a lumii, Iaşi, 1994, p. 289
20
Apud: Const.Graur, op.cit., p. 220-221.
21
Ibidem, p. 221.
22
Ibidem, p. 224-226.
23
Ibidem, p. 226-227.
24
Ibidem, p. 350 şi urm.
219
întruchipată de Casa de Habsburg, au primit o grea lovitură. Asasinarea prinŃului moştenitor, la 28
iulie 1914 va însemna sfârşitul iluziilor.
2. Aurel C. Popovici pentru o Austrie Mare

Între concepŃia după care Franz Ferdinand ar putea fi salvatorul românilor şi gloanŃele de la
Sarajevo se situează zbaterea sufletească a autorului Statelor Unite ale Austriei – Mari, însoŃind
drama unui imperu în crepuscul. Mitul „bunului împărat”, atâta cât mai supravieŃuia în
subconştientul colectiv al românilor din monarhie, s-a transferat sub imperiul speranŃei asupra
moştenitorului de tron. Aurel C.Popovici a avut roul său în această piesă. Cartea lui a avut darul să
repună în discuŃie, cu mai multe argumente şi spirit critic, oportunitatea dualismului în mediile
politice austriece. La Leipzig, în 1906, la apariŃia cărŃii sale, Aurel C.Popovici declara: „Eu vreau
să-l cunosc pe arhiduce şi să fac din el factorul care îmi va realiza programul. Am mari speranŃe de
reuşită… Cred că lucrurile se vor schimba graŃie viitorului împărat şi, poate, graŃie cărŃii mele”25.
Cu volumul recent apărut, Aurel C.Popovici se afla la sfârşitul lunii februarie a anului 1906
la Viena, încercând să găsească soluŃii pentru a-l aduce în atenŃia lui Franz Ferdinand. În acest scop
îi convoacă la Viena pe Alexandru Vaida-Voevod şi pe Teodor Mihali, susŃinători ai proiectului
federalist propus de Popovici26. La 27 februarie 1906 are loc o întâlnire de taină a celor trei, în casa
editorului Schwannhagen, cu Bresnitz von Sydacow şi fiul acestuia, ambii ziarişti, cu Eduard
Steinacker, publicist şi cu gazda întâlnirii. Alexandru Vaida-Voevod relatează că scopul întâlnirii
era găsirea drumului cărŃii spre moştenitorul tronului. Întâlnirea s-a desfăşurat într-o atmosferă de
neîncredere reciprocă şi suspiciuni. Cu toate acestea, a dat rezultate. A doua zi, Aurel C.Popovici,
Teodor Mihali şi Alexandru Vaida-Voevod, însoŃiŃi de Eduard Steinacker, sunt primiŃi în audienŃă
de baronul Maximilian Vladimir Beck, înalt funcŃionar în Ministerul Agriculturii, fost profesor de
drept, consilier juridic al arhiducelui Franz Ferdinand şi viitor prim – ministru al Austriei, unde au
fost primiŃi cu amabilitate. Aurel C.Popovici, ascultat cu atenŃie dar şi cu o oarecare reticenŃă, îi
prezintă baronului concepŃia sa legată de prezentul şi de viitorul federalist al monarhiei. La rândul
său, Beck formulează o seamă de observaŃii. ObiecŃiile sale nu vizau proiectul în sine. Erau legate,
mai degrabă, de atmosfera din interiorul Casei imperiale, de susceptibilităŃile bătrânului împărat,
susŃinător al dualismului şi doritor de linişte. Beck solicita cumpătare, acŃiune lentă, pregătitoare,
fără precipitări dăunătoare, punând la grea încercare caracterul vulcanic, nestăpânit, al autorului
care nu era capabil să înŃeleagă infinitele precauŃii pe care oamenii politici austrieci şi le luau în
promovarea unor idei sau iniŃiative politice. De aceea întrevederea cu baronul Beck i-a lăsat
nerăbdătorului Popovici un gust amar27, deşi acesta le făcuse propunerea de a reveni la o a doua
întâlnire. Urmarea a fost că la această nouă întâlnire cu Beck s-a prezentat numai Vaida-Voevod. Ea
avea să le ofere, însă, şi surprize plăcute. Baronul citise cu atenŃie cartea lui Popovici şi a predat-o,
conform înŃelegerii, arhiducelui Franz Ferdinand. Opiniile lui Beck despre carte sunt relevante
pentru o mare parte a clasei politice austriece de la începutul secolului trecut: „Da, cartea este scrisă
cu multă vervă, larg documentată, logică, însă opinia publică nici în interiorul monarhiei, necum în
străinătate, nu ar avea nici o pricepere pentru o astfel de soluŃie. Pe încetul, poate că ar putea fi
îndrumată în direcŃia aceasta. Dacă s-ar proceda brusc, nu e însă verosimil ca popoarele monarhiei,
nepregătite, să accepte soluŃia lui Popovici”28. Ideea sugerată era cea de temporizare, în aşteptarea
dispariŃiei împăratului. Beck nu avea cum să bănuiască atunci, că cel care va părăsi scena istoriei
mai devreme, va fi însuşi moştenitorul tronului, Franz Ferdinand.
Proiectul federalist al lui Aurel C.Popovici ajungea în atenŃia principelui moştenitor într-un
moment de acutizare a raporturilor între Curtea vieneză şi guvernul coaliŃiei de la Budapesta condus
25
I.C.Drăgan, Aurel C.Popovici – europeistul, în vol.: J.C.Dragan, Otto de Habsbourg, Marco Pons, Alexander Randa,
Franz Wolf, op.cit., p. 31.
26
Liviu Maior, op.cit., p.95. Cu siguranŃă data de 27 februarie 1905 notată de Vaida-Voevod în însemnările sale este
greşită. Este vorba de 27 februarie 1906, dată la care cartea era tipărită .
27
Ibidem, p. 97.
28
Ibidem.
220
de Wekerle. Dezbaterile în jurul votului universal băteau pasul pe loc, în timp ce pretenŃiile
ungureşti privind limba de comandă în armata comună riscau să spargă unitatea armatei imperiale.
De altfel, un discurs parlamentar al lui Alexandru Vaida-Voevod din 7 ianuarie 1907 împotriva
transformării armatei în instrument de maghiarizare a naŃionalităŃilor din Ungaria, atrage atenŃia lui
Franz Ferdinand. Cu numai câteva zile înainte, la 31 ianuarie 1906, acelaşi Vaida-Voevod luase
apărarea lui Aurel C.Popovici şi a cărŃii sale în faŃa atacurilor ministrului Andrássy29. În urma
acestor luări de poziŃii, la 24 februarie, Karl Brosch îl vizitează la Budapesta pentru a perfecta o
audienŃă la prinŃul moştenitor. Prima întâlnire a lui Vaida-Voevod va avea loc peste numai patru
zile, la 28 februarie. A fost începutul unei lungi colaborări între Vaida-Voevod şi cancelaria
principelui30. În măsura în care arhivele austriece vor scoate la iveală memoriile pe care Vaida-
Voevod le-a înaintat lui Franz Ferdinand s-ar putea închide cercul în jurul rolului jucat de marele
om politic român în cadrul mişcării Austriei – Mari şi, implicit, a promovării proiectelor federaliste
ale lui Aurel C.Popovici.
Alexandru Vaida-Voevod locuia la Budapesta. Aurel C.Popovici, deşi cetăŃean al Ungariei,
locuia la Bucureşti, unde îşi câştiga existenŃa ca profesor. Purtătorul său de cuvânt în promovarea
proiectului federalist a fost, în principal, devotatul său prieten şi colaborator. El i-a netezit drumul
spre principele moştenitor, până în anul 1912, când Aurel C.Popovici ia decizia de a se muta cu
familia la Viena, pentru a fi mai aproape de locul unde se luau marile decizii pentru soarta
monarhiei.
Demersurile lui Aurel C.Popovici la Viena, sporadice până în 1912, mai numeroase după
decizia de a părăsi capitala României pentru capitala imperiului, urmăreau cu obstinaŃie promovarea
în cercurile politice de aici a ideii federalizării monarhiei ca singura şansă a supravieŃuirii sale. El
căuta, totodată, să menŃină în rândurile opiniei publice şi a oamenilor politici români a speranŃei
atingerii idealului naŃional, alături de habsburgi. Aurel C.Popovici şi Alexandru Vaida-Voevod au
fost, din această perspectivă, printre ultimii oameni politici români care s-au plasat pe această
platformă, până târziu, după izbucnirea primului război mondial. StăruinŃa lor a fost alimentată de
intransigenŃa guvernelor ungureşti pe drumul politicii de forŃă împotriva naŃionalităŃilor, de
eşecurile succesive ale tentativelor de apropiere şi de înŃelegere între naŃionaliştii români şi
guvernele ungureşti, precum şi de criza cronică existentă între acestea şi Curtea vieneză, alimentată
de dorinŃele de hegemonie maghiară şi de ideologia „gross-östereich-istă”.
După mutarea lui Aurel C.Popovici la Viena, cum era şi firesc, prezenŃa sa în viaŃa politică
şi culturală a capitalei imperiale se face mai puternic simŃită. Acordă interviuri, publică articole în
ziarele vieneze, preluate de presa românească din Transilvania, participă la întruniri ale „României
June”, susŃine conferinŃe.
La mijlocul lunii decembrie 1912, împreună cu Alexandru Vaida-Voevod, este invitat la
întrunirea „Clubului german”, la dezbaterea având ca temă apropierea germano-maghiară. La
întrunire, alături de deputaŃi austrieci, membrii ai Uniunii NaŃionale Germane, mai luau parte
deputaŃii bucovineni Isopescu-Grecul şi Simionovici. În cuvântul său, Aurel C.Popovici a reiterat
din nou pericolul care îl reprezenta pentru monarhie politica guvernelor ungureşti de
deznaŃionalizare prin toate mijloacele a celorlalte naŃionalităŃi. Fiind de prevăzut că această politică
va eşua, ea trebuia condamnată cu hotărâre, deoarece periclitează politica de mare putere a
monarhiei. La acest aspect trebuie să cumpănească oamenii politici austrieci – subliniază Aurel
C.Popovici, în aplauzele generale, încheind cu opinia după care pentru politicienii cu spirit de
prevedere răul cel mai mic pentru popoare e maghiarismul, iar răul cel mare nu sunt slavii
monarhiei ci, mai ales, panslavismul31.
AlianŃa germano-maghiară, indispensabilă existenŃei dualismului, sprijinită de liberalii
austrieci, era principalul impediment al proiectului federalist al lui Aurel C.Popovici. De aceea o
combate cu vehemenŃă. Într-un interviu acordat ziarului „Românul”, după discursul său din 15
29
Alexandru Vaida-Voevod, Memorii, vol. I, p.272; Liviu Maior, op.cit., p.54-55; Mihai RacoviŃan, Alexandru Vaida -
Voevod între Memorandum şi Trianon, Sibiu, 2000, p. 80-81.
30
Alexandru Vaida-Voevod, op. cit., p. 125.
31
„Românul”, an II, 1912, nr.264, 30 nov./13 dec., p. 3-4
221
decembrie, Aurel C.Popovici face o interesantă paralelă între Imperiul Otoman, aflat în criza
războaielor balcanice şi Austro-Ungaria. El consideră că incapacitatea junilor turci de a acorda
naŃionalităŃilor drepturile constituŃionale impuse de acŃiunea principiului naŃional reprezintă cauza
fundamentală a conflictelor din Balcani. Prefacerile din această zonă a Europei vor avea influenŃă şi
asupra monarhiei habsburgice în sensul adâncirii crizei dualismului. „Convingerea mea este că
Austro-Ungaria sau va deveni o mare ElveŃie monarhică în sud-vestul Europei, sau va deveni o a
doua Turcie”32, afirmă Popovici, încheind cu concluzia conform căreia orice încercare de menŃinere
a hegemoniei germane în Austria este sortită eşecului, iar hegemonia artificială a ungurilor se va
frânge cu atât mai repede cu cât politica lui Tisza faŃă de naŃionalităŃi se va menŃine în aceiaşi
parametri de intransigenŃă şi inflexibilitate.
ÎntreŃinea, de asemenea, o susŃinută corespondenŃă cu Valeriu Branişte, Alexandru Vaida-
Voevod, Iuliu Maniu, Teodor Mihali şi alŃi fruntaşi ai Partidului NaŃional Român în legătură cu
problemele mişcării naŃionale, în general, şi cu tratativele cu guvernul maghiar, în special.
Îl mai frământa ideea de a relansa cotidianul „România Jună” la Bucureşti. În acest sens îi
scria, la 8 martie 1913, mai vechiului colaborator A.C.Cuza: „Dacă vom lăsa multă vreme lumea
românească să fie călăuzită de gazete şi reviste evreo – levantine, atunci să nu ne mirăm că procesul
de disoluŃie continuă şi se adânceşte”33. Participa, de asemenea, la manifestările româneşti din
capitala imperiului. Cu ocazia instalării festive a noului comitet studenŃesc al „României June”,
Aurel C.Popovici este invitat de onoare. În faŃa unui public entuziast, cerea studenŃilor să lupte din
răsputeri pentru mărirea şi prosperitatea naŃiunii lor, luând exemplul celorlalte naŃiuni reprezentate
în monarhie34. În februarie 1914 A.C.Popovici este prezent la un important eveniment cultural din
Viena, alături de membrii coloniei române, de studenŃi şi profesori: deschiderea cursului de
literatura română la Universitatea vieneză susŃinut de Dumitru Caracostea35.
Aurel C.Popovici, credincios idealului său, este printre membrii fondatori ai societăŃii
„Gross-österreich,” sub preşedenŃia lui dr.Schverer Waldheim, în octombrie 1913. Programul
societăŃii se baza pe ideile lui Aurel C.Popovici expuse în Statele Unite ale Austriei – Mari. Noua
societate avea intenŃia să-l numească pe Aurel C.Popovici membru de onoare, lucru imposibil
deoarece era cetăŃean maghiar iar statutele nu îngăduiau aceasta. Adunarea de constituire i-a
exprimat mulŃumiri pentru munca depusă în serviciul ideii Marii Austrii36.
Printre personalităŃile cu care Aurel C.Popovici se întâlnea la Viena, alături de baronul Max.
Beck, enumerăm pe contele Beaufort, contele – abate Gallen, contele Czernin, baronul Eichof,
miniştrii creştin – sociali Albert Grossmann şi Weiskirchner, profesorul Eduard Steinaker, social –
democraŃii Karl Renner, Victor Adler, Otto Bauer, ş.a.
ÎntreŃinea realŃii strânse cu redactorul politic al ziarului Deutsches Volskblatt din Viena,
dr.Schreiber. Din fonduri ale „Ligii Culturale” sau din banii proprii, Aurel C.Popovici asigura o
subvenŃie de 50 de coroane pentru acest ziar sub titlu de „cheltuieli poştale”37. Avea, de asemenea,
legături de amiciŃie cu dr. Fr. Funder, directorul oficiosului social – creştin Reichpost, un personaj
foarte bine informat asupra culiselor politice ale imperiului. În toată perioada antebelică, menŃinerea
atenŃiei opiniei publice şi a oamenilor politici austrieci, germani şi români asupra primejdiilor
dualismului, a crizei cronice a sistemului şi asupra necesităŃii restructurării lui au fost coordonate de
bază ale activităŃii sale publicistice. Urmărea cu mare atenŃie evoluŃia vieŃii politice din
Transilvania, Ungaria şi Austria. Comentariile sale se regăsesc în presa vremii iar sinteza lor a
publicat-o în ultimul său volum, apărut postum, La question roumaine en Transylvanie et en
Hongrie (Problema românească în Transilvania şi Ungaria)38.
32
„Românul”, an II,1912, nr.267, 4/17 decembrie, p. 3-4
33
B.A.R., Fond: A.C. Cuza, S.45(14)/DLXI, Aurel C.Popovici către A.C.Cuza, 8 martie 1913.
34
„Românul”, an II, 1912, nr.268, 5/18 decembrie, p. 4-5
35
Idem, an IV, 1914, nr.44, 23 februarie/8 martie, p. 7
36
Idem, an III, 1913, nr.233, 24 octombrie/6 noiembrie, p. 3
37
Alexandru Vaida-Voevod, op.cit., vol I, p.272;Liviu Maior, op.cit, p.54-55; Mihai RacoviŃan, op. cit., p. 80-81.
38
Aurel C.Popovici, La question roumaine…, p. 227.
222
O altă personalitate marcantă a Vienei, care a privit cu simpatie şi a încurajat încercările lui
Aurel C.Popovici de a impune proiectul federalizării monarhiei a fost Karl Lueger (1844-1910),
mare adversar al hegemoniei maghiare, naŃionalist cu discurs antisemit, întemeietor al Partidului
Creştin - Social, în mai multe rânduri deputat şi unul dintre cei mai mari primari ai Vienei.
Împreună cu A.Gessmann, ministru al lucrărilor publice şi cu arhitectul Otto Wagner (1841-1918) a
fost artizanul marilor lucrări urbanistice de modernizare a Vienei şi de transformare a ei într-un
înfloritor centru al arhitecturii, muzicii şi artelor. Aurel C.Popovici şi Vaida-Voevod îl cunoşteau
încă de pe vremea studenŃiei lor vieneze şi a Memorandumului românesc din 1892. Pentru sprijinul
acordat cu acel prilej şi pentru luările de poziŃie în favoarea lor din anii ce au urmat, românii i-au
păstrat o statornică admiraŃie şi simpatie. La moartea sa, în martie 1910, vienezii i-au rezervat
funeralii naŃionale. Aurel C.Popovici, împreună cu colonia română din Viena şi cu delegaŃi veniŃi
din Transilvania, Bucovina şi Ungaria, în semn de omagiu, participă la cortegiul funerar.
Organizarea participării românilor la funeralii i-a aparŃinut în mare măsură. IntenŃiona, chiar, să
rostească un discurs la mormântul defunctului în numele românilor din monarhia austro-ungară. La
solicitarea organizatorilor este nevoit să renunŃe pentru a evita reacŃiile negative ale presei şi ale
guvernului unguresc, pentru care Aurel C.Popovici era un proscris. Incidentul este relatat de
Adevărul din Bucureşti, al cărui corespondent vienez era Constantin Graur, de Deutsches Volsk-
blatt, Tribuna şi „ Lupta 39.
Cu ocazia periplurilor sale vieneze, Aurel C.Popovici era primit în audienŃă de Franz
Ferdinand, devenind un preŃuit consilier al acestuia în domeniul naŃionalităŃilor. Prima audienŃă are
loc în martie 1907, după lectura cărŃii lui Popovici. Cu verva ce îl caracteriza, autorul Statelor
Unite ale Austriei – Mari, i-a expus planurile sale privind transformarea Austro-Ungariei într-un
stat federativ. În faŃa avalanşei de argumente, arhiducele ar fi exclamat: „Acesta-i omul meu; de
sfaturile lui trebuie să mă Ńin”40. Mai târziu, cu câŃiva ani înainte de război, când boala şi slăbiciunea
împăratului Franz Iosif prevesteau iminenta urcare pe tron a principelui moştenitor, Aurel
C.Popovici i-a redactat manifestul „Către popoarele mele”41. Tot Popovici, alături de Alexandru
Vaida-Voevod l-a determinat să viziteze România, în vara anului 1910.
*
* *
Semne ale apropierii lui Aurel C.Popovici, Alexandru Vaida-Voevod şi a altor personalităŃi
româneşti de prinŃul moştenitor apar în curând după 1906, pentru cine voia să le perceapă. Unul
dintre acestea este campania de presă declanşată de ziarul Lupta pentru popularizarea în rândul
opiniei publice româneşti a personalităŃii lui Franz Ferdinand ca purtător al speranŃelor naŃiunii.
„Moştenitorul de tron şi coaliŃia”42, „Arhiducele Franz Ferdinand între români. Aduceri aminte”43,
„Austria Mare şi statul naŃional maghiar”44, „Renaşterea Austriei”45 sunt câteva dintre editorialele
ce transmiteau mesajul pro-habsburgic.
Alt moment de vârf al apropierii dintre Franz Ferdinand şi români a fost vizita prinŃului
moştenitor şi a soŃiei sale în România, în iulie 1909 şi primirea oficială ce le-a fost rezervată de
către regele Carol I la Sinaia. Aurel C.Popovici este unul dintre cei care l-au determinat să viziteze
România46. Vizita a fost precedată şi urmată de o campanie de presă orchestrată de gruparea pro-
39
„Lupta”, an IV, 1910, nr.39, 3/16 martie, p.6 şi Idem, an IV, 1910, nr.40; 4/17 martie, p.6; „Tribuna”, an XIV, 1910,
8/21 martie, nr.44, p. 3.
40
A.N.- D.J.Ar., Fond: Roman Ciorogariu, Dosar 17, filele 179-180, V. Mangra către R. Ciorogariu,12/25 martie 1907;
Marius Sturza, Aurel C. Popovici, în „Patria”, an V, 1923, nr.166, 4 august, p. 2.; I.C.Drăgan, op.cit., p.32.
41
Const.Graur, op.cit., p. 268.
42
„Lupta”, an I, 1907, nr.54, 6/19 martie, p. 1-2.
43
Idem, I, nr. 56, 8/21 martie, p. 1-2.
44
Idem, an II, 1908, nr.70, 25 martie/7 aprilie, p. 1-2.
45
Idem, an II, 1908, nr. 113, 29 mai/11 iunie, p 1.
46
I.C.Dragan, op.cit., p. 32
223
habsburgică românească. „Vine moştenitorul” titra Lupta, din 6/19 mai 190947. Pentru pregătirea
întâmpinării principelui moştenitor se constituie din rândul românilor ardeleni aşezaŃi în Ńară un
comitet de iniŃiativă. În numele acestora, Aurel C.Popovici, Ioan Slavici, G.Bogdan-Duică,
N.Chircea, Luca Rus, G.Popa-Liseanu, Ioan Clinciu, N.Colceag, I.Scurtu ş.a., lansează un apel către
toŃi românii din monarhia austro-ungară stabiliŃi în România, adresându-le rugămintea de a lua parte
la manifestările de primire a prinŃului moştenitor ce urmau să aibă loc la Sinaia48. Printre altele,
apelul dădea glas nădejdii că Franz Ferdinand „va fi odată binefăcător al tuturor popoarelor din
monarhia vecină şi a românilor îndeosebi”49.
În după-masa zilei de 10 iulie (n), Franz Ferdinand, principesa şi suita lor sosesc în gara
Predeal. Aici sunt întâmpinaŃi de principele Ferdinand şi principesa Maria, de primul ministru
I.I.C.Brătianu, împreună cu alŃi miniştri din cabinetul său, de alte personalităŃi ale vieŃii politice din
România. Printre cei sosiŃi în întâmpinarea înalŃilor oaspeŃi, corespondentul ziarului Lupta
aminteşte şi un grup de români ardeleni în frunte cu profesorul universitar Simion Mândrescu şi
A.C.Popovici50. În gara din Sinaia au fost întâmpinaŃi de Carol şi regina Elisabeta. După oficierea
unui Te-Deum la mănăstirea Sinaia, convoiul oficial, în ovaŃiile mulŃimii, printre care şi mulŃi
ardeleni ce locuiau în România, se îndreaptă spre castelul Peleş, unde au continuat momentele
vizitei. Contele Czernin, prezent la manifestări în calitatea de reprezentat oficial al Austro-Ungariei
la Bucureşti, explică simpatia arhiducelui pentru români prin satisfacŃia pricinuită de această vizită:
„Bătrâna pereche regală a aşteptat la gară pe arhiduce şi pe ducesă, regina a îmbrăŃişat-o şi a sărutat-
o pe ducesă, iar în trăsură, în drum spre castel, a aşezat-o la dreapta ei. Scurt: pentru prima oară
ducesa de Hohenberg a fost tratată potrivit formulelor tradiŃionale, ca soŃie egal îndreptăŃită a
soŃului ei. În puŃinele ceasuri din România, arhiducele a gustat bucuria, pe care oricine o simte ca pe
un lucru natural, de a şti că nevasta sa e la fel ca dânsul, iar nu ceva inferior şi desconsiderat. La
Viena, la un bal al curŃii, ducesa a trebuit să meargă în urma tuturor arhiduceselor şi n-a găsit un
domn care să-i ofere braŃul. În România ea a fost o Doamnă, şi ceremonialul nu s-a ocupat de
naşterea ei”51. Franz Ferdinand a preŃuit mult această atenŃie şi, de bună seamă, în circumstanŃele
cunoscute ale impactului cărŃii lui Aurel C.Popovici, contele Czernin aprecia că Franz Ferdinand
avea sentimentul că, la schimbarea unor date politice, s-ar fi putut stabili o legătură reală între
România şi Austria. „Mai mult simŃea decât ştia – crede Czernin – că problema transilvăneană
zăcea ca un bloc mare între Viena şi Bucureşti şi că, odată înlăturat blocul, s-ar schimba tot
tabloul”52. Acest „bloc” a reprezentat factorul de ponderare şi a entuziasmului lui I.I.C.Brătianu
faŃă de vizita la Franz Ferdinand în România. Aurel C.Popovici şi adepŃii săi din Bucureşti au
trebuit să facă demersuri pe lângă primul – ministru român pentru a-l convinge că dialogul cu
principele moştenitor poate constitui un mijloc de contracarare a politicii guvernelor ungureşti faŃă
de români53. În acelaşi scop Alexandru Vaida-Voevod i-a trimis lui I.I.C.Brătianu un memoriu
privind problemele şi revendicările românilor din Ungaria spre a-i servi acestuia în discuŃiile cu
principele moştenitor54. În programul vizitei, ziarul Lupta anunŃa şi o audienŃă pe care Franz
Ferdinand urma să o acorde unei delegaŃii a românilor transilvăneni aşezaŃi în România, în frunte cu
profesorul Mândrescu, Aurel C.Popovici şi Ioan Slavici55, care urmau să îi înmâneze arhiducelui o
adresă de omagiu.
În jurul primirii delegaŃiei românilor ardeleni de către Franz Ferdinand şi mai ales a
prezenŃei în această delegaŃie a lui Aurel C.Popovici, a izbucnit un adevărat scandal de presă,
întreŃinut de Pester Lloyd şi preluat de alte ziare din monarhie. Ziarul insinua, printre altele, că
47
„Lupta”, III, 1909, nr. 80, 6/19 mai, p. 1.
48
Idem , an III, 1909, nr.112, 26 iunie/9 iulie, p. 5.
49
Ibidem.
50
Idem, an III, 1909, nr.113, 28 iunie/11 iulie, p.10. PrezenŃa lui Aurel. C. Popovici la Predeal, teritoriu sub jurisdicŃie
maghiară,este puŃin probabilă.
51
Apud: Const.Graur, op.cit., p. 155-156.
52
Ibidem.
53
L.Maior, op.cit., p. 59.
54
Ibidem
55
„Lupta”, an III, 1909, nr.114, 30 iunie/13 iulie, p. 7.
224
această audienŃă trebuie pusă în legătură cu ziarul Gross-österreich iar audienŃa ar fi fost pusă la
cale de Aurel C.Popovici şi Alexandru Vaida-Voevod, într-o consfătuire avută la Viena cu
reprezentanŃi ai grupării Austriei - Mari din capitala imperiului56. În polemica iscată intervine şi
organul oficial al Partidului Social - Democrat din Ungaria, Nepszava, care relatează şi el despre
participarea românilor ardeleni la festivităŃile de la Sinaia. AtenŃia ziarului este acaparată de
personalitatea lui Aurel C.Popovici, a cărui carte cu mesajul ei federalist, apărută cu trei ani în
urmă, este readusă în atenŃia cititorilor. Cât despre „memoriul românilor născuŃi în Ńările Coroanei
de Habsburg, dar siliŃi să emigreze în România”, ziarul face şi următorul comentariu: „Dacă românii
din Ungaria ar avea putinŃa de a căuta aici acasă remedierea gravimentelor lor naŃionale, dacă
drepturile constituŃionale ca : dreptul de vot, dreptul de întrunire, de asociere, libertatea de presă n-
ar fi interzise pentru dânşii, desigur că nu s-ar duce în România să se plângă. Cum însă şovinismul
descreierat acasă le închide orice cale şi le zădărniceşte orice încercare de remediere a
gravimentelor, sunt nevoiŃi să meargă în străinătate a pândi şi profita de astfel de ocaziuni.
Şovinismul prost al unuia, astfel, provoacă iredentismul celuilalt”57.
Dacă în planul raporturilor românilor din Ungaria cu guvernul coaliŃiei de la Budapesta,
vizita arhiducelui în România nu a avut nici un rezultat, ea a dovedit oamenilor politici români
sensibilitatea guvernanŃilor unguri faŃă de ideologia federalistă a lui Aurel C.Popovici.
I.I.C.Brătianu va căuta să se Ńină departe de ea, fără a o dezavua pe faŃă. Ecoul pozitiv pe care vizita
arhiducelui l-a avut în opinia publică românească, întreŃinut şi în anii ce vor urma de Aurel
C.Popovici şi gruparea pro-habsburgică din jurul său, a avut darul să mai amăgească inimile
românilor din monarhie cu mirajul imperial încă o bucată de vreme. De aceea, atentatul de la
Sarajevo, din 15/28 iunie 1914, care a pus capăt vieŃii principelui moştenitor şi a soŃiei sale, a
reprezentat o grea lovitură pentru cei care mai credeau în Casa de Habsburg. Odată cu dispariŃia lui
de pe scena istoriei, omul providenŃial, care să pună mâna pe sabie şi pe burete pentru a redesena
harta monarhiei, dispărea şi el. Credem, împreună cu mulŃi critici ai lui Popovici, printre care Vasile
Goldiş, Wickam Steed, Karl Renner sau chiar ministrul Beck, că aici, în zona factorilor politici
chemaŃi să înfăptuiască Austria – Mare pe baza criteriilor naŃionale, se plasează principalul punct
slab al proiectului federalist al lui Aurel C.Popovici.
Odată cu dispariŃia lui Franz Ferdinand, spectrul războiului lua locul proiectelor federaliste
de reformare a imperiului. „La belle époque” lua sfârşit în zângănit de arme, alungată de bubuitul
tunurilor. CurŃile marŃiale, cu legile draconice ale stării de război, ameninŃau orice derapaj, orice
iniŃiativă politică, orice tentativă de gândire liberă. Aurel C.Popovici, care în tinereŃe se amăgise cu
ideea că este „austriac din creştet până în tălpi”58, nu-şi mai găsea locul în acea lume.
3. Sfîrşitul iluziei. La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie (1916)

Atentatul de la Sarajevo şi declanşarea războiului mondial de către Austro-Ungaria au
însemnat pentru Aurel C.Popovici lovituri teribile. Ziua de 1 august 1914 îl surprinde la Ostende, la
cură balneară. Evenimentele ce se precipitau îl determină să se reîntoarcă la Viena unde petrece
primele luni după izbucnirea războiului. DispariŃia lui Franz Ferdinand a pus într-un orizont de
aşteptare indefinit şi proiectul său federalist. SperanŃa înfăptuirii unei Austrii - Mari construită pe
principiul naŃionalităŃilor, prin reformarea din temelii a imperiului habsburgilor, era înmormântată
odată cu nefericitul arhiduce. Războiul era privit mai degrabă ca o izbăvire şi soluŃie universală
pentru asanarea relelor din monarhie. Aurel C.Popovici l-a invocat în lucrările sale, mai degrabă, ca
o consecinŃă a politicii greşite faŃă de naŃionalităŃi şi ca un semn al implacabilului sfârşit al
monarhiei dualiste.
Mai mult din inerŃie şi idealism decât din raŃiuni de „politică reală”, mişcarea pentru Austria
- Mare a mai continuat câtăva vreme şi după izbucnirea conflagraŃiei mondiale, al cărui pretext a
56
„Lupta” an III, 1909, nr.118, 5/18 iulie, p.2; Vezi şi: A.N,-D.J. Sb., Fond: Comitat, Doc, 572/1908, Budapesta, 10/23
nov. 1908.
57
Ibidem
58
B.A.R., S.39(9)/CCVII, Fond Septimiu Albini, A.C.Popovici către S.Albini, 21 august 1892.
225
fost oferit de moartea celui care ar fi urmat să o înfăptuiască. Aurel C.Popovici împreună cu
Alexandru Vaida-Voevod, principalii protagonişti români ai mişcării, au continuat să stăruiască pe
poziŃii federaliste. La Viena au continuat contactele cu Milan Hodža, dr. Stodola, dr.Funder,
E.Steinaker şi ceilalŃi vechi prieteni. Se întâlneau frecvent la „Cafeneaua Academiei”, schimbând
informaŃii despre mersul războiului şi despre evoluŃia evenimentelor politice şi diplomatice59. Cei
doi prieteni şi-au propus să servească cauza naŃiunii lor, folosindu-şi notorietatea filo-habsburgică şi
relaŃiile pe care şi le-au creat în lumea politică a Vienei şi Berlinului. Astfel, Aurel C.Popovici şi
prietenul său au reprezentat în anii războiului un canal de legătură a Bucureştiului cu diplomaŃia
Puterilor Centrale.
Prilejul se iveşte în martie 1915 când Aurel C.Popovici şi Alexandru Vaida-Voevod sunt
invitaŃi de Lutz Korodi (sas din Ardeal, fost redactor la Kronstädter Zeitung, condamnat ca
„agitator”, destituit de la liceul „Honterus” din Braşov şi stabilit în Germania) să participe la o
conferinŃă, împreună cu fruntaşi ai cercurilor politice naŃionaliste din Berlin. Prilej nimerit pentru a-
şi susŃine proiectul său federalist în faŃa unor oameni interesaŃi de soarta imperiului vecin. Credem
că acum i-a încolŃit lui Aurel C.Popovici ideea că Germania ar putea să reprezinte aliatul său în
impunerea federalismului naŃional în Austro-Ungaria. Tot pe parcursul călătoriei la Berlin,
Alexandru Vaida-Voevod observă simptomele diabetului de care suferea Aurel C.Popovici.
Analizele, pe care l-a determinat să şi le facă, au confirmat diagnosticul. Lipsa regimului alimentar
şi zbuciumul cotidian al acestui om pasionat îi puteau agrava boala care i se putea citi pe faŃa lui
înegrită. Alexandru Vaida-Voevod îl determină să renunŃe la bere şi la dulciuri.
SupravegheaŃi în permanenŃă de poliŃia secretă a guvernului Tiszá, consideraŃi „cei mai
periculoşi români”, după expresia lui Alexandru Vaida-Voevod60, cei doi iau hotărârea de a se
refugia în ElveŃia, cu speranŃa că în această Ńară neutră vor putea aduce mai bune servicii naŃiunii
lor. Paşapoartele şi le-au procurat prin intermediul ministrului român de la Berlin, Alexandru
Beldiman, în cursul călătoriei în capitala Germaniei din martie 1915.
Conform înŃelegerii, Alexandru Vaida-Voevod îi telegrafiază de la Budapesta lui Aurel
C.Popovici că, în conformitate cu planul stabilit, pleacă cu trenul de seară spre ElveŃia. La
Innsbruck, în dimineaŃa zilei următoare, se întâlneşte cu Aurel C.Popovici, care se îmbarcase la
Viena în acelaşi tren. Din precauŃie îşi aruncă doar priviri neutre, prefăcându-se că nu se cunosc.
Ajunşi pe pământ elveŃian, cei doi, împreună cu asesorul consistorial Nicolae Ivan, viitor episcop al
Clujului, Vadului şi Feleacului, se întâlnesc în vagonul restaurant. Au poposit la Zürich iar după o
săptămână de inactivitate, care lui Aurel C.Popovici, fire vulcanică, i s-a părut o veşnicie, pleacă la
St.Moritz cu intenŃia să-şi trateze diabetul de care suferea.
Starea de inactivitate, hoinăreala fără scopuri precise prin obiectivele de interes turistic,
îngrijorarea faŃă de evoluŃia evenimentelor pe teatrele de război nu erau în măsură să-i domolească
neastâmpărul firii. Urmat cu stoicism de prietenul său, Aurel C.Popovici, după scurte popasuri prin
Lausanne, Berna şi Freiburg se hotăreşte să se stabilească în Geneva. Oraş sobru, dominat de munŃi
şi de luciul lacului cu acelaşi nume, Geneva urma să fie staŃia terminus a zbuciumatei sale existenŃe.
Aici îl urmează după câteva luni şi familia61.
În ElveŃia, Aurel C.Popovici şi Alexandru Vaida-Voevod se pun la dispoziŃia ministrului
României la Berna, Zenobie Pâcleanu şi prin acesta, a guvernului român62. Legăturile cu
Bucureştiul erau întreŃinute pe filiera diplomatică, prin Zenobie Pâcleanu, care prelua cores-
pondenŃa de la Aurel C.Popovici, o trimitea prin curier special la oficiul de externe din Berlin. De
59
Alexandru Vaida – Voevod, op.cit., IV, p. 14-15.
60
Ibidem, p.15; Vezi şi Valeriu Branişte, , Amintiri din închisoare. Însemnări contimporane şi autobiografice, Editura
Minerva, Bucureşti, 1972, p.465. Agentul secret Kalmár i-a relatat lui Branişte că numai o jumătate de ceas i-a lipsit ca
să-l aresteze pe A.C.Popovici când acesta s-a refugiat în ElveŃia. Supravegherea informativă a celor doi prieteni a
continuat şi la Geneva; Vezi şi Raportul confidenŃial al lui Huszar Antal despre activitatea lui A. C. Popovici, 5 august,
1915, la D.A.N.I.C., Bucureşti, Microfilme, Ungaria, rola 73, cadrele 1o1-1o5.
61
Alexandru Vaida – Voevod, op.cit., IV, p.69, 90 şi urm.; dr.Marius Sturza, op.cit., în „Patria”, V, nr.167, 5 august,
1923, p. 2.
62
Vezi: A.N,-D.J. Sb, Fond: Alexandru Vaida-Voevod, dosar 3; B.A.R., Fond Msse. Aurel C.Popovici către Zenobie
Pâcleanu.
226
aici era ridicată de Alexandru Beldiman şi era remisă la Ministerul de Externe român, folosindu-se
oficiile de curierat ale diplomaŃiei germane63.
În condiŃiile izbucnirii războiului, la 21 iulie/3 august 1914, regele Carol I a convocat la
Sinaia Consiliul de coroană spre a delibera asupra căii de urmat. Cu excepŃia regelui şi a lui
P.P.Carp, participanŃii, membrii ai guvernului şi reprezentanŃi ai opoziŃiei, se declară pentru
neutralitatea României în această fază de început a războiului.
În perioada neutralităŃii care a durat de la 28 iulie 1914 şi până la 17 august 1916, asupra
guvernului condus de I.I.C.Brătianu a avut loc un adevărat asalt diplomatic, atât din partea Puterilor
Centrale, cât şi din partea Antantei, pentru atragerea României de partea lor. În războiul diplomatic
ce a însoŃit operaŃiunile militare de pe fronturi, România reprezenta o miză majoră. Neutralitatea ei
nu convenea nici uneia dintre taberele beligerante. Fiecare căuta să o atragă de partea sa, prin
promisiuni de cesiuni teritoriale în dauna adversarilor. Germania şi Austro-Ungaria promiteau
Basarabia şi părŃi locuite de români din Serbia, în timp ce Antanta invita România alături de ea în
schimbul Ardealului şi Bucovinei.
Cu fluxuri şi refluxuri, în funcŃie de evoluŃia evenimentelor pe fronturile de luptă, au
continuat şi dezbaterile politice legate de sistemul de alianŃe al României. Decizia Consiliului de
coroană din 21 iulie/3 august 1914 a fost primul pas al îndepărtării sale de Austro-Ungaria. ÎnteŃirea
măsurilor antiromâneşti ale guvernului Tiszá, eşuarea tratativelor cu fruntaşii naŃionalişti români din
Transilvania, au cântărit mult în orientarea opiniei publice româneşti spre Antantă.
Şi pe plan diplomatic intransigenŃa poziŃiei lui Tiszá şi a guvernului său faŃă de pretenŃiile
românilor transilvăneni era o piedică în încercările de atragere a României în război de partea
Puterilor Centrale.
În acest context capătă semnificaŃie faptul că arhiducele Franz Ferdinand, cu numai două
săptămâni înainte de declanşarea războiului, în ultima sa întâlnire cu kaiserul Wilhelm desfăşurată
la Konopište, l-a informat pe împărat despre proiectele sale federaliste şi despre regimul politic
opresiv faŃă de români ai guvernului Tiszá64. Aceste informaŃii, coroborate cu cele provenite de la
Bucureşti, prin intermediul energicului von dem Busche, reprezentantul diplomaŃiei germane la
Bucureşti, îl vor determina pe cancelarul Germaniei Berthmann-Hollweg să exercite presiuni asupra
lui Tiszá pentru a-i împăca pe români. Ca urmare, tratativele guvernului Tiszá cu românii din
Ungaria, întrerupte în 1913, vor continua şi în primii ani ai războiului mondial. În cadrul lor numele
lui Aurel C.Popovici apare din nou. La sugestia lui, subsecretarul de stat al Germaniei Zimmermann
intervine pe lângă Tiszá să accepte autonomia Transilvaniei şi crearea unui minister pentru români
în guvernul de la Budapesta. Demersul avea loc după tentativele nereuşite de conciliere întreprinse
de Teodor Mihali şi Episcopul Hossu în toamna anului 1914. Aurel C.Popovici prezentase
Ministerului de Externe german mai multe memorii privind situaŃia românilor din monarhie,
precum şi materialele documentare privitoare la tratativele purtate cu Tiszá în anii premergători
războiului65. Tiszá reacŃionează, înverşunându-se împotriva lui Aurel C.Popovici. Îl etichetează
drept un personaj lipsit de importanŃă, intrigant strecurat în anturajul fostului principe moştenitor iar
propunerile lui sunt declarate absurde. Nici o altă concesie nu poate fi făcută românilor în afara
celor deja comunicate66. Ele se refereau la înlesniri privind învăŃământul elementar în limba română
şi promisiuni de modificare a legii electorale. Îndărătnicia lui Tiszá devenea principalul obstacol
perceput de diplomaŃia germană în calea atragerii României spre o neutralitate binevoitoare sau
chiar spre intrarea ei în război alături de Germania şi Austro-Ungaria. Demersurile diplomaŃiei
germane s-au desfăşurat pe două planuri complementare, la Viena şi la Berlin. Aurel C.Popovici a
fost implicat în ambele evenimente.
În prima parte a lunii iunie 1915, la Viena se desfăşoară o rundă de tratative care vor marca
evoluŃia raporturilor diplomatice între România şi Puterile Centrale, deşi la ele nu a participat nici
63
Alexandru Vaida-Voevod, op.cit., IV, p. 15-16.
64
Constantin KiriŃescu, Istoria războiului pentru întregirea României. 1916-1919, vol.I, Editura ŞtiinŃifică şi En-
ciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 99.
65
Erdély története,(Istoria Ardealului), III Kötet, (vol. III), Academia Kiadó, Budapest, 1986, p. 1692.
66
Constantin KiriŃescu, op.cit., p. 155.
227
un reprezentant al guvernului român. Mathias Erzberger, şeful Partidului Catolic German, deputat
în Reichstag, este trimis de împăratul Wilhelm al II-lea la Viena cu misiunea de a sonda
posibilităŃile atragerii românilor de partea Puterilor Centrale67. În acest scop, prin intermediul lui
dr.Funder, directorul ziarului Reichpost, a fost convocată o întrunire în palatul prinŃului Alois
Lichtenstein, şef al Partidului Creştin - Social după moartea lui Karl Lueger. Dezbaterile au durat
două zile. Alături de Erzberger, de gazdă şi de dr.Funder, din partea austriacă au fost prezenŃi
dr.Gessmann, fost ministru creştin – social şi Sieghart, guvernatorul Bodencredit - Anstaltului. Din
partea românilor din Ungaria au participat Aurel C.Popovici, sosit din ElveŃia, Iuliu Maniu şi Vasile
Goldiş. Alexandru Vaida-Voevod nu a fost chemat din pricina înverşunării lui Tiszá împotriva lui,
cauzată de intervenŃiile sale la Ministerul de Externe german, neagreate de ministrul – preşedinte68.
Teodor Mihali fusese invitat, dar a fost avertizat de un om de încredere al lui Tiszá că dacă va
participa la discuŃii cu factori externi Ungariei, va fi pedepsit, întorcându-se din drum69.
Purtătorul de cuvânt al delegaŃilor români a fost Aurel C.Popovici, de acord cu Iuliu Maniu
care, fiind concentrat, trebuia să fie precaut70. Obiectul discuŃiilor pentru Erzberger era să sondeze
care erau pretenŃiile românilor din monarhie a căror satisface ar avea darul să schimbe starea de
spirit a opiniei publice din România şi atitudinea guvernului român spre o neutralitate binevoitoare
faŃă de Puterile Centrale71.
Aurel C.Popovici a formulat revendicările româneşti în câteva puncte desprinse din dosarul
tratativelor duse de fruntaşii români cu guvernul Tiszá în 1913: autonomia deplină a Transilvaniei,
cu cameră legislativă proprie, guvernator şi reprezentant în guvernul central ca ministru fără
portofoliu, după modelul CroaŃiei; reprezentare proporŃională în parlamentul de la Budapesta;
autonomie financiară pentru problemele interne. În urma intervenŃiei lui Vasile Goldiş, care
aminteşte că Partidul NaŃional Român, la începutul războiului, a luat decizia de a se abŃine de la
orice declaraŃii politice, se adoptă punctul de vedere după care românii nu se vor angaja să facă
propagandă în favoarea Puterilor Centrale, dar vor convoca o adunare naŃională pentru ratificarea
unui astfel de acord72. Aurel C.Popovici mai pretindea ca acordul să fie adus la cunoştinŃa
popoarelor monarhiei printr-un manifest al împăratului Franz Iosif, contrasemnat de ministrul –
preşedinte Tiszá István şi garantat de kaiserul Wilhelm. Cei prezenŃi au fost unanim de acord că
numai adoptând platforma politică a autonomiei Ardealului ar putea schimba în favoarea
germanilor opinia publică din România73.
PrestaŃia lui Aurel C.Popovici din acele zile a fost memorabilă. O biografie a lui Vasile
Goldiş menŃionează, referindu-se la eveniment: „Cuvântul din partea românilor îl ducea dr.Aurel
Popovici, care cu acel prilej, aşa ni se spune, a impus tuturor celor prezenŃi prin înaltele sale
concepŃii politice şi prin felul cu care apăra interesele românismului în conflictul mondial”74.
De la Viena, Aurel C.Popovici pleacă la Berlin, unde se reîntâlneşte cu Alexandru Vaida-
Voevod. Acolo, prin intermediul subsecretarului de stat de la ministerul german de interne şi al
ministrului plenipotenŃiar al României la Berlin, Alexandru Beldiman, cei doi au obŃinut o audienŃă
la cancelarul Germaniei Theobald von Berthmann-Hollweg75. În faŃa acestuia, Aurel C.Popovici
67
Despre consfătuirea de la Viena vezi: Constantin KiriŃescu, op.cit., vol.I, p.158-159; Al.Vaida – Voevod, op.cit. p. 16.
A.N,-D.J. Sb, Fond: Alexandru Vaida-Voevod, dosar nr.3, scrisoare din 16 iulie 1915; Al.Marghiloman, op.cit., vol.I,
p.480-482; M.RacoviŃan, op.cit., p.91-93; Gh.Şora, op.cit., p.320-321; Silviu Dragomir, Vasile Goldiş – luptătorul şi
realizatorul politic, Biblioteca „ASTRA”, Sibiu, 1936, p.15; Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, România după Marea
Unire, vol.II, partea a II-a, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, p.216-217; I.C.Drăgan, Otto de
Habsbourg, Marco Ponce, Alexander Randa, Franz Wolf, op.cit., p. 33.
68
A.N.-D.J. Sb, Fond: Alexandru Vaida-Voevod, dosar 3, Scrisoarea din 16 iulie 1915, p. 1-2
69
Ibidem.
70
Alexandru Marghiloman, Note politice, vol.II, Bucureşti, 1927, p. 480
71
Constantin KiriŃescu, op.cit., p.159; Alex.Marghiloman, op.cit., p.481; Vezi şi Memoriul trimis de Alexandru Vaida –
Voevod ministrului român la Berna, în 16 iulie 1915 la: A.N.-D.J. Sb, Fond: Alexandru Vaida-Voevod, dosar 3,
scrisoarea din 16 iulie 1915.
72
Silviu Dragomir, op.cit., p. 15.
73
A.N.-D.J. Sb, Fond: Alexandru Vaida-Voevod, dosar 3, scrisoarea din 16 iulie 1915, fila 3.
74
Vasile Goldiş. O scurtă biografie, Arad, 1932, p. 22-23.
75
Alexandru Vaida-Voevod, op.cit., vol.IV, p. 18-19.
228
face o expunere succintă a concepŃiei sale gross-österreich-iste privită din punctul de vedere al
intereselor germane. Cancelarul are aceleaşi obiecŃii ca şi cele pe care le formulase, ca mulŃi înainte,
în 1906, Max. von Beck: Ungurii, reprezentaŃi acum de Tiszá, nu vor accepta niciodată un astfel de
proiect. Replica lui Aurel C.Popovici este promtă: Tiszá poate fi înlocuit iar maghiarii vor trebui să
accepte federalizarea în interesul lor şi a salvării monarhiei. Argumentele le regăsim în cartea sa din
1906. O altă întâlnire relevantă din punctul de vedere al impactului proiectului Statelor Unite ale
Austriei - Mari asupra oamenilor politici germani în 1915, are loc într-un restaurant de pe Unter der
Linden, mijlocită de un cunoscut al lui Vaida-Voevod, Freiherr von Keüdell, bun cunoscător al
problemelor austro-ungare. Printre cei 10 – 15 invitaŃi, la întâlnirea cu cei doi români se număra şi
Freiher von Maltzhau, intim al Kronprinz-ului. Cu harta lui Kiepert şi cu cea anexată cărŃii sale Stat
şi naŃiune. Statele Unite ale Austriei - Mari pe masă, Aurel C.Popovici le face interlocutorilor
germani o patetică expunere a proiectului său federalist. Le explică favorurile de care se vor bucura
saşii în noul cadru statal. ObservaŃia lui von Maltzhau este reŃinută textual de Vaida-Voevod în
Memoriile sale: „Domnule profesor, argumentaŃi admirabil, însă permiteŃi-mi o observaŃie. Toate
cele înşirate de dumneavoastră sunt întemeiate. Totuşi eu cred că, decât un Grossosterreich, peticit
din fragmente de stătuleŃe, din punctul de vedere al intereselor germane ar fi de preferat (arătând cu
degetul contururile petei albastre de pe hartă, între Nistru şi Tisa) o Românie Mare cu mult mai
închegată, mai omogenă şi mai solidă, ca aliată”76. Aurel C.Popovici îi răspunde că el nu-şi poate
permite să facă politică bazată pe sentimente şi fantezie, fără să bănuiască faptul că nu peste multă
vreme istoria îi va da dreptate colonelului von Maltzhau.
Tot cu prilejul celor cinci săptămâni petrecute la Berlin77, Aurel C.Popovici şi Al.Vaida-
Voevod s-au întâlnit în cabinetul ministrului Beldiman, cu Zimmermann, subsecretar de stat la
Ministerul de externe al Germaniei. DiscuŃia s-a centrat pe problema posibilităŃii intrării României
în război de partea Puterilor Centrale. Alexandru Vaida-Voevod şi-a exprimat opinia că miza ar
trebui să fie Transilvania. Aurel C.Popovici a luat cuvântul făcând o analiză a situaŃiei pe care
Vaida-Voevod a evaluat-o drept magistrală78. I-a explicat lui Zimmermann de ce I.I.C.Brătianu nu
poate ignora curentul naŃional tot mai puternic îndreptat spre angajarea României în război
împotriva Puterilor Centrale. În spiritul celor stabilite la consfătuirea de la Viena, satisfacerea
cererilor românilor prin înfrângerea cerbiciei lui Tiszá sau prin înlăturarea acestuia, ar putea fi un
argument pentru relansarea dialogului diplomatic cu România. Spre nedumerirea celor doi,
Alexandru Beldiman s-a aşezat pe poziŃia apărării lui Tiszá, determinându-l pe Aurel C.Popovici să
exclame tăios: „ExcelenŃă, uitaŃi că sunteŃi ministrul României şi nu al contelui Tiszá?”79
Într-un memoriu semnat de Alexandru Vaida-Voevod şi remis lui Zenobie Pâcleanu,
reprezentantul diplomatic al României la Geneva, spre a fi transmis pe căi diplomatice guvernului
român, sunt sintetizate concluziile demersurilor lui Aurel C.Popovici şi ale semnatarului la Viena şi
Berlin din iunie 191580. În esenŃă, atât M.Erzberger, la Viena, cât şi partenerii de discuŃii de la
Berlin, Bethmann - Hollweg, Zimmermann, dr. Naumann, deputat în Reichstag, dr.Jagow, secretar
de stat la Ministerul de externe, colonelul Maltzhau, omul de încredere al prinŃului moştenitor ş.a.,
s-au declarat de acord cu ideea autonomiei Transilvaniei. Era pregătită calea să i se aranjeze lui
Aurel C.Popovici, prin intermediul Statului Major, o întrevedere mai lungă la împărat, cu toată
opoziŃia lui A. Beldiman, bănuit de cei doi că ar face jocul lui Tiszá. Memoriul era de părere că
posibilitatea înlăturării lui Tiszá şi a câştigării sprijinului german pentru revendicările româneşti sta
în mâna guvernului român. Pentru obŃinerea acestui rezultat, sugerează autorul, România ar trebui,
în schimbul permiterii accesului armamentului şi muniŃiei către Turcia şi al furnizării de alimente
către Germania, să nu pretindă cesiuni teritoriale, „ci numai (s.a.) proclamarea autonomiei pe
seama românilor din Austro-Ungaria (deci inclusiv bucovinenii uniŃi cu cei din Ungaria) ca corp
autonom investit cu toate atributele autonomiei. Acest corp autonom va fi supus de-a dreptul
76
Alexandru Vaida-Voevod, op.cit., vol.IV, p. 19-20.
77
A.N.-D.J. Sb, Fond: Alexandru Vaida-Voevod, dosar 3, fila 37-38.
78
Alexandru Vaida-Voevod, op.cit., IV, p. 21.
79
Ibidem.
80
A.N. D.J. Sb, Fond: Alexandru Vaida-Voevod, dosar 3, scrisoarea din 16 iulie 1915.
229
împăratului Austriei precum au fost dependenŃi grănicerii români direct (s.a.) de la împărat.
DeputaŃii lor vor fi aleşi prin dieta naŃională română şi trimişi în Reichsrat, iar nu la Budapesta în
parlament”81. Urmarea acestui demers diplomatic ar fi înlăturarea lui Tisza, care ar prefera să intre
în opoziŃie decât să cedeze.
Ceea ce nu ştiau atunci Aurel C.Popovici şi Alexandru Vaida-Voevod, este că nici întâlnirea
de la Viena, nici discuŃiile cu oamenii politici de la Berlin nu au trecut neobservate de informatorii
lui Tiszá, care s-a grăbit să le dejoace planurile. După discuŃii cu Erzberger, în cadrul cărora Tisza
se menŃine pe poziŃii intransigente, acesta merge la Cartierul General al armatei austro-ungare, unde
îşi expune punctele de vedere legate de concesiile pe care este în măsură să le facă, apoi, la 17 iunie,
face o călătorie la Berlin, unde se întâlneşte cu kaiserul Wilhelm şi cu conducătorii politici şi
militari ai Germaniei82. Aici ia act de directivele politicii germane faŃă de România. Se pare că
intervenŃia lui Tiszá la Berlin a avut efectul scontat. Aurel C.Popovici şi Vaida-Voevod resimt o
schimbare de atitudine a partenerilor de discuŃie din capitala Germaniei după 24-25 iunie83. Aurel
C.Popovici nu mai reuşeşte să obŃină audienŃa la împărat, iar cei doi se grăbesc să părăsească
Berlinul. Reîntors în ElveŃia, Aurel C.Popovici era, la mijlocul lunii iulie, la Tarasp, de unde urma
să meargă la St.Moritz. Alexandru Vaida-Voevod, din Geneva, îi raportează lui Zenobie Pâcleanu
despre rezultatele demersurilor lui Aurel C.Popovici la Viena şi Berlin84. Îi solicită, totodată,
mijlocirea unei întrevederi a celor doi cu preşedintele Senatului român, B.Missir, aflat în vizită în
ElveŃia. Tot în vara anului 1915, cei doi îl vizitează pe Titu Maiorescu, aflat la Montreaux.
La un moment dat, după eşecul tratativelor de la Viena şi Berlin, se discuta despre
posibilitatea venirii lui Aurel C.Popovici la Bucureşti, unde era aşteptat în jurul datei de 12 august.
InformaŃia îi este furnizată lui Alexandru Marghiloman de colonelul Verzea la 30 iulie 191585.
Acesta avea cunoştinŃă de întrevederile lui Aurel C.Popovici de la Berlin şi de faptul că demersurile
lor au fost zădărnicite de intervenŃia lui Tiszá. Popovici urma să vină în Ńară, trecând prin Ungaria
sub protecŃia unui ofiŃer german. Cu siguranŃă, prezenŃa lui Aurel C.Popovici la Bucureşti intra în
strategia menŃinerii României într-o neutralitate binevoitoare faŃă de Puterile Centrale. La sfatul lui
Alexandru Vaida-Voevod, iar pe de altă parte, având convingerea inutilităŃii acestui nou demers,
după experienŃa berlineză, Aurel C.Popovici rămâne în ElveŃia.
Lui Aurel C.Popovici discuŃiile din vara anului 1915 în capitalele celor două imperii ce
stăpâneau centrul Europei i-au lăsat un gust amar. Slăbiciunea Austriei, omnipotenŃa lui Tiszá
István asupra politicii Austro-Ungariei, atitudinea guvernanŃilor faŃă de naŃionalităŃi i-au zdruncinat
serios convingerile. Eşecul tratativelor purtate de diplomaŃia germană cu România pentru asigurarea
unei neutralităŃi binevoitoare şi orientarea Ńării spre Antantă, în conformitate cu simpatiile opiniei
publice, făceau iminentă intrarea României în război împotriva Austro-Ungariei. DorinŃa de a-şi
vedea naŃiunea izbăvită era mai puternică decât înclinaŃiile sale pro-habsburgice.
Veştile din Ńară îi parveneau cu greu, agravând starea de permanentă agitaŃie care îl
caracteriza.
La 23 august 1916, Aurel C.Popovici, într-o scrisoare adresată lui Z.Pâcleanu, încă mai
spera că România o să-şi păstreze neutralitatea până în primăvara anului 1917, când „puterile
beligerante vor fi şi mai istovite”86. Nu mai exista îndoială că România va scoate sabia împotriva
Puterilor Centrale. Încă nu îi parvenise informaŃia că, la 17 august, România semnase tratatul de
alianŃă cu Rusia, Marea Britanie, FranŃa şi Italia, prin care, în schimbul garantării intergrităŃii
teritoriale a Ńării şi a drepturilor asupra teritoriilor locuite de românii din Austro-Ungaria, se angaja
să intre în război alături de Antantă.
DeclaraŃia de război a României, împotriva patriei care îl transformase în proscris şi
transfug, l-a înviorat. Primele victorii ale armatei române în Transilvania i-au adus mari
81
A.N. D.J. Sb, Fond: Alexandru Vaida-Voevod, dosar 3, scrisoarea din 16 iulie 1915.
82
Constantin KiriŃescu, op.cit., p. 159-160.
83
A.N.-D.J. Sb, Fond: Alexandru Vaida-Voevod, dosar 3. Scrisoarea din 16 iulie 1915.
84
Ibidem
85
Alexandru Marghiloman, , op. cit., p. 496.
86
A.N.-D.J. Sb, Fond: Alexandru Vaida-Voevod, Aurel C.Popovici către Z.Pâcleanu, 23 aug.1916.
230
bucurii87. EvoluŃia negativă a evenimentelor, în urma înfrângerilor suferite de armata română la
Turtucaia şi în bătălia pentru Ardeal, au fost resimŃite de Aurel C.Popovici cu o dramatică rezonanŃă
pentru organismul său slăbit de boală. Declinul fizic urma zi de zi înfrângerile pe care armata
română le-a suferit în toamna anului 1916 şi în primele luni ale anului 1917. Spera totuşi într-un
final fericit pentru poporul său în vârtejul în care a intrat. Mereu îi spunea soŃiei: „Numai de aş
ajunge sfârşitul acestui război. O voce internă îmi spune că fraŃii mei vor fi totuşi liberi”88.
Rezultatul dilemelor sale a fost renunŃarea la proiectul Statelor Unite ale Austriei -
Mari. Era o decizie pe care a luat-o după eşecul demersurilor sale de la Viena şi Berlin din iunie
1915. Ca o concluzie a experienŃei sale de până atunci, Aurel C.Popovici comentează: „łelul nostru
a fost totdeauna unirea tuturor românilor. Eu credeam că ea se poate face cu sprijinul Austriei şi
Germaniei. Eu îi credeam mai înŃelepŃi, dar nu mai este nimic de făcut. Austria este slabă, Germania
nu vede clar. Chiar dacă astăzi ele ar dori să facă ceva, este prea târziu. Puterile centrale sunt
înfrânte”89.
În ultimele sale luni de viaŃă a continuat să-şi pună energia şi condeiul în slujba poporului
său. La Geneva continua activitatea ziaristică cu articole în favoarea românilor90. Rezultatul cel mai
de seamă al muncii sale a fost volumul, apărut postum, La question roumaine en Transylvanie et en
Hongrie (Chestiunea română în Transilvania şi Ungaria).
Care a fost raŃiunea ce a stat la baza acestui proiect editorial?
Odată cu intrarea României în război de partea Antantei şi cu înaintarea armatelor sale în
Transilvania, paralel cu riposta militară a Puterilor Centrale, s-a declanşat o intensă ofensivă
diplomatică şi propagandistică menită să demonstreze faptul că românii din Transilvania nu aveau
nici un motiv de nemulŃumire şi, prin urmare, nu aveau nevoie nici de libertate, nici de încorporarea
lor în Regatul României91. Aurel C.Popovici, susŃinătorul declarat al alăturării României Puterilor
Centrale, se vedea pus în faŃa unei dramatice dileme: să continue zbaterea sa pentru proiectele
gross-österreich-iste sau, dimpotrivă, să se alăture curentului, tot mai pronunŃat în rândul clasei
politice şi a opiniei publice româneşti, de a lupta alături de Antantă pentru realizarea idealului
dezrobirii şi unirii românilor. Aurel C.Popovici trece acest examen de conştiinŃă, mizând pe aceleaşi
principii pe care şi-a aşezat destinul în momentul intrării sale cu trup şi suflet în lupta politică:
interesul naŃional.
La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie se încadrează în eforturile diplomaŃiei
româneşti de contracarare a propagandei maghiare, vizând problematica naŃionalităŃilor din
monarhia dualistă. O spune chiar prefaŃatarul volumului: „Prezenta carte este destinată să demon-
streze cu precizie care este nevoia de eliberare a românilor şi cât este de mare dorinŃa lor de a se
elibera de sub jugul odios pe care ungurii l-au aşezat asupra lor timp de atâtea secole”92. Pentru
acest scop argumente mai convingătoare, fapte concrete legate de tot felul de ilegalităŃi şi abuzuri,
analize critice mai documentate decât cele elaborate de Aurel C.Popovici în lucrările sale, nu erau
atunci de găsit. Autorul nu pregetă să le folosească, din nou, de astă dată cu mesajul clar al
necesităŃii demolării edificiului pe care, mai înainte cu câŃiva ani, încera să-l consolideze pe baze
constituŃionale federaliste.
Ultima carte a lui Aurel C.Popovici este în acelaşi timp o reactualizare a Replicei din 1892 şi
o dezvoltare spectaculoasă a doctrinei politice a autorului.
Volumul este structurat în două părŃi. Prima, cea mai întinsă, este reprezentată de textul
Replicei, în ediŃia franceză. Acum, însă, nu mai polemizează cu „junimea academică maghiară,” ci
se adresează opiniei publice şi cancelariilor europene pentru a argumenta justeŃea cauzei pentru care
luptau românii. Liniile generale ale Replicei, trimiterile bibliografice abundente şi organizarea
generală a materialului sunt păstrate. Acolo unde se impunea, Aurel C.Popovici aduce date şi
87
Marius Sturza, op.cit., în „Patria”, V, 167, 5 aug.1923, p. 2.
88
Ibidem, p. 2.
89
I.C.Drăgan, op.cit., p. 33.
90
Marius Sturza, op. cit.,în „Patria”. V, 5 aug.1923, p. 2.
91
Vezi N.P.Comnen, PrefaŃă la volumul: A.C.Popovici, La question roumaine …. p. 5 9 şi urm.
92
Ibidem
231
exemple noi cu privire la continuarea şi accentuarea opresiunii şi abuzurilor. În acest sens, autorul
demonstrează tendinŃa guvernelor maghiare de a înmulŃi artificial numărul maghiarilor în dauna
naŃionalităŃilor.
În continuarea informaŃiilor din Replică, autorul întreprinde o laborioasă analiză a structurii
populaŃiei din Transilvania şi Bucovina, aducând argumentele demografiei în sprijinul legitimităŃii
unităŃii românilor93. Alte completări la rechizitoriul Replicei, din perspectiva anului 1916, au fost
aduse capitolelor privind abuzurile administrative din timpul campaniilor electorale, în actul de
justiŃie ş.a. Sublinierea latinităŃii limbii române a considerat-o atât de importantă încât i-a dedicat un
capitol separat, elaborat în 1916. Capitolul a fost preluat de revista Transilvania din octombrie
192094.
Dacă în Replică nu este nominalizat nici unul dintre autori sau colaboratori, în La question
roumaine en Transylvanie et en Hongrie, la capitolul „Anexarea Transilvaniei la Ungaria împotriva
voinŃei majorităŃii locuitorilor Transilvaniei”, apare numele autorului – Dr.G.Ilea95 şi anul redactării
(1892). Textul este identic cu cel al Replicei.
Capitolul din Replică dedicat subminării autonomiei bisericeşti precum şi cel referitor la
sechestrarea averilor fostelor regimente grănicereşti nu au fost preluate în noul volum.
O importanŃă deosebită acordă editorul capitolului „Iredentismul daco-român” care apare şi
în Replică cu titlul „Daco-România iredentă”. Într-o notă la subsol se atrage atenŃia cititorului
asupra acestui capitol, considerat magistral prin faptul că, încă la 1892, atunci când a fost elaborat,
demonstra buna credinŃă a poporului român, precum şi clarviziunea autorului, care afirma răspicat
că poporul român din Transilvania dorea unirea cu România.
În cea de a doua parte a cărŃii, autorul aduce argumente în sprijinul ideii după care, după
1892, opresiunea maghiară a devenit şi mai brutală. Sunt rememorate procesele Replicei şi
Memorandumului, suspendarea ziarului Tribuna, legea colonizărilor, legile şcolare, maghiarizarea
prin armată, etc.
Ultimul capitol al cărŃii este intitulat „Ultimele tentative de reconciliere”. ConŃinutul său este
preponderent autobiografic, rememorând odiseea proiectelor sale privind federalizarea monarhiei.
Începutul lor este plasat de autor în anul 1891, când Popovici adaptează ideea lui Palacky la
realităŃile timpului său96. Insistă apoi asupra proiectului Statelor Unite ale Austriei - Mari, conceput
ca un stat federativ format din naŃiuni autonome, asemenea cantoanelor ElveŃiei. Austria - Mare,
subliniază Popovici, trebuia să fie un „imperiu oriental”, în care fiecare naŃiune urma să aibă
propriul stat cu o foarte largă autonomie. Şi în această privire retrospectivă autorul consideră că
principalele piedici în calea proiectului său au fost existenŃa Austro - Ungariei şi incapacitatea
oamenilor de stat care susŃineau edificiul dualist de a înŃelege avantajele federalismului naŃional97.
Este, de asemenea, de părere că federalismul nu se putea instaura decât printr-o lovitură de stat.
Austria este imperiul clasic al „loviturilor de stat” – afirmă Popovici – deoarece toate constituŃiile
Austro – Ungariei, chiar şi dualismul, au fost introduse prin astfel de mijloace de către împărat98.
Franz Ferdinand, mai credea încă A.C.Popovici, ar fi fost omul care, dacă ar fi ajuns împărat, ar fi
putut să reformeze imperiul. O dată cu moartea sa, ultima speranŃă a naŃionaliştilor s-a năruit iar pe
mormântul său, „tot acest imperiu, ruinat de incapacitatea lui Francisc Iosif şi a preferaŃilor săi
maghiari şi germani se prăbuşeşte. Nu mai este nici un motiv ca el să existe. Dar există
nenumărate motive pentru ca el să fie distrus, ca naŃiunile subjugate să fie eliberate de acest
jug insuportabil, de aceste guvernări ignorante şi despotice”(s.n.)99. Este concluzia dramatică la
care ajunge Aurel C.Popovici cu câteva luni înainte de trecerea în eternitate. Aceste fraze, care
93
N.P.Comnen, PrefaŃă la volumul: A.C.Popovici, La question roumaine …, p. 76
94
„Transilvania”, an LI, 1920, nr.10, octombrie, p. 707-710.
95
Dr.Gheorghe Ilea, în vremea redactării Replicei, era tânăr avocat în Cluj, angrenat în activitatea P.N.R. şi colaborator
al lui Iuliu Coroianu.
96
97
Ibidem, p. 220-221.
98
Ibidem, p. 220.
99
Ibidem, p. 221-222.
232
încheie ultima sa carte, pot fi considerate testamentul său. Prin ele îşi demolează dintr-o trăsătură de
condei marele vis federalist.
La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie a fost cântecul de lebădă al acestui
zbuciumat destin. Verdictul dat de Aurel C.Popovici venea într-un moment în care Puterile Centrale
erau departe de a fi înfrânte. Armatele lor mărşăluiau victorioase peste România, se luptau pe
pământul FranŃei şi în munŃii Italiei. RevoluŃia bolşevică nu izbucnise în Rusia, iar Statele Unite ale
Americii nu intraseră încă în război. Dar, la fel ca şi războiul provocat de „o puşcătură în Balcani”,
predicŃia lui Aurel C.Popovici s-a adeverit. Austro – Ungaria s-a năruit datorită propriilor slăbiciuni,
măcinată de acŃiunea implacabilă a principiului naŃional.
Despre împrejurările în care Aurel C.Popovici a scris această ultimă carte şi despre mesajul
său, Grigore Nandriş, într-un eseu din 1937 spune, inspirat, următoarele: „Răsună în această carte
vigoarea luptătorului din 1892, care a aruncat în lupta împotriva ungurilor arma ştiinŃei şi dreptăŃii
neamului său. Dar mai puternice vibrează accentele de afirmare a acestei dreptăŃi acum când
neamul întreg a pornit la moarte pentru biruinŃa ei, când Ńara liberă intrată în războiul de întregire
fusese supusă tragicei încercări a înfrângerii. Cartea aceasta este scrisă cu sângele eroului pribeag,
care nu se lasă înfrânt. Lupta cu toate mijloacele, strâmtorat de sărăcie şi obosit de boala, căreia nu
vrea să i se supună organismul său robust. Coarda eforturilor şi a suferinŃelor a fost însă întinsă
peste măsură, până ce a plesnit, mai mult sub lovitura ce i-o dădu înfrângerea armatelor române în
1917, decât a unei boli ce putea fi înfruntată. A murit fără mângăiere, care a venit pentru noi toŃi
câŃi am supravieŃuit acelei îngenunchieri tragice. Destinul lui este destinat soldatului căzut pe
câmpul de luptă cu ochii spre cerul albastru şi luminos al idealului pentru care a căzut”100.
*
* *
Aurel C.Popovici nu a apucat să-şi vadă tipărită această ultimă carte. Ea va apare postum,
prin grija soŃiei sale, cu sprijinul Ministerului de Externe român. La 10 februarie 1917, Aurel
C.Popovici se stinge din viaŃă la Geneva, în urma unei congestii pulmonare pe care organismul său
slăbit de diabet nu a fost în stare să o învingă. A fost înmormântat în Cimitirul municipal, unde îşi
doarme până astăzi somnul de veci, deşi îşi dorise un mormânt în Lugojul naşterii sale.
La vestea dispariŃiei premature a cărturarului român La Tribune de Genève scria sub titlul
„Moartea unui mare patriot român din Transilvania”: „În tăcere, departe de nenorocirile şi ruina
Ńării sale, marele patriot român Aurel C.Popovici moare la Geneva, unde a venit să caute linişte şi
tămăduire. ViaŃa întregă a lui Popovici a fost o neobosită şi curajoasă activitate, pusă în serviciul
Ńării sale de naştere, Transilvania, pe care ar fi voit s-o vadă liberă de jugul maghiar”101. La rândul
său, Nicolae Iorga consemna în Neamul Românesc la aflarea ştirii dispariŃiei lui Aurel C.Popovici:
„Vestea ne recheamă în minte figura acestui om neobişnuit. Căci neobişnuit îl ştiam şi în marea
forŃă impunătoare a trupului şi a sufletului său ca şi în robusta credinŃă că imposibilul poate fi totuşi
adus pe pământ”102. Iorga îi evoca forŃa argumentaŃiei, atunci când făcea apel, cu o impresionantă
erudiŃie, la o bibliografie extrem de bogată pe care o aduna în sprijinul convingerilor sale. Era
„exagerarea însăşi, în talie, în glas, în scris, în viaŃă”103.
Pe piatra sa de mormânt din Cimitirul comunal al Genevei, ca un memento al sacrificiului în
slujba naŃiunii şi ca un reproş adresat destinului, stă scris:
„AUREL C.POPOVICI, PATRIOT ROUMAINE. 1863-1917

MORT PAUVRE”104
100
Grigore Nandriş, Aurel C.Popovici (1863-1917), p. 37.
101
Apud „Transilvania”, an L I, 1920, nr.10, octombrie, p.705.
102
Nicolae Iorga, Oameni care au fost, vol.II, p. 264.
103
Ibidem, p. 265.
104
Aurel C.Popovici. Patriot român 1863 – 1917. Mort sărac.
233
4. Preliminarii ale Marii Uniri
Prefigurând coordonatele lumii postbelice în viziune americană, Woodrow Wilson, încă
înaintea intrării României în război de partea Antantei, într-un discurs din 27 mai 1916, în faŃa
„Ligii pentru impunerea păcii”, formula trei principii care urmau să guverneze relaŃiile dintre state
şi popoare: 1) Fiecare popor are dreptul de a-şi alege forma de guvernământ sub care doreşte să
trăiască; 2) Statele mici ale lumii au aceleaşi drepturi la respectarea independenŃei şi integrităŃii
teritoriale ca şi cele mari; 3) Statele au dreptul de a-şi asigura protecŃia împotriva oricărei
agresiuni105. Principii generale şi generoase, care în momentul în care au fost exprimate nu aveau
relevanŃă deosebită asupra celor cărora le vor pricinui necazuri capitale în următorii ani. Rusia
Ńaristă se credea eternă iar Austro-Ungaria încă mai conta în alianŃa cu puternica Germanie.
Dezmembrarea Austro-Ungariei pe baza principiului naŃionalităŃilor încă nu intrase în
atenŃia diplomaŃiei americane. AliaŃii europeni, în război cu Germania şi Austro-Ungaria, erau mai
grăbiŃi. Prin Tratatul dintre România şi Antantă, semnat la 4/17 august 1916, în schimbul intrării
României în război, de partea lor, FranŃa, Marea Britanie, Italia şi Rusia îi garantau Regatului
României atât integritatea teritorială în hotarele de atunci, cât şi dreptul de a-şi anexa teritoriile
monarhiei austro-ungare locuite majoritar de populaŃie românească106.
Intrarea României în război alături de Antantă a fost semnalul reconsiderării atitudinii
diplomaŃiei occidentale şi americane faŃă de soarta Austro-Ungariei, în sensul recunoaşterii
dreptului la autodeterminare a popoarelor din monarhie.
În acest decor sumbru, bătrânul împărat Francisc Iosif părăsea, după o lungă şi zbuciumată
domnie, scena. Îi urmează la tron Carol al IV-lea de Habsburg, a cărui domnie avea să fie de scurtă
durată (1916-1918). Semnele aveau să sosească fără întârziere. La oferta de pace făcută aliaŃilor,
aceştia răspund în 30 decembrie 1916, zi în care Carol al VI- lea se încorona la Budapesta ca rege al
Ungariei. În nota de răspuns se preciza că „ pacea este imposibilă atâta timp cât nu vor fi asigurate,
de o parte, reparaŃiunile tuturor drepturilor şi libertăŃilor violate, de altă parte, recunoaşterea
principiului naŃionalităŃilor şi a liberei existenŃe a statelor mici”107.
La 8 ianuarie 1918, în Mesajul prezidenŃial, W.Wilson a prezentat cele 14 puncte care urmau
să stea la baza organizării postbelice a lumii. Deşi noile frontiere urmau să fie stabilite în
conformitate cu principiul naŃionalităŃilor, încă dezmembrarea Austro-Ungariei pe baza acestui
algoritm nu era hotărâtă. Articolul 10 al celebrelor 14 puncte formula, cu o mare notă de
ambiguitate, soarta naŃiunilor din imperiu: „Popoarelor Austro-Ungariei, cărora le dorim un loc
ocrotit şi garantat printre naŃiuni, va trebui să li se dea cel mai larg sprijin de dezvoltare
autonomă”108. Din modalitatea formulării nu reieşea limpede dacă dezvoltarea autonomă însemna
desprinderea de imperiu sau federalizare a naŃiunilor în cadrul acestuia.
Deşi Aurel C.Popovici renunŃase la marele vis, proiectul său mai rămânea încă în actualitate.
Alexandru Vaida-Voevod relatează înfrigurarea cu care membrii cabinetului de la Viena, miniştrii
şi oameni politici vienezi căutau cartea de căpătâi a românului, Die Vereinigten Staaten von Gross-
österreich. De altfel, ministrul de externe al împăratului Carol al VI-lea nu era altul decât contele
Czernin, fost membru marcant al „grupului de la Belvedere” din anturajul arhiducelui Ferdinand,
adept convins al principiului federalizării monarhiei.
EvoluŃia favorabilă pentru aliaŃi a mersului războiului în vara şi toamna anului 1918,
impactul pe care revoluŃia bolşevică l-a avut asupra radicalizării mişcării muncitoreşti
internaŃionale, precum şi presiunile exercitate de exilul cehoslovac şi românesc asupra opiniei
publice şi a guvernelor occidentale, au determinat glisarea spectaculoasă a poziŃiei guvernului
105
Boris Ranghet, RelaŃiile româno-americane în perioada primului război mondial (1916-1920), Editura Dacia, Cluj –
Napoca, 1975, p. 100.
106
Romulus Seişanu, Principiul naŃionalităŃilor. Originea, evoluŃia şi elementele constitutive ale naŃionalităŃii. Tratatele
de pace de la Versailles, Saint – Germain, Trianon, Neuilly – sur – Seine, Sèvrres, Lausanne. Studiu istoric şi de drept
internaŃional public, Editura Albatros, Bucureşti, 1996, p. 2005.
107
Ibidem., p. 207
108
Ibidem, p. 211. Vezi şi Boris Ranghet, op.cit., p. 102-104.
234
american şi a aliaŃilor spre recunoaşterea principiului autodeterminării naŃiunilor din monarhie.
Astfel, la cererea de armistiŃiu a Austro-Ungariei, prin discursul din 12 septembrie 1918,
preşedintele Statelor Unite preciza că popoarele imperiului vor fi cele care îşi vor hotărî linia de
conduită în funcŃie de aspiraŃiile lor, ca membre ale familiei naŃiunilor109. Drumul spre
dezmembrarea imperiului bicefal era deschis.
Pentru a salva integritatea monarhiei, Carol al IV-lea recurge la soluŃia federalismului. Prin
manifestul intitulat „Către popoarele mele credincioase”, lansat la 3/16 octombrie 1918, anunŃa
transformarea Austro-Ungariei într-o federaŃie de state: Austria, Ungaria, Iugoslavia, Polonia şi
Ucraina. Românii, înfrânŃi şi umiliŃi, nu primeau nici de această dată satisfacŃie. Transilvania
rămânea alipită Regatului Ungariei. GuvernanŃii Austriei citiseră cartea lui Aurel C.Popovici dar nu
reŃinuseră concluziile ei. Reflexele politicii de conjunctură au funcŃionat şi de această dată.
Obiectivul lor era salvarea habsburgilor iar nu rezolvarea problemei naŃionalităŃilor prin soluŃii
radicale.
ReacŃia naŃionalităŃilor oprimate la oferta imperială a fost promptă şi lipsită de echivoc.
DeclaraŃia de răspuns comună a comitetelor naŃionale român, cehosolovac, iugoslav şi polonez
califica acest document drept un act de ipocrizie diplomatică, afirmând: „Guvernul austro-ungar,
pentru a salva Imperiul Habsburgilor în ajunul derutei sale militare şi a descompunerii sale politice
lansează, concomitent cu cererea sa de pace adresată preşedintelui Wilson, ideea unei federalizări a
monarhiei dualiste. Şi de această dată, ca întotdeauna, guvernul Austro-Ungariei urmează tradiŃia sa
bine cunoscută, de a căuta, prin formule seducătoare să evite marile adevăruri ale gândirii politice.
ReprezentanŃii oficiali ai monarhiei de Habsburg, susŃinută numai de către maghiari şi germanii
austrieci, aceste două popoare exploatatoare ale altor naŃiuni care constituie marea majoritate a
imperiului, cred că au găsit în ideea federalizării un mijloc de a continua sistemul lor imoral şi
anacronic de guvernare”110.
La Geneva, oraşul unde Aurel C.Popovici îşi dormea somnul de veci, la 29 octombrie 1918,
s-au întrunit reprezentanŃii organizaŃiilor naŃionalităŃilor din Europa centrală pentru a-şi afirma
solemn şi solidar voinŃa de autodeterminare, de independenŃă şi unitate naŃională. În numele
românilor lua cuvântul Lucia A.Popovici, fiica lui Aurel C. Popovici, declarând solemn că respinge
ultimul decret al împăratului Austriei, care însemna pentru poporul său încă un act de trădare. „Şi
noi declarăm înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor – încheia, Lucia A.Popovici – că, lumea nu va
cunoaşte pacea atâta timp cât nu ni se va face dreptate şi cât vom fi împiedicaŃi singuri, în mijlocul
popoarelor libere din Europa întreagă, de a ne elibera şi noi la rândul nostru de jugul străin şi de a
ne uni cu fraŃii noştri din regatul liber al României”111. La rândul lor, maghiarii căutau şi ei salvarea
moştenirii lor istorice în proiecte federaliste. În iunie 1917, Tiszá István este înlăturat din fruntea
Ungariei de presiunea valului revoluŃionar în creştere. În octombrie 1918, Jászi Oszkár ajunge
ministru al naŃionalităŃilor în guvernul Károlyi. Despre el, Aurel C.Popovici scria în ultima sa carte
că este, poate, „singurul maghiar mai echitabil de astăzi”112, făcând trimitere la critica pe care
sociologul maghiar o făcea, în 1912, atitudinii administraŃiei maghiare faŃă de naŃionalităŃi. Pus în
faŃa formidabilei mişcări pentru autodeterminare naŃională a românilor, slovacilor, sârbilor,
croaŃilor, guvernul Károlyi caută să menŃină integritatea Ungariei, apelând la soluŃii federaliste de
tipul modelului propus de Aurel C.Popovici în 1894. Jászi Oszkár avea în vedere o largă autonomie
culturală şi administrativă pe baza criteriului naŃional, printr-o organizare de tip elveŃian în
cantoane113.
109
Romulus Seişanu, Principiul naŃionalităŃilor.., p. 212.
110
Dr.Mircea Drăgan, „Alba Iulia” şi „Trianon” în lumina dreptului internaŃional, în „Gândirea”, (Bucureşti), (Serie
nouă), an X, 1994, nr.1-3, p. 16.
111
George Moroianu, Luptele de emancipare ale românilor din Ardeal în lumină europeană, în Transilvania, Banatul,
Crişana şi Maramureşul 1918-1928, vol. III, Bucureşti, 1929, p. 1460.
112
113
Szarka László, A Jászi – féle Nemzetiségi Ministérium müködése 1918 octóberétöl 1919 márciusáig, (Activitatea
Ministerului NaŃionalităŃilor sub conducerea lui Oszkár Jászi, octombrie 1918 - martie 1919), în volumul: 1918. Sfârşit
şi început de epocă. Korszakvég – korszakkezdet. The End and the Beginning of an Era, Editura „Lekton” şi Editura
„Muzeului Sătmărean”, 1998, p. 355 şi urm.
235
Înainte de izbucnirea războiului mondial aceste propuneri ar fi reprezentat o bază de discuŃii
tentante pentru naŃionalităŃile oprimate ale Ungariei. De altfel, propunerile româneşti din timpul
tratativelor cu guvernele ungureşti din 1911-1915 se puteau lesne regăsi în oferta federalistă a lui
Jászi. Ea venea însă prea târziu. Deja naŃionalităŃile monarhiei îşi formulaseră priorităŃile în noile
condiŃii istorice. Şi românii, prin „DeclaraŃia de la Oradea”, din 12 octombrie 1918, citită în
parlamentul de la Budapesta de Alexandru Vaida-Voevod, la 18 octombrie, se pronunŃaseră ferm
pentru autodeterminare naŃională. O lună mai târziu, în cursul tratativelor de la Arad dintre
Consiliul NaŃional Român Central şi delegaŃia guvernului Károlyi, condusă de Jászi Oszkár, Iuliu
Maniu va formula succint voinŃa românilor din acel crepuscul de imperiu: desprindere totală de
Ungaria. La 1 Decembrie 1918, verdictul a fost validat de Marea Adunare NaŃională de la Alba-
Iulia.
236
CAPITOLUL VII
CONCLUZII
De la personajele şi evenimentele care fac obiectul prezentei cărŃi s-a scurs o distanŃă de
peste un secol. În această zbuciumată perioadă de timp, harta Europei a suferit modificări radicale.
Contextul geopolitic şi cultural este, în mare măsură, altul. Cele trei imperii central şi est europene,
Rusia Ńarilor, Imperiul Otoman şi Austro-Ungaria, au lăsat locul statelor naŃionale.
O primă constatare care se impune este faptul că aserŃiunile lui Aurel C.Popovici, după care
principiul naŃional, ca o legitate obiectivă a naturii umane, acŃionează în sensul formator de state, s-
au adeverit. Dacă nu se poate da un răspuns la întrebări de genul „ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi
aplicat proiectul lui Popovici de federalizare a centrului şi sud – estului european”, alternativa
disoluŃiei Austro-Ungariei s-a adeverit şi ea. Războiul mondial, revolta naŃiunilor ce constituiau
conglomeratul habsburgic, au pus capăt existenŃei imperiului. GraniŃele trasate de tratatele de pace
de la Paris au urmat, în linii generale, ideea lui Aurel C.Popovici: principiul delimitării lor pe
criteriul etnic. Acest concept avea acum şi un nume – autodeterminarea naŃională. Pe ruinele
fumegânde ale imperiilor multinaŃionale, care nu au ştiut şi nu au putut să satisfacă cerinŃele
popoarelor trezite la conştiinŃa de sine, s-au constituit statele Europei secolului al XX-lea. Din
această perspectivă, analizele lui Aurel C.Popovici privitoare la evoluŃia raporturilor naŃionale în
centrul şi sud-estul european au fost confirmate întru totul de istorie. În ultimă instanŃă,
descompunerea Imperiului Austro-Ungar este consecinŃa stării de nemulŃumire cronică a popoarelor
sale. Profitând de înfrângerile militare din primul război mondial, pe care în mare măsură l-a
provocat, naŃiunile asuprite şi-au manifestat voinŃa de a trăi libere sau de a se uni cu fraŃii lor. Dacă,
în 1918, federalizarea monarhiei a devenit o soluŃie salvatoare pentru guvernanŃii Austriei şi cei ai
Ungariei, celelalte popoare au respins-o. Oferta venea pentru ele prea târziu.
Impunerea principiului naŃional în configurarea graniŃelor statelor succesoare, în detrimentul
„drepturilor istorice”, deşi a provocat mari nemulŃumiri, care încă persistă şi astăzi în memoria
colectivă a unor popoare europene, este o altă confirmare a clarviziunii politologului român. Aurel
C.Popovici a fost printre puŃinii teoreticieni ai naŃionalismului ardelean care au depăşit cadrele
revendicării autonomiei Transilvaniei, plecând de la realităŃile istorice ale fostului Principat al
Ardealului. Nici autonomia naŃiunii române între graniŃele Ungariei dualiste, fără teritoriu naŃional,
nu îl puteau mulŃumi, considerând-o un concept abstract care nu poate duce nicăieri. SoluŃia pe care
o propune, încă din vremea Replicei, şi o va fundamenta teoretic în opera sa politică, este
federalizarea Imperiului Austro-Ungar, pe baza criteriului naŃional.
Aurel C.Popovici nu s-a oprit însă la acest nivel teoretic şi relativ abstract. El a elaborat
două proiecte de federalizare. Primul viza Ungaria dualistă, dezvoltat în eseul Cestiunea
naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria (1894) iar cel de al doilea, cu mult mai bine
fundamentat, mult mai cunoscut şi comentat, Statele Unite ale Austriei-Mari (1906).
În această carte regăsim adunate, alături de o bibliografie a problematicii naŃiunii
nemaiîntâlnită la nici unul dintre autorii români, toate ideile şi conceptele sale privind naŃiunea,
principiul naŃional, federalismul istoric şi naŃional, analizate atât din perspectiva central-europeană
cât şi din cea a naŃiunii române. În esenŃă, proiectul Austriei Mari imaginat de Popovici însemna şi
un posibil cadru de unire într-un singur corp naŃional al românilor risipiŃi în diversele provincii ale
imperiului. Într-o etapă ulterioară constituirii acestei structuri federative central-europene, în
condiŃiile în care şi-ar fi dovedit viabilitatea şi tăria, Aurel C.Popovici avansa ideea deschiderii ei
spre afilierea altor state din această parte a Europei, care îşi vedeau ameninŃată existenŃa în faŃa
expansiunii Rusiei în Balcani. Ideea aderării prin proprie voinŃă a unor state independente la o
federaŃie, susŃinută de Aurel C.Popovici în lucrarea sa fundamentală Statele Unite ale Austriei –
Mari, era o noutate absolută a vremii, primită cu neîncredere şi scepticism de contemporani. Dar
iată că, după experienŃele îndurate de popoarele Europei în secolul care s-a derulat de la data
elaborării proiectului Marii Austrii, dorinŃa aderării la Uniunea Europeană se dovedeşte astăzi mai
237
puternică decât mirajul independenŃei şi suveranităŃii naŃionale, confirmându-se din nou previ-
ziunile lui Aurel C.Popovici.
Componenta federalistă a gândirii şi acŃiunii politice l-a propulsat pe Aurel C.Popovici,
împreună cu Alexandru Vaida-Voevod, în anturajul principelui Franz Ferdinand, considerat drept
omul în măsură să reformeze imperiul pe baza principiilor federalismului naŃional. Atentatul de la
Sarajevo, din 28 iunie 1914, a curmat viaŃa moştenitorului tronului, punând capăt visurilor
federaliste. Ca un paradox al istoriei, „puşcătura în Balcani”, invocată de Popovici în 1894, drept o
posibilă scânteie ce ar putea declanşa o conflagraŃie europeană, a Ńintit chiar în cel pe care Popovici
îl investise cu misiunea realizării proiectului său.
Cu toate acestea, Aurel C.Popovci şi-a câştigat un loc distinct în mişcarea de idei a epocii
sale, atât în Austro-Ungaria, cât şi în România. Doctrina sa politică federalistă, naŃionalistă şi
conservatoare se înscrie atât pe linia tradiŃionalismului românesc cât şi printre curentele
reformatoare ale anacronicului Imperiu Austro-Ungar.
*
* *
Prin opera şi activitatea sa, Aurel C.Popovici se plasează printre reprezentanŃii cei mai de
seamă ai mişcării naŃionale a românilor, nu numai din Transilvania ci din întreaga monarhie austro-
ungară din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea şi până la dispariŃia sa prematură în februarie
1917. Din momentul intrării sale pe scena vieŃii politice a românilor din monarhie şi până la
sfârşitul vieŃii, Aurel C.Popovici a fost o adevărată cutie de rezonanŃă a frământărilor politice din
sânul Partidului NaŃional Român din Transilvania şi Ungaria. IniŃierea mişcării Replicei l-a
propulsat în postura de lider al tineretului român din universităŃile imperiului pe care, începând de la
ConferinŃa naŃională a partidului din ianuarie 1892 desfăşurată la Sibiu, l-a reprezentat în calitate de
membru al Comitetului executiv al partidului. Nici exilul şi nici permanentele şicane ale
autorităŃilor statului ungar nu l-au putut îndepărta de mişcarea naŃională. Şi-a spus cuvântul răspicat
în momentele de criză şi în confruntările de opinii privind strategia politică a partidului. S-a situat
cu consecvenŃă pe poziŃiile menŃinerii şi întăririi unităŃii de conducere şi de acŃiune, împotriva
oricăror încercări de dizidenŃă. Opiniile sale erau solicitate, ascultate şi temute de adversari. A fost
cel mai consecvent şi mai acerb critic al dualismului din întreaga literatură politică a epocii. Atât de
mare era prestigiul acestui om, încât însuşi contele Tiszá István, primul ministru al Ungariei, a
simŃit nevoia să treacă peste orgolii şi să se întâlnească cu A.C.Popovici pentru a-i cunoaşte opiniile
legate de tratativele pe care le purta cu fruntaşii politici al românilor, în ultimele luni ale anului
1913.
*
* *
Aurel C.Popovici era omul convingerilor puternice. Nu se număra printre cei ce-şi schimbă
părerile odată cu împrejurările. ConsecvenŃa în afirmarea principiului naŃional ca temelie a statului
şi vector al politicii, ideologiei, culturii şi artei, l-au transformat într-un polemist de temut. Simbioza
naŃionalismului cu ideologia conservatoare, pe care a promovat-o cu obstinaŃie în paginile
Sămănătorului şi în controversata carte NaŃionalism sau democraŃie (1910), i-au adus numeroase
critici, îndepărtându-i pe mulŃi dintre posibilii discipoli. Cu toate acestea, nici unul dintre cei care l-
au cunoscut şi i-au supravieŃuit nu s-a îndoit de ardoarea patriotismului său. În esenŃă, federalismul
central-european şi-l imagina drept un posibil cadru de unire într-un corp naŃional comun al
românilor risipiŃi sub stăpâniri străine. Chiar dacă proiectul unei Austrii - Mari federale, protectoare
a naŃiunilor din această parte a continentului, nu s-a dovedit realizabil în condiŃiile istorice ale
începutului secolului al XX-lea, ideea federativă a supravieŃuit, devenind o chestiune la ordinea
zilei o sută de ani mai târziu. Principiile care stau la baza Uniunii Europene de astăzi le regăsim cu
uşurinŃă în opera lui Aurel C.Popovici. Prin acest filon federalist, prin afirmarea necesităŃii
238
colaborării pe baza egalităŃii, libertăŃii şi a respectului reciproc al naŃiunilor pentru a face faŃă
solidar provocărilor istoriei, Aurel C.Popovici este contemporanul nostru.
Integrarea europeană, având drept miză stabilitatea şi prosperitatea continentului, urmează în
mare măsură modelul propus de Popovici pentru Statele Unite ale Austriei - Mari. Ea presupune
respectul individualităŃilor naŃionale, într-o Europă a patriilor, renunŃarea la politicile de dominaŃie a
unor naŃiuni asupra altora, egalitatea politică şi religioasă, protecŃia minorităŃilor. DivergenŃelor
istorice urmează să le ia locul strategiile reconcilierii şi colaborării la proiecte comune. Şi Aurel
C.Popovici considera, la vremea sa, că aşa cum războaiele religioase au fost aplanate prin
impunerea principiului libertăŃii şi toleranŃei, tot astfel „principiul de naŃionalitate” odată satisfăcut,
pe baza recunoaşterii dreptului fiecărei naŃiuni la existenŃă liberă şi egală, va pune capăt conflictelor
naŃionale.
*
* *
Ideile politice ale lui Aurel C.Popovici au prilejuit numeroase controverse. Plasarea sa pe
palierul conservator, tradiŃionalist şi antidemocratic a primit riposte pe măsură din partea adepŃilor
modernismului, a liberalilor de stânga, a socialiştilor şi chiar a poporaniştilor grupaŃi în jurul
revistei ViaŃa Românească, cu care Aurel C.Popovici a purtat lungi şi obositoare polemici. Nu au
lipsit din repertoriul criticilor săi acuzaŃii de naŃionalism exacerbat şi chiar de antisemitism.
A fost Aurel C.Popovici un naŃionalist extremist? Răspunsul este categoric nu. În primul
rând pentru că, atât în proiectele sale federaliste cât şi în doctrina sa politică, diversele naŃiuni sunt
puse pe picior de egalitate. Statele, fie ele unitare sau federale, sunt investite cu atributul de a
asigura libera dezvoltare a naŃionalităŃilor dintre graniŃele lor, în virtutea acŃiunii legice a
principiului naŃional. Orice reprimare a dorinŃei de emancipare a unor naŃiuni de către state sau
guverne rău alcătuite au găsit în Aurel C.Popovici un critic acerb. În al doilea rând, cercetările sale
asupra implicaŃiilor federalizării Imperiului Austro-Ungar pe criterii naŃionale şi analizele privind
soarta enclavelor etnice dintre hotarele celor cincisprezece state, pe care le propunea în locul
monarhiei bicefale, l-au condus la concluzia existenŃei a două moduri fundamental diferite de
pierdere a identităŃii: asimilarea naturală, firească, legitimă şi inevitabilă a indivizilor sau a
grupurilor mici în masa naŃiunii majoritare şi asimilarea forŃată, prin legislaŃie discriminatorie, prin
şcoală, armată, administraŃie, biserică sau prin ostilitatea naŃiunii dominante. Împotriva acestor
practici şi a sistemelor statale oprimatoare s-a manifestat în permanenŃă Aurel C.Popovici. Nici
critica globalizării prin ştergerea identităŃilor naŃional-culturale, nici argumentele pe care le invoca
Popovici la adresa cosmopolitismului nivelator, nu pot fi etichetate drept extremiste sau xenofobe,
atâta vreme cât însuşi federalismul său central-european a fost suspectat de către unii critici ai săi
drept o abandonare a idealurilor naŃionalismului românesc. Din aceleaşi motive, Aurel C.Popovici
nu poate fi considerat etnocentrist, în sensul supralicitării propriei naŃiuni în detrimentul celorlalte.
Dimpotrivă, dacă viitorul Europei nu este cel al statelor naŃionale independente şi suverane ci al
naŃiunilor confederate în Uniunea Europeană, Aurel C.Popovici este un precursor al unei astfel de
construcŃii. Statele Unite ale Marii Austrii sunt o prefigurare a acestui mod de integrare. Au existat
chiar opinii după care descompunerea Imperiului Austro-Ungar şi crearea statelor naŃionale, ca o
cerinŃă a aceluiaşi principiu naŃional, au deschis calea revizionismului postbelic şi a ofensivei
bolşevismului în centrul şi sud-estul Europei şi, prin aceasta, impunerii unei dramatice paranteze
istorice în evoluŃia firească a acestor naŃiuni. Milton G.Lehrer era de părere că „nu este hazardat de
a afirma azi, că dacă în 1906, ambiŃiile nemăsurate ale ungurilor n-ar fi pus stavilă reorganizării
monarhiei dunărene pe baze federaliste, istoria Europei n-ar fi cunoscut grozăviile războiului din
1914 şi deci nici pe acelea ale revizionismului din 1939, consecinŃă implacabilă a primului război
mondial”1.
1
Milton G.Lehrer, Ardealul pământ românesc, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 189-190.
239
Chiar şi ideea unei culturi pur naŃionale, fără conexiuni cu axiologia epocii, i se părea lui
Aurel C. Popovici o fantasmagorie, atât în teorie cât, mai ales, în planul realităŃii. În lume există o
luptă, o concurenŃă permanentă între popoare, naŃiuni, culturi. Valorile superioare se impun, la fel
ca şi în natură. NaŃiunile care nu-şi conservă valorile, care îşi pierd identitatea şi dispar, contopindu-
se în masa celor mai virile, nu prin asimilare forŃată, ci pe cale naturală, organică2.
Şi în domeniul studiului mecanismelor prin care Ungaria dualistă a acŃionat în cadrul
politicii vizând naŃionalităŃile, Aurel C. Popovici s-a dovedit un vizionar. Paginile pe care le-a
dedicat acestor probleme generatoare de permanente conflicte, sunt departe de a fi preocupări
inutile sau încercări de a menŃine o vrajbă artificială între popoarele central-europene, într-o
perioadă de avânt integrator. Dimpotrivă, cunoaşterea acestor mecanisme, precum şi a urmărilor lor
pe plan politic şi socio-cultural, reprezintă o zestre istorică necesară artizanilor integrării europene
şi ai reconcilierilor istorice în acest spaŃiu european.
Privită în ansamblu, ideologia lui Aurel C. Popovici este integrativă şi conciliatoare. Numai
de extremism nu poate fi acuzat atâta vreme cât obiectivul său declarat era înfăptuirea a cât mai
multor deziderate a cât mai multor naŃiuni, fără a sparge cadrele statului în care au fost obligate să
trăiască. Hegemoniei unor naŃiuni, mai bine plasate din punct de vedere istoric şi constituŃional-
politic, le opune principiile libertăŃii, egalităŃii şi fraternităŃii prin federalism.
*
* *
Cum este şi firesc, nu peste tot afirmaŃiile lui Aurel C.Popovici şi-au dovedit valabilitatea.
Astfel, deşi un curent conservator, tradiŃionalist, s-a menŃinut în cultura românească şi, pe alocuri,
în viaŃa politică a statelor europene, secolul al XX-lea a fost martorul desfiinŃării monarhiilor
constituŃionale în centrul şi sud-estul european, al impunerii votului universal, al formelor
constituŃionale republicane, al democraŃiei participative şi pluripartidismului, infirmând, în mare
măsură concepŃiile politice ale lui Aurel C.Popovici.
Pe de altă parte, ca o reacŃie la deceniile în care rolul elitelor naŃionale a fost negat şi adesea
reprimat, masele populare fiind investite ideologic cu funcŃia de făuritoare ale istoriei, asistăm
astăzi la o revenire spectaculoasă, şi adesea stângace, a elitelor în viaŃa politică, socială şi culturală
a naŃiunilor traumatizate de experimentul ideologic al comunismului de tip marxist-leninist.
Analizele întreprinse de Aurel C.Popovici, în legătură cu importanŃa covârşitoare a intelectualităŃii,
a geniului şi a talentelor aşezate pe valorile morale ale patriotismului şi puse în slujba stabilităŃii,
prosperităŃii şi vigoarei unei naŃiuni, sunt de mare actualitate în zilele noastre.
ReacŃiile sale dure împotriva curentelor de idei ale socialismului şi, mai ales, ale
marxismului, privite din punctul de vedere al rolului nociv pentru fibra naŃională, la o analiză
atentă, îşi dovedesc în multe privinŃe temeiurile. Agresiunile ideologice împotriva culturii şi istoriei
din perioada ocupaŃiei sovietice asupra României, distrugerea fizică a elitelor, impunerea dictaturii
proletariatului şi a internaŃionalismului proletar, al expansionismului sovietic în Europa şi în lume,
confirmă temerile exprimate de Aurel C.Popovici în polemicile cu Octavian Tăslăuanu şi
Constantin Stere. ReconstrucŃia europeană, aşezată pe principiul respectului propriilor identităŃi, a
specificului şi a tradiŃiilor, proiectele la scară planetară de protejare şi revitalizare a patrimoniului
material şi imaterial, sunt elemente care confirmă importanŃa pe care Aurel C.Popovici o acorda
culturii naŃionale, civilizaŃiei tradiŃionale a popoarelor, ca factori de consolidare şi de afirmare a
individualităŃilor naŃionale.
În privinŃa raportului între tradiŃionalism şi modernism, Aurel C.Popovici era partizanul
declarat al protejării culturii populare, moştenite din generaŃie în generaŃie, faŃă de influenŃele
importate dinafară. Curentele modernismului, fără a putea fi negate sau interzise, ar fi urmat să fie
asimilate organic, treptat, pe măsură ce cultura, aşezată pe filonul tradiŃiei, ar fi fost pregătită să
înŃeleagă şi să-şi integreze noile forme de expresie. Un astfel de drum era însă greu de urmat şi ar fi
2
Aurel C.Popovici, Stat şi naŃiune, p. 71 şi urm.
240
avut drept finalitate un permanent diacronism, plasând arealul nostru cultural într-o zonă primejdios
de periferică. EvoluŃia istorică a dovedit, mai degrabă, fenomenul cohabitării şi a permanentelor
interferenŃe între tradiŃionalism şi modernism, cu influenŃe benefice pentru cultura românească şi
cea europeană. Este suficient să amintim, în acest context, operele lui Constantin Brâncuşi, George
Enescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, sau contribuŃiile româneşti la curentele expresionismului şi
dadaismului.
*
* *
Pilonul central al vieŃii şi activităŃii lui Aurel C. Popovici a fost ideea naŃională. În jurul ei se
structurează, atât paradigma globalizantă a federalizării, cât şi ideile sale privitoare la stat, naŃiune,
cultură sau civilizaŃie europeană. Conservatorismul şi tradiŃionalismul său trebuie înŃelese din
această perspectivă, cea a acŃiunii permanente şi concertate împotriva factorilor care atentează
asupra naŃiunii. „ReacŃionarismul” trebuie înŃeles ca o baricadă de apărare împotriva ideologiilor
cosmopolite, devoratoare ale identităŃilor naŃionale.
Mesajul pe care îl transmite peste timp Aurel C. Popovici naŃiunii sale este acela de a păşi
într-o Europă federalizată, păstrându-şi neştirbită conştiinŃa individualităŃii şi a valorilor sale.
241
242
SUMMARY
Chapter I. Historiography of the Matter
Aurel C. Popovici was one of the personalities who marked Romanians’ political life during
the Austrian-Hungarian Empire in the last decade of the 19-th century and since the early 20-th. The
dominant ideas the political thinking of this great Romanian structured around, were the
nationalism and the federalism. More than that, Aurel C. Popovici was the first Romanian
specialist in political sciences and among the first Europeans who tried to demonstrate that there is
no antinomy between the action of the national principle and the European federalism, the two
notions being compatible.
His most important works where he treats the two concepts are: Cestiunea romana in
Transilvania si Ungaria. Replica junimii academice romane din Transilvania si Ungaria la
Raspunsul dat de junimea academica maghiara Memoriului studentilor universitari din Romania
(1892) (“The Romanian Matter in Transylvania and Hungary. The Replica of the Romanian
Academic Youth from Transylvania and Hungary to the “Answer” given by the Hungarian
Academic Youth to the “Memorial” of the University Students from Romania”), collective work
coordinated and mostly drawn by Aurel C. Popovici, Principiul de nationalitate (1894) (“The
Principle of Nationality”), Cestiunea nationalitatilor si modurile solutionarii sale in Ungaria
(1894) (“ The Matter of the Nationalities and the Ways to Solve them in Hungary”), Stat si natiune.
Statele Unite ale Austriei – Mari” (1906) (“State and Nation. The United States of Great Austria”)
– the project of federalization of the Austrian – Hungarian Empire, based on the national criteria,
Nationalism sau democratie. O critica a civilizatiunii moderne (1910) (“Nationalism or Democracy.
A Critics of the Modern Civilisation“) and La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie
(“The Romanian Matter In Transylvania and Hungary”), published post - mortem, in 1918. His
work, throughout the novelty of the approach and throughout its polemic straight character, issued
great controversies in the epoch. The history of the Romanian nationalism and the one of the
European federalism couldn’t be correctly written without referring to the ideas advanced by the
Romanian specialist in political sciences.
Nevertheless, the bibliography referring to the personality and work of Aurel C. Popovici, is
unexpectedly reduced. Up to now no monograph work was dedicated to him. The studies, as many
as written, broached the political doctrine of conservative essence or the project and its federalist
action for the settlement of the “United States of Great Austria”. His premature disappearance and
the decomposition in independent national states of the empire he intended to federalize inevitably
brought the personality of Aurel C. Popovici in an angle of shadow. The historiography of the
successor states and their political peoples, anxious about the consolidation of the national states
and about the removal of the disastrous effects of the I-st World War, didn’t manifest any interest
for the federalist ideas or for the conservative doctrine, in the conditions of the affirmation in the
European political life of the national self-determination principles and of the universal vote. The
work of Aurel C. Popovici was no longer of present interest in the first years after the Peace
Conference from Versailles.
The work summarized here intended to gather and order, into a coherent structure, the
information concerning the life and activity of Aurel C. Popovici, as well as the analysis of the
essential coordinates of his work. The operation was rendered more difficult by the lack of a
documentary fund Aurel C. Popovici from our archives and libraries. The archives of the Replica
were confiscated from him in August 1893, after the trial from Cluj. He willingly destroyed other
documents, not to get into the possession of the Hungarian ministry of internal affairs, for which
Aurel C. Popovici represented, during his life, an especially dangerous “agitator”. We enumerate
the documentary funds, the memorial literature, the written press of the epoch, as well as the studies
of specialty, the base of the monograph work dedicated to Aurel C. Popovici.
243
Chapter II. Childhood and Youth
Aurel C. Popovici was born in the 4-th / 16-th of October 1863, as the second child of the
furrier Constantin Popovici and of his wife, Maria, from Lugoj. Between the years 1869 and 1873,
Aurel C. Popovici attends the courses of the Romanian confessional school, than, the first two
classes of the high-school with Hungarian teaching language, from his native town. From this first
period of his studies, his biography writers remarked his wish to know foreign languages. He learns
French during the night, without his mother knowledge, which sent him early to sleep. As time went
on, he self-didactically learnt German, Hungarian, French and Italian, that he studied with the
support of the grammars and dictionaries. In the same time, the awakening of his national
consciousness materialized in the wish to learn Romanian well and correctly. The courses at the
Hungarian high-school didn’t satisfy him. At his insistence, the parents overpass the material
difficulties and send him to the Romanian Gymnasium from Brasov, where he stays for three years.
He graduates the baccalaureate in 1884 at the high – school from Beius, where he has to move
“from reason of material sparing”.
In the autumn of 1885, Aurel C. Popovici becomes the student of the Faculty of Medicine
from the University of Vienna. He was 22 and had a powerfully shaped personality. His colleagues
from Brasov and Beius described him as an enthusiastic nationalist, always preoccupied with the
political events of his time. The little economies were spent on buying books and publications from
abroad, that he studied with great passion. Here, in the capital of the empire, the cultural and
political horizon of the young Popovici gets a central European shape.
An important role in his intellectual formation was played by his activity in the Society
“Romania Juna” (“The Young Romania”). The society of the Romanian students from the empire’s
capital was founded in 1867. Its first president was Ioan Slavici. Becoming a student at the Faculty
of Medicine from Vienna, as scholar of the Foundation “Emanoil Gojdu”, Aurel C. Popovici was,
since his first university year, one of the animators of the “Romania Juna”, becoming an elected
member in the leading board of the society. The next year Aurel C. Popovici is elected vice-
president. During the three student years in Vienna (1885 - 1888), Aurel C. Popovici manifested as
an animator of the activity of “Romania Juna”. His enflaming speeches that he used to end with the
expression “dixit” brought him the nickname “Dipsi” that he usually used to sign the mails with his
close friends. Aurel C. Popovici, with Virgil Onitiu, is the initiator of the second almanac of the
Society “Romania Juna”, from 1887.
In the autumn of 1888, Aurel C. Popovici marries Maria Ana Polt from Vienna. She was a
devoted wife who was next to him all along his troubled life, for better and for worse. She proved to
have special moral qualities that impressed those who knew her. After his marriage ceremony with
his reputable wife, the couple decided to move from Vienna to Graz. They lived here on 7,
Parkstrasse. Popovici applies, in order to finish his university studies, for the Faculty of Medicine.
Concomitantly he manifests more and more preoccupation for political and juridical studies
concerning the national problem. From a notebook dated 1891 we find out that he intended to study
thoroughly two themes: the importance of federal Austria for the existence of the Romanian people
and the federalism seen from the point of view of the liberal principles. The beginning of the way
that marked his existence is found in this decision. Gradually the medical studies stepped on the
second place of his preoccupations.
Aurel C. Popovici shaped himself in the ideology of the Transylvanian nationalism, passed
throughout the experience of the revolution from 1848, of the post-revolutionary absolutism, of the
Diet from Sibiu and of the Austrian – Hungarian dualism, become chronic in the years of his youth
and maturity. More than any other of his colleagues of generation, throughout systemic and
profound study, he built a European horizon of thinking, centred on the national problem that
represented, in the 19-th century, a real axiological reference point at continental level. The
bibliography of his political work is edifying in the sense of the above affirmations.
244
Since the summer of 1891, Popovici will be totally captured by the organization of the
Romanian students from Vienna, Graz, Budapest and Cluj for the elaboration, printing and
spreading of the Replica junimii academiei romane din Transilvania si Ungaria (“The Replica of
the Romanian Academic Youth from Transylvania and Hungary”), neglecting his university studies.
In the autumn of 1892 he was working, again, to his doctor degree, although he was more captured
by the political problems. Unfortunately, Popovici didn’t succeed to maintain his doctor degree
thesis and to take his licence as a physician. The investigations in the process intended to him
regarding the drawing and spreading of the Replica and his engagement, more and more direct, in
the leading of the national movement of the Romanians from Transylvania and Hungary, will
estrange him for ever from medicine. But, in the years to follow he will become one of the well-
known and decided doctors of the old and sick Hapsburg Empire.
Chapter III. The Replica and its Process. The Affirmation of Aurel C. Popovici in the
National Movement
In the Romanians’ political history from Transylvania and Hungary, the beginning of the
last decade of the 19-th century is marked by the memorandum movement. But a mass of events is
hidden under this title, bringing on the scene of the national life new actors, new ideas and,
especially, original solutions and political projects, that will change from the base the ideology of
the Romanian National Party from 1881, settled on political passivism and on the claiming of the
autonomy of Transylvania in the dualist monarchy. Aurel C. Popovici is, also, among the
personalities that imprinted these evolutions, since the period of his university studies in Graz.
Those who took the initiative to inform the public opinion on the policy of the Hungarian
governments towards the nationalities and to protest against the situation from Hungary – were the
young university peoples from Romania, that had in their lines many Transylvanian students. The
resuscitation of the national problem from Hungary raised echoes and attitudes in the Romanian
public opinion. Now the students of the University from Bucharest decide, at the meeting from the
5-th of November 1890, to found an action committee supposed to draw a “Memorial” addressed to
the foreigners, concerning the oppressions the Romanians from Transylvanian were forced to by the
Hungarian state. This decision will be the foundation of the Liga pentru unitatea culturala a tuturor
romanilor (“The League for the Cultural Unity of All Romanians”) that is settled in Bucharest in
the 17-th / 29-th of December 1890 and that starts its activity, symbolically, in the 24-th of January
1891. The goal of the League was to cultivate the feeling of solidarity of the Romanians from
everywhere by promoting the Romanian culture to all the Romanians from the country and abroad.
The first and one of the most remarkable realisations of the Cultural League was the drawing and
spreading of the Memoriul studentilor universitari romani privitor la situatiunea romanilor din
Transilvania si Ungaria (“The Memorial of the Romanian University Students concerning the
Romanians’ Situation in Transylvania and Hungary”), document important for its contents as well
as for its consequences. Memoriul tinerimii academice romane (“The Memorial of the Romanian
Academic Youth” was translated in German, English, French and Italian and printed in a mass
number and spread throughout Europe in the first months of the 1891. It brought forth a reaction of
sympathy on the public opinion and on the European press concerning the fate of the Romanians
from Transylvania and Hungary. Considerable, by consequences, were, nevertheless, the
manifestations hostile to the “Memorial” that appeared with no delay. They mainly came from the
Hungarian nationalist press, from the university environment from Hungary, as well as from the
government’s rushing measures to forbid the spreading of the Memoriu bucurestean (“The
Memorial from Bucharest”) in Transylvania and Hungary. These reactions determined the coming
into the scene of the Hungarian university youth who elaborates an answer to the memorial of the
Romanian students, entitled Românii din Ungaria si natiunea maghiara (“The Romanians from
Hungary and the Hungarian Nation”). The contents of this document, considered an offence to the
245
Romanian nation, determined the young students from Graz, Vienna, Budapest and Cluj, to answer
the arguments with whom the Hungarian students hoped to cross the Romanian protest.
This is the context in which Aurel C. Popovici enters the forestage of the national movement
of the Romanians from the dualist monarchy. The decision to organize the Romanian students from
the university centres of the empire in order to retort the affirmation he considered calumnious in
the answer of the Hungarian students and the energy he burnt for that, turns A.C. Popovici into a
self - evident leader of his generation.
The biography of A.C. Popovici can be divided into two big phases: before and after the
apparition of the Replica.
The work follows the biographic line of A.C.Popovici, become leader of the Romanian
students, as well as his contribution in the movement of the Replica and of the Memorandum. There
are analysed the genesis and the contents of the Replica compared to the Memorandum from 1892,
as well as the events that led to the processes instituted to the authors of the two documents.
Although the contemporaries and the followers institute Aurel C. Popovici the author of the
Replica, he didn’t assume this role. The Replica was assumed by the whole Romanian youth from
Austria – Hungary. Nevertheless, although throughout press declarations most of the names of the
students who worked in the drawing staff were known, only one of them was sued in court – Aurel
C. Popovici. Eugen Brote, as owner of the Typographic Institute from Sibiu, where the first edition
of the Replica was printed and Nicolae Roman, ex-accountant and executive director of this
institution, were cited besides A.C. Popovici.
For Aurel C. Popovici the trial from Cluj had special implications. The work at the
“Replica” and his gearing in the memorandum movement obliged him to neglect the university
studies, for the great disappointment of his wife. The verdict uttered by the public prosecutor
Jeszensky, marked for ever his own destiny as well as his family’s. The decision of the executive
committee of the Romanian National Party, whose member he was, to escape the execution of the
penalty and to emigrate, led to the interruption of his university studies and his settlement in the
capital of Romania.
Chapter IV. Aurel C. Popovici - The Federalist
The European consciousness or the European idea is found to Aurel C. Popovici, more
obviously than to most of the Romanian political thinkers of his generation, because he was the
most enthusiastic and authorized propagator of the Central - European federalism and the European
idea is, by excellence, confederative.
The researchers of the phenomenon find four sources of inspiration of the federalist thinking
from the century of the nationalities. The first group of federalist projects has its origins in the
religious and pacifist feelings. In order to remove the conflicts and the wars, they underlined the
necessity of a superior, con - federal power. Such ideas entered the constitutional constructions of
the United States of America or of the Confederation of the German States. The second source of
federalist projects is the French utopian socialism, represented by the advocates of Saint – Simon
and of Charles Fourier. The third group of European federalist projects is inspired by the mazzinian
ideal. In 1834, Mazzini elaborates “The Statuses of the Young Europe” where he evokes the United
Europe under a federative, free, democratic and republican form. These ideas animated most of the
federative projects from the revolutionary year 1848 and the followers. Around 1890, a movement
of ideas oriented towards the confederation of Europe on the economic bases of the free exchange,
develops in the west of Europe. The initiator was Richard Cobden and he represented the integrator
current of the capitalism in expansion.
Either we talk about Christian solidarity in front of the dangers of Islamic expansion, or
about solutions for the emancipation of the oppressed peoples in the “century of nationalities”, or
they were imposed by pragmatic reasons of the European equilibrium, the federalist projects
represented either the prerogative of some visionary thinkers or some possible solutions for
246
situations of crisis. Most of the times the federalist ideas were associated with pacifist approaches in
order to impose the principles of liberty, equality, solidarity and national emancipation. Fraternity
and people’s solidarity, based on the mutual respect and on the nation’s right to existence, oppose,
in such generous and mostly idealistic projects, to the historic right inherited from the Middle Age,
as well as to the modern concept of state sovereignty, that, in any federalist construction, becomes
an obstacle compulsory permissive. Because without a free giving up of some attributes of the state
or national sovereignty there can’t be state federations or confederations.
In this general plan, the federalist ideas and projects concerning the Romanian area get,
throughout the force of things, specific connotations. They don’t aim at the peace of Europe or at
the unchaining of the free exchange, promoted by the capitalist relations in continental expansion,
or at the socialist internationalism of Marx. The Romanian federalist ideas were the expression of
the Romanian nation’s wish of affirmation in the European concern. The Romanian federalist
projects represented possible solutions for the epoch they formulated in. They were the interface of
the objectives of the Romanian nation’s independence and unity.
A culminant moment in the resuscitation of the projects of federalization of the European
centre and south – east was the period of the democratic revolutions from 1848 – 1849 and of the
years that came immediately after their defeat. Among them, the project of the Danube
Confederation, elaborated by the revolutionaries from Tara Romaneasca and the project of the
federalization of the Hapsburg Empire, promoted by Frantisek Palacky.
In 1848 the Romanians from Transylvania, far from the free, democratic and republican
European ideas, centred their revolutionary program on the recognition of the equality of rights of
the Romanian nation and its confessions into a confederate monarchy. This is the message of the
Romanian nation’s solemn judgement on Cimpia Libertatii from Blaj. Timotei Cipariu remarks it in
a letter from the 28-th of April 1848. Another Romanian from Transylvania, Ioan Maiorescu,
messenger of the revolutionary government from Tara Romaneasca and, after the revolution was
defeated, of the Romanian emigration, in a project supported by the Romanian emigration from the
Principate at the Diet from Frankfurt, proposed the unification of Bucovina, Moldova, Tara
Romineasca and Transylvania into only one state – Romania, led by a prince from the House of
Hapsburg and under the protection of Germany. These federative approaches will be the Romanians
points of reference of Aurel C. Popovici.
Then, the work scans the attempts of federalization of the Hapsburg Empire, based on the
historic federalism from the period of the federal constitutionalism of Schmerling (1861 – 1865).
The resistance of the Hungarian nationalism, mainly placed on the position of the kossuthian
radicalism, the discontents of the Czechs menaced with the pressures of the pan-German current
from Austria and Bohemia or the revolts and conspiracies of the Italians from the Hapsburgs’
possessions in the peninsula, eager to join their brothers from the Italian state about to be unified,
splintered from the inside the eclectic empire, failing, at last, into the solution of the Austrian –
Hungarian dualism. Many tensions gathered at the shelter of the dualist project that were to lead to
the collapse of the empire. And again, the wishes of the other nations were abandoned by the
Hapsburgs for the conciliation with the Hungarian nobles and the political class. In the East of the
bicephalous Empire, the historic Hungarian nation got the liberty to impose its ideology. Or, the
Hungarian nation, from the Middle Age up to the modern epoch, consisted mainly in nobles who,
inside the borders of the Saint Kingdom of Stefan, represented an alarming minority.
Aurel C. Popovici followed the evolution of the national problem in Austria. His analysis
are in many press articles as well as in the big chapters of the works Cestiunea nationalitatilor si
modurile solutionarii sale in Ungaria (1894) and, mostly in Stat si natiune. Statele - Unite ale
Austriei - Mari (1906). Here the federalist ideas maintained themselves in the attention of the
political peoples, of the Court from Vienna and of the governors, as a possible solution to solve the
wishes of the other nationalities.
This chapter undertakes a detailed analysis of the political work of Aurel C. Popovici. It
describes the intern and international context of the apparition of his fundamental work Stat si
natiune. Statele Unite ale Austriei - Mari, as well as the impact of the project of the Austrian –
247
Hungarian monarchy federalization on diverse national and political environments from Austria,
Hungary, Transylvania, Romania and Europe. It also analyses the political doctrine of Popovici
expressed in the volume of essays Nationalism sau democratie. O critica a civilizatiunii moderne,
published in 1910. The political thinking of A.C.Popovici is considered to be nationalist,
conservative, traditionalist and antidemocratic.
Chapter V. The Exile
After the trial of Replica, the problem was if Aurel C. Popovici should stay in the country to
wait for the verdict of the appeal and to submit the decision of the court or should try to go to exile.
The members of the committee agreed with the proposal of his attorney who suggested Aurel C.
Popovici leaves abroad. A new epoch was staring for Aurel C. Popovici existence. Since he left
Sibiu, in September 1893, he never stepped on the land he was born in. He remained all his life an
outlaw for his country’s governors.
In Romania, Aurel C. Popovici worked hard for a modest but decent existence and for the
accomplishment of his projects. He was, alternately or concomitantly, a teacher, a journalist, a
publicist, and an analyst – speaker, always attentive to the reality of the epoch, always his hand on
the pen. With notorious conservative sympathies, he will never get involved in the political fight
from Romania. He preserved, till the end of his life, the citizenship of origin and dedicated, body
and soul, to the fight for the national emancipation of the Romanians from the dualist monarchy.
His biography from this favourable period was situated on two major coordinates: his
implication in events that marked the national movement of the Romanians from the dualist
monarchy and his participation to the movement of ideas in Romania of his time. There are
emphasized in this chapter the contributions Aurel C. Popovici had to the events from the inside of
the national and cultural movement of the Romanians from the monarchy: the crisis of “Tribuna”,
the Congress of the nationalities, the position of the Romanians towards the festivities of the
Millennium, the collaboration of A.C.Popovici to the project The Romanian Encyclopaedia of C.
Diaconovici, the polemic, led from the position of the Transylvanian Romanian nationalism, with
Octavian Taslauanu, against the socialist and anarchist ideas, his involvement in the fight against
the dissidence of the “steeled youth” from P.N.R., his contribution to the Romanian-Hungarian
treaties from 1910-1914. The activities of Aurel C. Popovici in the field of journalism and
pedagogy are also underlined.
Chapter VI. The Political Action for the Settlement of the United States of Great
Austria.
There is a short incursion in the preamble of the chapter in the history of the Hapsburgs,
with transposition, from the federalist perspective, on the personalities of the emperor Francisc
Josef and of the heir of the throne, Franz Ferdinand.
Further on there are reproduced the approaches of Aurel C. Popovici at Vienna, rare until
1912, more numerous after the decision to leave the capital of Romania for the capital of the
empire, for the promotion, inside the political circles, of the idea of monarchy federalization, as the
only way of its survival. He was trying, in the same time, to maintain, inside the public opinion and
for the Romanian political peoples, the hope that the national ideal will be fulfilled with the
Hapsburgs. Aurel C. Popovici and Alexandru Vaida-Voevod were, from this perspective, among the
last Romanian political peoples to be placed on this platform until late after the beginning of the I-st
World War. Their steadiness was fed by the intransigence of the Hungarian governments on their
way of force against nationalities, by the successive failures of the attempts of narrowing and
understanding between the Romanian nationalists and the Hungarian governs, as well as by the
248
chronic crisis that was between these ones and the Court from Vienna, fed by the desires of the
Hungarian hegemony and the “gross – ostrich” ideology.
The federalist illusions of the author of the United States of the Great Austria’s project are
swept off by Franz Ferdinand’s disappearance and the beginning of the I-st World War. The last
years of life of the Romanian patriot are stated in a special sub-chapter. In his last book La question
roumaine en Transylvanie et Hongrie, written in 1916, after the failure of the attempts to attract
Romania on the side of the Central Powers and its going to war against Austria – Hungary, Aurel C.
Popovici reaches to the dramatic conclusion of the need of dissolution of the empire he wished to
federalize and of the foundation of the unity of the central – European nations on its ruins. The book
appears post-mortem, in 1918, because the author dies, at Geneva, in the 10-th of February 1917.
249
250
POSTFAłĂ
Cartea de faŃă ni se pare o lucrare ştiinŃifică valoroasă, elaborată în urma unor investigaŃii
minuŃioase în arhive şi a studierii temeinice şi pertinente a unei bibliografii vaste de specialitate.
Lucrarea se înscrie, ca toate monografiile de acest gen, în tipologia „omul şi epoca sa” care, la
prima vedere, pare un subiect mai puŃin complicat ce oferă cercetătorului un cadru limpede, trasat
cu precizie, de abordare şi de tratare a problematicii alese pentru studiu. Epoca însă este complicată
şi complexă şi se referă la Monarhia Austro-Ungară care era europeană nu numai din punct de
vedere geografic, dar şi prin diversitatea structurilor sale naŃionale, etnice, confesionale, fiind
locuită de germani, unguri, slavi, români, italieni, ce erau catolici de rituri diferite, protestanŃi,
ortodocşi, plus minorităŃi etnice şi religioase de evrei şi musulmani. Imperiul Habsburgic a contat şi
şi-a spus un cuvânt greu în marea politică a echilibrului european şi, în perioada analizată în
prezentul volum, îşi lega în mod fatal destinele şi de impactul ce venea asupra lui din partea
mersului rapid al principiului naŃionalităŃilor ce propunea, unei lumi vechi şi îmbătrânite, formule
noi de restructurare a statelor şi a regimurilor lor politice.
Este notabil faptul că majorităŃile etnice negermane şi nemaghiare din Imperiu, propun la
Praga, în 1848, federalizarea pe baza acestui principiu a Europei, apel ratat de Congresul Amicilor
Păcii de la Paris, din mai 1848. Programele naŃionale negermane şi nemaghiare, dar şi altele,
formulate de austrieci şi mai puŃin de unguri, sunt străbătute ca un fir roşu de ideea fundamentală a
transformării Imperiului într-o mare ElveŃie monarhică, situată chiar în mijlocul continentului.
Francezul C. Robert prinde mesajul şi promovează ideea făuririi unei Austrii federalizate pe criterii
naŃionale, unde să nu predomine nici o rasă, cu o politică externă comună, fără nici o centralizare
administrativă în interior şi care să reproducă o ElveŃie, dar în formă monarhică şi pe un teritoriu
vast. El dorea ca Austria, odată federalizată, să fie luată ca exemplu, alături de modele ca Statele
Unite ale Americii, ConfederaŃia Germană sau ElveŃia care să accelereze, pe etape, marele proces al
federalizării întregii Europe. Doar în această structură largă şi generoasă, austriecii, de pildă, se
puteau uni cu ceilalŃi germani, iar celelalte naŃiuni se puteau uni fără războaie cu popoarele de
aceeaşi limbă din statele vecine. Robert a fost convins că pacea lumii şi reabilitarea geniului uman
se puteau obŃine numai prin extinderea sistemului federal care va face din Europa întreagă o linie
mare de naŃiuni asociate spontan. Robert afirma că spiritul dominator maghiar reprezintă un pericol
permanent pentru civilizaŃie iar Desprez vedea, cu regret, că Ungaria n-a fost dispusă să acorde
naŃionalităŃilor supuse drepturile care le-a reclamat şi pentru care a luptat ea însăşi. El prevedea că,
dacă Monarhia nu se va federaliza în formulele propuse de majoritatea locuitorilor, dacă nu va
deveni un bastion contra Rusiei, va cădea ea însăşi pradă Moscovei, dar şi a slavilor frustraŃi.
Ion Maiorescu se întreŃinea la Praga, până în orele târzii ale nopŃilor, cu cehii Palacky,
Rieger, Gabler, despre federalizarea Imperiului şi apărarea destinelor comune în parlamentul
general de la Viena, August Treboniu Laurian îndemna la colaborare, la cunoaşterea reciprocă şi
amănunŃită a programelor federalizatoare; croatul Ogarev-Ostrojinski preciza că n-avea nici un rost
să vorbeşti de Austria, a cărei populaŃie este germană a 5-a parte, ca de un stat în care germanii
deŃin preponderenŃa, nici de Ungaria, unde populaŃia era maghiară a 3-a parte, ca de un stat maghiar
şi dacă nu se va renunŃa în timp util la asemenea formule artificiale şi neacoperite de realitatea
etnică şi de viaŃă, nu se va mai putea vorbi nici de pace şi nici de salvare pentru Imperiu. Austriacul
Anton Springer de la Viena ieşea în întâmpinarea dorinŃelor croatului de la Zagreb şi preciza, la
rândul lui, că fără federalizarea etnică, deci pe criterii naŃionale, monarhia va dispărea, deoarece nici
austriecii lui, dar nici ungurii, fiind minoritari în stat, n-aveau drept la comandamente de nici un fel,
trebuiau să coboare de pe piedestale vechi şi prăfuite, să accepte egala-îndreptăŃire cu mulŃimile
majoritare ale celorlalte naŃiuni şi,împreună cu ele, să-şi realizeze destine noi naŃionale şi să se
apere de pericolele externe. Încărcătura programatică a anilor 1848/9, sângele vărsat pe câmpurile
de luptă între păstrătorii structurilor anchilozate ale vechilor state şi adepŃii principiilor novatoare
251
bazate pe egala îndreptăŃire a tuturor naŃiunilor din componenŃa lor, îşi vor pune amprenta şi vor
determina mersul multor evenimente din Monarhie până la 1918.
Această „încărcătură” de evenimente şi conflicte politice acute îl ajung din urmă şi pe Aurel
C. Popovici şi întreaga lui generaŃie, căzută şi crescută sub dualism şi, privind lucrurile în această
perspectivă, este clar că subiectul ales de autorul prezentului volum include în sine multe situaŃii,
evoluŃii şi involuŃii diverse, contradictorii, legate direct de geneza dualismului austro-ungar, de
lupta dintre acest sistem şi federalism şi nu mai puŃin de clarificarea programatică şi alegerea
alternativelor tactice ale mişcării naŃionale române din Monarhie, în care sau cu care se integrează
cu strălucire şi în mod competent acest mare fiu al Banatului şi precursor al ideii de Europă Unită.
Scrisul istoric realizat de Vasile Crişan, transmis printr-un stil literar ales, vioi, plăcut şi
convingător, reuşeşte să prezinte cum şi în ce mod sau modalităŃi şi împrejurări a acŃionat Aurel C.
Popovici, să explice de ce lucrurile s-au desfăşurat aşa şi nu s-au putut derula altfel, reuşindu-se
astfel încadrarea lucrării în spiritul unor principii general cunoscute şi recunoscute în istoriografie.
Cu multă acribie şi competenŃă, autorul reconstituie mediul intelectual şi politic în care s-a format şi
s-a afirmat personalitatea lui A.C. Popovici, îi evidenŃiază şi pune în valoare principiile şi ideile
profesate în cărŃile şi articolele publicate de-a lungul timpului, îşi găseşte sursele de inspiraŃie
ideologică, filosofică şi bibliografică şi filiaŃiile gândirii şi acŃiunii sale naŃionale cu cele ale altor
lideri români şi străini din Monarhie, România şi din Europa întreagă.
În carte sunt analizate pe larg aspecte complexe legate de mersul ideilor federale şi de
Europă Unită. Ele urmăreau instituirea păcii într-un continent în care realiştii clarvăzători auzeau şi
simŃeau deja viitoarele bubuituri de tun, zăngăniturile armelor şi armatelor într-un spaŃiu geopolitic
deosebit de contorsionat şi nervos; se propunea prin soluŃii paşnice, generoase şi democratice
rezolvarea conflictelor dintre naŃiunile minoritare cuceritoare din regatele şi imperiile multi-
naŃionale moştenite din şi croite în trecut prin sabie, jafuri şi expansiuni şi naŃiunile majoritare
cucerite ce-şi căutau în mod legitim, în secolul naŃionalităŃilor, emanciparea şi libertatea în diferite
forme şi structuri înnoitoare şi reformatoare de stat.
Reconstituire corectă a unei problematici politice grele şi complicate, analiza pertinentă a
strădaniilor pentru asigurarea unei evoluŃii programatice şi tactice realiste şi sănătoase a mişcării
naŃionale române din Monarhie, menită s-o fortifice şi s-o modernizeze pentru a corespunde
standardelor mereu în transformare şi progres ale celorlalte popoare din Monarhia Austro-Ungară şi
curentelor de idei din Europa, a fost realizată de Vasile Crişan printr-un travaliu ştiinŃific susŃinut şi
minuŃios. Autorul a cercetat izvoare arhivistice din Arhiva Muzeului de Istorie Braşov, Fondul
George Moroianu, Arhiva Muzeului din Lugoj, Fondul Aurel C. Popovici, Arhivele NaŃionale
DirecŃia JudeŃeană Arad, Fondul Roman Ciorogariu, Arhivele NaŃionale DirecŃia JudeŃeană Sibiu,
Fondul marelui prieten al lui Aurel C. Popovici care a fost Alexandru Vaid-Voievod, Arhivele
NaŃionale ale României, Bucureşti, Fondurile PreşedinŃia Consiliului de Miniştri şi Ministerul de
Interne, Biblioteca Academiei Române, Manuscrise, Fondurile V. Branişte, S. Albini, I. Bianu,
I.I.C. Brătianu, I.L. Caragiale, Spiru Haret, A.C. Cuza, Biblioteca Astra Sibiu, ColecŃii Speciale.
Pentru reconstituirea atmosferei, a dezbaterilor şi controverselor politice din epocă, autorul a
inclus şi interpretat în carte luări de poziŃii şi profesiuni de credinŃă exprimate în 50 de ziare şi
reviste editate în limbile română, maghiară, germană şi franceză, la care a adăugat informaŃii din 24
de tomuri de amintiri şi memorii şi 27 de volume de documente. Dl. Vasile Crişan cunoaşte,
stăpâneşte şi îşi formulează opiniile proprii în raport cu ideile, concluziile şi judecăŃile de valoare
exprimate şi fixate de-a lungul timpului până la zi, în nu mai puŃin de 178 de lucrări generale, 86
speciale, tipărite în limbile română, germană, maghiară, franceză şi engleză. Lucrarea este înzestrată
şi cu 43 de anexe foto-documentare şi cu sugestiva şi interesanta Hartă a Statelor Unite ale Austriei
Mari elaborată de Aurel C. Popovici care a stârnit la vremea ei pe plan intern şi internaŃional
numeroase simpatii şi antipatii politice. Autorul a publicat până la data apariŃiei prezentei
monografii mai multe studii referitoare la Aurel C. Popovici.
Interpretarea ştiinŃifică a acestor bogate sau chiar stufoase materiale arhivistice, biblio-
grafice şi publicistice este realizată şi ordonată în mod logic şi inteligent în structura cărŃii axată pe
şapte capitole, dintre care numai capitolele I, II şi VII nu au subcapitole şi nici nu trebuie să aibă
252
deoarece Istoriografia problemei, Copilăria şi tinereŃea şi Concluziile se pretează şi se pliază la o
tratare unitară de către autor. În schimb, Capitolul III referitor la Replică şi procesul Replicei,
Afirmarea lui Aurel C. Popovici şi mişcarea naŃională are cinci subcapitole, Capitolul IV, Aurel C.
Popovici - federalistul - şase, Capitolul V, Exilul, nu mai puŃin de zece şi Capitolul VI, AcŃiunea
politică pentru înfăptuirea Statelor Unite ale Austriei Mari - patru. Capitolele şi subcapitolele
acestora permit autorului tratarea concomitentă a problemelor principale, a acŃiunilor şi aspectelor
esenŃiale şi definitorii abordate alături de toate componentele lor, mai mici dar tratate la obiect în
mod concret şi amănunŃit.
Capitolele III, IV, V, VI constituie tot atâtea reuşite ale lucrării de faŃă şi un tot unitar în care
se reconstituie evoluŃia şi mutaŃiile survenite în gândirea, acŃiunea şi scrierile politice ale lui Aurel
C. Popovici ca, de pildă, trecerea de la ideea necesităŃii revoluŃiilor popoarelor asuprite enunŃată în
Principiul de naŃionalitate, la promovarea reformelor, a „revoluŃiilor” de sus în jos, inclusiv prin
lovituri de stat contra dualismului, din Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în
Transilvania şi Ungaria sau în celebra sa carte Statele Unite ale Austriei Mari, din 1906, care se
poate compara ca impact şi efect asupra publicului şi a unor oameni de stat şi ecou emotiv intern şi
internaŃional cu nu mai puŃin celebra broşură a contelui Richard N. Coudenhove-Karlergi, Pan-
Europa, publicată la Viena în 1923 şi New York în 1926. Vasile Crişan, după o analiză temeinică a
cărŃii NaŃionalism sau democraŃie. O critică a civilizaŃiunii moderne (1910) şi a operei politice
generale cu reverberaŃii filosofice şi sociologice elaborate de Aurel C. Popovici, îl încadrează pe
acesta în sfera naŃională alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici şi Titu Maiorescu iar în cea
europeană alături de Edmund Burke, Josephe de Maistre, Hyppolyte Taine, Camillo Benso di
Cavour, Otto von Bismarck. NaŃionalistul, conservatorul, tradiŃionalistul Popovici a fost şi
„reacŃionar” doar fiindcă a reacŃionat împotriva „tendinŃelor de nivelare cosmopolită, de egalizare
culturală, de desfiinŃare a entităŃilor naŃionale, a singurilor factori ai civilizaŃiei universale”,
numărându-se printre naŃionaliştii şi cugetătorii serioşi ai epocii sale (p. 161).
Vasile Crişan este îndreptăŃit, în urma acestei lucrări valoroase, să-l „descifreze” pe Aurel C.
Popovici ca naŃional şi europeist şi să precizeze că acesta este mesajul dublu pe care ni l-a lăsat
nouă românilor şi Europei opera şi activitatea sa politică şi ştiinŃifică. În carte, însă, este bine inclus
şi comentat un al treilea element care ne duce sau ne conduce către un mesaj triplu, chiar dacă nu
este definit direct ca atare de autor. Când analizează disputa dintre Aurel C. Popovici şi Octavian
Tăslăuanu legată de naŃionalism, socialism şi anarhism, autorul subliniază cu insistenŃă şi într-un fel
se ataşează de eroul său, de principiul său fundamental şi de indignarea faŃă de manevrele
ideologice şi propagandistice malefice care doreau să înlocuiască principiul naŃionalităŃilor şi lupta
naŃională cu lupta de clasă. Respingând asemenea idei periculoase, Popovici îşi motivează
atitudinea afirmând că lupta de clasă este „o luptă fatalmente sălbatică, neînduplecată între fiii
aceluiaşi popor” (p. 185). Prin aceasta el este şi rămâne într-un fel contemporanul nostru,
amintindu-ne mereu de pericolul socialismului, de unde provine şi cel de extremă stângă, regimul
totalitar comunist ce ne-a ajuns pe noi din urmă şi ne-a fost făcut nouă şi altora „cadou” de un alt
mare pericol, de Rusia, împotriva căreia Popovici a tras mereu clopotul de alarmă pentru a trezi în
timp util atenŃia şi reacŃia europeană împotriva ei.
Vasile Crişan dovedeşte elocvent că prin conŃinutul şi motivaŃiile Replicei lui Aurel C.
Popovici, aceasta este superioară Memorandului, ancorat încă în îngusta şi neîncăpătoarea
autonomie ardeleană revendicată fără rost şi rezultat în 1981 şi reiterată în 1892. Replica propune
restructurări pe criterii şi baze naŃionale cuprinzătoare care nu lăsau afară din jocul politic şi
programatic jumătate din conaŃionali. În carte este, de asemenea, bine reconstituit şi precizat saltul
calitativ înfăptuit de Aurel C. Popovici, care promovează aplicarea în structurile de stat a
principiului naŃionalităŃilor, raportat nu la federalismul istoric restrictiv ci la cel etnic sau naŃional,
pe baza căruia trebuiau croite în teritoriu state noi şi complete sau completate cu toŃi fiii aceleiaşi
naŃiuni. Disputa sau dilema este mai veche în mişcarea naŃională românească din Monarhie. În mai
1848 la Blaj se preconiza plierea principiului naŃionalităŃilor cu Straatsrechtul Marelui Principat al
Transilvaniei (Ardeal) iar în 1849-1851 se revendica, pe baze etnice şi federalizare naŃională, un
Mare Ducat românesc pe teritoriile Ardealului, Banatului, Crişanei, Maramaureşului şi Bucovinei.
253
În 1860-1861, Mocioni şi Hodoş reiterau ideea în speranŃa posibilităŃii convocării unui Congres
General al tuturor românilor din Monarhie pentru a o vedea şi aplicată. În condiŃiile în care
Bucovina este organizată separat, BariŃiu, Şaguna şi alŃii, din realism şi din teama de a nu cere prea
mult pentru a „obŃine nimic” – cum ziceau ei -, se mulŃumesc să nu contravină stipulaŃiilor din
Diplomă şi Patentă, care recunoşteau doar autonomia Marelui Principat al Transilvaniei (Ardeal)
privat, din decembrie 1860 şi de Partium. În aceste condiŃii s-a cerut recunoaşterea pe cale
parlamentară şi legală a naŃiunii române ca naŃiune politică egal-îndreptăŃită şi a limbii române ca
limbă oficială de stat, coordonată cu maghiara şi germana. Aceste deziderate şi coordonate atinse în
1863/4 în spaŃiul sau arealul locuit de românii dintre CarpaŃi şi Piatra Craiului, par să confirme
realismul variantei minimale iar românii din Banat, Crişana, Maramureş, Partium au râs cu un ochi
când au privit spre fraŃii lor ardeleni şi au văzut că se bucură de legi ce dădeau drept de cetate limbii
şi naŃionalităŃii române, dar au plâns cu celălalt ochi când vedeau şi simŃeau că ei nu s-au bucurat de
ele, că au rămas afară şi au fost excluşi de sub cupola protectoare a întregii naŃiuni.
Necazul a fost că românii ardeleni estici, după ce şi-au pierdut în 1867 legile din 1863/4 şi
au căzut cu fundurile în balta infirmării sau abrogării drepturilor de naŃiune şi de limbă, dirijaŃi de
mari personalităŃi pasivişti ca G. BariŃiu, I. RaŃiu, A. Densuşianu şi alŃii, refuză ani de-a rândul să-i
primească la consfătuiri comune şi să colaboreze în structuri unice de partid cu fraŃii lor din vest,
numiŃi în epocă „ungureni”. Motivul era că dacă i-ar primi, românii ardeleni ar da cu „carul de
piatră” sau şi-ar „pune pietre în car”, deoarece cei din Banat, Crişana, Maramureş n-au fost cuprinşi
solid şi continuu în Staatsrechtul istoric ardelenesc iar la teritoriile pe care le locuiau nu s-au referit
Diploma Leopoldină din 1691şi alte acte istorice de stat şi nici n-au avut vreodată legi ca cele din
1863-1864 elaborate la Sibiu şi doar autonomia ardeleană a fost înscrisă în Diploma şi Patenta din
1860 şi 1861. Privind lucrurile în această viziune, s-ar putea crede că românii ardeleni sunt mai de
valoare, de elită sau mai români decât ceilalŃi care, neavând în trecutul mai apropiat atâtea legi şi
mari acte fundamentale de stat, trebuiau să se descurce singuri cu propria lor soartă şi situaŃie.
Desigur, pasiviştii ardeleni acŃionau legal şi scrutând trecutul în care stăpânii unguri şi austrieci s-au
certat deseori şi, văzând că în prezentul politic compromisul sau dualismul trebuia înnoit din zece în
zece ani, au sperat că tensiunile şi breşele dintre Viena şi Budapesta vor renaşte ca pasărea Phoenix
din cenuşă, că împăratul îşi va „reveni” şi nu-i va lăsa permanent pe românii săi credincioşi de
batjocură şi prada ungurilor şi le va reda structurile şi legile din 1863/4. Realiştii din sânul mişcării
au afirmat însă că şi în cazul reapariŃiei unor conflicte între austrieci şi unguri, era puŃin probabil ca
într-o Europă unde se croiau state naŃionale noi, ele să fie de amploare sau dimensiuni majore,
întrucât nici Viena imperială nici Budapesta regală nu-şi permiteau să se slăbească reciproc într-
atâta încât să cadă prin ele însele în primejdia de a-şi pierde supuşii negermani şi nemaghiari şi deci
asemenea breşe sau posibilităŃi dătătoare de speranŃe trebuiau excluse.
Aripa novatoare tânără şi activistă, care evolua pe drumul ei sănătos de la mic la mare, de la
minoritate spre majoritate, pe când cea bătrână pasivistă involua de la mare la mic, de la majoritate
spre minoritate şi dispariŃie în sânul mişcării, a intuit cu un ceas mai devreme capcana şi pericolul
intern al despărŃirii între fraŃi, a realizat că în pofida faptului că românii din părŃile apusene n-au
avut legi ca cele sibiene, nu era cazul să fie lăsaŃi afară din fluxul general al mişcării, afirmării şi
devenirii politice româneşti. Aceştia nu s-au încadrat în şirul oilor fidele marilor „păstori” sau şefi
naŃionali pasivişti, n-au suferit de idolatrie nici faŃă de BariŃiu, Densuşianu sau alŃii din echipa lor şi
când au văzut că aceştia împiedică făurirea grabnică a structurii unice de Partid a tuturor românilor
din statul ungar ce avea aceeaşi soartă naŃională amară şi împărtăşeau aceleaşi frustrări şi
nemulŃumiri, nu s-au sfiit să-i numească „idioŃi politici”, „bărbaŃi mucezi şi putrezi”, „oameni ai
trecutului” de care naŃiunea nu mai avea nevoie dacă nu se îndreptau şi nu-şi depăşeau vechile
mentalităŃi şi idei ce nu Ńineau pasul cu timpul, cu transformările rapide şi necesităŃile noi ce
decurgeau din ele. Diferendele interne dure survenite în lupta pentru modernizarea şi fortificarea
mişcării şi clarificarea programatică şi tactică a acesteia, solidarizarea pasiviştilor absoluŃi sau
„puri”, a pasiviştilor activi sau relativi şi a activiştilor cu Războiul de IndependenŃă a României, a
dus la înlăturarea unor divergenŃe şi conflicte majore şi au netezit calea spre înfiinŃarea în 1881 a
Partidului NaŃional Român din Transilvania, Banat şi Ungaria (Crişana şi Maramureş).
254
Dar şi în Programul acestui Partid rămâneau puncte nevralgice, nesigure şi dătătoare de fiori
reci pentru cei cu minŃi lucide şi luminate, deoarece spectrul despărŃirii n-a dispărut şi se prevedeau
pentru una şi aceeaşi naŃiune română, două feluri de autonomii, una teritorială ardeleană după
modelul de dinainte de 1867, alta doar politică iar dacă prin absurd cădea dualismul în al zecelea an
sau din zece în zece ani românii urmau să bată două drumuri şi anume ardelenii spre un Parlament
reînviat la Sibiu, Blaj sau alt oraş ardelenesc iar „ungurenii” spre Parlamentul de la Budapesta,
deoarece ei, vezi Doamne, n-au avut „extrawurstul” de autonomie şi de legi din care s-au înfruptat
ardelenii în 1863 - 1864, dar doar puŃin şi pentru o clipă, rămânând şi ei „flămânzi” sub regimul
dualist. Tot din 1881 încoace una şi aceeaşi naŃiune română, ameŃită şi de dualism şi de certurile
dintre şefii săi politici, lucra cu două tactici, „umbla pe două cărări”, una electorală şi parlamentară
în vest, alta pasivistă şi petiŃionaristă în est. După 1888 se ancorează - într-o Europă în care Irlanda
lupta pentru Home-rule tocmai în Parlamentul de la Londra şi era străbătută de suflul confruntărilor
electorale şi parlamentare - exact în pasivism, mergând cu năframa şi o petiŃie mare în vârf de băŃ,
să-l pârască pe Rege la Împărat şi ducând o luptă pe după ureche cu stăpânii direcŃi, guvernanŃii
unguri. Desigur contemporanii adepŃi ai democraŃiei au apreciat conŃinutul antidualist al
Memorandului, dar unii au observat că din punct de vedere tactic asemenea procedee pe deplin
explicabile în trecut, nu corespundeau într-o epocă când popoarele nu mai cerşeau pe la uşi
împărăteşti, semănau mai mult cu un fel de „kriherei” (Ńârâială) şi pe o bună parte a continentului se
promova o confruntare directă în alegeri şi în parlamente între asupriŃi şi asupritorii lor. De altfel,
Alexandru Mocioni a observat cu umor – după cum se subliniază în lucrarea de faŃă – că nu exista
ca românii să facă o prostie şi ungurii să nu facă una şi mai mare şi să-i condamne pentru atâta
lucru. De fapt, procesul de la Cluj şi anii de închisoare de la VaŃ şi Seghedin au fost factorii decisivi
care au stârnit solidaritatea internă şi internaŃională cu românii asupriŃi şi desconsideraŃi de dualism,
fenomen ce a fost precedat de procesul şi condamnarea lui Aurel C. Popovici, tot la Cluj, ce i-au
adus exilul până la sfârşitul vieŃii, dar şi ataşamentul opiniei publice cu conduita lui exemplară şi cu
principiile Replicei.
Dilemele şi controversele dure şi îndelungate pentru clarificarea programatică ideologică şi
rezolvarea alternativei tactice au luat sfârşit în 1905, când se proclamă şi se prevede clar că românii
din statul ungar formează o individualitate politică unică şi indivizibilă care se vrea respectată şi
alcătuitoare de stat şi se adoptă activismul. În condiŃiile de atunci, Programul Partidului NaŃional
Român nu putea să nu se declare astfel, dar marele câştig a fost înmormântarea pasivismului, a
prăfuitei autonomii restrictive ardeleneşti, promovarea unităŃii programatice, ideologice şi tactice
româneşti din Ungaria, pe care se va plia mai uşor şi mai complet principiul autodeterminării
proclamat şi aplicat la 1 Decembrie 1918 la Alba - Iulia, exact când dinastia legală care a dus din
1916 destinele tuturor românilor sub cupola euro-atlantică victorioasă, reintra în Bucureşti şi cu
forŃe unite stabilea frontierele statului întregit pe limitele unde se auzea limba română, transformând
cântecul de jale al lui Eminescu „De la Nistru pân-la Tisa, tot românul plânsu-mi-s-a” în cântec de
biruinŃă şi de bucurie românească.
În carte apare clar relevată superioritatea argumentelor aduse de Aurel C. Popovici în opera
sa politică pentru federalismul naŃional contra celui istoric, rezervele lui teoretice justificate faŃă de
autonomia ardeleană din 1881 şi 1892; dar, în practică, teoreticianul Popovici n-a întreprins nimic
contra ei şi împotriva gărzii bătrâne din conducerea Partidului, înhămându-se, dimpotrivă, în
combaterea activiştilor români şi mai apoi şi în atacurile proferate contra „tinerilor oŃeliŃi”.
Observând contradicŃia dintre teoretician şi practician, Vasile Crişan o explică prin aceea că
bănăŃeanul Aurel C. Popovici era un fel de „neamŃ”, un om disciplinat, cu respect faŃă de disciplina
de partid, lucru dovedit, indiferent că era în Ungaria, sau în exil; iar când a văzut din Bucureşti că la
Sibiu s-a adoptat activismul, a recunoscut în mod obiectiv că s-a făcut un lucru bun, chiar dacă în
acest sens au acŃionat cei pe care i-a criticat, deci activiştii din Ungaria sau ardelenii care au trecut
CarpaŃii şi unii politicieni din România, angrenaŃi în luptele politice din liberali şi conservatori, el
aflându-se în ultima tabără.
Vasile Crişan remarcă cu precizie şi deosebirea fundamentală dintre Programul Partidului
NaŃional Român din 1905, care recunoaştea - şi nici nu putea ca Partid să n-o recunoască - Ungaria
255
istorică şi programul lui Popovici din 1906, proclamat în Statele Unite ale Austriei Mari, care
promovează ideea pulverizării statelor şi Coroanelor istorice ale SfinŃilor Ştefan, Venceslav sau alte
de acest gen pentru a face loc statelor naŃionale noi, egale, coroborate armonios în structuri
federaliste şi fraterne. Aceasta înseamnă însă că şi federalizarea pe criterii naŃionale aducea cu sine
mult din încărcătura principiului naŃionalităŃilor şi propunea rezolvarea în forme specifice sau
proprii a conflictelor dintre cuceritori şi cuceriŃi şi aplanarea luptelor acestora adesea sângeroase şi
acerbe pentru teritorii. Monarhia Austro-Ungară, în viziunea lui Popovici, dispărea şi făcea loc în
Austria Mare pentru 15 state, unele pe ruinele Coroanei Sf.Venceslav, altele pe acelea ale Coroanei
Sf. Ştefan sau a provinciilor ereditare austriece, toate egale însă între ele, cu guverne şi parlamente
înzestrate cu puteri specifice în interior şi cu participare comună la instituŃiile legislative şi
guvernamentale federale. În Austria Mare, unde accesul intrării pe baze confederative a României
sau a altor state mici urma să rămână deschis în drumul tuturor spre o viitoare Europă Unită, erau
vizate: I. existenŃa Austriei cu teritoriile germane de la graniŃa de vest maghiară, estul Boemiei şi
sudul Moraviei; II. Boemia germană, în partea de nord-vest a Boemiei şi Ńinutul Trotenau; III.
Moravia germană (Silezia), cuprinzând întreaga Silezie germană şi Ńinuturile germane din Moravia
şi Boemia; IV. Boemia cehă, cu teritoriile locuite majoritar de cehii din Moravia şi Silezia;
V.GaliŃia apuseană poloneză; VI. GaliŃia răsăriteană ruteană cu teritoriile locuite majoritar de rutenii
din Ungaria şi Bucovina; VII. Transilvania, împreună cu toate teritoriile locuite majoritar de români
în Ungaria şi Bucovina; VIII. CroaŃia, DalmaŃia, Istria croată, Fiume şi Insula Mor; IX. Kraina
slovenă; X. Slovacia; XI. Voievodina sârbă; XII. Ungaria; XIII. łara Secuilor din Trei Scaune,
Ciuc, Odorhei, cu teritoriile maghiare din Mureş-Turda; XVI. Tirolul; XV. Trieste cu teritoriile
italiene din jur. Este clar că în această structură etnicul predomina şi sfărâma istoricul iar Austria
Mare astfel concepută urma să fie, în viziunea lui Aurel C. Popovici, o barieră serioasă în calea
expansiunii ruseşti spre Europa.
Autorul analizează atent ecourile favorabile şi nefavorabile exprimate faŃă de Statele Unite
ale Austriei Mari, reconstituie pe etape eşecurile acŃiunilor repetate şi speranŃelor lui Aurel C.
Popovici puse în Franz - Ferdinand până în 1914 sau după aceea în Germania Imperială, despre care
credea că, puternică fiind, ar putea distruge dualismul şi institui Statele Unite ale Austriei Mari.
După amare deziluzii, vocea internă a lui Aurel C. Popovici îi şopteşte că fraŃii lui vor fi liberi iar în
cartea sa, apărută postum, La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie, îşi părăseşte crezul
federalist şi ajunge la concluzia că Monarhia Austro - Ungară trebuia să dispară pentru ca naŃiunile
subjugate să fie eliberate de sub jugul insuportabil al guvernelor ei ignorante şi despotice (p. 233).
După moartea lui Aurel C. Popovici, punctul 10 din cele 14 americane prevedea încă federalizarea
Monarhiei în ianuarie 1918, în septembrie miniştrii austrieci căutau cu înfrigurare cartea Statele
Unite ale Austriei Mari, în octombrie Împăratul - Rege, în Apelul către popoarele lui, propune şi el
o federalizare parŃială, dar, totul vine prea târziu, când naŃiunile doreau independenŃă şi state noi nu
în interior ci pe ruinele Monarhiei. S.U.A., mergând pe urmele asociaŃilor ei din Antantă şi
extinzând principiul autodeterminării naŃionale pe tot cuprinsul fostei Austro - Ungarii, se asociază
şi ea la opera de distrugere a Monarhiei dualiste.
Cluj-Napoca, 15 iunie 2006
Dr. Dumitru Suciu
256
BIBLIOGRAFIE
Izvoare arhivistice
A.M.I.B., Fond George Moroianu

A.M.L., Fond Aurel C. Popovici
A.N.-D.J.Ar., Fond Roman Ciorogariu
A.N.R.-B., Fond preşedinŃia Consiliului de Miniştri; Fond Ministerul de Interne
A.N.-D.J.Sb., Fond Alexandru Vaida Voievod
B.A.R., Msse., Fondurile: Valeriu Branişte; Septimiu Albini; Ion Bianu; I.I.C. Brătianu; I.L.
Caragiale; Spiru Haret; A.C. Cuza
B.A.S., ColecŃii speciale
Presă
„Acta Musei Napocensis”, XX, XXII, XXIII

„Adevărul”, 1913.
„Amicul şcoalei”, IV, 1865, fasc.1.
„Angustia”, 1997,!998.
„Anuarul Complexului Muzeal Sibiu”, vol. I, 1987.
„Apulum”, VIII, Arheologie, Istorie, Etnografie, Alba Iulia, 1969.
„Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg”, 1969/1970.
„Convorbiri literare”, 1908, 1910, 1927.
„CorespondenŃa română” ,1894.
„Cotidianul”, 1999, 2000.
„Cotidianul”, Alternativa, Supliment, 1993.
„Dacia”, 1944.
„22”,1999.
„Drapelul”, 1901, 1906.
„Egyetértés”, 1891-1892.
„Era Socialistă”, 1977.
“Erdélyi Hiradó”, 1891.
„Euxin”, 1997.
„Familia”, XXIII, 1885-1891; 1905-1906.
„FederaŃiunea”, 1868-1870.
„Foaia poporului”, 1894.
„Gândirea”, Serie nouă, X, 1994.
„Gazeta Transilvaniei” 1891- 1907.
„GeneraŃia Unirii”, 1929.
„Gross - Osterreich”,1911.
„Koloszvár”, 1891.
„Kronstädter Zeitung”, 1890-1891.
„La Liberté Roumaine”, 1891.
„Liga Română”, 1896,1900.
„L'independance Belge”, 1894.
„Luceafărul”, 1908, 1912, 1914.
“Luminătorul”, 1890 -1893. .
„Lupta”, II, 1908.
„NaŃiunea”, 1928.
„Observatoriul”, 1884.
„Patria”, 1923.
„Ramuri”, 1910.
257
„Revista Teologică”, II, 1908.
„România Jună”, I, 1899-1900.
„România Literară”, 1998.
„Românul”, I, 1911.-1913.
„Sămănătorul”, 1906-1908.
„Săptămâna”, 1977.
„Siebenbőrgisch-Deutsches Tageblatt”, 1891-1892.
„Telegraful Român”, 1869, 1891-1906.
„Transilvania”, 1904, 1920, 1943, 1944, 1989, 2004 – 2005.
„Tribuna”, 1884 – 1912.
„łara noastră”, 1908.
„Universul”, 1914.
„ViaŃa Românească”, 1906 –1908.
Amintiri şi memorii
BOCU, Sever, Drumuri şi răscruci, vol.II, partea I, Bucureşti, 1936.

BRANIŞTE, Valeriu, Amintiri din închisoare. Însemnări contimporane şi autobiografice,
Bucureşti, 1972.
Idem, De la Blaj la Alba Iulia. Articole politice, Timişoara, 1980.
Idem, Oameni, fapte, întâmplări, Cluj-Napoca, 1980.
CIOROGARIU, Roman, Zile trăite, Oradea, 1926.
CLOPOłEL, Ion, Amintiri şi portrete, Timişoara, 1980.
CRISTEA, Nicolae, File de memorialistică. Jurnal. EdiŃie îngrijită de Anca Sârghie, Sibiu, 1998.
GHIBU, Onisifor, Pe baricadele vieŃii. Anii mei de învăŃătură, Cluj-Napoca, 1981.
Idem, Oameni între oameni, Amintiri, Bucureşti, 1990.
GHICA, Ion, Amintiri din pribegia după 1848, comentate de Olimpiu Boitoş, Craiova,
<f. a.> , vol.II.
GOGA, Octavian, Însemnările unui trecător. Crâmpeie din sbuciumările de la noi, Arad,
1911.
IONESCU, Take, Amintiri, Bucureşti, 1923.
IORGA, Nicolae, Oameni care au fost, Bucureşti, 1967.
KOSSUTH, L, Souvenirs et écrits de mon éxil . Période de la guerre d 'Italie, Pilon, Paris,
1880.
MANIU, Iuliu, Aurel.C.Popovici, în “Convorbiri Literare”, ianuarie – aprilie, 1927.
MARGHILOMAN, Alexandru, Note politice, vol.II şi IV, Bucureşti, 1927.
MIHU, Ioan, Spicuiri din gândurile mele politice, culturale, economice, publicate cu un studiu
biografic de Silviu Dragomir, Sibiu, 1938.
MOLDOVAN, Valeriu, Epoca Memorandumuluişi a Replicei, Sibiu, 1944.
PATIłA, Rubin, Amintiri din timpul Memorandumului, în “Transilvania”, nr.4-5, 1944,
p.22-28.
PETROVICI, Ion, Figuri dispărute, Bucureşti, 1937.
TĂSLĂUANU, Octavian C., Amintiri de la „Luceafărul”, Bucureşti, 1936.
TĂTĂRESCU, G., Un episod din timpul Memorandumului, în revista “GeneraŃia Unirii”,
nr.7, Bucureşti 1929.
TĂSLĂUANU, Octavian C., Amintiri de la „Luceafărul”, Bucureşti, 1936.
TĂTĂRESCU, G., Un episod din timpul Memorandumului, în revista “GeneraŃia Unirii”,
nr.7, Bucureşti 1929.
258
Volume de documente
AVRAM, Al., ŞERBĂNESCU, Olga, RACOVIłAN, Mihai, Documente din arhivele

sibiene despre oprimarea românilor din Transilvania şi lupta lor împotriva
dualismului austro-ungar, în „Anuarul Complexului Muzeal Sibiu, vol. I, Sibiu,
1987.
BĂLCESCU, N., Opere, IV, CorespondenŃă. EdiŃie critică de G.Zane, Bucureşti, 1964.
CIOROGARIU, Roman, Studii şi documente, prefaŃă de P.S. Episcop Vasile Coman,
Oradea, 1981.
CIPĂIANU, George, CIPĂIANU, Ana Maria, CorespondenŃa lui VincenŃiu Babeş, vol. II,
(Scrisori trimise), ediŃie îngrijită, note şi comentarii de …, Cluj-Napoca, 1983.
*** De la Pronunciament la Memorandum. 1868-1892, Documente, Bucureşti, 1993.
DIACONOVICI, Corneliu, Enciclopedia Română. Raport despre terminarea publicaŃiunii
prezentat Comitetului central al AsociaŃiunii în şedinŃa din 31 martie 1904, în
„Transilvania”,nr. 2, 1904.
*** Din presa literară românească. 1900-1918, Bucureşti, 1986.
*** Discursurile contelui Ştefan Tiszá (1893-1914), Budapesta, < f. a.>
*** Enciclopedia română, Sibiu, 1900.
IANCU, Gheorghe, Valeriu Branişte. CorespondenŃă, 2 vol., Cluj-Napoca, 1986.
KIEPERT, H., Uebersichtskarte der Verbreitung der Deutschen in Europe, Berlin, 1887.
MANIU, Iuliu, Discursuri parlamentare. (29 mai-31 iulie 1906), Blaj, 1906.
*** Mişcarea naŃională a românilor din Transilvania între 1848-1918. Documente,
Cluj-Napoca, 1996.
NISTOR, Nicolae, RACOVIłAN, Mihai, AcŃiuni social-politice ale românilor
transilvăneni oglindite în documente sibiene din anii 1895-1902, în volumul Ştefan Meteş la
85 de ani, Cluj-Napoca, 1977.
PAVEL, Teodor, Mişcarea românilor pentru unitate naŃională şi diplomaŃia puterilor
centrale, vol.I, Timişoara, 1979.
Idem, Partidul NaŃional Român şi acŃiunea memorandistă. CorespondenŃă politică
(1887-1901), Cluj-Napoca, 1994.
PĂCĂłEANU, T.V., Cartea de Aur sau luptele politice naŃionale ale românilor de sub
coroana ungară, vol.VII-VIII, Sibiu, 1913-1914.
POLVEREJAN, Şerban, Documente privind mişcarea naŃională a românilor din
Transilvania. 1881-1891, Bucureşti, <f.a.>
POLVEREJAN, Şerban, CORDOŞ, Nicolae, Mişcarea memorandistă în documente.
(1885-1897), Cluj, 1973.
Procesul Memorandumului românilor din Transilvania. Acte şi documente,
Cluj, 1932
*** PublicaŃiile interzise până la 1 mai 1948, Bucureşti, 1948.
RACOVIłAN, Mihai, Documente sibiene referitoare la activitatea dr. Ioan RaŃiu, în
„Potaissa”, Studii şi comunicări, 1978, p. 177-181.
*** Raportul anual al SocietăŃii academice social – literare „România Jună,” în Viena,
al XV-lea an administrativ de la 1 octombrie 1884 până în 30 septembrie 1885,
Viena, 1885.
*** Raportul anual al SocietăŃii academice social – literare „România Jună” în Viena;
Al XVIII-lea an administrativ de la 1 octombrie 1887 până la 30 septembrie 1888 ,
Viena, 1887.
*** Raportul general despre activitatea Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor
Românilor citit în Adunarea generală din 24 nov.1891, Bucureşti, 1891.
STOICA, Sever, Mileniul, Cluj, 1934.
ŞORA, Gheorghe, Vasile Goldiş, CorespondenŃă (1888-1934).Scrisori trimise. Vol. I,
EdiŃie îngrijită, studiu introductiv, note şi comentarii de …,Cluj-Napoca, 1992.
259
Lucrări generale
*** A magyar románok es a magyar nemzet, Budapesta, 1891.

ANDLER, Charles, Etudes et documents sur la guerre. Le pangermanisme, Paris, 1915.
*** Artă, istorie, cultură, Cluj-Napoca, 2003
BABEŞ, VincenŃiu, Cauza limbelor şi a naŃionalităŃilor în Austria pertractată de către un
român, Viena, 1860.
BARIłIU, George, Ideea Dacoromaniei.EdiŃie îngrijită de Mircea Valer Stanciu. Braşov,
1993, [nepaginat].
Idem , PărŃi alese din istoria Transilvaniei, vol.II-III, Sibiu, 1890.
BĂLAN, Dr.Nicolae, Un curent primejdios, în „Revista Teologică”, II, nr.3, 1908.
BĂLAN, Ion Dodu, Octavian Goga – monografie, 1978.
BELDEAN, Grigore, Simion BărnuŃiu. Idei social – politice, Sibiu, 1998.
BISMARK, Otto von, Gedanken und Erinnerungen, Stuttgart, 1898.
BOCŞAN, Nicolae, MÂNDRUł, Stelian, Idei şi proiecte federaliste la românii din
Transilvania în secolul al XIX-lea, în vol. Artă, istorie, cultură, Cluj-Napoca, 2003.
BODEA, Cornelia, SETON – WATSON, Hugh, R.W.Seton – Watson şi românii.
1906-1920, Bucureşti, 1988.
BOGDAN DUICĂ, Gh., Memoriul din Bucureşti, în „NaŃiunea”,nr. 101, 12 mai 1928.
BOIA, Lucian, Eugen Brote (1850-1912), Bucureşti, 1974.
BRAHARU, Dumitru, Chestiunea română în Italia în timpul Memorandumului, în AIIN,
IX, 1943-1944, Cluj,
BRĂTIANU, Gh. I., Temeiurile istorice ale ideii naŃionale, în „Transilvania”, Sibiu,
nr. 2, 1943.
BROTE, Eugen, Cestiunea română în Transilvania şi Ungaria, Bucureşti, 1895.
Idem , Politica guvernului faŃă cu naŃionalităŃile, în „Tribuna”, X, 1906, nr.226, 5/18
decembrie.
*** Caietele Octavian Goga, vol.7, EdiŃie îngrijită de Ilie GuŃan, Sibiu, 2005.
CĂLINESCU, G. Istoria literaturii române de la origini până în prezent, EdiŃia a II-a
revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1982.
CERNOVODEANU, Paul, Un mare prieten al românilor – Robert William Seton – Watson
(1879-1951), în „Transilvania”, serie nouă, XVIII (XCV), nr.5, mai 1989, p.12-13..
CIATO, Aurel, Scrieri politice, vol.I, Cluj, 1922.
CIOCULESCU, Şerban, ViaŃa lui I.L. Caragiale, Bucureşti, 1977.
CIORĂNESCU, George, L' activité féderaliste des exilés roumains (1850-1852), în
volumul Les precourseurs de l ' Europeisme, Milano, 1977.
Idem , Românii şi ideea federalistă, Bucureşti, 1997.
CIOROGARIU, Roman, Spre prăpastie, Arad, 1911.
CIPĂIANU, George, VincenŃiu Babeş (1821-1907),Timişoara, 1980.
CONSTANTINIU, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Bucureşti, 1999.
CONSTANTINESCU, M., PORłEANU, Alexandru, Valeriu Branişte. Epoca şi memoriile
sale, Studiu introductiv la vol. Valeriu Branişte, Amintiri din închisoare, Bucureşti,
1972.
*** ConvergenŃe europene, Cluj-Napoca, 1993.
CORDOŞ, Nicolae, Din istoricul colaborării şi tipăririi „Replicei”, în AMN, XX,
CRISTEA, Nicolae, La Ńintă. MeditaŃiune politică, Sibiu, <f.a.>
*** Curente şi orientări în istoria filozofiei româneşti, Bucureşti, 1967.
DENSUŞIANU, Nicolae, Poporul român în federaŃiune, în „FederaŃiunea”, an I, 1868, nr.
114 şi 115, p.149-150 şi 454-455; nr.122-123, p.481-482 şi 487-488.
*** Destrămarea monarhiei austro-ungare, Bucureşti, 1964.
260
*** Din istoria Transilvaniei, vol.II, ediŃia a II-a, Bucureşti, 1963.
*** Din presa literară românească. 1900 -1918, Bucureşti, 1986.
DOGARU, Mircea, „Alba Iulia” şi „Trianon” în lumina dreptului internaŃional, în
„Gândirea”, Serie nouă, an X, 1994, nr.1-3.
*** 2000 de ani de relaŃii intereuropene orient-occident. Studiu de caz: România –
Olanda, Bucureşti, 2004.
DRAGAN, I.C., HABSBOURG, Otto de, PONS, Marco, RANDA, Alexander, WOLF,
Franz , Les préecourseurs de l-europeisme, Milano, 1977.
DRAGOMIR, Silviu, Vasile Goldiş – luptătorul şi realizatorul politic, Sibiu, 1936.
DROZ, J., LÈurope Centrale. Evolution historique de lìdée de „Mittel Europa”, Paris,
1960.
DUMITRESCU, Nicu, Lugoj, Bucureşti, 1971.
EDROIU, Nicolae, PercepŃia spiritului european, , în volumul: 2000 de ani de relaŃii
intereuropene orient-occident. Studiu de caz: România – Olanda, Bucureşti, 2004.
EISENMANN, Louis, Le compromis austro-hongrois de 1867. Étude sur le dualisme,
Paris, 1904.
EMINESCU, M., Opera politică.1870-1879, EdiŃie îngrijită de I.CreŃu, vol.I-II, < f.a.>
EÖTVÖS, József, ., A nemzetségi kérdés, Pesta, 1865.
Idem , Chestiunea de naŃionalitate, Traducere de Sever Bocu, Arad, 1906.
*** Erdély története, III Kötet, Budapesta, 1986.
FAVA, Roberto, Cestiunea română la Roma, Sibiu, 1896.
FILIPESCU, N., Pentru România – Mare. Cuvântări din război.1914-1916. Cu o prefaŃă de Matei
B.Cantacuzino, Bucureşti, 1925.
GEORGESCU, Vlad, Istoria românilor de la origini până în zilele noastre, Oakland,
California, 1989.
GEORGESCU, Ioan, Dr. Ioan RaŃiu (1828-1902) – 50 de ani din luptele naŃionale ale
românilor ardeleni, Sibiu,1928.
GIONEA, V., Procesele politice de presă ale românilor din Transilvania, Braşov,
1944.
GIURA, Lucian, GIURA, Maura Geraldina, Otto von Bismark artizanul Germaniei
moderne, Sibiu, 200
GIURESCU, Constantin C., ViaŃa şi opera lui Cuza Vodă, ediŃia a II-a, revăzută şi
adăugită, Bucureşti, 1970.
GOGA, Octavian, Mustul care fierbe, Bucureşti, <f.a.>
GOLDIŞ, Vasile, Discursuri rostite în preajma Unirii şi la AsociaŃiunea Culturală ASTRA,
Bucureşti, 1928.
GRAUR, Constantin, Cu privire la Franz Ferdinand, Editura Adevărul, Bucureşti, 1935.
GRĂMADĂ, I., Societatea academică, socială, literară „România Jună” din Viena
(1871-1911), Arad, 1912
HAUSER, H., Le principe des natonalités. Ses origines historiques, Paris, 1916.
HEPPNER, Harald, Habsburgii şi saşii transilvăneni (1688-1867). Probleme ale culturii
politice, în vol. Transilvania şi saşii ardeleni în istoriografie, Sibiu, 2001.
HENRY, Paul, Le problème des nationalités, Paris, 1937.
HITCHINS, Keith, România. 1866-1947, Bucureşti, 1998.
Idem , Nationality Problem in Austria-Hungary. The Report of Alexander Vaida-Voevod to
Arhiduce Frany Ferdinand’s Chancellery. Leiden, 1974.
HODOŞ, Nerva, IONESCU, Al. Sadi, PublcaŃiunile periodice româneşti, Bucureşti, 1913.
ILARIAN, A. P., IndependenŃa constituŃională a Transilvaniei, Iaşi, 1861.
IORGA, N., Istoria presei româneşti, Bucureşti, 1999.
ISAC, Victor, Dreptul istoric şi pacea mondială, Bucureşti, 1992.
*** Istoria ca experienŃă intelectuală, Oradea, 2001.
*** Istoria ca lectură a lumii, Iaşi, 1994.
261
*** Istoria poporului român,(sub redacŃia Acad. Andrei OŃetea), Bucureşti, 1970.
*** Istoria României, vol.IV-V, Bucureşti, 1964, 1970.
*** Istoria românilor, vol.VII, Tom I şi II. Bucureşti, 2003.
IULIAN, Grigore, Geopolitica şi sociologia integrării europene, în „Euxin”, nr. 1-2, 1997,
p. 133-144.
JANCSÓ Benedek, A Dacoromanizmus és a magyar kulturpolitika, Budapesta, 1893.
JINGA, Victor, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, 2 vol., Braşov, 1945.
KANN, Robret A., Das Nationalitätenproblem der Habsburger Monarchie, vol, II, Graz-
Köln, 1964.
KAPLAN, Robert D., Fantomele Balcanilor. O călătorie în istorie, Bucureşti, 1993.
KIRIłESCU, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, 2 vol., Bucureşti,
1983.
KOPECKY, Peter, Milan Hodža şi România, în „Transilvania”, nr. 5, 2004, p. 33-35.
KOSTELSZKY Géza, Nemzeti poitika a felvidéken, Budapesta, 1893.
*** La Hongrie, ediŃia a II-a, îngrijită de Zoltán Halász, Budapesta, 1964
LAZĂR, Aurel, Chestiunea de naŃionalitate, Arad, 1914.
LĂZĂRESCU, Victor, Lugojul şi lugojenii de altădată, ,Lugoj, 1993.
LOVINESCU, Eugen , Istoria literaturii române contemporane, vol. I, Bucureşti, 1981.
Idem , Istoria civilizaŃiei române moderne, vol.II, ForŃele reacŃionare, Bucureşti, 1992.
LUCHESCU, Gheorghe, Lugojul cultural – artistic (TradiŃie şi contemporaneitate),
Timişoara, 1975.
Idem , Lugojul – vatră a unităŃii naŃionale, Bucureşti, 1994.
LUKÁČ, Pavol, Conceptul lui Hodža privind federaŃia centra-europeană. Locul slovacilor
şi românilor în cadrul acesteia, în „Transilvania”, nr. 5, 2004, p. 26-29.
MAIOR, Liviu, , Alexandru Vaida-Voevod între Belvedere şi Versailles, Editura Sincron, Cluj –
Napoca, 1993.
Idem, Mişcarea naŃională românească din Transilvania. 1900-1914, Cluj-Napoca,
1986.
MANCINI, P.S. , Diritto internazionale, Napoli, 1873.
MANOLESCU, Nicolae, NaŃionalism şi multiculturalism, în „România Literară”, nr. 27,
1998.
MÂNDRUł, Stelian, Mişcarea naŃională şi activitatea parlamentară a deputaŃilor
Partidului NaŃional Român din Transilvania între anii 1905-1910 , Oradea, 1995.
Idem , Milan Hodža şi românii, în „Transilvania”, nr. 5, 2004, p. 40-51.
MARCEA, Pompiliu, Ioan Slavici, Bucureşti, 1965..
MARCU, Alexandru, Conspiratori şi conspiraŃii în epoca renaşterii politice a României.
1848-1877, Bucureşti, Cartea Românească,1970..
MARICA, George M., HAJOS, Iosif, MARE, Călina, RUSU, Constantin, Ideologia
generaŃiei române de la 1848 din Transilvania, Bucureşti,
MOMIGLIANO, F., C.Cattaneo e gli Stati Uniti d' Europe, Milano, 1919.
MOLDOVAN, Valeriu., Dieta Ardealului din 1863-1864, Cluj, 1932.
MONTESQUIEU, Grandeur et d÷cadence des Romains, Paris, 1886.
MORAND, Paul, Doamna albă a Habsburgilor, 2001.
MOROIANU, George, Les antécédents et la lutte de la „Ligue Culturelle” pour l' unite
nationale, în RRH, nr.3, 1965,
Idem , Les lutes des roumains transylvains pour la liberté et l'opinion europeenne. Episods
et souvenirs, Paris, 1933.
Idem , Luptele de emancipare ale românilor din Ardeal în lumină europeană, în
Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul 1918-1928, vol. III, Bucureşti,
1929.
MUNTEAN, Ioan, MUNTEAN, Rodica, Timiş. Monografie, Timişoara, 1998.
MUNTEAN, Vasile V., ContribuŃii la istoria Banatului, Timişoara, 1990.
262
MUREŞANU, Camil, ApariŃia conştiinŃei europene, în volumul: 2000 de ani de relaŃii
intereuropene orient-occident. Studiu de caz: România – Olanda, Univers
enciclopedic, Bucureşti, 2004.
Idem , NaŃiune, naŃionalism. EvoluŃia naŃionalităŃilor, Cluj-Napoca, 1996.
MUŞAT, Mircea, ARDELEANU, Ion, De la statul geto-dac la statul român unitar,
Bucureşti, 1983.
Idem , România după Marea Unire, vol.II, partea a II-a, Bucureşti, 1988.
NEAMłU, G., Aspecte din activitatea serviciilor secrete austro-ungare în mişcarea
naŃională daco-română (1881-1885), În ConvergenŃe europene, Cluj-Napoca,
1993.
NETEA, Vasile, Istoria Memorandumului românilor din Transilvania şi Ungaria,
Bucureşti, 1947.
Idem , Les antécédents et la lutte de la „Ligue Culturelle” pour lùnité nationale în RRH
nr. 3,1965, p. 547-570.
Idem , Spre unitatea statală a poporului roman. Legături politice şi culturale între
anii 1859-1918, Bucureşti, 1978.
NETEA, Vasile, MARINESCU, C.Gh., Liga Culturală şi Unirea Transilvaniei cu
România, Iaşi, 1979.
*** 1918. Sfârşit şi început de epocă. Korszakvég – korszakkezdet. The End and the
Beginning of an Era, Satu-Mare, 1998.
ÖREG PÓR Imre, A magyar nemzet történetek ujalakulása, Budapesta, 1905.
ORNEA, Zigu, O carte anacronică şi în 1910, în „România Literară”, an XXXI, nr. 27,
8-14 iulie 1998, p. 9.
PALACKY, Fr., Gedenkblätter, Praga, 1879.
PALMA, Luigi, Del principio della nationalita, nella moderna societe europea, Milano,
1867.
PASCU, Ştefan, Din răsunetul procesului memorandist în masele populare, în
„Transilvania”, 75, nr.8-9, august-septembrie 1944, p.685-705.
Idem, Marea Adunare NaŃională de la Alba Iulia, încununarea ideii, a tendinŃelor şi a
luptelor de unitate a poporului român, Cluj, 1980.
PASCU, Ştefan, MARINESCU, G. Gh., Răsunetul internaŃional al luptei românilor pentru
unitate naŃională, Cluj-Napoca, 1980.
PAVEL, Teodor, Mişcarea românilor pentru unitate naŃională şi diplomaŃia puterilor centrale,
vol.I, Editura Facla, Timişoara, 1979.
Idem , RevoluŃia de la 1848 – o şansă irosită de reconciliere în Europa central-
răsăriteană, în volumul: RevoluŃia de la 1848-1849 în Europa centrală. Perspectivă
istorică şi istoriografică. Coordonatori Camil Mureşanu, Nicolae Bocşan, Ioan
Bolovan, <f.a.>, p.53.
PĂCURAIU, Mircea, Politica statului ungar faŃă de biserica românească din Transilvania
în perioada dualismului (1867-1918),, Sibiu, 1986.
PREDESCU, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc. EdiŃie
anastatică, Bucureşti, 1999.
*** PublicaŃiile periodice româneşti (ziare, gazete, reviste), Tom II, 1907-1918,
Descriere bibliografică de George Baiculescu, Georgeta Răduică, Neonila Onofrei,
Bucureşti, 1969.
RACOVIłAN, Mihai, Alexandru Vaida-Voevod între Memorandum şi Trianon,
Sibiu, 2000.
RANGHEł, Boris, RelaŃiile româno-americane în perioada primului război mondial
(1916-1920), Cluj – Napoca, 1975.
RĂZVAN, Paul, Federalismul între substatal şi suprastatal, în „22”, an X, nr. 463, 5-11
ianuarie 1999, p. 12.
RENAN, E., Histoire des grands principes du droit des gens, Paris, 1923.
263
RENNER, Karl, Grundlagen und Entwieklunesziehen der İsterreich – Ungarischen
Monarchie , Viena, 1906.
RENOUVIN, Paul, L' idée de Federation Européene dans la pensée politique du XIX-ème
*** Repere sibiene. Studii şi referate, vol.III, Sibiu, 1982.
*** Revenirea în Europa. Idei şi controverse româneşti, Antologie şi prefaŃă de Adrian Marino,
Craiova, 1996.
RETEGAN, Simion, Dieta românească a Transilvaniei. 1863-1864, Cluj-Napoca, 1979.
*** RevoluŃia de la 1848-1849 în Europa centrală. Perspectivă istorică şi
istoriografică. Coordonatori Camil Mureşanu, Nicolae Bocşan, Ioan Bolovan, Editura Presa
universitară clujeană, <f.a.>.
*** Români, sârbi, slovaci. Congresul naŃionalităŃilor – 100 ani, Tratatul de la Trianon-
75 ani, B M D, Restituiri III, Deva, 1995.
RUDOW, Wilhelm, Rumänische Volsklieder nebst Einleitung. Der rumänische Volksgeist
nach seinen dichterischen Erzengrissen, Ed.II-a, Leipzig, 1889.
SCHASER, Angelika, Reformele iosefine în Trannsilvania şi urmările lor în viaŃa socială,
Sibiu, 2000.
SEIŞANU, Romulus, Principiul naŃionalităŃilor. Originea, evoluŃia şi elementele
constitutive ale naŃionalităŃii. Tratatele de pace de la Versailles, Saint – Germain,
Trianon, Neuilly – sur – Seine, Sèvrres, Lausanne. Bucureşti, 1996.
SETON – WATSON, R.W., Primele impresii din Transilvania (1906-1907), în
Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul 1918-1928, vol. III, Bucureşti,
1929.
SIMION, Eugen, Memoria culturală a modernităŃii, în volumul: 2000 de ani de relaŃii
intereuropene orient-occident. Studiu de caz: România – Olanda, Bucureşti, 2004.
SLAVICI, Ioan, Opere, vol.XIII, Scrieri social – politice, istorice şi etnografice, Editura
Minerva, Bucureşti, 1984.
Idem , „Tribuna” d-lui dr.I.RaŃiu. Explicări documentare, Orăştie, 1896.
Idem , Românii din regatul ungar şi politica maghiară, Bucureşti, 1892.
Idem , Sbuciumări politice la românii din Ungaria, Bucureşti, 1911.
Idem , Societatea academică, socială, literară „România Jună” din Viena (1871-1911),
Arad, 1912.
SOFRONIE, G., Transformările doctrinare ale conceptului de naŃiune, Sibiu, 1943.
SOULIER, Gerard, Historie, civilization, institutions, Paris, 1994.
SPRINGER, Rudolf, Kampf der österreichiscten Nationalitäten um den
Staat, Leipzig şiViena, 1902.
STAN Apostol, Două concepte aparent antinomice: naŃionalism şi europeism, în
„Cotidianul”, Alternativa, Supliment, aprilie; 5 noiembrie 1993.
Idem , Iuliu Maniu. NaŃionalism şi democraŃie. Biografia unui mare român, Bucureşti,
1997.
Idem , Putere politică şi democraŃie în România. 1859-1918, Bucureşti, 1995.
STAN, Apostol, PLOIEŞTEANU, Grigore, Utopia confederalismului paşoptist. Între vis şi
realitate, Bucureşti, 2001.
STEED, Wickham, Calea României Mari, în Transilvania, Banatul, Crişana,
Maramureşul. 1918-1928, vol.I, Bucureşti, 1929.
SUCIU, Dumitru , Anul 1918 în Europa centrală şi răsăriteană. EvoluŃia ideii de Europă
Unită. Perspectivă şi retrospectivă istorică, Cluj-Napoca, 2002.
Idem , Studii privind mişcarea naŃională a românilor din Transilvania în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea, Cluj-Napoca, 2005.
*** Sud-estul şi contextul european, III, 1995.
SZARKA László, A Jászi – féle Nemzetiségi Ministerium müködése 1918 octóberétöl 1919
márciusáig, (Activitatea Ministerului NaŃionalităŃilor sub conducerea lui Oszkár
Jászi, octombrie 1918-martie 1919), în volumul: 1918. Sfârşit şi început de epocă.
264
Korszakvég – korszakkezdet. The End and the Beginning of an Era, Satu Mare, 998.
SZINNYEI, József, Magyar irók életés és muncái, Budapest, 1893.
ŞORA, Gheorghe, Vasile Goldiş – o viaŃă de om aşa cum a fost, Timişoara, 1993.
*** Ştefan Meteş la 85 de ani, Cluj-Napoca, 1977.
TAYLOR, A.J.P., Monarhia habsburgică. 1809-1918. O istorie a Imperiului Austriac şi a
Austro-Ungariei, C.E.U., Allfa, Bucureşti, 2000.
Idem , La moartea lui Eugen Brote, în „Luceafărul”, nr. 33, 1912.
TĂTĂRĂSCU, Gh,, Luptele de emancipare ale românilor din Ardeal în lumină europeană,
Bucureşti, 1928.
TELEMAN, Mihai, Foiletoane, Suceava, 1906.
TERIAN, Andrei, Fiziologia „adversarului” sau un autoportret în negativ, în Caietele
Octavian Goga, vol.7, EdiŃie îngrijită de Ilie GuŃan, Sibiu, 2005, p.25.
TIBOR Antal, A román kérdés és a nemzetségi politika, Budapesta, 1894.
*** Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul 1918-1928, vol. III, Bucureşti,
1929.
łURLEA, Petre, Nicolae Iorga. O viaŃă pentru neamul românesc, Bucureşti, 2001.
*** Unirea Transilvaniei cu România. 1 Decembrie 1918, (sub redacŃia lui Ion Popescu-
PuŃuri şi Augustin Deac), Bucureşti, 1970.
URSU, Ioan, Idealul nostru. Articole politice şi conferinŃe, Iaşi, 1915.
URSU, Ioana, Preda, Dumitru, Biografia unei conştiinŃe – Ioan Ursu, Cluj-Napoca, 1987.
VATAMANIUC, Dimitrie, Ioan Slavici şi lumea prin care a trecut, Bucureşti, 1968.
VIANU, Tudor, Studii de filozofia culturii, Bucureşti, 1982.
VOYENNE, Bernard, Histoire de l' idée européene, Paris, 1964.
Lucrări speciale
BOGZA, M.A, Tezele federaliste ale lui Aurel C.Popovici. EvoluŃia şi receptarea lor,
în S.I.B., XIV, 1988.
*** Cestiunea română în Transilvania şi Ungaria. Replica junimii academice române
din Transilvania şi Ungaria la “Răspunsul” dat de junimea academică maghiară
“Memoriului” studenŃilor universitari din România, Sibiu, 1892.
CHIUSBAIAN, Gabriel Iosif, Patriot şi europeist, în „Săptămâna”, nr.353, 9 septembrie
1977, p.1.
COMNEN, N. P.,PrefaŃă la volumul:Aurel C. Popovici, La question roumaine en
Transylvanie et en Hongrie, Lausanne şi Paris, 1918.
CONSTANTINESCU, M., Partizans et adversaires roumains de la „Gross-İsterreich”,
en Transylvanie (1905-1917), în N.E.d H, III, 1965, p. 345-362.
CORDOŞ, Nicolae, Din istoricul colaborării şi tipăririi „Replicei”, în AMN, XX,
p.187-189.
Idem , Începuturile activităŃii publicistului şi gânditorului politic A.C.Popovici, în
AMN, XXXIV, 1997, p. 493-495.
CRIŞAN, Vasile , Aurel C.Popovici şi serbările Mileniumului, în „Augustia”, II, 1997,
p. 241-250.
Idem , A. C. Popovici, colaborator al Enciclopediei Române, în „Transilvania”,nr 9-
10,2004, p. 103-105.
Idem , Cotidianul sibian „Tribuna” şi Congresul naŃionalităŃilor; în vol: Români, sârbi,
slovaci. Congresul naŃionalităŃilor – 100 ani, Tratatul de la Trianon – 75 ani,
B M D, Restituiri III, Deva, 1995.
Idem , Ideologia federalistă în secolul naŃionalităŃilor, în „Transilvania”, nr. 5 şi 6, 2005.
Ioan Lupaş (1880 -1967). Gândirea şi acŃiunea pedagogică, în volumul Repere
sibiene. Studii şi referate, vol.III, Sibiu, 1982.
265
Idem , Opinca română – o proiectată societate culturală în anul centenarului revoluŃiei lui
Horea, în “Angustia”,(Sf. Gheorghe), nr.5, 2000. p. 9-14.
Idem , Slovacii şi românii la Congresul naŃionalităŃilor de la Budapesta, în „Transilvania”,
nr. 5, 2004, p. 14-16.
Idem , TinereŃia jurnalistică a lui GhiŃă Popp, în „Angustia”, III, Sfântu-Gheorghe, 1998.
Idem , Tratativele româno – maghiare din anii 1913 – 1914 văzute de Aurel C. Popovici
într-un document inedit, în „SargeŃia”, XXVI/2, 1995-1996, p. 299-318.
*** Die Rumänische Frage in Siebenbürgen und Ungarn, Replic der Rumänischen
Academischen Jungend Siebenbürgens und Ungarns zu der von der magyarischen
Academischen Jungend veröffentlichten “Antwort” auf die “Denkschrift der
studierenden der Universitäten Rumäniens. Mit einer Etnographischen Karte
Oesterreich – Ungarns und Rumäniens, Wien, Budapest, Graz, Klausenburg,
1892.
HUREZEANU, Damian, Aurel C. Popovici într-o viziune idealizată a personalităŃii sale,
în „Era socialistă”, an LVII, nr.24, decembrie 1977, p.47-51.
IORGA, Nicolae , O carte de filozofie politică a unui român, în „Sămănătorul”, V, nr. 14
din 2 aprilie 1906, p. 262.
MÂNDRUł, Stelian, RelaŃia dintre gruparea federalistă a Partidului NaŃional Român şi cabinetul
militar al prinŃului moştenitor Franz Ferdinand, în vol. Istoria ca lectură a lumii, Iaşi, 1994,
p.289-299.
MEHEDINłI, Simion, O mărturie, în vol. Grigore Nandriş, Aurel C.Popovici (1863-1917),
CernăuŃi, 1937.
*** Memoriul studenŃilor universitari români privitor la situaŃiunea românilor din
Transilvania şi Ungaria, 53 pagini, cu o hartă etnografică a Regatului Ungar şi a
românilor de la Dunăre. , Bucureşti, 1891.
MIHĂILESCU, Ştefania, A.C.Popovici şi federalizarea monarhiei habsburgice, în vol.
Sud-estul şi contextul european, III, 1995, p.11-122..
MOLDOVÁN, Gergely, Válaszirat a Bukaresti román ifjak Memorándumara, Cluj, 1891.
NANDRIŞ, Grigore, Aurel C. Popovici (1863-1917), CernăuŃi, 1937.
PAVEL, Teodor, Confederate Projects in Romanian Political Trought. A. C. Popovici, în
TR, X, nr. 3, 2001, p. 78-86.
Idem , Ideea federală la Aurel C. Popovici, în volumul Istoria ca experienŃă intelectuală,
Oradea, 2001, p. 316-323.
POLVEREJAN, Şerban, Din activitatea studenŃilor români în străinătate „Charta
rotundă” (1893), în „Apulum”, VIII, Arheologie, Istorie, Etnografie, Alba Iulia,
1969
POPA, M.N., Aurel C.Popovici. Konzept der Vereinigten Staaten von Gross-İsterreich, în
N.E. d΄H, 1985, p.231-251.
POPOVICI, A.C., Alexandru Mocsonyi, în „Sămănătorul”, VIII, nr.14, 5 aprilie 1909,
p.291-293.
Idem , Apostol fără credinŃă, în „Românul”, nr.276, 17/30 decembrie 1911, p.1-2.
Idem , Călăuza fericirii, adică învăŃătura vieŃii după Sfânta Evanghelie şi după povăŃuirile
boierului Iordache Golescu, Bucureşti, <f.a.>.
Idem , Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria, Sibiu, 1894.
Idem , Demagogie criminală, în „Convorbiri literare”, XLII, nr.3, Bucureşti, martie 1908,
296-307.
Idem , Desvelirea trădării naŃionale, în „Tribuna”, XIII, nr.47, 29 februarie/12 martie
1896, p.185-186 şi nr.48, 1/13 martie 1896, p.189.
Idem , DirecŃiunea nouă, în „Tribuna”, XIII, nr.55, 9/21 martie 1896, p.217.
Idem, Die Vereinigten Staaten von Gross-Öesterreich. Politische Studien zür Lösung der
nationalen Fragen und staatsrechtlichen Krisen în Österreich-Ungarn, B.Elischer, Leipzig,
1906.
266
Idem , Disciplina de partid, în „Românul”, I, nr.267, 6/19 decembrie 1911, p.3 şi nr.268,
3/21 decembrie 1911, p.1-2.
Idem , Doctrine şi realitate, în „Sămănătorul”, VII, nr.13, 23 martie 1908, p.249.
Idem , După dezvăluiri, în „Tribuna”, XIII, nr.56, 10/22 martie 1896, p.221.
Idem , Federalismul în Austria, în „ViaŃa Românească”, II, 1907, nr.5, p.266-269.
Idem , Forme şi fond în cultură, în „Familia”, XXII, nr.36-38, 7/19 septembrie- 21
septembrie/3 octombrie 1886, p.425-426; 437-438; 449-458.
Idem , Fundamente şi iluzii, în „Lupta”, II, nr.73, 1/14 aprilie 1908, p.2-3
Idem , Idei disolvante. Răspuns „VieŃii Româneşti”, în „Sămănătorul”, VII, nr.20, 11 mai
1908, p.399-405; nr.21, 18 mai 1908, p.419-424, nr.22, 25 mai 1908, p.439-447.
Idem , IntransigenŃă şi consecvenŃă, în „Românul”, I, nr.279, 21 decembrie/3
ianuarie 1912, p.1-2 .
Idem , Intriga cea veche, în „Lupta”,IV,.nr.213, 1910, p.p. 1 şi.3-4.
Idem , Îndrumătorul…, în „Românul”, I, nr.270, 10/23 decembrie 1911, p.1-3.
Idem , Înfiriparea consecvenŃei, în „Românul”, I, nr.271, 1/24 decembrie 1911, p.1-2.
Idem , Îndrumător ori sirenă politică?, în „Românul”, I, nr.273, 14/27 decembrie 1911,
p.1-2.
Idem , Latinitatea limbii române, în „Transilvania”, LI, nr. 10, octombrie 1920, p. 706-710.
Idem , La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie, Lausanne şi Paris, 1918.
Idem , Lumina credinŃii, lumina minŃii, în „Românul”, nr.283, 25 dec. 1911/7 ian. 1912,
p.15.
Idem , Maghiarii şi românii, în „Românul”, I, nr.62, 17/30 martie 1911, p.2-3; nr.64, 19
martie/1 aprilie 1911, p.3; nr.67, 23 martie/5 aprilie, p.2.
Idem , NaŃionalism sau democraŃie. O critică a civilizaŃiunii moderne, Editura Albatros, Bucureşti,
1997.
Idem , NaŃionalism şi democraŃie, în „Sămănătorul”, VII, nr.50, 7 decembrie şi nr.51; 14
decembrie 1908, p.969-972, 1119-1128.
Idem , Nemernici!, în „Tribuna”, XIII, 53, 17/19 martie 1896, p.209.
Idem , Noile valori morale, în „Românul”, I, nr.275, 16/29 decembrie 1911, p.1-3.
Idem , „Noua organisaŃiune” în „SituaŃia schimbată”, în „Tribuna”, XIII, nr.54, 8/20
martie 1896, p.213.
Idem , O situaŃie schimbată.., în „Românul”, I, nr.280, 22 decembrie 1911/4 ianuarie1912,
p.2.
Idem , Pitici în putinŃă…în pofte voinici, în „Românul”, I, nr.277 şi 278 din 18/31
decembrie 1911 şi 20 decembrie/2 ianuarie 1912, p.1-2.
Idem , Politică şi libertate, în „Sămănătorul”, VII, nr.18, Puterea presei, în „Convorbiri literare”,
1910, p.675.
Idem , Românii şi criza dualismului, în „ViaŃa Românească”, I, 1906, nr.2, aprilie,
p.273-275.
Idem , Să dăm carte poporului. O propunere pentru români practici, în „Familia”, XXVI,
nr.8, 25 februarie/9 martie 1890, p.85-87.
Idem , Să ne mutăm în altă Ńară, în „Românul”, I, nr.280, 22 decembrie 1911/4 ianuarie
1912.
Idem , Scopul în politică, în „Sămănătorul”, VII, nr.19, 4 mai 1908, p.380.
Idem , SituaŃia „Tribunei”, în „Românul”, I, nr.38, 17 februarie/2 martie 1911, editorial.
Idem , SituaŃia „Tribunei”, în „Românul”, I, nr.38, 17 februarie/2 martie 1911, editorial.
Idem , Spre o democraŃie „tot mai largă”, în „Sămănătorul”, VII, nr.47, 16 nov. 1908,
p.1039.
Idem , Stat şi naŃiune. Statele Unite ale Austriei - Mari. Studii politice în vederea
rezolvării problemei naŃionale şi a crizelor constituŃionale din Austro-Ungaria,
Bucureşti, 1997.
Idem , Substratul etnic în <<Renaşterea>> Italiei, în „Sămănătorul”, VIII, nr.15,
267
12 aprilie 1909, p.311-318.
Idem , Tipul polihistorului mălăet, în „Românul”, I, nr.274, 15/28 decembrie 1911, p.1-3.
Idem , Trădarea causei naŃionale în „Tribuna”, XIII, nr.46, 28 februarie/11 martie 1896.
Idem , Vorbe înŃelepte. Maxime şi reflexiuni din literatura universală. Culese de Aurel
C.Popovici, Bucureşti, 1900.
POPOVICI, Lucia, Din viaŃa politică a lui Aurel C.Popovici, în BBRF, 1969/1970.
POPP, GhiŃă, Meşterul de oglinzi, în „Tribuna”, XV, nr.39, 18 februarie/3 martie 1911,
p.1-2 (editorial).
PORłEANU, Alexandru, Dr. Milan Hodža şi Romînia, în Transilvania”,nr. 5,2004, p30-32
RADU, I., Cazul Tăslăuanu, în „Convorbiri literare”, XLII, nr.6, Bucureşti, iunie 1908,
RĂZVAN, Paul, Federalismul între substatal şi suprastatal, în „22”, an X, nr. 463, 5-11
ianuarie 1999, p. 12.
*** Repons au memoire de la Jeunesse roumaine de Bucarest, par le dr. Gréegoire
Moldován, professeur á lÚniversité de Koloszvár, traduite du hongaris par A. de
Berthe.
SCHIFIRNEł, Constantin, ConcepŃia lui Aurel C. Popovici despre naŃiune, Studiu
introductiv, în volumul Aurel C. Popovici, NaŃionalism sau democraŃie, Bucureşti,
97.
Idem , O concepŃie federalistă despre organizarea statală a naŃiunilor. Studiu introductiv
la volumul: Aurel C. Popovici, Stat şi naŃiune. Statele Unite ale Austriei-Mari,
Bucureşti, 1997.
STERE, C., Democratismul şi dl. Aurel C. Popovici, în „ViaŃa Românească”, nr. 1908, p.
472.
Idem , Imperiul habsburgilor şi politica românilor, în „ViaŃa Românească”, nr. 2, 1906.
Idem , Statele Unite ale Marii – Austrii, în „ViaŃa Românească”, I, 1906, nr.2, aprilie,
p.322.
ŞORBAN, Raul, O răsturnare paradoxală a faptelor, în „Săptămâna”, nr.356,
30 septembrie 1977, p.3.
TĂSLĂUANU, Octavian C., Două culturi, în „Luceafărul”, nr.4, 1908, p.59-64.
TURDA, M., Aurel C. Popovici and the symbolic Geography of the Romanians in the late
Habsburg Empire (1890-1910), în RRH, XXXVI, 1997, nr. 1-2, p. 97-99.
268
ANEXE FOTO – DOCUMENTARE
Fig. 1 Liceul din Lugoj

Fig. 2 Aurel C. Popovici - elev
Fig. 3 Aurel C. Popovici la 20 de ani
Fig. 4 Viena – Vedere de epocă ( colecŃia Marcel Albu)
Fig. 5 Memoriul studenŃilor universitari din România (1891)
Fig. 6 Replica junimii academice române din Transilvania şi Ungaria – prima ediŃie
Fig. 7 A doua ediŃie a Replicei
Fig. 8 „Tribuna” din Sibiu. Procesul Replicei (editorial)
Fig. 9 DelegaŃia românilor ardeleni la ExpoziŃia din Praga (1891). Al treilea din dreapta, în
rândul doi – Aurel C. Popovici
Fig. 10 Apărătorii în Procesul Memorandumului (1894)
Fig. 11 Aurel C. Popovici
Fig. 12 Ana Maria Popovici (născută Polt)
Fig. 13 VincenŃiu Babeş (1821-1906)
Fig. 14 Dr. Ioan RaŃiu ( 1828-1902)
Fig. 15 Valeriu Branişte (1869-1928)
Fig. 16 Aurel Mureşianu (1874-1909), director al „Gazetei de Transilvania”
Fig. 17 Alexandru Mocioni (1841-1909)
Fig. 18 Corneliu Diaconovici (1859-1923) – iniŃiatorul primei Enciclopedii Române
Fig. 19 Iuliu Maniu şi Alexandru Vaida-Voievod
Fig. 20 Dimitrie Brătianu (1818- 1892) – preşedinte al Ligii Culturale
Fig. 21 EdiŃia princeps a cărŃii Statele Unite ale Austriei Mari, Leipzig, 1906
Fig. 22 Aurel C. Popovici, Statele Unite ale Austriei Mari, ediŃia I. C. Drăgan
Fig. 23 Aurel C. Popovici, Vorbe înŃelepte, Editura Minerva, 1900
Fig. 24 DeclaraŃia de colaborare a lui Aurel C. Popovici la Enciclopedia Română
Fig. 25 Enciclopedia Română
Fig. 26 Aurel C. Popovici, La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie, 1918
Fig. 27 Grigore Nandriş, Aurel C. Popovici, CernăuŃi, 1937
Fig. 28 Frantisek Palacky (1798-1876)
Fig. 29 Karl Renner (1870- 1950) - desen de Sihulsky
Fig. 30 Francisc Iosif (1848-1916)
Fig. 31 PrinŃul moştenitor Franz Ferdinand (1863-1914)
Fig. 32 Contesa Chotek, soŃia prinŃului moştenitor
Fig. 33 Karl Lueger (1841-1910) – primar al Vienei
Fig. 34 DelegaŃia românilor ardeleni la funeraliile lui Karl Lueger (colecŃia Marcel Albu)
Fig. 35 Contele Czernin
Fig. 36 I.I.C.Brătianu (1864-1927) - (desen de B Arg)
Fig. 37 Constantin Stere (1865-1936)
Fig. 38 Take Ionescu (1858-1922)
Fig. 39 Nicolae Filipescu (1862-1916)
Fig. 40 Cestiunea naŃionalităŃilor modurile soluŃionării sale în Ungaria (1894)
Fig. 41 „Sămănătorul” (1908)
Fig. 43 Piatra funerară a lui Aurel C. Popovici din Cimitirul municipal din Geneva
Anexa Harta Statelor Unite ale Austriei Mari (După Aurel C. Popovici)
269
Fig. 1 Liceul din Lugoj
Fig. 2 Aurel C. Popovici – elev
271
Fig. 3 Aurel C. Popovici la 20 de ani
272
Fig. 4 Viena – Vedere de epocă (colecŃia Marcel Albu)
Fig. 5 Memoriul studenŃilor universitari din România (1891)

273
Fig. 6 Replica junimii academice Fig. 7 A doua ediŃie a Replicei

române din Transilvania şi Ungaria –
prima ediŃie
Fig. 8 „Tribuna” din Sibiu. Procesul Replicei (editorial)
274
Fig. 9 DelegaŃia românilor ardeleni la ExpoziŃia din Praga (1891).

Al treilea din dreapta, în rândul doi – Aurel C. Popovici
Fig. 10 Apărătorii în Procesul Memorandumului (1894)
275
Fig. 11 Aurel C. Popovici Fig. 12 Ana Maria Popovici

(născută Polt)
Fig. 13 VincenŃiu Babeş (1821-1906) Fig. 14 Dr. Ioan RaŃiu (1828-1902)
276
Fig. 15 Valeriu Branişte (1869-1928) Fig. 16 Aurel Mureşianu (1874-1909),

director al „Gazetei de Transilvania”
Fig. 17 Alexandru Mocioni (1841-1909) Fig. 18 Corneliu Diaconovici (1859-

1923) – iniŃiatorul primei Enciclopedii
Române
277
Fig. 19 Iuliu Maniu şi Alexandru Vaida- Fig. 20 Dimitrie Brătianu (1818-1892)

Voivod – preşedinte al Ligii Culturale
Fig. 21 EdiŃia princeps a cărŃii Statele Unite Fig.22 Aurel C. Popovici, Statele Unite
ale Austriei Mari, Leipzig, 1906 ale Austriei Mari, ediŃia I. C. Drăgan
278
Fig. 23 Aurel C. Popovici, Vorbe înŃelepte,

Editura Minerva, 1900
Fig. 24 DeclaraŃia de colaborare a lui Fig. 25 Enciclopedia Română

A.C. Popovici la Enciclopedia Română
279
Fig. 26 A.C. Popovici, La question Fig. 27 Grigore Nandriş, A.C.Popovici,

roumaine en Transylvanie et en CernăuŃi, 1937
Hongrie, 1918
Fig. 28 Frantisek Palacky (1798-1876) Fig. 29 Karl Renner (1870-1950) –

desen de Sihulsky
280
Fig. 30 Francisc Iosif (1848-1916)
Fig. 31 PrinŃul moştenitor Franz Fig. 32 Contesa Chotek, soŃia prinŃului

Ferdinand (1863-1914) moştenitor
281
Fig. 33 Karl Lueger (1841-1910) – primar al Vienei
Fig. 34 DelegaŃia românilor ardeleni la funeraliile lui Karl Lueger

(colecŃia Marcel Albu)
282
Fig. 35 Contele Czernin Fig. 36 I.I.C.Brătianu (1864-1927) –

desen de B Arg)
Fig. 37 Constantin Stere (1865-1936) Fig. 37 Constantin Stere (1865-1936)
283
Fig. 39 Nicolae Filipescu (1862-1916)
Fig. 40 „Cestiunea naŃionalităŃilor Fig. 41 „Sămănătorul” (1908)

modurile soluŃionării sale în Ungaria”
(1894)
284
Fig. 43 Piatra funerară a lui Aurel C. Popovici din Cimitirul municipal din Geneva
285

Aurel C. Popovici 1863 1917

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aurel C. Popovici 1863 1917

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.brukenthalmuseum.

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a

Cap. I Istoriografia problemei 11

Cap. II Copilăria şi tinereŃea 19

Cap. III Replica şi procesul Replicei. Afirmarea lui Aurel C.

Cap. IV Aurel C. Popovici – federalistul 85

Cap. V Exilul 169

Cap. VII Concluzii 237

Anexe documentare şi fotografice 269

A.I.I.N. Anuarul Institutului de Istorie NaŃională din Cluj

Tipărirea unei cărŃi reprezintă întotdeauna un moment emoŃionant, de referinŃă în viaŃa

Oradea, martie 2008

REPLICA ŞI PROCESUL REPLICEI. AFIRMAREA LUI AUREL

2. Intră în scenă tineretul

3. Duelul memoriilor. Memoriul studenŃilor universitari din Bucureşti şi

Primele reacŃii la constituirea „Ligii culturale” şi la Memoriul studenŃilor bucureşteni, au

Răspunsul studenŃilor maghiari

Prima reacŃie ideatică coerentă la argumentele Memoriului studenŃilor bucureşteni a venit

4. Replica junimii academice române din Transilvania şi Ungaria

Apel către publicul român

Drumul românilor la Viena şi tratamentul la care au fost supuşi de autorităŃile CurŃii

În prima sa ediŃie Replica cuprinde optsprezece capitole, o prefaŃă, o încheiere şi o listă cu

Cine erau oamenii care au constituit această generaŃie a Replicei?

Ecoul intern şi internaŃional al Replicei

Actul de acuzare al prim-procurorului regesc din Cluj, nr.2879/1893, se ocupă în prima sa

Procesul Replicei se deschide în dimineaŃa zilei de 30 august cu un prim incident.

Răsunetul procesului Replicei

Urmările procesului Replicei

Pentru Aurel C. Popovici procesul de la Cluj a avut implicaŃii deosebite.

AUREL C. POPOVICI – FEDERALISTUL

1. Ideologia federalistă în secolul naŃionalităŃilor

Anul revoluŃionar 1848 a constituit un moment de referinŃă în istoria continentului european.

Federalismul central – european între 1849 şi 1860.

Federalismul istoric austriac

Eşecul federalismului habsburgic. Dualismul austro-ungar

Gândirea politică a secolului al XIX-lea ajunsese la o definire a conceptelor de stat federal

Românii şi dualismul. Iluzii federaliste

În mediul românesc din Transilvania, după deruta provocată de desfiinŃarea Dietei de la

Organizare politică la românii din Transilvania şi Ungaria

Literatura istorică şi social politică în apărarea autonomiei şi federalismului

Într-un remarcabil studiu dedicat evoluŃiei conceptelor de naŃiune şi naŃionalism în spaŃiul

EsenŃa chestiunii române în Transilvania şi Ungaria

Principiul de naŃionalitate ( 1894). Originile şi definirea principiului naŃional

Mai aproape de subiectul tratat este raportarea conştiinŃei naŃionale la patriotism. În

Legitimitatea revoluŃiei de eliberare naŃională

Din analiza întreprinsă asupra principiului naŃional şi a conştiinŃei naŃionale, Aurel

Deoarece şi la sfârşitul secolului al XIX-lea existau teorii şi curente globalizante, vestind o

3. Cestiunea naŃionalităŃilor şi modurile soluŃionării sale în Ungaria (1894)

Între autonomia Transilvaniei şi principiul federalist

În programele politice ale românilor ardeleni autonomia Transilvaniei este o prioritate

Centralism sau federalism?

Proiectul federalizării Ungariei

4. Statele Unite ale Austriei Mari (1906)

Analiza situaŃiei generale

Pentru Aurel C.Popovici era foarte important să dovedească faptul că renunŃarea la

Pentru Rusia, Balcanii au fost şi au rămas un teritoriu de interes geopolitic şi geostrategic.

În privinŃa raportării românilor din Transilvania şi Ungaria la ideologia panslavistă, Aurel

Marele proiect federalist: Statele Unite ale Austriei Mari

Într-o lucrare dedicată de G.Ciorănescu activităŃii federaliste a revoluŃionarilor români în

Dualism sau federalism?

Structura Austriei Mari

Teritoriul federaŃiei urma să fie împărŃit după criteriul delimitării naŃionalităŃilor în

Deoarece Bosnia şi Herzegovina fuseseră abia înglobate în imperiu, se propunea păstrarea