MICROBIOLOGIE ANUL II SEMESTRUL I curs 3

Curs 3: Nutritia, metabolismul si cresterea bacteriilor

Nutriţia, metabolismul şi creşterea bacteriilor

Nutriţia – asimilarea substanţelor nutritive din mediul extern

Nutrienţii – substanţe ale căror soluţii pot traversa membrana citoplasmatică

 Participă la reacţiile metabolice

 Compuşi: prin simplă solvire (CO2, O2, săruri minerale)
 Prin digestie extracelulară (proteaze, lipaze, amilaze)
Proteine Polizaharide Lipide Acizi nuclei

Aa, scurte monozaharide AG, glicerol Nucleozide,

fragmente de
polipeptidice fosfaţi

anorganici

Nutrienţii – în citoplasma traversând membrana citoplasmatică:

 Fie prin difuziune simplă sau cu participarea carrier

 Fie prin transport activ în contragradient – necesară energie + pariticiparea unor permeaze

Principalele elemente necesare majorităţii bacteriilor sunt:

 C, N, O2
 Săruri minerale.

Surse de carbon:

 Elementul cel mai bine reprezentat

 Autotrofe – folosesc CO2 drept unică sursă de carbon
 Heterotrofe – compuşi organici drept sursă de carbon (în special carbohidraţi) şi sursă de
energie în acelaşi timp
 Unele heterotrofe – capnofile sau carboxifile

Surse de azot:

 Pentru sinteza proteinelor pot utiliza azot din sursă organică (peptide, aa) sau anorganică
(săruri de amoniu)
Surse de oxigen:

 Aa, nucleotide, gliceride – ajung în celule prin nutrienţi

 O2 necesar respiraţiei aerobe

Elemente minerale:

Sulful:

 Aa sub forma grupării tiol (-SH)

 Vitamine (tiamina, biotina)
 Coenzima A

Fosforul:

 Asimilat sub forma fosfaţilor anorganici

 Esenţial pentru sinteza acizilor nucleici, fosfolipidelor membranare, ATP

Na, K, Mg, Cl – asigură echilibrul fizico-chimic

Fe, Se – intră în structura chimică a citocromilor, peroxidazelor şi hidrogenazelor,

Ca + acid picolinic = dipicolinat de calciu

Co, Cu, Zn – oligelemente prezente ca impurificatori ai unor nutrienţi

 Activatori enzimatici

Factori de creştere:

Metaboliţi esenţiali a căror prezenţă este obligatorie în mediu (aa, baze purinic, pirimidinice, vitamine)

Bacterii fastidioase – bacteriile dependente de numeroşi factori de creştere.

SIntrofie – o specie bacteriană utilizează factor de creştere sintetizat de o altă specie

Mutant auxotrof – prin mutaţie pierde o enzimă oprind sinteza unui metabolit esenţial. Mutantul creşte
numai dacă acest metabolit apare preformat în mediu (ex. mutant auxotrof pentru metionină). Auxotrofia
oferă avantaj selectiv – bacteria auxotrofă se multiplică mai rapid decât tulpina prototrofă (parentală).

e. g. Treponema pallidum (agent etiologic al sifilisului), mai cultivă la iepure, Mycobacterium leprae
(mai cultivă la tatuul cu 9 brîie din America de Sud).

Importanţa cunoaşterii necesităţilor nutritive:

 Utilizarea unor medii de cultură adecvate pentru izolarea din produse patologice
 Metabolismul bacterian. Importanţa cunoaşterii:

 Înţelegerea modului de viaţă şi a habitatului diverselor specii, cât şi a probabilităţii de a veni în

contact cu omul
 Definirea caracterelor fiziologice importante în identificarea speciei
 Înţelegerea mecanismului patogenic în raport cu posibilitatea unei bacterii de a se localiza şi
multiplica într-un anumit ţesut sau organ.

Catabolismul: energie conservată în molecule de ATP şi apoi eliberată prin fosforilare pentru
anabolism, transport activ transmembranar, mobilitate, 45% pierdută prin căldură.

Fototrofe – radiaţii luminoase

Chemotrofe – bacteriile care obţin energia prin reacţii de oxido-reducere

Chemolitotrofe – donor de electroni o substanţă anorganică

Chemoorganotrofe – donor de electroni o substanţă organică (bacterii de interes medical)

Metabolismul glucozei:

3 căi metabolice în catabolismul glucozei

I. Emden-Meyerhof-Parnas (EMP)

 Glucoză – piruvat – în condiţii de aerobioză + anaerobioză

 Energia în glicoliză – ATP, NADH
 În absenţa oxigen – acidul piruvic convertit în diferiţi produşi finali –fermentaţie la bacterii
frecvent acid piruvic în lactic
 Lactobacili – acid lactic
 Propionibacterium: acid propionic + acid acetic + CO2 + H2
 Escherichia: etanol + acid lactic + acid acetic + acid succinic + CO2 + H2

II. Calea pentozelor

Operează simultan cu glicoliza, ajunge la intermediari ai EMP prin transcetolaze,

transaldolaze ex. E Coli

Calea Entner-Duodoroff – alternativă pentru glicoliza sau calea pentozelor numai la bacterii
gram negative aerobe.

III. Ciclul acizilor tricarboxiligi

 În prezenţa oxigenului acidul piruvic este complet oxidat la H2O şi CO2

 Cale mfibolică – mecanism major de generare ATP, completă oxidare aa, acizi graşi,
carbohidraţi, intermediari pentru sinteza de aa, lipide, purine, pirimidine.

Catabolismul hidraţilor de carbon:

Glucoza cea mai folosită dintre moleculele organice.

Bacteriile pot elibera energia din glucoză prin:

 Respiraţie
 Fermentaţie

Respiraţia:

 Aerobă – acceptorul final este O2

 Anaerobă – altul decât O2, ionul nitrat, sulfat

Presupune 3 etape: glicoloiza, ciclul Krebs, lanţul transportorului de electron

Calea EMP: 2 molecule ATP

Căi alternative 1 moleculă de ATP.

Ciclul Krebs – 2 molecule de ATP. Enzimele glicoloizei şi ciclului Krebs sunt localizate în citoplasme.

 În respiraţia aerobă la procariote: 1 moleculă de glucoză = 38 molecule ATP.

 În respiraţia anaerobă cantitatea de ATP variază <>

Fermentaţia – obţinerea energiei prin reacţii de oxido-reducere în care atât donorii cât şi acceptorii de
electroni sunt compuşi organici. Cantitatea de ATP este mică: 2 molecule ATP.

Bacterii – strict aerobe – folosesc exclusiv respiraţia aerobă (superoxid dismutază, catalază)

 Strict anaerobe – exclusiv procesele fermentative

 Aerotolerante – metabolism de tip fermentativ, dar rămân viabile în prezenţa oxigenului.
 Facultativ anaerobe – respiraţia + fermentaţia
 Microaerofile – concentraţii reduse de O2 (5-6%)

Creşterea bacteriilor. Dinamica multiplicării.

Creşterea celulelor – sporirea mărimii şi masei acestora. La bacterii se referă la creşterea numărului
de celule într-o populaţie, prin diviziune, realizată în progresie geometrică cu raţia 2 ( 20, 21… 2n)

Culturile bacteriene

 continue
 Chemostatul – nutrient factor limitant al creşterii
 Turbidostatul densitatea bacteriilor măsurată turbidimetric – cultura menţinută la rata
maximă de creştere
 Discontinue – în volum limitat de mediu

 timp de generaţie – timpul necesar dublării populaţiei

 rata de creştere – numărul de generaţii ce s-au acumulat în unitatea de timp

Faza de lag:

 Număr bacterii staţionar/scade

 Durata variază cu provenienţa şi numărul bacteriilor inoculate, compoziţia mediului

Cauzele:

 Refacerea stocului de structuri, enzime, metaboliţi esenţiali dacă inoculul provine dintr-o
cultură „bătrână”
 Vindecarea leziunilor dacă provine dintr-o populaţie expsuă la agenţi antibacterieni
 Selecţia număr de mutante capabile să asimileze condiţiile noului mediu
 În această fază:
 Sunt active metabolic
 Cresc ăn dimensiune
 Nu se divid
 Sensibilitatea la agenţi antimicrobieni crescută

Faza de accelerare:

Începe multiplicarea cu scurtarea progresivă a timpului de generaţie până la o valoare constantă.

Faza de multiplicare exponenţială sau logaritmică

Timp de generaţie şi rata de creştere – constante – curba evoluează exponenţial până în momentul în
care unul sau mai mulţi nutrienţi consumaţi şi / sau acumulare de produşi toxici.

Factor limitant – ex. Pentru bacterii aerobe oxigenul – lipsă se resimte la 107 UFC/ml

Timpul de generaţie – determinat genetic – ex. E. Coli 20 min, Mycobacterium tuberculosis 27 ore.

Bacteriile:

 Au dimensiuni constante, uşor mai mari

 Sensibilitatea la agenţi antimicrobieni rămâne crescută

Faza de încetinire – cultura în faza exponenţială doar câteva generaţii

Faza staţionară:
 Rata de creştere nulă
 Numărul de bacterii vii constant mai multe ore
 Număr bacterii vii / numărul total de bacterii – variabil

Bacteriile:

 Au morfologia tipică – dimensiuni, incluzii, endospori

 Sensibilitatea la agenţi antimicrobieni scade

Faza de declin

 Bacteriile mor progresiv

 Dacă se însoţeşte de liză – scade nr. total de bacterii
 Morfologic – forme aberante

În laborator

 Pentru identificarea bacteriilor – culturi în faza staţionară – 18 – 24 ore

 Testarea sensibilităţii la antibiotice – faza logaritmică