Noul Cod civil. Note. Corelații.

Explicații, ediția 1

Contractul care nu este încheiat în forma cerută expres de lege pentru valabilitatea sa (forma ad
validitatem legală) este nul absolut. Părțile contractului pot stabili obligativitatea încheierii acestuia într-
o anumită formă, stabilind că forma unui contract care, potrivit legii, nu este solemn reprezintă o
condiție esențială pentru încheierea contractului. Cu toate acestea, nerespectarea formei convenționale
nu este sancționată, contractul fiind valabil încheiat și în lipsa acesteia. [ Mai mult... ]

Drept civil. Partea generală conform noului Cod civil, Vol 1, ediția 1

Prin forma actului juridic civil înțelegem modalitatea de exteriorizare amanifestării de voință făcută cu
intenția de ada naștere, modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Este vorba, deci, de modul
perceptibil în care se exteriorizează voința juridică pentru ada naștere unui act juridic civil valabil și
eficient. Forma privește exteriorizarea conținutului actului juridic civil, „haina juridică” pe care oîmbracă
acest conținut. Conform art. 1240 alin. (1) noul C. civ., „voința de acontracta poate fi exprimată verbal
sau în scris”, iar art. 1241 noul C. civ. stabilește că „înscrisul care constată încheierea contractului poate
fi sub semnătură privată sau autentic (...)”. [ Mai mult... ]

Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția 2

Clasificarea formelor actului juridic civil. Doctrina reprezentativă înțelege – la modul general – prin
înscris consemnarea de date despre acte și fapte juridice, cu un mijloc adecvat pe un anumit suport
material (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 115). Art. 1241 se referă la un înțeles particular al
termenului de înscris, cu aplicație în materie contractuală. Dintr-o altă perspectivă, interpretarea art.
1241 permite observarea diferenței dintre contract – având natura juridică de negotium iuris – și
înscrisul care-l constată – având natura juridică de instrumentum probationis. [ Mai mult... ]

Noul Cod civil. Legea nr. 287/2009. Cartea a V-a. Despre obligații (art. 1164-1649). Comentarii și
explicații, ediția 2

Comentariu Art. 1241

Textul art. 1241 recunoaște aceeași forță probantă, prevăzută de lege atât pentru înscrisul sub
semnătură privată, cât și pentru cel autentic, în funcție de regimul juridic al acelui contract. [ Mai
mult... ]
Noul Cod civil. Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol. II. Art. 953-1649. Moșteniri și liberalități.
Obligații

1. Atunci când voința părților contractante se exprimă în scris, înscrisul care constată încheierea
contractului poate fi sub semnătură privată sau autentic, având forța probantă prevăzută de lege.

2. Înscrisurile contractuale prezintă avantajul că încorporează cu mai multă exactitate voința părților și
constituie, totodată, cele mai certe mijloace de probațiune (I. Albu, op. cit., p. 87).

3. În ceea ce privește valoarea înscrisurilor contractuale: de regulă, înscrisurile constituie mijloace de

probă, deoarece, tot de regulă, contractele sunt consensuale; prin excepție, înscrisurile sunt cerute ca o
condiție de validitate a contractelor; tot prin excepție, înscrisurile reprezintă atât condiții de validitate,
cât și instrumente pentru exercitarea drepturilor rezultate din unele contracte (ad disponendum), de
exemplu, înscr