REFERAT

Disciplina:Drept civil – Partea generală

TEMA:
FORMA ACTULUI JURIDIC CIVIL

Cadru didactic titular

Prof.univ.dr.Petrică Trușcă

Student

Nume: Petrescu Bianca Andreea

ANUL 1

Forma de învățământ: ZI(IF)

Nr.matricol: 21112
2021

PLAN DE REDACTARE:

FORMA ACTULUI JURIDIC CIVIL

  Definiţie şi terminologie. Principiul consensualismului
 Definiţie şi terminologie
 Forma actului juridic civil – în sensul restrâns (stricto sensu) – Principiul consensualismului
 Forma cerută ad validitatem
 Noțiunea şi justificarea formei cerute ad validitatem
 Caracterele juridice ale formei cerute ad validitatem
 Condiții ce trebuie respectate pentru asigurarea formei validitatem
 Aplicații ale formei ad validitatem.
 Forma cerută ad probationem
 Noțiune și justificare
 Caracteristicile formei cerută ad probationem
 Aplicații ale formei ad probationem
 Forma cerută pentru opozabilitate față de teri.
 Noțiune și justificare.
 Aplicaţii ale formei cerută pentru opozabilitate
CAPITOLUL 1

FORMA ACTULUI JURIDIC

 DEFINIŢIE ŞI TERMINOLOGIE:

Definiţie: Prin forma actului juridic civil se înţelege modalitatea de exteriorizare a manifestării de
voinţă făcută cu intenţia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Terminologie: Sub aspect terminologic, expresia ’’FORMA ACTULUI JURIDIC CIVIL’’ este
folosită în sens restrâns şi în sens larg:

• stricto sensu (sens restrâns) , prin ”forma actului juridic civil” se desemneaza tocmai moalitatea de
exteriorizare a vointei juridice, care este ”substanta” actului civil; acest inteles este carmuit de
principiul consensualismului;

• lato sensu, prin ”forma actului juridic civil” se desemneaza trei cerinte de forma, si anume: 1)
forma ceruta pentru insati valabilitatea actului – forma ad validitatem; 2) forma ceruta pentru
probarea actului – forma ad probationem; 3) forma ceruta pentru opozabilitatea actului fata de alte
persoane, terti

 FORMA ACTULUI JURIDIC CIVIL – ÎN SENSUL RESTRÂNS (STRICTO SENSU

) – PRINCIPIUL CONSENSUALISMULUI:

Prin forma actului juridic în sens restrâns se înțelege modul de exteriorizare a manifestării de voință
(a hotărârii de a încheia un act juridic), făcută cu intenția de a crea, modifică sau stinge un raport
juridic civil concret.

Principiul consensualismului, privit în sens restrâns ,forma actului juridic civil este adimistrată de
principiul consensualismului, care, la rândul lui, reprezintă o aplicare în această materie a
principiului libertăţii actelor juridice civile.

Prin principiul consensualismului se intelege acea regula de drept potrivit caruia simpla manifestare
de vointa este nu numai necesara, ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod
valabil sub aspectul formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte
juridice.

Intr-o alta exprimare, principiul consensualismului poate fi definit si in sensul ca este regula de drept
potrivit careia, pentru a produce efecte civile, manifestarea de vointa nu trebuie sa imbrace o forma
speciala.

Noul Cod civil consacră, cu caracter general, principiul consensualismului în art.1178, potrivit
căruia „Contractul se încheie prin simplul acord de voință al părților dacă legea nu impune o
anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă”.

Acest principiu este consacrat în mod expres pentru anumite acte juridice civile, precum contractul
de vânzare [art. 1674 C.civ., conform căruia „cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din
voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul
încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă”] sau, mai
larg, contractele translative de drepturi reale [art.1273 alin. (1) teza I C.civ care dispune că
„drepturile reale se constituie și se transmit prin acordul de voință al părților, chiar dacă bunurile nu
au fost predate, dacă acest acord poartă asupra unor bunuri determinate, ori prin individualizarea
bunurilor, dacă acordul poartă asupra unor bunuri de gen.De la acest principiu există cele trei
execepții; și după cum se știe, excepțiile nu se prezumă, nu se presupun, ele trebuie să fie prevăzute
expres; care, în esență sunt cerințe ale formei actului juridic civil: forma cerută ad validitatem;
forma cerută ad probationem; forma cerută pentru opozabilitate față de terți.

1
T.Pop, op. cit. ,p. 149
Potrivit art. 1240 C.civ., ,,(1) Voinţa de a contracta poate fi exprimată verbal sau ăn scris. (2) Voinţa poate fi manifestată şi printr-un
comportament care potrivit legii, convenţiei partilor, practicilor statornice între aceasta sau uzanţelor, nu lasă nicio îndoială asupra
intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare.
Gh. Beleiu op.citt., p.149
CAPITOLUL 2

FORMA CERUTĂ AD VALIDITATEM

 NOȚIUNEA ȘI JUSTIFICAREA FORMEI CERUTE AD VALIDITATEM

Prin forma actului juridic cerută ad validitatem se înțelege acea condiție de validitate, esențială și
specială, care constă în necesitatea îndeplinirii formalităților prestabilite de lege, în lipsa cărora actul
juridic nu s-ar putea naște în mod valabil.

În ceea ce ne privește, apreciem că forma ad validitatem poate să fie nu numai legală, ci și voluntară,
deci nu ar trebui exclusă posibilitatea părților actului juridic de a ridica, prin voința lor, forma unui
act juridic încheierea valabilă a actului juridic respectiv. Spre exemplu, părțile se înțeleg cu privire
la încheierea unui contract ( pentru care legea nu ar pretinde forma ad validitatem), stabilind
drepturile și obligațiile ce constituie efectele acestuia, însă mai convin că respectivul contract va fi
considerat valabil încheiat numai din momentul întocmirii lui în formă autentică. Desigur că, în baza
principiului libertății actelor juridice, părțile, prin acordul lor de voință, epres sau tacit [art. 1242
alin.(2) C.civ. ], ar putea renunța ulterior la forma pe care o stabiliseră inițial. De asemenea, ar fi
posibil să se facă o ofertă în vederea încheierii unui contract pentru care legea nu cere forma ad
validitatem, dar ofertantul să stipuleze că simpla acceptare a ofertei nu este suficientă, ci contractul
trebuie încheiat în formă autentică

O CARACTERELE JURIDICE ALE FORMEI CERUTE AD VALIDITATEM

Forma cerută ad validitatem prezintă următoarele caracteristici:

 este un element constitutiv, esențial al actului juridic; în consecință, nerespectarea lui atrage
nulitatea absolută a actului juridic civil in cauză;
 este incompatibilă cu manifestarea tacită de voință, cu alte cuvinte, acestă formă presupune
manifestarea expresă de voință;
 este exclusivă (în principiu), ceea ce înseamnă că, pentru un anumit act juridic solemn
trebuie indeplinită o anumită formă, de regulă, cea autentica (excepție face testamentul).
Cerinţele care trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem sunt următoarele:

- toate clauzele actului juridic civil trebuie să îmbrace forma cerută pentru valabilitatea sa, ceea ce
înseamnă că, în principiu, nu este admisibil aşa-numitul act per relationem, adică actul în care,
pentru determinarea conţinutului său, se face trimitere la o sursă externă (în cazul în care convenţia,
pentru care legea pretinde forma ad validitatem, este încheiată prin corespondenţă, atât oferta de a
contracta, cât şi acceptarea ofertei trebuie să îndeplinească cerinţele de formă. De asemenea, potrivit
art. 7 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică este considerat a îndeplini condișia
deformă ad validitatem sau dupa caz ad probationem) dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat
logic o semnătură electronică extinsă (art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001), bazată pe un certificat
calificat (art. 4 pct. 12, art. 18 şi art. 20 din Legea nr. 455/2001) şi generată prin intermediul unui
dispozitiv securizat de creare a semnăturii (art. 4 pct. 8 din Legea nr. 455/2001).); actul juridic aflat
în interdependenţă cu un act juridic solemn trebuie să îmbrace şi el forma solemnă. Spre pildă:
mandatul dat pentru încheierea unui act juridic solemn trebuie constatat printr-o procură autentică;
atât pactul de opţiune, cât şi declaraţia de acceptare trebuie încheiate în forma prevăzută de lege
pentru contractul pe care părţile urmăresc să îl încheie [art. 1278 alin. (5) C.civ.], deci, dacă este
cazul, forma cerută ad validitatem; cesiunea contractului şi acceptarea acesteia de către contractantul
cedat trebuie încheiate în forma cerută de lege pentru validitatea contractului cedat (art. 1316 C.civ.)
etc.;

- actul juridic prin care se modifică un act juridic solemn trebuie să îmbrace şi el forma solemnă (art.
1243 C.civ.);

- actul juridic prin care se modifică un act juridic solemn trebuie să îmbrace şi el forma solemnă (art.
1243 C.civ.);

- actul juridic care determină ineficienţa unui act juridic solemn trebuie să îmbrace şi el forma
solemnă. De la această regulă există însă şi excepţii, spre exemplu: legatul poate fi revocat şi în mod
tacit - art. 1052 C.civ.; desemnarea tutorelui de către părinte poate fi făcută numai în formă
autentică, însă revocarea poate fi făcută chiar şi printr-un înscris sub semnătură privată - art. 114
C.civ.).

Condiții ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem:

Instituirea formei necesare pentru însăși valabilitatea actului juridic civil se bazează pe următoarele:
  atenționarea părților asupra importanței deosebite pe care o au anumite acte juridice pentru
patrimonial celui care le face sau pentru patrimoniile celor care le fac
 asigurarea libertății și certitudinii consimțământului (testamentul);
 exercitarea unui control al societății, prin organele statului, cu privire la actele juridice civile
care prezintă o importanță ce depășește cadrul strict al intereselor părților

Aplicatii ale formei ad validitatem:

Sunt acte juridice solemne, potrivit Codului civil, spre exemplu, următoarele:

 donația, conform art.813;

 testamentul autentic și cel mistic, conform art. 858;
 revocarea expresă a unui legat, conform art.920;
 subrogația în drepturile creditorului consimțită de catre debitor, conform art.1107;
 ipoteca convențională, conform art. 1772 etc.

Forma solemnă pentru unele acte juridice este cerută și prin alte acte normative dintre care,
le evocăm pe următoarele:
 forma scrisă pentru contractul de arendare, cerută de art. 3 si 6 alin. (1) si (4) din Legea nr.
36/1995;
 renuntarea expresă la succesiune, pentru care se cere forma autentică, conform art. 76 alin.
(4) din Legea nr. 36/1995;
 forma autentică a actului constitutiv al societății comerciale, conform art. 5 alin.(1) din
Legea nr. 31/1991 etc.
2

2
G.Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., 2011, p.165.
Dacă un act juridic civil pentru care legea cere forma autentică este încheiată prin corespondență, atât oferta, cât și
acceptarea ofertei trebuie să îndeplinească condițiile de formă (art. 1187 C.civ.).
CAPITOLUL 3

FORMA CERUTĂ AD PROBATIONEM

- NOȚIUNE ȘI JUSTIFICARE

Prin forma cerută pentru probarea actului juridic civil se inţelege aceea cerinţă, impusă de lege sau
de parţi, care constă în întocmirea unui înscris cu scopul de a dovedi actul juridic civil.

Această formă este justificată, pe de o parte, de importanţa anumitor acte juridice civile, iar, pe de
altă parte, de avantajul practic pe care ea îl reprezintă, în sensul că asigură redarea certă şi fidelă a
conţinutului actului juridic civil şi, prin aceasta, fie prevenirea unor eventuale litigii, fie uşurarea
sarcinii organului de jurisdicţie în ceea ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt intr-o speţă
determinată.

Caracteristicile formei ad probationem:

 Este obligatorie (iar nu facultativă); sub acest aspect, se aseamănă cu forma cerută ad
validitatem;
 nerespectarea ei atrage sancţiunea inadmisibilităţii dovedirii actului (negotium) cu alt mijloc
de probă;
 reprezintă, ca şi forma cerută ad validitatem, o excepţie de la principiul consensualismului,
intrucât manifestarea de voinţă trebuie să imbrace forma scrisă.

Aplicații ale formei ad probationem:

Nu există vreun text în Codul civil care să enumere cazurile în care forma scrisă este cerută ad
probationem.

Totuşi, există o serie de dipoziţii legale care fac aplicaţia acestei cerinţe, deosebindu-se, în această
privinţă, două procedee tehnico-juridice:

 instituirea formei ad probationem pentru o anume categorie de acte juridice civile, anume
cele care au un obiect de o valoare mai mare decât cea prevăzută de lege (art. 1191 alin. 1
C.civ);
  instituirea formei ad probationem, cu caracter particular, pentru anumite acte juridice, si
anume:
 contractul de locaţiune (art. 1416 C.civ);
 depozitul voluntar (art. 1597 C.civ.);
 tranzacţia (art. 1705 C.civ.);
 contractul de sponsorizare (art. 1 alin. 2 din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu
modificările ulterioare);

contractul de asigurare (art. 10 din Legea nr. 135/1995) etc.

Sancţiunea formei cerute ad probationem :

Sancţiunea nerespectării formei cerute ad probationem nu constă în nevalabilitatea actului, ci în

imposibilitatea dovedirii actului cu alt mijloc de probă. Practic, această sancţiune este o decădere
din dreptul de a proba.
3

3
Gh.Beleiu,op.cit., 1980, p.274; I.Dogaru, op.cit.,p.190
CAPITOLUL 4

FORMA CERUTĂ PENTRU OPOZABILITATE FAȚĂ DE TERI.

 NOȚIUNE ȘI JUSTIFICARE

Forma cerută pentru opozabilitate față de terți, reprezintă acele formalităţi care sunt necesare,
potrivit legii, pentru a face actul juridic opozabil şi persoanelor care nu au participat la încheierea
lui, în scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor lor.Această cerinţă de formă a actului juridic civil
se justifică prin ideea de protecţie a terţilor faţă de eventualele efecte prejudiciabile ale unor acte
juridice civile, expres prevăzute de lege.

Forma impusă de lege pentru opozabilitate faţă de terţi este obligatorie (iar nu facultativă) şi are la
bază îndeplinirea unor formalităţi prin care un anumit act juridic civil poate fi cunoscut de persoane
străine de acel act (terţ).

Prin nerespectarea acestei cerinţe de formă, sancţiunea constă în inopozabilitatea actului juridic,
adică în posibilitatea terţului interesat de a ignora actul juridic invocat de părţile acestuia sau de una
dintre ele împotriva sa. În consecinţă, actul juridic civil produce efecte între părţi, dar este ineficace
faţă de terţ, ceea ce practic înseamnă că părţile se văd în imposibilitatea de a se putea prevala de
drepturile izvorate din acel act faţă de terţ.

 Aplicații ale formei cerută pentru opozabilitate față de terți:

-publicitatea convențiilor matrimonial prin înscrierea în Registrul național notarial al regimurilor

matrimoniale[art. 334 alin. (1) C.civ];

-publicitatea inventarului de bunuri mobile în cazul regimului separației de bunuri prin anexarea la
convenția matrimonială și înscrierea in Registrul național notarial al regimurilor matriomoniale[art.
361 alin. (3) C.civ];

-înregistrarea contractului de arendare într-un registru special ținut de secretarul consiliului local în a
cărui rază se află bunurile arendate[art. 1838 alin. (3) C.civ];
-înregistrarea operațiunilor privind ipotecile mobiliare, a operațiunilor asimilate acestora, precum și
a altor drepturi prevăzute de lege în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare[art. 2413 alin.
(1) C.civ];

-publicitatea constituirii gajului bunurilor mobile corporale prin înscrierea în Arhiva Electronică de
Granții Reale Mobiliare [art. 2482 alin. (1) C.civ];

-înregistrarea în Cartea petrolieră a actelor juridice de orice natură privitoare la perimetrele de

exploatare[art. 54.lit. k) din Legea nr. 238/2004 a petrolului];

-mențiunile cu caracter de protecție, precum și înregistrările în materia dreptului de autor și

drepturilor conexe(art. 126 și art. 148 din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare
etc.);

4
Gh.Beleiu,op.cit.,2001,p.176;G.Boroi,op.cit.,p.187-188
 CONCLUZII

Actul juridic civil nu este definit de legislaţia noastră civilă. Numeroasele formulări care circulă în
prezent sunt opera doctrinei, bazată pe definţtia contractului din Codul nostru civil.

Se poate spune că actul juridic civil stă la baza raportului juridic civil, intrucât numeroasele
formulări ne arată că acestea sunt ”o manifestare de voinţă, săvârşită în scopul de a produce efecte
juridice, adică in scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice”.

Actul juridic civil conţine o serie de condiţii, fără de care, acesta nu este valabilă. Nerespectarea
acestor condiţii atrage, după caz, nulitatea absolută, nulitatea relativă sau inopozabilitatea actului
juridic civil în cauză.

Condiţiile sunt atât de valabilitate, cât şi de formă; ambele fiind, după parerea mea, la fel de
importante, deoarece fără unele condiţii reglementate de lege, nu am putea vorbi despre o ordine în
ceea ce priveşte actul juridic civil şi, de asemenea, n-ar mai avea nici-o valoare juridică, fiecare
compunându-şi propria formă de act juridic şi respectând doar condiţiile favorabile pentru el, fără a
putea fi tras la raspundere
 BIBLIOGRAFIE

I. Acte normative

Codul civil român

Noul Cod civil

Drept civil-Partea generala ediția a II-a revăzută și adăugată/Petrică Trușcă și Andrada Mihaela
Trușcă

legeaz.net

projurista.ro

II. Jurisprudenta

Trib. Suprem, colegiul civil,

 TEST GRILĂ

DREPT CIVIL - PARTEA GENERALĂ 26.01.2021

 1) b);
 2) a);
 3) a);
 4) c);
 5) a); b);
 6) a);
 7) b);
 8) c);
 9) a); b);
 10) a);
 11) b);
 12) c);
 13) a); b); c);
 14) a); c);
 15) a)