Considerații privind delictele violente.

Cauzele violenței

Delictele violente

Personalitatea violentă este definită de dispozițiile agresive înnăscute, provocatoare, de

cele dobândite din mediu, precum și de incapacitatea individului de adaptare la situațiile
particulare de viață.
Evoluția gradului de violență este dependentă de dezvoltarea biologică a individului
(minor, persoană matură, bătrân), cât și de capacitatea psiho-intelectuală de a elabora sau
iniția acțiuni și de a evalua consecințele acestora.

Delictele violente sunt dependente de:

componentele calitățile
mediul în care
esențiale ale morale, fizice
se realizează
conduitei și psihice ale
crima
agresorului victimei

Dezvoltarea fizică, mentală, morală a individului nu determină evitarea și nu exclude

violența , manifestările vieții psihice fiind de natură:
conștientă (controlată de rațiune)
inconștientă (dominată de instinct)

Deși agresorul și victima pot să aibă voințe identice, în cadrul conflictului, urmăresc totuși
interese contrare.
Excluzând tulburările patologice, violența umană este temperată de controlul riguros al
rațiunii, prin evitarea participării la activități agresive prin înlăturarea instituirii dominației
celor slabi, prin însușirea conștientă a rigurozității comportamentale.

1
Violența urmează gândirea individului care experimentează stări de inconștiență, abuz,
delir, de expansiune și dominare nejustificată a altor persoane.
Violența presupune executarea unor acte ostile, dureroase, a relelor-tratamente și torturi
aplicate în mod spontan, sau premeditat victimei, producându-i suferințe psihice, fizice,
morale și pierderi materiale.
Mediul ambiant este reprezentat de condițiile concrete de viață, menținute prin tradiție,
obiceiuri și activitate spirituală, care depind de eforturile și străduințele indivizilor,
desfășurate într-o anumită zonă geografică.
Violența se manifestă prin agresivitate fizică, psihică și morală, vizând:
o victimă
un grup
o categorie ideologică
un popor (în cadrul constrângerilor militare)

Clasificarea delictelor violente

Clasificarea delictelor violente este dependentă de elementele și fenomenele care

prezintă însușiri comune, și anume:
⎯ orientarea generală a naturii intereselor agresorului
⎯ relația faptică, devenită insuportabilă, dintre agresor și victimă
⎯ calitățile psiho-fizice ale eului, care acționează și ale eului, care suferă
⎯ autonomia acţională a agresorului și inhibiția victimei
⎯ durata violenței
⎯ violența solitară sau grupală (organizată)
⎯ vârsta și sexul victimei
⎯ vârsta și sexul agresorului

Clasificarea delictelor violente este dependentă de sfera calificării agresorului:

specializarea
experiența

Clasificarea după orientarea generală a naturii intereselor:

Preocuparea depusă de agresor în acțiunea violentă, urmărește satisfacerea anumitor trăiri
intenționale (nevoi), pentru sine.
Uneori, actul psihic este rezultatul unor impulsii, ca surse de excitații interioare, atât
pentru agresor, cât și pentru victimă.

2
Natura intereselor agresorilor (generală, specializată) clasifică violențele în:
sexuale (viol, perversiuni, incest, canibalism, sadism, masochism)
materiale (traficul de droguri, arme, traficul de persoane – în vederea
practicării prostituției, cerșetoriei, traficului de organe, adopțiile ilicite,
vandalismul produs pe fond etnic, religios, sau cultural, fraudarea băncilor)
sentimentale (pasionale, generate de ură rasială, profesională, gelozie,
invidie)

Relația faptică, devenită insuportabilă, dintre agresor și victimă, clasifică violențele în:

fizice
morale
psihice

Calitățile psiho-fizice ale eului, care acționează și ale eului care suferă, clasifică
violențele în:

inductive, pentru trăirea psihică

distributive, pentru viața corporală

Clasificarea violențelor după autonomia acţională a agresorului și inhibiția victimei:

violențe de plăcere și necesitatea salvării agresorului
violențe din naivitatea și temerea exagerată a victimei

Clasificarea violențelor după durata agresivității:

instantanee (spontane)
premeditate
permanente

Clasificarea violențelor după modul de organizare a agresivității:

solitare
grupale

3
Clasificarea violențelor după vârsta și sexul agresorilor:
violențe săvârșite de minori, adolescenți, bătrâni
violențe săvârșite de bărbați, femei

Clasificarea violențelor după antecedentele agresorilor:

violențe săvârșite de infractori primari
violențe săvârșite de recidiviști

Clasificarea violențelor după specializarea agresorilor:

violențe unice
violențe multiple

Cauzele violenței

• Violența ca fenomen social

Actul de violență este rezultatul contradicțiilor fenomenelor naturale și sociale, care

domină existența individuală.
Violența apare ca o concretizare a reprezentărilor individului despre conflict, emise în faza
formării particularităților psiho-fiziologice (social-psihologice), în limitele de înțelegere și
acceptare a condițiilor impuse de mediul social, familial, penitenciar.

Cauzele violenței sociale constau în:

lipsa educației
lipsa ocupației, ca stare ce determină dificultățile materiale
existența factorilor psiho-sociali destabilizatori

• Violența ca act individual

Elementul esențial al violenței, ca act individual (biopsihic) este reprezentat de tulburări

atitudinale, reprezentate de ideea dominării celorlalte persoane, în anumite circumstanțe
ambientale, de a evita responsabilitățile legale, de a ieși dintr-un conflict determinat de
neperceperea corespunzătoare a relaționării cu alte persoane și a gândirii despre ambianță.

4
Violența, având la bază tulburările psihice de personalitate, generează comportamentele
paranoide și schizoide.
Actul de violență apare din cauza implicării agresorului în conflicte, în contradicții
provocate de consumatorii de alcool și droguri.

• Violența în penitenciare

Procesele și mecanismele conștiinței condamnatului aflat în penitenciar indică, uneori,

păstrarea modului de viață (modus vitae) violent, specific mediului carceral (subiectiv-
psihologic), condiționat de absența, sau reducerea controlului asupra comportamentului.
Intensificarea violenței, sub influența stimulilor externi incitativi, provocatori se frustranți,
determină condamnatul să-și întărească poziția și influența de individ violent, în procesul
interacționării cu alți condamnați.
Motivele psihologice, care determină pe condamnat să reacționeze violent, în penitenciar,
constau în încercarea individului de a obține venituri, unele drepturi personale, sau
colective, de a atrage atenția colectivității asupra persoanei sale, de a-și apăra demnitatea,
și de a nu se supune abuzurilor.
Abordarea psihologică a actelor violente comise în penitenciare, indică posibilitatea
pervertirii sexuale conștiente sau forțate a indivizilor, consumul de droguri, tentative de
evadare și suicid, reacții, fără limite, la singurătate, deprimările și neliniștile acestora.
Lipsa de orientare privind adoptarea unui sistem comportamental stabil, recidivarea bolii
mentale, apariția divergențelor în atribuirea sarcinilor practice, absența satisfacțiilor
subiective, reprezintă cauze care reorientează sentimentele și trebuințele condamnatului
spre violență (ca defect al conștiinței individuale).