UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ȘTIINȚE ȘI TEHNOLOGIE

POLITEHNICĂ BUCUREȘTI- CENTRUL UNIVERSITAR PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, ȘTIINȚE SOCIALE ȘI

PSIHOLOGIE

DEPARTAMENTUL: PSIHOLOGIE, ȘTIINȚE ALE COMUNICĂRII ȘI

ASISTENȚĂ SOCIALĂ

SPECIALIZAREA: CONSILIERE ÎN ASISTENȚĂ SOCIALĂ

CONSILIERE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

A PERSOANELOR MARGINALIZATE

PROFESOR:

LECTOR UNIV. DUMITRESCU ANA-MARIA

MASTERAND:

NICOLA IONELA COSTELA MARIANA

PITEȘTI

2023

1
 CONSILIEREA ȘI ASISTENȚA SOCIALĂ A PERSOANELOR
VICTIMELOR VIOLENȚEI (INCLUSIV DOMESTICE) ȘI A
PERSOANELOR SUPUSE VIOLENȚEI (INCLUSIV DOMESTIC-
CONJUGALE)
Noțiunea de violență este amplu dezbătută în literatura de specialitate, aceasta având diferite
conotații în funcție de utilizare sau termenul alăturat ei. În sens larg putem să spunem că
”violența este definită ca fiind utilizarea forței și a constrângerii de către un individ, grup,
clasă socială în scopul impunerii voinței asupra altora.” 1

Consiliul Europei ne oferă următoarea definiție în ceea ce privește violența: ”orice act sau
omisune în interiorul familiei de către unul dintre membrii acesteia și care aduce atingere
vieții, integrității corporale sau psihologice sau libertății altui membru al acelei familii, și
vatămă în mod serios dezvoltarea personalității lui/ei.”2

Violența în familie se referă la abuzul față de copiii, părinți, bătrâni sau alte persoane care fac
parte din familie. Violența în familie este diferită de cea domestică. Violența domestică se
petrece în cadrul intim, între persoane care au sau au avut relații de cuplu, maritale sau
asimilate unei căsătorii, care împart sau au împărțit aceeași locuință. Violența domestică are
loc între parteneri.

În ceea ce privește formele de violență avem următoarea clasificare:

1.violența directă care cuprinde: violența fizică: abuzul fizic se manifestă prin loviri cu
palma, pumnul, piciorul, tras de păr, haine, îmbrâncire, desfigurare, zgâriere, arsuri, izbirea
victimei de pereți, mobilă, folosirea armelor albe sau de foc, legarea victimei etc;

-violența psihologică: aici putem să includem și violența emoțională dar și pe cea verbală
care constă în jigniri, amenințări, intimidare, șantaj, teroare, privare de alimente, somn.
Această formă de violență este folosită pentru a manipula și controla victima;

-violența sexuală: reprezintă orice act sexual nedorit de către partener. Contactul sexual la
care victima nu își dă acordul este considerat viol;

-violența economică: duce la scăderea resurselor și autonomiei victimei asupra banilor,

asupra telefonului, hranei, la surse de protecție sau de îngrijire;

1 Alina-Maria Rațiu, Laura Silvia Hizo-Miloș, Violența Domestică, Colecția ”Meriți să zâmbești din nou”,
Volumul I, Editura Napoca Star, 2016, p. 6.
2 Ibidem, pp. 6-7.

2
-violența socială: este accea formă de violență psihologică pasivă, ceea ce înseamnă
deținerea controlului absolut asupra victimei. Constă în izolarea de familie, prieteni, colegi,
vecini dar și la monitorizarea în permanență asupra activităților victimei.

2.violența structurală: care este aceea violență pe care o regăsim în sistemele sociale,
politice și economice ale societății (de exemplu: inegaliatatea între bărbați și femei, între
bătrâni și tineri, între adulți și copii, ca grupuri sociale);

3.violența culturală: care face trimitere la acele aspecte ale culturii care fac din violență
ceva normal, o modalitate acceptabilă de a răspunde la diferite neînțelegeri. Violența
culturală reprezintă acele mentalități specifice unei societăți care fac violența să fie tolerată,
acceptată. Ea este alcătuită dintr-o serie de idei orecum: ”femeia este proprietatea bărbatului”,
”capul familiei este bărbatul”, ”femeilor le place să fie abuzate”.

’’Consilierea utilizată în asistența socială are ca scop adaptarea clientului la condițiile de

viață, dezvoltarea personalității, rezolvarea conflictelor interpersonale, deci urmărește
reducerea stresului prin oferirea suportului emoțional, realizarea unui bun management al
resurselor deținute de client și pregătirea acestuia pentru acceptarea schimbărilor apărute în
propria viață.”3

Consilierea de specialitate a victimelor violenței în familie este oferită doar de către centrele
de aistență și protecție pentru victimele violenței în familie. Centrele oferă victimelor
violenței în mod gratuit servicii de consiliere specializate și răspund la nevoile specifice și
reale ale fiecărei persoane asistate.

Intervenția din perspectiva asistenței sociale în ceea ce privește violența are două obiective:

-pe termen scurt (având ca obiectiv general depășirea situației de criză);

-pe termen lung (unde se urmărește reabilitarea victimei).

Premisele de abordare în ceea ce privește situațiile de violență în cadrul consilierii sunt:

”-creditarea victimei;

-asigurarea confidențialității;

3Floare Ancuța Ghiurcuța, Consilierea victimelor violenței domestice, p. 5, https://ro.scribd.com, accesat la 22

noiembrie 2023.

3
-manifestarea încrederii în capacitatea și resursele victimei;

-atitudine empatică din partea specialistului;

-interzicerea exercitării de presiune sau influență dacă victima nu se simte pregătită pentru
decizii majore/radicale;

-conceperea unui plan de siguranță și evaluare a riscului împreună cu victima în situațiile în

care victima nu este hotărâtă;

-respectarea deciziilor victimei și solicitarea ei în acordarea asistenței.” 4

Din cauza slabei conștientizări a efectelor distructive pe care le are violența asupra persoanei,
sau a lipsei de identificare a violenței în familie ca problemă socială la nivelul conștiinței
comune, se ajunge astfel la menținerea și uneori la întărirea comportamentului violent.
Membrii familiei nu solicită ajutor public formal pentru stoparea violenței iar uneori chiar o
ascund deoarece nu au o înțelegere clară despre efetele pe care le poate avea violența asupra
familiei dar nu au nici putere de recunoaștere în fața unor persoane străine despre eșecul în
relațiile private, intime de familie.

Uneori se lasă impresia că violența este o problemă privată ce trebuie să fie rezolvată doar în
cuplul familial și nu în afara acestuia. Prin urmare este esențial ca asistenții sociali să
evalueze și să analizeze factorii care au dus la favorizarea și menținerea manifestărilor
violente în cadrul familiei și să particularizeze formele de asistență prin îmbinarea măsurilor
legislative și economice cu elementele sociale și culturale ale spațiului social în care
acționează. În ceea ce privește consilierea acordată victimelor violenței în familie/violenței
domestice putem să vorbim de consiliere juridică, consiliere socială și de consiliere
psihologică.

În cadrul consilierii juridice beneficiarii primesc informații despre:

-drepturile de care pot să beneficieze;

-modul în care pot să își exercite drepturile;

-procedurile juridice aplicabile.

4Agenția Națională pentru Protecția Familiei, Ghid de intervenție în cazurile de violență în familie, p. 43,
https://violentaimpotrivafemeilor.ro, accesat la 24 noimebrie 2023.

4
Consilierul juridic este cel care oferă ajutor în elaborarea unor documente și orientarea către
instituțiile competente. Consilierea juridică are ca scop asigurarea confortului și a securității
prin respecatrea prevederilor legale și a drepturilor fiecărei persoane.

”Prin prezentarea mijloacelor legale care stau la îndemâna victimei, consilierul juridic o poate
încuraja să iasă din relația conflictuală de cuplu și să utilizeze instrumentele legale de
protecție. Consilierul o va ajuta pe victima violenței în familie să conștinentizeze și să
înțeleagă drepturile pe care le are, îi va explica modul corect în care o va afecta fiecare
decizie și efectele juridice care decurg din acțiunile sale.’’ 5

Consilierea socială este asigurată de un asistent social și poată să includă următoarele tipuri
de demersuri:

-reintegrare profesională (consiliere în vederea angajării);

-reintegrare școlară (pentru copii);

-orientare către alte servicii sociale;

-orientare către servicii medicale.

Despre consilierea psihologică putem să spunem că este o relație umană, care implică
empatie și respect față de persoana consiliată. Consilierea nu oferă sfaturi, ci trebuie să
stimuleze victima să găsească cele mai potrivite răspunsuri la problemele pe care le are.
Consilierea este centrată pe potențialul uman, pe resursele de care dispune victima și trebuie
respectat dreptul victimei la autodeterminare (capacitatea acesteia de a alege soluția optimă
pentru rezolvarea problemelor sale). Consilierul este cel care îl ajută pe client să își
folosească și să își dezvolte capacitățile necesare soluționării problemelor.

Consilierea se bazează pe abilități de comunicare și de relaționare și reprezintă un aspect

important al prevenirii și promovării sănătății psihice și morale, ajutându-l astfel pe
beneficiar să își amelioreze bunăstarea personală. Consilierea psihologică este acordată de un
psiholog terapeut, care deține o experiență vastă în consilierea femeilor și copiilor victime
ale violenței.

Consilierea urmărește atingerea următoarelor obiective:

5
Ibidem, p. 45.

5
’’-să încurajeze victimele să reflecteze și să conștinetizeze asupra problemelor cu care se
confruntă, să înțeleagă cauza, originea acestor probleme;

-odată conștientizată problema, se are în vedere trecerea la acțiunea de schimbare a

comportamentului său în vederea depășirii, rezolvării situației problematice;

-actul de consiliere este condus de către specialist, însă decizia asupra schimbării personale
aparține întotdeauna victimei;

-orientarea victimei către instituțiile competente, în cazul identificării unor probleme

specifice, respectiv către instituții medicale de psihiatrie, cu secții de
dezalcolizare/dezintoxicare acolo unde este cazul.”6

În activitatea de consilere a victimelor ascultarea activă și comunicarea nonverbală reprezintă

abilități esențiale. Ascultarea activă implică necesitatea comunicării în două sensuri:
consilierul deține informații care pot să ajute victima, dar pentru aceasta consilierul trebuie
deja să știe ce informații are deja clientul cu privire la istoria medicală, socială, cunoștințe,
grad de cultură, credințe și atitudini, valori, trăiri emoționale etc. Apar și situații în care
persoanele întâmpină dificultăți în a se exprima, de aceea ascultarea activă are un rol
încurajator, esențial în această situație.

De aceea există anumite strategii pentru ascultarea activă a victimelor violenței în familie: se
asigură un spațiu confortabil, securizat, consilierul trebuie să accepte clientul și să îl trateze
ca pe o individualitate, consilierul trebuie să asculte ceea ce spune victima cu preocupare și să
fie atent la felul în care aceasta descrie, vorbește despre propria sa situație, se va da atenție
tonului vocii, expresiei faciale, a modului în care își alege cuvintele etc. O altă strategie este
și aceea de a menține contactul vizual fără a deranja, consilierul va încerca să se simtă
empatic cu clientul.

De consiliere pot să beneficieze atât victimele cât și agresorii acestora.

CONCLUZIE

În asistența socială consilierea reprezintă cea mai importantă metodă de intervenție pe care
profesionistul o utilizează în procesul de ajutorare a clientului. Scopul principal al consilierii
este acela de a oferi persoanei consiliate (victimei) oportunitatea de a se autoexplora, de a se

6 Ibidem.

6
înțelege, de a-și identifica gândurile, emoțiile și comportamentele, problemele, de a se simți
plin de resurse și de a putea lua hotărârea de schimbare și a-și utiliza eficient resursele.

Violența este un fenomen extrem de complex, care poate să afecteze pe termen lung o
persoană pe toate planurile: fizic, social, emoțional, psihologic, economic etc; ceea ce
plasează o responsabilitate deosebită pe umerii profesioniștilor care lucreaza în acest
domeniu pentru a întreupe ciclul violenței și perpetuarea acesteia.

În ceea ce privește consilierea victimei violenței trebuie luată în calcul întreaga gamă de griji
și nevoi si totodată trebuie stabilite prioritățile. Pentru fiecare victimă în parte trebuie să fie
realizat un plan individual de consiliere, rolul profesionistului fiind acela de a discuta cu ea
despre toate opțiunile disponibile și să o sprijine în atingerea scopurilor.

O relație de încredere poate să ofere un spațiu sigur în care persoana consiliată să poată să își
exploreze violența și abuzul pe care le-a trăit și să poată să dea un sens experiențelor trăite.
Trebuie luat în considerare că fiecare persoană în parte are nevoie de mai mult timp să
dezvolte destulă încredere și curaj pentru a putea vorbi despre experiențele lor de abuz.

Pe lânga consilierea individuală mai poate să fie utilizată și cea de grup. Consilierea în grup
are un potential extrem de mare în special cu persoanele care au suferit abuzuri. Grupul poate
să ofere victimelor posibiliatea să împărtășească și să prelucreze experinețele traumatice, să
primească și să ofere suport, să se susțină în căutarea unor alternative viabile pentru viitor și
în realizarea acestora. Complementar consilierii individuale și consilierea de grup poate fi o
unealtă în a ajuta victima să îndrepte atenția asupra ei, scopul fiind acela de a-și recăpăta
încrederea de sine.

BIBLIOGRAFIE

1.Agentia Națională pentru Protecția Familiei, Ghid de intervenție în cazurile de violență în

familie, https://ro.scrib.com;

2.BUZDUCEA, Hanibal, Consilierea în asistența socială, Editura Polirom, Iași, 2012;

3.CĂPRIOARĂ, Florin-Mihai, CĂPRIOARĂ, Alina-Cornelia, Ce este si ce nu este

violența?, Universitatea George Bacovia, Bacău, România, 2013, https://juridica.ugh.ro;

4.GHIURCUȚA, Floare-Ancuța, Consilierea victimelor violenței domestice,

https://ro.scrib.com;

7
5.MITROFAN, Iolanda, Psihopatologia, psihoterapia și consilierea copilului, Editura
Speranța, București, 2011;

6.RAȚIU, Alina-Maria, HIZO-MILOȘ, Laura, Silvia, Violența Domestică, Colecția ”Meriți

să zâmbești din nou”, Volumul I, Editura Napoca Stra, 2016;

7.SORESCU, Maria-Emilia, Consiliere în asistența socială, note de curs, Universitatea din

Craiova, 2021-2022.