Importanta contilierii cu victimele violentei in familie

Violenta domestica este mai putin vizibila. De regula, familia pastreaza aparentele in public,
agresiunile se petrec “in spatele usilor inchise”, iar uneori victima nu admite nici fata de propria
persoana ca este supusa unui abuz, mai ales daca acesta este de natura psihologica. De aici si
dificultatea institutiilor si specialistilor de a identifica si interveni in aceste cazuri.

Acest tip de violenta este mai putin vizibil. De regula, familia pastreaza aparentele in public,
agresiunile se petrec “in spatele usilor inchise”, iar uneori victima nu admite nici fata de propria
persoana ca este supusa unui abuz, mai ales daca acesta este de natura psihologica. De aici si
dificultatea institutiilor si specialistilor de a identifica si interveni in aceste cazuri.

Chiar si asa, numai in Romania, in perioada 2004–2009 s-au inregistrat 59.795 de cazuri de
violenta in familie, din care 778 au dus la decesul victimei, asa cum indica un raport al Agentiei
Nationale pentru Protectia Familiei ANPF. Refuzul victimelor de a cere ajutor impiedica specialistii sa
ia masuri reale de combatere a fenomenului. Astfel, cele mai multe victime au intre 0-14 ani
(17,65%); 37% dintre victime au solicitat certificate medico-legale, numai 30% au depus plangere la
politie si un procent minuscul, 2%, au cerut divortul in instanta, mai precizeaza raportul.
Consecintele nu se rasfrang doar asupra victimei, ci asupra intregii familii (a copiilor mai ales) si
asupra mediului socio-profesional.

Violenta in familie reprezinta un risc major pentru sanatatea victimei. Pe langa efectele
imediate asupra sanatatii fizice si psihice, violenta creste riscul dobandirii unor probleme de sanatate
severe pe termen lung.

Oricat de mult ar incerca victimele sa isi ascunda suferinta, exista situatii cand aceasta iese
la suprafata, moment in care specialistii sau persoanele carora victima li se adreseaza pot sa
intervina si sa ajute. Fie ca ajunge la un cabinet medical sau la o sectie de politie, identificarea si
gestionarea situatiilor de acest gen reprezinta mai curand un proces decat un act in sine, de aceea
colaborarea dintre institutii este extrem de importanta.

In ceea ce priveste personalul medical, acesta nu poate rezolva direct o situatie de violenta
in familie, insa de multe ori interventia si modul in care acesta actioneaza poate face diferenta. Nu
este suficient ca un cadru medical sa trateze ranile fizice. Acesta ar trebui sa fie capabil sa
recunoasca semnele de violenta si sa poata

In prezent, violenta domestica reprezinta obiect individual de studiu in cadrul Masterului de

grupuri de risc si servicii sociale de suport. Acum, Scoala Postliceala Sanitara Fundeni implementeaza
in Romania proiectul Hevi – Profesorii din sanatate si asistenta sociala impotriva violentei, derulat si
in Finlanda, Irlanda, Bulgaria, Germania, Estonia si Letonia. Proiectul furnizeaza profesorilor din
educatia continua in domeniul sanatatii si asistentei sociale un ghid de predare cu privire la
consilierea victimelor violentei partenerului intim. “Prin implicarea in acest proiect dorim sa venim in
sprijinul victimelor violentei in familie, cu ajutorul profesionistilor din domeniul medical si al
asistentei sociale. Totodata, cu ajutorul acestora, vrem sa contribuim la diminuarea acestui
fenomen”, a declarat Crin Marcean, director general al Scolii Postliceale Sanitare Fundeni.
 Manualul este pus la dispozitie gratuit de Scoala Postliceala Sanitara Fundeni. Din pacate, el
va fi inclus deocamdata in curricula scolara doar sub forma unor module optionale.

Victima violentei in familie se poate adresa urmatoarelor institutii:

Unitatii de primire urgente din cadrul spitalului sau medicului de familie, pentru ingrijiri
medicale;

-Politiei, pentru a depune plangere impotriva agresorului;

-Institutului (serviciului, laboratorului) de Medicina Legala, pentru a obtine certificat medico-legal;

-Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, pentru a beneficia de servicii sociale
specifice;

-Centrelor de violenta in familie (adaposturi, centre de recuperare pentru victimele violentei

domestice), pentru a beneficia de gazduire temporara, asistenta sociala, consiliere psihologica si
juridica, reinsertie sociala si profesionala, informare sau indrumare catre alte institutii;

-Unei organizatii neguvernamentale (ONG) care ofera servicii sociale specializate pentru victimele
violentei in familie;

-Directiei de Munca si Protectie Sociala – Compartimentul pentru combaterea violentei in familie,

pentru a obtine informatii, consiliere si indrumare catre institutiile competente.

In Romania, exista in prezent:

-50 de adaposturi pentru victimele violentei domestice (600 de locuri);

-doua centre de recuperare;

-doua centre de informare si sensibilizare a populatiei;

-sase centre care se adreseaza agresorilor.

TEHNICI DE INTERVENŢIE. MOD DE LUCRU

O abordare eficientă trebuie să ia în considerare următoarele obiective:

a) asigurarea protecţiei victimei (securitatea fizică şi pshică);

b) responsabilizarea agresorului pentru violenţă

c) scăderea toleranţei la violenţa domestică(pentru comunitate şi profesionişti).

Procedurile actuale nu iau în considerare specificitatea în violenţă domestică,mai ales:

a) dificultatea victimei de a menţine plângerea/dosarul pe rol;

b) caracterul repetitiv şi sistematic al violenţelor din partea agresorului.

Strategii de lucru în cazurile de violenţă

Strategia aplicabilă în abordarea situaţiei de violenţă domestică urmează următorii paşi şi implică
activ

clientul în propria capacitare:

a) INTERVIEVAREA - începe cu întrebări generale şi treptat se focalizează spre întrebări particulare

referitor la violenţa în familie.Poate urma un standard de interviu semi-structurat,permiţând victimei

şi

descărcarea emoţională.

b) EVALUAREA GRADULUI DE PERICOL/RISC – este importantă în identificarea paşilor de

intervenţie:acţiune în criză sau pe termen lung;limpezeşte controversa referitor la existenţa

violenţei.

c) RESPONSIVITATEA – la raportarea victimei.Este importantă atitudinea faţă de mărturisirea

victimei.Elemente pozitive în abordarea victimei:”povestea sa să fie crezută”,victima nu este

vinovată

pentru comportamentele abuzive,confidenţialitatea asupra informaţiilor date.

d) PLANUL DE SIGURANŢĂ – la baza elaborări planului de siguranţă stă identificarea resurselor

clientei(materiale,sociale,psihologice,legale,etc.) şi ale comunităţii (servicii de

asistare,suport,grupuri,

ADĂPOST, servicii sociale,telefoane de urgenţă).Se stabileşte,conform riscului,dacă situaţia necesită

intervenţie de urgenţă şi protecţie ( ADĂPOST ,ordin de restricţie,consiliere de urgenţă,etc.) sau

intervenţie

pe termen mediu şi lung.

e) MONITORIZAREA – este necesară coordonarea serviciilor de suport a victimei.Are ca scop

revizuirea planului de intervenţie şi monitorizarea rezultatelor.Motivul principal este dificultatea de
ieşire dintr-osituaţie de violenţă cu cauzalitate multipla.

f) DOCUMENTAREA – etapă necesară datorită riscului crescut de omucidere sau suicid,înjurii

fizice.Documentarea periculozităţii şi paşilor de urmat reduce riscul,protejează victima,asigură
securitatea sa.Victima este adesea izolată şi lipsită de suport exterior.O documentare profesionistă
furnizează validitatea asupra informaţiilor şi credit pentru victimă.

PREVENIREA VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

Nimeni nu merită să fie tratat prin violenţă; oamenii au dreptul la securitate fizică şi
psihică;consecinţele şi responsabilitatea unui act aparţin celui care îl comite; nu sunt circumstanţe
atenuante pentru violenţele care se repetă sistemetic cu intenţia de control, cu costuri umane
devastatoare; având toleranţă Zero la violenţă.
Când ne referim la prevenire, în funcţie de grupul căruia o adresăm, aceasta poate fi de trei tipuri:

primară, secundară şi terţiară.

PREVENIREA PRIMARĂ se referă la acţiunile, programele, campaniile adresate unor populaţii mai
mari

(ţară,judeţ,oraş), în vederea sensibilizării acestora şi reducerea toleranţei la violenţă. Spre exemplu,

campaniile prin afişaje stradale, expuneri de materiale şi imagini în mijloacele de transport în comun,

campanii televizate sau audio, campanii în ziare, reviste în special în forma vizuală.

PREVENIREA SECUNDARĂ se adresează grupurilor cu risc crescut de a manifesta un anume

comportament sau grupurilor cu risc de victimizare. Grupurile de risc selectate pot fi: copiii şi
adolescenţi

care trăiesc în familii cu violenţa, femeile fără loc de muncă sau venituri reduse şi dependente de
cineva,

şomerii, copiii cu risc de abandon şcolar, cu absenteism din cauze familiale mamele singure etc.

PREVENIREA TERŢIARĂ se referă la acţiunile asupra grupurilor afectate deja de violenţa domestică.

Aici intră: victimele femei, agresorii/abuzatorii familiali, copiii abuzaţi. Prevenirea terţiară nu este
prevenirea

unor comportamente care au riscul de a se produce pentru prima dată, ci prevenirea recidivelor,

sancţionarea şi/sau recuperarea agresorilor, securitatea victimelor,recuperarea sau tratarea

efectelor şi

consecinţelor. Obiectivele prevenirii trebuie să ţintească un termen lung.

Modalităţi de prevenire:

- informare, consiliere (psihologică, juridică, socială);

- suport social;

- crearea şi menţinerea unor surse de informare(la nivelul ONG-urilor,centrelor de informare a

cetăţenilor,materiale prin Internet, pliante, carţi şi broşuri,etc.);

- influenţarea politicilor publice;

- conştientizarea populaţiei prin campanii de informare şi sensibilizare;

- referirile între instituţii,cu adresare către serviciile locale existente;

- întărirea colaborării comunitare pentru protejarea femeii victime de abuzuri ulterioare.

Consiliere socială

Consilierea socială este asigurată de un asistent social. După ce acesta îți va înțelege nevoile de
natură socială, veți gândi împreună soluții la problemele cu care te confrunți. De la caz la caz,
intervenția socială diferă și se adaptează nevoilor tale specifice.

Ea poate include următoarele tipuri de demersuri:

reintegrare profesională (direcționare către cursuri profesionale, consiliere în vederea angajării)

reintegrare școlară (transfer școlar, identificare grădiniță/after-school pentru copii, includere în

cursuri de alfabetizare pentru adulți), reintegrare locativă (identificarea unei noi locuințe)

orientare către alte servicii sociale (cum ar fi: pentru copiii cu dizabilități)

orientare către servicii medicale s.a.

Consiliere psihologică

Violența domestică este diferită de alte tipuri de violențe, pentru că se produce în „spatele ușilor
închise”, cu acordul tacit al tuturor. Familia este chiar contextul evoluției indivizilor pe parcursul
întregii vieți, de la naștere și până la moarte; viața devine pentru mulți, dintr-o șansă de dezvoltare și
împlinire a potențialităților, ”zonă” a consecințelor nefaste, consecințe care se pot citi în starea de
sănătate psihică (neîncredere în sine, depresie, anxietate mărită, frică de abandon, frică de răniri și
moarte, comparare cu viața fericită a altor copii ) și somatică (boli inexplicabile, dezvoltare fizică mai
lentă, enurezis, insomnii), dar și în realizările școlare (schimbări bruște în performanțele școlare) sau
sociale (agresivitate, fugă de acasă, sarcini la vârste mici, consum de droguri și alcool) ale copilului.

În cultura tradițională românească a-ți bate copilul semnifică a face om din el. Se știe că unde dă
mama crește, iar bătaia e ruptă din rai, dar propria ta experiență de copil ți le confirmă? Nu există
nicio școală pentru cea mai dificilă, importantă și onorantă meserie – aceea de Părinte.

Consilierea psihologică este acordată de un psiholog terapeut, având o experiență relevantă în

consilierea femeilor și copiilor victime ale violenței în familie. Ea este oferită sub mai multe forme:

consiliere individuală

consiliere familială (mama-copil)

consiliere de grup
sesiuni de educație parentală

Consiliere juridică

Consilierea juridică este asigurată prin intermediul consilierului juridic al Asociației Solwodi și al
avocaților cu care aceasta colaborează.

Acest serviciu se oferă gratuit, la cerere, în situații asociate cu separarea de soțul agresor,
încredințarea copiilor, partajul bunurilor comune, obținerea unui ordin de protecție, urmărirea
penală a agresorilor familiali și alte situații conexe.

Consilierea juridică presupune informarea și orientarea victimei cu privire la:

-demersurile legale pe care le poate demara în vederea asigurării protecției sale și a copiilor

-obținerea drepturilor legale ce i se cuvin

-procedura de deschidere a unei acțiuni în instanță

-întocmirea instrumentarului probatoriu necesar în instanța de judecată

În limitele resurselor financiare ale Asociației Solwodi, se asigură selectiv și reprezentarea directă în
instanța de judecată, prin intermediul contractării serviciilor unor avocați.

Bibliografie:
http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/sociologie/adorjani_julia_ro.pdf

file:///C:/Users/MyPc/Downloads/lupse_zglobiu_cecilia_ro.pdf

http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Violenta/Raport_violenta_fam.pdf