Sunteți pe pagina 1din 5

JURISPRUDENȚA CURȚII PENALE

INTERNAȚIONALE ȘI A CEDO ÎN MATERIE


PENALĂ
M.B. împotriva României - Prescrierea infracțiunii de viol.
Anchetă penală ineficientă

Universitatea Europeană „Drăgan” din Lugoj


Lorena C. Măran
M.B. împotriva României - Prescrierea infracțiunii
de viol. Anchetă penală ineficientă
Hotărârea nr. 43892/06 din 03.11.2011

CEDO a pronunţat la 3/11/2011 hotărârea în cauza M.B. c. României (nr.


43982/06).
Reclamantă în această cauză este M.B., de cetăţenie română, născută în
1969, cu domiciliul în Alexandria. Ea suferă de o formă severă de psihoză care i-a
afectat discernământul şi din cauza căreia este incapabilă de muncă.
La 19 iulie 1999, reclamanta M.B. a plecat singură de la domiciliul său şi, la
întoarcere, prezenta semne de violenţă, declarând că a fost victima unui viol.
Mama sa a depus o plângere a doua zi în acest sens. Medicul laboratorului
de medicină-legală a examinat-o pe reclamantă şi a constatat pe corpul acesteia
numeroase vânătăi şi urmele unui raport sexual. Poliţia l-a suspectat pe un vecin
pe care l-a şi audiat. Vecinul a recunoscut că a întreţinut raporturi sexuale cu
reclamanta, dar a declarat că totul s-a desfăşurat cu consimţământul acesteia.
Ca urmare a diferitelor proceduri judiciare, instanţele române l-au achitat pe
vecinul suspect pe motiv că nu există suficiente dovezi împotriva sa.
Politia şi-a continuat investigaţiile, însă fără succes. De altfel, procurorul de
caz i-a informat pe părinţii reclamantei în iulie 2009 că dosarul cazului a fost
clasificat pe motiv că faptele în cauză s-au prescris.
În virtutea articolelor 6 (accesul la justiţie) şi 13 (dreptul la o cale de atac
eficace) reclamanta s-a plâns că autorităţile nu au efectuat o anchetă eficientă
asupra violului a cărei victimă a fost.
Curtea a apreciat însă că plângerile adresate de către reclamantă trebuie să
fie examinate sub aspectul procedural al articolului 3 al Convenţiei care consacră
obligaţia autorităţilor competente să conducă o anchetă eficientă în cazul atingerii
integrităţii fizice sau mentale a reclamanţilor. Curtea a apreciat că aceasta
obligaţie a autorităţilor nu este limitată numai la cazul relelor tratamente aplicate
de către organele statului: în cazul persoanelor vulnerabile, dintre care fac parte
şi copiii şi persoanele handicapate, autorităţile trebuie să acorde o atenţie
deosebită şi trebuie să le asigură victimelor o protecţie mai mare din cauza
capacităţii lor diminuate şi a voinţei deseori scăzute de a se plânge. Curtea a mai
argumentat că aceasta nu este o obligaţie de rezultat, ci una de mijloace.
Autorităţile statului trebuie să ia toate măsurile rezonabile de care dispun ca să
obţină probe în legătură cu faptele în cauză, inclusiv declaraţia victimei, audierea
martorilor, expertize şi certificate medicale care să ofere un rezumat complet şi
precis al rănilor şi o analiză obiectivă a constatărilor medicale. Orice astfel de
deficienţă a anchetei riscă să nu răspundă exigenţelor articolului 3 al Convenţiei.
În speţă, examinarea medicală s-a limitat la a constata consecinţele fizice ale
violului, fără să se ceară medicului legist să caute şi să conserve probe, cum ar fi
de exemplu urme de spermă, de păr sau alte materii organice.
Curtea a mai constatat că anchetatorii nu au percheziţionat imobilul unde s-
ar fi produs presupusul viol pentru a căuta eventuale probe. De asemenea,
anchetatorii n-au analizat nici conservat hainele reclamantei care erau pătate de
sânge şi deteriorate.
Mai mult, ancheta a fost suspendată timp de mai mult de 19 luni între 18
octombrie 1999 şi 25 mai 2001, din cauza unei erori a parchetului în ceea ce
priveşte aplicarea dispoziţiilor codului de procedură penală.
Curtea a mai notat că reclamanta nu critică dispoziţiile codului de procedură
penală care sancţionează violul, ci se plânge doar de absenţa unei anchete
corespunzătoare care să permită identificarea şi pedepsirea persoanei
responsabile de viol. De aceea, CEDO a apreciat că nu este necesar să examineze
cererea şi sub aspectul încălcării art. 8 din Convenţie astfel cum a procedat în
cauza M.C. c. Bulgariei nr. 39272/98.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că a existat o încălcare a
articolului 3 în cauză sub aspectul procedural şi a obligat statul român la plata a
10 000 EURO pentru daune morale şi 550 EURO cu titlu de cheltuieli de judecată.
Concluzii
În speța prezentată este vorba despre o persoană de sex feminin care
suferă de o formă severă de psihoză. Aceasta s-a întors într-o zi la domiciliu
prezentând forme de violență și acuzând că a fost victima unui viol.
Datorită faptului că aceasta suferă de o boală care i-a afectat
discernământul, plângerea adresată poliției a fost depusă de către mama ei.
În ciuda faptului că medicul laboratorului de medicină legală a constatat
urmele săvârșirii infracțiunii pe corpul persoanei vătămate, vecinul suspectat de
către poliție a declarat ca actul sexual s-a produs cu consimțământul victimei. În
consecință, acesta a fost achitat de către instanță pe motiv că nu există suficiente
dovezi împotriva sa. Poliția și-a continuat investigațiile, însă dosarul a fost
clasificat ulterior ca prescris.
Mai târziu, reclamanta s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului,
acuzând faptul că autoritățile au realizat o anchetă defectuasă asupra violului a
cărui victimă a fost.
În urma verificărilor efectuate, Curtea a constatat că ancheta efectuată de
autorități nu corespunde normelor în vigoare, fiind omise mai multe elemente
care ar fi trebuit să se regăsească într-o anchetă de natură penală, atunci când
fapta asupra căreia se fac cercetări este violul. Anchetatorii au omis pași
importanți în anchetă, singura probă pe care s-au bazat fiind examinarea medicală
cu privire la consecințele fizice produse de viol.
De asemenea, Curtea a constatat și faptul că nu s-au respectat prevederile
Codului de procedură penală, datorită unei omisiuni a Parchetului.
În consecință, Curtea a hotărât să oblige statul român la plata de daune
morale în valoare de 10.000 de euro către reclamantă, datorită faptului că a
existat o încălcare a articolului 3 din Convenție și la plata cheltuielilor de judecată,
în valoare de 550 de euro.
Bibliografie

1. Site-ul legislativ jurisprudentaCEDO.com


2. Convenția Europeană a Drepturilor Omului

S-ar putea să vă placă și