Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor

Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor

 Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor

Cuprins:

INTRODUCERE 1

PROGRAMELE FOLOSITE SUNT: 1

CAPITOLUL 1. PROCESORUL DE TEXTE MICROSOFT WORD 4

STRUCTURA FERESTREI 4
OPERAŢII CU DOCUMENTE 5
REGULI DE EDITARE CORECTĂ 6
DEPLASAREA ÎN DOCUMENT 6
SELECTAREA BLOCURILOR DE TEXT 6
COPIEREA BLOCURILOR DE TEXT 6
MUTAREA BLOCURILOR DE TEXT 7
ŞTERGEREA BLOCURILOR DE TEXT 7
MODIFICAREA FONTULUI UNUI BLOC DE TEXT 7
STABILIREA MARGINILOR PAGINII 7
NUMEROTAREA PAGINILOR 8
ANTETE ŞI SUBSOLURI 9
FORMATAREA PARAGRAFELOR 9
LISTE NUMEROTATE ŞI MARCATE 10
SCRIEREA PE COLOANE 10
ÎNCADRAREA PARAGRAFELOR ÎN CHENAR 11
INSERAREA DE SIMBOLURI SPECIALE 11
INSERAREA DATEI ŞI OREI CURENTE 12
INSERAREA IMAGINILOR ÎN DOCUMENT 12
MODIFICAREA TIPULUI CARACTERELOR 13
TIPĂRIREA LA IMPRIMANTĂ 13
CĂUTAREA ŞI ÎNLOCUIREA ŞIRURILOR DE CARACTERE 14
ÎNLOCUIREA ŞIRURILOR DE CARACTERE 14
INSERAREA TABELELOR ÎN DOCUMENT 15
DEPLASAREA ÎN INTERIORUL TABELELOR 15
CAPTAREA ŞI INSERAREA IMAGINILOR 18
BARA CU INSTRUMENTE DRAWING 18
CREAREA SCRISORILOR TIP 19

CAPITOLUL 2. PREZENTAREA ELECTRONICĂ CU MICROSOFT POWERPOINT 20

CAPITOLUL 3. APLICAŢIA DE CALCUL TABELAR MICROSOFT EXCEL 31

CAPITOLUL 4. SISTEMUL DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE MICROSOFT ACCESS 48

CAPITOLUL 5. TRANSFERUL DATELOR ÎNTRE APLICAŢII 65

A. TRANSFERUL DATELOR PRIN IMPORTUL ŞI EXPORTUL FIŞIERELOR 65

B. TRANSFERUL DATELOR PRIN INTERMEDIUL CLIPBOARD 68
C. TRANSFERUL DATELOR UTILIZÂND PROTOCOLUL OLE 69
 Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor
CAPITOLUL 6. REŢEAUA INTERNET ŞI SERVICIILE WEB 72

A. REŢELE DE CALCULATOARE 72
B. REŢEAUA INTERNET 76
C. CREAREA PAGINILOR WEB 85
PAGINI WEB ÎN HTML 85
CREAREA PAGINILOR WEB CU MICROSOFT WORD 87

CAPITOLUL 7. CONSIDERAŢII METODICE 92

A. SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT ŞI PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT 92

B. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 105
C. PROIECTE DIDACTICE 108
C1. LECŢIE MIXTĂ 108
C2. LECŢIE DE COMUNICARE DE NOI CUNOŞTINŢE 115
C3. LECŢIE DE FIXARE ŞI CONSOLIDARE DE PRICEPERI ŞI DEPRINDERI 123
C4. LECŢIE DE VERIFICARE CUNOŞTINŢE, PRICEPERI ŞI DEPRINDERI 129

CAPITOLUL 8. CULEGERE DE TESTE, EXERCIŢII, PROIECTE 134

8.1 : SISTEME DE OPERARE. SISTEMUL MICROSOFT WINDOWS 134

TESTE 134
EXERCIŢII 136
8.2 : PROCESORUL DE TEXTE MICROSOFT WORD 138
TESTE 138
EXERCIŢII 141
8.3 : APLICAŢIA MICROSOFT POWERPOINT 144
TESTE 144
APLICAŢIE 148
PROIECTE 149
8.4 : APLICAŢIA DE CALCUL TABELAR. MICROSOFT EXCEL 151
TESTE 151
APLICAŢII 152
8.5. PROGRAM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE MICROSOFT ACCESS 157
TESTE 157
APLICAŢII 158
8.6 : TRANSFERURI DE DATE CU TEHNOLOGIA OLE 161
TESTE 161
APLICAŢII 162
8.7 : RETELE PC 162
TESTE 162
APLICAŢIE 166
8.8 : LIMBAJUL HTML 166
TESTE 166

BIBLIOGRAFIE 168
 Introducere

Componentele sistemului Microsoft Office 2007 sunt:

 Suitele Microsoft Office 2007 sunt: Office Basic 2007, Office Home and Student
2007, Office Standard 2007, Office Small Business 2007, Office Professional 2007,
Office Professional Plus 2007 şi Office Enterprise 2007
 Microsoft Office Basic 2007,
 Microsoft Office Home and Student 2007,
 Microsoft Office Standard 2007,
 Microsoft Office Small Business Edition 2007,
 Microsoft Office Professional 2007,
 Microsoft Office Professional Plus 2007,
 Microsoft Office Enterprise 2007.

Programele folosite sunt:

 Microsoft Office Access 2007,
 Microsoft Office Communicator 2007,
 Microsoft Office Excel 2007,
 Microsoft Office Groove 2007,
 Microsoft Office InfoPath 2007,
 Microsoft Office OneNote 2007,
 Microsoft Office Outlook 2007,
 Microsoft Office Outlook 2007 cu Business Contact Manager,
 Microsoft Office PowerPoint 2007,
 Microsoft Office Project Standard 2007,
 Microsoft Office Publisher 2007,
 Microsoft Office SharePoint Designer 2007,
 Microsoft Office Visio 2007,
 Microsoft Office Word 2007.

Toate acestea ne oferă posibilitatea să:

 identificăm colegi cu interese comune în Site-ul meu din Microsoft Office SharePoint
Server 2007. Părţi Web, reţele sociale utilizează informaţii despre organizaţia,
comunităţile şi comunicările electronice ale persoanei pentru a produce rezultate de
căutare mai relevante.
 colaborăm mai eficient cu grupuri mai mici utilizând Microsoft Office Groove 2007.
Implementate împreună, Office Groove 2007 şi Office SharePoint Server 2007
furnizează un mediu de colaborare integrat care ajută echipele să conlucreze şi să
partajeze informaţiile.
 gestionăm proiecte mai eficient de la început până la sfârşit cu Office Project Server
2007.
 capturăm, arhivăm şi reutilizăm cu uşurinţă cunoştinţe comune, articole Wikis şi
bloguri.

Activităţile manuale şi redundante pot încetini în mod semnificativ munca de zi de zi. Noul
sistem Office ne ajută să eficientizăm procesele prin automatizarea activităţilor.
 Creăm mai uşor tablouri de bord inteligente cu Office SharePoint Server 2007.
Acestea pot incorpora indicatori-cheie dinamici de funcţionalitate (KPIs), registre de
lucru Excel şi rapoarte Microsoft SQL Server™ Reporting Services.
 Identificăm, selectăm şi gestionăm proiecte prin Microsoft Office Project Portfolio
Server 2007. Această nouă ofertă ne ajută să construim studii de caz şi procese de
decizie pe baza fluxului de lucru utilizând instrumente analitice multiple.
 Stocăm şi partajăm diapozitive cu uşurinţă cu bibliotecile de diapozitive PowerPoint
2007 în SharePoint Server 2007. De asemenea, utilizatorii pot actualiza şi sincroniza
diapozitive şi documente înrudite în SharePoint.
 Dispunem de faciliăţi avansate de căutare în SharePoint Server 2007, care ne permit
să indexăm şi să expunem informaţii care aparţin colegilor, celorlaţi membri ai echipei
etc.

Evident, şi în versiunea 2007, principalele aplicaţii din pachetul Microsoft Office sunt :
 Word procesorul de texte al pachetului de programe Office, utilizat pentru crearea de
scrisori, referate, rezumate sau buletine de ştiri.
 PowerPoint, programul de prezentare utilizat în scopul creării de titluri sau prezentări
pe ecran pentru conferinţe, demonstraţii de produse etc.
 Excel, programul de calcul tabelar utilizat pentru gestionarea bugetelor, trasarea de
diagrame şi analiză de date.
 Access, sistemul de gestiune a bazelor de date care poate stoca şi administra
informaţii din ceel mai variate domenii de activitate.

Mai puţin utilizate dar la fel de performante sunt:

 Microsoft Outlook (aplicaţia permite organizarea corespondenţei şi planificarea
activităţilor printr-o agendă),
 Microsoft FrontPage (aplicaţia folosită pentru crearea şi organizarea paginilor WEB),
 Microsoft Publisher (aplicaţia utilizată pentru crearea şi editarea scrisorilor, broşurilor,
site-urilor).

Cele două elemente principale care facilitează asimilarea modului de lucru şi utilizarea
efectivă a acestor aplicaţii sunt: designul foarte asemănător al interfeţelor grafice şi
posibilitatea efectuării rapide a importului şi exportului de informaţie (atât între aplicaţiile din
pachetul Office cât şi cu aplicaţii dinafara acestuia). Astfel, putem crea un obiect în Excel
şi apoi îl putem transfera în Word, sau putem folosi o schiţă realizată în Word pentru a
crea o prezentare PowerPoint.

Cu alte cuvinte, folosirea aplicaţiilor din pachetul Microsoft Office are următoarele
avantaje:
 Aplicaţiile lucrează folosind aceleaşi concepte şi metode.
 Aplicaţiile comunică între ele prin intermediul aceloraşi proceduri şi nu apar probleme
de incompatibilitate.
 Bar-meniurile aplicaţiilor au un nucleu comun de meniuri (File, Edit, View, Insert,
Format, Tools, Window, Help) dispuse în aceeaşi ordine. Meniurile care le diferenţiază
sunt: Table în Word, Data În Excel, Slideshow în PowerPoint etc. La rândul lor, aceste
meniuri au un număr de comenzi comune (New, OPEN, Print, Cut, Copy, Paste etc.) şi
un număr de comenzi specifice (Letters and Mailings în Word, Goal Seek în Excel etc.)
 Folosesc aceleaşi combinaţii de taste (shortcut) pentru opţiunile comune din meniuri:
Ctrl+C pentru Copy, Ctrl+N pentru New etc.
 Informaţiile suplimentare despre fişierele de date administrate de fiecare aplicaţie sunt
aceleaşi.

Aplicaţiile Microsoft Office dispun de instrumente de ajutor sub formă de:

 Proceduri expert (Wizards). Acestea sunt programe conversaţionale înglobate prin care
sunt realizate fişiere complexe de date;
 Previzualizări – Previews. Acestea permit vizaulizarea pe ecran a fişierului de date aşa
cum va fi listat la imprimantă;
 Demonstraţii – Demos. Acestea simulează execuţia unor operaţii mai complexe cu
aplicaţia respectivă.

Aşa cum indică şi numele lor, aplicaţiile din pachetul MS Office sunt destinate în primul
rând activităţilor de birou. In sistemul educaţional, ele se evidenţiază prin facilităţile pe care
le oferă pentru pregătirea şcolară a elevilor, pentru difuzarea „live” pe Internet a
rezultatelor examenelor naţionale, pentru informarea exactă şi rapidă în diferite domenii de
învăţământ.

Sistemul Microsoft Office 2007 este un set complet de software de birou şi server care
poate contribui semnificativ la simplificarea sarcinilor zilnice de lucru:
 interfaţa utilizatorului simplificată măreşte viteza activităţilor prin caracteristici precum:
comenzi organizate în jurul unor scenarii sau obiecte speciale, bara de instrumente
"Acces rapid" pentru accesarea cu un singur clic a comenzilor de oriunde în cadrul
Office 2007 ;
 numărul mare de aplicaţii auxiliare: SmartArt Graphics (pentru crearea graficelor şi
efectelor speciale, Inspectorul de documente care permite găsirea (şi eventual
eliminarea) comentariilor nedorite, a informaţiilor referitoare la persoane, a textelor
ascunse sau a altor informaţii dintr-un document.
 localizarea rapidă a informaţiilor cu căutare instantanee, inclusiv in fişierele ataşate,
indiferent dacă acestea conţin texte scrise de mână sau înregistrări audio/video.

Prezenta lucrare se ocupă de cele patru aplicatii importante din pachetul Microsoft
Office: Word, PowerPoint, Excel şi Access, precum şi modul de în care acestea îşi
comunică datele. Un capitol special este dedicat Internetului şi serviciilor Web.
Consideraţiile metodice privind predarea acestor aplicaţii în invatamantul preuniversitar,
ilustrate şi cu ajutorul unei culegeri de probleme, încheie lucrarea.
 Capitolul 1. Procesorul de texte Microsoft Word

Se lansează în executie astfel: START  PROGRAMS  MICROSOFT WORD

Această aplicaţie creează fişiere cu extensia *.DOC (documente) .

STRUCTURA FERESTREI
0
1
2
3
4

1. bara de titlu: conţine numele documentului deschis, numele aplicaţiei, cele trei butoane
Standard (CLOSE, MINIMIZE, MAXIMIZE)
2. bara de meniuri: FILE, EDIT, VIEW, INSERT, FORMAT, TOOLS, TABLE, WINDOW,
HELP
3. bara Standard: conţine butoane scurtătură pentru principalele operaţii din meniuri (ex:
NEW, OPEN, SAVE, PRINT, PRINT PREVIEW, CUT, COPY, PASTE, UNDO, REDO)
4. Bara de formatare conţine: caseta de stiluri (STYLE), caseta de fonturi (FONT), caseta
de dimensiune (FONT SIZE), BOLD (B) – scris îngrosat, ITALIC (I) – scris înclinat,
UNDERLINE (U) – scris subliniat, aliniere la stânga (ALIGN LEFT), aliniere la centru
(CENTER), aliniere la dreapta (ALIGN RIGHT), aliniere completă (JUSTIFY), spaţiul
dintre liniile de text (LINE SPACING), crearea listelor numerotate (NUMBERING),
crearea listelor marcate (BULLETS), mărirea aliniatului (INCREASE INDENT),
micşorarea aliniatului (DECREASE INDENT), stabilirea chenarelor (OUTSIDE
BORDERS), culoarea caracterelor (FONTCOLOR)
5. Rigla (verticală, orizontală)
6. Zona de lucru (conţinutul documentului)
 7. Bara de stare conţine: numărul de pagini, numărul paginii curente, poziţia cursorului de
inserare.

OPERAŢII CU DOCUMENTE

1. Crearea unui document (două variante)

a) dăm click pe NEW de pe bara Standard
b) FILENEW deschidem o casetă de dialog din care alegem BLANK DOCUMENT

2. Salvare unui document (două variante)

a) click pe SAVE de pe bara

Standard
b) FILESAVE (AS) deschidem
o casetă de dialog
1. în zona SAVE IN selectăm
unitatea de disc pe care
vrem să salvăm
2. deschidem folder-ul în
care dorim să salvăm (sub
zona SAVE IN)
3. în zona FILE NAME
scriem numele fişierului
4. dăm click pe SAVE sau
dăm ENTER
Obs. Pentru anularea unei
operaţii începute dăm CANCEL.

3. Deschiderea unui document (două variante)

a) click pe OPEN de pe bara

Standard
b) FILE  OPEN
În ambele cazuri deschidem o
casetă de dialog:
1. în zona LOOK IN selectez
unitatea pe care se află
fişierul şi deschid folderul
dorit.
2. Dăm click pe fişier şi apoi
pe OPEN sau ENTER.
 REGULI DE EDITARE CORECTĂ

 NU se lasă spaţiu înainte de semnele de punctuaţie ;

 Se pune spaţiu după semnele de puctuatie;
 Indentarea paragrafelor se realizează cu TAB;
 Se utilizează tasta ENTER numai la sfârsitul paragrafului ( în niciun caz, la
sfarşitul rândului).

DEPLASAREA ÎN DOCUMENT

 săgeţile     (un rând sau un caracter)

 Home – la începutul rândului
 End – la sfârsitul rândului
 Page Up, Page Down – un ecran în sus sau în jos
 CTRL+ - un cuvânt la stânga sau la dreapta
 CTRL+ - un paragraf în sus sau în jos
 CTRL+Home – la începutul documentului
 CTRL+End – la sfârsitul documentului
 CTRL+Page Up, Page Down – o pagină în sus sau în jos

SELECTAREA BLOCURILOR DE TEXT

 Un cuvânt – dublu click în cuvânt;

 Un paragraf – triplu click în paragraf;
 O linie de text – se poziţionează cursorul în stânga liniei până devine
săgeată la
dreapta şi se dă click;
 Tot documentul – CTRL+A.

COPIEREA BLOCURILOR DE TEXT

1. Selectăm blocul de text;

2. A) EDITCOPY
B) click pe COPY de pe bara Standard;
C) click dreapta pe textul selectat şi alegem COPY;
D) combinaţia de taste CTRL+C;
3. se poziţionează cursorul unde dorim inserarea textului
4. A) EDITPASTE
B) click pe PASTE de pe bara Standard;
C) click dreapta pe textul selectat şi alegem PASTE;
D) combinaţia CTRL+V;
 MUTAREA BLOCURILOR DE TEXT

1. Selectăm blocul de text;

2. A)EDITCUT
B) click pe CUT de pe bara Standard;
C) click dreapta pe textul selectat şi alegem CUT;
D) combinaţia CTRL+X;
3. Poziţionăm cursorul
4. A)EDITPASTE
B) click pe PASTE de pe bara Standard;
C) click dreapta pe textul selectat şi alegem PASTE;
D) combinaţia CTRL+V;

ŞTERGEREA BLOCURILOR DE TEXT

1. Selectăm blocul de text;

2. Se da DELETE sau BACKSPACE.

MODIFICAREA FONTULUI UNUI BLOC DE TEXT

1. Selectăm blocul de text

2. Din casetă de fonturi selectăm FONT-ul dorit iar din FONTSIZE selectăm dimesiunea.

STABILIREA MARGINILOR PAGINII

Din FILEPAGE SETUP deschidem o casetă de dialog cu trei secţiuni:

 MARGINS – se stabilesc marginile paginii
1.
TOP – marginea de sus
2.
BOTTOM – marginea de jos
3.
LEFT – marginea stânga
4.
RIGHT – marginea dreapta
5.
GUTTER – se foloseşte pentru a rezerva spaţiu suplimentar necesar legării foilor.
6.
GUTTER POSITION – poziţia spaţiului (stânga, sus)
7.
ORIENTATION – orientarea foii
a) PORTRAIT – verticală
b) LANDSCAPE – orizontală
PAPER – se selectează tipul foii de hârtie
 LAYOUT – se fac setările pentru antet (header) şi subsol (footer)
1. HEADERS AND FOOTERS
- HEADER – pentru antet
- FOOTER – pentru subsol
- DIFFERENT ODD AND EVEN – pentru antet şi subsol diferit pe pagini pare de
pagini impare.
- DIFFERENT FIRST PAGE – antet şi subsol diferit pe prima pagină de restul
paginilor.
2. VERTICAL ALLIGNMENT – alinierea pe verticală
A) TOP- începe alinierea de sus
B) CENTER – aliniat raportat la centrul paginii pe verticală;
C) JUSTIFIED – aliniere completă (şi la marginea de sus şi la cea de jos)

NUMEROTAREA PAGINILOR

INSERT  PAGE NUMBERS – deschidem o casetă de dialog:

1. în zona POSITIONS selectăm locul unde să apară numărul
a) BOTTOM OF PAGE (FOOTER) – jos (Subsol)
b) TOP OF PAGE (HEADER) – sus (Antet)

2. ALIGNMENT – alinierea numărului

a) LEFT – stânga
b) RIGHT – dreapta
c) CENTER - centru
 d) INSIDE – partea interioară
e) OUTSIDE – partea exterioară
3. SHOW NUMBER ON FIRST PAGE – se selectează dacă dorim să afişăm numărul
paginii şi pe prima pagină
4. Butonul FORMAT – se Formatează numerotarea:
a. NUMBER FORMAT – tipul numerotării (1,2,3…; a,b,c…; i,îi,iii…)
b. START AT – valoare de la care să înceapă numerotarea.

ANTETE ŞI SUBSOLURI

Pentru a edita un Antet sau subsol alegem:

VIEWHEADER AND FOOTER şi se va deschide editarea antetului de la pagina curentă.

Pentru a edita în subsol se apasă butonul de comutare Header - Footer. Din caseta de
dialog deschisă.
Într-un Antet sau subsol se pot insera texte, imagini, numere de pagină (butonul INSERT
PAGE NUMBER), numărul total de pagini din document (butonul INSERT NUMBER OF
PAGES), se poate stabili Formatul numerotării (butonul FORMAT PAGE NUMBER), Data
curentă (butonul INSERT DATE), ora curentă (butonul INSERT TIME).

Alte butoane de pe bara cu instrumente:

PAGE SETUP – deschide fereastra la secţiunea LAYOUT
SHOW/HIDE DOCUMENT TEXT – afişează/ascunde textul documentului.
SAME AS PREVIEW – stabileşte acelaşi Antet sau subsol ca cel anterior.
SWITCH BETWEEN HEADER AND FOOTER – mută cursorul din antet în subsol sau
invers.
SHOW PREVIOUS – poziţionează cursorul în antetul sau subsolul anterior.
SHOW NEXT – poziţionează cursorul în antetul sau subsolul următor.
CLOSE – închide modul de editare al antetului sau subsolului.

FORMATAREA PARAGRAFELOR

1. Selectăm paragraful
2. FORMAT  PARAGRAPH… deschidem o casetă de dialog:
 A) La secţiunea GENERAL – ALIGNMENT –
alinierea paragrafului (LEFT, RIGHT, CENTER,
JUSTIFY)
B) La secţiunea INDENTATION – spaţiul de unde
începe şi unde se termină (LEFT – de unde
începe paragraful, RIGHT – unde se termină
paragraful, SPECIAL – cazuri speciale: FIRST
LINE - pentru prima linie)
C) La secţiunea SPACING – spaţiul dintre
paragrafe: BEFORE – înainte, AFTER – după.
D) La secţiunea LINE SPACING – pentru a
specifica dimensiunea spaţiului dintre liniile
paragrafului.

LISTE NUMEROTATE ŞI MARCATE

Din meniul FORMAT  BULLETS AND NUMBERING – deschidem o casetă de dialog cu

patru secţiuni:

1) BULLETED – pentru crearea listelor marcate;

2) NUMBERED – pentru crearea listelor
numerotate;
3) OUTLINE NUMBERED – liste multinivel;
4) LIST STYLES – alte tipuri.

SCRIEREA PE COLOANE

1. dacă dorim să scriem întreg textul pe coloane se stabileşte de la început numărul de

coloane şi dimensiunea;
2. dacă dorim să scriem doar un paragraf (parte din document), se scrie paragaraful
(partea), se selectează, şi abia după aceea se Formatează pe coloane.

Pentru formatarea pe coloane există două posibilităţi:

 click pe butonul COLUMNS de pe bara Standard, ţinem click apăsat şi
tragem peste numărul de coloane dorit. (maxim 6)
 din meniul FORMAT COLUMNS deschidem o casetă de dialog:
 1. din zona PRESETS – selectăm unul din
Formatele predefinite.
2. NUMBER OF COLUMNS – selectăm
numărul de coloane.
3. EQUAL COLUMNS WIDTH – se
selectează această opţiune atunci când
avem nevoie de coloane egale.
4. WIDTH AND SPACING – stabilim
dimensiunea coloanelor şi a spatiului
dintre coloane.
5. LINE BETWEEN – selectăm opţiunea
când avem nevoie de linie între coloane.

ÎNCADRAREA PARAGRAFELOR ÎN CHENAR

1. Selectăm paragraful.
2. FORMAT  BORDERS AND SHADING… deschidem o casetă de dialog:
 Secţiunea BORDERS– chenarul paragrafului
1. SETTING – stabilim tipul chenarului:
A) NONE – fără chenar
B) BOX – chenar dreptunghiular
C) SHADOW – chenar umbrit
D) 3-D – tridimensional
E) CUSTOM – chenar personalizat.
2. STYLE – tipul liniei
3. COLOR – culoarea chenarului
4. WIDTH – grosimea liniei
 Secţiunea PAGE BORDER – chenarul paginii
1. conţine secţiunea ART – din care se poate alege unul din formatele de chenare.

INSERAREA DE SIMBOLURI SPECIALE

1. poziţionăm cursorul
2. din meniul INSERTSYMBOL (deschidem o casetă de dialog)
3. la secţiunea FONT alegem fontul dorit
4. se selectează simbolul şi apoi click pe INSERT
5. la sfârsit dăm CLOSE pentru inchiderea casetei sau CANCEL pentru a renunţa la
operaţie.

INSERAREA DATEI ŞI OREI CURENTE

1. Poziţionăm cursorul
2. INSERTDATE AND TIME
3. Selectăm data sau ora
4. Alegem OK

INSERAREA IMAGINILOR ÎN DOCUMENT

1. Poziţionăm cursorul
2. INSERT  PICTURE  CLIP ART…
(inserează imagini din colecţia pe care o
conţine)
3. INSERTPICTUREFROM FILE
(inserează o imagine care se află pe disk)
 MODIFICAREA TIPULUI CARACTERELOR

1. selectăm blocul de text

2. din meniul FORMATCHANGE CASE
deschidem o casetă de dialog din care
selectăm:
A) SENTENCE CASE – tip propozitie – prima literă
mare iar restul mici
B) LOWERCASE – litere mici
C) UPPER CASE – litere mari
D) TITLE CASE – fiecare cuvânt cu prima literă
mare restul mici
E) TOGGLECASE – inverseaza literele mari cu
litere mici.

TIPĂRIREA LA IMPRIMANTĂ

Din meniul FILE  PRINT (deschidem o casetă de dialog)

1. În zona PRINTER se selectează imprimanta dorită şi proprietăţile acesteia.
2. În zona NUMBER OF COPIES selectăm numărul de exemplare dorite.
3. În zona PAGE RANGE selectăm paginile ce se vor tipări:
A) ALL – toate paginile documentului
B) CURRENT PAGE – pagină curentă
C) PAGES – specificăm paginile dorite (ex:2-5, sau 2,5,9)
4. OK
 CĂUTAREA ŞI ÎNLOCUIREA ŞIRURILOR DE CARACTERE

Din meniul EDIT  FIND deschidem o casetă de dialog:

a) în zona FIND WHAT se scrie şirul căutat şi apoi click pe FIND NEXT.

1. Butonul MORE conţine mai multe opţiuni:

a) SEARCH – selectăm direcţia de căutare

1. UP – de la poziţia cursorului la începutul documentului
2. DOWN - de la poziţia cursorului la sfârsitul documentului
3. ALL – în tot documentul.
b) MATCH CASE – caută numai şirurile de caractere care au acelaşi tip de caractere
cu subşirul căutat
c) FIND WHOLE WORDS ONLY – caută cuvinte întregi
d) USE WILDCARDS – foloseşte caractere speciale
e) SOUNDS LIKE – caută şiruri de caractere care se pronunţă la fel cu şirul căutat
f) FIND ALL WORD FORMS – toate tipurile de şiruri.

ÎNLOCUIREA ŞIRURILOR DE CARACTERE

1. EDIT  REPLACE
2. În zona FIND WHAT scriem şirul pe care îl vom înlocui
3. În zona REPLACE WITH – scriem şirul cu care înlocuim.
4. Click FIND NEXT.
Butonul REPLACE – se activează când şirul a fost găsit şi se foloseşte pentru a înlocui
şirul de caractere căutat cu cel dorit.
Butonul REPLACE ALL înlocuieste toate apariţiile şirului căutat.

INSERAREA TABELELOR ÎN DOCUMENT

1. Poziţionăm cursorul
2. Din meniul TABLEINSERTTABLE
deschidem o casetă de dialog:
a) NUMBER OF COLUMNS – scriem
numărul de coloane
b) NUMBER OF ROWS – scriem
numărul de linii
3. OK

DEPLASAREA ÎN INTERIORUL TABELELOR

TAB – în următoarea celulă

SHIFT+TAB – celulă anterioară

INSERAREA DE NOI LINII

1. poziţionăm cursorul pe linia înaintea

căreia (după care) dorim să inserăm
2. TABLE INSERTROW ABOVE
(linie deasupra)
TABLE INSERTROW BELOW (linie
sub)
Adăugarea de noi linii la sfârsitul tabelului:
- dăm TAB în ultima celulă.
 INSERAREA COLOANELOR

1. Poziţionăm cursorul în coloană lângă care adăugam

2. TABLE INSERTCOLUMN TO THE LEFT (coloană la stânga)
TABLE INSERTCOLUMN TO THE RIGHT (coloană la dreapta)

SELECTAREA LINIILOR ŞI COLOANELOR

VARIANTA 1
Poziţionăm cursorul în stânga liniei până când devine săgeată la dreapta, se ţine
click apăsat şi se trage peste liniile dorite.
Se poziţionează cursorul deasupra coloanei până devine săgeată în jos, se ţine
click apăsat şi se trage la stânga sau la dreapta.

VARIANTA 2

1. Se poziţionează cursorul de inserare în linia sau

coloană dorită
2. TABLE  SELECT COLUMNS (coloană)
TABLE  SELECTROW (linie)
TABLESELECTTABLE (tabel)

ŞTERGEREA LINIILOR SAU COLOANELOR

1. Selectăm liniile sau coloanele dorite

2. TABLE  DELETETABLE (şterge tabelul)
TABLE  DELETE COLUMNS (şterge
coloanele)
TABLE  DELETE ROWS (şterge liniile
selectate)
TABLE  DELETE CELLS (şterge celulele
selectate)
Obs. Prima linie a tabelului se numeşte CAP DE
TABEL sau HEADER ROW

Meniul TABLE mai conţine şi alte operaţii importante :

1. MERGE CELLS – concatenează mai multe celule

2. SPLIT CELL – împarte o celulă în mai multe
3. SPLIT TABLE – împarte tabelul în două de la poziţia cursorului.
4. TABLE AUTOFORMAT – permite stabilirea unui FORMAT predefinit
pentru tabelul curent. La sfârsit dăm APPLY.
5. AUTOFIT – fixare automată a textului în celule
6. CONVERT – transformă din text în tabel şi din tabel în text.
7. SORT – sortează tabelul după mai multe criterii
8. FORMULA – introduce formule de calcul în celule
 MODIFICAREA ÎNĂLŢIMII LINIILOR

Se poziţionează cursorul pe linia dorită până devine săgeată dublă, se ţine click
apăsat şi se trage în sus sau în jos.

MODIFICAREA LĂŢIMII COLOANELOR

Se poziţionează cursorul pe linia verticală din dreptul coloanei dorite până când
cursorul devine săgeată dublă, se ţine click apăsat şi se trage în dreapta sau în stânga.
O altă modalitate: din Table\Table Properties  Columns

SORTAREA DATELOR DIN TABEL

1. Selectăm tabelul
2. TABLE  SORT – deschidem o casetă de
dialog
a) SORT BY – selectăm (primul criteriu)
coloană după care se face ordonarea
1. TYPE – tipul coloanei
2. ASCENDING – sortare crescătoare
3. DESCENDING – sortare descrescătoare
b) THEN BY – selectăm (al doilea şi al treilea
criteriu) coloană după care se face
ordonarea
1. TYPE – tipul coloanei
2. ASCENDING – sortare crescătoare
3. DESCENDING – sortare descrescătoare
c) MY LIST HAS – HEADER ROW – dacă am
selectat capul de tabel
- NO HEADER ROW - dacă nu am selectat capul
de tabel
3. OK

Pentru a lucra cu tabele se pot folosi şi opţiunile

de pe bara cu instrumente TABLES AND BORDERS. Aceasta se activează cu click
dreapta pe bara de meniuri şi conţine următoarele opţiuni:

1. DRAW TABLE – se foloseşte pentru a trasa linii în tabel.

2. ERASER – şterge linii din tabel.
3. LINE STYLE – selectam tipul liniei cu care se trasează chenarul
4. LINE WEIGHT – selectăm grosimea liniei
5. BORDER COLOR – selectam culoarea chenarului
6. OUTSIDE BORDER – selectăm tipul chenarului
7. SHADING COLOR – se stabileşte culoarea de umplere a celulelor
8. INSERT TABLE – inserează un tabel
9. MERGE CELLS – concatenează celulele
 10. SPLIT CELL – împarte celulele
11. ALIGN TOP LEFT – selectăm alinierea în celule
12. DISTRIBUTE ROWS EVENLY – egalizează liniile selectate
13. DISTRIBUTE COLUMNS EVENLY – egalizează coloanele
14. TABLE AUTOFORMAT – stabileşte un FORMAT predefinit
15. CHANGE TEXT DIRECTION – schimbă direcţia de scriere în celule
16. SORT ASCENDING – sortează crescător după coloană curentă
17. SORT DESCENDING – sortează descrescător după coloană curentă
18. AUTOSUM – calculează suma în coloană curentă şi pune valoarea în celula
curentă.

CAPTAREA ŞI INSERAREA IMAGINILOR

1. Deschidem imaginea dorită

2. Se apasă tasta PRINT SCREEN
3. Deschidem aplicaţia PAINT (START PROGRAMS ACCESSORIES PAINT)
4. EDITPASTE
5. Se prelucrează imaginea (se modifică, se selectează)
6. EDITCOPY
7. Se revine în Microsoft Word (întâi se închide aplicaţia PAINT cu sau fără salvare)
şi se poziţionează cursorul
8. EDIT PASTE

BARA CU INSTRUMENTE DRAWING

Se activează astfel: click dreapta pe bara de meniuri şi din meniu alegem

DRAWING. Dacă bara de instrumente este activată atunci se ne dezactiva, iar dacă nu
este activată se ne activă şi ne fi afişata pe ecran.

RECTANGLE TEXT BOX LINE COLOR

SELECT OBJECTS ARRAOW OVAL WORD ART DASH STYLE
INSERT PICTURE LINE STYLE
LINE SHADOW STYLE

INSERT DIAGRAM OR ORGANISATION CHART FILL COLOR ARROW STYLE

FONT COLOR 3-D STYLE
INSERT CLIP ART

1) SELECT OBJECTS – pentru selectarea obiectelor din desen

2) AUTOSHAPES – introduce diferite forme
3) LINE – trasează linii (se ţine click apăsat de unde începe şi se trage mouse-l
până unde se termină)
4) ARROW – trasează săgeţi
5) RECTANGLE – trasează dreptunghiuri
6) OVAL – trasează elipse şi cercuri
7) INSERT WORD ART – introduce text personalizat (artistic)
8) INSERT CLIPART – inserează o imagine din colecţie
9) INSERT PICTURE – inserează o imagine dintr-un fişier de pe disk
10) FILL COLOR – pentru umplerea suprafeţelor selectate cu o culoare selectată
 11) LINE COLOR – colorează liniile selectate cu o culoare aleasă
12) FONT COLOR – alegem culoarea fontului pentru scriere
13) LINE STYLE – alegem tipul liniilor (selectate sau ce se vor trasa)
14) DASH STYLE – alegem tipul liniilor punctate
15) ARROW STYLE – alegem tipul săgeţii
16) SHADOW STYLE – alegem tipul umbrei
17) 3-D STYLE – alegem una din figurile tridimensionale pentru desenul selectat.

CREAREA SCRISORILOR TIP

Scrisorile tip au două documente principale:

documentul de bază (corpul scrisorii)
baza de date (documentul ce conţine adresele)

1. Scriem scrisoarea
2. TOOLS \ Letters and mailings\Mail merge wizard…
3. Se execută următorii 6 paşi:
a) Alegem opţiunea Letters; Next: Starting document
b) Alegem documentul ce conţine scrisoarea (Use the current document); Next:Select
recipients
c) Alegem baza de date (Use an existing list – deschidem de la Browse o listă
existentă; Type a new list – se crează cu Create o nouă listă); Next:Write your letter
d) Poziţionăm cursorul acolo unde dorim să apară câmpurile din listă; dăm click în
dreapta pe More items..; din caseta care deschidem dăm dublu-clik pe câmpurile
dorite; Next:Preview your letter;
e) Previzualizăm scrisorile: Next:Complete
the merge;

f) EDIT individual letter – pentru a îmbina scrisorile în fişier

Print … - pentru a îmbina scrisorile la imprimantă
Deschidem o casetă în care alegem All şi Ok.

4. Se salvează documentele şi se închide aplicaţia.

 Capitolul 2. Prezentarea electronică cu Microsoft
PowerPoint

Fereastra PowerPoint conţine elemente ca:

1. Tabul Outline (schiţa) – dăm click pe acest tab pentru a comuta la vizualizarea textului
prezentării în formă schiţată în acest panou
2. Tabul Slides (diapozitive) – dăm click pe acest tab pentru a comuta la vizualizarea
pictogramelor diapozitivelor în acest panou
3. Bara de titlu - aceasta afişează numele prezentării;se trage bara de titlu pentru a muta
feresatra
4. Bara de meniuri – dăm click pe orice denumire din bara de meniuri pentru a derula
meniul respectiv
5. Bara de instrumente Standard – această bară de instrumente conţine butoanele pentru
comenzi de administrare a fişierelor, editare şi verificare ortografică
6. Bara de instrumente Formatting – această bară de instrumente conţine butoanele
pentru formatarea textului
7. Marcajul de rezervare – dăm click sau dublu click pe un marcaj de rezervare pentru a
adăuga un element la un diapozitiv
8. Butonul Normal View (vizualizare normala) – dăm click pe acest buton pentru a comuta
la vizualizarea normală
9. Butonul Slide Sorter View (vizualizare sortare diapozitive) – dăm click pe acest buton
pentru a comuta la vizualizarea Slide Sorter, care prezintă imaginile miniaturale ale
diapozitivelor dispuse într-o grilă
10. Butonul Slide Show – dăm click pe acest buton pentru a vedea diapozitivele prezentării
succesiv, ca într-o diaporamă
11. Bara de insturmente Drawing – această bară de instrumente conţine butoanele pentru
adăugarea de obiecte grafice la diapozitive
12. Bara de stare – această bară prezintă numărul diapozitivului curent
13. Panoul de sarcini – oferă acces rapid la alte prezentări, designuri, machete şi tranzitii,
la clipboard, la opţiuni de căutare şi de inserare a clip art-urilor.
14. Asistentul Office – dăm click pe asistentul Office pentru a obţine asistenţă online sau
offline

În panoul de sarcini New Presentation, aplicaţia PowerPoint oferă câteva opţiuni pe

care le putem utiliza pentru a începe crearea unei prezentări. Pentru a crea o nouă
prezentare goală dăm click pe butonul „New” aflat pe butonul de instrumente Standard sau
din meniul FILE, alegem comanda New.
Pentru a crea o prezentare nouă, bazată pe una existentă:
1. În panoul de sarcini New Presentation, dăm click pe From Existing Presentation
2. Dăm click pe New From Existing Presentation, găsim prezentare şi dăm click pe
Create New

Şabloanele pot oferi designul grafic şi schema de culori a unei prezentări (şablon
pentru design) sau poate sugera un conţinut şi o structură, utilizând un set de diapozitive
al căror text îl edităm.
Pentru a crea o prezentare cu un şablon pentru design:
1. Din meniul FILE, alegem comanda New sau apăsăm CTRL+N
 2. În panoul de sarcini New Presentation, dăm click pe From Design Template pentru
a alege din panoul de sarcini Slide Design
3. Selectăm un şablon şi alegem o opţiune din listă autoderulantă de şabloane pentru
design. Deschidem o prezentare nouă în vizualizarea Normal în designul selectat;
ea conţine un diapozitiv. Alegem o machetă din panoul de sarcini Slide LAYOUT.

De asemenea, putem da click pe On My Computer în panoul de sarcini New

Presentation, pentru a selecta un şablon în tabul Design Templates din caseta de dialog
New Presentation. Şabloanele pentru design nu oferă sugestii asupra conţinutului sau
organizării; putem adauga oricâte diapozitive dorim, conţinând orice combinaţie de
elemente. Putem modifica aspectul unei prezentări în orice moment, alegând pentru
design din panoul de sarcini Slide Design.

Utilitarul de asistenţă AutoContent oferă posibilitatea de alegere între diverse mostre

de structuri de prezentare, apoi ne readuce în vizualizarea Normal, unde putem înlocui
textul mostră pus la dispoziţie de aplicaţie cu propriul nostru text.
Pentru a crea o prezentare folosind utilitarul de asistenţă AutoContent:
1. Din meniul FILE, alegem comanda New
2. În panoul de sarcini New Presentation, selectăm From AutoContent Wizard
3. În prima pagină a utilitarului de asistenţă AutoContent, dăm click pe butonul Next
4. În pagina tipului de prezentare, dăm click pe un buton pentru tip, derulăm pentru a
selecta un tip de prezentare, apoi dăm click pe butonul Next
5. În pagina de ieşire, dăm click pe tipul de ieşire pe care-l vom crea, apoi dăm click
pe butonul Next
6. În pagina pentru titlu şi nota de subsol, introducem informaţii pentru diapozitivul titlu,
apoi dăm click pe butonul Next
7. Dăm click pe butonul Finish.
Fiecare structură de prezentare AutoContent generează o prezentare cu aspect predefinit.
Putem modifica ulterior aspectul, alegând un alt şablon pentru design.

Dacă dorim sugestii referitoare la conţinutul prezentării noastre şi la felul în care ar

putea fi organizată, aplicaţia PowerPoint ne pune la dispoziţie o serie de şabloane pentru
conţinut, care oferă mostre de diapozitive cu text şi diagrame.
Pentru a crea o prezentare cu un şablon pentru prezentare:
1. Din meniul FILE, alegem comanda New
2. În panoul de sarcini New Presentation, dăm click pe On My Computer, pentru a
alege din casetă de dialog New Presentation
3. Din tabul Presentation al casetei de dialog New Presentation selectăm o prezentare
4. Dăm click pe OK
Ne inspirăm din conţinutul propus.
Este mai simplu să modificăm conţinutul şi să rearanjăm diapozitivele folosind panoul
Outline.

Pentru a ne grupa fotografiile favorite în scopul vizionării, creăm un album foto.

Pentru a crea un album foto:
1. Din meniul FILE, alegem comanda New
2. În panoul de sarcini New Presentation, dăm click pe Photo Album
3. În caseta de dialog Photo Album, inserăm imagini, dând click pe butonul FILE/Desk
sau Scanner/Camera în funcţie de sursă
 4. În zona Album LAYOUT a casetei de dialog, selectăm o machetă pentru imagine şi
o formă de cadru
5. Dăm click pe butonul Create

Putem adăuga text la orice diapozitiv, dând click pe New Text Box din caseta de dialog
Photo Album şi apoi introducând textul, după ce albumul este complet. Pentru a rearanja
ordinea imaginilor în albumul foto, selectăm o imagine în caseta de dialog Photo Album şi
dăm click pe butoanele cu săgeată ascendentă sau descendentă de sub lista Pictures în
Album.

Fiecare prezentare nouă deschidem în vizualizarea Normal, care combină structura

sau pictogramele diapozitivelor prezentării cu imaginea diapozitivului curent şi oferă în
acelaşi timp acces rapid la notele de text. Pentru a comuta la altă vizualizare dăm click pe
butonul corespunzător din colţul din stnaga jos al paginii prezentării. Vizualizarea Slide
Sorter afişează imagini miniaturale ale diapozitivelor, astfel încât să le putem reorganiza şi
să modificăm aspectul general al prezentării. În această vizualizare putem adauga şi edita
efectele de tranziţie pentru prezentarea de diapozitive.

Putem adauga un diapozitiv oricând în decursul creării unei prezentări. Pentru a

adăuga un diapozitiv:
1. Dăm click pe butonul New Slide (diapozitiv nou) aflat pe bara de instrumente
Formatting
2. Pentru a modifica macheta diapozitivului, selectăm o machetă de diapozitiv în
panoul de sarcini Slide LAYOUT
De asemenea, din meniul Insert putem alege comanda New Slide. Dacă panoul de sarcini
Slide LAYOUT nu apare atunci când adăugăm un diapozitiv, alegem Tools – Options şi
apoi, în tabul View, bifăm opţiunea „Slide LAYOUT Task pane when inserting new slides”.

Chiar dacă am creat deja o prezentare completă în vizualizarea Slides, putem

comuta temporar panoul Outline, pentru a ne concentra asupra textului. Pentru a comuta
la panoul Outline dăm click în tabul Outline în vizualizarea Normal. Dacă taburile nu sunt
vizibile în vizualizarea Normal, alegem din meniul View, comanda Normal pentru a le
vedea din nou.

În panoul Outline, putem introduce text cu mare uşurinţă.

Pentru a introduce text:
1. Scriem titlul unui diapozitiv lanfa pictograma diapozitivului şi apăsati tasta Enter
2. Scriem titlul următorului diapozitiv şi apăsati tasta Enter
3. Scriem alte elemente de text cu marcaje de listă, apasând după fiecare tasta Enter
4. Continuăm ca mai sus pentru a crea diapozitive noi sau pentru a adăuga elemente
de text cu marcaje de listă la diapozitivul curent.

Aplicatia PowerPoint încearcă să corijeze erorile ortografice. Putem da click pe un

marcaj AutoCorrect pentru a alege din lista de opţiuni AutoCorrect. Putem modifica
formatarea textului, utilizând instrumentele aflate pe bara de instrumente Formatting.
Pentru a afişa modificările în panoul Outline, dăm click pe butonul Show Formatting
(afişarea formatarii) aflat pe bara de instrumente Standard sau pe Outlining. În scopul de a
utiliza o schiţă pentru diapozitive creată în aplicaţia Microsoft Word, alegem comanda
Slides from Outline din meniul Insert şi răsfoim până ajungem la documentul Word.
 Dacă dorim să creăm o prezentare folosind utilitarul de asistenţă AutoContent sau o
prezentare mostră, va trebui să înlocuim textul mostră cu textul nostru. Pentru a înlocui
textul dăm click pe un marcaj de listă pentru a selecta un rând cu marcaj de listă sau dăm
click oriunde pe un rând de text cu marcaj de listă. Apoi introducem textul înlocuitor. Dăm
click pe pictograma unui diapozitiv pentru a selecta tot textul din diapozitiv. După aceea,
introducem textul înlocuitor şi titlul diapozitivului.

Reorganizarea diapozitivelor

Putem reorgraniza diapozitivele în panoul Outline, tragandu-le cu mouse-ul şi utilizând

butoanele aflate pe bara de instrumente Outlining.

Pentru a muta un diapozitiv procedăm astfel:

1. Dăm click pe pictograma unui diapozitiv
2. Tragem pictograma în sus sau în jos în cadrul schideti sau dat click pe butoanele
Move Up şi Move Down (mutare în sus şi mutare în jos) aflate pa bara de
instrumente Outlining
3. Eliberăm butonul mouse-ului pentru a plasa diapozitivul în noua sa locaţie
Putem da click pe marcajul de listă de la începutul unui element de text şi apoi să dăm
click pe butoanele Move Up sau Move Down, pentru a deplasa un singur rând sau un
singur diapozitiv.

Temporar, putem afişa numai titlurile diapozitivelor, pentru a lucra cu structura de

ansamblu a prezentării, ignorând detaliile.
Pentru a afişa numai titlurile diapozitivelor:
1. Selectăm diapozitivele ale căror detalii dorim să le ascundeti
2. Dăm click pe butonul Collapse, aflat pe bara de instrumente Outlining ( - )

Pe măsură ce creăm schiţarea unei prezentări, putem insera şi şterge diapozitive, după
necesitate. Pentru a insera un diapozitiv urmăm paşii:
1. Dăm click la sfârsitul ultimului rând dintr-un diapozitiv
2. Alegem butonul New Slide aflat pe bara de instrumente Formatting

Pentru a şterge un diapozitiv:

1. Dăm click pe pictograma unui diapozitiv pentru a-l selecta
2. Apăsati tasta DELETE pentru a şterge diapozitivul

În loc să utilizăm panoul Outline în vizualizarea Normal pentru a introduce textul

diapozitivelor, putem folosi panoul Slides, care măreşte singurul panou cu diapozitiv din
vizualizarea Normal.
Pentru a crea un diapozitiv text din bara de instrumente Formatting, alegem butonul
New Slide. Diapozitivul apare în singurul panou de diapozitiv, ca şi în panoul Slides. Estei
nserat în fata diapozitivului pe care l-am selectat. Dacă este necesar, utilizăm panoul de
sarcini Slide LAYOUT pentru a modifica machetă noului diapozitiv.

Aplicatia PowerPoint ne reaminteste să completăm marcajele de rezervare, cerându-

ne textul înlocuitor. Pentru a completa marcajele de rezervare pentru text:
1. Dăm click pe un marcaj de rezervare „Click to add title” sau „Click to add text”
2. Scriem textul înlocuitor
3. Dăm click pe următorul marcaj de rezervare şi scriem textul înlocuitor.
După ce am terminat de scris text într-un marcaj de rezervare, apăsăm CTRL+Enter
pentru a trece la următorul marcaj. După ce am terminat de scris textul în ultimul marcaj
de rezervare aflat în pagină, putem apăsa CTRL+Enter pentru a adăuga un diapozitiv nou
cu machetă curentă.

Selectarea caracterelor, cuvintelor sau paragrafelor dintr-un bloc de text în vederea

mutării sau formatării este similară cu selectarea lor într-un document Word. Dacă însă
dorim să mutăm sau să formatăm un întreg bloc de text, aplicaţia PowerPoint ne
uşurează sarcina selectării întregului bloc.
Pentru a selecta un bloc de text dăm click oriunde într-un bloc de text şi apoi apar reperele
de manevrare. Dăm click în interiorul unui bloc de text selectat pentru a selecta textul din
interiorul blocurilor. Pentru a selecta un element cu marcaj de listă dintr-un bloc de text,
dăm click pe marcajul de listă.

Putem utiliza bordurile unui bloc de text pentru a-l muta sau redimensiona.
Pentru a muta un bloc de text:
1. Poziţionăm cursorul mouse-ului pe bordura din jurul unui bloc de text selectat
2. Menţinem apăsat butonul mouse-ului şi tragem mouse-ul
3. Eliberăm butonul mouse-ului când blocul de text ajunge în poziţia dorită.

Pentru a redimensiona un bloc de text:

1. Poziţionăm cursorul mouse-ului pe un reper de manevrare
2. Menţinem apăsat butonul mouse-ului şi tragem cursorul
3. Eliberăm butonul mouse-ului când blocul de text este redimensionat
Textul din interiorul unui bloc de text se reîncadrează pentru a se potrivi în interiorul noii
dimensiuni a blocului. Menţinem apăsată tasta CTRL în timp ce redimensionăm un bloc de
text în jurul centrului său.

Putem formata cuvinte selectate sau tot textul dintr-un bloc de text.
Pentru a formata text:
1. Selectăm textul din interiorul unui bloc de text pe care dorim să-l formatăm
2. Dăm click pe un buton aflat pe bara de instrumente Formatting
3. Dacă alegem o selecţie din meniul FORMAT, efectuăm selecţii în caseta de dialog
pentru formatare care apare
4. Dăm click pe OK
Orice modificări de formatare a textului pe care le efectuăm sunt păstrate dacă schimbăm
designul general al unei prezentări, prin alegerea altui şablon. Pentru a modifica uniform
textul în toate diapozitivele, tragem cu mouse-ul pentru a selecta textul în panoul Outline.
Putem utiliza instrumentul FORMAT Painter, pentru a copia formatarea textului din alte
diapozitive.

Putem muta elementele în interiorul unui bloc de text, avansându-le sau retrogradându-le
în ierarhie.
Pentru a rearanja textul dintr-un bloc:
1. Dăm click pe un element de text cu marcaj de listă
2. Dăm click pe butoanele Move Up, Move Down, Promote sau Demote aflate pe bara
de instrumente Outlining, pentru a deplasa elementul de text în sus, în jos, la
stânga sau la dreapta
Atunci când deplasăm un element de text spre stânga sau dreapta, îl mutăm la alt nivel.
Fiecare nivel poate să aibă alt FORMAT prestabilit de text şi alt stil de marcaje de listă.
Atunci când mutăm un element de text spre dreapta cu un nivel, acesta apare cu identare,
retras sub elementul anterior de text. Putem pur şi simplu să tragem un element în sus ori
în jos, pentru a-i schimba poziţia.

Putem muta şi copia elementele dintr-un diapozitiv în altul, utilizând clipboardul.

Pentru a muta sau a copia textul:
1. Selectăm textul
2. Apăsăm CTRL+X pentru a şterge textul şi a-l plasa în clipboard sau apăsăm
CTRL+C pentru a copia textul şi a-l plasa în clipboard
3. Dăm click pe destinatie şi apoi, din panoul de sarcini Clipboard, alegem opţiunea
PASTE
4. Alegem ceea ce dorim din lista Formatting Options.
Apăsăm CTRL+C de două ori pentru a afişa clipboardul sau selectăm Clipboard din lista
autoderulantă Task Pane. Dacă nu dăm click într-un diapozitiv înainte de a selecta
PASTE, aplicaţia PowerPoint lipeşte textul ca AutoShape.

Putem începe un diapozitiv nou sau putem insera o diagramă într-un diapozitiv existent.
Pentru a crea o diagramă:
1. Din bara de instrumente Formatting, alegem butonul New Slide
2. În panoul de sarcini Slide LAYOUT, selectăm o machetă din secţiunea
Contents LAYOUT
3. Dăm click pe pictograma Insert Chart (inserare diagramă), aflat în marcajul de
rezervare pentru conţinut

Fiecare diagramă începe cu aceleaşi marcaje de rezervare pentru datele mostră. În funcţie
de necesităţi, putem extinde rândurile şi coloanele.
Pentru a înlocui datele mostră:
1. Dăm click pe orice celulă din grilă de tip Excel şi scriem peste conţinutul ei
2. Apăsăm tasta Enter după ce am scris fiecare titlu sau număr nou. Dacă selectăm
un domeniu, când celula-cursor ajunge la ultima celulă a unei coloane ne sări
automat la prima celulă a următoarei coloane
Pentru a copia date într-o foaie de calcul tabelar Excel, copiem pur şi simplu, domeniul de
date şi îl lipim în foaia de date. Dăm click pe butonul View Datasheet (vizualizarea foii de
date) aflat pe bara de instrumente Graph Standard, pentru a comuta afişarea foii de date.
Pentru a exclude un rând sau o coloană de date din diagramă, dăm dublu-click pe butonul
rândului sau al coloanei.

Putem modifica o diagramă făcută deja selectând-o în prealabil. De asemenea

putem să o mutăm şi să o redimensionăm după bunul plac .
Aplicaţia PowerPoint include un utilitar special, numit Microsoft Organization Chart, care
ne ajută să creăm organigrame.
Pentru a crea o orgranigramă:
1. Alegem butonul New Slide (diapozitiv nou), aflat pe bara de instrumente Formatting
2. În panoul de sarcini Slide LAYOUT, alegem machetarea Diagram
3. În noul diapozitiv, dăm dublu-click pe marcajul de rezervare Diagram
4. În caseta de dialog Diagram Gallery, alegem pictograma Organization Chart
5. Dăm click pe OK
Din meniul Insert, alegem comanda Diagram pentru a plasa o organigramă într-un
diapozitiv existent. Bara de instrumente Orgranization Chart apare automat atunci când
selectăm o organigramă pentru editare.
Setul prestabilit de patru casete conţine marcaje de rezervare. Pe măsură ce adăugăm
informaţii, marcajele de rezervare dispar.
Pentru a introduce nume şi titluri:
1. În caseta din partea de sus a ierarhiei, scriem numele şefului ierarhiei
2. Apăsăm tasta Enter pentru a trece la următorul rând din aceeaşi casetă şi
introducem alte informaţii, cum ar fi, de exemplu, denumirea titlului.
Structura iniţială a organigramei conţine doar patru membrii: un manager şi trei
subordonaţi. Pentru a construi o structură mai completă, va trebui să adăugăm alţi
membri.
Pentru a adăuga un subordonat:
1. Selectăm o casetă care necesită un subordonat
2. În bara de instrumente Organization Chart, dăm click pe lista autoderulantă Insert
Shape şi alegem opţiunea Subordonate
Pentru a adăuga un colaborator sau asistent:
1. Selectăm o casetă care necesită un colaborator sau asistent
2. În bara de instrumente Orgranization Chart, dăm click pe lista autoderulantă
Insert Shape şi alegem opţiunea Coworker sau Assistant
Pentru a adăuga rapid subordonaţi, dăm click pe butonul Insert Shape fără să selectăm
din listă.
Putem formată casetele, textul din interiorul lor şi liniile ce le leagă.
Pentru a formată una sau mai multe casete:
1. Dăm click pe o singură casetă sau trasăm un dreptunghi de selectare care cuprinde
mai multe casete
2. Utilizăm bara de instrumente Formatting pentru a aduce modificări textului din
casetele selectate
3. Din meniul FORMAT, alegem comanda AutoShape pentru a aduce modificări
casetelor selectate în caseta de dialog FORMAT AutoShape
4. Dăm click pe OK când am terminat

Pentru a modifica formatul unei diagrame efectuăm etapele:

1. În bara de instrumente Organization Chart, dăm click pe butonul AutoFormat
2. În caseta de dialog Organization Chart Style Gallery, alegem o opţiune
3. Dăm click pe OK când am terminat

Pentru a adăuga un tabel unei prezentări îl putem insera într-un diapozitiv existent sau
putem crea un diapozitiv nou, utilizând o machetă de tabel.
Pentru a crea un diapozitiv nou, utilizând o machetă de tabel:
1. Alegem butonul New Slide, aflat pe bara de instrumente Formatting
2. În panoul de sarcini Slide LAYOUT, alegem macheta tabelului
3. Dăm dublu-click pe marcajul de rezervare Table din noul diapozitiv
4. În caseta de dialog Insert Table, stabilim numărul de coloane şi de rânduri
5. Dăm click pe OK
Pentru a insera un tabel într-un diapozitiv existent din bara de instrumente Standard, dăm
click pe butonul Insert Table (inserare tabel) şi tragem peste numărul de coloane şi rânduri
pe care le dorim în noul tabel. Tabelele le putem formata şi edita ca în Microsoft Word.

Modificarea şablonului unei prezentări îi poate conferi acesteia un aspect complet nou,
eventual pentru alt public. Un şablon conţine o schemă de culori (o combinaţie de culori
utilizate pentru text şi alte elemente de prim-plan ale prezentării) şi un design master de
diapozitiv (o culoare de fundal, o selecţie de fonturi şi formatari de text şi un design grafic
pentru fundal). Pentru a selecta un design nou:
1. În bara de instrumente Formatting, dăm click pe butonul Design. Din meniul
FORMAT, alegem comanda Slide Design
2. În panoul de sarcini Slide Design, derulăm în jos pentru a selecta un design
3. Din lista autoderulantă, alegem opţiunea Apply to All Slides sau Apply to Selected
Slides
Numele şablonului curent pentru design apare în bara de stare din partea inferioară a
ferestrei prezentării. O modificare în şablonul pentru design are prioritate asupra
modificărilor pe care le-am adus schemei de culori sau fundalului.
Cele opt culori ale unei scheme de culori sunt utilizate de toate elementele din
diapozitive dacă nu modificăm culoarea unui element. Schema de culori este stocată într-
un şablon, astfel încât, atunci când comutăm şabloanele, vom comuta şi schemele de
culori. Putem să selectăm scheme de culori predefinite sau să ne creăm propriile scheme.
Pentru a modifica schema de culori:
1. În bara de instrumente Formatting, dăm click pe butonul Design
2. În panoul de sarcini Slide Design, dăm click pe Color Schemes şi apoi alegem o
schemă de culori. Pentru a modifica o culoare din schema de culori dăm click pe
EDIT Color Scheme, din partea inferioară a panoului de sarcini Slide Design.
3. Dăm click pe Apply to All Slides sau Apply to Selected Slides din lista
autoderulantă. Schema de culori pe care am ales-o este aplicată diapozitivelor.
O vizualizare Master afişează elementele comune tuturor diapozitivelor cu un anumit
design şi un diapozitiv titlu de tip Master pentru designul respectiv. În vizualizarea Master
putem stabili fundalul şi elementele de text şi putem adăuga elemente grafice, pentru a
formată cu designul respectiv toate tipurile de diapozitive. Vizualizarile Master afişează
marcajele de rezervare pentru text. Putem modifica formatarea textului pentru titlurile
diapozitivelor şi pentru elementele principale de text şi designul pentru fundal.
Pentru a comuta la vizualizarea Slide Master:
1. Din meniul View, alegem Master – Slide Master
2. În fereastra stânga a vizualizarii Slide Master, dăm click pe ceea ce dorim să
edităm
3. Dăm click pe Close Master View pentru a reveni la prezentare
Pentru a adăuga un diapozitiv Master, dăm click pe butonul Insert New Slide Master, aflat
pe bara de instrumente Slide Master View.

Putem să modificăm culoarea de fundal şi umbrirea pentru diapozitivul curent sau pentru
toate diapozitivele. Modificarea poate fi operată în vizualizarea Slide Master sau în orice
altă vizualizare. Pentru a modifica umbrirea şi culoarea de fundal:
1. Din meniul FORMAT, alegem comanda Background. În vizualizarea Slide, Normal
sau Slide Master, dăm click-dreapta în exteriorul zonelor marcaj de rezervare şi, din
meniul restrâns, alegem comanda Background
2. În caseta de dialog Background, derulăm meniul Background Fill şi alegem o
culoare uniformă sau Fill Effects
3. În caseta de dialog Fill Effects, dăm click în taburi şi selectăm caracteristicile dorite
4. Dăm click pe OK
5. În caseta de dialog Background, dăm click pe butonul Apply to All, ca să modificăm
fundalul pentru toate diapozitivele, sau dăm click pe butonul Apply, ca să-l
modificăm pentru un singur diapozitiv. Este aplicat noul fundal.
Pentru a vedea noua umbrire a fundalului în timp ce caseta de dialog Background este
încă deschisă, dăm click pe butonul Preview şi apoi deplasăm caseta de dialog în lateral.
 Dacă aplicăm modificarea în vizualizarea Slide Master, sunt modificate toate tipurile
de diapozitive pentru designul respectiv, cu excepţia tipului de titlu. Dacă aplicăm
modificarea la titlul Master, este modificat numai tipul de titlu pentru designul respectiv.
Modificând fonturile din diapozitivul master, putem modifica fonturile în toată
prezentarea. Pentru a modifica fonturile textului:
1. Din meniul View, alegem Master – Slide Master
2. Selectăm textul în Title Area sau în oricare dintre nivelurile text de tip Object Area
din diapozitivul Master
3. Din meniul FORMAT, alegem comanda FONT
4. În caseta de dialog FONT, efectuăm modificările de formatare
5. Dăm click pe OK
6. Pentru a comuta la altă vizualizare, dăm click pe Close Master View sau dăm click
pe oricare buton pentru vizualizare
Culoarea textului este determinată de schema de culori, dar modificarea culorii textului în
vizualizarea Slide Master are prioritate asupra schemei de culori.
Putem modifica oricând detalii din anteturile şi notele de subsol ale designului
prezentării. Pentru a modifica informaţiile din anteturi şi notele de subsol:
1. Din meniul View, alegem comanda HEADER and FOOTER
2. În caseta de dialog HEADER and FOOTER, dăm click pentru
activarea/dezactivarea datei şi orei, precum şi a numărului diapozitivului, iar în
caseta de text FOOTER introducem orice text care dorim să apară în partea
inferioară a diapozitivelor
3. Dăm click pe butonul Apply to All, pentru a aplica modificările la toate diapozitivele,
sau dăm click pe butonul Apply, pentru a le aplica unui singur diapozitiv

O siglă poate să ofere atuul decisiv într-o prezentare Standard. Ea poate fi

desenată cu instrumentele pentru desenare PowerPoint, aflate pe bara de instrumente
Drawing, sau poate fi inserată dintr-un fişier grafic.
Pentru a adăuga o siglă la fundal:
1. În vizualizarea Slide Master, din meniul Insert, alegem Picture – From FILE
2. În caseta de dialog Insert Picture, localizăm fişierul pentru inserare şi dăm click pe
butonul Insert

Pentru a adăuga o siglă din ClipArt la fundal:

1. În vizualizarea Slide Master, din meniul Insert, alegem Picture – ClipArt
2. În panoul de sarcini ClipArt, căutăm o imagine adecvata, apoi alegem comanda
Insert din meniu
3. Poziţionăm sigla în diapozitivul master
4. Pentru a comuta la altă vizualizare dăm click pe Close Master View sau dăm click
pe orice alt buton pentru vizualizare
În diapozitivul master putem copia şi lipi o imagine grafică din alt program sau imagini din
diapozitivul master al altei prezentări.

Pentru a ne crea propriile imagini, putem utiliza instrumentele pentru desenare din
aplicaţia PowerPoint. Adăugarea WordArt-ului şi a imaginilor se face exact ca în
Microsoft Word selectând pictograma corespunzătoare.

Putem să deschidem un şablon, să facem oricare dintre modificările care au fost

detaliate în acest capitol sau pe toate şi apoi să salvăm şablonul personalizat pentru a fi
utilizat în alte prezentări.
Pentru a salva un design personalizat:
1. Efectuăm modificările de formatare în schema de culori şi diapozitivul master al
unei prezentări sau al unui şablon.
2. Din meniul FILE, alegem comanda Save As
3. În caseta de dialog Save As, derulăm meniul Save as Type şi alegem comanda
Design Template
4. Scriem numele şablonului şi alegem locul unde dorim să-l salvăm
5. Dăm click pe butonul Save

Vizualizarea Slide Sorter (sortare diapozitive) afişează rânduri de miniaturi ale

diapozitivelor, similar felului în care am aranja diapozitive de 35 mm pe un suport iluminat
pentru a trece în revistă conţinutul unei prezentări. În vizualizarea Slide Sorter, putem să
rearanjăm diapozitivele, să le ştergem sau să le duplicăm şi să modificăm şablonul pentru
a schimba aspectul general al prezentării. Pentru a comuta la vizualizarea Slide Sorter
dăm click pe butonul Slide Sorter View.

Putem modifica ordinea diapozitivelor în orice moment din crearea prezentării.

Pentru a reordona diapozitivele:
1. Plasăm cursorul mouse-ului pe diapozitivul pe care dorim să-l repoziţionăm în
prezentare
2. Menţinem apăsat butonul mouse-ului şi tragem diapozitivul în altă pozitie.
3. Eliberăm butonul mouse-ului
Atunci când aplicăm un şablon nou pentru design în vizualizarea Slide Sorter, putem
vedea imediat felul în care sunt afectate diverse machete. De asemenea, putem modifica
fundalul sau schema de culori pentru toate diapozitivele sau numai pentru cele selectate.
Pentru a aplica un şablon nou pentru design:
1. În bara de instrumente Formatting, dăm click pe butonul Design
2. În panoul de sarcini Slide Design, derulăm pentru a selecta un design
3. Din listă autoderulantă alegem opţiunea Apply to All Sides sau Apply to
Selected Slides. Este aplicat noul design

Pentru a modifica fundalul:

1. Selectăm diapozitivul sau diapozitivele pe care dorim să le modificăm
2. Din meniul FORMAT, alegem comanda Background
3. În caseta de dialog Background, efectuăm modificarea
4. Dăm click pe butonul Apply pentru a modifica doar diapozitivul ori diapozitivele
selectate, sau dăm click pe butonul Apply to All pentru a modifica toate diapozitivele

Pentru a modifica schema de culori:

1. În bara de instrumente Formatting, dăm click pe butonul Design
2. În panoul de sarcini Slide Design, dăm click pe Color Schemes, apoi alegem o
schema de culori
3. Din listă autoderulantă, alegem opţiunea Apply to All Slides sau Apply to Selected.

Putem duplica şi şterge diapozitive selectate în vizualizarea Slide Sorter, văzând

imediat efectul acţiunii în derularea diapozitivelor. De asemenea, putem plasa diapozitive
în clipboard pentru a fi lipite altundeva.
Pentru a duplica unul sau mai multe diapozitive:
1. Selectăm diapozitivul sau diapozitivele pe care dorim să le duplicăm
2. Apăsăm CTRL+D pentru a duplica diapozitivul
Pentru a şterge unul sau mai multe diapozitive:
1. Selectăm diapozitivul sau diapozitivele pe care dorim să le ştergem
2. Apăsăm tasta DELETE pentru a le şterge

Pentru a lipi un diapozitiv din clipboard:

1. Dacă panoul de sarcini nu este deja vizibil, alegem comanda Task Panel din meniul
View
2. Dăm click pe săgeată pentru alte panouri de sarcina şi selectăm Clipboard din listă
3. În panoul de sarcini Clipboard, dăm click pe destinatie şi alegem opţiunea PASTE
4. Alegem o opţiune de formatare pentru selectia lipită.
De asemenea, din meniul EDIT putem alege comenzile Duplicate sau DELETE Slide.
 Capitolul 3. Aplicaţia de calcul tabelar Microsoft Excel

Cu aplicaţia pentru foi de calcul tabelar din suita Microsoft Office, putem ţine evidenta
valorilor numerice, le putem analiza şi supune calculelor şi putem crea diagrame care să
descrie datele numerice în mod vizual. După ce introducem numerele în grila de celule a
unei foi Excel, putem scrie în celule adiacente formule care să insumeze, să scadă, să
înmulteasca sau să împartă numerele respective. De asemenea, putem introduce funcţii
(formule Excel speciale) care efectuează zeci de calcule mai complexe, de la o simplă
medie aritmetică până la calcule financiare sofisticate, aşa cum este valoarea netă
prezentă a unei investiţii. De asemenea aplicaţia Excel oferă posibilitatea creării unor
baze de date simple. Putem stoca înregistrări de informaţii, care sunt atât de FORMAT
text, cât şi numerice, şi putem sorta, căuta şi extrage valori dintr-o bază de date.

Elementele din fereastra Excel sunt:

1. Cursorul-celulă – Cursorul-celulă înconjoară celula curent selectată. Pentru a deplasa
cursorul-celulă, dăm click pe altă celulă sau apăsăm tastele cu săgeţi: Tab, Enter,
Shift+Tab sau Shift+Enter
2. Bara de meniuri – Pentru a deschide un meniu, dăm click pe orice denumire din bara
de meniuri
3. Linia de editare – Linia de editare afişează conţinutul celulei selectate. Conţinutul poate
fi editat aici sau în interiorul celulei.
4. Bara de instrumente Standard – Bara de instrumente pentru administrarea fişierelor,
editarea textului şi corectarea ortografică
5. Bara de instrumente Formatting – Bara de instrumente pentru formatarea celulelor şi
conţinutul acestora
6. Butoanele cap de coloană – Acestea sunt etichetele coloanelor. Dăm click pe un buton
cap de coloană pentru a selecta toată coloană. Tragem mouse-ul peste mai multe
butoane cap de coloană pentru a selecta coloanele respective
7. Butoanele derulare taburi – Utilizăm aceste butoane pentru a derula înainte sau înapoi
prin taburile foilor unui registru de lucru sau pentru a sări direct la prima ori la ultima
foaie de lucru
8. Butoanele cap de rând – Acestea sunt etichetele rândurilor. Dăm click pe un buton cap
de rând pentru a selecta rândul. Tragem mouse-ul peste mai multe butoane cap de
rând pentru a selecta rândurile respective
9. Taburile foi de lucru – Dăm click pe aceste taburi pentru a comuta de la o foaie de
lucru la alta. Dăm dublu-click pe un tab pentru a redenumi foaia respectivă.
10. Bara de stare – Oferă informaţii despre foaia de lucru curentă sau despre operaţia
curentă.
11. Indicatorii de mod – Afişează conditiile speciale care sunt în vigoare – de exemplu,
apăsarea tastei Caps Lock
12. Panoul de sarcini – Oferă acces rapid la alte registre de lucru, clipboard, opţiuni pentru
căutare, inserare de clip art-uri şi hărţi XML
13. Asistentul Office – Utilitarul pentru asistena online şi offline.

Crearea unui nou registru de lucru

Atunci când pornim aplicaţia Excel, registrul de lucru Book1 este deschis şi aşteaptă să
introducem date în celule. Registrele de lucru sunt numerotate secvential şi simultan pot fi
deschise mai multe.
Pentru a crea un nou registru de lucru, în bara de instrumente Standard, dăm click pe
butonul New sau apăsăm CTRL+N. Pentru a crea un nou regristru de lucru bazat pe unul
existent atunci dăm click pe Form Existing Workbook în panoul de sarcini New Workbook
şi apoi, în caseta de dialog deschisă dăm click pe un registru de lucru, navigăm spre
dosarul corect, dacă este necesar, şi dăm click pe butonul Create New.

Pentru a crea un nou registru de lucru bazat pe un şablon existent:

1. În panoul de sarcini New Workbook, dăm click pe On My Computer
2. În caseta de dialog Templates, dăm click în tabul Spreadsheet Solutions, dăm click pe
un şablon şi apoi dăm click pe OK

Crearea registrului de lucru pe baza unui şablon

Atunci când creăm registrul de lucru pornind de la un şablon din tabul Spreadsheet
Solutions al casetei de dialog Templates, putem particulariza unul dintre designurile
Standard de foi de lucru, în conformitate cu nevoile noastre.
Pentru a crea un registru de lucru pe baza unui şablon:
1. În panoul de sarcini New Workbook, dăm click pe On My Computer
2. În tabul Spreadsheet Solutions din casetă de dialog Templates, dăm click pe un şablon
3. Dăm click pe OK
4. Având şablonul deschis, îl putem particulariza cu propriile noastre informaţii.
Din meniul FILE alegem comanda Save As, introducem un nume de fişier în caseta
FILE Name şi dăm click pe Save pentru a salva ca registru de lucru fişierul pe care l-am
creat pe baza unui şablon.
Alegem comanda Save As, apoi în caseta Save as Type alegem opţiunea Template
pentru a salva ca şablon un registru de lucru.

Deplasarea în interiorul unei foi de lucru

Pentru a introduce date într-o celulă, trebuie mai întâi să ne deplasăm la celulă. Pentru a
ne deplasa la celulă dăm click pe celulă. De asemenea putem să apăsăm pe tastele cu
săgeţi ca să navigăm în registrul de lucru. Celula activă este cea conturată de cursorul-
cheie.

Introducerea datelor într-o celulă

În fiecare celulă într-o foaie de lucru putem introduce text, un număr sau o formulă. Scriem
text pentru a crea o etichetă – de exemplu, un cap de coloană. Scriem un număr pentru a
avea datele cu care să calculăm, apoi introducem o formulă pentru a efectua un calcul.
Rezultatele aplicării formulei apar în celulă.
Pentru a introduce date într-o celulă:
1. Selectăm celulă
2. Introducem text, un număr sau o formulă
3. Trecem la următoarea celulă. Datele sunt introduse în mod automat în celula
anterioară.
După ce am scris conţinutul unei celule, nu trebuie să apăsăm tasta Enter. Putem pur
şi simplu să trecem la altă celulă. Dacă în celula curentă dorim să adăugăm o linie nouă,
apăsăm Alt+Enter. Dacă nu specificăm un format diferit, textul din celule ne fi aliniat în
mod automat la stânga şi numerele vor fi aliniate la dreapta. Dacă avem nevoie de o serie
de date sau numere consecutive pentru capetele de rânduri, folosim caracteristica AutoFill
pentru a le introduce automat.
Editarea celulelor :
Modalitatea cea mai simplă de a modifica intrarea dintr-o celulă este de a da click pe
celulă şi de a scrie apoi direct peste conţinutul ei. Dacă însă avem o formulă sau dacă în
celulă se găseşte o cantitate mare de text, putem prefera să edităm conţinutul existent,
pentru a evita să mai scriem încă o data întreaga intrare. Pentru a edita datele într-o celulă
trebuie să dăm click pe celulă şi apoi scriem peste conţinutul ei sau dăm dublu-click pe
celulă pentru a pozitiona un punct de inserare în interiorul conţinutului acesteia, să edităm
conţinutul celulei, la fel cum am edita text în aplicaţia Word şi apoi apăsăm tasta Enter
pentru a valida modificările în celulă. Atunci când dăm click pe o celulă, conţinutul ei apare
şi în linia de editare. Putem da click pe linia de editare şi să edităm acolo conţinutul întregii
celule. Pentru a renunţa la orice modificări pe care le-am întreprins, apăsăm tasta Esc
pentru a lăsa intact conţinutul original al unei celule, apoi apăsăm tasta Enter pentru a ieşi
din celulă.
Dacă edităm o formulă, toate celulele afectate de modificare sunt recalculate atunci când
apăsăm tasta Enter.

Adăugarea unei hiperlegături

Hiperlegătura este un text sau o imagine marcată în mod specific, pe care putem da click
pentru a ne deschide programul de e-mail ori un fişier, sau pentru a ajunge la o pagină din
Web ori din reţeaua locală a unei organizaţii. Astfel, pentru a adăuga o hiperlegătură
procedăm astfel:
1. Selectăm textul din celulă în care dorim să introducem o hiperlegătură sau selectăm o
celulă goală
2. Din meniul Insert, alegem comanda Hyperlink. De asemenea, putem să apăsăm
CTRL+K
3. În caseta de dialog Insert Hyperlink, introducem adresa de destinatie pentru
hiperlegătură sau răsfoim spre fişierul pe care dorim să-l deschidem
4. Dacă am selectat o celulă goală, introducem textul ce ne va fi afişat ca hiperlegătură.
În mod prestabilit este numele fişierului sau URL (adresa Web)
5. Dăm click pe OK. Acum textul este atât colorat, cât şi subliniat.

Pentru a edita sau a şterge o hiperlegătură, dăm click dreapta pe aceasta şi, din meniul
restrâns, alegem fie comanda EDIT Hyperlink, fie comanda Remove Hyperlink. În mod
prestabilit, aplicaţia Excel recunoaşte ca hiperlegături adresele de e-mail şi de Web pe
care le introducem. Dăm click pe butonul AutoCorrect Options, care apare adiacent unei
hiperlegături adaugate de Excel, şi alegem comanda Undo Hyperlink pentru a şterge
aceste legături.

Completarea unui domeniu de intrări

Pentru a introduce rapid date într-o zona dreptunghiulară de celule, creăm un domeniu de
intrări.
Pentru a crea şi completa un domeniu de intrări:
1. Poziţionăm cursorul mouse-ului în celulă din colţul din stânga sus al zonei.
2. Dăm click şi tragem spre celulă din colţul aflat în partea din dreapta jos a zonei. Am
creat un domeniu de intrări şi celula activă este cea din colţul aflat în partea din stânga
sus a zonei.
3. Introducem date în fiecare celulă, apoi apăsăm tasta Enter. După ce am scris datele,
cursorul-cheie se deplasează în jos, spre următoarea celulă din coloană. Atunci când
ajunge la ultima celulă dintr-o coloană, trece automat la prima celulă din următoarea
coloană a domeniului de intrări.
Apăsăm CTRL+Enter pentru a completa toate celulele din domeniu cu introducerea
efectuată în prima celulă. Introducem date în ultima celulă din domeniu, apoi apăsăm
Shift+Enter pentru a completa celulele în ordine inversă, de la ultima spre prima.

AutoCompletarea unui domeniu

Atunci când dorim să completăm un domeniu de celule cu numere consecutive, numere ce
urmează un tipar specific, date consecutive sau date ce urmează un tipar specific (de
exemplu, ziua de luni a saptamanii), utilizăm caracteristica AutoFill ca metoda rapidă şi
convenabilă de introducere automată a unei serii.
Pentru a autocompleta un domeniu:
1. În orice celulă, introducem primul număr sau data din serie
2. Într-o celulă adiacentă, introducem următorul număr sau data din serie
3. Selectăm cele două celule şi poziţionăm cu atenţie cursorul mouse-ului pe reperul de
manevrare de completare, care este pătrăţelul foarte mic din colţul din dreapta jos al
chenarului ce înconjoară cele două celule
4. Tragem reperul de manevrare de completare pentru a extinde seria
5. Eliberăm butonul mouse-ului atunci când seria este completă

Pe măsură ce tragem pentru a extinde seria, valoarea curentă apare într-o etichetă
galbenă descriptivă, imediat lângă cursor. Dăm click pe butonul AutoFill Options pentru a
alege dintr-o listă cu opţiuni de formatare. După ce am ales primele două opţiuni din
meniul EDIT putem alege comanda Fill şi apoi comanda Series din submeniul Fill, pentru a
personaliza completarea. Pentru a creea o succesiune personalizată de completare,
selectăm Tools – Options şi apoi dăm click în tabul Custom Lists din caseta de dialog
Options.

Introducerea calculelor simple

Un calcul poate fi simplu (suma unei coloane de numere) sau complex (financiar, statistic
sau ştiinţific), dar întotdeauna este introdus ca o formulă ce începe cu semnul egal (=).
Dacă se schimbă numere din celule care asigură valorile pentru formulă, rezultatul
calculului se modifică instantaneu. Această recalculare imediată ne permite să efectuăm
analize de tipul „ce se întâmplă dacă?” – vedem rezultatul final modificat, imediat ce
schimbăm oricare dintre valorile ce contribuie la calcularea sa.
Pentru a însuma două numere într-o celulă scriem „=nr+nr” (de exemplu: „=26+75”).
Pentru a însuma conţinuturile a două celule: în formulă introducem adresele celulelor
(exemplu: „=B3+B4”). Celula în care introducem formula afişează rezultatul calculului.

Construirea unei formule simple

În timpul construirii unei formule, putem introduce valorile sau selecta referinţele de celule
din orice loc al unui registru de lucru.
Pentru a construi o formulă simplă:
1. Dăm click pe celula destinată formulei şi scriem semnul egal
2. Dăm click pe prima celulă a cărei adresă o dorim în formulă
3. Scriem un operator (+, -, *, /)
4. Dăm click pe următoarea celulă a cărei adresă o dorim în formulă.
5. Scriem alt operator şi continuăm construirea formulei

Însumarea coloanelor şi a rândurilor

Aplicatia Excel include asistenţă speciala pentru însumarea rapidă a unei coloane sau a
unui rând.
Pentru a însuma o coloană sau un rând:
1. Dăm click în celulă goală de sub ultima intrare în coloană, ori în dreapta ultimei intrări
din rând
2. Dăm click pe butonul AutoSum ( ) aflat pe bara de instrumente Standard
3. Apăsăm tasta Enter pentru a valida formula ce apare în celulă

Funcţii în Excel
Pentru a insera o funcţie într-o formulă:
1. Dăm click pe celula destinată formulei
2. Scriem semnul egal pentru a începe formula, apoi scriem cuvântul (numele) funcţiei şi
deschidem o paranteză
3. Tragem cu mouse-ul în josul coloanei de numere pentru a însuma
4. Apăsăm tasta Enter pentru a încheia formula.
Nu este necesar să scriem paranteza de închidere înainte de a apasa tasta Enter,
deoarece Excel ne face automat. Dacă formula utilizează doar o portiune dintr-un
domeniu, dăm click pe marcajul de eroare (triunghiul verde), aflat în colţul din stânga sus
al celulei pentru a vedea opţiunile Trace Errors (urmărirea erorilor) pentru formulă.
Ca funcţii utile în Excel pot enumera: DATE(year, month, day) – Returnează numărul
serial ce reprezintă o anumita data, DAYS(start_date, end_date, method) – Calculează
numărul de zile trecut între 2 date, TODAY() – Returnează numărul serial al datei curente,
NOW() – Returnuează numărul serial al datei şi ore curente, ROUND(number, num_digits)
– Rotunjeşte un număr la un număr specificat de cifre, SUM(number1, number2,...) –
Adună toate numerele, AVERAGE(number1, number2, ...) – Calculează media aritmetică,
MAX(number1, number2,...) – Calculează cea mai mare valoare, MIN(number1,
number2,...) – Calculează cea mai mică valoare, Value(text) – Face conversia într-un
număr a unui text. Astfel pentru a construi o formulă prin inserarea unei funcţii procedăm
astfel:
1. Dăm click pe celula destinată formulei.
2. Din meniul Insert, alegem comanda Functions.
3. În caseta de dialog Insert Functions selectăm categoria şi apoi funcţia.
4. Dăm click pe OK.
5. Utilizăm caseta de dialog Function Arguments pentru a ne asista în completarea
formulei
6. Dăm click pe OK când am terminat.

Copierea formulelor în celule adiacente

În loc să reintroducem o formulă în celule adiacente, o putem copia în mod automat. În
timpul copierii, Excel ne ajută formulă. Pentru a copia o formulă în celule adiacente:
1. Dăm click pe celula care conţine formulă
2. Tragem reperul de manevrare din colţul din dreapta jos al celulei peste celulele
adiacente în care dorim să copiem formula

Depistarea erorilor
Atunci când aplicaţia Excel sesizează o eroare într-un calcul, afişează un indicator de
eroare în colţul din stânga sus al celulei ce conţine calculul respectiv. Dacă dorim să
putem depista erorile din toată foaia de calcul în orice moment, utilizăm opţiunea Trace
Error. Pentru a depista erorile dintr-o foaie alegem comanda Error Checking din meniul
Tools. În caseta de dialog Error Checking, ni se oferă opţiuni de reparare pentru prima
eroare găsită şi selectăm o acţiune.
Lărgirea coloanelor şi a rândurilor
Deşi aplicaţia Excel efectuează în mod automat ajustări limitate ale înălţimii rândurilor,
pentru a cuprinde fonturi de dimensiuni mai mari, putem cu uşurinţă să modificăm lăţimea
unei coloane sau înălţimea unui rând, ori să stabilim ca rândul sau coloana să se modifice
automat.
Pentru a modifica lăţimea unei coloane:
1. Poziţionăm cursorul mouse-ului pe latura dreapta a butonului cap de coloană al
coloanei pe care dorim s-o lărgim
2. Atunci când cursorul se schimbă într-o săgeată dublă, dăm dublu-click şi lăţimea
coloanei se modifică pentru a corespunde cu cea a conţinutului
Pentru a modifica înălţimea unui rând:
1. Poziţionăm cursorul mouse-ului pe latura inferioară a butonului cap de rând al rândului
a carei înălţime dorim s-o modificăm.
2. Atunci când cursorul se schimbă într-o săgeată dublă tragem în sus sau în jos

Putem insera oricând rânduri şi coloane. Aplicatia Excel adaptează toate formulele
pentru a ţine seama de noile rânduri sau coloane. Dacă inserăm un rând, această ne va
apărea deasupra celei selectate; dacă inserăm o coloană, ea ne va apărea în stânga
celulei selectate. Pentru a insera un rând sau o coloană:
1. Dăm click în orice celulă a rândului sau a coloanei în care dorim să inserăm noul rând
sau coloană goală
2. Din meniul Insert, alegem comanda Rows, pentru a insera un rând, sau alegem
comanda Columns, pentru a insera o coloană.
3. Dăm click pe butonul Insert Options (opţiuni de inserare – cel cu pictograma pensulă)
pentru a alege opţiunile de formatare pentru coloană sau rând

Pentru a insera mai multe rânduri sau coloane, tragem mouse-ul pentru a evidenţia
acelaşi număr de celule ca şi rândurile sau coloanele pe care dorim să le inserăm.
Atunci când inserăm sau ştergem o celulă dintr-un domeniu de date, aplicaţia Excel
trebuie să ştie cum să deplaseze datele din celule adiacente. Ne specificăm preferinţele în
caseta de dialog Insert sau DELETE. Pentru a insera o celulă dăm click pe destinaţia noii
celule goale, alegem comanda Cells din meniul Insert, selectăm fie opţiunea Shift Cells
RIGHT, fie opţiunea Shift Cells Down din casetă de dialog Insert şi apare noua celulă.
Pentru a şterge o celulă: dăm click pe celulă pe care dorim s-o ştergem, alegem comanda
DELETE din meniul EDIT, selectăm fie opţiunea Shift Cells LEFT, fie opţiunea Shift Cells
Up din caseta de dialog.

Deplasarea şi copierea datelor

Tehnica de tragere şi plasare din aplicaţia Excel simplifică foarte mult deplasarea şi
copierea datelor. De asemenea, putem utiliza tehnicile Standard de decupare sau copiere
ca să plasăm datele în clipboard, unde vor fi disponibile pentru a fi lipite altundeva.

Pentru a deplasa sau a copia date:

1. Selectăm domeniul de celule ce trebuie deplasat sau copiat
2. Poziţionăm cursorul mouse-ului pe bordura domeniului; cursorul devine o săgeată
3. Tragem bordura domeniului pentru a deplasa domeniul într-o nouă locaţie. Apare o
etichetă descriptivă galbenă, care indică destinaţia.
4. Eliberăm butonul mouse-ului pentru a plasa domeniul în noua locaţie
Pentru a deplasa sau a copia plasând date în clipboard:
1. Selectăm domeniul de celule care trebuie mutat sau copiat
2. Apăsăm CTRL+X pentru a decupa sau CTRL+C pentru a copia domeniul
3. Dăm click în prima celulă destinatie şi apăsăm CTRL+V pentru a lipi domeniul
4. Dăm click pe butonul PASTE Options pentru a alege felul în care să fie lipite datele.
Pentru a opri capetele de coloană şi de rând să dispară de pe ecran, în timp ce derulăm
printr-o foaie de lucru mare, le putem îngheţa când dăm click pe celulă din colţul din
stânga sus al regiunii ce conţine datele şi, din meniul Window, alegem comanda Freeze
Panes.

Alegerea unui AutoFormat

Modalitatea cea mai rapidă şi mai simplă de a face prezentabilă o foaie de lucru
este de a-i aplica un AutoFormat. AutoFormatul asigură aspectul complet al unui domeniu
de date, modificând fontul, alinierea textului, formatarea numerelor, bordurile, modelele,
culorile, lăţimea coloanelor şi înălţimea rândurilor. Aplicatia Excel pune la dispoziţie mai
multe AutoFormate cu aspecte diferite.
Pentru a alege un AutoFormat:
1. Dăm click pe orice celulă din domeniul ce trebuie formatat sau le selectăm pe toate
2. Din meniul FORMAT, alegem comanda AutoFormat
3. În caseta de dialog AutoFormat, selectăm un AutoFormat dintre cele afişate şi dăm
click pe OK.
Pentru a şterge un AutoFormat imediat după ce l-am aplicat, selectăm EDIT – Undo
AutoFormat din meniul principal. Pentru a şterge un AutoFormat mai târziu, selectăm
domeniul, urmăm paşii 2 şi 3 de mai sus, apoi, din listă de AutoFormatare, alegem
opţiunea None.

Centrarea unui cap de tabel deasupra unui domeniu

Putem centra celula care conţine textul titlului unui tabel deasupra mai multor coloane prin
îmbinarea celulelor.
Pentru a centra un cap de tabel deasupra unui domeniu:
1. Introducem capul de tabel într-o celulă deasupra domeniului
2. Selectăm celulele de deasupra domeniului
3. Dăm click pe butonul Merge and CENTER (îmbinare şi centrare)

De asemenea putem să:

1. Introducem capul de tabel într-o celulă deasupra domeniului
2. Selectăm celulele de deasupra domeniului
3. Din meniul FORMAT, alegem comanda Cells
4. În tabul Aligment din caseta de dialog FORMAT Cells, derulăm lista Horizontal şi
alegem opţiunea CENTER, iar în zona Text Control bifăm căsuţa de validare Merge
Cells. Apăsăm OK.

Formatarea numerelor
Aplicatia Excel ne pune la dispoziţie mai multe opţiuni pentru formatare, unele aflate pe
bara de instrumente Formatting, iar altele în caseta de dialog FORMAT Cells.
Pentru a formată numere în Excel selectăm numerele ce trebuie formatate şi dăm click pe
butonul corespunzător pentru formatarea numerelor aflat pe bara de instrumente
Formatting.
Dacă nu am ales un format special pentru numere, acestora li se aplică formatul
general pentru numere (aliniate la dreapta,cu până la 11 zecimale). Dacă introducem
numere precedate de simbolul pentru dolar ($), aplicaţia Excel aplică în mod automat
formatarea Currency (stil simbol monetar). Dacă introducem numere urmate de simbolul
procentaj (%), Excel aplică în mod automat formatarea Percentaje (stil procentaj). Putem
salva formatarea numerelor sub formă de stil.
Adăugarea de borduri la un domeniu se face ca în Word atât prin butonul specific
de pe bara de instumente Formatting cât şi prin meniul Excel.

Adăugarea de umbriri la un domeniu

Pentru a adăuga umbrire la o celulă sau la un domeniu de celule:
1. Selectăm domeniul căruia dorim să-i aplicăm umbrirea
2. Din meniul FORMAT, alegem comanda Cells sau dăm click dreapta şi din meniul
restrâns alegem comanda FORMAT Cells
3. În tabul Patterns din caseta de dialog FORMAT Cells, alegem o culoare sau o nuanţă
de gri
4. Pentru alegerea unui model monocrom, derulăm listă de modele şi alegem unul dintre
modelele din partea superioară a paletei şi dăm click pe OK.

Aplicarea formatarii conditionale

Dacă o celulă sau un domeniu de celule conţine datele pe care dorim să le evidenţiem
atunci când sunt îndeplinite anumite conditii, putem utiliza formatarea condiţională. De
exemplu, putem face ca toate numerele mai mari ca 1000 să apară scrise cu verde sau ca
toate zilele scadente (anterioare celei curente) să apară scrise cu roşu. Pentru a aplica o
formatare condiţională la o celulă sau la un domeniu de celule:
1. Selectăm celulele pentru formatare
2. Din meniul FORMAT, alegem comanda Conditional Formatting
3. Utilizăm listele autoderulante şi caseta pentru editare pentru a stabili prima condiţie
4. Dăm click pe butonul FORMAT pentru a alege formatarea ce ne va fi aplicată dacă
este îndeplinită condiţia şi apoi dăm click pe OK după ce am terminat sau dăm click pe
butonul Add pentru a adăuga altă condiţie.

Crearea şi selectarea unui stil

Stilul este o combinaţie predefinită de formatări. Atunci când nici unul dintre stilurile
existente nu deţine formatarea pe care o dorim, ne putem crea propriul stil şi apoi să-l
aplicăm. Astfel, pentru a crea un stil: formatăm o celulă cu formatul dorit, alegem comanda
Style din meniul FORMAT, introducem un nume pentru un stil nou din casetă de text Style
Name, bifăm căsuţele de validare pentru opţiunile de formatare pe care dorim să le
aplicăm în caseta de dialog Style şi click pe OK.

Pentru a selecta un stil:

1. Selectăm celulele pentru formatare.
2. Din meniul FORMAT, alegem comanda Style
3. În caseta de dialog Style, alegem un stil din listă autoderulantă Style Name şi dăm click
pe OK.

Conceperea machetei
În vederea tipăririi, putem adăuga la foaia de lucru anteturi, note de subsol şi întreruperi de
pagină.
Pentru a adăuga anteturi sau note de subsol:
1. Din meniul FILE, alegem comanda PAGE SETUP
2. Dăm click pe tabul HEADER/FOOTER din caseta de dialog PAGE SETUP
3. Dăm click pe butonul Custom HEADER sau pe butonul Custom FOOTER, introducem
textul şi dăm click pe OK
4. Dacă dorim să examinăm modificările făcute alegem butonul Print Preview din caseta
de dialog PAGE SETUP şi apoi butonul Close pentru a reveni la foaia de lucru în
vizualizarea Normal.

Pentru a ajusta întreruperile de pagină alegem comanda PAGE Break Preview din
meniul View, Utilizăm cursorul pentru a ajusta întreruperile de pagină prestabilite şi
alegem comanda Normal din meniul View pentru a reveni la vizualizarea Normal. De
asemenea, în fereastra Print Preview putem da click pe butonul PAGE Break Preview
pentru a modifica întreruperile de pagină. Pentru a insera întreruperi de pagină, dăm click
în coloană sau rândul înaintea căreia dorim să existe întreruperea şi alegem PAGE Break
din meniul Insert sau dăm click dreapta în PAGE Break Preview şi, din meniul restrâns,
alegem comanda Insert PAGE Break.

Pentru a îmbunătăţi foile de lucru, putem să le adăugăm imagini sau să trasăm

diagrame folosind instrumentele de desenare din suita Office. De asemenea, putem
adăuga imagini la anteturi şi note de subsol, ca şi un fundal pentru foile de lucru.

Pentru a adăuga o imagine la o notă de subsol:

1. Din meniul FILE, alegem comanda PAGE SETUP
2. Dăm click în tabul HEADER/FOOTER din caseta de dialog PAGE SETUP
3. Dăm click pe butonul Custom HEADER sau Custom FOOTER şi apoi dăm click pe
butonul Insert Picture (inserare imagine)
4. În caseta de dialog Insert Picture, localizăm imaginea ce trebuie adaugată şi dăm click
pe butonul Insert, dăm click pe OK pentru a închide caseta de dialog FOOTER.

Pentru a formata imaginea, dăm click pe butonul Format Picture din caseta de dialog
FOOTER.
Pentru a adăuga o imagine ca fundal al foii de lucru:
1. Din meniul FORMAT, alegem Sheet – Background
2. Localizăm imaginea în caseta de dialog Sheet Background şi dăm click pe butonul
Insert. Foaia de lucru prezintă imaginea de fundal
Pentru a şterge fundalul selectăm FORMAT - Sheet – DELETE Background.

Putem crea o diagramă utilizând setările prestabilite, pentru ca apoi s-o modificăm, sau
putem folosi utilitarul de asistenţă Chart, care ne conduce prin adoptarea decizilor iniţiale.
Pentru a crea o diagramă utilizând setările prestabilite selectăm datele pe care le dorim
reprezentate în diagramă şi apăsăm tasta F11 pentru a crea o diagramă cu toate setările
prestabilite.
Pentru a ordona datele după rânduri, nu după coloane:
1. Din meniul Chart, alegem comanda Source Data
2. În caseta de dialog Source Data, dăm click pe butonul Rows şi dăm click pe OK
Pentru a selecta date neadiacente în diagramă, menţinem apăsată tasta CTRL în timp ce
tragem mouse-ul peste grupuri de celule.
Putem modifica tipul prestabilit de diagramă, de la o diagramă coloană la oricare alt tip pe
care-l utilizăm frecvent. Pentru aceasta, dăm click pe o diagramă şi, din meniul Chart,
alegem comanda Chart Type. După aceea, selectăm un tip de diagramă şi dăm click pe
butonul Set as default Chart.
Utilitarul de asistenţă Chart ne ajută să luăm unele decizii generale în timpul configurării
unei diagrame – de exemplu, să alegem tipul de diagramă, să-i adăugăm un titlu şi să
determinăm plasarea legendei şi a etichetelor. Pentru a crea o diagramă folosind utilitarul
de asistenţă Chart:
1. Selectăm datele din viitoarea diagramă
2. Dăm click pe butonul Chart Wizard aflat pe bara de instrumente Standard
3. Urmăm cei patru paşi ai utilitarului de asistenţă Chart, pentru a selecta un tip de
diagramă, a confirma sursa datelor, a adăuga
4. Specificăm dacă diagramă este îinglobată în foaia de lucru existentă sau este creată
într-o foaie separată şi apoi dăm click pe butonul Finish .
Dacă deplasăm lent cursorul peste o diagramă, vom vedea etichete descriptive care
identifică obiectele ce o alcătuiesc. Fiecare obiect poate fi formatat în mod separat. Pentru
a modifica o diagramă dăm click dreapta pe un obiect al diagramei ca să afişăm caseta de
dialog pentru formatarea corespunzătoare obiectului respectiv. Pentru a modifica simultan
mai multe obiecte din diagramă, alegem Chart – Chart Options şi utilizăm diversele taburi
din casetă Chart Options.
Aplicaţia Excel ne pune la dispoziţie numeroase tipuri de diagrame pentru a ne ajuta
să afişăm datele într-un mod care să le trasmită cât mai bine înţelesul.
Pentru a modifica tipul de diagramă dăm click pe diagramă, alegem comanda Chart Type
din meniul Chart, selectăm un tip de diagramă din casetă de dialog Chart Type şi dăm
click pe OK .
Opţiunea Chart Type din meniul Chart oferă mai multe opţiuni decât lista Chart Type
aflată pe bara de instrumente Chart.
Suprafaţa diagramei este fundalul pe care este trasata diagramă. Suprafaţa
reprezentării grafice este fundalul din diagrama însăsi, în interiorul axelor. Liniile de grilă
sunt cele care traversează suprafaţa reprezentării grafice, aliniindu-se cu valorile majore
din lungul axelor.
Pentru a modifica suprafaţa diagramei:
1. Dăm dublu-click pe suprafaţa diagramei
2. În caseta de dialog FORMAT Chart Area, dăm click pe tabul Patterns şi introducem
valori noi pentru a modifica elemente ca bordura ce înconjoară suprafaţa diagramei,
culoarea ei şi orice efecte de umplere, cum ar fi utilizarea unui gradient, a unor texturi
sau chiar a unei imagini.
3. Dăm click în tabul FONT şi introducem valori noi pentru a modifica atributele fonturilor
din etichetele axelor, din legende şi titlul diagramei şi dăm click pe OK
Pentru a modifica suprafaţa reprezentării grafice:
1. Dăm dublu-click pe suprafaţa reprezentării grafice
2. În caseta de dialog FORMAT Plot Area, modificăm bordura ce înconjoară suprafaţa
reprezentării grafice, culoarea ei şi orice efecte de umplere cum ar fi utilizarea unui
gradient, a unor texturi sau chiar a unei imagini pentru suprafaţa reprezentării grafice şi
dăm click pe OK
Pentru a modifica formatul liniilor de grilă:
1. Dăm dublu-click pe o linie de grilă
2. În caseta de dialog FORMAT Gridlines, dăm click în tabul Patterns şi introducem valori
noi pentru a modifica stilul, culoarea şi grosimea liniilor de grilă
3. Dăm click în tabul Scale şi introducem valori noi pentru a modifica scara axelor legate
de aceste linii de grilă şi intersecţiile cu celelalte axe şi dăm click pe OK.
Putem formata în mod separat titlul, axele şi legenda unei diagrame. Dăm dublu-click pe
elementul dorit sau dăm click dreapta pe el şi din meniul restrâns alegem opţiunile pentru
formatare.
Pentru a modifica formatarea titlului diagramei:
1. Dăm dublu-click pe titlul diagramei
2. În caseta de dialog FORMAT Chart Title, dăm click în tabul Patterns şi introducem
valori noi pentru a modifica bordura care înconjoară titlul, culoarea şi orice efect de
umplere
3. Dăm click în tabul FONT şi introducem valori noi pentru a modifica atributele fontului
4. Dăm click în tabul Alignment şi modificăm alinierea sau orientarea textului titlului
5. Dăm click pe OK

Pentru a modifica formatarea unei axe:

1. Dăm dublu-click pe o axă
2. În caseta de dialog FORMAT Axis, utilizăm taburile Patterns, Scale, FONT Number şi
Alignment pentru a formată atributele respective ale axelor şi dăm click pe OK

Pentru a modifica formatarea legendei:

1. Dăm dublu-click pe legendă
2. În caseta de dialog FORMAT Legend, Utilizăm şi taburile Patterns, Scale, FONT,
Number şi Alignment pentru a modifica oricare dintre atributele respective ale legendei
şi click pe OK.
Tabul Alignment din caseta de dialog FORMAT Legend conţine elementele de control
pentru plasarea legendei în suprafaţa diagramei. Pentru a formata doar una dintre intrările
din legendă, dăm click pentru a o selecta şi utilizăm caseta de dialog Select Legend Entry
Level.
Pentru a şterge elemente, cum ar fi titlul sau legenda, dăm click pe bordura elementului şi
apăsăm tasta DELETE, sau dăm click dreapta pe element şi din meniul restrâns alegem
comanda Clear.
De asemenea, putem utiliza butoanele aflate pe bara de instrumente Chart pentru a
adăuga sau a şterge o legendă, ori pentru a înclina textul axei în sus sau în jos.
Seria de date este un grup de valori asociate, aşa cum sunt toate valorile dintr-un rând sau
o coloană a foii de date. De cele mai multe ori, seria de date este reprezentată printr-o
linie sau o serie de bare. Putem modifica separat fiecare serie de date. Pentru a modifica
o serie de date dăm click pe ea şi apoi în linia de editare de deasupra diagramei apar
referinţe la celulele ce conţin datele pentru seria respectivă şi, de asemenea, o fereastră
descriptivă care defineşte punctul de date pe care am dat click. Putem să edităm
referinţele în linia de editare. Pentru a modifica formatul unei serii de date dăm dublu-click
pe ea şi în caseta de dialog FORMAT Data Series, utilizăm taburile pentru a modifica toate
aspectele seriei de date.
După ce o diagramă a fost creată, este posibil să dorim s-o extindem pentru a include mai
multe date. Pentru a adăuga date la o diagramă selectăm diagrama, alegem comanda
Source Data din meniul Chart, adăugăm mai multe rânduri utilizând tabul Series sau
extindem domeniul de date, pentru a include mai multe coloane, utilizând tabul Data
Range din caseta de dialog şi click pe OK.
Alături de orice diagramă, putem include un tabel de numere ce sunt reprezentate de
diagramă şi o linie de tendinţă care prezintă prognoza ce rezultă din date – de exemplu, o
creştere sau o reducere. Pentru a adăuga un tabel de date dăm click pe butonul Data
Table aflat pe bara de instrumente Chart. Pentru a modifica formatul tabelului de date,
dăm dublu-click pe tabel şi, în caseta de dialog FORMAT Data Table, edităm stilurile de
linie şi caracteristicile fontului.
Pentru a adăuga o linie de tendinţă:
1. Dăm click pe o serie de date la care dorim să adăugăm o linie de tendinţă
2. Din meniul Chart, alegem comanda Add Trendline
3. În caseta de dialog Add Trendline, definiţi tipul de linie de tendinţă pe care-l dorim şi
stabilim opţiunile şi dăm click pe OK.

Crearea unui raport PivotTable

Rapoartele PivotTable şi PivotChart ne pot ajută să examinăm datele în moduri diferite.
După crearea rapoartelor, putem comuta rândurile şi coloanele pentru a oferi vizualizări
diferite asupra numerelor. Astfel, pentru a crea un raport PivotTable:
1. Dăm click în zona de date selectată
2. Din meniul Data, alegem comanda PivotTable and PivotChart Report pentru a porni
utilitarul de asistenţă PivotTable and PivotChart
3. Selectăm raportul PivotTable, specificăm sursa de date şi indicăm tipul de raport pe
care dorim să-l creăm
4. Poziţionăm elementele tabelului pentru a crea vizualizarea dorită
5. Dăm click pe butonul FORMAT Report (formatare raport) aflat pe bara de instrumente
PivotTable
6. Alegem un FORMAT din casetă de dialog AutoFormat şi dăm click pe OK
Atunci când creăm un raport PivotChart, aplicaţia Excel creează şi raportul PivotTable.
Acesta prezintă datele în mod grafic şi putem comuta rândurile şi coloanele fie în tabel , fie
în diagramă.
Pentru a crea un raport PivotChart:
1. Dăm click în zona de date selectată
2. Din meniul Data, alegem comanda PivotTable and PivotChart Report pentru a porni
utilitarul de asistenţă PivotTable and PivotChart
3. Selectăm raportul PivotChart, specificăm sursa de date şi indicăm dacă dorim ca
raportul să fie plasat într-o foaie de lucru nouă sau într-una existentă
4. Poziţionăm elementele diagramei pentru a crea vizualizarea dorită
Modificăm formatul oricărui element din PivotChart, la fel cum am proceda cu altă
diagramă.

Configurarea bazei de date

Configurăm o bază de date în acelaşi fel în care am crea domenii într-o foaie de calcul
tabelar.
Pentru a configura o bază de date introducem numele câmpurilor în partea de sus a unui
grup de coloane adiacente şi apoi introducem datele în rândurile de sub numele
câmpurilor.

Putem crea un formular astfel încât noi şi alţii să completăm rubricile goale şi să adăugăm
înregistrări noi, să edităm şi să ştergem înregistrări existente şi să căutăm prin baza de
date.
Pentru a crea un formular:
1. Dăm click în orice celulă care conţine date
2. Din meniul Date, alegem comanda Form
3. În caseta de dialog a formularului foii de lucru, dăm click pe butonul New şi completăm
câmpurile pentru o nouă înregistrare
4. Dăm click pe butonul Close pentru a închide formularul.
Informaţiile dintr-o bază de date pot fi sortate alfabetic şi numeric, utilizând până la trei
câmpuri pentru sortare.
Pentru a sorta o bază de date:
1. Dăm click în orice celulă din baza de date şi alegem comanda Sort din meniul Data,
2. În caseta de dialog Sort, alegem un nume de câmp din lista autoderulantă Sort By
3. Pentru a sorta în continuare datele utilizând intrările din al doilea şi al treilea câmp,
alegem alte câmpuri din cele două liste autoderulante Then By
4. Pentru fiecare listă autoderulantă Sort By, dăm click pe opţiunea Ascending pentru a
sorta de la mic la mare, de la vechi la nou sau de la A la Z. Dăm click pe opţiunea
Descending pentru a sorta de la mare la mic, de la nou la vechi, sau de la Z la A
5. Dăm click pe OK pentru a vedea datele sortate.

Putem utiliza criterii pentru a extrage toate înregistrările care se potrivesc cu acestea,
pentru ca apoi să folosim datele extrase în alte părţi ale foii de lucru sau în rapoarte.
Pentru a extrage date dintr-o bază de date:
1. Dăm click în orice celulă din baza de date şi, din meniul Data, alegem Filter –
AutoFilter
2. Dăm click pe oricare dintre butoanele cu săgeţi de lângă numerele câmpurilor pentru a
afişa o listă a intrărilor din câmpul respectiv
3. Alegem o intrare din listă pentru a vizualiza numai acele înregistrări ce se potrivesc cu
intrarea şi continuăm să filtrăm utilizând celelalte butoane cu săgeţi, dacă este
necesar.

Pentru orice listă numerică din baza de date, putem crea totaluri şi subtotaluri.
Pentru a însuma datele numerice din baza de date:
1. Selectăm orice celulă din baza de date şi, din meniul Data, alegem comanda Subtotals
2. În caseta de dialog Subtotal, selectăm un câmp din lista At Each Change In
3. Dăm click pe OK.
Putem utiliza taburile foilor de lucru, vizibile în partea inferioară a foii curente, pentru a
comuta rapid de la o foaie la altă. Pentru a comuta la altă foaie de lucru dăm click în tabul
foii de lucru pe care dorim s-o afişăm. Dacă tabul nu este vizibil, utilizăm butoanele taburi
pentru derulare prin foi.

Putem înlocui denumirile prestabilite ale foilor de lucru cu denumiri utile, informative.
Pentru a denumi o foaie de lucru:
1. Dăm dublu-click în tabul foii de lucru pe care dorim s-o redenumim
2. În tabul foii scriem o denumire nouă peste denumirea curentă

Referirea în formule la date din alte foi de lucru

Atunci când construim o formulă, putem include date din alte foi de lucru.
Pentru a construi o formulă utilizând date din altă foaie de lucru:
1. Dăm click pe celulă destinatie pentru formulă
2. Înserăm formula, scriind un semn egal, o paranteză la stânga, un nume de celulă şi un
operator
3. Referindu-ne la celule din altă foaie de lucru, comutăm la foaia respectivă şi apoi
selectăm celula sau celulele dorite; apăsăm apoi tasta Enter după ce terminăm de
construit formula.
Unificarea datelor într-o singură foaie de lucru
Atunci când foi succesive dintr-un registru de lucru conţin exact acelaşi aranjament de
date, putem însuma domenii ce se extind „în jos” de la o foaie la alta, nu numai în interiorul
aceleiaşi foi de lucru. Procesul se numeşte unificarea datelor utilizând referinţe 3D.
Pentru a unifica datele utilizând date din alte foi de lucru:
1. În foaia de lucru pe care dorim să se afle unificarea, dăm click în celulă destinatie
pentru formulă şi începem scrierea acesteia ca de obicei
2. Selectăm domeniul sau celulă în prima foaie de lucru din domeniul de foi
3. Apăsăm şi menţinem apăsată tasta Shift, dăm click în tabul ultimei foi de lucru din
domeniu
4. Apăsăm apoi tasta Enter pentru a vedea rezultatul formulei

Atunci când se atribuie un nume unui domeniu, se poate utiliza acest nume în formule
în locul adresei domeniului. Numele domeniilor uşurează referirile la date şi întelegerea
formulelor. Pentru a denumi un domeniu: selectăm domeniul pe care dorim să-l denumiti,
alegem Name – Define din meniul Insert, introducem numele în caseta de dialog Define
Name şi dăm click pe OK. Pentru a utiliza numele într-o formulă alegem comanda PASTE
din submeniul Name.

Auditul unui registru de lucru

Pentru a evita rezultatele false provenite din formule incorecte, aplicaţia Excel poate să
identifice celulele care au furnizat datele pentru o formulă. În felul acesta putem vedea cu
uşurinţă dacă toate celulele dorite au fost incluse în calcul.
Pentru a urmări precedentele unei formule:
1. Selectăm celula sau celulele ce conţin formulă
2. Din meniul Tools, alegem Formula Auditing – Trace Precedents
3. Alegem din nou comanda Trace Precedents pentru a vizualiza un nivel suplimentar de
precedente, dacă acesta există
Pentru a elimina săgeţile, alegem Formula Auditing – Remove All Arrows din meniul Tools.

Căutarea rezultatelor
Folosim caracteristica Goal Seeking din aplicaţia Excel pentru a forţa obţinerea unui
anumit rezultat dintr-un calcul, prin modificarea uneia dintre componentele acestuia. De
exemplu, dacă ştim creşterea procentuală pe care o căutăm, putem utiliza Goal Seeking
ca să determinăm modificările care sunt necesare pentru producerea acestui rezultat.
Pentru a căuta un rezultat: alegem comanda Goal Seek din meniul Tools, specificăm
celula a cărei valoare dorim s-o setati, valoarea pe care dorim s-o aibă celulă şi celulă a
cărei valoare poate să varieze pentru ca rezultatul să fie cel dorit în caseta de dialog Goal
Seek, dăm click pe OK odată şi mai activăm odată OK, pentru a accepta modificarea, sau
activăm Cancel, pentru a o respinge .

Inserarea comentariilor se face ca-n Word: Selectăm celulă la care dorim să ataşăm un
comentariu şi apoi alegem opţiunea Comment din meniul Insert.

Includerea tagurilor inteligente

Atunci când introducem date pe care aplicaţia Excel le recunoaşte ca fiind simboluri
bursiere (acţiuni) sau nume, celula primeşte un tag inteligent care este indicat printr-un
marcaj triunghiular roşu în colţul din dreapta jos. Putem da click pe butonul Smart Tag
Options (opţiuni tag inteligent) pentru a efectua acţiuni precum căutarea simbolului bursier
în Web sau introducerea de informaţii de contact pentru numele respectiv în aplicaţia
Outlook.

Pentru a include un tag inteligent:

1. Scriem un simbol bursier SUA sau alt element

recunoscut de aplicaţia Excel şi activăm Enter

2. Deplasăm cursorul peste celulă şi dăm click pe

butonul Smart Tag Options pentru a vedea lista de
opţiuni.

Protejarea unei foi de lucru

Putem permite altor persoane să lucreze în porţiuni din registrul nostru de lucru sau în tot
registrul. Cu toate acestea, este recomandabil să stabilim din timp opţiunile de formatare a
celulei, astfel încât nimeni să nu poată aduce modificări în zone sau în întregi foi de lucru
care dorim să rămână neschimbate.
Pentru a bloca unele celule împotriva editărilor neautorizate:
1. Selectăm celulele care vor fi blocate şi, din meniul FORMAT, alegem comanda Cells
sau dăm click-dreapta şi, din meniul restrâns, alegem comanda FORMAT Cells
2. În tabul Protection din casetă de dialog FORMAT Cells bifăm căsuţa de validare
Locked şi dăm OK
Pentru a proteja un registru de lucru:
1. Din meniul Tools, alegem Protection – Protected Sheet
2. În caseta de dialog Protected Sheet, putem atribui o parolă astfel încât să fim singurul
care poate înlătura protecţia

Macrocomenzi
Dacă o serie de acţiuni se execută în mod repetat, acestea pot fi înregistrate şi utilizate,
mai târziu, ca pe o singură comandă. O macrocomandă este o serie de comenzi şi funcţii
care sunt memorate într-un modul Visual Basic şi care pot fi lansate în execuţie ori de
câte ori trebuie executată activitatea respectivă. Macrocomenzile pot automatiza activităţi
complexe şi reduce numărul de paşi necesari pentru a termina activităţile care se execută
frecvent. Macrocomenzile sunt memorate în limbajul de programare VBA (Visual Basic
for Applications). Se pot scrie macrocomenzi şi direct, utilizând Editorul Visual Basic.
Înainte de înregistrarea sau scrierea unei macrocomenzi, trebuie planificaţi paşii şi
comenzile pe care să le execute macrocomanda. Dacă se face o greşeală atunci când se
înregistrează macrocomanda, aceasta ne va fi de asemenea înregistrată. De fiecare dată
când se înregistrează o macrocomandă, ea este memorată într-un nou modul ataşat la un
registru de lucru.

Înregistrarea unei macrocomenzi

Alegem Instrumente  Macrocomandă  Înregistrare macrocomandă nouă (se afişează
caseta de dialog de mai jos). În caseta Nume macrocomandă se introduce un nume
pentru macrocomandă. Primul caracter al numelui macrocomenzii trebuie să fie o literă.
Celelalte caractere pot fi litere, numere sau caractere (_). Spaţiile nu sunt permise în
numele macrocomenzii, un caracter (_) fiind interpreţat drept separator de cuvinte. Pentru
a executa macrocomanda de la tastatură apăsând o tastă de comenzi rapide, se introduce
o literă în caseta Taste de comenzi rapide. Dacă se introduce o literă mică,
macrocomanda se execută cu CTRL+literă, iar dacă se introduce o majusculă,
macrocomanda se execută cu CTRL+SHIFT+literă (unde literă este orice tastă literă din
tastatură). Litera din tasta de comenzi rapide utilizată nu poate fi un număr sau un caracter
special. Tasta de comenzi rapide are prioritate faţă de orice taste de comenzi rapide
implicite Microsoft Excel atâta timp cât este deschis registrul de lucru ce conţine
macrocomanda. În lista Memorare macrocomandă în se selectează locaţia în care se va
memora macrocomanda:
1. Registru de macrocomenzi Personal – macrocomanda ne va fi memorată în registrul
de lucru Personal şi ne va fi disponibilă ori de câte ori se utilizează Microsoft Excel.
2. Registru de lucru nou – memorează macrocomanda într-un nou registru de lucru.
3. Acest registru – memorează macrocomanda în registrul de lucru activ.
În continuare, în caseta Descriere, se pot introduce informaţii descriptive despre
macrocomandă. şi se face click pe OK; se execută acţiunile care trebuie înregistrate.
Alegem Instrumente  Macrocomandă  Oprire înregistrare pentru a opri înregistrarea.
Pentru a edita o macrocomandă, utilizatorul trebuie să fie familiarizat cu Visual Basic
Editor şi să aibă cunoştinţe despre limbajul Visual Basic.

Executarea unei macrocomenzi

După ce a fost înregistrată o macrocomandă, poate fi executată în Microsoft Excel sau
din Visual Basic Editor. De obicei o macrocomandă se execută în Microsoft Excel;
totuşi, se poate executa macrocomanda din Visual Basic Editor în timp ce se editează
macrocomanda. Pentru a întrerupe execuţia unei macrocomenzi înainte de a se fi încheiat
acţiunile înregistrare, se apasă tasta ESC.

Execuţia unei macrocomenzi în Microsoft Excel

Deschidem registrul de lucru care conţine macrocomanda.
Alegem Instrumente  Macrocomandă  Macrocomenzi/Tools  Macro  Macros
(se afişează casetă de dialog Macrocomandă /Macro).
În caseta Nume macrocomandă/Macro name se introduce numele macrocomenzii sau se
selectează din listă.
Se face click pe Executare/Run.

Execuţia unei macrocomenzi dintr-un modul Visual Basic

1. Deschidem registrul de lucru care conţine
macrocomanda.
2. Se comută în Visual Basic Editor
(ALT+F11).
3. Alegem Tools  Macros (se afişează
casetă de dialog Macros).
4. Se selectează numele macrocomenzii din
listă.
5. Se face click pe Run.
Sau:
În Visual Basic Editor deschidem modulul
care conţine macrocomanda, se plasează
cursorul în macrocomandă şi se apasă tasta
F5.
Execuţia unei macrocomenzi din tastele de comenzi rapide
Dacă la înregistrarea macrocomenzii s-a precizat o literă pentru o tastă de comenzi rapide,
macrocomanda poate fi executată cu CTRL+literă sau CTRL+SHIFT+literă (dacă s-a
introdus majusculă).

Aplicaţie simplă:
1. Intrăm în fereastra de VBA [în Excel, click dreapta pe bara de meniuri şi alegem bara
cu Visual Basic, apoi dăm click pe fereastra Visual Basic editor]
2. Undeva în stânga e project explorerul care ne arată ceva de genul VBAProject
(Book1); dăm click-dreapta pe el şi alegem Insert / User Form
3. Odată cu apariţia formei o să apară şi bara cu butoane; alegem un Control text box şi-l
desenăm pe formă; alegem un buton Command box şi-l punem pe formă;
4. Dublu-click pe butonul de comanda, şi-n foaia de cod care deschidem inserezi codul:
Cells(1, 1) = TextBox1.Text
5. În partea din stânga sus a ecranului, în Project explorer, dăm dublu-click pe Sheet1
(Sheet1); deschidem o foaie de cod; scriem în foaia de cod textul:
Sub start()
UserForm1.Show
End Sub
6. Alegem opţiunea Save şi închidem editorul Visual Basic.
7. În Excel, în bara Visual Basic, apăsăm Run (ar trebui să vedem macroul pe care
tocmai l-am creat) [start]; alegem apoi opţiunea Run;

Rezultatul scontat:
O să ne apară formularul pe care l-am făcut; scriem un text în Textbox, apăsăm pe butonul
de comanda şi textul ne va fi copiat în prima celulă din foaie [chestie simplă, dar ideea
este să întelegem cum se face legătura].
 Capitolul 4. Sistemul de gestiune a bazelor de date
Microsoft Access

Concepte generale privind bazele de date :

Evoluţia diferitelor metode şi tehnici de organizare a datelor pe suporturi de memorie
externă a fost determinată de necesitatea de a avea un acces cât mai rapid şi mai uşor la
un volum cât mai mare de date. Datele stocate şi prelucrate sunt foarte complexe, cu
foarte multe interdependenţe, lucru ce a făcut necesară apariţia bazelor de date.
O bază de date reprezintă un ansamblu de date, organizate coerent, structurate cu o
redundanţă minimă, accesibile cât mai multor utilizatori în acelaşi timp. Deci, o bază de
date este un ansamblu de colecţii de date cunoscute sub denumirea de tabela (pentru
bazele de date relaţionale) şi obiect (pentru bazele de date orientate pe obiecte).
Lumea reală conţine diferite obiecte pe care le vom numi entităţi. Aceste entităţi au
anumite caracteristici (proprietăţi) pe care le vom numi atributele entităţilor, aceste atribute
pot lua anumite valori. În acest context informaţia se poate defini ca fiind formată dintr-o
entitate (obiectul informaţiei), atribut (proprietăţile entităţii), valoare (măsura proprietăţii).
De exemplu, entitatea angajat este formată din atributele nume, vârsta, ani vechime, care
au diferite valori. Toate aceste date sunt organizate în tabele.
O bază de date este formată din mai multe tabele cu diferite legături între ele.
Pentru a defini o tabela sunt necesare următoarele elemente:
- Domeniul de valori – reprezintă un ansamblu de valori caracterizate printr-un nume, ce
poate fi definit implicit sau explicit;
- Atributul – reprezintă o coloană dintr-o tabela caracterizată printr-un nume. Acesta de
obicei semnifică valorile luate dintr-un domeniu corespunzător. Mai multe atribute pot
lua valori din acelaşi domeniu.
Pentru a defini o bază de date este nevoie de tabela (care reprezintă un produs cartezian
dintre mai multe domenii, caracterizată printr-un nume. O foaie de calcul din Excel se
poate considera o tabela, unde pe prima linie sunt trecute domeniile ce apartin tabelei, iar
apoi se trec datele corespunzătoare acestor domenii, unde de exemplu, domeniul 1 se
referă la sexul unor persoane, iar domeniul 2 se poate referi la vârsta persoanelor
respective şi de legăturile dintre tabele.
De exemplu să construim o tabela pentru entitatea Angajat:

Entitatea
Angajat
Ani Numă
Nume persoana Vârst Salariu brut
vechi r
a copii
me
Vasile Violeta 32 6 22233344 1
Ion Popescu 45 14 44553322 3
Anghel Marin 25 3 8578000 0

Orice rând reprezintă o înregistrare a tabelei. Oricare dintre coloane reprezintă un atribut
al entităţii Angajat.
O bază de date este formată din mai multe tabele cu diferite legături.
Tipurile de legături dintre două tabele pot fi următoarele:
- 1:1 – legătura de tip unu la unu, când unei înregistrări dintr-o tabela îi corespunde o
singură înregistrare în cealaltă tabela ;
- 1:M – legătura de tip unu la mai multi, când unei înregistrări dintr-o tabela îi corespund
mai multe înregistrări în cealaltă tabela ;
- M:M – legătura de tip multi la multi, când mai multor înregistrări dintr-o tabela îi
corespund mai multe înregistrări în cealaltă tabela.

Uneori într-o tabela există foarte multe date, de aceea se recomandă ierarhizarea datelor
din tabela, pentru a putea fi regăsite cât mai uşor. De aceea, pentru anumite tabele se
recomandă construirea indecşilor. Cu ajutorul unui index, datele din tabela se pot regăsi
foarte uşor (exemplu: putem construi un index care să ordoneze date din tabela în ordine
crescătoare a anilor de vechime).
Orice tabela trebuie să aibă definită o cheie. Cheia unei tabele reprezintă un ansamblu
minim de atribute care identifică o înregistrare dintr-o tabela. Cheia poate fi formată dintr-
un singur atribut (cheie simplă) sau din mai multe atribute (cheie compusă). Determinarea
cheii necesită cunoaşterea semnificaţiilor atributelor din tabela. La un moment dat într-o
tabela pot exista mai multe atribute cu proprietatea ca pot identifica o înregistrare, aceste
combinaţii se numesc chei candidate. Dintre aceste chei candidate alegem o combinaţie
care se foloseşte efectiv. Această combinaţie folosită se numeşte cheie primară. Această
cheie primară ne identifică în mod unic o înregistrare din tabela. Dacă într-o tabela un
atribut sau un ansamblu de atribute ia valori în acelaşi domeniu ca şi cheia primară a unei
tabele, atunci acest ansamblu de atribute se numeşte cheie externă.
Într-o bază de date există diferite legături între tabele. Este foarte important de definit
restricţiile referitoare la legăturile existente între tabele. De exemplu, putem avea tabela
Angajat şi tabela Copii. Tabela Angajat are o legătură de tip unu la mai multi cu tabela
Copii deoarece un angajat poate avea mai multi copii. Este foarte important de definit
restricţiile acestor legături. Aceste restricţii se referă la ştergerea datelor, la introducerea
datelor sau la modificarea unor date. De exemplu, nu se poate sterge o înregistrare din
tabela Angajat dacă aceasta are înregistrări din tabela Copii, deoarece în acest caz în
tabela Copii ar exista înregistrări care nu ar avea corespondent în tabela Angajat.

Deschiderea aplicaţiei de baze de date se face din meniul Start – Programs – Microsoft
Access.

Crearea unei noi baze de date:

O bază de date nouă se poate deschide prin opţiunea New din meniul FILE. Pe ecran ne
apare fereastra FILE New Database, în care ni se cere să precizăm locaţia noii baze de
date, precum şi numele acesteia.

Crearea unei tabele cu diferite atribute:

După ce am ales crearea unei baze de date noi şi am introdus o nouă denumire a bazei
de date, cât şi locul unde ne fi salvata, pe ecran apare fereastra bazei de date. În această
fereastră, în partea stângă, avem afişat tot ceea ce putem realiza într-o bază de date.
Putem realiza tabele, rapoarte, formulare de introducere a datelor într-o tabelă, cât şi
diferite interogări asupra unor tabele.
Pentru a crea o tabela nouă, trebuie să apăsăm butonul Tables şi apoi să dăm dublu clic
pe opţiunea Create table în Design view. Alegem această opţiune pentru a ne defini
proprietăţile atributelor. În cazul celorlalte opţiuni nu ne putem stabili proprietăţile
atributelor. Acum, pe ecran, ne apare o fereastra în care ne introducem atributele dorite,
cât şi proprietăţile acestora. După introducerea atributelor şi a proprietăţilor aferente,
închidem tabela. Pe ecran ne va apărea o casetă de dialog în care ni se va cere să
precizăm noua denumire a tabelei (de exemplu, Angajat).
În cadrul coloanei Field Name (Nume câmp) introducem atributele dorite. În cadrul
coloanei Data Type (Tip de date) introducem proprietăţile atributelor. Aceste proprietăţi le
putem particulariza în partea de jos a ferestrei.

Adăugarea, ştergerea, parcurgerea înregistrărilor într-o tabela:

După ce am creat tabela putem introduce date în ea. Introducerea datelor se poate realiza
cu ajutorul unor formulare create pentru această tabelă, sau pur şi simplu prin selectarea
tabelei dorite şi apăsarea butonului Open existent în partea de sus a ferestrei. Acum pe
ecranul monitorului ne va apărea o fereastră ce ne permite introducerea datelor.

Apăsăm acest buton pentru a Apăsăm acest buton pentru Apăsăm acest buton
pentru
ne întoarce la înregistrarea a trece la următoarea a ne deplasa pe ultima
anterioară înregistrare înregistrare a tabelei

În această fereastră introducem datele corespunzătoare. În partea de jos a ferestrei, se

află un mic meniu ce ne permite să parcurgem înregistrările tabelei înainte, înapoi, şi care
ne anunţă cate înregistrări conţine tabela respectivă.

Adăugarea unui atribut nou unei tabele existente:

În timp ce lucrăm cu tabela, dacă realizăm că mai avem nevoie de anumite atribute pe
care nu le-am introdus atunci când am creat tabela, avem posibilitatea de a introduce
atribute noi în tabelă. Pentru aceasta, va trebui să deschidem tabela în Design View.
Acest lucru îl realizăm prin selectarea tabelei în care dorim să introducem atribute noi şi
apoi prin apăsarea butonului Design existent în partea de sus a ferestrei bazei de date.
Această acţiune ne deschide fereastra în care putem introduce noi atribute cu proprietăţile
acestora.

Modificarea, ştergerea datelor unei înregistrări şi salvarea tabelei:

Dacă dorim să ştergem sau să modificăm anumite date dintr-o tabela, va trebui să
deschidem tabela asupra căreia dorim să lucrăm, apoi să localizăm înregistrarea dorită şi
să modificăm datele. Când am terminat de modificat sau de şters anumite informaţii,
pentru a salva modificările făcute, închidem tabela. Access ne salvează automat ceea ce
am modificat. Pentru o mai mare sigurantă, putem apăsa butonul Save de pe bara de
instrumente. Dacă dorim să ştergem anumite înregistrări dintr-o tabelă, va trebui să ne
poziţionăm pe înregistrarea dorită şi apoi să dăm un clic dreapta pe celula existentă în
partea stânga a tabelei. Din meniul derulant apărut alegem opţiunea Delete Record.

Ştergerea unei tabele:

Putem şterge o tabelă prin apăsarea butonului de ştergere existent în partea de sus a
ferestrei bazei de date, după ce am selectat tabela dorită, sau prin alegerea opţiunii Delete
din meniul apărut după ce am dat clic dreapta pe tabela pe care dorim să o ştergem.
Putem selecta tabela pe care dorim să o ştergem şi apoi să apăsăm tasta Delete. Pe
ecran va apărea o casetă de dialog în care ni se cere confirmarea ştergerii tabelei. Pentru
a şterge tabela definitiv apăsăm butonul Yes iar pentru a renunţa la ştergere apăsăm
butonul No.

Definirea cheii primare a unei tabele:

Cheia unei tabele reprezintă un ansamblu minim de atribute care identifică în mod unic o
înregistrare dintr-o tabelă. Cheia poate fi formată dintr-un singur atribut (cheie simplă) sau
din mai multe atribute (cheie compusă). Determinarea cheii necesită cunoaşterea
semnificaţiilor atributelor din tabelă. La un moment dat, într-o tabelă pot exista mai multe
atribute cu proprietatea că pot identifica o înregistrare, aceste combinaţii se numesc chei
candidate. Dintre aceste chei candidate alegem o combinaţie care se foloseşte efectiv.
Această combinaţie folosită se numeşte cheie primară. Atunci când creăm o tabelă,
trebuie să stabilim cheia primară a tabelei. Cheia primară a unei tabele se stabileşte cu
ajutorul comenzii Primary Key din meniul Edit. Va trebui să apelăm această funcţie după
ce am selectat câmpul sau câmpurile care dorim să fie cheia primară a tabelei. Acelaşi
lucru îl putem obţine prin alegerea funcţiei Primary Key existentă în meniul derulant după
ce am dat clic dreapta pe câmpul pe care dorim să îl facem cheie primară. Dacă cheia
noastra primară este formată din mai multe câmpuri, selectarea acestora se poate realiza
ţinând apăsata tasta Shift.

Crearea unui index:

Crearea unui index se realizează tot în fereastra în care adăugăm noi atribute tabelei.
Pentru a adăuga un index unui câmp, va trebui să selectăm câmpul respectiv şi apoi în
partea de proprietăţi a acestui atribut, în dreptul câmpului Indexed, alegem opţiunea Yes.
Dacă alegem opţiunea Yes (no Duplicates), atunci în câmpul respectiv nu putem introduce
două înregistrări cu aceeaşi valoare.

Structura unei tabele:

Structura unei tabele constă în câteva operaţii de bază ce trebuiesc efectuate asupra
tabelei:
- Schimbarea proprietăţilor unui atribut:
Atunci când am creat o tabelă cu diferite atribute, am dat acestor atribute diferite
proprietăţi. Dacă la un moment dat aceste proprietăţi nu vi se mai par satisfăcătoare, le
putem modifica în fereastra tabelei. Deschidem această fereastră (cu ajutorul butonului
Design) şi selectăm atributul căruia dorim să îi modificăm proprietăţile şi apoi în partea de
jos a ferestrei alegem proprietăţile dorite. Un lucru foarte important, atunci când modificăm
proprietăţile unui atribut, este să nu alegem o dimensiune mai mică pentru aceste
proprietăţi, deoarece există pericolul să pierdem date importante.

- Crearea unei reguli de validare:

Atunci când introducem anumite date, pentru a nu introduce date eronate putem defini
reguli de validare asupra câmpurilor, reguli ce nu permit să fie introduse date
necorespunzătoare. O regulă de validare creăm în fereastra tabelei asupra atributului
selectat. Va trebui să modificăm proprietatea corespunzătoare câmpului Validămon Rule.
De exemplu, să presupunem că dorim ca în câmpul CNP al entităţii Angajat să fie
introduse numere mai mari de 100. Pentru aceasta selectăm atributul CNP şi în câmpul
Validare Rule apăsăm butonul din dreapta . Acesta ne deschide fereastra Expression
Builder în care ne putem crea propriile reguli de validare. În această fereastră putem crea
diferite reguli de validare folosind diferite funcţii sau diferiti operatori.
Din cadrul funcţiilor predefinite putem folosi funcţii pentru a crea reguli de validare asupra
diferitelor atribute (Data, matematice, text). Pentru a ne construi diferite reguli de validare,
putem folosi şi butoanele existente sub câmpul de editare a regulii de validare.
După introducerea regulii de validare apăsăm butonul OK. Dacă introducem date gresite,
dorim să fie afişat un text de atentionare. Acest text îl introducem în câmpul Validare Text.
Atunci când în tabelă vom introduce date care nu corespund regulii de validare, aplicaţia
ne va afişa pe ecran o casetă de dialog în care ni se atrage atenţia că am introdus date
gresite şi ni se comunică ceea ce am introdus în câmpul Validare Text.

- Schimbarea dimensiunii unei coloane într-o tabela:

Dacă denumirile atributelor sunt foarte mari, putem modifica lăţimea coloanelor prin
alegerea funcţiei Column Width din meniul Format. Această funcţie o putem apela numai
după ce am deschis tabela dorită cu ajutorul butonului OPEN. Această funcţie ne deschide
o fereastră în care ni se cere să introducem dimensiunea dorită. Acelaşi lucru îl putem
realiza manual cu ajutorul mouse-ului.

- Mutarea unei coloane într-o tabelă:

Dacă dorim să schimbăm ordinea atributelor într-o tabelă, va trebuie să deschidem
fereastra tabelei, apasând butonul OPEN. În această fereastră cu ajutorul mouse-ului
tragem de atributul pe care dorim să îl mutăm şi îl punem acolo unde dorim.

- Crearea unei legături între două tabele:

Dacă avem mai multe tabele între care dorim să creăm anumite legături (one-to-one sau
one-to many), va trebui să apelăm comanda Relationships din meniul Tools. Pe ecran va
apărea fereastra Show Table, din care alegem tabelele între care dorim să creăm
legătura. Selectăm tabela dorită şi apoi apăsăm butonul Add. Facem acest lucru pe rând
cu toate tabelele dorite. Pe ecran în fereastra Relationships vor apărea tabelele pe care
dorim să le legăm. Apoi, din meniul Relationships va trebui să apelăm funcţia Edit
Relationships, pentru a defini legătura dintre cele două tabele. Pe ecran va apărea
fereastra Edit Relationships.
Pentru a crea o legătură, apăsăm butonul Create New. Acesta ne deschide o nouă
fereastră în care ne alegem tabelele pe care dorim să le legăm, cât şi atributele după care
vom realiza legătura. După ce am ales atributele după care dorim să realizăm legătura,
apăsăm butonul OK pentru a ne reîntoarce la fereastra precedentă în care ne putem defini
şi restricţiile asupra legăturii (selectăm căsuţa corespunzătoare: Enforce Referential
Integrity pentru a defini restricţii asupra legăturii nou create).
După definirea legăturilor şi a restricţiilor referitoare la aceste legături, pentru a crea
legătura apăsăm butonul Create. Pe ecran în fereastra Relationships ne va apărea
legătura nou creată (semnul  este
corespunzător tabelei ce deţine mai multe
înregistrări unei înregistrări din tabela
parinte).
Un lucru deosebit de important de care
trebuie ţinut seama este faptul că nu putem
crea legături între două tabele după orice
câmpuri, ci numai după acele câmpuri care
într-o tabelă sunt cheie primară şi în cealaltă
tabela reprezintă cheie externă. Cele două
câmpuri după care se face legătura trebuie
să fie de acelaşi tip.

- Ştergerea legăturilor între două tabele:

Dacă dorim să ştergem o legătură creată va trebui să dăm un clic dreapta pe legătura pe
care dorim să o ştergem şi apoi din meniul derulant apărut alegem opţiunea Delete.

Lucrul cu formularele:
Lucrul cu formularele presupune mai multe operaţii printre care enumerăm:
- Deschiderea unui formular:
Dacă avem deja creat un formular, acesta se poate deschide prin apăsarea butonului
OPEN existent în partea de sus a ferestrei bazei de date, după ce am selectat formularul
pe care dorim să îl deschidem, sau îl putem deschide printr-un dublu clic pe formularul
dorit. Pe ecran va apărea o fereastra în care putem introduce, modifica sau şterge date din
tabela corespunzătoare formularului.

- Crearea şi salvarea unui formular:

Pentru a crea un formular nou va trebui să apăsăm butonul Forms existent în partea
stângă a ferestrei bazei de date.
Alegem apoi opţiunea Create by using wizard, după care va trebui să parcurgem paşii
necesari pentru a crea formularul dorit :

Pasul 1 – alegem tabela căreia dorim să îi creăm formularul şi atributele pe care dorim să
le conţină formularul. Din meniul derulant Tables/Queries alegem tabela dorită. Din câmpul
Available Fields putem alege câmpurile pe care dorim să le introducem în formă. Pentru a
introduce toate câmpurile apăsăm butonul . Pentru a trece la următoarea etapă
apăsăm butonul Next.
Pasul 2 – în această etapă ne putem alege modul în care să fie afişate atributele în
formular.
Pasul 3 – ne putem alege din stilurile predefinite stilul pe care dorim să îl conţină
formularul.
Pasul 4 – această este etapa finală în care ne putem alege numele dorit pentru formular şi
dacă dorim să introducem date în tabelă cu ajutorul formularului.

- Adăugarea şi modificarea textului în antet şi subsol:

Pentru a adăuga un text sau o imagine în antetul sau subsolul unui formular este necesar
să deschidem formularul prin apăsarea butonului Design . Pe ecran va apărea
constructorul de formulare în care putem modifica ceea ce dorim. Pe ecran va apărea şi o
bară de instrumente corespunzătoare constructorului de formulare prin intermediul căreia
putem realiza diferite modificări în formular. Pentru a introduce un text în Antet sau în
subsol va trebui cu ajutorul mouse-ului să tragem de Antet sau de subsol şi apoi în spaţiul
creat introducem textul dorit. Pentru a putea introduce un text în Antet sau subsol va trebui
să apăsăm butonul de pe bara de instrumente. După apăsarea acestui buton selectăm
în Antet locul unde dorim să fie poziţionat textul şi apoi introducem textul dorit. După
introducerea textului salvăm forma şi pentru a vedea modificările făcute deschidem forma
apasând butonul OPEN. In mod asemănător putem modifica şi subsolul formularului, sau
mai putem introduce şi diferite imagini în Antet sau subsol cu ajutorul comenzii Insert –
Picture.

Operaţii de căutare şi filtrare:

Pentru a găsi datele într-o tabelă cât mai rapid, apelăm funcţia Find din meniul Edit. Dacă
dorim să realizăm căutarea doar în cadrul unui câmp, atunci, înainte de a apela funcţia
Find va trebui să selectăm câmpul respectiv, în caz contrar căutarea se realizează în toată
tabela.
O altă modalitate de regăsire a anumitor date într-o tabelă este prin intermediul creării unui
filtru asupra tabelei.
Microsoft Access ne pune la dispoziţie următoarele tipuri de filtre:
- Filter By Form – aceasta este o tehnică ce utilizează datele curente şi în care ne putem
alege ceea ce dorim să căutăm.
- Filter For Input –
această tehnică
realizează filtrarea
datelor cu ajutorul
unei expresii pe
care o construim.
- Filter By Selection
– această tehnică
filtrează o anumita
tabelă în funcţie
de înregistrările
selectate.
- Advanced Filter – reprezintă un mod de filtrare foarte complexemplu: Acesta ne
deschide o fereastră în care ne creăm diferite opţiuni de filtrare. Cu ajutorul acestui
filtru putem căuta înregistrări ce îndeplinesc mai multe criterii, caută înregistrări care
îndeplinesc anumite conditii construite sub forma unor expresii.
 După ce am deschis tabela căreia dorim să-i aplicăm un filtru, din meniul Records al
aplicaţiei alegem tipul de filtrare dorit. După crearea filtrului dorit, pentru a-l aplica asupra
tabelei, alegem din meniul Records funcţia Apply filter sau apăsăm pe butonul existent
pe bara de instrumente a aplicaţiei. Atunci când închidem tabela, filtrul creat este salvat
odată cu aceasta dacă alegem să salvăm modificările făcute, astfel încât data viitoare
când vom deschide tabelul dacă vom dori vom putea aplica din nou filtrul respectiv.
Pentru a şterge un filtru creat, va trebui să apelăm din meniul Records funcţia Remove
Filter.

Interogarea bazei de date:

- Crearea unei interogări (query):
Pentru a crea o interogare nouă, va trebui să apăsăm butonul Queries existent în partea
stângă a ferestrei bazei de date. În fereastra apărută alegem opţiunea Create query în
Design View, opţiune ce ne deschide constructorul de interogări. Ca primă etapă va trebui
să alegem tabela sau tabelele asupra căreia dorim să creăm interogarea.
O interogare se poate crea asupra unei tabele sau asupra mai multor tabele în funcţie de
anumite criterii. Să presupunem că din tabela Angajat dorim să vizualizăm acele
înregistrări pentru care CNP este mai mare de 200. Pentru aceasta, în constructorul de
interogări, alegem câmpurile pe care dorim să le conţină interogarea şi în dreptul câmpului
CNP introducem restrictia respectivă.
Din câmpul derulant Fields alegem câmpurile pe care dorim să le conţină interogarea, din
câmpul Table alegem tabela corespunzătoare.
- Dacă dorim ca datele să fie sortate crescător sau descrescător, din câmpul Sort
alegem una din opţiunile Ascending sau Descending.
- În câmpul Show selectăm căsuţa dacă dorim ca acest câmp să apară în interogare sau
dacă nu dorim acest lucru.
- În câmpul Criteria ne putem defini propriile restricţii.
Restricţiile pot fi de genul: mai mare decât o valoare (>x), mai mare sau egal, mai mic, mai
mic sau egal decât o valoare; putem alege şi opţiunea egal cu o valoare sau diferit de o
valoare (<>). Putem crea şi expresii logice folosind operatorii logici And şi Or.
După salvarea şi închiderea interogării, deschidem această interogare cu dublu clic pe ea.
Interogarea va conţine numai acele înregistrări care corespund restrictiei create şi anume
au CNP mai mare decât 200.
- Modificarea unei interogări:
Dacă dorim, putem modifica o interogare. Putem adauga atât restricţii noi, cât şi tabele
noi. Pentru a efectua operaţiunea dorită, selectăm interogarea dorită şi apoi apăsăm
butonul Design. Pe ecran va apărea constructorul de interogări. Pentru a adăuga o tabelă
nouă interogării, selectăm din meniul Query opţiunea Show Table, care va afişa pe ecran
fereastra din care ne putem alege tabela dorită. Să presupunem că dorim să alegem acele
înregistrări care au CNP mai mare decât 200 şi pentru care numele copiilor este Viorel.
Legătura între tabele apare aici dacă ea a fost definită anterior cu ajutorul comenzii Edit
Relationships, dacă nu, putem lucra cu tabelele fără a avea definite legături între ele.

Sortarea înregistrărilor:
Pentru a sorta un anumit atribut al unei tabele în ordine crescătoare sau descrescătoare,
va trebui să selectăm atributul dorit şi apoi alegem una din următoarele trei posibilităţi:
1. Din meniul Records apelăm funcţia Sort.
2. Apăsăm unul din butoanele existente pa bara de instrumente a aplicaţiei, pentru a
sorta atributul respectiv în ordine crescătoare şi pentru a sorta atributul respectiv în
ordine descrescătoare.
3. Dăm clic dreapta pe atributul selectat şi din meniul derulant apărut alegem tipul de
sortare dorit.

Lucrul cu rapoartele:
Lucrul cu rapoartele presupune diverse operaţii asupra bazei de date create:
- Crearea şi salvarea unui raport:
Pentru a crea un raport nou, va trebui să apăsăm butonul Reports existent în partea
stângă a ferestrei bazei de date şi apoi să alegem opţiunea Create report by using wizard,
după care va trebui să parcurgem paşii necesari pentru a crea raportul dorit:

Pasul 1 – alegem tabela sau interogarea căreia dorim să îi creăm raportul şi atributele pe
care dorim să le conţină raportul.
Pasul 2 – ne alegem cum dorim să fie structurat raportul.
Pasul 3 – ne putem grupa datele din tabela sau din interogare după cum dorim.
Pasul 4 – stabilim dacă dorim să sortăm datele din raport şi ne putem alege modul în care
vor fi sortate datele (crescător sau descrescător).
Pasul 5 – ne putem alege modul cum vor fi reprezentate datele în raport şi putem alege şi
orientarea paginii raportului (PORTRAIT sau LANDSCAPE).
Pasul 6 – ne putem alege din stilurile predefinite stilul pe care dorim să îl conţină raportul.
Pasul 7 – ne alegem numele dorit pentru raport.
Pe ecran va apărea fereastra raportului în care putem vizualiza datele corespunzătoare
raportului creat:

- Adăugarea, modificarea antetului şi a subsolului unui raport:

Pentru a adăuga un text sau o imagine în antetul sau subsolul unui raport, este necesar să
deschidem raportul prin apăsarea butonului Design. Pe ecran va apărea constructorul de
rapoarte în care putem modifică ceea ce dorim.
Pe ecran va apărea şi o bara de instrumente corespunzătoare constructorului de rapoarte,
prin intermediul căreia putem realiza modificări în raport.
Pentru introducerea unui text sau imagine în Antet sau subsol este asemănător
formularelor.
După introducerea textului, salvăm raportul şi pentru a vedea modificările făcute
deschidem raportul apasând butonul OPEN.
- Gruparea datelor după diferite atribute:
Dacă atunci când am creat raportul nu am dorit gruparea datelor după diferite atribute,
putem realiza acest lucru cu ajutorul comenzii Sorting and Groupping din meniul View sau
din meniul derulant, după ce am dat clic dreapta în bara din partea stânga a
constructorului de meniuri. Pe ecran va apărea fereastra Sorting and Groupping în care ne
alegem cum dorim să fie grupate datele şi anume după ce atribute şi modul de sortare a
datelor.

Opţiuni pentru imprimare:

Pentru a imprima conţinutul unei tabele sau doar anumite înregistrări din aceasta,
deschidem tabela, selectăm înregistrările dorite (în cazul în care dorim imprimarea
anumitor înregistrări) şi apoi alegem din meniul File opţiunea Print. Cu ajutorul comenzii
Print putem alege imprimarea datelor din diferite interogări sau rapoarte. Putem imprima
doar anumite înregistrări prin selectarea acestora şi alegerea opţiunii Selected Record(s)
din fereastra Print.

Vizualizarea înainte de imprimare a unui raport, formular, tabela( ):

Un lucru important, înaintea imprimarii, îl reprezintă vizualizarea datelor ce vor fi
imprimate. Vizualizarea, înaintea imprimarii, se realizează cu ajutorul comenzii Print
Preview din meniul File sau prin apăsarea butonului existent pe bara de instrumente a
aplicaţiei Cu această comandă putem vizualiza datele din tabele, formulare, rapoarte.
Modificarea orientarii şi a dimensiunii paginii unui raport:
După prelucrarea datelor dacă dorim imprimarea acestora, avem foarte multe opţiuni
referitoare la setarea paginii. Aceste opţiuni le putem alege sau modifica, din meniul File
prin apelarea funcţiei Page Setup. În fereastra Page Setup ce deschidem, ne putem alege
orientarea scrisului în pagină (pe lung - PORTRAIT sau pe lat - LANDSCAPE) cât şi
dimensiunea paginii (A4, letter, legal, executive etc) .
Din meniul Orientation ne alegem orientarea paginii. De asemenea, din meniul derulant
Paper Size alegem dimensiunea paginii.
Iniţial, există o setare implicită a paginii, dar atunci când dorim să modificăm marginile
paginii, va trebui să lucrăm cu meniul Margins existent în fereastra Page Setup din cadrul
meniului File.

Pentru a imprima numai datele selectăm opţiunea Print Data Only.

Imprimarea unei pagini, a înregistrărilor selectate sau a întregii tabele:

Pentru a imprima conţinutul unei tabele, sau

doar anumite înregistrări din această,
deschidem tabela, selectăm înregistrările
dorite (în cazul în care dorim imprimarea
anumitor înregistrări) şi apoi alegem din
meniul File opţiunea Print.
Din meniul derulant Name alegem -
imprimanta la care dorim să imprimăm.
Pentru a imprima în fişier selectăm opţiunea
Print to File. Putem alege ceea ce dorim să
imprimăm (toate înregistrările, doar anumite
pagini sau doar înregistrările selectate).
Acelaşi rezultat îl putem obţine şi dacă
alegem să imprimăm datele
corespunzătoare tabelei cu ajutorul formei
create pentru a introduce date în tabelă.
Accesarea datelor externe, în Microsoft Access, folosind secvenţe de cod VBA (VBA
= Visual Basic Application):
Microsoft Access asigură posibilitatea de interfaţare cu date memorate în afara bazei de
date curente. Acestea pot fi datele din altă bază de date Microsoft Access, precum şi
date memorate într-o diversitate de formate de fişiere, incluzând FoxPro, dBase,
Paradox, Lotus, Excel şi multe alte aplicaţii. Aplicatia Access este un produs excelent
care asigură metode eficiente şi puternice de prezentare a datelor, inclusiv a datelor
externe. Datele sunt păstrate în diferite locuri în afara Access din mai multe motive. De
exemplu, bazele de date de mari dimensiuni pot fi administrate mult mai eficient pe un
server de baze de date back-end, cum ar fi Microsoft SQL Server. Deseori informaţiile
sunt înregistrate în fişiere FoxPro, dBase sau Paradox deoarece sunt utilizate de aplicaţii
mai vechi scrise în aceste medii de programare. Datele de tip Access pot fi păstrate şi în
alte baze de date decât baza de date a aplicaţiei noastre. Indiferent de motivul înregistrării
datelor în alt format sau pe alt sistem, trebuie să înţelegem cum să ne ataşăm la aceste
date utilizând interfaţa utilizator, precum şi manipularea datelor externe în modulele VBA.
Astfel vom putea accesa date din alte surse, vom putea crea interogări, formulare şi
rapoarte folosind aceste date.

Realizarea interfeţei cu datele externe:

Pentru accesarea datelor externe avem două posibilităţi. Putem accesa datele prin
stabilirea unei legături din propria noastră bază de date Access sau putem deschide direct
o sursă de date. Oricând ar fi posibil, vom putea să stabilim o legătură cu fişiere externe.
Această se datorează faptului că Microsoft Access gestionează un set de informaţii
despre aceste fişiere legate. Aceasta va optimiza performanţa în procesul de manipulare a
fişierelor externe.
Uneori un caz particular garantează accesarea directă a datelor. De aceea este necesar
să cunoaştem modul de lucru cu fişiere legate, precum şi modul direct de deschidere şi de
manipulare a fişierelor.

Crearea unei legături cu un tabel extern:

Legăturile cu datele externe pot fi create uşor folosind instrumentele front-end puse la
dispoziţie de Access. Pentru a crea o legătură cu un tabel din altă bază de date Access
sau din oricare altă bază de date, executăm clic cu butonul drept al mouse-ului pe una din
etichetele bazei de date şi apoi selectăm opţiunea Link Tables (Leagă Tabele) sau
selectăm opţiunea Get External Data (Primeşte date externe) din meniul FILE şi apoi
alegeţi eticheta Link Tables. Din caseta de dialog ce va apărea pe ecran, selectăm numele
şi tipul fişierului cu care dorim să facem legătura. După selectarea unui fişier şi
introducerea informaţiilor cerute, trebuie să executăm clic pe butonul Link (Leagă). Va
apărea caseta de dialog Link Tables care ne permite să selectăm tabelul cu care dorim să
realizăm legătura. După selectarea unui tabel şi după ce executăm clic pe OK, tabelul
respectiv va apărea pe ecran împreună cu celelalte tabele ale bazei noastre de date.
Putem realiza interogări, formulare, rapoarte, comenzi macro şi module care să opereze
cu tabelul ataşat. Suntem limitaţi, în principal, de proprietăţile tabelului pe care le putem
schimba. Nu putem însă face modificări de structură unui tabel ataşat. De exemplu, nu
putem să schimbăm tipul sau lungimea unui câmp. Putem însă adăuga unui câmp un titlu.
Dacă încercăm să modificăm structura unui tabel ataşat, va apărea pe ecran o casetă de
dialog, şi dacă răspundem cu Yes, putem schimba doar anumite proprietăţi ale tabelului
ataşat.
Din fericire însă, o dată ce vizualizăm tabelul în modul de afişare Design, Access ne
informează asupra proprietăţilor pe care le putem modifica. Fiecare proprietate care nu
poate fi modificată are ataşată expresia „This property cannot be modified în linked tables“
(„Această proprietate nu poate fi modificată în tabele legate“).
Crearea unei legături cu un tabel extern folosind instrucţiuni VBA este un proces format
din patru etape, şi anume:
1. deschidem baza de date Microsoft Access care va conţine legătura cu tabelul extern;
2. creăm o nouă definiţie de tabel folosind sursa de date externă;
3. stabilim valorile de configurare pentru baza de date externă şi pentru tabelul extern;
4. legăm tabelul prin adăugarea definiţiei de tabel la baza de date.

Iată cum arată cei patru paşi în instrucţiuni VBA:

Sub ConnectToFox(sDirName As String, sTableName As String, sAccessTable)
Dim db As Database
Dim td As TableDef
Set db = CurrentDb
Set td = td.CreateTableDef(sAccessTable)
td.Conect = "FoxPro 2.6;DATABASE=" & sDirName
td.SourceTableName = sTableName
db.TableDefs.Append td
End Sub
Subrutina se va apela în felul următor:
Call ConnectToFox ("C:\Fpw26\Tutorial", "customer", "tblCustomer")

Subrutina ConnectToFox primeşte la intrare trei parametri. Primul este numele directorului
în care este păstrat FoxPro. Al doilea parametru este numele fişierului la care dorim să ne
conectăm, fără extensia DBF. Al treilea parametru este numele tabelului pe care îl creăm.
Subrutina creează două variabile obiect: prima de tip bază de date şi a doua de tip
definiţie de tabel. Apoi face trimiterea variabilei obiect de tip bază de date la baza de date
curentă. Creăm o definiţie de tabel cu numele tblCustomer. Pentru această definiţie de
tabel, stabileşte un şir de conectare. Şirul de conectare specificat în subrutină indică faptul
că ne va lega la un tabel FoxPro 2.6. Numele directorului acţionează la fel ca baza de
date la care dorim să ne legăm. După ce am configurat proprietatea Connect (Conectare)
a definiţiei de tabel, suntem pregătiţi să introduceţi numele tabelului cu care vrem să ne
legăm. Acesta este numele fişierului FoxPro. În final, suntem gata să adăugăm definiţia
de tabel la propria noastre bază de date.
Pentru a crea o legătură la un tabel Access, memorat în altă bază de date, vom utiliza
următoarea subrutină:
Sub ConnectToAccess(sDBName As String, sTableName As String, sAccessTable)
Dim db As Database
Dim td As TableDef
Set db = CurrentDb
Set td = td.CreateTableDef(sAccessTable)
td.Conect = ";DATABASE=" & sDBName
td.SourceTableName = sTableName
db.TableDefs.Append td
End Sub
Se observă că şirul de conectare nu specifică baza de date cu care ne conectăm. Toate
celelalte operaţii sunt identice cu cele din subrutina de conectare la fişierul FoxPro.
Call ConnectToAccess("c:\ŞI\FACTURI97.mdb", "FACTURI", blFACTURI")
Deschiderea unui tabel extern:
Întotdeauna este de preferat să realizăm o legătură decât să deschidem un tabel extern.
Aceasta se datorează atât performanţei suplimentare legate de metoda legăturii, dar şi
uşurinţei de utilizare a unui tabel legat.
După ce am realizat legătura cu un tabel, îl tratăm ca pe oricare alt tabel din Access.
Uneori însă, este necesar să deschidem un tabel extern fără să creăm o legătură la el.
Deschiderea unui tabel extern presupune două etape:
1. deschiderea bazei de date folosind metoda OpenDatabase;
2. crearea unui obiect de tip set de înregistrări bazat pe tabelul extern.

Iată cum arată un astfel de program:

Sub OpenExternal(sDBName As String, sTableName As String)
Dim db As Database
Dim rs As Recordset
Set db = DBEngine.Workspace(0).OpenDatabase(sDBName)
Set rs = db.OpenRecordset(sTableName)
Do While Not rs.EOF
Msgbox rs.Field (0).Value
rs.MoveNext
Loop
End Sub
Call OpenExternal ("C:\access\facturi.mdb","Facturi")
Se observă că în acest caz nu se adaugă o definiţie de tabel. În locul definiţiei de tabel
creăm un set de înregistrări temporar care face referire la datele externe. După
deschiderea tabelului extern ca un set de înregistrări, vom parcurge fiecare înregistrare a
tabelului, cu afişarea valorii din primul câmp. O data ce am deschis setul de înregistrări, îl
putem manipula cum dorim.

Utilizarea Microsoft Access împreună cu SQL server:

Microsoft Access reprezintă un mediu de dezvoltare excelent, cu multe dintre facilităţile
SQL Server aflate la dispoziţie pentru testarea şi planificarea implementării. Pentru că
Access este un motor mai redus şi fără o operare client/server reală, utilizarea sa ca
sistem server în cadrul unei implementări de dimensiuni mai mari cunoaşte anumite limite,
rămânând totuşi, un mediu de dezvoltare fără pereche în ceea ce priveşte lucrul cu bazele
de date.
Access prezintă o bună interfaţă cu utilizatorul pentru dezvoltarea tabelelor şi a relaţiilor.
Există o serie de deosebiri privind modul în care Access lucrează cu bazele de date,
inclusiv problema stocării fizice, iar terminologia specifică este uşor diferită.
Iată câteva exemple:
– în Access vederile se numesc interogări. Ca şi în SQL Server se pot crea interogări
modificabile, se pot selecta linii din cadrul unei interogări şi se pot crea asocieri de mai
multe tabele reprezentate ca interogări;
– în SQL Server coloanele reprezintă elemente de date din cadrul unei linii. Deşi termenul
de linie îşi păstrează semnificaţia în Access, coloanele se numesc câmpuri;
– tipurile de date nu au aceleaşi nume şi în multe cazuri diferă fizic între SQL Server şi
Access.
Există şi alte deosebiri, însă acestea sunt deosebirile principale care ne pot fi de ajutor la
utilizarea SQL Server împreună cu Access.
Dacă avem o aplicaţie în Access, aceasta se compune din maxim şase elemente diferite.
În continuare vom prezenta o explicaţie sumară a acestor elemente, arătând şi măsura în
care vor fi expuse migrării sau conversiei la SQL Server:
Tabelele sunt similare cu SQL Server. Acesta este probabil cel mai important element
care ne fi supus migrării. Tabelele din Access conţin liniile de informaţii pe care urmează
să le convertim la SQL Server.
Interogările vor necesita probabil o conversie, dar aceasta va trebui efectuată în bună
parte manual. În consecinţă, va trebui examinat codul SQL din spatele fiecărei interogări şi
create în SQL Server vederile corespunzătoare. Să reţinem de asemenea, că se poate
crea o legătură către o vedere din SQL Server şi aceasta poate fi utilizată asemeni unui
tabel, presupunând că s-a declarat un index asupra vederii.
Formularele nu sunt convertite la SQL Server. Amintim că în modelul client/server,
sistemul client răspunde de gestionarea interfeţei cu utilizatorul şi serverul are în sarcină
administrarea şi manipularea datelor.
Ca şi în cazul formularelor, rapoartele nu se convertesc nici ele, de regulă. O notă distinctă
o fac însă rapoartele bazate pe interogări. În Access, o interogare poate fi formulată în
cadrul unui raport. Pentru a obţine cele mai bune rezultate, este bine să se examineze
catalogul de proprietăţi al fiecărui raport şi să se creeze pe baza interogărilor găsite vederi
în cadrul SQL Server. Apoi se vor înlocui interogările din rapoarte cu noile vederi.
Performanţele vor fi îmbunătăţite, rapoartele se vor comporta ca şi cum interogările ar fi
formulate în cadrul lor, dar rezultatul efectiv este o implementare client/server a raportului.
Macrocomenzile sunt elemente specifice exclusiv mediului Access. Se poate ca
macrocomenzile să apeleze interogări sau să execute comenzi la un nivel mai înalt, care
să merite o examinare. Ca şi în cazul rapoartelor, nu este indicat să se folosească
macrocomenzi bazate pe interogări din moment ce respectivele interogări pot fi deplasate
în SQL Server cu o îmbunătăţire a performanţelor.
Modulele pot fi rareori supuse automat migrării. Aceasta înseamnă că trebuie studiată
fiecare procedură şi subrutină în parte pentru a determina cum trebuie realizată migrarea.
În cazul modulelor avem la dispoziţie mai multe opţiuni.
Putem să transformăm o subrutină într-o procedură stocată, într-o vedere sau într-o
interogare dinamică. Totul depinde de prelucrările efectuate în cadrul bazei de date. Se
vor efectua modificările în secvenţe scurte, testând continuu. Este foarte important a se
verifica riguros schim-bările aduse înainte de a trece la următoarea conversie deoarece
aici se lucrează cu funcţionalitatea de bază a sistemului.

Creăm o macrocomandă utilizând Generatorul de macrocomenzi:

Pentru a afişa generatorul de macrocomenzi:
 În fila Creare, în grupul Altele, facem clic pe Macro. Dacă această comandă nu este
disponibilă, facem clic pe săgeata de sub oricare dintre butoanele Modul sau Modul de
clasă, apoi facem clic pe Macro.

Limbajul încorporat VBA (Visual Basic Application)

VBA este un limbaj de programare utilizat pentru a crea aplicaţii puternice în Access.
VBA include sute de comenzi care permit efectuarea operaţiunilor mult mai complexe
decât este posibil prin utilizarea macrocomenzilor Access. Este posibil să extindem
puterea VBA utilizând controale terţe şi să scriem propriile funcţii şi proceduri destinate
nevoilor dvs. De asemenea, avem posibilitatea să utilizăm VBA pentru a integra Access
cu alte programe. Un mod rapid de a începe programarea VBA este să construim mai întâi
o macrocomandă Access, apoi să efectuăm conversia acesteia în cod VBA. Această
caracteristică creează un modul nou care conţine o procedură Function (O procedură
care întoarce o valoare şi care poate fi utilizată într-o expresie. O funcţie se anunţă cu
declaraţia Function şi se încheie cu declaraţia End Function.) VBA care efectuează
operaţiunile echivalente din macrocomandă. De asemenea, aceasta deschide Editorul
Visual Basic astfel încât să începem să modificăm procedura. Când lucrăm în Editor
Visual Basic, facem clic pe cuvintele cheie şi apăsăm F1 pentru a porni Ajutorul pentru
dezvoltatori Access şi să aflăm mai multe despre fiecare cuvânt cheie. Apoi, avem
posibilitatea să explorăm Ajutorul pentru dezvoltatori Access şi să descoperim comenzi
noi care ne ajută să îndeplinim şi activitătile de programare dorite. În Access 2007, de
pildă, putem efectua conversia automată a macrocomenzilor în module VBA sau module
de clasă. Este posibil să efectuăm conversia macrocomenzilor ataşate la un formular sau
la un raport, ca obiecte separate sau ca macrocomenzi încorporate. De asemenea, este
posibil să efectuăm conversia macrocomenzilor globale care nu sunt atasate la un anumit
formular sau raport.

Efectuarea conversiei macrocomenzilor ataşate la un formular sau la un raport:

Acest proces efectuează conversia la VBA a oricăror macrocomenzi la care se face
referire (sau sunt încorporate) într-un formular sau într-un raport (sau în oricare din
controalele sale) şi adaugă codul VBA la modulul de clasă al raportului sau al formularului.
Modulul de clasă devine parte din formular sau din raport şi se mută odată cu formularul
sau raportul dacă acestea sunt copiate sau mutate:
1. În Panoul de navigare, facem clic cu butonul din dreapta pe formular sau pe raport, apoi
facem clic pe Vizualizare proiect (Vizualizare proiect: O fereastră care afişează proiectul
următoarelor obiecte bază de date: tabele, interogări, formule, rapoarte, macrocomenzi şi
pagini de acces la date. în Vizualizare proiect se pot crea obiecte bază de date noi şi
modifică proiectul celor existente.).
2. Pe fila Instrumente bază de date, în grupul Macrocomenzi, facem clic pe Conversia
macrocomenzilor din formular la Visual Basic sau Conversia macrocomenzilor din raport
la Visual Basic.
3. În caseta de dialog Conversie din macrocomenzile formularului sau Conversie din
macrocomenzile raportului, selectăm dacă dorim sau nu ca aplicaţia Access să adauge
cod de tratare a erorilor la funcţiunile pe care le generează. De asemenea, dacă avem
comentarii în macrocomenzi, selectăm dacă dorim sau nu să le includem drept comentarii
în funcţiuni. Facem clic pe Conversie pentru a continua. Dacă nu există nici-un modul de
clasă pentru formular sau pentru raport, Access creează unul şi adaugă o procedură la
modulul pentru fiecare macrocomandă asociată cu formularul sau cu raportul. Aplicaţia
Access modifică, de asemenea, proprietăţile eveniment ale formularului sau ale raportului
pentru ca acestea să execute procedurile VBA noi în locul macrocomenzilor.
4. Pentru a vizualiza şi edita codul VBA:
 În timp ce formularul sau raportul este încă deschis în Vizualizare proiect, dacă foaia
de proprietăţi nu este afişată deja, apăsăm F4 pentru a o afişa.
 Pe fila Eveniment a foii de proprietăţi, facem clic pe orice casetă de proprietate care
afişează [Procedura eveniment], apoi facem clic pe Imagine buton. Pentru a vizualiza
proprietăţile eveniment pentru un anumit control, facem clic pe control pentru a-l
selecta. Pentru a vizualiza proprietăţile pentru tot formularul sau raportul, selectăm
Formular sau Raport din lista verticală din partea de sus a foii de proprietăţi. Access
deschide Editorul Visual Basic şi afişează procedura eveniment în modulul său de
clasă. Defilăm în sus sau în jos pentru a vizualiza orice altă procedură existentă în
același modul de clasă.
Conversia macrocomenzilor globale se face astfel:
1. În Panoul de navigare, facem clic pe numele macrocomenzii căreia dorim să îi facem
conversie.
2. Pe fila Instrumente bază de date, în grupul Macrocomenzi, facem clic pe Conversie
macrocomenzi în VBA.
3. În caseta de dialog Conversie macrocomanda, selectăm opţiunile dorite, apoi facem clic
pe Conversie.
Access efectuează conversia macrocomenzilor şi deschide Editorul Visual Basic.
4. Pentru a vizualiza şi edita codul VBA:
 În Editorul Visual Basic, dacă panoul Project Explorer nu se afişează în meniul
Vizualizare, facem clic pe Project Explorer.
 Extindem arborele sub numele bazei de date în care lucrăm.
 SubModules, facem dublu clic pe modulul Macrocomandă convertită - nume
macrocomandă.
Editorul Visual Basic deschide modulul.

Ataşarea unei funcţii VBA la o proprietate-eveniment:

Când efectuăm conversia unei macrocomenzi globale în VBA, codul VBA se plasează
într-un modul Standard. Spre deosebire de modulul de clasă, un modul Standard nu este
parte dintr-un formular sau dintr-un raport. Vom dori să asociem funcţia la o proprietate
eveniment dintr-un formular, dintr-un raport sau control, astfel încât codul să se execute
exact când şi unde dorim. Pentru aceasta, copiem codul VBA într-un modul de clasă, apoi
îl asociem cu o proprietate eveniment sau efectuăm o apelare specială din proprietatea
eveniment către modulul Standard, utilizând următoarea procedură:
1. În Editorul Visual Basic, notăm numele funcţiei. De exemplu, dacă am efectuat
conversia unei macrocomenzi numite MacrocomandaMea, funcţia se numește
MacrocomandaMea()
2. Închidem Editorul Visual Basic
3. În Panoul de navigare, facem clic cu butonul din dreapta pe formularul sau pe raportul
cu care dorim să asociem funcţia, apoi facem clic pe Vizualizare proiect
4. Facem clic pe controlul sau pe secţiunea cu care dorim să asociem funcţia
5. Dacă foaia de proprietăţi nu este deja afişată, apăsăm F4 pentru a o afişa
6. Pe fila Evenimente a foii de proprietăţi, facem clic pe caseta proprietăţi eveniment cu
care dorim să asociem funcţia
7. În caseta de proprietăţi, tastăm un semn egal (=) urmat de numele funcţiei
edităm de exemplu: =MacrocomandaMea(). Trebuie să ne asigurăm că includem
parantezele
8. Salvăm formularul sau raportul făcând clic pe Salvare Imagine buton pe bara de
instrumente Access rapid.
9. În Panoul de navigare, facem dublu clic pe formular sau pe raport şi testati dacă se
execută corespunzător codul.
Acum cunoaştem paşii de bază pentru a adăuga cod VBA la baza de date.
 Capitolul 5. Transferul datelor între aplicaţii

Dezvoltarea explozivă a hardware-urilor şi software-urilor de calculatoare permite

azi rezolvarea celor mai preţenţioase cerinţe de obţinerea documentelor care să conţină
informaţii diferite, provenite de la diferite fişiere sau aplicaţii. Aplicaţiile de birotică care
lucrează sub sistemul Windows, permit schimbul de informaţii între diverse aplicaţii.
Transferul între aplicaţii se poate executa prin trei metode:
a) importul şi exportul fişierelor;
b) prin intermediul zonei de memorie Clipboard;
c) prin intermediul protocolului OLE (Object Linking and Embedding = legarea şi
încapsularea obiectelor)

A. TRANSFERUL DATELOR PRIN IMPORTUL ŞI EXPORTUL FIŞIERELOR

Operaţiile de import/export şi de conversie sunt asigurate în sistemul Windows, atât de

către procesorul de texte Word, cât şi de programul de calcul tabelar Excel. Prin aceste
operaţii se transferă textul cât şi valorile de date, dar de cele mai multe ori sunt pierdute
informaţiile despre formatare.
Procesorul Word dispune de programe care asigură conversia cu mai multe formate de
documente, acestea sunt activate implicit prin operaţii de deschidere a documentelor
importate sau la operaţiile de salvare, adică la exportul de documente.
Deschiderea de documente cu aplicaţia Word putem face astfel:
a) selectăm fişierul cu o anumită extensie acceptată Word, dăm click dreapta cu
mouse-ul, alegem opţiunea “Deschidere cu” (Open with) şi alegem bineînţeles
aplicaţia Microsoft Word
b) deschidem aplicaţia Word, alegem opţiunea Deschidere (Open) din meniul Fişier
(File) iar din casetă de dialog deschisă alegem tipul de fişier corespunzător cu cel
ales pentru deschidere
În tabelul următor sunt enunţate câteva dintre principalele aplicaţii între care se poate
asigura un transfer de date:

Tip fişier Asigură transferul de către / cu

Microsoft Word for MS-DOS / Documentele create anterior de Word
Windows pentru sistemul de operare MS-DOS şi
(*.doc) WINDOWS
Word Perfect for MS-DOS / Windows Documentele create anterior cu
(*.doc)
Word
Perfect pentru interfaţa WINDOWS
Microsoft Excel Foi de calcul Excel, admite numai
import
HTML Documente create în limbajul HTML
pentru serviciul Web, importate sau
exportate pe Internet sau e-mail.
Rich Text Format (*.rtf) Documentele care folosesc un
Standard care salvează toate
formatările şi converteşte instrucţiunile
de formatare. Este folosit şi dacă sunt
probleme la deschiderea sau salvarea
unui fişier în alt fişier.

De asemenea, dacă creăm un document Word şi dorim să folosim într-o altă aplicaţie
compatibilă Word procedăm astfel:
a) apelăm meniul Fişier (File), opţiunea Salvare ca (Save as) şi alegem apoi din
casetă de dialog deschisă tipul de fişier dorit pentru import.
 La fel şi procesorul Excel dispune de un program ce asigură conversia cu mai multe
formate de foi de calcul sau fişiere de texte, aşa cum apare şi în tabelul următor, operaţia
fiind similară ca şi la procesorul Word, aparând la fel în mod explicit o casetă de
conversie:

Tip fişier Asigura transferul de către/cu

Microsoft Excel x.x workbook
Microsoft Work (*.wks)
Lotus 1-2-3 (*.wk*)
Quattro Pro / MS - Dos (*.wq1)
Foi de calcul create cu
versiuni anterioare de Excel.
Foi de calcul create cu Work (numai
import). Totuşi nu se recomandă
utilizarea lor.
Foi de calcul create cu Lotus 1-2-3
Foi de calcul create cu Quattro Pro sub
MS-DOS.

Quattro Pro / Windows (*.wb1) Foi de calcul create cu Quattro Pro sub
Windows (numai import)

dBase x (*.dbf) Baze de date create cu versiuni dBase

şi
compatibile cu ele.
Text din Windows (*.txt), MS-DOS Texte neformatate.
HTML (*.htm) Documente create în limbajul HTML
pentru serviciul Web, importate sau
exportate pe internet sau e-mail.

Deschiderea de documente / importul de documente cu aplicaţia Excel se poate face

astfel:
a) selectăm fişierul cu o anumita extensie acceptată Excel, dăm click dreapta cu
mouse-ul, alegem opţiunea “Deschidere cu” (Open with) şi alegem bineînţeles
aplicaţia Microsoft Excel
b) deschidem aplicaţia Excel, alegem opţiunea Deschidere (Open) din meniul Fişier
(File) iar din caseta de dialog deschisă alegem tipul de fişier corespunzător cu cel
ales pentru deschidere
c) deschidem aplicaţia Excel, alegem opţiunea Se importă date din submeniul Se
importă date externe, meniul Date iar din caseta de dialog deschisă alegem tipul de
fişier corespunzător cu cel ales pentru deschidere
De asemenea, dacă creăm un document Excel şi dorim a fi folosit într-o altă aplicaţie
compatibilă Excel (export de documente) procedăm astfel:
a) apelăm meniul Fişier (FILE), opţiunea Salvare ca (Save as) şi alegem apoi din
caseta de dialog deschisă tipul de fişier dorit pentru import.

B. TRANSFERUL DATELOR PRIN INTERMEDIUL CLIPBOARD

În cadrul sistemului de operare Windows, putem obţine copierea sau decuparea de

date dintr-o aplicaţie şi plasarea lor în memoria Clipboard, ele rămânând acolo până când
aceste date sunt transferate în noul document sau aplicaţie. Pentru a realiza decuparea şi
lipirea datelor sau copierea lor prin acest mecanism realizăm următoarele operaţii:
a) Selectarea textului sau a foii de calcul
b) Selectarea obiectelor grafice, pentru mutare sau copiere;
c) Copierea informaţiilor
d) Mutarea informaţiilor
a) Selectarea textului sau a foii de calcul.
Pentru a selecta un text sau o foaie de calcul, executăm următoarele manevre:
 plasăm indicatorul mouse-lui înaintea primului caracter ce trebuie selectat;
 apăsăm şi ţinem apăsat butonul de stânga mouse-lui şi apoi tragem indicatorul mouse-
lui la dreapta şi în jos până la ultimul caracter ce trebuie selectat;
 Prin eliberarea butonului, textul va apărea selectat şi evidenţiat prin negativul lui pe
ecran.

b) Selectarea obiectelor grafice.

Un obiect grafic în programele Microsoft Word sau WordPad este selectat prin clicarea
pe el.
În programul Paint există instrumente speciale pentru selectarea formelor şi selectarea se
face conform instrucţiunilor din acest program.

c) Copierea informaţiilor.
După selectarea unui text sau obiect grafic, copierea se realizează astfel:
 Se dă click pe butonul COPY din fereastra EDIT sau COPY de pe bara cu instrumente.
O copie a materialului selectat ne intră astfel în memoria Clipboard;
 Se execută clic pe suprafaţa de lucru a fişierului în care dorim introducerea materialului
selectat;
 Se execută clic pe butonul PASTE din fereastra EDIT sau PASTE de pe bara cu
instrumente. Programul va copia materialul selectat din memoria Clipboard la locul
cerut.

d) Mutarea informaţiilor.
După selectarea unui text sau obiect grafic, mutarea se realizează astfel:
 Se clicheaza butonul CUT din fereastra EDIT sau CUT de pe bara cu instrumente.
Materialului selectat va părăsi fişierul gazdă şi va intra astfel în memoria Clipboard;
 Se execută clic pe suprafaţa de lucru a fişierului în care dorim introducerea materialului
selectat;
 Se execută clic pe butonul PASTE din fereastra EDIT sau PASTE de pe bara cu
instrumente. Programul va copia materialul selectat din memoria Clipboard în locul
cerut.

C. TRANSFERUL DATELOR UTILIZÂND PROTOCOLUL OLE

Object Linking and Embedding (OLE) permite inserarea sau legarea de componente din
alte fişiere şi de fişiere ale altor aplicaţii într-un nou document.

Sistemul de legarea fişierelor

În continuare vă voi prezenta avantajele, dezavantajele şi calea de creare a legăturilor:
a) Avantajele legării:
 Se pot face legături între programe pentru Windows mai vechi, care nu permit pe alte
căi înglobarea;
 Se pot face modificări în fişierele sursă, iar modificările apar în mod automat şi în
documentele la care acestea au fost legate;
 Fişierele legate au nevoie de mai puţină memorie decât cele înglobate.
b) Dezavantajele legării:
 Nu poate fi şters fişierul sursă sau modificată adresa fişierului sursă pentru că s-ar
întrerupe legătura dintre documente;
 Documentul legat trebuie să permită partajarea.

Mecanismul de creare a legăturii:

 Se selectează datele ce trebuiesc copiate şi se clichează pictograma COPY;
 Se intră în documentul în care dorim introducerea datelor;
 În meniul EDIT, se selectează opţiunea PASTE Special. Ne apare tabloul PASTE
Special, la care se activează butonul PASTE Link. Dacă dorim se poate activa
opţiunea Display As Icon, în care caz pe document se va vedea o pictogramă în locul
datelor legate, pictogramă ce poate fi ulterior activată;
 Se execută clic pe butonul OK şi legarea este realizată.

Sistemul de inserare a fişierelor

Când este inserat un fişier sau un obiect, o copie a fişierului sau obiectului de inserat ne
apare în documentul nou creat, dar fişierul sau obiectul înserat nu pastrează nici o
legătură cu fişierul din aplicaţia sursă, astfel că modificările ulterioare din fişierul sursă nu-l
vor afecta.
În continuare vor fi prezentate avantajele şi dezavantajele inserării şi calea de obţinere a
fişierelor:
1. Avantajele inserării:
 Deoarece documentul şi datele sunt incluse în acelaşi fişier, acesta nu mai depinde de
legături, căi de acces şi fişiere sursă;
 Nu trebuie păstrate datele sursă;
 Pentru modificări nu trebuie intrat în aplicaţia sursă.

2. Dezavantajele inserării:
 Documentele care conţin obiecte înserate sunt mai voluminoase
 După modificări, rezolutia tipăririi unor imagini este mai slabă decât la documentul
sursă;

c) Mecanismul inserării:
 Deschidem documentul în care dorim includerea unui fişier, obiect, imagine;
 Se plasează cursorul în locul în care trebuie să apară obiectul ce se va insera;
 În cadrul meniului Insert alegem, în funcţie de aplicaţia care este folosită, una din
opţiunile:
o Object;
o Picture;
o FILE

Pe ecran ne apare o casetă de dialog specifică opţiunii selectate, după completarea

acesteia se clicheaza pe butonul OK.
 Capitolul 6. Reţeaua Internet şi serviciile Web

A. REŢELE DE CALCULATOARE

O reţea de calculatoare reprezintă un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul)

interconectate prin intermediul unor medii de comunicaţie (cablu coaxial, fibră optică, linie
telefonică, ghid de unde) în scopul utilizării în comun de către un număr foarte mare de
utilizatori - chiar la nivel mondial - a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software de
bază şi aplicaţii) şi informaţionale (baze de date) asociate calculatoarelor din reţea. Prin
astfel de reţele de calculatoare se poate asigura o integrare informatică a unui număr
foarte mare de utilizatori la nivel local, regional şi mondial.
Mediul Internet este un ansamblu de reţele de calculatoare interconectate care
împreună cu miile de calculatoare individuale (terminale, staţii de lucu) şi milioane de
utilizatori, constituie comunitatea Internet care are la dispoziţie un mediu informaţional şi
de calcul cu foarte multe servicii informatice şi resurse (baze de date diverse, biblioteci de
programe, documentaţii, etc.). Mediul Internet constituie un ansamblu complex de
arhitecturi, componente fizice şi sisteme de operare, care tratează în mod egal atât
minicalculatoarele sau reţelele de calculatoare, cât şi PC-urile sau maiframe-urile.
Facilităţile mediului au o importanţă egală, iar componentele sale se comportă una faţă de
alta fără nici o discriminare.
Apariţia calculatoarelor conectate în reţea a reprezentat o performanţă privind
utilizarea calculatoarelor în procesarea informaţiilor. Multiplele avantaje oferite de reţelele
de calculatoare sunt:
 utilizare eficientă prin partajare a resurselor unităţii centrale (UC);
 acces direct la resursele hardware (memorii externe, imprimante, etc.) şi software
(editoare, limbaje de programare, programe specializate);
 păstrarea programelor şi fişierelor într-o singură copie (pe server) şi utilizarea lor de
către orice utilizator cu drept de acces;
 sistem de protecţie a fişierelor şi programelor;
 utilizarea simultană a bazelor de date de către mai multi utilizatori;
 comunicare şi schimb de informaţii (programe şi fişiere) între utilizatori la nivel local,
regional sau mondial.

Dezvoltarea reţelelor de calculatoare (mici sau mari) a contribuit la elaborarea şi

utilizarea unor aplicaţii cu un impact mare asupra vieţii economice şi sociale din întreaga
societate:
 accesul la programe complexe ce oferă informaţii utile la nivel macroeconomic;
 accesul la mari baze de date din domeniile economic, financiar, comunicaţii, etc.;
 accesul la informaţii ştiinţifice şi transferul rapid al articolelor ştiinţifice.

Astăzi, vechiul model al unui singur calculator (sistem de calcul) care rezolva
problemele (cererile) unui număr de utilizatori, este înlocuit cu modelul nou al unui sistem
de calculatoare interconectate. Unul sau mai multe calculatoare dintr-o reţea reprezintă
calculatoare centrale (FS - FILE Server) care controlează şi gestionează prin intermediul
unui sistem de operare, întreaga activitate de calcul din reţea. Aceste calculatoare centrale
formează nucleul reţelei.
Calculatorul central poate fi un calculator obişnuit (de regulă cu cel puţin 16MB
memorie internă) pe care este instalat un sistem de operare pentru reţea: NETWARE,
 UNIX, LINUX, OS/2, WINDOWS NT. Calculatorul central controlează toate resursele
comune (unităţi de discuri, unităţi de dischete, imprimante, plottere, modemuri, fişiere,
etc.), asigură securitatea datelor şi sistemului, realizează comunicaţii între staţiile de lucru.
Din punct de vedere hardware, o reţea de calculatoare este constituită din: calculatoare
centrale (Server), calculatoare de lucru (terminale, staţii de lucru -
Workstations), echipamente periferice, elemente de conectare.
Staţia de lucru (Workstation) este un calculator obişnuit PC care lucrează sub un
sistem de operare obişnuit (Windows, Dos, Unix, Linux, etc) şi care este folosit de
utilizatori obişnuiti. Staţiile de lucru (terminale) reprezintă componentele de bază ale unei
reţele de calculatoare. O staţie de lucru are în configurare o placă de reţea (exemplu: NIC
- Netware Interface Card) ce realizează interfaţa cu reţeaua, fiind conectate cu restul
componentelor din reţeaua de calculatoare.
Sistemele de operare în reţea trebuie să recunoască aceste componente de
conectare. De aceea, firmele constructoare oferă drivere corespunzătoare pentru
sistemele de operare cel mai des utilizate.
Pe lângă sistemul de operare destinat acţiunilor la nivelul staţiei de lucru, există
programe speciale de comunicaţii în reţea (exemplu: pentru sistemul de operare NetWare
există Netware Shell) ce permite comunicarea staţiei de lucru cu calculatorul central şi cu
toate celelalte staţii de lucru conectate la reţea. Aceste programe speciale permit ca toate
staţiile de lucru din reţea să utilizeze programele şi fişierele de date de pe calculatorul
central în funcţie de priorităţile recunoscute utilizatorului respectiv.
Reţelele de calculatoare sunt de mai multe feluri în funcţie de numărul staţiilor de
lucru şi de aria lor de răspândire:
 reţele locale (LAN - Local Area Networks) - lucrează la nivelul unei clădiri sau al
unui grup de clădiri având distanţa între staţiile de lucru de 10-1000 m;
 reţele orăşeneşti (MAN - Metropolitan Area Networks) - lucrează la nivelul unui
oras având distanţa între staţiile de lucru de ordinul kilometrilor;
 reţele regionale/mondiale (WAN - Wide Area Networks) - lucrează la nivelul unei
regiuni sau la nivel mondial având distanţa între staţiile de lucru de ordinul miilor
de kilometri;
 reţele publice (PDN - Public Data Networks) - lucrează la nivelul unei regiuni sau
la nivel mondial şi au acces la diverse reţele locale, de exemplu:
- INTERNET (E-mail - poşta electronică, WWW - World Wide Web)
- USENET şi EUNET (poşta electronică şi circulaţia ştirilor)
- CSNET şi ARPANET (cercetare ştiinţifică)
- BITNET (informaţii în diverse domenii).

Topologia (structura) unei reţele de calculatoare reprezintă modul de conectare a staţiilor

de lucru fată de server. Modul de conectare ne determină traseul pe care circulă informaţia
în reţea, prin urmare este o structură a comunicaţiilor în reţea. În general, există trei tipuri
de topologii pentru reţelele LAN:
 topologia Bus (magistrala) - are o fiabilitate sporită, viteză mare de transmisie;
  topologia Ring (inel) - permite ca staţiile de lucru să fie “egale” între ele;

 topologia Star (stea) - oferă o viteză mare de comunicaţie, fiind destinată

aplicaţiilor în timp real.

În domeniul topologiilor pentru reţele de calculatoare s-au realizat şi unele

standardizări, dintre care amintim:
 ETHERNET - topologie Bus (maxim 150 staţii de lucru) produsă de firma Xerox
în colaborare cu firmele Intel şi Digital;
 RX-Net (maxim 255 staţii de lucru);
 IBM Token Ring - topologie Ring (maxim 96 staţii de lucru);
 IBM-PC - topologie Bus;
 ARCNET, MICOM, GATEWAY, G/NET.

Spre deosebire de reţelele comerciale de calculatoare pentru servicii (CompuServe,

America Online, GEnie, etc), mediul Internet este un ansamblu de reţele de calculatoare la
nivel mondial ce realizează conectarea a milioane de calculatoare şi care reprezintă:

 calculatoare guvernamentale şi ale instituţiilor natiunilor din întreaga lume;

 calculatoare ale miilor de Universităţi şi şcoli din întreaga lume;
 sisteme de calcul ale marilor corporatii (Microsoft, IBM, Digital, etc.);
 sisteme de calcul ale unor organizaţii şi fundămi ştiinţifice, culturale, sociale;
 calculatoare ale marilor agentii de presa şi de televiziune din întrega lume;
 calculatoare ale marilor edituri din lume;
 calculatoare ale milioanelor de utilizatori din întreaga lume.
 Din punct de vedere arhitectural, mediul Internet este de fapt o reţea gigantică de
reţele de calculatoare răspândită la nivel mondial şi care înglobează diverse produse
harware şi software ce gestionează o mare colecţie de baze de date ce conţin informaţii şi
servicii de toate tipurile, acestea fiind accesibile de la orice calculator (terminal) conectat la
reţea în orice loc şi la orice moment.
Mediul Internet este cel mai mare sistem informatic din lume, perfect legal şi în
multe cazuri gratuit. Resursele pe care le oferă sunt imense şi ele se schimbă aproape
zilnic, aşa cum se schimbă tehnologiile informatice. În România, după 1990 reţeaua
Internet a cunoscut o expansiune deosebită prin apariţia diverselor legături interne şi
internationale, constituite în diverse reţele. La început au apărut reţeaua din mediul
universitar (nodul central fiind UPB - Universitatea Politehnică Bucureşti) şi reţeaua din
mediul cercetării (nodul central fiind ICI - Institutul de Cercetări în Informatică). Reţeaua
locală UPB este nodul central al reţelei RoEduNet (The Romanian Education Network) de
care sunt conectate reţele din peste 50 instituţii de învăţământ şi de cultură din Bucureşti
şi din tară. Reţeaua locală a Universităţii Bucureşti este conectată la această reţea. În
prezent, majoritatea centrelor universitare din ţară au reţele locale conectate la reţeaua
Internet. De asemenea, multe şcoli generale şi licee din Bucureşti şi din ţară sunt
conectate la Internet. Majoritatea instituţiilor guvernamentale şi neguvernamentale,
institute de cercetate şi proiectare, marile biblioteci din ţară, firme cu diverse activităţi sunt
conectate la Internet. Cererea pentru conectarea la reţeaua Internet a determinat apariţia
furnizorilor de servicii Internet pentru domeniu public dar şi pentru domeniul comercial.
Furnizori de servicii publice:
 RoEduNet (Romanian Education Network);
 SFOS (Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă);
 RNC National R&D Network (Reţeaua Natională de Calculatoare pentru Cercetare şi
Învăţământ);

Astazi, furnizori de servicii comerciale sunt în număr mare, de aceea vom aminti câţiva:
PC-NET Data Network, EUnet România, EuroNET România, Kappa Servexim, IIRUC-
RoLink, Web Club, Dynamic Network Technologies, Electronum, RDS – RCS, UPC.

Vom descrie în continuare câţiva termeni preluati din domeniul reţelelor PC:
LAN (Local Area Network) – reţea locală cablată; WLAN (Wireless Local Area Network) –
reţea locală radio; AP (Access Point) – punct de acces;
IBSS (Independent Basic Service Set) – formă de conectare directă a unor calculatoare,
sau peer-to-peer (de la egal la egal);
BSS (Basic Service Set) – un tip de reţea wireless în care calculatoarele comunică prin
intermediul unui AP;
ES (Extended Service Set) – o mulţime de reţele BSS care se suprapun;
DSSS (Direct Sequence Spread Spectrum) – o tehnologie de transmisie la distanţă a
semnalelor radio prin extinderea într-un spectru mai larg de frecvenţe şi putere redusă a
unui semnal de bandă îngustă şi putere mare;
FHSS (Frequency Hopping Spread Spectrum) – o tehnologie de transmisie la distanţă mai
redusă a semnalelor radio, sub formă de rafale şi la frecvenţe variabile;
GPS (Global Positioning System) – sistemul global de pozitionare care foloseşte o tehnică
similară cu DSSS pentru transmiterea semnalului de la satelit către receptor;
DPSK (Differential Phase Shift Keying) – un tip de codare a semnalelor la transmisia radio;
WEP (Wired Equivalent Privacy) – o tehnică de criptare bazată pe chei de codare pe 64
de biti.
 B. REŢEAUA INTERNET

Internet-ul reprezintă mai mult decât o reţea uriaşă de calculatoare. El constituie o

reţea de reţele (comerciale, militare, academice, universitare, educaţionale etc.), fiind, în
plus, un mediu informaţional imens ce oferă servicii şi resurse din cele mai diverse – baze
de date, biblioteci - dar şi o nebănuită comunitate de persoane din cele mai diferite
domenii ale vieţii economico -sociale. O definiţie succinta a Internet-ului poate fi formulată
astfel: un număr foarte mare de calculatoare răspândite în toată lumea, legate între ele
pentru stocarea, partajarea şi directionarea diverselor tipuri de informaţii.
La început reţeaua avea scopul de a servi programele de cercetare şi de a rezolva
orice problemă legată de calculatoare. Uşurinţa cu care se pot distribui informaţii dar mai
ales uşurinţa cu care orice utilizator poate avea acces la informaţii, a făcut din Internet un
mediu de nelipsit. Sunt distribuite informaţii de orice tip, începând cu programe de învăţare
a utilizării microcalculatoarelor, continuând cu lecţii de însuşire a cunoştinţelor din cele
mai diverse domenii, ştiri, baze de date imense, cotaţii la bursă, oferte de locuri de muncă,
legislaţie, reţete medicale, muzee virtuale şi chiar reţete culinare.
Internet-ul este în acelaşi timp o uriaşă bibliotecă, un instrument de corespondenţă
rapidă, un nou mediu de publicare şi un mijloc de difuzare mondial al informaticii. Modul de
acces este simplu, interactiv şi înlătură discriminarea geografică.
Revenind la definiţia „o reţea de reţele ’’ trebuie spus că toate reţelele LAN, MAN şi
WAN pot fi conectate între ele prin legături rapide şi performante. Legătura poate fi
stabilită prin satelit, prin linii analogice dedicate, circuite de comnunicaţii digitale, unde
radiofonice etc.
Începuturile Internet se situeaza în anii ’60. Astfel în 1967 Bob Taylor a lucrat la
ARPA (Advanced Research Project Agency), a avut ideea de a lega împreună într-o reţea
redundantă bazată pe pachete toate calculatoarele de la Universităţile importante
participante la programele agenţiei.
Astfel se realizează în 1969 prima conexiune la distanţă între două calculatoare,
ARPA experimentând o reţea de comutare de pachete, bazată pe linii telefonice, între
Stanford Research Institute şi University of California din Los Angeles. În acest fel ia
naştere ARPANET (Advanced Research Project Agency Network).
În perioada anilor ’70 s-au adus o serie de modificări în sensul îmbunătăţirii
comunicaţiilor, cea mai importantă fiind elaborarea unor seturi de reguli (protocoale), ce au
asigurat o comunicare între calculatoare la un nivel mai bun ce a adus viteza de tranmitere
la 50Kbps.
Anut 1977 a marcat adăugarea la reţea serviciul E-mail, iar puţin mai târziu în 1979,
s-a adăugat USENET o reţea virtuală de ştiri, servicii ce au lărgit considerabil aria de
utilizare şi au oferit o nouă orientare în evolutia reţelei. La începutul anilor ’80 datorită
traficului extrem de ridicat de informaţii şi din raţiuni de securitate a datelor cu caracter
militar ARPAnet se divide în două sedimente: MILnet – o reţea militară şi ARPAnet o reţea
civilă ce continuă cercetările asupra reţelelor şi este orientata pe schimbul nelimitat de
informaţii.
Anul 1982 marchează reunirea principalelor reţele: ARAPnet, MILnet, NSNET,
BITNET (Because It’s Time NETwork - apărută în mediul universitar), USENET (apărută
tot în mediul universitar, dar care oferă şi o serie de servicii comerciale) şi altor reţele
luând naştere Internet, sub denumirea Internetwork Sistem (sistem interconectat de
reţele). Evoluţia Internet este marcată în continuare de adăugarea de noi servicii: serviciul
de informare GOPHER, serviciul de transfer de fişier FTP, serviciul World Wide Web etc.
 Ziua de 1 ianuarie 1983 marchează trecerea de la protocolul NCP (Network control
Protocol) la TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol). Numărul
calculatoarelor conectate la reţeaua Internet a crescut apoi rapid de la un an la altul: 1024
în 1984, 5089 în 1986, 28000 în 1987 şi 130000 în 1989.
În anii ’90 Internetul s-a dezvoltat mult, nu numai ca volum de informaţii şi servicii
permanent accesibile, dar şi ca număr de utilizatori.
Anul 1991 este momentul în care National Science Foundation, care superviza
modul de operare pe Internet, a ridicat restricţiile impuse de domeniul comercial, ceea ce a
produs o adevarata „explozie” în creşterea în numărul calculatoarelor conectate: 992000
în 1992, 1776000 în 1993.
În 1993 Casa Alba deschide o cutie poştală Internet (president@whitehouse.gov).
În anul 1994 marchează realizarea primelor transmisii audio şi video prin Internet. În
fiecare lună se conecteaza la Internet peste un milion de noi utilizatori. Internet Society
estimează că aproximativ 115 ţări dispun de o conexiune la reţeaua informatică mondială.
Numărul de calculatoare gazdă conectate la reţea depaşea 3,2 milioane în anul 1994, cel
al utilizatorilor era apreciat la 20-30 milioane.
Potrivit Computer Industry Almanac Inc. numărul utilizatorilor a ajuns la sfârsitul
anului 1980 la 150 milioane. Numai în SUA aproape 67 de milioane de utilizatori adică
aproape 51% din total.
România, desi a apărut relativ târziu în peisajul comunicaţiilor globale, a marcat o
creştere impresionantă într-un scurt interval de timp: de la 15 calculatoare gazda (host) în
februarie 1993 la 2727 calculatoare gazdă în ianuarie 1996 şi 26362 calculatoare gazdă în
februarie 1999.
Internet-ul nu este proprietatea cuiva, nu există nici o companie care să impună
reguli. Desigur, fiecare componentă este proprietatea cuiva, dar reţeaua ca întreg nu are
un „patron’’ este un sistem care îşi menţine integritatea datorită intereselor mutuale, deşi
numărul organizaţiilor depăşeşte 50 de mii. Internet-ul este o reţea descentralizată, uneori
chiar anarhică, dar fără această descentralizare nu s-ar fi ajuns la creşterea şi dezvoltarea
ei spectaculoasa. Internet-ul este administrat prin consens de diferite organizaţii care se
întrunesc pentru a găsi cea mai bună metodă globală pentru funcţionarea reţelei.
Furnizorii regionali sau naţionali de servicii Internet sunt interconectaţi fie direct, fie
prin intermediul unui organism supranaţional. Principalele organisme existente în Europa
sunt: Ebone şi Europanet. Ebone este o asociaţie care gestionează numeroase reţele
europene. Europanet este gestionat de DANTE (Delivery of Advance Network Technology
to Europe), asociaţie creată în 1993 cu sprijinul mai multor reţele nationale pentru a sprijini
cercetarea ştiinţifică.
Totuşi există şi o organizaţie a utilizatorilor Internet-ului, numită ISOC (Internet
Society), cu caracter voluntar, unicul ei scop fiind promovarea schimbului global de
informaţii. Conducătorii acestei organizaţii au responsabilitatea de a gestiona din punct de
vedere tehnic Internet-ul şi de a standardiza tehnologia folosită.
Incepând cu 1983, funcţionează şi o organizaţie ce are ca scop ghidarea evoluţiei
protocolului TCP/IP-Internet Activities Board (IAB). Această oferă sfaturi şi sprijin în
cercetările efectuate în sprijinul comunităţii Internet. De-a lungul evoluţiei IAB a fost
organizat în mai multe rânduri, în prezent având două componente: Internet Engineering
Task Force, ce este responsabil cu dezvoltarea protocolului TCP/IP şi integrarea altor
protocoale în Internet (cum este OSI) şi Internet Research Task Force, care continuă să
organizeze şi să exploreze concepte avansate privind reţelele.
De asemenea, nu există o firmă care să conecteze plaţile de la toate reţelele
Internet sau de la utilizator. Fiecare plăteşte pentru partea sa. Reţelele se aduna şi decid
cum să se conecteze împreună apoi aduna fonduri pentru aceste interconexiuni. O firmă
sau o instituţie plăteşte pentru conectarea la o reţea regională care la rândul ei plăteşte un
furnizor national pentru accesul sau la o reţea internaţională. Numeroase moduri Internet
în special universitare sunt finanţate de bugetele statelor.

Conectarea la Internet
Sunt patru moduri principale de conectare la Internet: conexiunea permanentă
(permanent connection), conexiunea directă pe linie telefonică (dial-în direct connection),
conexiunea ca un terminal pe linie telefonică (dial in terminal connection), conexiune de tip
poşta electronică (e-mail connection).
Conexiunea permanentă presupune existenţa unei linii dedicate între domiciliul
utilizatorului şi subreţeaua Internet Service Providers (care pune la dispoziţie accesul) sau
închirierea unui tronson special pentru legarea directă la Internet. Este modalitatea cea
mai bună de conectare din punct de vedere al vitezei şi calitatii transmisiei, dar este şi cea
mai scumpă.
În special institutille de învăţământ inchiriază un tronson pentru conectarea la Internet pe
care-l pun la dipoziţie cadrelor didactice şi studenţilor prin intermediul reţelei locale de
calculatoare, dar şi marile institurii publice şi firmele mai uzează de acest tip de conexiune.
Liniile dedicate se inchiriază de la un operator – în România, Romtelecom. Utilizarea lor
este facturată în funcţie de distanţă, operatorul garantând debitul dorit, iar costurile lunare
se stabilesc fie la MB transferat, fie sub formă de abonament lunar cu trafic nelimitat.
Tipurile de linii închiriate disponibile în România oferă rate de acces între 14,4 Kbps şi 2
Mbps. Un cost mediu per MB este de 0,6 $, iar în cazul abonamentului lunar se plătesc în
medie 400$ pentru o linie de 33,6 Kbps.
Conexiunea directă pe linie telefonică. Unii furnizori de servicii permit legarea prin
intermediul unui modem pe o linie telefonică, la calculatorul lor şi prin intermediul acestuia,
acces direct la Internet. Calculatorul utilizatorului va funcţiona identic ca un calculator host
(gazdă) din reţeaua Internet. Este o legătură temporară pentru ca schimbul de date, între
calculatorul utilizatorului şi cel care este conectat la Internet, se poate realiza numai când
legătura telefonică este activă, dar taxa de instalare scazută şi cea de transmisie fac ca
acest tip de conexiune să fie cel mai des întâlnit.
Conexiunea ca terminal pe linie telefonică. Pentru cei ce dispun de resurse financiare mai
reduse, este o modalitate eficientă de acces la Internet. Conexiunea se face tot pe linie
telefonică, cu ajutorul unui modem şi apelând la un furnizor de servicii. După realizarea
conectării, calculatorul funcţionează ca un terminal, el nefiind legat direct la Internet. Toate
programele rulate se desfasoară pe calculatorul furnizorului de servicii. Datorită acestei
situaţii, pentru a transfera fişierele pe calculatorul utilizatorului, ele trebuie mai întâi copiate
pe calculatorul furnizorului de servicii şi abia apoi, utilizând comenzile de transfer de date
proprii programului de comunicaţie, se pot copia pe sistemul utilizatorului. Conexiunile
temporare se stablilesc în funcţie de nevoi. Utilizarea lor se facturează în funcţie de
distanţa şi de durata utilizării, putându-se astfel folosi atât linii analogice cât şi linii digitale.
Acest mod de conectare poate fi folosit pe bază de contract sau fără contract.
Contractul implică, de cele mai multe ori, o taxă de instalare şi un abonament pe o
anumita perioadă de timp. Taxa de instalare variaza între 4$ şi 29$, existând şi firme la
care conectarea este gratuită. Contractele se pot face pe un anumit număr de ore sau MB
pe lună. De exemplu, pentru un abonament 30 de ore, se plăteşte între 15$ şi 30$ (preţul
mediu pe ora 0,77$), fără a pune în calcul costul convorbirii telefonice urbane.
Odată cu dezvoltarea reţelelor şi serviciilor de telecomunicaţie mobilă, utilizarea
telefonului celular a extins posibilitatea celor care călătoresc şi deţin un calculator portabil
să se conecteze la Internet din orice punct al ţării. La momentul actual, există posibilitatea
conectării prin GSM la un abonament de circa 15$, cu o viteză de transmisie de 9600 bps.
Conexiunea de tip poşta electronică. Cei aflaţi în această situatie pot transmite mesaje e-
mail în Internet şi primi acelaşi gen de mesaje de la orice utilizator Internet, pot adresa şi
recepţiona mesaje pentru grupurile de dialog USENET. Majoritatea furnizorilor de servicii
au oferit la început utilizatorilor doar servicii la poşta electronică, dar pe măsura evoluţiei
Internet, acest tip de conexiune a început să ofere mult prea puţin în raport cu facilităţile
Internet.
O modalitate mai puţin folosită deocamdată în România este conectarea la Internet
prin intermediul reţelelor CATV, dar este intr-un continuu proces de dezvoltare. Pentru
conectare este nevoie de un modem de cablu, vitezele de transfer fiind foarte mari:
10Mbps. Un asemenea tip de legătură se foloseşte în special de companiile cu volum
mare de trafic.
Ultimii ani au permis şi recurgerea la un nou tip de conectare: conectarea de tip VSAT
prin intermediul antenelor de satelit. Costurile de instalare sunt de ordinul miilor de dolari,
iar abonamentul lunar variaza între 1.900$ şi 5.500$.
Pentru a realiza o conexiune Internet este nevoie de următoarele elemente: un
calculator, un modem, un program de comunicare, un cont Internet, un nume de legătură,
o parolă, un instrument de plată.
Contul Internet, în funcţie de tipul de conexiune, poate fi cont telefonic sau cont
dedicat. Contul telefonic se foloseşte pentru a telefona unui calculator aflat la sediul unui
distribuitor la servicii în vederea accesului la Internet. Contul Internet dedicat se mai
numeşte şi cont IP (Internet Protocol), deoarece are o adresă proprie de protocol Internet.
Calculatorul prin care se face conectarea la Internet nu trebuie să fie numaidecât un
calculator foarte performant. Singurele cerinţe sunt legate de posibilitatea de a rula
programul de comunicaţie şi posibilitatea de a fi conectat la un modem. Pentru a folosi
facilităţile multimedia se recomandă cel puţin un Pentium cu 16 MB RAM, placă de sunet,
difuzoare şi CD-ROM.
Modemul converteşte semnalul numeric furnizat de calculator în semnal analogic care
poate fi transmis pe linia telefonică, iar la receptor asigură demodularea semnalului.
Modemurile sunt de două tipuri: intern şi extern. Modemul intern este o placă de calculator
montată în interior şi conectată la linia telefonică. Modemul extern se conectează în
exteriorul calculatorului printr-un cablu ce face legătura cu portul serial al calculatorului.
Viteza modemului are mai puţină importanţă, dar o viteză mai ridicată (14400 bps, sau
28800 bps) asigură o importantă economie de timp. Pentru a evita problemele de
compatibilitate este bine de consultat furnizorul de servicii Internet înainte de achiziţia
modemului.
Programul de comnunicaţie asigură folosirea modemului pentru apelul telefonic la
distanţă a unui calculator. Pentru a ne putea conecta la Internet este suficient ca
programul de comunicaţie să poată transmite datele conform protocolului Xmodem sau
Zmodem.
Printre cele mai utilizate programe de comunicaţie amintim: Blast-pro sub MS - DOS,
Procom Plus sub MS DOS sau Windows, Telix sub MS - DOS, Microsoft Network sub
Windows .
Majoritatea programelor de comunicaţii conţin şi facilităţi cum sunt:
 Un editor de texte pentru lucrul cu fişiere;
 Protocoale de transfer pentru primirea sau transmiterea fişierelor;
 O agendă telefonică.
Numele de legătură identifică utilizatorul la conectare (login name, user name, account
name). Este elementul în funcţie de care se face recunoaşterea în Internet. În general,
acest nume este FORMAT din opt caractere şi trebuie făcută diferenţa între majuscule şi
litere mici.
Parola reprezintă un mijloc de protecţie pentru utilizator. De obicei are lungimea de opt
caractere şi este stabilită la crearea unui cont Internet. Existenţa parolei împiedică citirea
mesajelor de către o altă persoană, transmiterea de mesaje sau accesul pe Internet pentru
alte persoane.
Instrumentul de plată este, de regulă, o cartela de debit sau de credit.

Adrese Internet şi listă de utilizatori

Fără folosirea adreselor de Internet este imposibil de identificat un utilizator, o zonă a
reţelei sau un calculator de pe care dorim să accesăm informaţii.
Exemplu: adam@Mtv. com
Adresa de mai sus este adresa Internet a prezentatorului Adam Curri de la postul de
televiziune MTV. Prima parte a adresei este identificatorul utilizatorului (user ID), iar partea
de după caracterul @ este domeniul. Domeniile reprezintă diferite niveluri de organizare.
Gradul de generalitate creşte de la stânga la dreapta. În exemplul de mai sus domeniul
era structurat pe două niveluri.
În general, domeniul cel mai din dreapta (cel mai general nivel) dintr-un domeniu
complet este un cod ce arată tipul de organizaţie căruia îi apartine reţeaua. Se folosesc
şapte domenii organizaţionale: com pentru unităţi comerciale, edu pentru instituţii
educaţionale, gov pentru instituţii guvernamentale, int pentru instituţii internaţionale, mil
pentru instituţii militare SUA, net pentru resurse de reţea, org pentru organizaţii non-profit.
În cazul în care domeniul nu este din SUA, se include în adresă şi un cod de două
caractere care arată ţara: ca – Canada, de – Germania, es - Spania, fr – Franta, it – Italia,
jp – Japonia, ro –România, uk – Marea Britanie etc.
Astfel, adresa completa pentru o persoană ce lucrează într-o institutie SUA ar putea
arăta astfel: JohnS@tic.amc.uniwp.edu. În cazul în care institutia este din afara SUA,
adresa trebuie completată cu codul ţării respective. Pentru o persoana din România
adresa ar putea fi: ipopescu@uaic.ro.
Informaţii despre utilizatorii Internet se obţin printr-un serviciu similar cărţilor de
telefon Pagini aurii (yellow pages).
Aceste servicii de informare sunt mai dificil de realizat deoarece:
 Nu există un singur serviciu Internet de acest tip;
 Nu există o standardizare a listelor;
 Utilizatorii îşi pot schimba locul de muncă şi implicit şi adresa Internet;
 Se ţine seama de securitatea informaţiilor fiecărui utilizator.

Cele mai întâlnite modalităţi de lucru constau în apelarea comenzilor: finger, ping şi whois.
Comanda finger determină lista celor conectaţi la acelaşi calculator gazdă cu cel care
lansează comanda. Rezultatul este o listă a utilizatorilor conectaţi în momentul respectiv la
sistem. Se afişează data şi ora conectării, iar în cazul precizării unor opţiuni suplimentare
apare în plus: numele complet al utilizatorului, numărul de telefon sau adresa biroului.
Comanda ping se foloseşte, de obicei, când dorim să testam un sistem aflat la distanţă.
Trebuie specificat numele acelui sistem, iar rezultatul comenzii va preciza dacă sistemul
respectiv este disponibil pentru acces în reţea.
Exemplu pentru comanda ping:
C:\>ping access. uaic. ro
Pinging access. uaic. o [193. 226. 23. 30] with 32 bytes of Data:
Reply from 193. 226. 23. 30: bytes=32 time <10ms TTL=253
Reply from 193. 226. 23. 30: bytes=32 time <10ms TTL=253
Reply from 193. 226. 23. 30: bytes=32 time <10ms TTL=253
Reply from 193. 226. 23. 30: bytes=32 time <10ms TTL=253
C:\>_
Comanda whois permite interogarea într-o bază de domenii, gazde şi utilizatori. Ea
permite căutarea unor nume de sisteme sau informaţii despre un anumit sistem.
Formatul comenzii este whois [host] text în care:
 Host este numele (optional) gazdei al cărei server dorim să-l cercetăm;
 Text este numele, domeniul sau gazda pe care dorim să o localizăm.

Furnizori de servicii Internet

Furnizorul de servicii este cel ce întrerupe hardware-ul şi software-ul de conectare
la Internet. În plus, „adevaraţii’’ furnizori de servicii Internet oferă pe lângă legătura fizica
şi servicii suplimentare. Gama acestor servicii este foarte largă; de la simple meniuri Help,
la suprafeţe grafice pentru utilizatori sau aplicaţii complexe care conduc nu numai la
creşterea accesibilitatii, dar şi a preţului de conectare. Astfel, utilizatorii pot beneficia de:
poşta electronică, transfer de fişiere, emularea de terminal, servere de informaţii,
videoconferinte etc. Ele pot fi grupate în următoarele categorii:
 Servicii de comunicare;
 Servicii de informare;
 Servicii comerciale;
 Cultură şi turism virtual;
 Învăţământ - cercetare;
 Servicii de recreere;
 Transfer de fişiere.
Serviciile de comunicare. Poşta electronică (e-mail) este actualmente cea mai veche dar şi
cea mai des cunoscută aplicaţie Internet. Este serviciul oferit de orice furnizor de acces
Internet. Noile tehnici de securizare asigura şi confidenţialitatea mesajelor.
Serviciile fax (exemplu: http://www.faxaway.com) permit unui posesor de e-mail să trimită
faxuri oricărui utilizator Internet.
Dintre formele mai noi de comunicare amintim: liste de distributie, grupuri de dialog
(newsgroups), biblioteci de programe şi documentaţie, buletinele electronice, conferinţele
şi grupurile de dezbatere şi, nu în ultimul rând, Internet Relay Chat (IRC). Serviciile de tip
chat permit realizarea de conversaţii în timp real, pe un anumit subiect, totul
desfăşurându-se cu o viteză remarcabilă (exemplu: programele Microsoft Chat şi
Microsoft V-Chat pot fi accesate la adresa următoare:
http://www.microsoft.com/windows/ie/chat).
Fiecare utilizator al reţelei are, teoretic, posibilitatea de a primi şi a trimite oricâte
mesaje şi de a dialoga oricând cu un utilizator din reţea. Firmele mari, precum Microsoft
sau Borland, permit accesul prin e-mail chiar şi la conducerea societăţii respective.
Fiecare are astfel posibilitatea de a comunica cu managerii firmei.
Cea mai recentă aplicaţie este Internet Phone (telefonia Internet). Pentru a fi folosită
este nevoie de o placă de sunet, difuzoare şi un microfon ce vor fi montate pe sistem.
Această aplicaţie se bucură de o dezvoltare deosebită, în special datorita tarifelor reduse,
singura condiţie fiind ca ambii interlocutori trebuie să foloseasca acceaşi aplicaţie şi să fie
conectaţi la servere IRC.
Serviciile de informare.
Marea majoritate a informaţiilor de pe Internet sunt oferite gratuit. Centrele de cercetare şi
Universităţile fac şi ele publice multe cursuri, articole, baze de date etc.
De exemplu, pagina Web a Universităţii „Al.I.Cuza’’ Iasi poate fi regăsită la adresa:
http://www.uaic.ro.
Multe din firmele producatoare oferă informaţii tehnice despre produsele pe care le
comercializează în cadrul paginilor web.
 Bibliotecile şi editurile oferă versiuni electronice ale publicatiilor lor (exemplu:
Encyclopedia Britannica poate fi consultata la http://www.britannica.com/). Unele edituri
folosesc chiar difuzarea publicatiilor prin Internet (exemplu: Editura Teora se găseşte la
http://www.teora.ro).
Organismele guvernamentale publică de asemenea informaţii de larg interes:
 Pagina Web a Parlamentului României: http://www.dias.vsat.ro;
 Pagina Web a Guvernului României: http://www.guv.ro;
 Pagina Web a Agenţiei Române de Dezvoltare: http://www.rda.ro;
 Pagină Web a Guvernului Marii Britanii: http://www.open.gov.uk .
Serviciile comerciale includ servicii care vizează vânzarea unui produs prin intermediul
reţelei. Odată cu lansarea World Wide Web (WWW) şi a extinderii facilităţilor multimedia,
aria de desfăşurare a acestor servicii a crescut.
Comerţul prin Internet s-a dezvoltat mult în ultimii ani, incluzând domenii din cele mai
diverse: vânzări-cumpărări de software şi hardware, autoturisme, cărţi, locuinţe, rezervări
de bilete de călătorie etc.
La nivelul 1997 americanii conectaţi la Web au cheltuit pentru acest tip de servicii
peste 7 miliarde $ şi se apreciază ca în viitor se va depăşi cu uşurinţă la 41 miliarde $. În
1998, 76% din consumatorii americani au făcut cumpărături online. Internet se dovedeşte
că are un succes constant şi se preconizează că în viitorul apropiat economia pe Internet
va reprezenta cea mai mare parte a infrastructurii globale.
Singurele deficienţe ale acestor servicii sunt legate de sistemul electronic de plăţi
care nu permite încă urmărirea completă a tranzacţiilor în toate ţările cu acces la Internet,
iar securitatea tranzacţiilor pe Web nu este încă deplină.
Primele bănci virtuale (DigiCash- www.digicash.com; First Virtual – www.fv.com) au
investit sume foarte mari pentru crearea instrumentelor de plată virtuale. Portofelul digital
(digital wallet) şi smartcard-ul sunt deja lucruri uzuale pentru utilizatorii Internet.
În România, compania Kappa Net este prima societate româneasca care a oferit,
încă din 1997, o solutie de comert electronic bazată pe tehnologia Lotus Notes Domino,
prezentând un magazin electronic ce cuprinde produse ale firmelor: Kappa, NEI, Silvarom,
Urbis, Antilopa etc.
Cultură şi turism virtual. Aceste servicii sunt oferite în special prin posibilităţile multimedia
ale tehnologiei WWW. Putem regăsi pe Web muzee virtuale, expoziţii temporare şi putem
chiar călători la distanţa. Unul din „traseele’’ turistice cele mai interesante este Global
Online Travel (http://www.netsite.com).

Sistemul de poştă electronică

Poşta electronică (e-mail) este cea mai cunoscută facilitate a Internet-ului. Marea
majoritate a utilizatorilor Internet folosesc poşta electronică datoriăa modului ieftin şi
comod de transmitere a mesajelor. Fiecare instituţie sau firmă care este nod la Internet
deţine un server de poşta electronică. În afara avantajului „găzduirii’’ mesajului un timp
îndelungat pe server-ul de poştă, mai importantă, este posibilitatea recepţionării mesajelor
şi atunci când calculatorul nostru este închis sau nu este conectat la Internet.
Pentru lucrul cu e-mail sunt disponibile mai multe programe:
 UNIX Mail – programul de poştă electronică folosit sub sistemul de operare UNIX;
 Microsoft Exchange – program de poştă electronică sub sistemul de operare
WINDOWS;
 Netscape Mail - program de e-mail încorporat în Netscape Communicator, dar
care poate fi utilizat şi pe sistemele de operare UNIX, Windows 3. 1. , Windows
95, OS /2 etc.
 Microsoft Outlook Express pentru Windows 98 şi Windows NT.
 Când se trimite un mesaj prin Internet, cea mai mare atenţie trebuie acordată
domeniului (denumirea calculatorului) care colectează mesajele poştale pentru persoana
căruia îi este destinat.
Forma generală a unei adrese de e-mail este:
abonat@oficiu_poştal.ro sau utilizator@calculator.domeniu.

Toate serviciile online mai importante au legături în Internet pentru e-mail. Deci abonaţii
serviciilor CompuServe sau America Online pot primi sau trimite mesaje e-mail. Se pot
trimite mesaje de poşta electronică şi altor sisteme e-mail: BITNET, Fidonet Prodigy etc.

Utilitarul FTP
Utilitarul FTP (FILE Transfer Protocol) este un program care permite transferul de
fişiere între două calculatoare cuplate la Internet. Iniţial FTP lucra prin intermediul liniilor
de comanda, ulterior prin programul Gopher s-a permis lucrul cu meniuri. În prezent, FTP
a fost încorporat în browserul Web. Cel mai folosit browser Web este Internet Explorer.
Detalii privind acest program se pot obţine de la adresa http://ftp.usma.edu.
Principalele comenzi din FTP sunt:
 Cd: schimbă directorul implicit pe calculatorul aflat la distanţă;
 Bin: stabileşte modul de transfer binar;
 Asc: stabileşte modul de transfer ASCII;
 Get: copie fişierul de pe calculatorul aflat la distanţă;
 Put: copie fişierul pe calculatorul aflat la distanţă;
 Mget: copie mai multe fişiere (folosind specificatori care conţin caracterele de pe
calculatorul aflat la distanţă ? şi *);
 Mput: copie mai multe fişiere pe calculatorul aflat la distanţă;
 Pwd: indică directorul curent al calculatorului server;
 Lcd: schimbă directorul curent al calculatorului client.

World Wide Web

World Wide Web (WWW) a fost realizat în 1989 la Centrul European de Studii
Nucleare din Geneva, dar succesul s-a înregistrat abia în 1993, când programul client
Mosaic i-a conferit o mare simplitate de utilizare precum şi funcţionalitate multimedia.
World Wide Web este instrumentul Internet cel mai des utilizat.
Pentru a folosi World Wide Web este nevoie de un browser Web, adică de un
program care afişează documente Web. World Wide Web oferă fotografii şi sunete,
precum şi un sortiment foarte bogat de informaţii sub formă de text.
Numărul serverelor WWW creşte continuu. Fiecare cuprinde un număr mare de
documente hipermedia cu texte, sunete şi imagini. Clienţii WWW dialoghează cu serverele
prin protocolul HTTP (HyperText Transfer Protocol). HTTP-ul este setul standard de
comenzi ce permite comunicarea pe Internet. Fără HTTP browser-ul pe care îl folosesti nu
ar şti dacă informaţia care a venit este HTML sau un document, un program sau un mediu
VRLM.
Fiecare pagină Web are o adresă unică, numită Universal Resource Locator (URL).
URL-ul specifică modul în care clientul trebuie să acceseze pagină, numele calculatorului
pe care se află, subdirectorul şi numele fişierului pagină.
Spre exemplu URL-ul http://home.mcom.com/home/welcome.html specifică pagină
welcome.html, stocată în directorul home pe calculatorul gazda home.mcom.com. Prefix-ul
http:// stabileşte că este vorba despre solicitarea unei pagini Web şi că browser-ul trebuie
să o afişeze.
 De asemenea, grafica disponibilă pe Web a evoluat continuu. De la vechile tipuri de
imagini GIF, limitate la 256 culori s-a trecut la formatele JPEG care permit imagini digitale
de rezoluţii mari şi în mai multe culori şi apoi la formatul PNG care permite o afişare
progresivă şi corecţii pentru controlul luminozităţii. Ultima tendinţă este folosirea graficii
vectoriale care asigură un plus de scalabilitate.
Publicarea paginii Web se poate face pe server. Se poate folosi însă spaţiul şi
„uneltele’’ pe care le pune la dispoziţie un site gratuit (5-12 MB spaţiu furnizat, machete,
biblioteci de imagini, asistenţă, etc.)
Conform Media – Metrix, site-urile ce oferă servicii gratuite de construire a paginii
Web se afla în mod constant între cele mai vizitate site-uri lunar. Dintre acestea
remarcăm:
 Angelfire – spaţiul gratuit 5Mb (http://www.angelfire.com);
 GeoCites – spaţiu gratuit 11Mb (http://www.geocites.com);
 Homestead - spaţiu gratuit 12Mb (http://www.homestead.com);
 Hometown AOL - spaţiu gratuit 10Mb (http://www.hometown.com).
Există mai multe programe (browser-e) care permit calculatorului să obţină şi să
afişeze documente din WWW: Netscape Navigator, Microsoft Internet Explorer,
Mosaic, dar bătălia se dă între primele două.
Pentru căutarea paginilor Web, a adreselor de poşta electronică, a grupurilor de discuţii
pot fi folosite mai multe instrumente de căutare numite motoare de căutare (search
engines).
Motorul de căutare adună cuvinte cheie uneori chiar texte complete din paginile vizitate şi
le stochează în baza de date a maşinii de căutare.
Conform producătorilor, motoarele de căutare au capacitatea de a citi cantităţi foarte mari
de date în timp scurt.
De exemplu, AltaVista poate parcurge 1GB pe secundă, adică în jur de trei milioane de
pagini Web pe secundă.

Printre motoarele de căutare cele mai importante se numără:

 Yahoo (http://www. yahoo. com);
 Google (http://www.google.com);
 AltaVista (http://altavista.digital.com);
 Excite (http://www.excite.com);
 Lycos (http://www.lycos.com/);
 The Electric Library (http://www.elibrary.com);
 100Hot Websites (http://www.100hot.com/);
 Whats Cool (http://home.netscape.com/home.whatscool.html).

Sunt şi câteva motoare de căutare de producţie românească:

 www.home.ro;
 http://Romanians.com/România/;
 http://search.mic.ro/;
 http://indexemplu:ro;
 www.orientation.ro
 www.bumerang.ro
 C. Crearea paginilor Web

PAGINI WEB ÎN HTML

Paginile de Web sunt scrise într-un limbaj numit HTML (Hypertext Markup
Language limbaj de marcare hipertext). HTML permite utilizatorilor să producă, pagini care
includ texte, grafică şi indicatori la alte pagini de Web. Vom începe să studiem HTML cu
aceşti indicatori, pentru că ei reprezintă tocmai mecanismul care ţine Web-ul conectat.
Iata şi câţiva termeni de bază din domeniul web page design:
URL - Uniform Resource Locators
HTML (Hypertext Markup Language) este un limbaj pentru crearea şi marcarea
unui document, astfel încât să poată fi publicat pe WWW şi vizualizat cu ajutorul unui
browser.
Web browser-ul este produsul software capabil să interpreteze fişierele scrise în
limbajul HTML, să le formateze sub forma paginilor Web, să le afişeze şi să ruleze
programe speciale pentru clipurile audio şi video incluse în documentul HTML.
Hyperlink-ul (hiperlegătură) este un text, grafic, animaţie, clip video sau audio,
imagine care apare în documentul HTML evidenţiat diferit (subliniat sau colorat diferit) şi
care este sensibil la prezenţa mouse-ului. Hiperlegăturile sunt folosite în documente HTML
pentru a crea legături între documente şi între părţi ale aceluiaşi document. Hiperlegăturile
permit parcurgerea nesecvenţială a documentelor publicate pe Web.
WWW (World Wide Web) reprezintă un sistem ce conţine colecţii de texte, imagini,
sunete şi clipuri video accesibile în reţeaua Internet, prin intermediul hiperlegăturilor.
Forms (formă) sunt documente HTML folosite pentru a formata, genera zone de
interacţiune cu utilizatorul şi pentru a gestiona interactivitatea în document. Formele se
folosesc la colectarea informaţiilor de înregistrare, informaţii care pot fi stocate în baze de
date pentru utilizări viitoare.
O pagină de Web poate să conţină referinţe la alte pagini. Să explicăm acum cum
sunt implementate aceste referinţe. Încă de la crearea Web-ului a fost clar că pentru a
avea o pagină care să indice spre altă pagină este necesar un mecanism care să permită
numirea şi regăsirea paginilor.
În particular sunt trei întrebări la care trebuie să se răspundă înainte de a se putea
afişa o pagină:
1. Cum se numeşte pagina ?
2. Cum este localizată pagina ?
3. Cum se face accesul la pagina ?

Dacă fiecare pagină ar avea un nume unic, atunci nu ar exista nici o ambiguitate în
identificarea paginilor. Totuşi, problema nu este încă rezolvată. Să considerăm, de
exemplu, o paralelă între oameni şi pagini. În SUA aproape fiecare persoană are un număr
de asigurare socială; care este un identificator unic, astfel încât nu există două persoane
cu acelaşi număr. Totuşi, cunoscând numai numărul respectiv nu există nici o posibilitate
de a găsi adresa persoanei respective, şi sigur nu se poate afla dacă persoanei respective
trebuie să i se scrie în engleză, spaniolă sau chineză. Web-ul are practic acelaşi fel de
probleme.
Soluţia aleasă identifică paginile într-un mod care rezolvă toate trei problemele în
acelaşi timp. Fiecare pagină are un URL (Uniform Resource Locater - adresa uniformă
pentru localizarea resurselor) care funcţionează ca nume al paginii general valabil. Un
URL are trei componente: protocolul, numele DNS al maşinii pe care este memorat fişierul
şi un nume local, care indică în mod unic pagină (de obicei numele fişierului care conţine
pagină). De exemplu, URL-ul departamentului din care face parte autorul este:
http://www.cs.vu.nl/welcome.html
Acest URL este format din trei componente: protocolul (http), numele DNS al
serverului (www.cs.vu.nd) şi numele fişierului (welcome.html), cu semnele de punctuaţie
corespunzătoare.
Se utilizează notaţii care reprezintă prescurtări standard. De exemplu user/ poate
să fie pus în corespondenţă cu directorul WWW al utilizatorului user, folosind convenţia că
o referinţă la directorul respectiv implică un anumit fişier, de exemplu index.html. De
exemplu pagina autorului poate să fie referită ca: http://www.cs.vu.nl/~ast/ chiar dacă de
fapt numele fişierului este diferit. Pe multe servere un nume de fişier indică implicit pagină
organizaţiei căreia îi aparţine serverul.
Acum ar trebui să fie clar cum funcţionează hypertextul. Pentru a face o porţiune de
text selectabilă, cel care scrie pagina trebuie să furnizeze două elemente: textul prin care
se face selecţia şi URL-ul paginii care trebuie adusă dacă textul este selectat. Când se
face selecţia, programul de navigare caută numele serverului utilizând DNS-ul. Pe baza
adresei IP a serverului, programul de navigare stabileşte o conexiune TCP spre server.
Utilizând această conexiune, se transmite numele fişierului utilizând protocolul specificat şi
apoi se încarcă pagina.
Protocolul http este protocolul nativ pentru Web; e1 este utilizat de către serverele
de HTTP.
Protocolul ftp este utilizat pentru accesul la fişiere prin FTP (FILE Transfer Protocol
- protocol pentru transferul de fişiere), protocolul Internet de transfer de fişiere. FTP este
utilizat de peste douăzeci de ani şi este foarte răspândit. Numeroase servere de FTP din
toată lumea permit ca de oriunde din Internet să se facă o conectare şi să se aducă orice
fişier plasat pe un server FTP. Web-ul nu aduce schimbări aici, face doar ca obţinerea
fişierelor să se facă mai uşor, pentru că FT'P are o interfaţă mai puţin prietenoasă. În viitor
probabil că FTP-ul va dispare, deoarece nu există nici un avantaj pentru o organizaţie să
aibă un server de FTP în loc de un server de HTTP, care poate să facă tot ce face un
server de FTP, şi chiar mai mult (desigur mai există nişte argumente legate de eficienţă).
Este posibil să se facă acces la un fişier local ca la o pagină de Web, fie utilizând
protocolul FILE (fişier), sau pur şi simplu utilizând numele fişierului. Această abordare este
similară utilizării protocolului FTP, dar nu implică existenţa unui server. Desigur
funcţionează numai pentru fişiere locale.
Protocolul news permite unui utilizator de Web să citească un articol din ştiri ca şi
cum ar fi o pagină de Web. Aceasta înseamnă de fapt că un program de navigare este în
acelaşi timp şi un cititor de ştiri. De fapt multe programe de navigare au butoane sau
elemente de meniu care permit citirea ştirilor USENET mai uşor decât dacă se utilizează
cititoare de ştiri obişnuite.
Protocolul news admite două formate. Primul format specifică un grup de ştiri şi
poate să fie utilizat pentru a obţine o listă de articole de la un server de ştiri preconfigurat.
Al doilea format cere identificatorul unui articol, de exemplu AA0134223112@csutah.edu .
Programul de navigare aduce articolul de la serverul corespunzător utilizând protocolul
NNTP.
Protocolul gopher este utilizat de sistemul Gopher, care a fost proiectat la
Universitatea Minnesota. Numele este cel al echipei atletice a universităţii, the Golden
Gopher, de asemenea acest nume este utilizat în argou pentru “go for”; adică o comandă
de aducere Gopher-ul a precedat Web-ul cu câţiva ani. Este o metodă de regăsire a
informaţiei, similar conceptual cu cea utilizată de Web, dar acceptând numai text şi
imagini. Când un utilizator se conectează la un server de Gopher, va avea la dispoziţie un
meniu de fişiere şi directoare, fiecare intrare putând să fie conectată la orice meniu de
Gopher oriunde în lume.
Marele avantaj al Gopher-ului în raport cu Web-ul este că funcţionează foarte bine
cu terminale ASCII care afişează 25 x 80 caractere şi din care există încă foarte multe în
lume. Pentru că este bazat pe text, Gopher este foarte rapid. De aceea în lume există
multe servere de Gopher. Utilizatorii de Web pot să acceseze un server de Gopher şi să
vadă fiecare meniu Gopher ca o pagină Web cu intrări selectabile. Dacă nu am lucrat cu
Gopher-ul utilizăm maşina favorită de căutare în Web pentru a căuta cuvântul “gopher”.
Este posibil să se trimită cerere de căutare completă unui server de Gopher utilizând un
protocol gopher+. Ce ne va afişa este rezultatul cererii transmise serverului de
Gopher.
Ultimele două protocoale nu sunt de fapt protocoale pentru aducerea unor pagini de
Web şi nu sunt suportate de orice program de navigare, dar sunt utile. Protocolul mailto
permite transmiterea de poştă dintr-un program de navigare. Pentru a face această
operaţie se selectează butonul OPEN şi se specifică un URL constând din mailto: urmat de
adresa destinatarului. Majoritatea programelor de navigare vor răspunde cu un formular
care are intrări corespunzătoare subiectului şi altor informaţii din Antet şi spaţiu pentru
mesaj.
Protocolul telnet este utilizat pentru stabilirea unei conexiuni pe o maşină aflată la
distanţă. Se utilizează în acelaşi fel ca şi programul Telnet, ceea ce nu constituie o
surpriză, deoarece majoritatea programelor de navigare utilizează programul Telnet.}
Pe scurt URL-urile au fost proiectate nu numai pentru a permite utilizatorilor să
navigheze prin Web, dar şi pentru a utiliza FTP, news, Gopher, email şi telnet, ceea ce
face inutile interfeţele specializate pentru aceste protocoale integrând astfel într-un singur
program, navigatorul în Web, aproape toate tipurile de acces în Internet.
Dacă metoda nu ar fi fost proiectată de un fizician ar fi putut să pară produsul
departamentului de publicitate al unei companii de software.
În ciuda tuturor acestor proprietăţi, creşterea Web-ului scoate în evidenţă şi o
slăbiciune a metodei utilizării URL-urilor. Pentru o pagină care este foarte des referită, ar fi
de preferat să existe mai multe copii pe servere diferite, pentru a reduce traficul în reţea.
Problema este că URL-urile nu oferă nici o posibilitate de indicare a unei pagini fără să se
specifice unde este localizată pagină respectivă.
Nu există nici o metodă pentru a spune ceva de genul: “Vreau pagina xyz, dar nu
mă interesează de unde o aduci”. Pentru a rezolva această problemă şi a permite
multiplicarea paginilor IETF lucrează la un sistem de URL (Universal Resource Identifiers -
identificatori universali de resurse). Un URL poate să fie privit ca un URL generalizat.
Acest subiect este în curs de cercetare.

CREAREA PAGINILOR WEB CU MICROSOFT WORD

O pagină Web poate fi creată folosind una din următoarele modalităţi:

- utilizând Web Page Wizard (asistentul),
- folosind un template,
- convertind un document Word deja creat, în formatul HTML.
Cu Web Page Wizard se poate crea o pagină Web sau un întreg site.
Crearea unei pagini Web utilizând Web Page Wizard se face urmând paşii:
1 - se selectează din meniul FILE opţiunea New;
2 - alegem opţiunea Web Pages şi apoi Web Page Wizard după care apăsăm butonul OK;
3 - ne apare fereastra Web Page Wizard. Pentru a trece la completarea informaţiilor de
identificare apăsăm butonul Next. Informaţiile care trebuie introduse sunt titlul, modalitatea
de navigare prin paginile site-ului, numărul şi tipul paginilor Web care compun site-ul,
ordinea în care apar paginile şi formatul fundalului care ne fi folosit la crearea site-ului.
Completarea acestor informaţii se poate face apăsând succesiv butonul Next, sau
selectând din partea stângă a ferestrei butonul corespunzător informaţiei care se va
introduce sau modifica.
4 - se apasă butonul Finish şi se continuă cu editarea documentului creat, în vederea
personalizării conţinutului.

Opţiunile pentru crearea unei pagini web prin această modalitate (vedem pasul 2) sunt
prezentate prin intermediul imaginii următoare:

În urma activarii opţiunii Web Page Wizard şi butonul OK pentru confirmare se va

deschide o fereastră utilizată pentru crearea unei pagini web cu toate facilităţile :
Crearea unei pagini Web pe baza unui template se face selectând din meniul FILE
opţiunea New, apoi alegem Web Pages şi din lista care apare alegem un template,
corespunzător tipului de pagină Web dorit.

Convertirea unui document Word deja creat, în formatul HTML constă practic în salvarea
documentului Word în format HTML. Salvarea unui document Word în format HTML se
face selectând din meniul FILE opţiunea Save as HTML.
Această variantă este însă dezavantajoasă deoarece anumite elemente care pot
apar în documentele Word, nu au corespondenţă în formatul HTML şi ele nu vor apare în
documentul Web sau nu vor apare în acelaşi format.
Salvarea unui document Word obişnuit, în format HTML este însoţită de anumite
conversii şi eliminări de elemente. Câteva din transformările obiectelor Word sunt
prezentate în continuare:

Elementul Efectul conversiei documentului Word în format HTML

Imaginile şi alte obiecte Imaginile şi clip art-urile din documentele Word sunt
grafice convertite în format .gif. Obiectele desenate ca text box-ul şi
formele desenate nu sunt convertite. Liniile din documentele
Word sunt convertite în linii orizontale.
Ecuaţiile, graficele şi Forma este păstrată, dar ele nu vor putea fi actualizate.
obiecte OLE sunt
convertite în imagini .gif
Tabele Tabelele vor apare în formatul HTML, cu toate că elementele
de formatare (culoarea, mărimea liniilor) nu se păstrează.
Numerotarea paginilor Deoarece un document HTML este considerat ca având o
singură pagină, indiferent de mărimea acestuia, numerotarea
paginilor este eliminată.
Header-ul şi footer-ul Nu au corespondenţă într-un document HTML.
Scrierea pe coloane, Textul scris pe coloane, ne apare în documentul HTML scris
text animat, umbra în tabel.
textului şi alte efecte Efectul se pierde, dar textul este păstrat.

Utilizarea Word pentru crearea paginilor Web are următoarele avantaje:

- se poate realiza cu uşurinţă formatare a textului,
- beneficiem de facilitatea de corectare a textului,
- folosirea wizard-ului, permite realizarea cu uşurinţă a paginilor Web.
O pagină Web poate deveni mai interesantă prin adăugarea unor elemente de formatare.
Pentru a realiza legături între documente sau între documente şi clipuri, se folosesc
hiperlegăturile.
Procedeul este următorul:
1 - se selectează textul sau obiectul dorit;
2 - se apasă pe Insert - Hyperlink;
3 - în fereastra de dialog Insert Hyperlink se introduce în rubrica Link to file or URL sau se
selectează utilizând butonul Browse, calea absolută şi numele fişierului cu care se face
legătura. La rubrica Named location in file se poate introduce adresa unui loc din interiorul
documentului unde să puncteze hiperlegătura.
Liniile orizontale sunt folosite pentru separarea logică a secţiunilor unui text.
Astfel, inserarea unei linii orizontale se face:
1 - se poziţionează cursorul în locul unde vrem să inserăm linia;
2 - din meniul Insert selectăm opţiunea Horizontal Line;
3 - ne apare fereastra Style, de unde selectăm un format de linie şi apăsăm butonul OK.
Formatele de linii existente sunt imagini grafice. După salvarea paginii Web, linia va fi
salvată sub formă unui fişier cu extensia .gif, în acelaşi director cu pagină Web.
Pentru inserarea mai rapidă a unei linii având acelaşi format cu linia anterior inserată,
folosim butonul Horizontal Line de pe ToolBar.

Modul de creare a listelor în documentele Web este similar cu cel prezentat la crearea
documentelor Word obişnuite.
Există însă posibilitatea utilizării imaginilor grafice pe lângă simbolurile obişnuite.
Crearea unei liste se face:
1 - se selectează din meniul Format opţiunea Bullets and Numbering;
2 - din fereastra Bullets and Numbering, selectăm opţiunea Bulleted dacă vrem să creăm o
listă neordonată şi Numbered pentru o listă ordonată;
3 - selectăm unul din formatele disponibile şi apoi apăsăm butonul OK. Dacă vrem să
folosim o altă imagine pentru listele neordonate apăsăm butonul More şi alegem fişierul
care conţine imaginea dorită.
Când se utilizează imagini pe post de bullets, acestea sunt salvate ca imagini GIF.
Excepţie fac doar imaginile de tip JPEG, care îşi păstrează formatul.
Există setări care se regăsesc în documente Word obişnuite, dar care nu sunt disponibile
în format HTML. De exemplu, nu este posibilă schimbarea distanţei dintre bullet sau
număr şi text.
Se pot adăuga diferite tipuri de fundaluri colorate, texturi şi imagini în documentele Word
şi paginile Web. Adăugarea unui fundal colorat sau a unei texturi într-o pagină Web sau
document Word se face selectând din meniul format opţiunea Background şi alegem
culoarea dorită, sau apăsăm butonul More Colors pentru a vedea şi a alege alte nuanţe de
culori.
Putem realiza efecte speciale şi texturi utilizând butonul Fill Effects. Dacă nu alegem o
culoare sau un fundal pentru pagină Web, fundalul va fi alb. Texturile sau culoarea aleasă
pentru fundal se multiplică pe toată pagina până la umplerea acesteia.
Putem adăuga clipuri video online în paginile Web. Acest lucru presupune încărcarea
fişierului care conţine clipul video în momentul în care este deschisă pagină Web.
Acest lucru se face astfel:
1 - salvăm documentul Web, selectând din meniul FILE opţiunea Save; documentul este
salvat ca fişier .html;
2 - poziţionăm cursorul în document, în locul unde va fi inserat clipul video;
3 - selectăm din meniul Insert opţiunea Video;
4 - în fereastra Video Clip, introducem în rubrica Video, calea absolută a fişierului video.
Putem utiliza butonul Browse pentru a selecta fişierul;
5 - în rubrica Alternate Image putem selecta un fişier grafic pe care dorim să-l folosim ca
înlocuitor al clipului video în situaţia în care browser-ul folosit pentru vizualizarea
documentului Web nu este capabil să vizualizeze fişiere video sau în situaţia în care
utilizatorul inhibă apariţia clipurilor video;
6 - Alternate Text este folosită pentru introducerea unui text care apare în browser în locul
clipului video sau a imaginii alternative, când acestea nu sunt vizualizate;
7 - din lista din dreptul rubricii Start selectăm opţiunea pentru momentul care declanşează
derularea clipului video; varianta Open determină rularea clipului video în momentul în
care se încarcă pagina Web, Mouse-Over este folosit pentru rularea clipului atunci când
cursorul mouse trece pe deasupra controlului video, iar opţiunea Both determină
declanşarea clipului în oricare din cele două cazuri;
8 - în rubrica Loop introducem numărul de repetări ale clipului video;
9 - bifăm opţiunea Display Video Controls dacă vrem să apară controalele Start şi Stop
care permit controlul rulării clipului video.
 Capitolul 7. Consideraţii metodice

A. SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT ŞI PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Învăţământul este considerat ca un subsistem instituţional în sistemul global al

societăţii. El este subordonat şi integrat în structura generală a societăţii, având
multiple interrelaţii cu aceasta. Ca organism instituţional, învăţământul nu poate fi
considerat ca având doar o structură internă, rezultat al interacţiunilor dintre
componentele sale, el este supus, în acelaşi timp, unor presiuni sociale exterioare.
Sistemul de învăţământ va apare astfel că unitate a unor instituţii ce funcţionează
independent şi în interacţiune, urmărind realizarea unor obiective educative.
Pe de altă parte, procesul de învăţământ, se referă la realizarea propriu-zisă a
educaţiei, la aspectele psihopedagogice pe care le incumbă predarea şi asimilarea
cunoştinţelor. Procesul de învăţământ se desfăşoară în cadrul diverselor unităţi ale
sistemului de învăţământ având particularităţi specifice de la o unitate instituţională
la alta, punându-şi astfel amprenta asupra funcţionalităţii procesului de învăţământ.

Definiţia şi conţinutul pedagogic al procesului de învăţământ

Procesul de învăţământ este un ansamblu de acţiuni exercitate în mod conştient şi
sistematic de către educatori asupra educaţilor într-un cadru instituţional organizat, în
vederea formării personalităţii acestora în concordanţă cu cerinţele idealului educaţional.
Această definiţie are un caracter general şi abstract. Concretizând principalele ei
elemente, putem vorbi de procesul de învăţământ din grădiniţă, din şcoală, din
universitate etc. Indiferent, însă, de aceste ipostaze, procesul de învăţământ este
considerat cea mai înaltă formă de organizare şi desfăşurare a educaţiei,
determinată de prezenţa educatorului ca persoană investită de societate şi pregătită
în mod special pentru conducerea acestui proces.
Conţinutul pedagogic al procesului de învăţământ rezultă tocmai din
organizarea şi desfăşurarea sa ca urmare a unei succesiuni de fapte, fenomene şi
transformări, toate având un substrat şi o fundamentare psihopedagogică, urmărind,
în cele din urmă, imprimarea unei direcţii ascendente în dezvoltarea personalităţii
umane, între acţiune, ca proprietate internă a procesului de învăţământ, şi produsul
său, formarea personalităţii, se stabileşte o relaţie de concordanţă, impusă de
folosirea şi aplicarea unor norme şi legităţi psihopedagogiee. Cel care se ocupă
de cunoaşterea acestor norme şi legităţi, asigurând în acelaşi timp materializarea lor,
este educatorul (educatoarea, învăţătorul sau profesorul). Prin aceasta se exprimă
rolul său conducător în procesul de învăţământ. Cunoscând şi înţelegând
imperativele idealului educaţional şi obiectivele acţiunii educative, precum şi
legităţile procesului de învăţământ, el realizează conducerea adecvată a acestui
proces.

Caracterul bilateral al procesului de învăţământ.

Procesul de învăţământ este expresia interacţiunii şi conlucrării dintre cei doi poli:
 agentul (educatoare, învăţător, profesor) şi
 receptorul (copii, elevi)
fiecare având atribuţii şi roluri specifice.
 Privită în sens pedagogic, predarea se referă la activitatea agentului de
transmitere a cunoştinţelor, de organizare, coordonare şi stimulare a activităţii elevilor şi
a relaţiilor dintre ei în vederea asigurării unui cadru adecvat formării personalităţii
umane. Din unghiul de vedere al profesorului predarea realizează, în esenţă,
transformarea mesajelor oferite de memoria socială în mesaje didactice. Aceasta
presupune organizarea unor situaţii de învăţare care să faciliteze interacţiuni optime
între personalitatea elevului şi mesajele cu care se intervine. Un mesaj oarecare,
indiferent de conţinutul său, devine mesaj didactic din momentul în care declanşează,
facilitează şi stimulează procesul învăţării în concordanţă cu variabilele pedagogice pe
care le implică, diferite în funcţie de personalitatea celui care învaţă şi de situaţia
concretă în care se derulează învăţarea.
Predarea implică în mod necesar adecvarea mesajului didactic la condiţiile
psihologice de învăţare. Diversitatea şi complexitatea acestora impun cu necesitate
diferenţieri şi nuanţări în actul predării. După cum nu există un singur mod de învăţare
tot aşa nu poate exista un mod unic de predare. Din această cauză se apreciază că
predarea este, concomitent, ştiinţă şi artă:
 este ştiinţă întrucât solicită un repertoriu larg de cunoştinţe, deprinderi, tehnici şi
procedee care pot fi descrise şi studiate în mod sistematic.
 este artă deoarece predarea presupune inspiraţie, intuiţie şi creativitate, expresie a
închirierelor personalităţii dascălului, îndeosebi a aptitudinilor şi talentului său, în mai
mică măsură învăţate.
Într-o formulare succintă putem spune că predarea este concomitent tehnică şi artă.
 ca tehnică ea poate fi învăţată şi perfecţionată prin efort, în condiţiile unei pregătiri
sistematice şi în activitatea practică de la catedră;
 ca artă este mai degrabă un har şi poate fi nuanţată şi îmbogăţită cu noi elemente de
exprimare.
Este semnificativă măsura în care tehnica predării este întregită cu arta predării. Un
bun profesor este acela care adaugă inventarului de tehnici de predare un coeficient de
creativitate şi inspiraţie.
Cercetarea psihopedagogică a elaborat un repertoriu amplu de tehnici şi
instrumente de predare şi, în mod cert, acestea se vor extinde. Aplicarea şi
generalizarea lor nu se pot realiza în mod mecanic şi automat oricât de bine ar fi
însuşite de către profesor. De fiecare dată acesta se află în faţa unor situaţii
inedite de învăţare care îl obligă la reflecţie şi la adoptarea unui demers didactic
creativ şi original. Reflecţia asociată cu inspiraţia sunt condiţii favorizante în acest
sens.
Învăţarea, la rândul său, înglobează totalitatea acţiunilor pe care le întreprinde
receptorul pentru a răspunde cât mai adecvat obiectivelor urmărite prin predare.
Subliniem că în acest context nu este vorba de sensul psihologic al învăţării, ci de cel
acţional, ca activitate specifică receptorului - unul din cei doi poli ai acţiunii - corelată cu
activitatea de predare, specifică celuilalt pol.
Caracterul bilateral este consecinţa interpreţării procesului de învăţământ prin
prisma acţională, a interacţiunii şi conlucrării dintre profesor şi elevi. Subliniind
acest lucru prevenim unele exagerări care s-au produs în urma interpretării
greşite a poziţiei şi rolului celor doi poli. O astfel de exagerare este cea care
acreditează ideea că profesorul este cel care domină acţiunea în ansamblul său,
reducând până la anihilare aportul celuilalt pol; o alta, din contră, se plasează la
extrema cealaltă şi susţinând că procesul de învăţământ s-ar rezuma la
activitatea elevilor, preconizând: o ,,libertate" deplină a acestora. Interacţiunea şi
conlucrarea dintre cei doi poli presupune, de asemenea, asigurarea rolului
conducător al profesorului şi participarea activă din partea elevului. După cum am
văzut, rolul conducător al profesorului este o expresie directă a status-ului său ca
persoană investită de societate şi pregătită în vederea exercitării acestui act. Rolul
rău conducător se manifestă prin coordonarea procesului de învăţământ în
conformitate cu anumite legităţi interne ale desfăşurării acestuia, legităţi pe care le
aplică diferenţiat, în funcţie de contextul psihosocial şi pedagogic în care se
produce.
Să vedem acum în ce constă şi prin ce se concretizează participarea
activă a elevului în procesul de învăţământ. In esenţă, este vorba de antrenarea
personalităţii în ansamblul său, de posibilitatea exprimării libere a unor opinii,
păreri, incertitudini şi îndoieli, de necesitatea unui efort real pentru asimilarea
cunoştinţelor, de o libertate de acţiune corelată cu responsabilitatea pentru rezultatele
muncii sale în faţa profesorului, a şcolii şi a societăţii.

Procesul de învăţământ ca unitate a informării şi formării

Prin această notă se subliniază o altă caracteristică a procesului de
învăţământ - aceea privitoare la interacţiunea dintre informaţia şi influenţele ce emană
de la profesor şi consecinţele lor pe planul dezvoltării psihice a elevului. Informarea
sau instruirea presupun transmiterea unui sistem de cunoştinţe despre natură,
societate, gândire, cunoştinţe estetice, morale, igienice etc. Formarea presupune
dezvoltarea biopsihosocială a personalităţii celui educat. Cele două aspecte, informarea
şi formarea, se află într-o strânsă interdependenţă şi se manifestă diferit în cadrul
fiecărei laturi a educaţiei.
Această unitate se întemeiază, în primul rând, pe interacţiunea dintre
subiect şi obiect, prezentă în cadrul tuturor proceselor şi însuşirilor psihice. Cu toate că
anumiţi parametri psihici sunt strâns legaţi de proprietăţile funcţionale ale sistemului
nervos, în cele din urmă latura psihologică este determinată de interacţiunea dintre
subiect şi obiect, de modul în care este organizată şi apoi interiorizată prin acţiune o
structură obiectuală externă, o informaţie sau o influenţă ce se exercită în acest sens.
Diferite calităţi ale gândirii, de exemplu, cum ar fi operativitatea, fluiditatea, flexibilitatea
etc., deşi sunt inseparabile de unele însuşiri ale proceselor nervoase, conţinutul lor
psihologic este determinat de modul în care se realizează şi se desfăşoară procesul
de cunoaştere, de modul în care sunt prelucrate informaţiile primite din exterior.
Extinzând asupra personalităţii în ansamblul său, putem afirma că aspectul
psihologic al diverselor procese şi însuşiri psihice "nu constituie un fapt apriori conţinut
în subiect, un tipar, o formulă gata elaborată care ar urma doar să se aplice. Ea
constituie un fapt de continuă orientare spre nou care se produce şi reproduce acţioni,
la nivelul interacţiunii dintre subiect şi sarcină". Aplicând cele de mai sus la problema
interacţiunii dintre informare şi formare se poate spune că formarea este întotdeauna
o consecinţă a informării şi o bază pentru realizarea în continuare a acesteia, că nu
există vreun aspect al componentei formative care s-ar putea dispensa total de
prezenţa elementelor informării. Cu ajutorul acestora, profesorul creează situaţii
favorabile dezvoltării psihice a elevilor, dezvoltare care nu se produce în mod spontan,
de la sine. Logica internă a unei discipline nu poate fi transpusă în mod automat în
logica gândirii copilului. Ca element al dezvoltării, aceasta din urmă este o rezultantă a
asimilării cunoştinţelor, cu particularităţi distincte de la un copil la altul, pe diferitele
trepte ale devenirii sale.
În al doilea rând, informaţiile transmise în cadrul diverselor obiecte de învăţământ
constituie atât un domeniu al cunoaşterii, cât şi un mod specific de cunoaştere. Evoluţia
fiecărei ştiinţe demonstrează acest lucru în sensul că pe măsura
 lărgirii şi adâncirii cunoaşterii domeniului ce îi este propriu s-au perfecţionat şi
modalităţile de investigaţie, ca un efect intrinsec al acelei cunoaşteri. Important este ca
obiectul de învăţământ să înglobeze ambele aspecte ale ştiinţei respective, informaţia
corespunzătoare şi metodologia cercetării, oferind astfel posibilitatea ca în procesul
de învăţământ elevii să poată fi familiarizaţi şi cu modul de gândire inerent ştiinţei
respective. Desprindem de aici o constatare complementară celei de mai sus şi
anume aceea că oricărei informări ce se realizează în procesul de învăţământ îi
este consubstanţială şi o doză mai mare sau mai mică de formare. Amplitudinea
acestei doze depinde de calitatea informaţiei şi de modul în care este structurată
şi transmisă.
Conchidem astfel că nu există o informare sau formare pură, cele două
laturi realizându-se concomitent, ponderea şi relaţia dintre ele depinzând de
organizarea internă a procesului de învăţământ, de modul în care se asigură
funcţionarea interacţiunii dintre informaţie şi subiect, de intensitatea participării
acestuia în procesul de asimilare a informaţiei respective. Mai mult, după cum
informaţia implică şi este o condiţie a formării, tot aşa şi formarea sugerează
informare şi este o condiţie a ei. Să concretizăm ultima parte a afirmaţiei, întrucât
prima a fost demonstrată. Un act de conduită morală, cum ar fi respectul faţă de cei
vârstnici, de exemplu, ca expresie a formativului în cadrul educaţiei morale
sugerează şi anumite cunoştinţe mai generale în legătură cu. respectul faţă de om.
Declanşarea sensibilităţii estetice în faţa operei. de artă, expresie a formativului în
cadrul acestei laturi, facilitează îmbogăţirea cunoştinţelor în legătură cu frumosul din
artă etc.

Informatica - disciplină de învăţământ

Activitatea educativă este una cele mai complexe activităţi umane, motiv pentru care s-au
experimentat şi se experimentează modele educative variate, utilizând diferite metode şi
mijloace didactice. Folosirea calculatorului ca mijloc educativ a deschis noi perspective
procesului educaţional, făcând Informatica un obiect de studiu indispensabil la toate
nivelurile şi tipurile de învăţământ. Există numeroase definiţii ale termenului "informatică".
Cea mai simplă definiţie este desigur informatica = ştiinţa utilizării calculatoarelor. Ea
reprezintă o traducere directă din limba engleză a termenului "Computer Science".
Mergând pe această idee, dar pornind de la termenul englezesc "Informatics" se poate
spune că informatica = ştiinţa prelucrării automate a informaţiei. Informatica este
considerată ştiinţă începând cu deceniul IX al secolului trecut. Fundamentele ei au legături
cu ştiinţele exacte. Informatica este atât o ştiinţă abstractă, cât şi una legată strâns de o
realitate concretă, intermediată de calculator. La Congresul Internaţional UNESCO
"Educaţie şi informatică" (Paris, 12-21 aprilie 1989) s-a relevat explicit ca obiectiv imediat
prioritar al politicilor educaţionale introducerea Informaticii în educaţie pentru
perfecţionarea procesului de învăţare.
Informatica este inclusă la noi în ţară în planurile de învăţământ ca disciplină distinctă, de
sine stătătoare, la nivelul învăţământului liceal, în cadrul ariei curriculare Tehnologii. La
gimnaziu apare ca disciplină opţională. Introducerea Informaticii ca disciplină de
învăţământ este impusă de transformările societăţii româneşti din ultimii ani, de
dezvoltarea şi răspândirea mijloacelor moderne de calcul şi de comunicaţie. Învăţământul
preuniversitar de informatică asigură fie dobândirea unor cunoştinţe de specialitate la nivel
de cultură generală, necesare continuării studiului în domeniu, fie a unor cunoştinţe având
caracter aplicativ la un nivel mediu de profesionalism, care să asigure posibilitatea obţinerii
unui atestat profesional. Toţi elevii trebuie însă să îşi asigure un minim de pregătire în
Tehnologia informaţiei, necesar utilizării calculatoarelor în rezolvarea problemelor în
diverse domenii ale vieţii economice şi sociale.
Actualul plan de învăţământ cuprinde în trunchiul comun disciplina „Tehnologia
informaţiei şi comunicaţiei”. Avantajele pe care le prezintă actuala programă pentru
disciplina “Tehnologia informaţiei şi comunicaţiei” sunt următoarele: curriculum centrat pe
raţionalizarea activităţilor de învăţare, în funcţie de competenţele generale şi de
competenţele specifice, încurajarea cooperării între elevi prin activităţi de grup cu
asumarea de roluri individuale pentru realizarea unor sarcini de lucru, conţinuturile sunt
adaptabile resurselor locale.
Prezentul curriculum şcolar cuprinde programa pentru disciplina Tehnologia
informaţiei şi comunicaţiei, studiată în trunchiul comun, la toate profilurile şi specializările,
cu două ore pe săptămână atât în clasa a IX-a cât şi în clasa a X-a, conform ordinului
OMECT nr. 5723/23.12.2003. În elaborarea programei de faţă au fost luate în consideraţie
atât cercetările în domeniul curricular, standardele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor
profesori cu o bogată experienţă didactică. Programa actuală trebuie înţeleasă ca o etapă
necesară pentru crearea unei expertize adecvate revizuirilor ulterioare. Competenţele
generale stabilite pentru elevii clasei a IX-a sunt: a) Definirea conceptelor de bază ale unui
sistem de calcul, ale reţelelor de calculatoare precum şi implicaţiilor privind utilizarea lor; b)
Utilizarea sistemului de operare WINDOWS pentru stocarea, prelucrarea şi prezentarea
informaţiei; c) Formarea şi dezvoltarea abilităţii de tastare corectă şi rapidă, de utilizare a
unui procesor de texte, de utilizare a mijloacelor moderne de comunicare – reţeaua
Internet şi respectiv formarea deprinderilor de creare a unei pagini WEB .
De asemenea în clasa a X-a elevii trebuie să ştie să utilizeze aplicaţiile software
specializate pentru realizarea unei prezentări – Microsoft PowerPoint, să ştie să utilizeze
aplicaţiile software specializate pentru calculul tabelar – Microsoft Excel şi respectiv să
ştie să utilizeze aplicaţiile software specializate pentru baze de date – Microsoft Access.
Modulul Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor se studiază în clasa a XI / XII-a şi
a XII / XIII-a, ciclul superior al liceului, filiera tehnologică, ca disciplină de sine stătătoare în
aria curriculară „Tehnologii”, conform planurilor cadru aprobate prin O.M.Ed.C nr.
5718/22.12.2005.
În cadrul modulului se dezvoltă unitatea de competenţă „Utilizarea calculatorului şi
prelucrarea informaţiei” din Standardul de pregătire profesională pentru nivelul 3 de
calificare profesională.

Împărţirea pe anii de studiu a conţinuturilor tematice se va face astfel:

În clasa a XI / XII-a se vor studia conţinuturile tematice aferente competenţelor: a)
Utilizează informaţii de pe Internet; b) Organizează şi prelucrează informaţia. În clasa a
XII/ XIII-a se vor studia conţinuturile tematice aferente competenţelor: a) Utilizează
tehnologii IT multimedia (Web, comunicare) pentru crearea documentelor Web; b)
Utilizează aplicaţii software în managementul informatizat al proiectelor.
Modulul are alocată prin planul-cadru, în curriculumul diferenţiat, o (una) oră pe
săptămână în clasa a XI / XII-a şi o (una) oră pe săptămână în clasa a XII / XIII-a. Numărul
total de 64 ore, alocat studierii modulului pe parcursul ciclului superior al liceului, va fi
repartizat astfel: în clasa a XI-a (ruta directă de calificare) / a XII-a (ruta progresivă de
calificare) – 33 ore/ an, în clasa a XII-a (ruta directă de calificare) / a XIII-a (ruta progresivă
de calificare) – 31 ore/ an.
Rolul Informaticii în procesul de învăţământ nu reiese numai din statutul ei de
disciplină de studiu. Informatica este implicată în ansamblul procesului de învăţământ, prin
raportarea la următoarele patru funcţii:
1. Administrativă. Calculatorul este considerat un instrument care permite administrarea
eficientă a unei instituţii şcolare. Dintre aplicaţiile curente pot fi menţionate: întocmirea
dosarelor administrative, lucrări de birotică şcolară, repartiţia spaţiilor de învăţământ,
întocmirea orarelor.
2. Gestiune didactică. Gestiunea şi prelucrarea informaţiilor care permit o evaluare
individuală a elevilor. Într-un sistem de învăţământ în care se apelează la calculator
activitatea este individualizată, iar lecţiile, tipul şi numărul exerciţiilor care trebuie să fie
efectuate pot fi stabilite pentru fiecare elev, în funcţie de un diagnostic exact al progreselor
sale în raport cu competenţa vizată a se atinge.
3. Instrument didactic. Învăţământul asistat de calculator se deosebeşte de alte forme de
utilizare a calculatorului în procesul educativ prin două aspecte esenţiale: calculatorul
participă direct la acţiunea didactică şi între el şi elev există o interacţiune permanentă.
4. Auxiliar didactic. Ca orice alt mijloc audiovizual, calculatorul poate servi în cadrul lecţiilor
drept instrument de exemplificare. De exemplu, simularea sau expunerea de grafice şi
figuri lărgesc gama de ilustraţii vizuale care permit concretizarea şi înţelegerea mai bună a
conţinutului unei lecţii. Calculatorul permite o nouă formă de prezentare a lecţiilor, dar
trebuie folosit doar acolo unde poate contribui la optimizarea procesului de învăţământ. El
nu poate înlocui cadrul didactic şi nici nu se poate substitui celorlalte mijloace de
învăţământ. Profesorul deţine rolul principal în proiectarea didactică, el este acela care îşi
concepe lecţia şi o susţine cu ajutorul calculatorului.

Obiectivele cadru ale studiului informaticii

Nu există domeniu de activitate unde să nu se prelucreze şi să nu se transmită informaţii,
atât în cadrul domeniului respectiv cât şi în exteriorul lui. Informaţia trebuie stocată,
prelucrată şi transmisă în condiţii care să asigure corectitudine şi exactitate. Rezultă de
aici că unul din obiectivele învăţământului la disciplina Informatică trebuie să fie asigurarea
înţelegerii tuturor problemelor legate de informaţie, de stocarea, prelucrarea şi
transmiterea ei.
Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, adică pregătirea elevilor astfel încât să
poată folosi posibilităţile asigurate de cultură informatică, trebuie să stea în atenţia
învăţământului preuniversitar. Aceasta presupune identificarea şi înţelegerea funcţionării
principalelor componente ale unui calculator precum şi a funcţionării reţelelor de
calculatoare. Elevii trebuie să cunoască interfeţele utilizator ale celor mai răspândite
sisteme de operare şi programe utilitare, modul de instalare şi utilizare a acestora. Ei
trebuie să dobândească deprinderile necesare cunoaşterii şi folosirii unui produs software
nou.
Dezvoltarea gândirii algoritmice şi dezvoltarea capacităţilor de modelare logică sunt
obiective la realizarea cărora Informatica are o contribuţie esenţială şi eficientă. Asemenea
Matematicii, Informatica dezvoltă gândirea şi are un rol important în procesul de învăţare.
Formarea unei gândiri algoritmice, analitice şi sistematice şi a unui mod de lucru ordonat
are consecinţe deosebit de utile în evoluţia ulterioară a elevului.
Informatica este strâns legată de lucrul individual cu calculatorul, deci dezvoltă
deprinderea de a lucra individual. Calculatorul este un instrument care reacţionează
imediat la încercările elevului, care nu îşi pierde răbdarea nici o data şi oferă şansa unei
învăţări conform ritmului propriu al fiecăruia. Calculatorul dă posibilitatea lucrului diferenţiat
cu elevii talentaţi sau cu cei care lucrează mai lent.
Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, prin colaborare, se
realizează prin predarea Informaticii orientată pe proiecte. Realizarea unor aplicaţii
complexe, de tip proiect, impune lucrul în grup, dezvoltarea modularizată a programului şi
păstrarea contactului cu ceilalţi membri ai grupului. Obişnuirea elevilor cu diverse
responsabilităţi, cu răspunderea privind finalizarea propriei munci şi asigurarea înlănţuirii
unor elemente realizate în paralel îi va pregăti pentru o activitate pe care cu siguranţă o
vor întâlni în viitor. Deprinderea de a munci în echipă este un element esenţial de integrare
socială şi ne conduce la formarea unor trăsături de caracter opuse individualismului.
Este foarte important ca elevii să fie capabili să aleagă din instrumentarul existent pe cel
de care au nevoie, să identifice şi să folosească un software potrivit aplicaţiei pe care o
realizează. Rezultă deci că ei trebuie să fie capabili să analizeze o problemă, să decidă ce
software şi ce instrumente ale acestuia sunt utile. Pentru a fi capabil de o astfel de
alegere, elevul trebuie să afle de existenţa şi caracteristicile esenţiale ale mai multor tipuri
de software.
Educarea elevilor urmărind atent dezvoltarea spiritului inventiv şi creator se realizează în
cadrul disciplinei Informatică. Indiferent de conţinutul aplicaţiei pe care o realizează,
rezultatul trebuie să fie un produs util şi funcţional. Aceste cerinţe se concretizează prin:
interfaţă prietenoasă, asigurarea funcţionării aplicaţiei şi în cazul unui utilizator nou,
fiabilitate, performanţă, portabilitate.
Informatica nu trebuie să fie o disciplină izolată sau independentă. Un scop important al ei
este ca elevii să ştie să folosească tehnologia informaţiei pentru a rezolva probleme
apărute şi la alte discipline. Se pot realiza astfel produse de tip software educaţional,
pentru care elevii folosesc cunoştinţe dobândite la Informatică în crearea unor instrumente
noi, utilizabile în cadrul altor discipline.
Elevii trebuie să conştientizeze influenţa Informaticii asupra societăţii şi invers.
Dezvoltarea rapidă a Informaticii modifică societatea. De aici decurge necesitatea
înţelegerii rolului pe care îl au calculatoarele în schimbările din viaţa socială, economică şi
aspectele etice ale utilizării lor. Elevii trebuie să conştientizeze avantajele şi dezavantajele
care derivă din utilizarea calculatoarelor, a reţelelor de calculatoare, a Internetului. Etica
are rolul de a atrage atenţia asupra dreptului de autor, a confidenţialităţii informaţiilor,
asupra protecţiei bazelor de date, asupra efectelor viruşilor etc.

Metode de predare specifice disciplinei Informatică

Informatica poate adopta şi adapta metodele generale de predare ţinând cont de o serie
de factori, cum sunt: dinamica conţinuturilor şi particularităţile disciplinei, necesitatea ca
elevul să participe conştient şi activ la procesul de instruire, statutul disciplinei, atât ca
obiect de studiu independent cât şi ca instrument operaţional în studiul altor discipline.
Din varietatea de posibilităţi pe care un profesor o are la dispoziţie pe parcursul predării
acestei discipline, pot fi evidenţiate câteva metode, mai des practicate: explicaţia,
conversaţia, problematizarea, învăţarea prin descoperire, modelarea, exerciţiul, lucrul cu
manualul, învăţarea asistată de calculator.
Dintre formele pe care le îmbracă expunerea sistematică a cunoştinţelor, Informatica
utilizează cu precădere explicaţia. Elementele explicative sunt caracteristice atingerii
acelor obiective de referinţă care se referă la formarea de deprinderi şi abilităţi practice de
utilizare a sistemelor de calcul şi a unor produse software. Această metodă trebuie
alternată cu demonstraţia practică şi conversaţia, elevii fiind astfel scoşi din pasivitatea
posturii de simpli receptori şi trebuie să fie însoţită de un control permanent al gradului de
receptivitate al clasei. Se recurge la metoda explicaţiei atunci când tema este complet
nouă şi o metoda activă nu este posibil de aplicat. Astfel, metoda este necesară de
exemplu în prezentarea noţiunii de algoritm, de structură de date, de subprogram, de
prezentare a unor produse software utilitare. Se poate recurge la expunerea la tablă, la
prezentări PowerPoint, la prezentări cu ajutorul calculatorului urmate de demonstraţii
practice.
Metoda conversaţiei se referă la dialogul profesor-elev, în care profesorul are rol de
colaborator, care nu numai întreabă, dar şi răspunde la întrebările elevilor. Conversaţia,
mai ales cea euristică, stimulează gândirea elevilor în vederea însuşirii, fixării şi
sistematizării cunoştinţelor şi deprinderilor, dezvoltă raţionamentul logic, corectează
greşeli. Elevii trebuie să fie solicitaţi să îşi motiveze răspunsurile, să sesizeze cauzele şi
dependenţa între elementele supuse dezbaterii. Conversaţia are rol primordial în formarea
limbajului informatic. Stăpânirea limbajului se reflectă în primul rând prin înţelegerea
textelor problemelor şi a documentaţiilor de specialitate.
Predarea şi învăţarea prin problematizare şi descoperire presupun utilizarea unor tehnici
care să producă elevului conştientizarea "conflictului" dintre informaţia dobândită şi una
nouă, determinându-l să acţioneze în direcţia lichidării acestuia. Întrebările frontale sau
individuale, utilizate în etapa de introducere a unei noi noţiuni sau prezentarea unui
domeniu nou pot genera situaţii conflictuale (situaţii-problemă). În rezolvarea problemei
pot fi evidenţiate următoarele etape: prezentarea problemei; definirea problemei de către
elev, în sensul însuşirii enunţului şi găsirii legăturii între informaţii; formularea de către elev
a anumitor ipoteze care pot fi aplicate în vederea găsirii unei soluţii; verificarea succesivă
a acestor ipoteze şi găsirea efectivă a unei soluţii. Descoperirea apare ca o întregire a
problematizării. Descoperirea didactică se realizează prin observare dirijată, observare
independentă, învăţare prin încercări şi experienţe.
Procesele care apar din situaţii reale şi care implică folosirea calculatorului în rezolvare,
analiza unor probleme, alegerea structurilor de date necesare reprezentării informaţiei,
construirea unui algoritm şi implementarea lui într-un limbaj de programare determină
folosirea metodei problematizării în studiul Informaticii. Rezolvarea de probleme poate fi
privită ca un proces în care elevul descoperă că o altă combinaţie de reguli folosite
anterior conduce la rezolvarea unei situaţii noi problematice. Problematizarea şi
descoperirea fac parte din categoria metodelor didactice formativ-participative, care
solicită gândirea creatoare a elevului, îi dezvoltă imaginaţia, îi îmbogăţesc experienţa. Se
disting printr-un grad ridicat de implicare al elevilor în propria lor formare. Aceste metode
sunt caracteristice de exemplu şi lecţiilor de aplicaţii practice de laborator, fiind utilizate în
momentul în care este necesară folosirea programelor utilitare şi a produselor software de
aplicaţie.
Modelarea, ca metodă pedagogică, poate fi descrisă ca fiind un mod de lucru prin care
gândirea elevului este condusă la descoperirea adevărului folosind un aşa-numit model şi
utilizând raţionamente bazate pe analogie. Ea dezvoltă spiritul de observaţie, capacitatea
de analiză şi sinteză, creativitatea. Momentele cunoaşterii în procesul modelării sunt:
trecerea de la original la model (prin simplificare); experimentarea pe model; transferul pe
original al rezultatelor obţinute pe model; verificarea experimentală pe original a
proprietăţilor obţinute pe model. Modelarea imprimă un caracter intuitiv-practic învăţării.
Exerciţiile pot fi privite ca acţiuni concrete, efectuate conştient şi repetat în scopul
dobândirii unor priceperi şi deprinderi, pentru a uşura anumite activităţi şi a contribui la
dezvoltarea unor aptitudini. Însuşirea conoştinţelor de Informatică este strâns legată de
exersarea utilizării unor programe de aplicaţie, de rezolvarea unor probleme de
programare, metoda fiind prezentă în structura oricărui tip de lecţie. Exerciţiul formează o
gândire creatoare, oferă posibilitatea muncii independente, activează simţul critic şi
autocritic, oferă posibilitatea depistării şi eliminării erorilor. Alegerea exerciţiilor de către
profesor este condiţionată de conţinutul programei analitice, de succesiunea prezentării
noţiunilor în manuale, de metodele de rezolvare ce pot fi folosite de elevi. Formularea
exerciţiilor trebuie să ţină cont de nivelul de cunoştinţe al elevilor, să fie clară, concisă, să
folosească un limbaj de specialitate. Rezolvarea exerciţiilor trebuie să poată fi uşor de
verificat, să permită reţinerea tipurilor de raţionamente folosite, astfel încât să deschidă
perspectiva rezolvării unor probleme analoage, mai complexe. Rezultatele obţinute de elev
trebuie să permită adâncirea semnificaţiilor noţiunilor învăţate, asimilarea metodelor de
rezolvare şi posibilitatea aplicării lor în rezolvarea altor probleme.
Metoda muncii cu manualul este o faţetă a studiului individual, care se realizează sub
stricta îndrumare şi supraveghere a profesorului. Acesta trebuie să atragă atenţia elevului
asupra aspectelor importante ale lecţiei, să urmărească modul în care elevul realizează
conspectul lecţiei şi să verifice planurile întocmite. După studierea individuală a manualului
sau documentaţiei trebuie să urmeze discuţii pentru a sistematiza cele studiate şi pentru a
înlătura posibilitatea existenţei unor omisiuni sau a însuşirii eronate a unor noţiuni. Nu
orice lecţie poate fi însuşită din manual. Metoda este aplicabilă în cazul lecţiilor care au o
prezentare sistematică, accesibilă nivelului de cunoştinţe al elevului (de exemplu: studiul
comenzilor unui sistem de operare, studiul marcajelor HTML).
Instruirea programată, ca metodă didactică, presupune construirea unor programe de
învăţare care, prin fragmentarea materialului de studiat în secvenţe mici, realizează o
adaptare a conţinuturilor la posibilităţile elevilor, la ritmul lor de învăţare. Această metodă
asigură o învăţare activă şi o informare operativă asupra rezultatelor învăţării, necesară
atât elevului, pentru autocorectare, cât şi profesorului. Instruirea asistată de calculator
diferă de instruirea programată doar prin modalitatea de realizare şi utilizare. În acest caz
un sistem de calcul devine interfaţa dintre profesor şi elev pe parcursul procesului de
predare-învăţare-evaluare. Calculatorul, ca mijloc de învăţământ, poate fi folosit în
predarea unei lecţii (în scopul optimizării procesului argumentării), în verificarea unei lecţii,
în efectuarea de exerciţii.
Metodologia de instruire la disciplina Informatică se caracterizează printr-o permanentă
deschidere la înnoire, la inovaţie. Tendinţele principale în acest sens se regăsesc în
următoarele aspecte:
- valorificarea deplină a metodelor în direcţia activizării elevilor, a participării lor efective la
dobândirea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;
- accelerarea caracterului formativ al tuturor metodelor de instruire utilizate, acestea
intervenind mai eficient în dezvoltarea capacităţii de a opera cu informaţiile asimilate, de a
investiga şi căuta soluţii adecvate pentru rezolvarea problemelor şi situaţiilor-problemă;
- folosirea metodelor care îmbină învăţarea individuală cu munca în echipă, deschiderea
spre autoinstruire, spre învăţarea permanentă.
Selecţia şi combinarea metodelor la nivelul unei lecţii se va face în funcţie de obiectivele
didactice urmărite, conţinutul de prezentat, particularităţile grupului şcolar, timpul de
învăţare, experienţa profesorului.
Modulul Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC) oferă elevilor oportunitatea de a-şi
forma competenţe tehnice în legătură cu utilizarea calculatorului, a Internetului şi a
prelucrării informaţiei. Instruirea interactivă specifică acestei discipline contribuie printre
altele şi la conştientizarea faptului că un bun utilizator al calculatorului are şanse mai mari
de reuşită în acţiunea de integrare socio-profesională. Din dorinţa de a pregăti un utilizator
şi nu un creator de soft, prezentul curriculum vizează formarea unui specialist care să
perceapă calculatorul ca pe un instrument de lucru absolut necesar în condiţiile
modernizărilor tehnologice, un instrument prin care să-şi valorifice superior capacitatea de
muncă şi creativitatea şi să-şi reducă timpul de lucru.
De aceea, competenţele propuse direcţionează instruirea către formarea unor abilităţi de
utilizare a sistemelor informatice în strânsă corelare cu pregătirea la disciplinele de
specialitate, pentru a accentua şi mai mult caracterul utilitar al programelor descrise şi
pentru a motiva superior elevii în procesul instructiv. Pornind de la premisa, avută în
vedere prin competenţele prevăzute la disciplinele din cadrul pregătirii de specialitate, ca
informatica, elevii sunt în posesia elementelor teoretice necesare pentru înţelegerea şi
utilizarea pachetelor aplicative de programe, s-a pus un accent deosebit pe descrierea şi
exersarea facilităţilor oferite de aceste programe şi pe formarea deprinderilor de a le
valorifica în activitatea curentă a viitorului specialist. Conţinuturile au fost întocmite
corelând Criteriile de Performanţă, precum şi Condiţiile de Aplicabilitate. Cadrele didactice
au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de
dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de
complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi ritmul de asimilare a
cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor, proprii grupului instruit. Între competenţe şi
conţinuturi există o relaţie bine determinată: atingerea competenţelor implică conţinuturile
tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor
dorite. Pentru construirea competenţelor dorite, activităţile de învăţare – predare vor avea
un caracter interactiv, centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare, pe
activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice.
Ordinea de parcurgere a temelor aferente conţinuturilor din curriculum rămâne la alegerea
cadrelor didactice, cu condiţia respectării succesiunii logice în abordarea acestora.

Procesul şi metodele de predare / învăţare specifice TIC

Locul de desfăşurare a activităţilor de învăţare se recomandă a fi un laborator echipat cu
tehnica de calcul. Este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr de
staţii de lucru egal cu numărul elevilor din clasă, conectate în reţea şi conexiune Internet.
Analizele, lucrările şi proiectele elevilor, studiile de caz vor fi prezentate la videoproiector.
Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate
competenţele tehnice specializate.
Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a
produselor hard şi soft prin prezentarea celor mai noi echipamente respectiv versiuni ale
aplicaţiilor, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze evoluţiilor ulterioare
pe piaţa muncii.
Se vor promova metodele de predare-învăţare activ-participative, care duc la rezolvarea
problemei pusă în discuţie. Ca un argument în favoarea acestor metode se remarcă
următoarele avantaje:
 sunt centrate pe elev/cursant şi activitate
 pun accent pe dezvoltarea gândirii, formarea aptitudinilor şi a deprinderilor
 încurajează participarea elevilor/cursanţilor, iniţiativa, implicarea şi creativitatea
 determină un parteneriat profesor-elev/cursant prin realizarea unei comunicări
multidirecţionale.
Se recomandă renunţarea la expunere şi orientarea către metode bazate pe rezolvarea
unor sarcini de lucru, utilizându-se cu precădere rezolvarea unei game cât mai variate de
aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor
sarcinilor de lucru. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări
dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.
Profesorii vor alege cele mai potrivite metode: descoperire, discuţia în grup,
dezbaterea/masa rotundă, studiul de caz, observaţia individuală, vizionare de prezentări.
Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând mai ales
învăţarea prin metode practice/activităţi de laborator, teme/proiecte .
Astfel de metode impun de la sine folosirea pachetelor de materiale de învăţare, ghiduri.
Modelele de materiale de învăţare create pentru fiecare domeniu, pot fi folosite ca atare
sau adaptate conform structurii claselor de elevi în funcţie de stilurile de învăţare
identificate, tipurile de inteligenţe recunoscute, nevoile speciale identificate la anumiţi
elevi/cursanţi.
Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul la educaţie a oricărei persoane, şi
acceptând faptul că fiecare individ este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode
specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe
integrabile. Aceste metode vor fi adaptate în funcţie de specificul condiţiilor de învăţare şi
de comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale
pentru elevii care au nevoie şi care le cer, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare,
aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor
următori).
Pentru nevoile speciale identificate, materialele de învăţare vor fi individualizate şi se pot
propune activităţi suplimentare care să sprijine acei elevi cu dificultăţi în depăşirea lor.
Folosirea mijloacelor multimedia (CD-uri multimedia, tutoriale), de exemplu, poate fi foarte
utilă atât în dezvoltarea tuturor stilurilor de învăţare cât şi ca activitate suplimentară în
cazuri mai speciale.
Aplicaţiile prezentate efectiv elevilor, trebuie să aibă ca obiect, pe cât posibil, probleme
concrete ale activităţilor productive din domeniul de activitate pentru a sublinia avantajele
utilizării sistemelor informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi
stimulată printr-o prezentare atractivă şi motivantă a programelor.
Pentru proiectarea didactică eficientă, profesorul trebuie să-şi propună finalizarea unei
etape de instruire într-o şedinţă de lucru de 2 ore, astfel încât să nu mai fie necesară
reluarea ultimelor secvenţe din şedinţa anterioară.

Metode de evaluare
Evaluarea este o componentă foarte importantă a procesului de învăţământ. A evalua
rezultatele şcolare înseamnă a determina măsura în care obiectivele programului de
instruire au fost atinse, precum şi eficienţa metodelor de predare-învăţare. Acţiunile
efectuate în procesul de evaluare au ca scop adoptarea unor decizii corespunzătoare
pentru reglarea şi perfecţionarea metodologiei de instruire, stimularea şi optimizarea
învăţării.

Modalităţile şi instrumentele de evaluare utilizate la disciplina Informatică sunt:

A. Metode tradiţionale
- probe orale - cele mai frecvent utilizate, datorită avantajelor oferite. Favorizează
dialogul, elevul putând să îşi argumenteze răspunsurile. Profesorul poate detecta cu
uşurinţă erorile şi poate interveni rapid în corectarea lor. Pot fi sesizate la timp noţiunile
care creează dificultăţi în înţelegerea lor corectă. Cât timp un elev este examinat este bine
ca întreaga clasă să fie pregătită să intervină. Verificarea orală este limitată însă prin faptul
că întrebările nu au acelaşi grad de dificultate pentru toţi elevii, timpul nu permite o
verificare completă, comportamentul profesorului poate influenţa notarea.
- probe scrise - utilizate sub formele: lucrări de scurtă durată, lucrări semestriale, lucrări de
verificare a pregătirii pentru susţinerea unor examene. Sunt preferate datorită economiei
de timp, posibilităţii de a evalua simultan un număr mare de elevi şi posibilităţii de testare a
tuturor elevilor pe aceleaşi teme de conţinut. Dau posibilitatea comparării mai exacte a
rezultatelor obţinute de mai mulţi elevi. Dezavantajele metodei sunt marcate de faptul că
profesorul nu poate interveni imediat pentru a corecta erorile descoperite, elevii nu pot fi
dirijaţi în situaţia în care fac anumite confuzii sau dau un răspuns incomplet.
În proiectarea testelor de evaluare scrisă pot fi aplicate întrebări din următoarele categorii:
- întrebări cu alegere duală - sunt formulate întrebări cu două variante complementare de
răspuns (Da/Nu, Adevărat/Fals). Pot fi verificate astfel cunoştinţele legate de
corectitudinea sintactică a unor expresii de calcul sau instrucţiuni, semnificaţia unor
noţiuni.
- întrebări cu răspunsuri de tip pereche - elevul trebuie să stabilească o corelaţie între
termeni şi definiţiile lor, de exemplu între numele unei funcţii predefinite şi efectul ei într-un
program, între cerinţa unei probleme şi metoda de rezolvare cea mai avantajoasă.
- întrebări cu răspunsuri multiple - elevul este solicitat să deducă efectul unei secvenţe de
program, valoarea unei expresii, algoritmul corect pentru rezolvarea unei probleme şi să
aleagă răspunsul corect din mai multe variante posibile.
- întrebări cu răspuns scurt - se poate verifica cunoaşterea unor noţiuni, simboluri, termeni
de specialitate, recunoaşterea unor elemente specifice unui anumit mediu de lucru,
posibilitatea de a modifica anumite elemente într-un context dat astfel încât să se ajungă la
un anumit rezultat.
- întrebări structurate - se poate verifica la elevi posibilitatea de a construi un algoritm de
rezolvare a unei probleme, posibilitatea de a realiza o prelucrare complexă utilizând un
anumit mediu de lucru (document Word, foaie de calcul Excel).
- întrebări cu răspuns deschis - rezolvarea unor probleme (cu un algoritm impus sau cu
descoperirea propriului algoritm de rezolvare). Enunţul problemei poate avea o formulare
abstractă, din care elevul trebuie să deducă în ce context se include problema de rezolvat.
Se verifică prin această metodă înţelegerea unui algoritm, posibilitatea de adaptare a unui
algoritm la rezolvarea unor probleme diferite, capacitatea de a alege structurile de date
adecvate rezolvării problemei, abilitatea de a implementa, depana, testa un program etc.
- probe practice - utilizate în orele de aplicaţii practice de laborator. Urmăresc atât
capacitatea elevilor de a aplica cunoştinţele teoretice, cât şi posibilitatea lor de a utiliza
calculatorul şi de a folosi instrumentele puse la dispoziţie de mediile de programare sau
aplicaţiile folosite. Se pot desfăşura în forme variate, de la realizarea de programe simple
sau editări de texte, lucrându-se individual sau în grup, până la aplicaţii complexe,
realizate într-un interval mai mare de timp. Aceste forme de evaluare formează la elevi
capacitatea de autoevaluare.
B. Metode complementare
- proiect - urmăreşte efectuarea unei activităţi mai ample. Se lucrează în clasă şi acasă,
individual sau în grup. Se încheie cu susţinerea în clasă, în faţa colegilor. Proiectul
sintetizează activitatea elevului pe o perioadă mai îndelungată (semestru) şi urmăreşte
atingerea obiectivelor propuse prin programa şcolară. Prin observare, comunicare şi
verificare se apreciază activitatea fiecărui elev pe parcursul derulării proiectului.
- referat - urmăreşte efectuarea unei activităţi independenţe de către elevi, antrenarea lor
în acţiuni de documentare şi în activitatea de sistematizare a informaţiilor descoperite.
- portofoliu - este un instrument de evaluare complex, reprezentând o alternativă viabilă la
metodele clasice de evaluare. El reprezintă o colecţie de informaţii despre progresul şcolar
al elevului, obţinut printr-o varietate de metode şi tehnici de evaluare. Este un instrument
flexibil, care va fi proiectat de fiecare profesor. În cadrul portofoliului pot fi grupate teste
grilă, lucrări scrise, referate, fişe de documentare, fişe de lucru individual aplicate în cadrul
orelor de aplicaţii practice de laborator, aprecieri scrise de către profesor. Înregistrând
rezultatele pozitive şi negative obţinute la diferite sarcini de lucru, va rezulta un tablou de
evaluare, fiecare elev având posibilitatea şi să îşi aprecieze progresul personal.

Sugestii cu privire la evaluarea TIC

Evaluarea trebuie să fie corelată cu criteriile de performanţă şi cu tipul probelor de
evaluare care sunt precizate în Standardul de Pregătire Profesională. Ea trebuie să vizeze
mai ales interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a rezolva o situaţie-
problemă. Se evaluează numai competenţele din acest modul, evaluarea altor competenţe
nefiind relevantă. O competenţă se evaluează o singură data. Demonstrarea unei alte
abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul
evaluării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor
specificate. Evaluarea vizează doar probele de evaluare solicitate.
Procesul de evaluare constă în generarea şi colectarea probelor care atestă performanţa
unui elev, şi în evaluarea acestor probe în comparaţie cu criteriile definite. Elevul şi
evaluatorul au o răspundere comună pentru producerea şi colectarea probelor, însă
responsabilitatea de a estima competenţa elevului pe baza probelor aparţine evaluatorului.
Evaluarea implică observarea, evaluarea produsului şi chestionarea. Toate metodele de
evaluare se încadrează în una sau mai multe din aceste categorii.
Observarea înseamnă observarea elevului în timp ce el sau ea efectuează o activitate (fie
ea reală sau simulată).
Evaluarea produsului înseamnă să apreciezi ceva făcut sau produs de elev după ce
activitatea a fost încheiată: raport, analiza, prezentare, site Web, proiect, planificarea unui
proiect
Chestionarea constă în punerea de întrebări elevului, la care se poate răspunde fie verbal
fie în scris. Întrebările pot să fie legate de activităţile descrise sau pot să testeze
capacitatea elevului de a lucra în alte contexte precizate. Chestionarea este de asemenea
un mijloc util de stabilire a dovezilor despre cunoştinţele de bază şi despre înţelegerea
elevului.
Pentru evaluare se recomandă a fi utilizate cu precădere, alături de metodele tradiţionale:
 observarea sistematică a comportamentului elevilor care permite evaluarea
conceptelor, capacităţilor, atitudinilor faţă de o sarcină data, a comunicării
 investigaţia
 autoevaluarea prin care elevul/cursantul compară nivelul la care a ajuns cu
obiectivele şi standardele educaţionale având astfel posibilitatea de a-şi impune un
ritm propriu şi eficient de învăţare
 metoda proiectelor etc.
Ca instrumente de evaluare se pot folosi:
 fişe de observaţie (pentru probe practice)
 fişe test (pentru probe scrise)
 fişe de autoevaluare (pentru probe orale şi scrise)
 proiectul
 studiu de caz
Instrumentele de evaluare trebuie concepute într-o corelare continuă cu indicatorii de
performanţă şi cu probele de evaluare din unităţile de competenţă relevante pentru modul.
 Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor

B. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

GR. ŞC. IND. “ION BANESCU”, MANGALIA PROFESOR: CIOROIANU IULIAN MARIAN
DISCIPLINA: INFORMATICĂ – TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CLASA: XI A
ŞI A COMUNICAŢIILOR NR. ORE/SĂPT.: 1 ORĂ
ANUL ŞCOLAR: 2007 – 2008

Unitatea de învăţare: Prelucrarea datelor

Nr. ore alocate: 12 ore
Competen Activităţi
Conţinuturi Resurse Evaluare
ţe de
specifice învăţare
 Operatori: 1.1.Culegerea, - Identificarea operatorilor în - Cărţi de - întrebări
- aritmetici organizarea şi funcţie de tipul de date şi de specialitate recapitulative
- relaţionali prelucrarea datelor din operaţiile pe care le reprezintă - Conversaţia - aplicaţii
domeniul de activitate la nivelul sistemului de calcul: - Documentaţii practice
- logici
aritmetici, relaţionali, logici - Fişe de lucru pe
- funcţii definite pe
- Prezentarea unor funcţii de - Calculator calculato
tipuri de date r
uz general definite pe tipuri
- utilizarea - fişe de lucru
de date: funcţii matematice,
operatoril
funcţii pe şiruri de caractere - teste
or
- Explicarea modului de de
utilizare a operatorilor şi evalua
exemplificarea în aplicaţii re
propuse spre rezolvare
 Funcţii : - Prezentarea funcţiilor
- predefinite predefinite pe tipurile de date
- utilizator studiate: funcţii aritmetice,
funcţii logice, funcţii de
căutare şi de referinţă,
funcţii financiare, funcţii pe
şiruri de caractere, funcţii
informative
 - Explicarea modului de
utilizare a funcţiilor predefinite - Cărţi de
prezentate în diverse exerciţii specialitate
- Prezentarea conceptului de - Conversaţia
funcţii utilizator - Documentaţii
- Explicarea modului de definire - Fişe de lucru
şi de utilizare a funcţiilor - Calculator
definite de utilizator
- Rezolvarea unor aplicaţii
propuse cu funcţii predefinite
şi definite de utilizator

- Identificarea şi
caracterizarea
 Instrumente de 2.1. Recunoaşterea şi instrumentelor de lucru
lucru pentru operarea cu instrumente pentru sistemele
sistemele specifice mediului de informatice: schiţe,
informatice: gestiune a bazelor de diagrame, şabloane,
- Caracteristici date rapoarte
- Definire - Explicarea modului de
- Utilizare utilizare a instrumentelor de
lucru prezentate
- Rezolvarea unor aplicaţii
cu schiţe, şabloane,
grafice, rapoarte
 Tehnici software - Prezentarea noţiunii de
de prelucrare a macrocomandă şi
datelor: prezentarea modului de
- Macrocomenzi utilizare a macrocomenzilor
- Limbajul SQL - Explicarea modului de
realizare a unor operaţii
specifice cu date în limbajul
SQL: operaţii de manipulare
a datelor (actualizare,
ştergere,
 adăugare), utilizarea funcţiilor
de grup, gruparea şi sortarea
datelor
- Explicarea modului de
realizare a unei interfeţe de
comunicare cu utilizatorul
prin crearea de formulare şi
realizarea de rapoarte
 Recapitulare 3.1. Realizarea şi - Rezolvarea unor aplicaţii
prezentarea unor propuse în limbajul SQL
aplicaţii practice - Fişe de lucru
specifice domeniului - Exerciţii, aplicaţii şi întrebări - Calculator
recapitulative
 Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor

C. PROIECTE DIDACTICE

C1. LECŢIE MIXTĂ

Disciplina: Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor

Clasa: a XI-a A
Profesor: Cioroianu Iulian Marian
Unitatea de învăţare: Prelucrarea datelor
Tema: Instrumente de lucru pentru sistemele informatice
Tipul lecţiei: Lecţie mixtă
Locul de desfăşurare: - cabinetul de informatică
Durata lecţiei: 50 min.

SCOPUL LECŢIEI:

1. INFORMATIV
- fixarea şi consolidarea noţiunilor teoretice prin fişe de lucru şi aplicaţii concrete;
2. FORMATIV
- formarea deprinderilor de utilizare corectă a instrumente de lucru pentru sistemele
informatice;
3. EDUCATIV
- dezvoltarea atitudinii pozitive faţă de instrumentele de lucru în toate domeniile de
activitate;
- stimularea dorinţei de o cunoaştere cât mai largă;
- exprimarea unui mod de gândire creativ;

NIVELUL INIŢIAL AL CLASEI:

- elevii şi-au însuşit toate noţiunile teoretice legate de prelucrarea datelor ;
- elevii utilizează corect noţiunile învăţate;

COMPETENŢE GENERALE :
- organizează şi prelucrează informaţiei;

COMPETENŢE SPECIFICE :
- clasificarea şi folosirea tipurilor de date cunoscute;
- identificarea operatorilor şi funcţiilor studiate;

OBIECTIVE OPERAŢIONALE :
- la sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili să definească noţiunea de scenariu, să creeze şi
să manipuleze scenarii, să creeze un sumar al scenariului creat.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

 Principii didactice
- principiul participării şi învăţării active;
- principiul asigurării progresului gradat al performanţei;
- principiul conexiunii inverse(feedback-ului).
 Metode de învăţământ
- metode de comunicare orală: conversaţia, explicaţia;
- metode de acţiune: exerciţiul, problematizarea;
 Procedee de instruire
- itemi de consolidare;
- explicaţia (în etapa de asimilare a noilor cunoştinţe);
- aplicaţii de consolidare;
 Forme de organizare a activităţii instructive
- frontală;
- individuală;
 Forme de dirijare a activităţii
- dirijată de profesor sau prin materiale didactice;
 Resurse procedurale :
- explicaţia, conversaţia, exerciţiul;
 Resurse materiale :
- reţea de calculatoare, aplicaţia AEL, manualul, fişe de lucru;

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

1. Momentul organizatoric
 pregătirea lecţiei
- întocmirea proiectului didactic;
- pregătirea temei;
- pregătirea setului de întrebări;
- pregătirea setului de aplicaţii ;
 organizarea şi pregătirea clasei
- verificarea frecvenţei elevilor;
- verificarea existenţei resurselor materiale;

2. Captarea atenţiei clasei

 anunţarea subiectului pentru tema respectivă;
 anunţarea obiectivelor urmărite ;
 explicarea modului de desfăşurare a activităţii
 Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor

Metoda
Durata Activitatea desfăşurată de profesor Activitatea elevilor de Evalua
re
învăţămâ
nt
Momentul organizatoric
2 min Se stabileşte prezenţa şi se verifică dacă sunt asigurate condiţiile Raportează absenţii. Conversaţi
didactico-materiale utile desfăşurării lecţiei. a
1. Reactualizarea cunoştinţelor dobândite anterior se realizează
printr- un test în AEL. Operatorii sunt:
a. combinaţii de cifre şi litere cu o ordine bine stabilită;
Dau răspunsurile
b. simboluri sau cuvinte cheie prin care se reprezintă operaţiile; la întrebările din
c. definiţi printr-un nume şi o listă de parametrii; test:
2. Stabilim valoarea de adevăr a afirmaţiei de mai jos: 1. b
Funcţia este un program care poate să execute operaţii 2. A
complexe şi care furnizează un rezultat ce poate fi folosit ca 3. 1 –
operând într-o expresie. 4
3. Atribuiţi fiecărui tip de operator din prima coloană exemplul corect 2–3 test
7 min prezentat în coloană a două: scrisă
3–1 de
Numerici &, + parcu
4–2 rs
Logici >, <,
>=, 4. O secvenţă de
<=, <> comenzi de acţiuni
supra unui obiect din
Text baza de date care se
execută ca răspuns la
A un eveniment declanşat
N de acţionarea unui
D, obiect de interfaţă.
O
5. F
R,
N
OT
 Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor

Relaţionali +, -, *,
/, %
 4. Macrocomanda este:

5. Stabilim valoarea de adevăr a afirmaţiei de mai jos:

Raportul este obiect container care grupează alte obiecte vizuale.
Captarea atenţiei clasei şi enunţarea obiectivelor Ascultă profesorul şi
1 Profesorul anunţă titlul lecţiei, obiectivele operaţionale şi modul de îşi notează în caiete conversaţi
min desfăşurare a activităţii. titlul lecţiei e
Comunicarea noilor cunoştinţe se realizează prin prezentarea
lecţiei cu ajutorul aplicaţiei AEL. Sunt atenţi la
explicaţiile
1. Scenariul profesorului şi intervin
Instrumente de lucru pentru în cazul în care
sisteme informatice  Scopul scenariilor este de a urmării evoluţia mai
multor rezultate atunci când se modifică un set de au
date folosite la calcularea lor. Rezultatele şi datele de
intrare vor fi organizate într-o foaie de calcul.
 În loc să se obţină un set de for de calcul cu aceeaşi întrebări. Urmăresc
structură, dar diferite prin datele de intrare prelucrate
demonstraţia realizată Conversaţi
20 Instrumente de lucru pentru sisteme informatice şi prin rezultatele obţinute, se vor salva versiunile
obţinute într-o singură foaie de calcul sub formă de
de profesor. a,
min scenarii.
 În loc să răsfoim foile de calcul vizualizăm scenariile
explicaţi
Oferă supo rtul automa t sau semiautomat pentru procesul info rmaţional
pentru a alege varianta cea mai bună.
 Fiecare scenariu reprezintă o variantă de rezultat
Scena riul Şablonul Rapo rtul Funcţia Graficul Dia grama
pentru un set de date de intrare precizat. a
Notează în
caiete
explicaţiile oferite
de
profesor.
 Folosind administratorul de scenarii
putem realiza:
 Crearea de scenarii identificate printr-
un nume;
 Modificarea scenariilor;
 Ştergerea scenariilor;
 Vizualizarea scenariilor;
 Afişarea unui sumar sau a unui tabel
pivot pentru scenariile create, astfel
încât să se poată urmării mai bine
evoluţia rezultatului.
 Pe baza datelor din sumar sau din tabel
se pot crea diagrame pentru a
reprezenta grafic evoluţia rezultatului.

Fixarea, retenţia şi transferul noţiunilor predate prin aplicaţii:

Fişa de lucru - Analiză folosind scenariile
Se construieşte următorul tabel care ne fi folosit pentru a
urmării evoluţia profitului în funcţie de numărul de produse
vândute.

Efectuează sarcinile
18 Exerciţiul Practic
de lucru.
min ă

 Introduceţi datele pentru Cost (B2:B3), Nr.Prod. (D2:D3) şi

Cheltuieli fixe (D6);
 În celula C2 se introduce formula de calcul 1,3*B2 (pentru
Ulei
se practică un adaos comercial de 30%);
 În celula C3 se introduce formula de calcul 1,2*B3 (pentru
Carne
se practică un adaos comercial de 20%);
 În celula D5 se introduce formula de calcul B2*D2+B3*D3;
 În celula D7 se introduce formula de calcul D5+D6;
 În celula D8 se introduce formula de calcul C2*D2+C3*D3;
 În celula D9 se introduce formula de calcul D8-D7;
 Se selectează celulele care conţin datele de intrare care vor
fi
modificate (D2:D3);
 Alegem opţiunea Scenarii… din meniul Instrumente;
 Deschidem caseta de dialog Manager de Scenarii – care
informează că nu există nici un scenariu. Executăm clic pe
butonul Adăugare… pentru a crea primul scenariu folosind
datele iniţiale.
 Se va deschide caseta
de dialog
Adăugare scenariu…
în care se stabilesc
caracteristicile
scenariului:
 În caseta de text Nume
scenariu se scrie
numele

scenariului
 În caseta de text Celule
modificate sunt scrise adresele
celulelor ce se vor modifica
(D2:D3). Dacă dorim să adăugăm
şi alte celule ţinem apăsată tasta
Ctrl şi dăm clic pe celula dorită.
 Acţionăm butonul OK.
 Deschidem caseta de dialog Valori Scenariu, unde se
stabilesc
 valorile pentru datele de intrare care se modifică. Se
acţionează butonul Adăugare.
 Se revine în caseta de dialog Manager de Scenarii în care
am
adăugat primul scenariu în listă Scenarii.
 Folosind controalele din caseta de dialog Manager de
Scenarii se pot administra scenariile create: Ştergere, Editare,
Vizualizare, Sumar;

 Se acţionează butonul Închidere.

Elevii sunt atenţi la
Se vor face aprecieri individuale şi colective asupra activităţii aprecieri şi la
2 Conversaţi
desfăşurate, elevii care au activat în timpul orei sunt notaţi. recomandările făcute
min a
de profesor.
 Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor

C2. LECŢIE DE COMUNICARE DE NOI CUNOŞTINŢE

Disciplina: Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor

Clasa: a X-a A
Profesor: Cioroianu Iulian Marian
Unitatea de învăţare: Utilizarea aplicaţiilor software specializate pentru baze de date –
Microsoft Access
Tema: Proiectarea bazelor de date – noţiuni introductive
Tipul lecţiei: Lecţie de comunicare de noi cunoştinţe
Locul de desfăşurare: - cabinetul de informatică
Durata lecţiei: 50 min.

SCOPUL LECŢIEI:

 INFORMATIV
- fixarea şi consolidarea noţiunilor teoretice prin aplicaţii practice;
 FORMATIV
- formarea deprinderilor de utilizare corectă a instrumente de lucru specializate pentru
baze de date;
 EDUCATIV
- dezvoltarea atitudinii pozitive faţă de lucru cu aplicaţia Microsoft Access şi folosirea
ei în cât mai multe domenii de activitate;
- stimularea dorinţei de o cunoaştere cât mai largă;
- exprimarea unui mod de gândire creativ;

NIVELUL INIŢIAL AL CLASEI:

- elevii şi-au însuşit toate noţiunile;
- elevii utilizează corect noţiunile învăţate;

COMPETENŢE GENERALE :
- aplicarea operaţiilor elementare şi a conceptelor de bază ale aplicaţiei Access;

COMPETENŢE SPECIFICE :
- operarea cu tabelele unei baze de date;
- utilizarea informaţiilor dintr-o bază de date;

OBIECTIVE OPERAŢIONALE :
- la sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili să definească noţiunea de bază de date, tabel,
entitate, atribut, valoare, să creeze şi să manipuleze tabele.

STRATEGIA DIDACTICĂ:
 Principii didactice
- principiul participării şi învăţării active;
- principiul asigurării progresului gradat al performanţei;
- principiul conexiunii inverse(feedback-ului).
 Metode de învăţământ
- metode de comunicare orală: conversaţia, explicaţia;
- metode de acţiune: exerciţiul, problematizarea;
 Procedee de instruire
- întrebări recapitulative de consolidare;
- explicaţia (în etapa de asimilare a noilor cunoştinţe);
- aplicaţii de consolidare;
 Forme de organizare a activităţii instructive
- frontală;
- individuală;
 Forme de dirijare a activităţii
- dirijată de profesor sau prin materiale didactice;
 Resurse procedurale :
- explicaţia, conversaţia, exerciţiul;
 Resurse materiale :
- reţea de calculatoare, prezentare PowerPoint, manualul, fişe de lucru;

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

1. Momentul organizatoric

 pregătirea lecţiei
- întocmirea proiectului didactic;
- pregătirea temei;
- pregătirea setului de întrebări;
- pregătirea setului de aplicaţii ;
 organizarea şi pregătirea clasei
- verificarea frecvenţei elevilor;
- verificarea existenţei resurselor materiale;

2. Captarea atenţiei clasei

 anunţarea subiectului pentru tema respectivă;
 anunţarea obiectivelor urmărite ;
 explicarea modului de desfăşurare a activităţii
 Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor

Metoda
Dura Activitatea desfăşurată de Activitatea elevilor de Evaluare
ta profesor
învăţămâ
nt
Momentul organizatoric
2 Se stabileşte prezenţa şi se verifică dacă sunt Raportează absenţii. Conversaţ
min asigurate condiţiile didactico-materiale utile ia
desfăşurării lecţiei.
Reactualizarea cunoştinţelor dobândite anterior se Dau răspunsurile la
realizează printr-un set de itemi cu răspuns scurt: întrebările
profesorului:
1. Microsoft Word,
1. Enumeraţi aplicaţiile pachetului Microsoft Office
Microsoft PowerPoint,
studiate.
Microsoft Excel.
2. Explicaţi pe scurt proprietăţile fiecărei aplicaţii.
2. Word – aplicaţie de
3. Precizaţi care sunt avantajele fiecărei aplicaţii. tehnoredactare;
5 PowerPoint – aplicaţie Conversaţ sumativă
min pentru realizarea ia
prezentărilor; Excel –
aplicaţie de calcul tabelar;
3. Word – editor de texte
avansat ce permite inserare
de imagini, obiecte, creare de
tabele, editare de ecuaţii;
Excel
– editor de foi de calcul pentru
o prelucrare avansată a
datelor; PowerPoint – permite
prezentarea unui conţinut într-
un mod atractiv.
Captarea atenţiei clasei şi enunţarea obiectivelor
Ascultă profesorul şi îşi
1 Profesorul anunţă titlul lecţiei, obiectivele Explicaţia
notează în caiete titlul lecţiei
min operaţionale şi modul de desfăşurare a activităţii.
 Comunicarea noilor cunoştinţe se realizează
prin prezentarea lecţiei cu ajutorul unei prezentări
PowerPoint ce va rula pe calculatoarele elevilor.

Baze de date – noţiuni generale

Aplicaţia Microsoft Acces

Sunt atenţi la explicaţiile
profesorului şi intervin în
cazul în care au întrebări.
Urmăresc demonstraţia Conversaţi
25
realizată de profesor. a,
min
explicaţi
Concepte generale privind bazele de date
Notează în caiete a
explicaţiile oferite de
 O bază de date este formată dintr- unul sau mai
profesor.
multe tabele între care se pot stabili legături numite
relaţii. Tabelele pot fi privite ca nişte containere în
care se stochează o anumită categorie de
informaţii.
 Pentru gestionarea datelor din baza de date se foloseşte
un software numit Sistem de Gestiune a Bazelor de Date
(SGBD).
 Pentru prelucrarea datelor din tabele, aplicaţia Access
pune la dispoziţia utilizatorului următoarele instrumente:
 Localizarea datelor folosind operaţii de filtrare şi
interogări;
 Sortarea datelor din tabele pe baza unui criteriu definit;
 Creare formularelor pentru introducerea datelor şi
pentru realizarea de calcule;
 Realizarea de calcule şi subtotaluri cu valorile din
tabel
cu ajutorul rapoartelor.
 Tabelul
 Permite gruparea unor date înrudite şi este
format din linii şi coloane.
 Liniile tabelului se numesc înregistrări
(records), iar coloanele se numesc câmpuri
(fields).
 Fiecare câmp se identifică printr-un nume, iar
conţinutul să este o dată elementară.
 Într-un tabel nu pot exista înregistrări identice,
adică două înregistrări care să aibă aceleaşi
valori pentru toate câmpurile din înregistrare.
 Pentru a identifica unic o înregistrare de date se
definesc în tabele chei de identificare formate din
numărul minim de câmpuri alese astfel încât
ansamblul lor de valori să fie unic în cadrul uni
tabel.

Fixarea, retenţia şi transferul noţiunilor predate

Îşi notează sarcinile de
15 prin aplicaţii: Exerciţiul Practic
min lucru. Efectuează sarcinile ă
Se propune spre rezolvare următoarea aplicaţie:
de lucru.
 Aplicaţie – Crearea unei structuri
de tip bază de date
Să se creeze o bază de date pentru gestionarea
mişcărilor de articole dintr-o magazie. Cerinţe:
 fiecare articol din magazie este identificat
unic printr-un cod. Articolul mai are
următoarele atribute: denumire, unitate de
măsură, preţ, stoc minim de siguranţă;
 tabelul Materiale trebuie să conţină următoarele
câmpuri:
 Codul de ide ntific are unic (c od_mat, I);
 Nume le mat eria lului (den_mat , C, 30);
 Unitate de măsură (un, C, 4);
 Preţul (pret, S);
 St oc de siguranţă (stoc_s, I);

Elevii vor primii următoarea fişă de lucru:

Fişă de lucru - Crearea unei structuri de tip baza
de date
1. Se lansează în execuţie aplicaţia
Microsoft Access.
2. Creăm baza de date Materiale
 Alegem opţiunea New Database din meniul
FILE sau se execută clic pe butonul New
Database din bara de instrumente pentru a
deschide fereastra de dialog New;
 Se va deschide caseta la secţiunea general,
se selectează pictograma BlankDatabase, se
execută clic pe butonul OK;
 Deschidem caseta de dialog File New
Database,
 alegem tipul fişierului care creăm Microsoft
Access Database, se introduce numele fişierului
Materiale în caseta File Name;
 Se execută clic pe butonul Create pentru a
deschide fereastra document a bazei de date
nou create.
1. Creăm tabelul Materiale:
 Alegem opţiunea Insert din meniul Table
pentru a deschide caseta de dialog NewTable;
 Alegem din listă articolul Design View.
Deschidem o fereastră document pentru tabel,
în modul de vizualizare proiectare obiect;
 Se adaugă la tabel câmpurile cod_mat,
den_mat, um, stroc_s şi preţ. Se stabilesc pentru
aceste câmpuri tipul datelor şi proprietăţile
precizate în tabel. Pentru cheile de indexare
cod_mat şi den_mat de alege articolul Yes (No
duplicates);
 Se stabileşte cheia primară pentru câmpul
cod_mat. Deschidem caseta de dialog Indexes
executând clic pe butonul Indexes din bara de
instrumente. În zona indecşilor sunt afişate două
chei de indexare cod_mat şi den_mat, care se
folosesc la indexare. Se selectează indexul
cod_mat şi, în zona de proprietăţi a indecşilor, se
selectează din lista Primary articolul Yes. Se
închide caseta de dialog.
 Se salvează structura tabelului. În caseta
de dialog Save As se scrie în caseta de text
Table Name numele tabelului Materiale.
 2. Se adaugă înregistrări cu date în tabelul Materiale.
 Se trece în modul de vizualizare foaie de
date (Datasheet View). Este afişat tabelul
fără înregistrări.
 Se introduc valorile în câmpuri pentru fiecare
înregistrare care se adaugă la tabel.
 Se salvează tabelul.
Se vor face aprecieri individuale şi colective asupra Elevii sunt atenţi la aprecieri
2 activităţii desfăşurate, elevii care au activat în timpul şi la recomandările făcute de Conversaţi
min orei sunt notaţi. profesor. a
 Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor

C3. LECŢIE DE FIXARE ŞI CONSOLIDARE DE PRICEPERI ŞI DEPRINDERI

Disciplina: Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor

Clasa: a XII-a B, C, E, F
Profesor: Cioroianu Iulian Marian
Unitatea de învăţare: Utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei
Tema: Prezentarea informaţiilor în documentele HTML
Tipul lecţiei: Lecţie de fixare şi consolidare de priceperi şi deprinderi
Locul de desfăşurare: - cabinetul de informatică
Durata lecţiei: 50 min.

SCOPUL LECŢIEI:
 INFORMATIV
- fixarea şi consolidarea noţiunilor teoretice şi practice studiate;
 FORMATIV
- formarea deprinderilor de utilizare corectă a limbajului HTML;
 EDUCATIV
- dezvoltarea atitudinii pozitive faţă de mijloacelor moderne de comunicare;
- stimularea dorinţei de o cunoaştere cât mai largă;
- exprimarea unui mod de gândire creativ;

NIVELUL INIŢIAL AL CLASEI:

- elevii şi-au însuşit toate noţiunile teoretice legate de a limbajului HTML;
- elevii utilizează corect noţiunile învăţate;

COMPETENŢE GENERALE :
- Organizează şi prelucrează documentele create pentru WEB;

COMPETENTE SPECIFICE :
- utilizează tehnologii IT multimedia (Web, comunicare) pentru crearea
documentelor Web;

OBIECTIVE OPERAŢIONALE :
- la sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili să definească prezinte informaţiile
prezentate în documente Web: de conţinut, acurateţe, lizibilitate, de design.

STRATEGIA DIDACTICĂ:
 Principii didactice
- principiul participării şi învăţării active;
- principiul asigurării progresului gradat al performanţei;
- principiul conexiunii inverse(feedback-ului).
 Metode de învăţământ
- metode de comunicare orală: conversaţia, explicaţia;
- metode de acţiune: exerciţiul, problematizarea;
 Procedee de instruire
- itemi de consolidare;
- aplicaţii de consolidare;

 Forme de organizare a activităţii instructive

- frontală;
- individuală;

 Forme de dirijare a activităţii

- dirijată de profesor sau prin materiale didactice;
 Resurse procedurale:
- explicaţia, conversaţia, exerciţiul;
 Resurse materiale:
- reţea de calculatoare, manualul, fişe de lucru;

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

1. Momentul organizatoric

 pregătirea lecţiei
- întocmirea proiectului didactic;
- pregătirea temei;
- pregătirea setului de întrebări;
- pregătirea setului de aplicaţii ;

 organizarea şi pregătirea clasei

- verificarea frecvenţei elevilor;
- verificarea existenţei resurselor materiale;

2. Captarea atenţiei clasei

 anunţarea subiectului pentru tema respectivă;

 anunţarea obiectivelor urmărite ;
 explicarea modului de desfăşurare a activităţii
 Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor

Metoda
Durat Activitatea desfăşurată de Activitatea elevilor de Evalua
a profesor re
învăţămâ
nt
Momentul organizatoric
2 min Se stabileşte prezenţa şi se verifică dacă sunt Raportează absenţii. Conversaţi
asigurate condiţiile didactico-materiale utile a
desfăşurării lecţiei.
Captarea atenţiei clasei şi enunţarea obiectivelor
Ascultă profesorul şi îşi notează în
1 min Profesorul anunţă titlul lecţiei, obiectivele Conversaţi
caiete titlul lecţiei
operaţionale şi modul de desfăşurare a activităţii. a

FIŞĂ DE LUCRU
Ascultă profesorul şi îşi rezolvă
aplicaţia propusă pe calculatore.
Sarcini de lucru:
Rezultatul va fi următorul:
Fişa de lucru propusă, ne ajută:

1. să inserăm o imagine ca fundal de pagină WEB

<BODY BACKGROUND=”imagine.jpg>
30
Exerciţiul Practic
min 2. să inserăm liste (enumerări)
ă
Listele pot fi de 3 feluri:
 Liste ordonate (ordered list): <OL>…….</OL>
 Liste neordonate (unordered list): <UL>
........................................................................
</UL>
 Liste de definiţii: <DL>.........</DL>
Tag-urile OL, UL, DL pot fi însoţite de atributul TYPE.
Exemplu de pagină WEB folosind cele învăţate
până acum:

Edităm în NOTEPAD textul înclinat de mai jos:

<html><head>
<center><h1><B><Font
face="ARIAL"color="BLUE">SISTEME DE
CALCUL</b></h1></font>
</head><br><br></center>
<hr color="blue" align="center" size="4" width="70%"
noshade>
<body
background="computere.jpg"height="700"
width="1000">
<p><h3><I>Componentele unui sistem de
calcul sunt:</h3></i>
<ol type="I">
<b><li>Componenta HARDWARE</li></b>
<ul type="circle">
<li>Unitatea centrala>
<li>Magistrala de date şi comenzi
<li>Unitatile de discuri
<li>Dispozitivele periferice</li></ul>
<b><li>Componenta SOFTWARE</li></b>
<ul type="square">
<li>Sisteme de operare
<li>Programe de aplicaţie
<li>Programe de arhivare-dezarhivare
<li>Jocuri
</li></ul>
</ol></p></body></html>
2. Salvăm fiţierul cu numele Sisteme de
calcul.html
în dosarul clasei
3. Căutăm pe Internet poza cu un computer, o
salvăm, o deschidem apoi cu Paint ca să o mărim
cu 260% pe orizontală şi 270% pe verticală.
(Image-Stretch/Screw)
4. Pe verso avem rezultatul pe care trebuie să-l
obţinem, dacă deschidem pagină cu un browser
de Internet.
 Fişă de lucru
1 S T A T I C
1. Completând definiţiile noţiunilor studiate se va
obţine pe coloană A – B definiţia ce caracterizează
limbajele de marcare şi paginile HTML. 2 D I N A M I C
1) Site de informare;
2) Site interactiv;
3 H T M L
3) Limbaj de marcare;
4) Element de conţinut multimedia;
S U N E T
5) Acronim pentru Word Wide Web; 4
10 6) Element clasic de conţinut; Exerciţiul Practic
min 7) Acronim pentru Sistem de Gestiune a Bazelor
5 W W W ă
de
Date
T E X T
1 6
2 S G B D
3 7
4
5
6
7.

Se vor face aprecieri individuale şi colective asupra

Elevii sunt atenţi la aprecieri şi
2 activităţii desfăşurate, elevii care au activat în timpul Conversaţi
la recomandările profesorului.
min orei sunt notaţi. a
 Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor

C4. LECŢIE DE VERIFICARE CUNOŞTINŢE, PRICEPERI ŞI DEPRINDERI

Disciplina: Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor

Clasa: a XI –a B
Profesorul: Cioroianu Iulian Marian
Unitatea de învăţare: Baze de date - Microsoft Access.
Tema lecţiei: Crearea tabelelor, interogărilor, formularelor, rapoartelor şi utilizarea lor
Tipul lecţiei: lecţie de verificare cunoştinţe, priceperi şi deprinderi
Locul de desfăşurare: laboratorul de informatică.
Durata lecţiei: 50 min.

NIVELUL INIŢIAL AL CLASEI

 elevii şi-au însuşit toate noţiunile teoretice legate de baze de date;
 elevii utilizează corect noţiunile învăţate în crearea bazelor de date cu aplicaţia
Access;
 elevii au formate deprinderi de utilizare a calculatorului şi un nivel de cunoştinţe
corespunzător programei;

OBIECTIV CADRU: realizarea de aplicaţii utilizând baza de date Access.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
 să recunoască situaţiile care impun folosirea aplicaţiei Access;
 să urmărească etapele de realizare a unei aplicaţii;
 să corecteze greşelile dintr-o bază de date în cazul unor eventuale depistări;

OBIECTIVE EDUCAŢIONALE:
1. obiective cognitive:
 să utilizeze corect definiţiile teoretice însuşite referitoare la baze de date;
 să identifice corect situaţiile în care alegerea unei interogări prezintă avantaje în
raport cu o altă interogare;
 să analizeze modul de creare a bazelor de date;
2. obiective afective:
 să aleagă corect situaţiile în care se folosesc baze de date;
 să argumenteze avantajele utilizării bazelor de date în rezolvarea problemelor
propuse;
 să aprecieze corect soluţiile oferite de colegi;
 să se implice cu plăcere şi interes la toate etapele lecţiei;
 să se bucure de rezultatele muncii depuse;
3. obiective psihomotorii:
 să-şi formeze deprinderi de lucru specifice temei de studiu;
 să-şi dezvolte gândirea logică, capacitatea de generalizare şi problematizare;

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
 să definească noţiunile de baze de date;
 să descrie etapele de obţinere a unei baze de date, a unui tabel, a unei
interogări, a unui formular şi raport;
 să evidenţieze obiectele aplicaţiei Access pentru realizarea bazelor de date;
  să utilizeze corect toate obiectele din fereastra aplicaţiei Access pentru
rezolvarea aplicaţiei;

STRATEGII DIDACTICE

1. Principii didactice:
 principiul participării şi învăţării active;
 principiul asigurării progresului gradat al performanţei;
 principiul conexiunii inverse;
2. Metode de învăţământ:
 conversaţia;
 explicaţia;
 exerciţiul;
 problematizarea;
 algoritmizarea;
3. Procedee de instruire:
 conversaţia de consolidare;
 problematizarea prin crearea situaţiilor problemă;
 exerciţii de consolidare;
4. Forme de organizare:
 frontală;
 individuală;
5. Forme de dirijare a învăţării:
 dirijată de profesor sau prin materialele didactice;
 independentă;
6. Resurse materiale:
 fişe de lucru;
 calculator;
7. Metode de evaluare:
 evaluare sumativă;
 evaluare continuă pe parcursul lecţiei (fişă de lucru şi calculator);
 evaluare formativă;

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII:

1. Moment organizatoric:
 Pregătirea lecţiei: - întocmirea proiectului didactic;
- pregătirea setului de întrebări;
- pregătirea setului de aplicaţii;
- pregătirea temei;
 Organizarea şi pregătirea clasei: - verificarea frecvenţei;
( 3 min )
- verificarea existenţei resurselor materiale;
 Captarea atenţiei: - anunţarea subiectului pentru tema respectivă;
( 2 min )
- anunţarea obiectivelor urmărite;
- anunţarea modului de desfăşurare a activităţii;
2. Reactualizarea cunoştinţelor:

Se realizează prin întrebări referitoare la baze de date pentru consolidarea

cunoştinţelor teoretice. (10 min)
Pentru fixarea cunoştinţelor elevii deschid aplicaţia multimedia cu următorul conţinut:

Fişa nr.1

Întrebare Răspuns aşteptat

1. O bază de date este:
□ Un director pe harddisk
□ Un ansamblu de date, organizate coerent □ Un ansamblu de date, organizate
accesibile cât mai multor utilizatori în coerent accesibile cât mai multor
acelaşi timp utilizatori în acelaşi timp
□ O colecţie de date fără nici o legătură
între ele
2. Informaţia se poate defini ca fiind
formată din:
□ Entitate,valoare
□ Entitate, atribut, valoare
□ Entitate, atribut
□ Entitate, atribut, valoare
3. Pentru entitatea „Persoana”, nume
reprezintă:
□ O valoare
□ Un atribut
□ O entitate
□ Un atribut
4. O bază de date este formată din:
□ Fişiere text
□ Tabele cu diferite legături între ele
□ Tabele cu diferite legături între ele
□ Propoziţii, caractere
5. Atunci când definiţi o tabelă trebuie să
definiţi:
□ Unul sau mai multe atribute
□ Unul sau mai multe atribute împreună
împreună cu domeniile de valori
cu domeniile de valori corespunzătoare
corespunzătoare
□ Un singur atribut
□ Un domeniu de valori

6. O tabelă într-o bază de date este : □ Un produs cartezian dintre mai

□ Un fişier extern multe domenii
□ O bază de date 7. Atunci când definiţi o bază de date
 trebuie să definiţi:
□ Diferite tabele, legăturile dintre acestea
□ Legăturile între diferite fişiere externe □ Un produs cartezian dintre mai

bazei de date; multe domenii

□ O singură tabelă.
8. Cheia unei tabele reprezintă:
□ Un index
□ Un ansamblu minim de atribute care □ Diferite tabele, legăturile dintre
identifică o înregistrare dintr-o tabela acestea
□ Un filtru
9. Dacă într-o tabela un atribut sau un
ansamblu de atribute ia valori în acelaşi
domeniu ca şi cheia primară a unei tabele □ Un ansamblu minim de atribute

atunci acest ansamblu de atribute se care identifică o înregistrare dintr-o

tabela
numeşte:
□ Cheie externă
□ Cheie candidată
□ Index

□ Cheie externă

Elevii deschid aplicaţia şi selectează răspunsurile, iar la sfârşit pentru a obţine nota
execută click pe butonul „VERIFICARE”, iar la expirarea timpului de lucru profesorul
notează rezultatele şi anunţă răspunsurile pe care trebuia să le obţină de la fiecare
elev .
Profesorul împarte fişa nr.2. cu următorul enunţ:
(30 min)

ENUNŢ:
În baza de date “ ANGAJAT UNITATE “ creăm tabelele „Angajat” şi „Copil” cu
structura de mai jos:
a) Pentru tabela « Angajat » vom avea câmpurile :
- CodAngajat (să se introducă numere mai mari de 100 iar dacă se introduc date
greşite să fie afişat un mesaj de atenţionare) – cheie primară.
 - Nume
- Prenume
- CodCopil (să se introducă numere cuprinse între 30 şi 100)
- DataAngajari (implicit Data curentă).
b) Pentru tabela « Copil » vom avea câmpurile :
- CodCopil (cheie externă)
- Data_nasterii
- Prenume_copil
- CodAngajat (cheie externă)
Se cere :
1) să se creeze cele două tabele, cu respectarea restricţiilor de integritate
specificate în enunţ şi să se populeze tabelele cu câte 4 înregistrări. (2p)
2) să se creeze următoarele interogări care să permită : (3p)
- vizualizarea acelor înregistrări pentru care « CodAngajat » este >= 150, în ordine
ascendentă ;
- alegerea înregistrării care are - CodAngajat - egal 120 şi pentru care prenumele copiilor
este Dan şi Dana.
- vizualizarea înregistrărilor CodAngajat, Nume, Prenume, DataAngajari, Prenume_copil
utilizând criteriul “Introducem Cod Angajat“
3) să se creeze formulare pentru cele două tabele care să conţină butoane
comenzi de închidere formular, salvare înregistrări, adăugare înregistrări. (2p)
4) să se creeze rapoarte pentru cele două tabele din baza de date (1p)
Din oficiu: (2p)

Elevii primesc fişa de aplicaţii pentru rezolvare, cu ajutorul calculatorului, utilizând

aplicaţia Access.

Elevii vor răspunde în timpul orei şi la următoarele întrebări:

a) Care este modul de creare tabel care permite definirea structurii lui?
b) Ce stabilim prin definirea structurii unui tabel?
c) Prin ce se caracterizează un câmp dintr-o bază de date?
d) Care sunt modalităţile de creare formular?
e) Care sunt modalităţile de creare raport?
f) Care sunt tipurile de interogări?
Se punctează pentru fişă, modalităţi de rezolvare ce vizează obţinerea rezultatelor
optime.

Obţinerea performanţei se realizează de către elevii care au putut realiza în clasă

cerinţele din enunţul fişei 2

Concluzii: (3 min)
Se vor face aprecieri individuale şi colective asupra activităţii desfăşurate.

Temă pentru acasă: (2 min)

Să se creeze o bază de date pentru un anumit domeniu care să conţină 3 tabele,
interogări, formulare, rapoarte..
 Capitolul 8. Culegere de teste, exerciţii, proiecte

8.1 : SISTEME DE OPERARE. SISTEMUL MICROSOFT WINDOWS

TESTE

1. Care credeţi că este “menirea” sistemului de operare?

a) operează cu tastatură;
b) asigură legătura om-maşină;
c) aduce programe noi calculatorului;
d) se încarcă în memorie şi permite lucrul cu calculatorul.
Răspuns: d) se încarcă în memorie şi permite lucrul cu calculatorul.

2. Specificaţi care din elementele din lista de mai jos nu reprezintă dispozitive de stocare a
informaţiei.
a) unitatea centrală;
b) dischetă;
c) memoria RAM;
d) microprocesorul;
e) hard-discul.
Răspuns: a) unitatea centrală; c) memoria RAM; d) microprocesorul;

3. Aveţi deschise trei ferestre de Windows. Care este modalitatea de a trece dintr-o
fereastră în alta?
a) cu CTRL+F4;
b) cu ALT+F2;
c) cu ALT+TAB;
d) cu “clic” pe butoanele corespunzătoare din bara de jos (“taskbar”);
e) pur şi simplu nu se poate.
Răspuns: c) cu ALT+TAB; d) cu “clic” pe butoanele corespunzătoare din bara de jos
(“taskbar”);

4. Doriţi să cunoaşteţi resursele de stocare a fişierelor de pe calculator. Cum procedaţi?

a) faceţi clic de două ori pe butonul din dreapta al mouse-ului ;
b) apăsaţi pe taskbar;
c) clic de două ori pe «My computer»;
d) clic pe “Control panel”.
Răspuns: c) clic de două ori pe «My computer»;

5. Care e diferenţa între iconiţele folders (dosare) şi celelalte iconiţe?

a) primele sunt aplicaţii iar următoarele sunt elemente de “păstrare a fişierelor” sau
a altor dosare;
b) primele sunt elemente cu conţinut de alte dosare sau fişiere iar celelalte sunt
doar fişiere de diverse tipuri (aplicaţii, programe, texte, baze de date);
c) diferenţele sunt doar de simboluri grafice.
Răspuns: b) primele sunt elemente cu conţinut de alte dosare sau fişiere iar
celelalte sunt doar fişiere de diverse tipuri (aplicaţii, programe, texte, baze de date);
6. Puteţi redenumi un fişier sau un director? Cum?
a) cu opţiunea “Rename” din meniul ferestrei în care sunt afişate;
b) cu clic pe nume şi apoi tastarea numelui nou pe numele vechi;
c) prin deschiderea fişierului sau directorului respectiv ;
d) operaţia nu este posibilă.
Răspuns: a) cu opţiunea “Rename” din meniul ferestrei în care sunt afişate;
b) cu clic pe nume şi apoi tastarea numelui nou pe numele vechi;

7. Cum realizaţi “transportul” unui obiect (text, imagine, etc.) dintr-o aplicaţie în alta?
a) cu click & drag dintr-o aplicaţie în alta
b) cu COPY & PASTE, chiar dacă între aplicaţii nu există compatibilitate
c) cu păstrare în memoria temporară, după repornirea calculatorului şi revenire
(PASTE);
Răspuns: a) cu click & drag dintr-o aplicaţie în alta.

8. Opţiunea “Run” permite lansarea în execuţie a unor aplicaţii?

a) direct de pe desktop;
b) selectate cu Browse de la Start/Run/Browse...;
c) scrise direct de la tastatură în fereastra Run, dacă acestea există.
Răspuns: b) selectate cu Browse de la Start/Run/Browse...; c) scrise direct de
la tastatură în fereastra Run, dacă acestea există.

9. Cum căutaţi un fişier pe care nu-l găsiţi ?

a) cercetând cu atenţie fiecare director ;
b) cu opţiunea « Find » (căutare) de la butonul Start ;
c) prin selectarea opţiunii « Find » a meniului « Tools » a ferestrei aplicaţiei
Windows Explorer ;
d) folosind aplicaţia “My Computer”.
Răspuns: b) cu opţiunea « Find » (căutare) de la butonul Start; c) prin selectarea
opţiunii « Find » a meniului « Tools » a ferestrei aplicaţiei Windows Explorer;

10. Doriţi să închideţi calculatorul. Cum procedaţi?

a) ALT+F4 pe desktop şi confirmaţi (yes);
b) apăsând bara de spaţiu;
c) apăsând butonul gri de oprire;
d) cu “Start” apoi “Shut down” şi confirmare;
e) apăsând butonul On/Off.
Răspuns: a) ALT+F4 pe desktop şi confirmaţi (yes); d) cu “Start” apoi “Shut down”
şi confirmare;

11. Ce aplicaţie vă pune la dispozitie Windows 98 pentru prelucrarea textelor ?

Răspuns: WordPad, Notepad, Paint.

12. Care este principala deosebire dintre un editor de texte şi un procesor de texte ?
Răspuns: Principala deosebire este că un editor de texte conţine mai puţine scheme
de lucru, de prelucrare a textului şi ocupă mai puţin spaţiu pe hardul
dumneavoastra.

13. Ce este un fişier text ?

Răspuns: Un fişier text este un fişier care se poate deschide cu orice program editor
de texte care se află în Windows şi este un fişier care conţine informaţii
dactilografiate de dumneavoastră.

14. Ce caractere de control pot fi inserate într-un fişier de texte ?

Răspuns: Caracterele de control au dispărut o dată cu Windows-ul 3.1

15. Cum poate fi controlat aspectul caracterelor ?

Răspuns: El poate fi controlat cu ajutorul opţiunii Bold, Italic şi Underline (subliniat).

16. Cum poate fi controlat aspectul paragrafelor ?

Răspuns: Aspectul paragrafului poate fi controlat prin aliniere, prin spaţiul dintre
liniile de text, prin modul prin care sunt despartite cuvintele.

17. Cum poate fi controlat aspectul documentelor ?

Răspuns: Aspectul documentului poate fi controlat prim modul în care se
incadrează în pagină, prin paginare şi prin anteturi şi subsoluri.

18. Ce este stilul caracterelor ? Enumeraţi 5 stiluri de caractere.

Răspuns: Caracterul este cea mai mică entitate manevrabila într-un text. Exemple:
Times New Roman, True Type, Verdana, WebDings, Impact, Arial .

19. Ce unităţi de masură se folosesc la prelucrare documentelor ?

Răspuns: Inch, cm

20. Ce sunt serifele ?

Răspuns: Serifele sunt mici prelungiri la extremităţile liniilor caracterelor.

21. Care este principalul avantaj al fonturilor ?

Răspuns: Principalul lor avantaj este că sunt încapsulate într-o formă codificată
direct în document (FONT EMBEDDING).

22. Care sunt butoanele de control ale ferestrei Windows ?

Răspuns: Butoanele de control ale ferestrei Windows sunt desenate ca fiind 3 în
colţul din dreapta sus dar unul dintre ele are rol de comutator: buton de minimizare,
buton de restaurare/maximizare, buton de închidere.

23. Ce este o comandă rapidă în Windows?

Răspuns: O comandă rapidă este o instrucţiune specială pentru a lansa un anumit
obiect. Comenzile rapide sunt în general memorate pe desktop, dar pot fi memorate
şi în directoare. De fapt butonul START este format din comenzi rapide.

EXERCIŢII

1. Folosind aplicaţia Windows Explorer să se creeze un director cu numele TEMP în care

se va crea un fişier numit cale.txt unde veţi descrie, pe scurt, procedura folosită pentru
rezolvarea subiectului.
2. Faceţi o dischetă de pornire pentru un calculator echipat cu Windows XP.
 3. Creaţi în directorul rădăcină un folder cu numele EXAMEN. În dosarul EXAMEN se va
crea un fişier cu numele adresa.doc unde veţi scrie adresa unei persoane. Pentru a fi
siguri că nu se poate modifica din greseală fişierul creat stabiliţi pentru acesta atributul
hidden.
4. Faceţi în directorul PROGRAME un subdirector numit DISCHETA unde veţi copia
conţinutul dischetei.
5. Să se modifice viteza de reacţie a mouse-ului la dublu clic şi la mişcare; să se modifice
viteza de reacţie a tastaturii la repetarea unei taste.
6. Să se schimbe modul de recunoaştere a tastelor, de pe US English pe Romanian.
Combinaţia de taste pentru comutare de pe US pe Romanian să fie Ctrl cu Shift
stânga.
7. Să se creeze un folder nou direct în menu-ul START, cu numele PROGRAME. Se va
pune o scurtatură, în dosarul PROGRAME pentru TURBO.EXE (Turbo Pascal) şi
FOX.EXE (Foxpro).
8. Să se elimine imprimanta existentă (deja instalată) pe sistemul Windows XP şi să se
instaleze imprimanta EPSON FX 1050, pe portul LPT1, ca imprimanta locală.
Imprimanta va fi configurată să tipărească pe format A3, portrait, cu fineţe grafică LINE
ART; va fi declarată ca resursă partajatp cu acces full în reţea;
9. Să se verifice integritatea fişierelor de pe discul C :, folosind unul din utilitarele
sistemului Windows XP dar fără ca interfaţa Windows să fie pornită.
10. Să se instaleze, pe adaptorul de reţea deja instalat, protocolul IPX/SPX pentru reţea
locală. Să se declare partajare pe fişiere. Se va verifica funcţionarea pe reţeaua locală.
11. Să se declare folder-ul PROGRAME ca resursă comună în reţea, cu acces full, protejat
prin parole distincte pentru citire şi modificare/ştergere.
12. Să se aducă documentele WORD din dosarul MY DOCUMENTS dintr-un alt calculator
conectat la reţea, într-un director nou de pe discul local C:, denumit SALVARE.
13. Folosind comenzi în formatul DOS, să se creeze o dischetă de pornire a calculatorului.
Se vor copia pe dischetă fişierele format.com şi sys.com din directorul
C :\Windows\Command, făcând uz numai de comenzi în formatul DOS.
14. Utlizând comenzi DOS, să se creeze directorul TEST. În acest director se vor copia
fişierele cu extensia PAS din directorul C :\PROGRAME\TP.
15. Să se verifice spaţiul liber pe discul C :. Utilizând aceeasi metodă să se verifice
integritatea fişierelor şi folderelor de pe discul C :
16. Cum se află tipul procesorului şi memoria Ram totală pe un calculator echipat cu
Windows XP.
17. Să se adauge programele GAMES şi NET WATCHER la aplicaţiile deja instalate sub
Windows XP.
18. Utilizând programul WINRAR, să se arhiveze conţinutul folder-ului MY DOCUMENTS.
Arhiva va fi denumită DOCUMENT şi va fi copiată pe una sau mai multe dischete în
funcţie de spaţiul ocupat.
19. Să se creeze dosarul LUCRARI, legat direct de discul C :; în acest dosar se vor crea
dosarele subordonate lui: DOCUMENTE WORD, PROGRAME PASCAL, PROGRAME
FOX; se vor copia în fiecare dosar, respectiv, fişierele DOC, PAS şi PRG de pe discul
C:.
20. Să se gasească fişierele cu extensia BMP de pe tot discul C : şi fişierele care au nume
începând cu “EX” din dosarul Windows. Fişierele găsite vor fi copiate în dosarele nou
create IMAGINI şi TEME.
21. Să se stabilească atributul “hidden” pentru fişierele din directorul MY DOCUMENTS.
Să se configureze Windows Explorer astfel încât să nu mai arate fişierelele ascunse.
22. Să se schimbe rezoluţia de afişare pe monitor la 640x480 şi pe 256 de culori. Să se
mărească la 50 mărimea iconurilor (pictograme) de pe desktop iar scrisul iconurilor să
fie ARIAL de 11.
23. Creaţi pe desktop un icon de tip folder denumit APLICAŢII în care plasaţi apoi iconurile
aplicaţiilor Foxprow şi CorelDraw. Modificaţi icon-ul folderului APLICAŢII şi redenumiţi-l
ATESTAT.
24. Modificaţi schema de culori Windows Standard astfel încât bara de titlu a ferestrei
active să fie roşie, suprafaţa de lucru a ferestrei să fie albastră, iar meniurile să fie
scrise cu caracterele de dimensiune 12.
25. Copiaţi fişierul test.doc din folder-ul “W4” în folder-ul TEMP de pe C, apoi pe o dischetă
de 3,5” pe care o veţi formată în prealabil.
26. Creaţi în directorul rădăcină C:\ directoarele EXAMEN şi REZ. În directorul EXAMEN
creaţi subdirectorul SUB1. Folosind un editor de texte simplu realizaţi fişierul ziua.txt,
în directorul fişierul creat de directorul REZ. Redenumiţi fişierul ziua.txt. Afisaţi toate
fişierele din subdirectorul Windows cu extensia BMP şi copiaţi pe o dischetă două
dintre acestea.
27. Creaţi un subdirector cu numele vostru pe discul C: şi mutaţi în acesta toate fişierele cu
extensia BAK din subdirectorul Windows. Să se şteargă apoi subiectul creat.
28. Creaţi un subdirector cu numele SURSE în subdirectorul Windows şi copiaţi în el toate
fişierele cu extensia TMP din subdirectorul Windows. Să se vizualizeze apoi conţinutul
unui fişier cu extensia TMP.
29. Formataţi o dischetă şi transferaţi pe ea sistemul de operare.
30. Creaţi un director numit TEST în rădăcina C:\. Copiaţi în el toate fişierele care se află
pe o dischetă. Să se şteargă apoi, la alegere, toate fişierele cu o anumită extensie din
acest director.
31. Creaţi pe discul A: un folder numit ATESTAT şi copiaţi de pe harddisk două fişiere cu
extensia doc.
32. Căutaţi toate fişierele cu extensia RAR de pe discul C :\. Dacă există astfel de fişiere,
dezarhivaţi unul dintre ele într-un folder creat în rădăcină, folder numit ARHIVA..
33. Creaţi un folder cu numele vostru în folderul My Documents, copiaţi din folder-ul
Windows trei fişiere cu extensia BAK în noul folder creat şi redenumiţi unul din fişierele
copiate cu un nou nume.
34. Creaţi un shortcut pe desktop la aplicaţia Paint. Lansaţi în execuţie aplicaţia.
Schimbaţi-i pictograma asociată.
35. Realizaţi un desen la alegere şi salvaţi-l sub numele desen.bmp. Afisaţi-l pe desktop.
36. Aranjati pictogramele existente pe desktop după data creării. Faceţi ca bara de taskuri
să apară numai când cursorul mouse-lui este deasupra sa.
37. Creaţi un folder pe desktop numit TEST DESKOP. Copiaţi în aceasta toate fişierele cu
extensia BAK de pe hard.
38. Creaţi un shortcut pe deskop la aplicaţia Notepad. Lansaţi în execuţie aplicaţia. Creaţi
un document nou pe care îl salvaţi sub numele primul.txt într-un folder din rădăcina
numit DOCUMENT.

8.2 : PROCESORUL DE TEXTE MICROSOFT WORD

TESTE

1. Cum se stabileşte formatul unei pagini de document Word?

a) din meniul File / Properties;
b) din meniul File / Page Setup;
c) din meniul Format / AutoFormat.
Răspuns: b) din meniul File / Page Setup;

2. Cum procedaţi dacă doriti să redactaţi un paragraf pe mai multe coloane?

a) selectăm textul dorit, apelăm meniul Format / Columns;
b) apăsăm pe butonul Columns;
c) selectăm textul dorit şi îl inserăm într-un tabel cu numărul dorit de coloane: Table /
Convert Text To Table.
Răspuns: a) selectăm textul dorit, apelăm meniul Format / Columns;

3. Cum procedaţi pentru ca un tabel să aibă linii pentru tipărire?

a) selectăm întregul tabel, apoi facem clic pe butonul de margini (borders) şi linii interioare;
b) selectăm tabelul apoi alegem Format / Borders and Shading;
c) apăsăm pe butonul Table / Table Auto Format.
Răspuns: a) selectăm întregul tabel, apoi facem clic pe butonul de margini (borders)
şi linii interioare; b) selectăm tabelul apoi alegem Format / Borders and Shading;

4. Cum se unesc două celule ale unui tabel, pe orizontală?

a) le selectăm apoi alegem Table / Split;
b) punem cursorul pe prima şi ştergem linia separatoare;
c) selectăm celulele apoi alegem Table / Merge Cells.
Răspuns: c) selectăm celulele apoi alegem Table / Merge Cells.

5. Se poate diviza o celulă de tabel, pe orizontală?

a) nu;
b) da, numai dacă celula este selectată;
c) da, numai cu clic dreapta pe celula respectivă;
d) da, numai într-o anumită variantă de Word.
Răspuns: b) da, numai dacă celula este selectată;

6. Dacă într-un tabel, dorim să adunăm numerele scrise în două celule şi să le afişăm
automat într-a treia, procedăm astfel:
a) selectăm cele două celule, facem clic dreapta şi calculăm suma;
b) ne poziţionăm în celula liberă, alegem meniul Table / Formula, apoi punem parametrii
ceruţi;
c) selectăm cele două celule apoi apăsăm butonul de suma Σ .
Răspuns: b) ne poziţionăm în celula liberă, alegem meniul Table / Formula, apoi
punem parametrii ceruţi;

7. Pentru a constitui două figuri desenate în Word într-una singură, le selectăm pe toate
cu Shift+Click şi apoi:
a) Merge;
b) Split;
c) Group;
d) Link.
Răspuns: c) Group;

8. Pentru alegerea culorii literelor procedăm astfel:

a) selectăm textul dorit apoi alegem Format / Font;
b) începem scrierea textului după ce, în prealabil ne-am ales Format / Font;
c) selectăm textul şi apăsăm pe iconiţa cu o litera colorată.
Răspuns: a) selectăm textul dorit apoi alegem Format / Font; b) începem scrierea
textului după ce, în prealabil ne-am ales Format / Font; c) selectăm textul şi apăsăm
pe iconiţa cu o litera colorată.

9. Cum se roteşte un desen realizat în Word?

a) selectăm desenul apoi "tragem" cu mouse-ul de el;
b) selectăm desenul apoi folosim butonul de rotire;
c) schimbăm poziţia paginii din Portrait în Landscape sau invers.
Răspuns: b) selectăm desenul apoi folosim butonul de rotire;

10. Cum aşezăm un desen din Word în spatele unui text?

a) selectăm desenul apoi apăsăm Page Down;
b) selectăm desenul şi apăsăm butonul de trimitere în spatele textului;
c) fixăm cursorul în locul dorit şi redactăm textul.
Răspuns: b) selectăm desenul şi apăsăm butonul de trimitere în spatele textului;

Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F) la fiecare dintre întrebările:

1. Opţiunea Customize din meniul Tools particularizează butoanele barei de comenzi,

instrumente, meniuri şi atribuirile tastelor de comenzi rapide .
Răspuns: adevărat
2. Se pot introduce simboluri şi caractere speciale prin intermediul opţiunii Bullets and
Numbering preluate din meniul Format .
Răspuns: fals
3. Opţiunea Sort din meniul Table aranjează informaţia conţinută pe rândurile selectate
din tabel sau le ordonează crescător/descrescător, alfabetic sau cronologic.
Răspuns: adevărat
4. Opţiunile ClipArt şi WordArt din submeniul Picture, meniul Insert au acelaşi efect de
creare a unui text special .
Răspuns: fals

Completaţi:

1. Un text predefinit se creează sau inserează cu opţiunea AutoText din meniul ……… .
Răspuns: Insert
2. Zona de Antet şi subsol se deschid pentru editare prin opţiunea …………and………..
din meniul View.
Răspuns: Header, Footer
3. Prin opţiunea Comment a meniului Insert se inserează un ………… în punctul de
inseţie. Acest element nu poate fi vizibil la printare.
Răspuns: comentariu
4. Opţiunile Hyperlink şi Bookmark se află în meniul ……………. iar opţiunile Find,
Replace şi Go To se află în meniul ………… .
Răspuns: Insert, Edit
Asociaţi prin corespondenţă :

Salvarea documentului curent FILE / New

Setarea paginii FILE / Open
Printarea documentului FILE / Exit
Închiderea aplicaţiei Word FILE / Close
Închiderea documentului curent FILE / Print
Deschiderea unui document FILE / Save
Crearea unui document nou FILE / Properties
Aflarea proprietăţilor specifice FILE / Page Setup
documentului Word curent
Răspuns: Salvarea documentului curent - FILE / Save, Setarea paginii - FILE / Page
Setup, Printarea documentului - FILE / Print, Închiderea aplicaţiei Word - FILE / Exit,
Închiderea documentului curent - FILE / Close, Deschiderea unui document - FILE /
Open, Crearea unui document nou, FILE / New, Aflarea proprietăţilor specifice
documentului Word curent - FILE / Properties.

Alegeţi răspunsul corect :

a. Ce opţiune aparţine meniului FILE? c. Pentru deschiderea unui document

Copy procedăm astfel:
Symbols alegem opţiunile Save / Edit
Save as alegem opţiunea Open /
Header and footer File apăsăm tastele
b. Cum procedăm pentru a salva un CTRL+N
document ? d. Inserarea unui tabel se poate realiza
alegem opţiunea astfel:
Save/FILE apăsăm tastele clic pe butonul Columns de pe bara
CTRL+0 apăsăm tastele Standard
CTRL+V alegem opţiunea Insert Table / Table
construirea tabelului cu ajutorul
dreptunghiurilor şi liniilor
Răspuns: a. Save as; b. alegem opţiunea Save/FILE; c. alegem opţiunea Open / File;
d. alegem opţiunea Insert Table / Table

EXERCIŢII

1. Să se întocmească un document WORD cu următorul conţinut:

Serviciul 08H Console Input Without Character Echo

Funcţie. Aşteaptă un caracter de la “stdin”. Nu se returnează caracterul.

NOTĂ: Dacă octetul returnat în registrul AL este 0, înseamnă că s-a introdus un
caracter din setul extins ASCII (de exemplu, tasta F10). În acest caz trebuie folosit
 încă un apel al serviciului pentru a determina ce tastă a fost apăsată. Acest serviciu
procesează secvenţa CTRL – Break.

2. Să se întocmească un document WORD, în pagina A4, portrait, conţinând ca

imagine fereastra comenzii FONT din lista Format, cu indicaţii pe butonul DEFAULT
şi pe OK, textul din casetă fiind scris cu arial de 10, bold:
Se apasă pentru a stabili fontura
IMPLICITĂ.

Se apasă pentru a stabili fontura

NUMAI PE SELECŢIE

În header-ul documentului va fi inclus textul: MANUAL WORD 97, PAGINA 1/20

Documentul va fi salvat cu numele MANUAL, în folderul PROGRAME.

3. Să se întocmească, pe un format A4 în poziţie portrait, un document WORD care va

conţine un număr de 10 cărţi de vizită identice, cu următorul conţinut:

Ionescu I. Ion General manager

Tel./fax: 041 - 757575

Documentul va avea marginile de 2,5 cm sus şi jos, 2 cm stânga şi dreapta, iar cărţile
de vizită vor avea dimensiunile de 8,5 cm lăţime şi 4 cm înălţime.

4. Folosind editorul de ecuaţii Word redactaţi următoarele:

a. Arătaţi că următoarele funcţii sunt bijective:
a) f : Z  Z , f(x) = x -10
b) f : R R , f(x) =
 x  3, x  4

2x - 7 , x  4

b. Dacă f, g : R R. Să se calculeze (f  g )(x) şi (g  f)(x), unde f(x) = 2x +1 şi g(x)=x-1

c. 3x1 + 3x2 + 3x3 =13 b) 9 + 9 =10  3 c) 9x + 2  12x =3  16x
x x

3 4i
d. Să se calculeze : + = ........
i
i1
1i
 e. Să se găsească numerele reale x,y stiind că :
f. ( 3+i )x + (-5 +2i )y = - 6 + 9i
g. Rezolvaţi ecuaţia : Z 2 - iZ -1-i
h. Să se determine numărul complex Z astfel încât Z 2 = 8 + 6i
i. Reprezentaţi sub formă trigonometrică numerele complexe
Z1 = 3+ i, Z 2 = 3 şi calculaţi Z 1  Z 2 =.........f(x) = x2 , f : R R
2

5. Creaţi un document poştal de tip scrisoare. Corpul documentului poştal va conţine

două ecuaţii create cu Editorul de ecuaţii Word. Destinatarii (sursa de date) vor fi
colegii voştri de la clasele a XII-a. Veţi construi sursa de date sub forma unui tabel
Word.
Pasul 1:
Ecuaţiile documentului poştal sunt :
1
 
s
F ( ( 2 ) , ,  ( s ) ) 
A
s 1i Ai  (k )  m
k
 k
i2k2
şi / sau :

 12s 

M  (1)

 m F (11 ( 2) , ,  (s)
) 
 m M  
M 2 2
(1
F1 () 2, ,())s

) 1
(
Pasul 2:
Tabelul din Word care va cuprinde sursa de date va conţine câmpurile:
Nume, Prenume, E_mail, Clasa, Scoala .
Câmpurile existente deja le poziţionaţi în listă după cele create de voi .
Adăugaţi apoi cel puţin cinci înregistrări .

Pasul 3:
Inseraţi doar câmpurile create de voi în documentul principal, adică doar:
Nume, Prenume, E_mail, Clasa, Scoala .
Alegeţi pentru acestea fontul Arial de dimensiune 14, boldat, de culoare roşie.

Pasul 4:
Documentul obţinut în urma combinării se salvează pe discul D: cu un nume ales de
voi, dar sugestiv în funcţie de cerinţele de filtrare:
Trimiteţi documentul tuturor destinatarilor
Trimiteţi documentul primilor trei colegi (nu contează clasa !)
Trimiteţi documentul doar colegilor din clasa voastră .

6. Folosiţi tehnologia hyperlink în Word pentru a crea un document în funcţie de

următoarele cerinţe:
Creaţi pe discul D: folderul numit APLICAŢIE
Creaţi aici patru documente Word numite: cuprins.doc, versuri.doc, liceu.doc,
tabel.doc astfel încât pentru fiecare document în parte să se respecte cerinţele:
Documentul cuprins.doc trebuie să conţină următorul text :

CUPRINS:

4. VERSURI
5. LICEU
6. TABEL
 Documentul versuri.doc trebuie să conţină următorul text :

Guldeste (Poemul iubirii)

de Yunus Emre

Ingerilor, dati de veste

Iubirii ca m-am daruit.
Sunt pescarusul din poveste
Ce marii s-a fagaduit.

Se cere formatarea textului : textul va avea fontul ARIAL, dimensiunea 12, scris boldat, de
culoare rosie; titlul este boldat, subliniat, centrat; numele autorului este scris boldat, alineat
la dreapta; versurile – centrate .
Documentul liceu.doc trebuie să conţină un text special de tip WordArt care să reprezinte
numele liceului: GSI “ION BĂNESCU” MANGALIA
Inseraţi un tabel cu 2 rânduri şi 3 coloane în documentul tabel.doc şi completaţi-l apoi cu
valori numerice; adăugaţi un rând la tabel; calculaţi totalul pe fiecare coloană în parte în
noul rând adăugat .
Faceţi legături (hyperlink) între cele patru documente astfel :
 Alineatul “VERSURI” din documentul cuprins.doc trebuie să aibă legătură cu semnul de
carte (bookmark) pus la începutul ultimului vers din strofa conţinută în documentul
versuri.doc iar textul “Poemul iubirii” din documentul versuri.doc trebuie să aibă
legătură cu documentul cuprins.doc .
 Alineatul “LICEU” din documentul cuprins.doc trebuie să aibă legătură cu documentul
liceu.doc şi invers, textul scris în documentul liceu.doc trebuie să aibă legătură cu
documentul cuprins.doc .
 Alineatul “TABEL” din documentul cuprins.doc trebuie să aibă legătură cu documentul
tabel.doc şi invers, conţinutul documentului tabel.doc trebuie să aibă legătură cu
documentul cuprins.doc .
Salvaţi / grupaţi cele patru documente create în folderul APLICAŢIE de pe discul D:

8.3 : APLICAŢIA MICROSOFT POWERPOINT

TESTE

1. Ce înţelegeţi printr-o prezentare ?

2. Care sunt avantajele utilizării unei prezentări PowerPoint ?
3. Enumeraţi elementele ferestrei de aplicaţie PowerPoint .
4. Care sunt etapele pentru crearea unei prezentări ?
5. Care sunt etapele parcurse pentru a realiza o prezentare cu mai multe slide-uri ?
6. Ce meniu şi ce opţiune selectaţi pentru a aplica design unei prezentări ?
7. Care sunt obiectele cărora li se pot aplica anumite efecte de animaţie ?
8. Ce înţelegeţi prin tranziţia unei pagini ?
9. Tranziţia paginilor poate fi însoţită de anumite sunete? Explicaţi cum se realizează
aceasta.
10.Explicaţi modalitatea de salvare automată a unei prezentări, după un anumit timp
impus.
11.Cum pot fi tipărite paginile unei prezentări? Ce modalităţi cunoaşteţi?
12.Cum se poate ascunde un anumit diapozitiv al unei prezentări ?
13.Explicaţi următoarele opţiuni:
a. Slide Design, Slide Layout şi Background
b. Hide Slide, View Show şi Slide Transition
c. Slide Sorter, Notes Page şi Slide Number

Alegeti răspunsul/răspunsurile corecte pentru următoarele întrebări:

1. O prezentare realizată în PowerPoint conţine:

a. o singură pagină;
b. una sau mai multe pagini;
c. maximum 10 pagini.
Răspuns: b. una sau mai multe pagini;

2. Adăugarea sau înlăturarea unei bare de instrumente se realizează astfel:

a. se execută un clic pe butonul drept al mouse-ului în dreptul barei de meniuri,
selectând butoanele comutatoare dorite;
b. din meniul Insert se selectează comanda Toolbar;
c. din meniul View se selectează comanda Toolbar (Bare de instrumente), selectând
butoanele comutatoare dorite din lista afişată.
Răspuns: a. se execută un clic pe butonul drept al mouse-ului în dreptul barei de
meniuri, selectând butoanele comutatoare dorite;

3. Pentru pagina unei prezentări se mai utilizează termenul:

a. slide;
b. diapozitiv;
c. fereastra;
d. pagina
Răspuns: a. slide; b. diapozitiv;

4. Într-o prezentare pot fi inserate:

a. numai texte;
b. texte şi imagini;
c. texte, imagini, tabele, diagrame şi obiecte grafice.
Răspuns: c. texte, imagini, tabele, diagrame şi obiecte grafice.

5. Viteza de tranziţie a paginilor unei prezentări este:

a. înceată, medie sau rapidă;
b. numai medie;
 c. prestabilită şi nu poate fi modificată.
Răspuns: a. înceată, medie sau rapidă;

6. La pagina unei prezentări se poate ataşa un comentariu? a. Da; b. Nu.

Răspuns: a. Da

7. Panoul de activitate se inserează cu ajutorul succesiunii de acţiuni:

a. din meniul View se bifează butonul Task Pane (Panou de activităţi);
b. din meniul View se selectează opţiunea Normal;
c. din meniul Tools se selectează comanda Options, apoi din tab-ul View se bifează
butonul Startup Task Pane (Panou de activităţi la pornire).
Răspuns: a. din meniul View se bifează butonul Task Pane (Panou de activităţi); c.
din meniul Tools se selectează comanda Options, apoi din tab-ul View se bifează
butonul Startup Task Pane (Panou de activităţi la pornire).

8. O pagină inserată în cadrul unei prezentări create după un anumit şablon va fi:
a. de aceeasi formă cu celelalte pagini ale prezentării, respectând şablonul după care
au fost create acestea;
b. de o anumită formă aleasă de utilizator;
c. pagina albă.
Răspuns: a. de aceeasi formă cu celelalte pagini ale prezentării, respectând
şablonul după care au fost create acestea;

9. Rularea unei prezentări se realizează prin comanda:

a. Slide Show a meniului View;
b. View Show a meniului Slides Show;
c. Set Up Show a meniului Slides Show.
Răspuns: a. Slide Show a meniului View;

10. Cum poate fi stabilită tranziţia paginilor unei prezentări?

a. la executarea unui clic pe butonului stâng al mouse-ului;
b. după un anumit timp setat (de obicei în secunde);
c. nu poate fi stabilită, aceasta realizându-se automat după o secundă.
Răspuns: a. la executarea unui clic pe butonului stâng al mouse-ului; b. după un
anumit timp setat (de obicei în secunde);

11. Pentru a introduce notiţe într-o prezentare se folosesc comenzile:

a. Slide Show;
b. View - Notes Page
c. View – Toolbar Drawing.
Răspuns: b. View - Notes Page

12. Care dintre modalităţile de vizualizare nu fac parte din modurile de vizualizare
PowerPoint?
a. Slide View;
b. Presentation View;
c. Slide Show;
d. Outline.
Răspuns: b. Presentation View;
13. Pentru a salva o prezentare se procedează astfel:
a. se apasă combinaţia de taste CTRL + F5;
b. se selectează opţiunea Save din meniul FILE;
c. se execută clic pe butonul Save situat pe bara de unelte Standard;
d. se execută clic pe opţiunea Save din butonul Start.
Răspuns: a. se apasă combinaţia de taste CTRL + F5; b. se selectează opţiunea
Save din meniul FILE; c. se execută clic pe butonul Save situat pe bara de unelte
Standard;

14. Block Arrows, Stars&Banners şi Callouts sunt exemple de:

a. diverse modele de haşurare a obiectelor grafice;
b. categorii ClipArt pe care le găseşti în galeria Microsoft Clip;
c. categorii de obiecte grafice Auto Shapes.
Răspuns: c. categorii de obiecte grafice Auto Shapes.

Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F) la fiecare dintre întrebările:

1. WordArt este un program independent care poate fi folosit de oricare dintre programele
Microsoft (Word & Excel);
Răspuns: Adevărat

2. WordArt are propria bară de unelte care permite modificarea formei, culorii şi înclinaţia
obiectului grafic;
Răspuns: Adevărat

3. Se poate schimba culoarea unui obiect WordArt utilizând bara de unelte WordArt;
Răspuns: Adevărat

4. Obiectelor WordArt nu li se pot introduce efecte de animaţie;

Răspuns: Fals

5. Comanda Delete Slide permite ştergerea diapozitivului existent într-o prezentare;

Răspuns: Adevărat

6. Cu ajutorul vizualizarii Outline se poate crea un diapozitiv gol;

Răspuns: Adevărat

7. La inserarea unui slide gol într-o prezentare, acesta ,,împrumută" structura/şablonul

celorlalte slide-uri ale prezentării;
Răspuns: Adevărat

8. În PowerPoint nu pot fi tipărite numai anumite slide-uri indicate.

Răspuns: Fals

9. Bara de unelte drawing conţine butoane de unelte pentru trasarea de linii, săgeţi, şi
forme geometrice. textul dîntr-o casetă de text nu poate fi formatat.
Răspuns: Adevărat

10. Un obiect grafic desenat în pagina unei prezentări nu poate fi colorat.

Răspuns: Fals

11. Tasta Shift apăsată în timp ce desenaţi vă ajută să trasaţi linii perfect drepte, cercuri şi
pătrate.
Răspuns: Adevărat

APLICAŢIE

1. Creaţi o nouă prezentare în folderul D:\Elevi\PPOINT. Inseraţi o pagină ce conţine un

titlu: PROGRAM PENTRU FORMAREA CONTINUĂ A ADULŢILOR şi un subtitlu: CALCULATORUL –
RESURSĂ A CUNOAŞTERII

2. Selectaţi pentru fiecare pagină o machetă sub formă de listă cu simboluri “bullet” şi
introduceţi următoarele informaţii în paginile următoare:
Slide II. MOTIVATIA: Elaborarea proiectului a fost precedată de următoarea analiză
SWOT:
 Puncte tari: responsabilitatea şi probitatea corpului profesoral, accesul la
informaţie.
 Puncte slabe: comunicare trunchiată, lipsa stimulării materiale şi morale a
profesorilor.
 Oportunităţi: şcoala resursă, acces la Internet.
 Ameninţări: situaţia economică.

Slide III. PLASAREA ÎN TIMP: an şcolar 2007 – 2008

30.09.2007
07.10.2007
14.10.2007
21.10.2007
28.10.2007
29.10.2007
DURATA PROIECTULUI: 6 zile - 48 ore

Slide IV. SCOPURILE PROIECTULUI:

La sfârşitul formării cursanţii vor şti:
a) să aplice cunoştintele referitoare la componentele, modul de utilizare al unui
calculator şi al sistemului de operare Windows 98;
b) să reprezinte informaţiile în forme cât mai variate utilizând editorul de text
Microsoft Word;
c) să întocmească o statistică cu editorul Microsoft Excel;
d) să realizeze slide show-uri cu Microsoft PowerPoint.

Slide V. REZULTATE ASTEPTATE:

Toti cursantii vor fi capabili:
- să opereze cu sistemul Windows 98;
- să redacteze documentele de tip: planificare şcolară, plan de lecţie, cerere,
adeverinţă, curriculum vitae, chestionare, tabele, statistici, histograme etc.;
- să realizeze unele aplicaţii simple de tip evaluare şcolară, buget al clasei,
statistici, centralizatoare cu Microsoft Excel;
 - să realizeze slide show-uri pentru prezentarea unei lecţii.
INSTRUMENTE DE EVALUARE: prin lucrări practice.

3. Inseraţi o nouă pagină între paginile III şi IV. Adăugaţi textul:

TEMELE PROPUSE:
i. Sistemul de operare Windows 98;
ii. Prelucrarea textelor cu Microsoft Word;
iii. Gestionarea datelor cu Microsoft Excel;
iv. Prezentarea proiectelor cu Microsoft PowerPoint.

4. Inseraţi o imagine de tip AutoShapes pe prima pagină (pagina de titlu).

5. Stabiliţi un efect de animaţie pentru pagina de titlu.
6. Efectuaţi clic pe butonul Slide Sorter View pentru a examina efectul modificărilor din
pagina principală. Daţi efecte de tranziţie între pagini. Salvaţi apoi prezentarea sub numele
proiect.ppt .
7. Efectuaţi o rulare de probă a prezentării pentru a înregistra duratele de afişare a
paginilor.
8. Reveniţi apoi, pe rând, la paginile II – VI şi adăugaţi-le după preferinţă / imaginaţie
obiecte grafice de pe bara de desenare Drawing; aplicaţi apoi obiectelor culori, umbre,
efecte 3D şi efecte speciale PowerPoint.
9. Efectuaţi clic pe butonul Slide Sorter View pentru a examina efectul modificărilor din
paginile prezentării.
10. Rulaţi şi apoi salvaţi modificarile facute cu numele proiect.ppt; salvaţi din nou cu
numele proiect.pps.
11. Inchideti aplicaţia PowerPoint şi verificaţi dacă cele două documente salvate sunt în
folderul PPOINT .

PROIECTE

1. În pagina goală a unei prezentări să se deseneze următoarele obiecte grafice, apoi să

se coloreze fiecare cu câte o culoare dorită.

2. Într-o pagină a prezentării deschise, să se construiască o diagramă - de tip bare

(reprezentare grafică) care să conţină: titlu, denumirea celor două axe şi tabel de valori.
Fondul pe care se va construi diagrama este de culoare galbenă, iar elementele
graficului - barele - să aibă culoarea rosie. Caracterele utilizate la scrierea tabelului să
fie de dimensiune 10 pt., FONT Arial de culoare verde şi stil bold italic.

3. În pagina a 3- a a prezentării să se insereze un obiect grafic (utilizând bara Drawing),

apoi să se umple acesta cu o imagine dorită, aflată într-un fişier de pe calculalorul pe
care lucraţi.

4. Realizaţi o prezentare formată din trei pagini care conţin următoarele elemente:
1. prima pagină va conţine titlul ,,Obiecte grafice" scris artistic pe verticală, în partea
stângă.
 2. a doua pagină va conţine o imagine dorită amplasată ca fundal, peste care se va
edita o strofă dintr-o poezie, cu caractere de culoare rosie, font Arial de dimensiune
18 pt., stil bold-italic.
3. a treia pagină va conţine o organigramă realizată pe tema: structura sistemului de
calcul iar fondul paginii va fi realizat pe baza culorilor albastru şi galben, printr-o
combinaţie de efecte.

5. Realizaţi următoarele acţiuni în doi pasi folosind aplicaţia PowerPoint:

Pasul 1
1. Deschideţi o prezentare creată anterior ,,Proiect.ppt".
2. Aplicaţi tuturor diapozitivelor efectele de tranziţie dorite. Modificaţi efectele de
animaţie.
3. Schimbaţi modul de vizualizare Slide View în modul de vizualizare Outline.
4. Salvaţi prezentarea sub un alt nume în folderul Clasa_X… .
Pasul 2
1. Inseraţi un tabel pe un slide alb, care să aibă cinci coloane şi patru rânduri. Uniţi
celulele din primul rând şi editaţi titlul tabelului: ,,Situaţia şcolară".
2. Pe rândul al doilea completaţi fiecare coloană cu titlurile: Nume, Prenume, Media,
Absente şi Adresa. Centraţi aceste titluri şi coloraţi-le atât scrisul, cât şi fundalul.
3. Copiaţi tabelul apoi inseraţi alte două rânduri.
4. Completaţi pe fiecare cu numele a doi colegi din clasă, apoi mutaţi spre stânga
tabelul.
5. Schimbaţi tipul şi grosimea liniei care înconjoară tabelul.
6. Copiaţi acest tabel în următorul slide nou, apoi inseraţi un obiect WordArt şi
schimbaţi înclinarea.
7. Schimbaţi şablonul utilizat cu unul nou, diferit. Ce observaţi?
8. Salvaţi prezentarea cu numele ,,Creare tabele" în folderul Aplicatii din D:
9. Începeţi prezentarea din slide-ul al treilea.

6. Să se realizeze o prezentare legată de succesiunea celor patru anotimpuri. Fiecare

pagina va avea o anumită tranziţie după o secundă şi ii va fi atasat un anumit efect
sonor. Fiecare anotimp se va descrie într-o pagina, în care veţi amplasa o strofa dîntr-o
poezie cu conţinut specific (despre primavara, vara etc.)

7. Realizaţi o prezentare PowerPoint, folosind minimum zece diapozitive, pentru a

prezenta globul pământesc. Prezentaţi cu exactitate poziţia geografică, ora, mişcarea
de rotaţie şi de revoluţie.Vizualizaţi prezentarea astfel obţinută.

8. Realizaţi o prezentare a situaţiei anuale a unei firme, care se ocupă cu comercializarea

a diferite produse de patiserie respectând următoarele cerinţe:
1. Prezentarea să conţină imagini, texte, diagrame, însemnări ale prezentatorului,
efecte speciale.
2. Vizualizaţi prezentarea în modul Slide Sorter View.
3. Prezentaţi angajaţii firmei într-o formă ierarhică (organigramă) într-un diapozitiv.
4. Creaţi un diapozitiv care conţine un tabel direct creat în PowerPoint şi
introduceţi date. Cu ajutorul editorului de texte Word, după ce aţi efectuat prelucrări
ale datelor, copiaţi-le într-o foaie de calcul Excel; se vor aplica diferite efecte de
animaţie obiectelor inserate.
5. Vizualizaţi prezentarea astfel obţinută şi tipăriţi toate diapozitivele - câte patru pe
pagină.
9. Realizaţi o prezentare PowerPoint pentru o invitaţie la teatru. Salvaţi şi vizualizaţi
prezentarea.

Realizaţi o prezentare a principalelor comenzi MS - DOS, cu următoarele precizări:

1. prezentarea să fie cât mai sugestivă, să conţină texte explicative;
2. aplicaţi diferite efecte de tranziţie fiecarei pagini;
3. salvaţi şi vizualizaţi prezentarea;
4. setaţi opţiunile necesare ca prezentarea să se salveze automat din cinci în cinci
minute.

10. Deschideţi o prezentare existentă şi realizaţi următoarele operaţii:

1. modificaţi efectele de animaţie ale obiectelor conţinute în prima şi ultima pagină;
2. modificaţi tranziţia celei de-a două pagini, astfel încât să înceapă automat după trei
secunde;
3. inseraţi un diapozitiv după prima pagină cu o textură de umplere dorită şi editaţi un
mic text;
4. schimbaţi poziţia primului diapozitiv cu cel de-al treilea.

8.4 : APLICAŢIA DE CALCUL TABELAR. MICROSOFT EXCEL

TESTE

Scrieti pe foaia de concurs litera corespunzătoare răspunsului corect :

1. Aplicaţia Excel este o aplicaţie:

a) de editare a textelor
b) de tip bază de date
c) de prelucrare a foilor de calcul
Răspuns: c. de prelucrare a foilor de calcul

2. Aplicaţia Excel se numeşte:

a) spreadsheet program
b) worksheet area
c) workbook
Răspuns: a. spreadsheet program

3. Celula unei foi de calcul Excel are următoarele caracteristici:

a) Conţine date, referinţe, formule şi funcţii
b) Reprezintă zona de editare aflată la intersecţia dintre o coloană şi un rând din
cadrul unei foi de calcul
c) Reprezentarea ei se poate face prin editarea numelui rândului respectiv a coloanei
corespunzătoare în cadrul foii de calcul active.
Răspuns: a. Conţine date, referinţe, formule şi funcţii; b. Reprezintă zona de editare
aflată la intersecţia dintre o coloană şi un rând din cadrul unei foi de calcul

4. Se numeşte celulă activă într-o foaie de calcul Excel:

a) celula selectată la un moment dat de către utilizator
 b) celula cu date de diverse tipuri care nu este afişată în caseta cu identificatorul
celulei la un anumit timp ales
c) celula în care se scrie în acel moment o formulă de calcul a sumei dintre două
valori numerice
Răspuns: a. celula selectată la un moment dat de către utilizator; c. celula în care se
scrie în acel moment o formulă de calcul a sumei dintre două valori numerice

Asociaţi, în tabelul de mai jos, corespondenţa între elementele primei coloane cu

definiţiile din a doua coloană:

foaie de calcul worksheet area

registru de lucru sheet
aplicaţie de calcul tabelar cell
zona de lucru a registrului workbook
celulă
spreadsheet program
Răspuns: foaie de calcul – sheet; registru de lucru – workbook; aplicaţie de calcul
tabelar - spreadsheet program; zona de lucru a registrului - worksheet area; celulă -
cell

Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F) la fiecare dintre întrebările:

1. Numele dat unei celule, foaie de calcul sau fişier Excel se numeşte etichetă.
Răspuns: Adevărat

2. O celulă inactivă poate deveni activă prin editarea numelui acesteia în caseta cu
identificatorul celulei.
Răspuns: Adevărat

3. Înainte de semnul “ = ” se poate scrie o formulă de calcul bazată pe date numerice prin
intermediul casetei Formula Bar .
Răspuns: Fals

APLICAŢII

1. Deschideţi trei agende de lucru pe care să le salvaţi cu numele agendal, agenda2,

agenda3. Exersaţi modalităţile de vizualizare a celor trei agende deschise. Activaţi
agenda1 şi inseraţi o nouă foaie de calcul pe care să o numiţi anexa; ştergeţi foaia
sheet3; schimbaţi poziţia foilor de calcul. Afisaţi agenda în fereastra împărţita în două
panouri orizontale şi apoi verticale; eliminaţi liniile separatoare cu mouse-ul.

2. Folosiţi functia ,,Ajutor" pentru a obţine informaţii despre introducerea datelor în foaia
de calcul, despre introducerea comentariilor sau inserarea imaginilor.

3. Realizaţi o foaie de calcul cu următoarele coloane: Nume, prenume; Clasa; Data

 nasterii; Numar telefon. Respectaţi următoarele cerinţe:
a. Câmpul nume, prenume să fie orientat la 45°
b. În completarea tabelului se va folosi fontul Arial, 14, stilul îngroşat, înclinat;
c. În Antet se va scrie numele liceului, font Arial, 12, înclinat; în subsol se va scrie în
stânga numele elevului, în centru, numărul de pagină, iar în dreapta se va insera
numele fişierului, data şi ora;
d. Marginile documentului vor fi: stânga 2,5 cm, restul de 2 cm; orientarea verticală;
e. Coloraţi diferit datele din capul de tabel faţă de celelalte.

4. Realizaţi o foaie de calcul cu disciplinele de cultură generală studiate şi numele

profesorului (disciplina, nume profesor). Se vor respecta aceleaşi cerinţe.

5. Având data, foaia de calcul următoare, să se efectueze operaţiile:

a. să se insereze trei linii deasupra liniei 2 şi o line sub linia 4;
b. să se elimine coloanele D, E şi să se insereze o coloană înaintea coloanei B.

6. Să se realizeze o foaie de calcul cu evidenţa pacienţilor unui medic de familie:

Nume Adre Varst

pacient sa a
Jud Localitat Strad
et e a

a. se va respecta structura tabelului;

b. se va folosi pentru capul de tabel fontul Times New Roman, îngroşat, înclinat;
text centrat;
c. să se caute persoanele în vârstă de 20 ani şi să se înlocuiască în coloana
“varsta” data 20 cu data 21 (pentru reactualizare);
d. să se introducă un Antet cu numele cabinetului medical, în subsol să se insereze
numărul de pagină în centru, data în stânga; să se salveze registrul de lucru cu
numele ,,pacienţi".

7. Să se realizeze o foaie de calcul cu evidenţa obiectelor de inventar din laboratorul de

informatică cu următoarele informaţii:

Denumire Nr. Durata de Preţ

obiec. inventar

a. denumiţi tabelul ,,Lista obiectelor de inventar";

b. inseraţi o coloana numită ,,Cantitate" înaintea coloanei ,,Preţ";
c. redenumiţi prima foaie de calcul ob.inv;
d. copiaţi coloanele ,,Denumire obiect" şi ,,Preţ" într-o altă foaie de calcul pe care să
o redenumiţi ,,copie";
 e. căutaţi în foaia de calcul ob.inv. celulele care conţin cuvântul ,,calculator" şi
înlocuiţi-l cu ,,sistem de calcul".

8. Să se efectueze operaţii de formatare având ca model următorul tabel:

SITUAŢIA CANTITATIVĂ
A MĂRFURILOR DIN
DEPOZIT
Denumire U Cantita Preţ
marfă M te
Lapte L 100 550
0
Brânză K 500 300
g 00
Unt K 450 600
g 0
Carne K 1000 400
g 00
Pâine B 3000 200
u 0
c

Să se introducă datele şi să se sorteze descrescător după preţ.

9. Într-o foaie de calcul să se introducă: Numele elevului, clasa, media; să se sorteze

datele crescător după nume şi descrescător după medie; să se aplice formatări
tabelului.

10. Să se realizeze operaţia de concatenare între conţinutul celulei A1 cu textul ,,orarul",

constanta ,,spaţiu", conţinutul celulei B1 cu textul ,,clasei" şi constanta ,,a X-a".

11. Într-o foaie de calcul să se introducă pe linie disciplinele la care se dă lucrare scrisă
semestrială, iar pe coloane să se introducă notele obţinute la oral şi nota obţinuta la
lucrarea scrisă:
a. să se calculeze media semestrială la disciplinele respective după formula:
b. (3M+Teza)/4, unde: M = media notelor obţinute la oral, Teza - nota obţinută la
lucrarea scrisă;
c. să se sorteze crescător datele după media calculată.

12. Realizaţi o foaie de calcul cu următoarele informaţii: produse, preţ, reduceri.

Coloana ,,Reduceri" se completează astfel: dacă preţul este cuprins între 2.000.000 şi
3.000.000, reducerea este de 20%, dacă preţul este peste 3.000.000, reducerea este
30%, altfel este 5%.

13. Realizaţi următoarea foaie de calcul:

Nr.crt Nume Proba Proba Medi Rezultat

. practică scrisă a

a. să se facă numerotarea automat în coloana ,,Nr. crt."

b. coloana ,,Rezultat" se va completa astfel: dacă Proba practică >=5 şi Proba scrisă
>=5 şi Media >=6 se va trece ,,admis", altfel ,,respins" (se va utiliza conjuncţia and);
c. să se elimine coloana ,,Media" şi să se completeze coloana ,,Rezultat" astfel: dacă
Proba practică >=5 şi Proba scrisă >=5, se va calcula media, altfel se va trece
,,respins".
14. Pentru datele din tabelul ,,Realizări firmă":
 An 2001 An 2002 An 2003 Total
Producţie 1200 1700 2500
Servicii 550 880 1000
Comerţ 2300 1600 1800
Total

a. să se introducă formula de calcul al rubricilor de Total;

b. să se realizeze două tipuri de grafice rezultate din următoarele selecţii:
c. selectaţi zona de date, mai puţin linia şi coloana de Total; reprezentaţi datele
selectate sub formă de diagramă de tip bară; adăugaţi diagramei următoarele
elemente: titlu - ,,Realizări firmă", titlul axei de valoare - ,,Valoare (mil. lei)", titlul
axei de categorie - ,,Activităţi", linii de grilă la intervale mici, legenda situată în
dreapta.
d. selectaţi doar prima coloană de date şi etichetele de linie pentru a crea o
diagramă tip pie, cu afişarea procentajului.

15. Să se realizeze următoarea situaţie:

FIRMA S.C. INFOROM S.A.

Filiala Ven Cheltuieli Cheltuieli Cheltuieli din

it mil. din venit venit
mil. lei (val.abs) %
lei
SUCEA 125 8
VA 1
BACĂU 62 4
0
IAŞI 220 1
1
7
DOLJ 91 5
0
BIHOR 150 2
0
0

a. Să se scrie pe două rânduri în celulă, unde este cazul (coloanele B, C, D, E).

b. Să se calculeze cât reprezintă cheltuielile din venituri, în valoare absolută şi
procentual (se raporteaza cheltuielile la venituri).
c. Să se insereze o linie în care să se treacă informaţiile: Brăila, 400, 300.
d. Să se calculeze totalul veniturilor pe firmă, totalul cheltuielilor pe firmă şi
procentul cheltuielilor din venituri pe firmă.
e. Să se formateze tabelul, astfel încât să fie scoase în evidenţă totalurile.
f. Să se reprezinte grafic, cât mai sugestiv, veniturile şi cheltuielile pe filiale; să se
adauge titlul graficului - Situatia cheltuielilor şi veniturilor, etichete pentru axe.
g. Să se reprezinte grafic cheltuielile din venituri (%) pe filiale, cu afişarea
procentelor.

16. Să se realizeze următoarea situaţie:

Realizari profit

Firma/an 2002 2003 2004 Media

TERMOND 48,5 125,0 156,3
INFOROM 164,9 280,5 250,5
S.C. SUB 175,0 140,0 200,0
SA
ITALEX 280.-5 300,0 75,0
TOTAL
 a. Să se calculeze media profiturilor pe firmă (cu două zecimale).
b. Să se calculeze total profit pe ani.
c. Să se afişeze sub tabel media profitului cea mai mare şi cea mai mică;
d. Să se numere elementele nenule şi să afişeze sub tabel;
e. Să se afişeze într-o alta foaie de calcul, numită ,,grafice", graficul: firme – medie
profit,
f. Să se formateze graficul, să se adauge titlul pentru grafic şi etichete pentru axe.

17. Să se realizeze următoarea situaţie:

Valoarea vânzărilor

Denumire produs Cantitate Preţ Valoare

stilou 50 75000
pix 100 2000
penar 150 24000
caiet matematică 40 4000
caiet desen 70 75
caiet dictando 45 6000

a. Să se calculeze: valoarea produselor vândute, total cantitate, preţul mediu, total

valoare.
b. Să se facă ordonarea datelor, după coloană - denumire produs, alfabetic şi după
cantitate, descrescător.
c. Să se reprezinte grafic evoluţia vânzărilor de produse (valoric) şi cantitativ.

18. Să se realizeze următoarea situaţie:

Productivitatea muncii pe produse

Produs Cantitate (Q) P.U. Valoare Nr. Productivitate

pers.
A 100 250 5
B 150 300 9
C 200 150 6
Total

1. Să se calculeze valoarea şi productivitatea (W=Q/Nr.Pers) pentru fiecare

produs.
2. Să se calculeze total cantitate, preţ unitar mediu, total valoare, total persoane,
productivitatea medie, productivitatea minimă şi cea maximă.
3. Să se formateze tabelul, astfel încât să fie scoase în evidenţa rezultatele.
4. Să se reprezinte grafic productivitatea pentru produsele A,B,C.

19. Să se realizeze următoarea situaţie:

Unitatea S.C. Chim S. A.

Balanţa analitică a valorilor materiale pe luna februarie 2004

N Material Sto Cantitate Stoc Pre Valoar

r. c ţ e
 Co Denumi Intra Ieşit
d re tă ă
(I) (E)
1. 0 benzina 1000 300 600 1700
1 0
1
2. 0 ulei 1500 900 700 5000
2 motor 0
2
3. 0 saci 2000 250 1000 5000
3
1
4. 0 ciment 1000 200 500 8000
4 0
9
5. 0 ciment 1200 500 800 9000
8 0
1

a. să se calculeze stocul final după formula sf=şi+i-e

b. să se calculeze valoarea produselor.
c. să se sorteze baza de date după coloana denumire, crescător.
d. să se calculeze total stoc final, total valoare, total stoc initial,
e. să se reprezinte grafic coloanele: denumire, valoare.

20. Să se realizeze o foaie de calcul în care să se introducă următoarele date:

Calcul profit (Mii lei)

Trim. 1 Trim.ll Trim.lll An
Venit 50 60 75
Cheltuieli 20 45 40
Profit

a. Să se calculeze totalul veniturilor şi cheltuielilor pe an.

b. Să se calculeze profitul pe trimestre şi pe an.
c. Să se reprezinte grafic evoluţia profitului pe trimestre; evoluţia cheltuielilor şi
veniturilor pe trimestre.

21. Să se realizeze un document Excel ce realizează următoarea situaţie: situaţia anuală a

candidaţilor la proba practică pentru disciplina ,,Birotică":

Situaţia anuală a candidaţilor la proba practică pentru disciplina ,,Birotica"

Nr. crt. Nume, prenume Birotica Rezultat final

În coloana Rezultat final se va trece:

- dacă nota din coloana birotica este <5, cuvântul Respins;
- altfel, cuvântul Admis.

8.5. PROGRAM DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE MICROSOFT ACCESS

TESTE
1. Care sunt modalităţile de creare a unui tabel nou?
2. Care sunt proprietăţile unui câmp al tabelului?
3. Ce este o cheie primară? Dar un câmp indexat?
4. Ce sunt formularele Access şi care sunt modalităţile de creare a acestora?
5. Care sunt secţiunile unui formular şi ce fel de informaţii sunt conţinute în fiecare dintre
 acestea?
6. Care este rolul casetei de instrumente ToolBox ?
7. Cum se schimbă ordinea de tabulare a câmpurilor dintr-un formular ?
8. Cum se poate găsi o înregistrare?
9. Care sunt scopurile interogărilor?
10. Care sunt modalităţile de creare a unei interogări?
11. Ce este filtrarea şi cum poate fi aceasta realizată?
12. Ce se poate sorta cu aplicaţia Microsoft Access?
13. De câte feluri este sortarea?
14. Ce sunt rapoartele Access, asupra căror elemente se aplică şi care sunt modalităţile
de creare a acestora?
15. Care sunt secţiunile unui raport şi ce fel de informaţii sunt conţinute în fiecare dintre
acestea?

Asociaţi, în tabelul de mai jos, corespondenţa între elementele primei coloane cu

definiţiile din a două coloană:

un recipient în care sunt memorate subrutine şi funcţii scrise de utilizator în

Articol Macro limbajul Visual Basic pentru aplicaţii
Machetă (formular) faciliteazăintroducereaînregistrărilorîntabel,cuajutorul
ecranului
Tabel Modul serveşte la selectarea pe anumite criterii a înregistrărilor din
tabele
Interogare Raport este o înregistrare în tabel
serveşte la extragerea datelor din tabele şi interogări şi la trimiterea lor la
imprimantă, în vederea tipăririi
secvenţa de comenzi care va fi lansată în execuţie la solicitarea
utilizatorului
este format dîntr-un număr de linii şi coloane
Răspuns: Articol - este o înregistrare în tabel; Macro - secvenţa de comenzi care va
fi lansată în execuţie la solicitarea utilizatorului; Macheta (formular) - serveşte la
selectarea pe anumite criterii a înregistrărilor din tabele; Tabel - este format dîntr-un
număr de linii şi coloane; Modul - un recipient în care sunt memorate subrutine şi
funcţii scrise de utilizator în limbajul Visual Basic pentru aplicaţii; Interogare -
facilitează introducerea înregistrărilor în tabel, cu ajutorul ecranului; Raport -
serveşte la extragerea datelor din tabele şi interogări şi la trimiterea lor la
imprimantă, în vederea tipăririi.

APLICAŢII

1. Să se creeze baza de date „Inventar”, folosind un şablon.

2. Să se creeze bazele de date ,,S_COMERCIALA", „BACALAUREAT” şi „HOTEL”.

3. Să se creeze, în baza de date ,,S_COMERCIALA", tabelele ,,Magazie1" şi ,,Magazie2"

cu următoarele câmpuri: cod_produs (numeric), cantitate (numeric), preţ_unitar
(numeric). Tabelele se vor crea cu ajutorul ,,vrăjitorului" de tabele (“Magaziel") şi fără
acesta (“Magazie2").
4. Adăugaţi câmpurile: denumire_produs (şir de caractere), unitate_masura (şir de
caractere), preţ_produs (numeric), descriere_produs (memo).
5. Să se creeze în bază de date „BACALAUREAT”, două tabele „Centrul1” şi „Centrul2”,
care are următoarele câmpuri: cnp (numeric), nume (şir de caractere), prenume (şir de
caractere), proba_A (numeric), proba_C (numeric), proba_D (numeric), proba_E
(numeric), proba_F (numeric), media_finala (numeric). Să se stabilească drept cheie
primară câmpul cnp. Se vor indexa tabelele după câmpurile nume şi prenume.

6. În baza de date ,,S_COMERCIALA":

a. Să se schimbe tipul câmpurilor ,,preţ_unitar" şi ,,preţ_produs" în Currency (cu format
în lei şi cu două zecimale exacte, neindexate);
b. Să se introducă cel puţin cinci înregistrări în fiecare dintre tabelele ,,Magaziel" şi
,,Magazie2";
c. Să se şteargă două înregistrări din tabelul ,,Magaziel".

7. În baza de date ,,BACALAUREAT":

a. să se schimbe tipul câmpurilor ce memorează notele la probele A, C, D, E, F şi
,,media_finala" în Number (cu simplă precizie şi cu două zecimale exacte,
neindexate);
b. să se introducă cel puţin trei înregistrări în fiecare dintre tabelele ,,Centrul1" şi
,,Centrul2".

8. Să se creeze un formular automat pe coloane pentru introducerea datelor în tabelul

„Magazie1” al bazei de date ,,S_COMERC1ALA". Se va salva cu numele
“Formular_magazie1”. Se vor introduce două noi înregistrări. Observaţie: Câmpul
“preţ_produs” este un câmp calculat prin înmulţirea câmpurilor ,,cantitatea" şi
,,preţ_unitar". Deci, pentru ,,preţ_produs", se va introduce o formulă de calcul pentru
determinarea valorii acestuia.

9. Să se creeze, folosind expertul, un formular de introducere a datelor în tabelul

,,Magazie2" al bazei de date ,,S_COMERCIALA". Se va salva cu numele
,,Formular_magazie2". Se vor introduce două noi înregistrări (vezi observaţia de la
aplicaţia anterioară).

10. Să se creeze, folosind modul de vizualizare proiect, două formulare

(,,Formular_centrul1" şi ,,Formular_centrul2") pentru tabelele ,,Centrul1" şi ,,Centrul2"
ale bazei de date ,,BACALAUREAT". Observaţie: Câmpul ,,media_finala" este media
aritmetică a câmpurilor ce memorează notele la probele A, C, D, E şi F. Deci, pentru
valoarea acestuia se va utiliza o formulă de calcul.

11. Pentru formularul ,,Formular_centrul1" al bazei de date ,,BACALAUREAT" se vor

stabili culori de fundal cu nuanţe de gri. La antet se va introduce o imagine preluată de
pe portalul ,,http://portal.edu.ro". Se vor introduce două noi înregistrări.

12. Pentru formularul ,,Formular_centrul2" al bazei de date ,,BACALAUREAT" câmpurile

ce memorează notele la probele A, C, D, E şi F se vor include într-un control filă (fiecare
notă se va introduce într-un tabulator separat). Se vor introduce două noi înregistrări.
13. Să se caute în tabelul ,,Centrul1" înregistrările care au în componenţa oricărui câmp
caracterele ,,ian".

14. Să se creeze, folosind expertul de interogare simplă, două interogări pentru tabelele
,,Magazie1" şi ,,Magazie2" ale bazei de date ,,S_COMERCIALA" în care, pentru fiecare
în parte, se vor ordona crescător produsele după ,,cod_produs" şi se vor însuma
preţurile tuturor produselor. Se vor salva cu numele ,,Interogare_magaziel" şi
,,Interogare_magazie2".

15. Să se creeze, folosind expertul de interogare simplă, două interogări pentru tabelele
,,Centrul1" şi ,,Centrul2" ale bazei de date ,,BACALAUREAT" în care, pentru fiecare în
parte, înregistrările se vor ordona crescător după nume şi prenume şi se va face media
aritmetică a mediilor finale. Se vor salva cu numele “Interogare_centru1” şi
“Interogare_centru2”.

16. În tabelul “Centrul1” al bazei de date “BAC1_2007” realizaţi filtrarea prin selecţie a
înregistrărilor ce conţin grupul de caractere “escu”.

17. În tabelul ,,Magaziel" al bazei de date ,,S_COMERCIALA" se va realiza o filtrare

(,,Preţ_sub_1milion"), pentru produsele care au preţul unitar mai mic sau egal cu
valoarea de un milion lei, iar în tabelul ,,Magazie2" al aceleiaşi baze de date se va filtra
după cantitatea de produse mai mare ca 20 bucăţi (,,Cantitate_20").

18. Ordonaţi descrescător tabelul ,,Centrul1" al bazei de date ,,BACALAUREAT" după

câmpul ,,media_finala" şi crescător după ,,nume" şi ,,prenume".

19. Să se creeze un raport automat pe coloane pentru tipărirea datelor din tabelul
,,Magaziel1” al bazei de date ,,S_COMERCIALA". Se va salva cu numele
,,Raport_magazie1". Cerinţe suplimentare:
a. se va ordona crescător după preţul şi cantitatea de produse;
b. în antet se va introduce numele celui care tipăreşte raportul;
c. în subsol se vor include data şi ora tipăririi.

20. Să se creeze un raport pentru tipărirea datelor din tabelul ,,Centrul1" al bazei de date
,,BACALAUREAT". Se va salva cu numele ,,Raport_centrul1". Cerinţe suplimentare:
a. se vor include doar înregistrările care au mediile finale mai mari sau egale cu 6;
b. se vor ordona descrescător, după media finală, numele şi prenumele înregistrărilor;
c. în subsol se vor include data şi ora tipăririi şi se va calcula media aritmetică a
mediilor finale.

21. Fie baza de date ,,BILETE_TREN" care se va ocupa de vânzarea biletelor pentru un
tren care poate circula zilnic pe două rute. Fiecare tren are un număr de vagoane,
fiecare dintre acestea fiind de clasa I sau a II-a şi cu un număr precizat de locuri. Se va
construi tabelul corespunzător pentru înregistrarea situaţiei ocupării locurilor de tren
într-o anumită zi prin folosirea unui formular de introducere. Se vor crea şi tipări
interogări specifice pentru obţinerea unor situaţii statistice precum: starea încărcării
unui vagon, disponibilitatea locurilor la clasa I, valoarea totală a biletelor vândute.

22. Pentru un hotel se va crea o bază de date care să conţină informaţii despre numărul
camerei, prima zi de închiriere, numărul de zile închiriate, disponibilitatea camerei,
 preţul de cost pe noaptea de cazare. Pentru un turist care cere informaţii despre
disponibilitatile camerelor şi preţul de cost se vor realiza interogări specifice.

23. Să se construiască o bază de date pentru biblioteca şcolară, care să raspundă

următoarelor cerinţe:
a. ,,Care sunt cititorii?" (numele, prenumele, vârsta, adresa, clasa, data împrumutului
şi a restituirii unei cărţi);
b. lista tuturor cărţilor din bibliotecă (autor, numele cărţii, data aparitiei, tipul cărţii (de
exemplu: beletristică, manuale şcolare, tehnice etc.).

24. Se vor realiza interogări specifice pentru obţinerea de informaţii diverse precum: câte
cărţi dîntr-un anumit domeniu există în biblioteca şcolară, câte cărţi disponibile
aparţinând unui anume autor există la un moment dat, care sunt cărţile împrumutate de
un elev la o dată specificată. Se vor tipări interogările folosind rapoarte.

8.6 : TRANSFERURI DE DATE CU TEHNOLOGIA OLE

TESTE

1. Ce este o aplicaţie client? Dar o aplicaţie server? Daţi exemple de aplicaţii client-
server.
2. Ce tipuri de informaţii gestionează protocolul OLE. Daţi exemple de astfel de informaţii.
3. Daţi patru exemple de obiecte pe care le puteţi insera într-un document Word?
4. Dacă aţi inserat o melodie într-o scrisoare scrisă cu Word, precizaţi cine sunt: obiectul,
documentul sursă, documentul destinaţie, aplicaţia client şi aplicaţia sursă.
5. Dacă aţi inserat o poza scanată într-un document Word, precizaţi cine sunt: obiectul,
documentul sursă, documentul destinaţie, aplicaţia client şi aplicaţia sursă.
6. Ce înseamnă ştergerea unei legături? Dar blocarea unei legături?
7. Ce se întâmplă dacă, după ce aţi legat un obiect, schimbaţi numele fişierului sursă.
8. De ce, folosind obiectele din secţiunea Create New a casetei de dialog Object, nu
puteţi lega un obiect?
9. Cât timp sunt păstrate informaţiile în Clipboard? Cum ştergeţi conţinutul zonei de
memorie Clipboard? De ce este utilă această operaţie?
10. Cum puteti să vizualizati conţinutul zonei de memorie Clipboard?
11. Ce înseamnă ancorarea unui obiect? În câte moduri poate fi ancorat un obiect.
12. Ce este formatul Rich Text Format. Când îl folosiţi?
13. Completaţi următorul tabel (caseta de dialog Format Picture secţiunea Position):

Tipul ancorei Starea comutatoarelor este: Efect

Move object with Lock ul
Text Anchor
mobilă, la nivel de pagină
mobilă, la nivel de paragraf
Fixă, la nivel de pagină
Fixă, la nivel de paragraf

14. Prin câte metode puteţi insera un obiect într-un document Word?
15. Completaţi următorul tabel pentru metodele folosite la inserarea unui obiect într-un
 document Word:

APLICAŢII

1. Scrieţi trei scrisori de felicitare pentru Crăciun cu procesorul de texte Word. Legaţi de
aceste scrisori desenul din fişierul craciun.bmp. Faceţi modificări în desen într-una
dintre scrisori. Actualizaţi modificarea în toate scrisorile. Stabiliţi modul de actualizare
manual a obiectului legat. Faceţi modificări în desen într-o scrisoare. Rupeţi legătura
cu celelalte scrisori. Vizualizaţi conţinutul celorlalte scrisori.
2. Copiaţi desenul din fişierul craciun.bmp în Clipboard. Vizualizaţi conţinutul zonei de
memorie Clipboard. Ştergeti conţinutul ei.
3. Scrieţi o scrisoare cu procesorul de texte Word. Încapsulaţi în această scrisoare
sunetul din fişierul ding.wav. Vizualizaţi scrisoarea şi ascultaţi sunetul.
4. Folosind aplicaţia Paint, creaţi o siglă pentru liceul dumneavoastră. Creaţi cu Word un
document de tip adeverinţă. Inseraţi în antetul documentului creat sigla liceului.

8.7 : RETELE PC

TESTE

1. Care este cel mai bun mod de conectare la Internet dpdv funcţional :
a) Legătura directă prin modem (dial-în direct conection)
b) legătura permanentă (permanent conection).
c) legătura prin modem şi terminal (dial-up terminal conection)
d) legătura prin poşta electronică
Răspuns: b. legătura permanentă (permanent conection).

2. Un calculator care furnizează servicii în reţeaua Internet se numeşte :

a) modem
b) server
c) router
Răspuns: b. server
Metod Obiectul inserat poate fi: Obiectul poate fi inserat prin:
a: creat cu altă fişi încapsula lega
aplicaţie er re re
1 2 3 4 5

3. Cel mai utilizat serviciu în Internet este:

a) Gopher
b) World Wide Web (WWW)
c) FTP
Răspuns: b. World Wide Web (WWW)

4. Specificaţi care din următoarele programe reprezintă un browser de Web :

a) Internet Explorer
b) Windows 98
c) Netscape Navigator
 d) Microsoft Word
Răspuns: a. Internet Explorer; c. Netscape Navigator

5. Completaţi spatiile libere din următorul enunţ:

Internet este o foarte mare de calculatoare care conectează între ele
milioane de mai mici din lumea întreagă .
Răspuns: reţea, reţele

6. O reţea de tip MAN este :

a) calculatoarele sunt plasate în interiorul aceleiaşi clădiri sau campus universitar
b) reţea natională
c) reţea extinsă la nivelul unui oraş
Răspuns: c. reţea extinsă la nivelul unui oraş

7. Protocolul (limbaj) folosit pentru comunicarea pe Internet este:

a) IPX / SPX
b) TCP / IP
c) NETBUI
Răspuns: b. TCP / IP

8. Reţeaua Internet este administrată de:

a) Nimeni
b) Guverne
c) Organizaţii neguvernamentale
Răspuns: c. Organizaţii neguvernamentale

Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F) la fiecare dintre întrebările:

1. Componenta hardware cea mai folosită în etapa de introducere a datelor este

procesorul.
Răspuns: Fals

2. Aplicaţia Hyper Terminal din sistemul de operare Windows asigură legătura prin
modem cu un calculator aflat la distanţă, care foloseşte alt sistem de operare.
Răspuns: Adevărat

3. Primele tipuri de reţele care au apărut au fost cele locale.

Răspuns: Adevărat

4. Reţelele globale sunt mai ieftine decât reţelele locale.

Răspuns: Fals

5. Legătura de date este o legătură fizică stabilită între două calculatoare pentru a face
schimb de date.
Răspuns: Adevărat

6. Într-o reţea în inel, un calculator dispecer distribuie mesajul către calculatorul

destinatar.
Răspuns: Fals
7. De obicei, pentru ca două calculatoare să poată comunica prin linia telefonică, este
nevoie de modemuri.
Răspuns: Adevărat

8. Într-o reţea publică, viteza de transfer este mai mare decât într-o reţea privată.
Răspuns: Fals

9. Transmiterea şi recepţionarea datelor şi mesajelor între două sisteme de calcul se

poate face prin comunicare şi conectivitate simultan.
Răspuns: Fals

10. Modemul, plăcile de reţea, concentratoarele, ruterele, porţile sau punţile dar şi
software-ul specific instalat pe calculatoarele din reţea asigură realizarea comunicaţiei
prin modem dintre aceste calculatoare.
Răspuns: Fals
11. Reţelele peer to peer formate din maxim 25 calculatoare nu asigură viteze de lucru
mari în transferul datelor şi nici securitatea şi integritatea datelor .
Răspuns: Adevărat

Completaţi :

1. În etapa de .............. componentele hardware cele mai solicitate sunt memoria internă
şi memoria externă.
Răspuns: stocare

2. Aplicaţia Windows prin care puteti asigura legătura prin cablu a două calculatoare se
numeşte .........
Răspuns: Direct Cable Connection

3. Topologia în care calculatoarele unei reţele sunt legate la un mediu de comunicare

care are capetele libere se numeşte .................................
Răspuns: liniară

4. Protocolul folosit pentru transmiterea pachetelor între două calculatoare gazdă a reţelei
Internet se numeşte ......................
Răspuns: IP (Internet Protocol)

5. Programul care oferă servicii în reţeaua Internet se numeşte ..................... .

Răspuns: program-server

6. Reţelele de la egal la egal se mai numesc şi reţele ………………….. iar reţelele

client/server mai au denumirea de reţele ……………………………… .
Răspuns: peer to peer, cu server de fişiere

7. La o.................................................(workstation) pot avea acces mai multe calculatoare

concomitent; ea se mai numeşte şi client într-o reţea de tip file-server.
Răspuns: staţie de lucru
8. Reţelele IntraNET şi ExtraNET precum şi calculatorul de reţea sunt tehnici noi de
prelucrare a datelor care au apărut datorită dezvoltării reţelei publice …………………. .
Răspuns: Internet

Alegeti răspunsul corect:

1. Partajarea datelor distribuite în diverse locaţii, partajarea aplicaţiilor şi a echipamentelor

hardware se poate asigura prin funcţia de :
a) comunicare
b) transport
c) conectivitate
Răspuns: c. conectivitate

2. Legătura prin cablu electric are următoarele caracteristici :

a) este cel mai simplu şi cel mai ieftin tip de legătură între calculatoare;
b) poate fi realizată între două calculatoare aflate la mare distanţă;
c) mediul de legătură nu este perturbat de câmpuri magnetice sau electrice.
Răspuns: a. este cel mai simplu şi cel mai ieftin tip de legătură între calculatoare;
c. mediul de legătură nu este perturbat de câmpuri magnetice sau electrice.

3. Aplicatiile Windows - Internet Explorer, Phone Dialer sau Dial-up Networking –

reprezinta software-ul de conectare pentru :
a) Legătura prin reţea;
b) Legătura prin modem;
c) Legătura prin cablu electric .
Răspuns: b. Legătura prin modem

1. Utilizatorul supraveghează colectarea datelor în etapa de:

a) introducere a datelor
b) prelucrare a datelor
c) stocare a datelor
Răspuns: a. introducere a datelor

2. Funcţia prin care două calcuatoare îşi partajează resursele se numeşte:

a) comunicare
b) conectivitate
c) integrate
Răspuns: b. conectivitate

3. Aplicaţia sistemului de operare Windows 2000 care poate fi folosită pentru realizarea
unei video conferinţe este:
a) Phone Dialer
b) Microsoft Exchange
c) Dial-up Networking
Răspuns: a. Phone Dialer

4. Setul de reguli prin care se asigură schimbul de date şi mesaje între două
calculatoare între care s-a stabilit o legatură fizică se numeşte:
a) transport în reţea
b) legătura de date
 c) protocol de comunicaţie
Răspuns: c. protocol de comunicatie

5. Reţelele în care calculatoarele au o arie mare de răspândire se numesc reţele:

a) LAN
b) MAN
c) WAN
Răspuns: c. WAN

6. Dacă se doreşte o reţea ieftină şi fără performanţe deosebite se preferă o reţea de tip:
a) de la egal la egal
b) cu server de fişiere
c) cu calculator dedicat
Răspuns: a. de la egal la egal

7. Reţelele private care folosesc protocolul TCP/IP şi care sunt construite în cadrul
unei organizaţii se numesc:
a) Internet
b) Intranet
c) Extranet
Răspuns: b. Intranet

APLICAŢIE

Personalizaţi-vă poşta electronică prin adăugarea unor imagini preluate din reţeaua
Internet de format bmp sau jpg.
1. Folosiţi un motor de căutare pentru a găsi o imagine care să reprezinte o componentă
hardware (se pot folosi următoarele motoare de căutare: Google, Altavista, Yahoo,
MSN, Infoseek, etc.)
2. Salvaţi pe disc imaginea găsită în format BMP sau JPG.
3. Ataşaţi imaginea găsită în poşta dumneavoastra electronică.
4. Trimite-ţi un e-mail care să aibă imaginea ataşată la adresa de e-mail a profesorului,
imagine însoţită de datele de identificare (nume, prenume, clasa, tip clasă, forma
învăţământ) .
5. Salvaţi apoi în propriul e-mail mesajul primit de la profesor într-un folder numit sugestiv
nota profesor.

8.8 : LIMBAJUL HTML

TESTE

1. Ce este limbajul HTML? Descrieţi rolul şi funcţiile limbajului HTML .

2. Ce sunt tag-urile în limbajul HTML? Descrieţi prin exemple deosebirea dintre tag-urile
pereche şi tag-urile nepereche cu sau fără atribute .
3. Descrieţi adresele URL. Care sunt cele trei componente ale unei adrese URL?
Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F) la fiecare dintre întrebările:

1. Limbajul HTML nu este case-sensitive adică nu contează dacă tag-urile şi atributele lor
sunt scrise cu litere majuscule sau minuscule.
Răspuns: Adevărat

2. Documentele hipertext scrise în limbajul HTML nu sunt fişiere de tip text.

Răspuns: Fals

3. Tag-urile au un domeniu de acţiune cuprins în interiorul perechilor de etichete, asupra

căruia acestea îşi exercită influenţa, în funcţie de tipul lor, ca în exemplul următor:
< i > text afisat cu caractere înclinate < /i > text normal
Răspuns: Adevărat

Alegeti răspunsul corect:

1. Documentele hipertext scrise în limbajul HTML care devin pagini WEB sunt fişiere de
tip:
a) *.htm ;
b) *.txt ;
c) *.html ;
Răspuns: a. *.htm; c. html

2. În aplicaţia Word, de exemplu, pentru a crea o ancoră (“semn de carte”) într-un

document se procedează astfel:
a) Se foloseste meniul Insert/Bookmark pentru a crea ancora la destinaţie.
b) Se foloseste meniul Insert/Hyperlink pentru a crea legătura către o ancoră dată.
c) Se foloseste meniul Insert/Bookmark pentru a crea ancora la destinaţie şi apoi se
creeaza legătura de la sursă către ancoră prin meniul Insert/Hyperlink.
Răspuns: c. Se foloseste meniul Insert / Bookmark pentru a crea ancora la
destinaţie şi apoi se creează legătura de la sursă către ancoră prin meniul Insert /
Hyperlink.

3. URL vine de la:

a) Universal Respond Locate
b) Uniform Resource Local
c) Uniform Resource Locator
Răspuns: c. Uniform Resource Locator

4. O adresă URL reprezintă un unic şir de caractere şi este formată din următoarele
componente:
a) Identificatorul serviciului Internet utilizat pentru accesarea resursei
b) Identificatorul calculatorului ce stochează resursa
c) Identificatorul resursei pe calculatorul gazdă
Răspuns: a. Identificatorul serviciului Internet utilizat pentru accesarea resursei; b.
Identificatorul calculatorului ce stochează resursa; c. Identificatorul resursei pe
calculatorul gazdă.
 BIBLIOGRAFIE

1. BALAN Bogdan, BONCU Ştefan, COSMOVICI Andrei, COZMA Teodor, CREŢU

Carmen, CUCOŞ Constantin (coordonator), DAFINOIU Ion, IACOB Luminiţa,
MOISE Ctin, MOMANU Mariana, NECULAU Adrian, RUDICA Tiberiu,
Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura
Polirom – 2005
2. BAZDOACA Elvira Nicoleta, Initiere in PowerPoint - realizarea de prezentari,
Editura Arves 2002
3. BOYCE Jim, Utilizare Microsoft Office 97 Professional, editie speciala, Editura
Teora, Bucuresti, 2001;
4. CERCHEZ E., ŞERBAN M., Sisteme de calcul, Editura L&S Infomat, Bucureşti,
1998
5. CRISTEA S., Pedagogie şcolară şi managementul educaţiei , E.D.P, Bucureşti,
1996
6. CRISTEA S., Psihopedagogie pentru examenele de definitivat, gradul didactic II,
grad didactic I, reciclare , Editura Hardiscon, Piteşti, 1996
7. GHEORGHE Mioara, ACHINCA Corina, TĂNASE Constanta, TĂTĂRÂM Monica,
Manual pentru clasa a XI-a - “Tehnologia informatiei si a comunicatiilor”, manual
acreditat de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, Editura Corint, Bucuresti –
2006.
8. GHEORGHE Mioara, CONSTANTINESCU Ciprian, FLOREA Manuela, TĂTĂRÂM
Monica, Manual pentru clasa a IX-a - “Tehnologia informatiei si comunicatiilor”,
manual acreditat de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, Editura Corint,
Bucuresti – 2004.
9. GHEORGHE Mioara, FLOREA Manuela, TĂTĂRÂM Monica, Manual pentru clasa a
X-a - “Tehnologia informatiei si comunicatiilor”, manual acreditat de catre Ministerul
Educatiei si Cercetarii, Editura Corint, Bucuresti – 2005.
10. GRĂDINARU Stoica, BÎZDOAGĂ Elvira, ROCSOREANU Cristina, IONISOR Alina,
SANDU Gabriela, Manual pentru clasa a X-a - “Tehnologia informatiei si a
comunicatiilor”, Editura Economica – Preuniversitaria, Bucuresti - 2005
11. HABRACKEN Joe, Microsoft Access 2002 pentru incepatori, Editura Teora,
Bucuresti, 2003
12. HABRAKEN Joe, Microsoft Office 2000, 8 in 1, Editura Teora, Bucuresti, 2004;
13. IONESCU C., Internet: instrument de bază în procesul de predare şi învăţare în
Restructuring of the (re)training of schoolteachers în Computer Sciences, Tempus
S_Jep 11168-96, Editura Computer Libris Agora, 1997
14. IONESCU C., Metodica predării informaticii, Universitatea “Babeş- Bolyai”, Cluj,
1999 – curs litografiat,
15. JENNINGS Roger, Totul despre Microsoft Acces 2000, Editura Teora, Bucuresti,
2001;
16. JOHNSON Steve, Perpectiom, Inc., WINDOWS XP, Editura Teora, Bucuresti, 2003;
17. JOHNSON Steve, Perspection, Inc., Microsoft Office ACCES 2003, Editura Teora,
Bucuresti, 2003;
18. KINKOPH Sherry, FULTON, Jennifer, Microsoft Office XP in imagini, Editura Teora,
Bucuresti, 2003;
19. LEMENI Gabriela, MICLEA Mircea (coordonatori), Consiliere şi orientare – Ghid de
educaţie pentru carieră, Editura ASCR, Cluj-Napoca – 2004; ASCR – Asociaţia de
ştiinţe cognitive din România.
20. MANAFU Georgeta, WORD - teste si aplicatii, Editura Arves [2004]
21. MAXIM I., Metodica predării informaticii, Universitatea “Ştefan cel Mare”, Suceava,
1997 - curs litografiat
22. MCCLURE Stuart, SCAMBRAY Joel, KURTZ George, Securitatea reţelelor, Editura
Xepra, Bucureşti, 2003;
23. Microsoft Press, Microsoft Access 2000, manualul incepatorului, Editura Teora,
Bucuresti, 2001;
24. Microsoft Press, Microsoft Office 2000, curs rapid, Editura Teora, Bucuresti, 2004;
25. MILOŞESCU Mariana, Informatică / Tehnologia Informaţiei – Manual pentru clasa a
IX-a, Editura Teora, Bucureşti – 1999
26. MILOŞESCU Mariana, Informatică / Tehnologia Informaţiei – Manual pentru clasa a
IX-a, Editura Didactica şi Pedagogica, Bucureşti – 2004
27. MILOŞESCU Mariana, Informatica / Tehnologii asistate de calculator – Manual
pentru clasa a XII-a, Editura Teora, Bucuresti – 2002
28. NĂSTASE Pavel, MIHAI Florin, Baze de date - Microsoft Access 2000, Editura
Teora, Bucuresti, 2001
29. NORTON Peter, FREEZE Jill T., FREEZE Waynejs, Microsoft Office 2000, Editura
Teora, Bucuresti, 2003;
30. NORTON Peter, KEAMS Dave, Retele de calculatoare, Editura Teora, Bucuresti,
2000
31. OGLETREE Terry, Reţele de calculatoare - depanare şi modernizare, Editura
Teora, Bucureşti, 2004;
32. PETRE Carmen, CRACIUNOIU Stefania, POPA Daniela, ILIESCU Camelia,
Metodica predării informaticii şi tehnologiei informaţiei, Editura Arves 2002
33. POPESCU Eugen, FLORIAN Aurelia Daniela, FLORIAN Gabriel, Windows, Word,
Internet - teste si aplicatii, Editura: Else [2005]
34. Programa şcolară pentru disciplina informatică, Ministerul Educaţiei Naţionale, 1999
35. SamsNet, Securitatea în internet, Editura Teora, Bucureşti, 2002;
36. SLOVAK Ken, PERRY Greg, Învaţă singur Microsoft Office 2003 în 24 de ore,
Editura Niculescu, Bucureşti, 2006
37. TĂTĂRÂM Monica, Tehnica prelucrării informaţiei: instrument indispensabil pentru
profesori şi elevi în Restructuring of the (re)training of schoolteachers în Computer
Sciences, Tempus S_Jep 11168-96, Computer Libris Agora, 1997
38. TĂTĂRÂM Sanda Monica, “Crearea interfetelor grafice: principii şi aplicatii” , Editura
Fundatiei “România de Mâine”, Bucureşti, 2004.
39. WILLIAMS Robin, TOLLETT John (traducere DANCIU Mihai), Design pentru Web.
Un ghid accesibil pentru crearea, proiectarea şi publicarea propriului site Web;
Editura Corint; Bucureşti 2003