1.Profilul psihologic al consilierii.

1.1 Enumerați aspectele psihologice ale procesului de consiliere.

O primă caracteristică a consilierii este dată de tipul de persoane cărora le este adresată
consilierea sau asistenţa. Consilierea vizează persoanlele ce nu prezintă tulburări psihice sau de
personalitate, deficite intelectuale sau de altă natură. Ea facilitează, prin demersurile pe care le
presupune, ca persoana să facă faţă mai eficient factorilor stresanţi, sarcinilor vieţii cotidiene şi,
astfel, să îmbunătăţească calitatea vieţii în relaţiile cu ceilalţi semeni.
A doua caracteristică definitorie pentru consilierea este dată de faptul că asistenţa pe care o oferă
utilizează un model educaţional şi un model al dezvoltării interpersonale. Sarcina consilierului
este de a învăţa persoana/ grupul să adopte noi strategii comportamentale, să îşi valorizeze
potenţialul existent, să îşi dezvolte noi atitudini şi conduite adaptative.
Prevenţia problemelor ce pot perturba dezvoltarea şi funcţionarea armonioasă a persoanei este o
altă caracteristică a consilierii . Strategia de prevenţie constă în identificarea situaţiilor
problematice, condiţiilor de risc şi în acţionarea asupra lor înainte ca acestea să producă un
impact negativ şi să declanşeze “crize” personale sau de grup.
Activitatea dominantă a consilierului:
 asistă conseliatul, oferindu-i timp, atenție și respect;
 stabileste relații interpersonale;
 colaborează;
 informează;
 evaluiază;
 sugerează modul de a proceda sau de comportare;
 abordează emoțiile, cognițiile și comportamentul conseliatului.

1.2 Analizați consilierea din perspectiva relației consilier – consiliat.

Relaţia dintre consilier şi consiliat este una de respect, de încredere reciprocă
care presupune implicarea activă şi responsabilă a ambelor părţi. Din această perspectivă,
consilierea este acţiunea de ajutorare şi creditare a persoanei ca fiind capabilă :
· să-şi asume propria dezvoltare personală ;
· să prevină diverse tulburări şi disfuncţii ;
· să dezvolte strategii proprii de rezolvare a problemelor ;
· să dezvolte o imagine de sine pozitivă ;
· să-şi formeze o atitudine corectă faţă de ceilalţi ;
· să-şi valorizeze resursele.
Relația de consiliere este definită ca un parteneriat între cei doi protagoniști, consilier -
consiliat, fiecare dintre ei cu viziuni, expectante și scopuri diferite. Responsabilitățile
consilierului, precum si responsabilitățile consiliatului sunt prevăzute în contractul inițial:
• Responsabilitățile consilierului:
a. să conducă și să dirijeze procesul de consiliere in vederea realizării obiectivelor consiliatului;
b. să evite jucarea rolurilor de victimă, salvator sau persecutor;
c. să participe activ, împreună cu consiliatul, la analiza tranzacțională, analiza jocurilor
psihologice și analiza scenariilor de viață;
d.să ajute consiliatul la învățarea conceptelor A.T. pentru a le putea folosi în evaluarea propriului
comportament;
e. să țină la curent consiliatul cu direcția și rezultatele consilierii;
f. să asiste consiliatul la realizarea contractului cu el însuși, rolul consilierului fiind cei de martor
sau facilitator;
g. să considere obiectivele consiliatului mai importante decât cele proprii.
• Responsabilitățile consiliatului:
a. să stabilească, prin contract, ceea ce vrea să schimbe;
b. să identifice potentele interioare ce ar putea fi antrenate în obținerea schimbării;
c. să-și asume responsabilitatea pentru propriile decizii și acțiuni și să îndeplinească sarcinile
date de consilier;
d. să contribuie la stabilirea unei relații terapeutice de siguranță și încredere;
e. să considere consilierul drept aliat al schimbării și nu magician.

1.3 Descrieți consilierea ca o influență socială.

Consilierea este o cale de a relaţiona şi de a răspunde unei alte persoane, astfel încât
aceasta este ajutată să-şi exploreze gândurile, emoţiile şi comportamentul ca să câştige o
înţelegere de sine mai clară şi apoi învaţă să găsească şi să utilizeze propriile sale resurse, pentru
a se putea confrunta cu viaţa cât mai eficient, luând decizii adecvate sau acţionând corespunzător
(Inskipp & Johns, 1984).
Consilierea reprezintă utilizarea cu abilitate şi principialitate a relaţiei pentru a favoriza
cunoaşterea de sine, autoacceptarea emoţională, maturizarea şi dezvoltarea optimală a resurselor
profesionale. Întotdeauna scopul său este de a oferi ocazia de a lucra, a trăi cât mai satisfăcător şi
cu utilizarea cât mai completă a propriilor resurse (Asociaţia Britanică de Consiliere, 1989).
Consilierul are menirea de a-i ajuta pe alţii, în sensul de a introduce creştere şi schimbare
în clienţi (Corey, 1990). Cea mai puternică sursă de a influenţa clienţii într-un sens pozitiv este
exemplul propriu al consilierului. Pentru acesta trebuie şă stim cine suntem, care sunt nevoile,
motivaţiile, valorile şi trăsăturile de personalitate care pot influenţa eficacitatea în consiliere şi
cât de dispuşi suntem pentru a ne pregăti permanent pentru a dobândi disponibilitatea de a face
faţă diversităţii situaţiilor problematice ale clienţilor.
Consilierea are un caracter formativ, se axează pe dezvoltarea unor abilităţi practice sau
personale, în timp ce psihoterapia se concentrează pe suferinţa interioară (tristeţe, anxietate,
durere, doliu sau separare, frici, compulsii, atacuri de panică, ş.a.). Astfel, prin consiliere
psihologică se urmăreşte:
• autocunoaşterea,
• optimizarea şi dezvoltarea personală, respectiv
• adaptarea cât mai eficientă a clientului la mediul extern
Consilierul este un psiholog specializat în consiliere, care intervine cu mijloace specific
psihologice, în scopul de a optimiza, stimula autocunoaşterea şi dezvoltarea personală, a preveni
anumite probleme emoţionale, cognitive şi de comportament.
Un consilier profesionist :
1. deţine un sistem calitativ de informaţii de specialitate;
2. are deschidere spre nou şi spre schimbare;
3. simte necesitatea unei formări continue;
4. are opinii proprii cu privire la performanţe în această profesiune;
5. cunoaşte şi aplică normele de conduită ;
Studiile lui Coombs (1986) arată că următoarele atitudini ale consilierului sunt asociate cu
succesul în consiliere :
- imagine de sine pozitivă şi încredere în propriile abilităţi;
- opinii pozitive despre oamenii pe care îi consideră demni de încredere, prietenoşi.