Introducere în știința dreptului civil

Înțelesul și definiția noțiunii de drept civil

Noțiunea de drept civil provine din ius civile, partea componentă a sistemului de drept roman

Accepțiuni ale noțiunii de drept civil:

● Una dintre ramurile sistemului de drept obiectiv și pozitiv (care poate face obiectul său de cercetare cu
scopul de a identifica, examina și prezenta celor interesați conexiunile cu întregul sistem de drept din
care face parte precum și specificul acesteia)

● Drept subiectiv (puterea conferită de lege unui subiect de drept de a avea o anumită atitudine sau
comportament în raport cu alte persoane)

● Disciplină de studiu

Sisteme de drept
COMMON –LAW (format în Anglia și extins în SUA, Noua Zeelandă, Canada, Australia, etc.)

- drept jurisprudențial

- se aplică precedentul judiciar

ROMANO – GERMANIC

- își are originea în dreptul roman, căruia i s-au adăugat cutumele germanice

- unul dintre cele mai răspândite sisteme din lume

- adoptat de țări precum Franța, Italia, Spania, Portugalia,România

Caracteristici ale sistemului romano-germanic

- diviziunea în drept public și drept privat

- organizarea judecătorească în mai multe grade de jurisdicție

- în fruntea instanțelor de află o instanță supremă

- motivarea hotărârilor judecătorești

- judecătorul are libertatea de apreciere a probelor

- Jurisprudența nu este izvor de drept, dar are rol creator, precum doctrina

Definția dreptului civil ca ramură de drept:

Ansamblu de norme juridice care reglementează raporturile patrimoniale și nepatrimoniale, care
se stabilesc între persoane fizice și juridice aflate de poziție de egalitate juridică.

Stuctura Codului Civil

 - normele sale au ca finalitate comună crearea cadrului normativ pentru recunoașterea,
exercitarea și apărarea drepturilor și obligațiilor civile care se pot naște în persoana și patrimoniul
subiecților de drept civil, ca o consecință a încheierii anumitor acte juridice