Capacitatea civilă de folosinţă

Definiție: Reprezintă aptitudinea generală şi abstractă a

persoanelor fizice sau juridice de a avea drepturi subiective
civile şi de a-şi asuma obligaţii în cadrul raporturilor juridice
civile.
Dobândire: În cazul persoanelor fizice, capacitatea de
folosinţă se dobândeşte de la momentul naşterii persoanei.
Capacitate anticipată de folosinţă se dobândește de la
momentul concepției, dacă persoana dacă se naşte vie şi dacă
este vorba despre drepturile sale, potrivit adagiului infans
conceptus pro nato habetur quoties de commodis eius agitur.
Art. 412, alin. (1) Cod civil - “intervalul de timp cuprins între a
trei suta și a o suta optzecea zi dinaintea nașterii copilului este
timpul legal al concepției. El se calculează zi cu zi”.
Încetare: În cazul persoanelor fizice – de la moartea
acestora. În timpul vieții poate fi doar restrânsă.
Capacitatea civilă de exerciţiu
Definiţie: Reprezintă aptitudinea persoanei fizice sau
juridice de a-şi asuma drepturi şi a-şi exercita obligaţiile în
cadrul raportului juridic civil, prin încheierea de acte juridice.
Lipsa capacităţii de exerciţiu:- în cazul minorilor cu vârsta de
până la 14 ani şi interzişilor judecătoreşti
- pot încheia singuri: ●actele de conservare;
●actele de dispoziţie de mică valoare, cu
caracter curent şi care se execută la momentul încheierii lor
- restul actelor le încheie prin intermediul reprezentanților lor
legali
Încetează:
● la împlinirea vârstei de 14 ani;
● prin moarte
Capacitatea restrânsă de exerciţiu
- caracteristică minorilor care au împlinit vârsta de 14 ani
până la majorat
- persoanele cu capacitate restrânsă de exercițiu, pot
încheia singuri:
● actele de conservare;
● actele de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi
care se execută la momentul încheierii lor;
● actele de administare ce nu îl prejudiciază pe minor;
● acte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau
sportive sau referitoare la profesia sa, cu încuviinţarea
părinţilor sau a tutorelui şi cu respectarea dispoziţiilor legii
speciale, dacă este cazul
Restul actelor se încheie de către minor personal, dar cu
încuviinţarea ocrotitorului legal şi, în cazuri determinate, cu
autorizarea instanţei de tutelă.
Se pierde prin:
● ajungerea la vârsta majoratului (18 ani);
● căsătorie, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, respectiv la
16 ani, cu îndeplinirea condiţiilor legale;
● punerea sub interdicţie judecătorească;
● moarte
CAPACITATEA DEPLINĂ DE EXERCIȚIU
● persoanele care au împlinit vârsta de 18 ani
● persoanele care au încheiat o căsătorie valabilă anterior
împlinirii vârstei majoratului (16 ani)
Actele juridice se încheie în nume propriu.
Se pierde prin:
- punerea sub interdicţie judecătorească;
- deces;
- anularea, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, a
căsătoriei încheiată de minorul de rea-credinţă.
 CONŢINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
 
A. Dreptul subiectiv civil - aptitudinea subiectului activ al
unui raport juridic de a avea o anume conduită şi de a
putea pretinde totodată o conduită determinată din
partea subiectului pasiv, care poate fi impusă prin forţa
de constrângere a statului.
CLASIFICARE:
1. După criteriul obligaţiilor corelative:
a. Drepturi absolute – le corespunde obligația de a nu
face
- sunt opozabile erga omnes
- doar subiectul activ este determinat
- se clasifică în – drepturi personale nepatrimoniale
- drepturi reale
b. Drepturi relative – le corespunde obligația - de a da
- de a face
- de a nu face
2. După criteriul conținutului
a. Drepturi patrimoniale - care pot fi evaluate în bani
- drepturi reale
 - drepturi de creanță
b. Drepturi nepatrimoniale – nu pot fi evaluate în bani
- sunt drepturi absolute

3. După criteriul legăturii dintre ele

a. Drepturi principale – existența lor nu depinde de
aceea a altui drept
b. Drepturi accesorii – sunt dependente de alt drept
4. După criteriul afectării de modalități
a. Drepturi pure și simple
b. Drepturi condiționale (afectate de – termen
- condiție
- sarcină)
B. Obligaţia civilă corelativă – îndatorirea subiectului pasiv al
unui raport juridic civil de a da, a face sau a nu face ceva în
raport cu subiectul pasiv, în caz de nevoie putând fi silit prin
forţa de constrângere a statului.
CLASIFICARE:
1. După criteriul obiectului
Obligaţii de a da – a constitui sau a transmite un drept
Obligaţii de a face - a executa o lucrare, a presta un
serviciu ori de a preda un bun
 Obligaţii de a nu face – obligația subiectului pasiv de a
nu face ceva ce ar fi putut face dacă nu intra în raportul
juridic în cauză
Obligaţii de rezultat sau determinate -debitorul îşi asumă
obţinerea unui anumit rezultat determinat
Obligaţii de mijloace (de prudenţă sau diligenţă) -
subiectul pasiv se obligă să depună toate eforturile, diligenţele,
cunoştinţele sale în vederea realizării îndatoririi asumate
2. După criteriul sancțiunii:
Obligaţii perfecte -în caz de neexecutare pot fi aduse la
îndeplinire prin intermediul forţei de coerciţie a statului
Obligaţii imprefecte (naturale) nu pot fi îndeplinite pe cale
de executare silită