Recoacerea completă

Tratamentul termic de recoacere completă se aplică, în general, oţelurilor

hipoeutectoide şi constă în încălzirea piesei la t t  A3 + 20 ... 40 OC, menţinerea la
această temperatură până la formarea unei austenite omogene, cu grăunte fin în
toată masa piesei şi răcirea cu o viteză de răcire care să asigure realizarea unei
structuri de echilibru, ferito - perlitice, cu duritate minimă. Scopul principal al
aplicării acestui tratment termic este înlăturarea structurilor neomogene sau cu
grăunte grosolan din piesele turnate. Diagrama de tratament termic este prezentată
în figura 6.22 - curba R.C.
Tratamentul termic de recoacere completă se aplică şi oţelurilor
hipereutectoide care prezintă granulaţie grosolană datorată prelucrării prin
deformare palstică la temperaturi ridicate. În acest caz t t ş Acem + 20 ..30 OC, iar
structura finală va fi formată din perlită şi cementită secundară în reţea.

Fig. 6.22
Diagramele de tratament termic de reacoacere completă (RC) şi normalizare (N) aplicate oţelurilor

Recoacerea incompletă
Tratamentul termic de recoacere incompletă se aplică, în general, oţelurilor
hipoeutectoide, înlocuind recoacerea completă în cazul în care granulaţia oţelului
este corespunzătoare şi trebuie realizată numai structura de echilibru ferito
-perlitică, cu duritate minimă. Parametrii de regim sunt similari celor utilizaţi la
recoacerea completă, cu excepţia temperaturii de încălzire, care se adoptă t t ş A1 +
20 ... 30 OC. Diagrama de tratament termic este prezentată în figura 6.23.
Normalizarea
Tratamentul termic de normalizare se aplică oţelurilor hipo şi
hipereutectoide şi constă în încălzire şi menţinerea în condiţii similare recoacerii
complete şi răcirea ulterioară cu o viteză de răcire care să asigure o structură
cvasieutectoidă, de tip sorbitic ( de obicei, răcirea se face în aer), cu precipitări
minime de ferită liberă (în cazul oţelurilor hipoeutectoide) sau de cementită
secundară (în cazul oţelurilor hipereutectoide). Diagrama de tratament termic este
prezentată în figura 6.22 - curba N.
În urma aplicării acestui tratament termic se obţin durităţi şi rezistenţe
mecanice mai mari decât în cazul recoacerii complete, fără a fi afectată în mod
inadmisibil plasticitatea. Ca urmare, normalizarea poate constitui tratamentul
termic final al piselor din oţel având secţiuni mari şi forme geometrice complicate
care se pot deforma sau fisura în cazul aplicării tratamentului termic de călire
martensitică urmată de revenire înaltă (îmbunătăţire). De asemenea , normalizarea
se aplică ca tartament termic premergător, prin care se obţin structuri optime pentru
tratamentele sau prelucrările ulterioare. Astfel, în cazul oţelurilor hipoeutectoide,
normalizarea asigură structura optimă înainte de călire (cu cantitate minimă de
ferită preeutectoidă) şi îmbunătăţeşte prelucrabilitatea prin aşchiere (în special la
oţelurile cu  0.3 % C), iar la oţelurile hipereutectoide - se asigură aplicarea mai
eficientă a recoacerii de globulizare a cementitei (prin distrugerea reţelei de
cementită secundară).