Bazele sunt elemente de referinţă de tip plan, dreaptă sau punct faţă de

care se stabilesc relaţii de orientare între elementele geometrice ale unei piese la
prelucrarea sau măsurarea acesteia, sau între piesele ce formează un ansamblu la
montaj şi în funcţionare.
După rolul pe care îl au, bazele se împart în baze constructive, baze de
montaj (asamblare), baze de măsurare şi baze tehnologice.
Bazele constructive (B.c.) sunt suprafeţele, liniile sau punctele utilizate ca
elemente de referinţă la proiectarea pieselor sau ansamblurilor.
Bazele de montaj (B.mj.) sunt suprafeţele pieselor care determină poziţia
piesei considerate faţă de alte piese ale ansamblului la montarea acestuia.
Bazele de măsurare (B.m.) sunt suprafeţele faţă de care se determină
dimensiunile sau poziţia suprafeţei ce se prelucrează
Bazele tehnologice (B.t.) sunt suprafeţele piesei care determină poziţia
semifabricatului faţă de partea activă a sculei la faza de prelucrare ce se execută.
In funcţie de modul de utilizare în timpul prelucrării piesei, bazele
tehnologice se împart în: baze tehnologice de reazem, baze tehnologice de
verificare, şi baze tehnologice de reglare.
Bazele tehnologice de reazem (B.t.rz) sunt suprafeţele piesei cu care
aceasta se află în contact cu suprafeţele dispozitivelor de fixare sau masa maşiniiunelte
Bazele tehnologice de verificare (B.t.v) sunt suprafeţele piesei de la care se
face verificarea poziţiei acesteia la instalarea pe maşina-unealtă sau la reglarea
sculei în cazul prelucrărilor prin metoda aşchiilor de probă.
Baza tehnologică de reglare (B.t.rg) este suprafaţa ce constituie bază de
măsurare pentru suprafeţele prelucrate simultan cu aceasta şi este legată de o
B.t.rz. printr-o dimensiune
Analizând problema bazării în general, se poate constata că asimilând
piesa cu un solid rigid, poziţia sa este determinată dacă se preiau cele şase grade de libertate (trei
translaţii şi trei rotaţii), care într-un sistem rectangular de referinţă se realizează prin şase
coordonate (două câte două perpendiculare între ele). In cazul unei piese cele şase coordonate
pot fi asimilate cu şase puncte de reazem ce se repartizează în funcţie de întinderea şi rolul
atribuit suprafeţelor
piesei. Situaţiile întâlnite în practică se pot reduce la trei cazuri simple: piesă paralelipipedică,
piesă cilindrică lungă şi piesă cilindrică scurtă. Repartizarea
punctelor de reazem şi rolul suprafeţelor pentru fiecare caz sunt prezentate în figura 1.4.