ALGEBRA LOGICII - LOGICA ALGEBRICĂ (I)

GEORGE GEORGESCU

Abstract
Între logica matematică şi algebră există o relaţie complexă. Algebra logicii şi logica
algebrică sunt două dintre ipostazele acestei relaţii. De multe ori, nu se face o distincţie
ı̂ntre algebra logicii şi logica algebrică. Scopul acestui articol este de a propune o delimitare
a celor două domenii şi de a discuta, din această perspectivă, unele conexiuni dintre logică
şi algebră. Pentru fiecare sistem logic ı̂n parte, putem vorbi despre o ”logică algebrică”
şi despre o ”algebră a logicii”. Studierea raportului dintre ele poate explica evoluţia unor
subiecte matematice şi poate influenţa mişcarea ideilor ı̂n domeniu.
În afara unor comentarii generale, lucrarea de faţă se concentrează asupra relaţiei dintre
logica algebrică şi algebra logicii ı̂n cazul sistemelor clasice (calculul propoziţional şi calculul
cu predicate). Partea a doua a lucrării va studia unele aspecte ale algebrei logicii şi logicii
algebrice asociate unor logici neclasice (intuiţionistă, modală, temporală, multivalentă).

1 INTRODUCERE
Logica matematică este o disciplină ce aparţine deopotrivă şi Matematicii şi Logicii.
Atunci când ı̂ncepe un curs de logică matematică se pune ı̂n mod natural ı̂ntrebarea următoare:
(A) Ce este logica matematică?
În acel moment nu putem răspunde decât prin formulări tip ”dicţionar” (de exemplu, con-
form dicţionarului Larousse, logica matematică este ”teoria ştiinţifică a raţionamentelor, ex-
cluzând procesele psihologice şi care se divide ı̂n calculul propoziţional şi calculul predicatelor ”)
sau prin enumerarea unor subdomenii ale logicii matematice (de exemplu, folosind clasificarea
AMS 2000). Chiar dacă nu răspundem la ı̂ntrebare putem discuta despre unele teme ale logicii
matematice şi despre modul cum aceasta se raportează la alte discipline. În acest context apare
ı̂ntrebarea:
(B) Care este raportul dintre logica matematică şi matematică?
În ceea ce priveşte ı̂ntrebarea (B), se pot formula următoarele ı̂ntrebări ajutătoare:
(b1) La ce foloseşte logica matematicii?
(b2) La ce foloseşte matematica logicii?
Încercarea de a răspunde la ı̂ntrebarea (b1) conduce la o discuţie complicată ce se finalizează
cu răspunsuri extrem de variate. Pentru subiectul nostru este mai interesantă ı̂ntrebarea (b2).
Încercarea de a contura un raspuns la (b2) trebuie pusă ı̂n relaţie cu o altă ı̂ntrebare:
(c) Ce este un sistem logic ?
Întrebarea (c) poate fi privită şi ca un substitut al lui (A); ea ı̂ngustează sfera lui (A) dar
ne apropie de posibilitatea de a da acesteia un răspuns. Sistemele logice provin din logică şi
filosofie (logica clasică [60], logica intuiţionistă [38], logica modală [14], [22], etc.), din matematică
(sistemul Zermelo-Fraenkel al teoriei mulţimilor), din informatică (logica dinamică, anumite
sisteme de logică temporală [49]), din fizică (logica mecanicii cuantice ), etc.
Vom răspunde la ı̂ntrebarea (c) prin teza că un sistem logic este descris de următoarele opt
dimensiuni [29]:
- dimensiunea sintactică;

1
 - dimensiunea semantică;
- dimensiunea algebrică;
- dimensiunea topologică;
- dimensiunea categorială;
- dimensiunea probabilistă;
- dimensiunea algoritmică;
- dimensiunea filosofică.
Fiecare din aceste dimensiuni descrie ı̂ntr-un mod specific sistemul logic. Cunoaşterea sistemului
logic se realizează cu atât mai bine cu cât sunt surprinse mai multe dintre relaţiile ce se pot stabili
ı̂ntre aceste dimensiuni. Sintaxa şi semantica sunt dimensiunile principale ale unui sistem logic.
În mod necesar orice descriere a sistemului logic trebuie să ı̂nceapă cu aceste două dimensiuni.
Adăugarea unor alte dimensiuni se va face ı̂n funcţie de contextul ı̂n care este studiat sistemul
logic. În tratarea primelor şapte dimensiuni ale unui sistem logic ne folosim de concepte şi de
rezultate din matematică. Instrumentarul matematic necesar(teoreme, metode, algoritmi, etc)
diferă de la sistem la sistem şi de la dimensiune la dimensiune. Modul cum aceste teoreme,
metode, algoritmi, etc. sunt folosite ı̂n studiul sistemului logic ne dă un răspuns la ı̂ntrebarea
(b2).

2 REPREZENTAREA TRIDIMENSIONALĂ A UNUI SISTEM

LOGIC
De obicei, cursurile şi manualele de logică se opresc asupra primelor trei dimensiuni din lista
de mai sus. În acest caz, sistemele logice sunt studiate din perspectiva unei relaţii tripartite:
sintaxă, semantică, algebră.

SINTAXA SEMANTICA
aa ! !
aa !!
a aa !
a !!
aa!!!

ALGEBRA

Sintaxa unui sistem logic S are două componente: limbajul formal al sistemului şi structura
logică. Limbajul sistemului este construit pornind de la o listă de simboluri primare (alfabet).
Aplicarea unor reguli de combinare a simbolurilor primare conduce la obţinerea mulţimii expre-
siilor (formule, enunţuri). Expresiile reprezintă traducerea ı̂n limbajul formal a unor propoziţii
din limbajul natural. Structura logică a limbajului se defineşte prin axiomele şi prin regulile
de deducţie ale sistemului. Acestea permit introducerea demonstraţiilor formale, a teoremelor
formale (enunţuri ce admit o demonstraţie formală) şi a deducţiilor formale din ipoteze.
Fie ϕ un enunţ şi Σ o mulţime de enunţuri ale lui S. Vom nota:
` ϕ : ϕ este o teoremă formală a lui S;
Σ ` ϕ : ϕ se deduce formal din ipotezele Σ.
Semantica unui sistem logic S este legată de noţiunea de interpretare (care diferă de la un
sistem la altul şi chiar pentru un acelaşi sistem). O interpretare atribuie enunţurilor sistemului
valori de adevăr. Mulţimea valorilor de adevăr are o structură algebrică şi o structură de ordine; o
interpretare transformă operaţiile logice (conectori, cuantificatori) ı̂n operaţii algebrice. Folosind
interpretările se definesc principalele noţiuni semantice: modelele unei teorii, enunţurile universal

2
adevărate şi deducţia semantică din ipoteze.
Dacă enunţul ϕ este adevărat ı̂n orice interpretare atunci spunem că ϕ este universal adevărat
(|= ϕ).
Fie ϕ un enunţ si Σ o mulţime de enunţuri ale lui S. Atunci ϕ se deduce semantic din ipotezele
Σ (Σ |= ϕ) dacă ϕ este adevărat ı̂n orice model al lui Σ.
Sintaxa şi semantica sunt componentele principale ale sistemului logic. Relaţia dintre ele este
exprimată prin proprietatea de corectitudine (orice teoremă formală este un enunţ universal
adevărat) şi prin proprietatea de completitudine (orice enunţ universal adevărat este teoremă
formală).
Semantica este ”lumea reală” a unor structuri matematice; sintaxa este o ”lume virtuală ” ce
exprimă simbolic proprietăţile structurilor formulate ı̂n limbaj natural. Mecanismul inferenţial
al sintaxei traduce formal raţionamentele ce se petrec la nivelul semanticii.
Algebra unui sistem logic S are la bază o construcţie canonică, numită algebra Lindenbaum-
Tarski a lui S. Să presupunem că printre conectorii sistemului se numară şi implicaţia →.
Pe mulţimea E a enunţurilor lui S se va considera următoarea relaţie binară:
ϕ ≡ ψ dacă şi numai dacă ` ϕ → ψ şi ` ψ → ϕ.
Dacă ı̂n sistemul logic sunt valabile:
• `ϕ→ϕ (principiul identităţii)

• dacă ` ϕ → ψ şi ` ψ → χ atunci ` ϕ → χ.

atunci ≡ este o relaţie de echivalenţă pe E. În ipoteza că relaţia de echivalenţă este com-
patibilă cu operaţiile logice ale lui S, mulţimea cât E/≡ devine o structură algebrică ale cărei
operaţii sunt obţinute din operaţiile logice. Această structură algebrică se numeşte algebra
Lindenbaum-Tarski a lui S.
Notăm cu ϕ̂ clasa de echivalenţă a unui enunţ ϕ din S. Pe mulţimea cât E/≡ se poate defini
relaţia de ordine ≤ prin:
ϕ̂ ≤ ψ̂ dacă şi numai dacă ` ϕ → ψ.
Există sisteme logice pentru care metoda de construcţie a algebrei Lindenbaum-Tarski nu se
poate aplica (de exemplu, sistemele modale S1, S2 şi S3). In [7] este prezentată o metodă foarte
generală de algebrizare a sistemelor logice.

3 CE ESTE ALGEBRA LOGICII ŞI CE ESTE LOGICA AL-

GEBRICĂ?
Metodele algebrice au fost introduse ı̂n logică de către George Boole ı̂n patru scrieri (două
cărţi şi două articole ) publicate ı̂n jurul anului 1850 (vezi [9], [10], [11] , [12] ). Chiar titlurile
acestora vorbesc despre ”o analiză matematică a logicii”, despre ”un calcul al raţionamentelor
deductive” şi despre ”o cercetare a legilor gândirii”. Ideile lui Boole au determinat ı̂n mod deci-
siv dezvoltarea ulterioară a logicii şi a unei părţi a algebrei. Se pune ı̂ntrebarea: cercetările lui
Boole se situează ı̂n algebră sau ı̂n logică? Iată ce spun doi mari gânditori despre contribuţiile
lui Boole:
Augustus de Morgan : ”It finds the laws of thought symbolized in the forms of algebra” [21].
Bertrand Russell : ”Pure mathematics was discovered by Boole, in a work which he called the
Laws of Thought. His book was in fact concerned with formal logic and this is the same as
mathematics”.
Contribuţiile lui Boole şi ale urmaşilor săi direcţi (De Morgan, Schröder, Pierce, etc.) sunt un
amestec de logică şi de calcul algebric. Este important de observat că ideea separării calculului
algebric de logică se ı̂ntâlneşte chiar ı̂n cartea lui Boole din 1854; autorul vorbeşte chiar de ”o

3
algebră a logicii”.
Termenul ”Algebra logicii” a fost impus de continuatorii lui Boole . O elevă a lui Peirce, Chris-
tine Ladd, scrie ı̂n 1883 o lucrare intitulată ”On the Algebra of Logic”, iar Schröder publică
ı̂ntre anii 1890 şi 1905 monografia ı̂n trei volume ”Vorlesungen über die Algebra der Logik”.
La Whitehead (1898) şi Huntington ( 1904), prin ”algebra logicii” se ı̂nţelege un calcul simbolic
extras din logica propoziţională şi din teoria naivă a mulţimilor (vezi [34]).
Nu ı̂ntâmplător prima lucrare de logică a lui Moisil se intitulează ”Recherches sur l’algèbre de la
logique” (vezi [55]) . Această lucrare a inaugurat spiritul algebric ı̂n care, prin Moisil şi elevii săi,
s-a dezvoltat o mare parte din logica matematică românească. Contribuţiile din [55] combină
algebra cu logica fără a face o demarcaţie ı̂ntre ele. Separarea celor două planuri este proclamată
de Moisil ı̂n mod explicit ı̂n lucrarea [56]:
”Au calcul des thèses correspond ce qu’il convient d’appeler l’Algèbre de la Logique, en donnant
à ce terme la signification générale d’étude algébrique des systèmes suggerés par le calcul des
thèses”.
Noţiunea de ”algebră Boole” ı̂n sensul folosit astăzi apare prima dată ı̂n monografia [88] (cf.
[66], p.73). Constituirea teoriei algebrelor Boole ca un corp matematic consistent a fost realizată
ı̂n principal de către Stone, Birkhoff şi Tarski ı̂n deceniul patru al secolului trecut. De atunci,
algebrele Boole s-au dezvoltat continuu, ı̂n relaţie cu alte tipuri de algebre, cu analiza, topologia,
probabilităţile, informatica, etc. După apariţia primelor sisteme logice formalizate (datorate ı̂n
special lui Hilbert) s-a pus ı̂ntr-un mod explicit problema relaţiei ı̂ntre sistemul logic şi algebrele
sale. Răspunsul a fost dat de Lindenbaum şi Tarski prin construcţia ce le poartă numele. Alge-
brele asociate unui sistem logic S au ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui S. Studiul lor
poate fi desprins de logică şi poate constitui obiectul unui domeniu al algebrei de sine stătător.
Sursele dezvoltării domeniului rezultat sunt probleme pur algebrice, proprietăţi ale sintaxei şi
semanticii lui S reflectate ı̂n plan algebric, precum şi relaţiile cu alte discipline din matematică,
informatică, filosofie, etc. Următoarea tabelă ı̂nfăţişează structurile algebrice corespunzătoare
unor sisteme logice foarte cunoscute.

Sistem logic Structuri algebrice

calculul propoziţional clasic algebre Boole
calculul propoziţional intuiţionist algebre Heyting
calcule propoziţionale modale algebre modale
calcule propoziţionale temporale algebre temporale
logici Lukasiewicz MV-algebre
logici Post algebre Post
logici Moisil algebre Lukasiewicz-Moisil
logici BL BL-algebre
calculul cu predicate clasic algebre cilindrice
algebre poliadice
calculul cu predicate intuiţionist algebre Heyting poliadice

Şi astăzi ı̂ntâlnim numeroase cărţi şi lucrări asupra ”algebrei logicii”. Termenul desemnează
deopotrivă calcule logice ı̂n forma algebrică sau studiul algebrelor unui sistem. În ultimele
decenii se vorbeşte din ce ı̂n ce mai mult despre ”logica algebrică a unui sistem logic” , mai ales
pentru algebrele calculelor cu predicate (vezi [35] şi [41]). In [7] se consideră că actul de naştere
al logicii algebrice moderne este lucrarea lui Tarski [86]:
”Algebraic logic in the modern sense can be said to have begun with Tarski’s 1935 paper on the
foundation of the calculus of systems”.
Întrebuinţarea celor două noţiuni (algebra logicii şi logica algebrică) poate produce o anumită

4
confuzie. Se pune atunci problema precizării celor două noţiuni printr-o delimitare mai exactă
a domeniilor pe care le desemnează.
În algebra logicii vor intra toate proprietăţile algebrelor asociate unui sistem logic S; logica
algebrică va reţine acele proprietăţi algebrice ce provin (direct sau indirect) din sintaxa sau
semantica lui S. Pentru fiecare sistem logic, logica algebrică este o parte a algebrei logicii .
Graniţele logicii algebrice ı̂n interiorul algebrei logicii nu sunt definitiv trasate; rezultate pur
algebrice pot avea un impact ulterior asupra sistemului logic.

4 ALGEBRA LOGICII VS LOGICA ALGEBRICĂ

Motivaţia delimitării ı̂ntre algebra logicii şi logica algebrică ı̂ncepe cu un argument firesc:
o sumă de fapte matematice ce se constituie ı̂ntr-un ı̂ntreg trebuie să poarte un nume. Există
şi un argument ce ţine de relaţia dintre sistemul logic şi algebrele sale. Cercetări din logică se
prelungesc ı̂n probleme şi rezultate pur algebrice; reciproc, prin proiectarea unor proprietăţi al-
gebrice asupra sistemului logic se ajunge la o mai bună cunoaştere a sa. Pentru a ilustra această
teză vom face apel la un episod semnificativ din istoria logicilor multivalente.
Este cunoscut că primele sisteme de logică multivalentă au fost introduse ı̂n mod independent
de către J. Lukasiewicz şi E. Post. Analiza judecăţilor modale din textele aristoteliene l-a con-
dus pe Lukasiewicz ı̂n 1920 la considerarea unui sistem de logică cu trei valori [53]. Ulterior,
Lukasiewicz şi elevii săi au studiat logici n-valente şi chiar infinit valente [54]. În mod indepen-
dent, Post a introdus ı̂n 1921 un sistem de logică n-valentă din raţiuni pur matematice [68].
Gr. C. Moisil a introdus ı̂n 1940 algebrele Lukasiewicz 3-valente şi ı̂n 1941 algebrele Lukasiewicz
4-valente ca modele algebrice ale logicilor lukasiewicziene cu trei, respectiv cu patru valori
(vezi [56], [57]). Apoi, prin generalizarea acestor structuri algebrice, Moisil a definit algebrele
Lukasiewicz n-valente. Scopul declarat al lui Moisil a fost construirea algebrei logicii core-
spunzătoare logicilor lui Lukasiewicz. A. Rose a găsit ı̂n 1956 un exemplu prin care demonstra
că structurile propuse de Moisil algebrizează ı̂n mod adecvat logicile lui Lukasiewicz numai pen-
tru valenţele 3 şi 4. Pentru valenţe de la 5 ı̂n sus implicaţia lukasiewicziană nu mai poate definită
ı̂n structurile definite de Moisil (vezi [8], p.471). Vom ı̂ncerca o explicaţie a acestui fapt făcând
apel la raportul dintre algebra logicii şi logica algebrică.
În logica lui Lukasiewicz implicaţia are rolul central; toţi ceilalţi conectori se pot exprima ı̂n
funcţie de implicaţie. La Moisil, ı̂n primul plan stă structura de latice, o negaţie slabă şi
operaţiile de nuanţare (endomorfismele chrysippiene). Endomorfismele chrysippiene asociază
unei propoziţii din logica n-valentă n-1 propoziţii din logica bivalentă (= nuanţe). Pentru alge-
brele Lukasiewicz 3-valente şi 4-valente Moisil a demonstrat un principiu de determinare. În in-
terpretare, principiul de determinare al lui Moisil afirmă că o propoziţie din logica n-valentă este
determinată de nuanţele sale. Este important de observat că ı̂n definiţia algebrelor Lukasiewicz
n-valente principiul de determinare apare ca axiomă 1 . Distingem două momente esenţiale ı̂n
acţiunea lui Moisil de algebrizare a logicilor lui Lukasiewicz:

- Pornind de la logicile lui Lukasiewicz (3-valente şi 4-valente), Moisil defineşte algebrele
Lukasiewicz 3-valente şi 4-valente, pentru care demonstrează principiul de determinare.
Acesta este un act de trecere de la logică la algebră, iar ceea ce rezultă (definiţii şi
propoziţii) se situează ı̂n logica algebrică.

- Obţinerea definiţiei algebrelor Lukasiewicz n-valente prin generalizarea cazurilor n=3 şi
n=4 se ı̂ncadrează ı̂n algebra logicii. Sursele logice sunt parţial uitate (implicaţia
1
În definiţia algebrelor Lukasiewicz-Moisil θ-valente, introduse de Moisil ı̂n 1969, un principiu de determinare
apare din nou ca axiomă (vezi [57], [8]).

5
 lukasiewicziană) şi, ı̂ntr-o măsură oarecare, definiţia noilor structuri este realizată prin
mimetism algebric. Generalizarea s-a realizat ı̂ntr-un spaţiu din afara logicii algebrice,
ceea ce a produs despărţirea de logica lui Lukasiewicz.

Ulterior, prin ı̂ntoarcere de la algebră la logică, structurile create de Moisil au generat un nou
tip de logici cu mai multe valori (logicile Moisil), distincte de sistemele propoziţionale ale lui
Lukasiewicz (vezi [57], [8]). Întâmplările povestite mai sus ilustrează modul subtil ı̂n care algebra
logicii şi logica algebrică se separă şi se ı̂ntrepătrund.

5 LOGICA ALGEBRICĂ A CALCULULUI PROPOZIŢIONAL

CLASIC
Pentru a delimita graniţele logicii algebrice asociate unui sistem logic S trebuie să răspundem
la ı̂ntrebarea:
Ce noţiuni şi proprietăţi ale algebrelor unui sistem logic S se află ı̂n sfera logicii algebrice a lui S?
Vom ı̂ncerca schiţa unui răspuns ı̂n cazul calculului propoziţional clasic (L). Algebra Lindenbaum-
Tarski a calculului propoziţional L este o algebră Boole. Prin urmare, teoria algebrelor Boole
constituie algebra logicii pentru sistemul L. Atunci ı̂ntrebarea de mai sus va căpăta o formă mai
precisă:
Ce noţiuni şi proprietăţi din teoria algebrelor Boole provin din noţiuni şi proprietăţi ale calcu-
lului propoziţional L?
(a) În primul rând, logica algebrică a lui L va conţine acele entităţi şi fapte algebrice ce tra-
duc ı̂ntr-un mod direct entităţi şi fapte din sintaxa şi semantica lui L. O asemenea situaţie se
ı̂ntâlneşte ı̂n paralela dintre teoria mulţimilor consistente de enunţuri (parte a sintaxei lui L)
şi teoria filtrelor ı̂n algebre Boole. În general, prin trecerea de la mulţimea enunţurilor lui L
la algebra Lindenbaum-Tarski se realizează o corespondenţă ı̂ntre unele noţiuni din sintaxă şi
unele noţiuni algebrice. În tabelul de mai jos este prezentată corespondenţa dintre unele noţiuni
legate de mulţimile consistente ale lui L şi unele noţiuni asupra filtrelor booleene (vezi [60]).

Sintaxă Algebră
Sistem deductiv Filtru Boolean
Mulţime consistentă Mulţime cu proprietatea intersecţiei finite
Sistem deductiv consistent Filtru propriu
Mulţime consistentă maximală Ultrafiltru

Corespondenţa dintre mulţimi consistente şi filtre se manifestă nu numai la nivelul con-
ceptelor, ci şi la nivelul rezultatelor din cele două teorii. Pentru exemplificare, amintim două
propoziţii asupra mulţimilor consistente maximale.

Propoziţia 5.1. Orice mulţime consistentă se poate scufunda ı̂ntr-o mulţime consistentă max-
imală.

Propoziţia 5.2. Dacă Σ este o mulţime consistentă atunci sunt echivalente afirmaţiile următoare:

(i) Σ este consistentă maximală;

(ii) Pentru orice enunţuri ϕ, ψ ale lui L, dacă Σ ` ϕ ∨ ψ atunci Σ ` ϕ sau Σ ` ψ;

(iii) Pentru orice enunţ ϕ al lui L, Σ ` ϕ sau Σ ` ¬ϕ.

6
 Să punem alături de aceste rezultate următoarele două propoziţii din teoria filtrelor booleene.
Considerăm o algebră Boole (B, ∨, ∧, −, 0, 1) oarecare.

Propoziţia 5.3. Orice filtru propriu al algebrei Boole B se poate scufunda ı̂ntr-un ultrafiltru al
lui B.

Propoziţia 5.4. Daca U este un filtru propriu al algebrei Boole B atunci sunt echivalente
afirmaţiile următoare:

(i) U este ultrafiltru;

(ii) U este filtru prim (dacă a ∨ b ∈ U atunci a ∈ U sau b ∈ U );

(iii) Pentru orice a ∈ B, avem a ∈ U sau −a ∈ U .

Propoziţia 5.3 este varianta algebrică a Propoziţiei 5.1, iar Propoziţia 5.4 este varianta
algebrică a Propoziţiei 5.2. Mai mult, demonstraţiile propoziţiilor algebrice sunt traduceri fidele
ale demonstraţiilor proprietăţilor sintactice corespunzătoare.
(b) Există situaţii ı̂n care relaţia dintre două proprietăţi (una din logică şi alta din algebră) nu
este imediat vizibilă. Un exemplu convingător este relaţia dintre teorema de completitudine a
calculului propoziţional L şi teorema de reprezentare a lui Stone [85]. Teorema de reprezentare
a lui Stone se poate enunţa ı̂n două forme, raportate la două exemple importante de algebre
Boole: primul exemplu este algebra Boole P(X) a părţilor unei mulţimi X, iar al doilea este
algebra Boole standard L2 = {0, 1}.

Teorema 5.5. Pentru orice algebră Boole B există o mulţime nevidă X şi un morfism boolean
injectiv d : B → P(X).

Teorema 5.6. Pentru orice algebră Boole B există o mulţime nevidă X şi un morfism boolean
injectiv d : B → LX
2 .

Conform Teoremei 5.5, calculul ı̂ntr-o algebră Boole oarecare B se reduce la calculul ı̂n P(X);
conform Teoremei 5.6, calculul ı̂n B se reduce la calculul ı̂n LX2 , deci ı̂n L2 .
În forma sa slabă, teorema de completitudine stabileşte echivalenţa dintre teoremele formale ale
lui L şi enunţurile universal adevărate:

Teorema 5.7. Pentru orice enunţ ϕ al lui L:

` ϕ dacă şi numai dacă |= ϕ.

Teorema de completitudine tare stabileşte echivalenţa dintre deducţia sintactică şi deducţia
semantică:

Teorema 5.8. Fie Σ o mulţime de enunţuri ale lui L şi ϕ un enunţ. Atunci:
Σ ` ϕ dacă şi numai dacă Σ |= ϕ.

Teorema de reprezentare a lui Stone este contrapartea algebrică a teoremei de completitudine.

Înţelesul afirmaţiei de mai sus trebuie privit ı̂n lumina a trei observaţii:

- Teorema de completitudine este un rezultat de logică a carei demonstraţie se bazează pe

mulţimile consistente maximale; teorema de reprezentare a lui Stone este un rezultat de
algebră demonstrat cu teoria ultrafiltrelor. Paşii demonstraţiei teoremei lui Stone sunt o
traducere fidelă a etapelor ce alcătuiesc demonstraţia teoremei de completitudine.

- Fiecare dintre cele două rezultate (teorema de completitudine şi teorema lui Stone) poate
fi demonstrat pornind de la celălalt.

7
 - Atât demonstraţia teoremei de completitudine, cât şi cea a teoremei lui Stone invocă
axioma alegerii. În axiomatizarea Zermelo-Fraenkel a teoriei mulţimilor (fară axioma
alegerii), teorema de completitudine şi teorema lui Stone devin enunţuri echivalente logic.

(c) Un al treilea caz ı̂l constituie acele proprietăţi algebrice ce nu au un corespondent ı̂n sistemul
logic, dar care sunt folosite ı̂n studiul altor sisteme logice. Un asemenea exemplu este teorema
Sikorski-Halmos de caracterizare a algebrelor Boole injective ([37], [82] ).
O algebră Boole A se numeşte injectivă dacă pentru orice morfism boolean injectiv k : B → C
şi pentru orice morfism boolean f : B → A există un morfism boolean g : C → A astfel ı̂ncât
următoarea diagramă este comutativă:
k
B - C
@
f@
R g
A

Teorema 5.9. (Sikorski- Halmos). Pentru orice algebră Boole B sunt echivalente afirmaţiile
următoare:
(i) B este o algebră Boole injectivă;
(ii) B este o algebră Boole completă.

Teorema 5.9 este un rezultat algebric pur şi nu pare a proveni dintr-o proprietate a calcu-
lului propoziţional clasic. Ea este ı̂nsă utilizată ı̂n mod esenţial ı̂n demonstraţia unui rezultat
important din teoria modelelor booleene: teorema de completitudine a lui Shorb ([84], [51]).
Un al doilea exemplu este completarea McNeille a unei algebre Boole (vezi [37],[82]). Construcţia
nu se plasează ı̂n logica algebrică a calculului propoziţional, dar apare ı̂n demonstraţii din logica
algebrică a calculului cu predicate clasic ([20]) şi ı̂n teoria modelelor booleene ale sistemului
Zermelo - Fraenkel ([46]).

6 ALGEBRE ALE CALCULULUI CU PREDICATE (CP)

În perioada 1948-1952, A. Tarski ı̂mpreună cu elevii săi L. Chin şi F. Thomson au introdus
algebrele cilindrice ca algebre asociate calculului cu predicate clasic (vezi [41]). Teoria lor a fost
dezvoltată ı̂n special de A. Tarski, L. Henkin si J. D. Monk [41], apoi de D. Pigozzi, R. Maddux,
H. Andréka, I. Németi, I. Sain, I. Hodkinson, R. Hirsch, T. Sayed Ahmed,etc.
Algebrele poliadice (cu egalitate şi fără egalitate), definite şi studiate de P. R. Halmos (vezi [35]),
constituie un alt tip de algebre asociate calculului cu predicate. Direcţia iniţiată de Halmos a
fost continuată de B. A. Galler, A. Daigneault, H. Leblanc, J. D. Monk, S. Comer, etc.
Prima problemă ı̂n definirea algebrelor calculului cu predicate a fost obţinerea unei noţiuni de
cuantificator ı̂ntr-un context pur algebric. Cum era firesc, punctul de plecare al acestui demers
a fost studierea modului cum acţiunea cuantificatorior (existenţial şi universal) se poate traduce
ı̂n algebra Lindenbaum-Tarski a lui CP. Pentru fiecare variabilă din alfabetul lui CP, acţiunea
cuanticatorului existenţial asupra formulelor lui CP conduce la o operaţie unară definită pe al-
gebra Lindenbaum-Tarski. Pasul următor a fost definirea noţiunii de cuantificator existenţial
pe o algebră Boole oarecare. Atât Tarski, cât şi Halmos au ajuns la o aceeaşi definiţie a cuan-
tificatorului existenţial prin trei axiome foarte simple. După cum povesteşte Halmos in [36],
selectarea acestor axiome nu a fost imediată:
”The algebraic axioms for existential quantification are simple, but it took me months to absorb
them into my bloodstream, to understand them intuitively and emotionally as well as merely
technically”.

8
După cum am observat deja, fiecărei variabile a lui CP ı̂i este asociat un cuantificator existenţial
algebric ı̂n algebra Lindenbaum-Tarski a lui CP. Acţiunea cuantificatorului existenţial ∃ asupra
formulelor lui CP este reflectată ı̂n algebra Lindenbaum-Tarski printr-o mulţime de operaţii
unare (cuantificatorii existenţiali booleeni), legate ı̂ntre ele prin proprietăţi generate de struc-
tura logică a lui CP.
O a doua problemă ce s-a pus ı̂n definirea algebrelor lui CP a fost stabilirea axiomelor care să
traducă algebric aceste proprietăţi. Aici Tarski şi Halmos au dat răspunsuri diferite. Deşi au
aceeaşi sursă de inspiraţie (algebra Lindenbaum-Tarski a calculului cu predicate clasic), alge-
brele cilindrice şi algebrele poliadice sunt structuri matematice distincte.
Algebrele cilindrice ı̂mbogăţesc structura de algebră Boole printr-o familie de cuantificatori
existenţiali algebrici şi printr-o mulţime de constante dublu indexată (reflectând predicatul de
egalitate al lui CP).
Halmos a procedat pas cu pas: a găsit ı̂ntâi forma algebrică a cuantificatorilor, a studiat algebrele
Boole cu un singur cuantificator (= algebre monadice), a introdus apoi algebrele poliadice şi ı̂n
final a ajuns la algebrele poliadice cu egalitate. Algebrele poliadice provin din calculul predi-
catelor fără egalitate. În definiţia lor este prezentă o familie de cuantificatori existenţiali indexată
de mulţimea tuturor părţilor unei mulţimi nevide (ale cărei elemente reprezintă variabilele) şi de
o familie de endomorfisme booleene (reprezentând substituţiile). Algebrele poliadice cu egalitate
sunt obţinute prin adăugarea unei operaţii ce algebrizează predicatul de egalitate din CP.
Cele două tipuri de algebre au o importantă parte comună. Un rezultat al lui Galler [26]
stabileşte echivalenţa ı̂ntre algebrele cilindrice de dimensiune infinită, local finite şi algebrele
poliadice cu egalitate, local finite şi de grad infinit. Teorema lui Galler nu este intâmplătoare.
După cum vom vedea, algebrele cilindrice de dimensiune infinită, local finite şi algebrele po-
liadice local finite, de grad infinit sunt structurile ce reflectă ı̂n mod direct calculul predicatelor
(cu egalitate).
Noţiunile de algebră cilindrică şi de algebră poliadică, mai largi decât aceste structuri asociate
ı̂n mod nemijlocit lui CP s-au impus din raţiuni algebrice. A fost un prim pas de trecere de la
logica algebrică la algebra logicii a lui CP.
Chiar dacă au atacat probleme similare, o vreme cele două teorii s-au dezvoltat pe baza unor
tehnici diferite. Cercetările actuale au unificat cele două direcţii; totuşi teoria algebrelor cilin-
drice este preponderentă (vezi [41] , [42], [64], [79]). Mai departe, vom discuta modul ı̂n care se
obţine definiţia algebrelor cilindrice având ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski asociată unei
teorii a calculului cu predicate.
Sistemul formal al calculului cu predicate (CP) este construit având ca punct de plecare struc-
turile de ordinul I. O structură de ordinul I A este formată dintr-o mulţime nevidă A (universul
structurii) ı̂nzestrată cu operaţii, relaţii şi constante.
Alfabetul lui CP este compus dintr-o mulţime infinită V de variabile, din constantele logice ¬,
→, ∀, ∃, = şi din simboluri de operaţii, de relaţii şi de constante. Prin inducţie se definesc
termenii, formulele şi enunţurile lui CP. Vom numi proprietăţi de ordinul I acele proprietăţi ale
structurilor ce pot fi formalizate ı̂n limbajul lui CL.
Pentru simplitate vom presupune că mulţimea V a variabilelor este numărabilă:
V = {v0 , v1 , ..., vn , ...}.
O mulţime de axiome şi de reguli de deducţie completează sintaxa lui CP. Pornind de la axiome
şi aplicând pas cu pas câte o regulă de deducţie se obţin teoremele formale. Dacă ϕ este o
teoremă formală a lui CP atunci notăm: ` ϕ.
Analog se defineşte noţiunea de deducţie formală ı̂n CP. O teorie este o mulţime de enunţuri ale
lui CP. Dacă T este o teorie şi ϕ o formulă atunci notăm:
T ` ϕ: din ipotezele T se deduce formal ϕ.
Pentru a obţine algebrele calculului cu predicate va trebui să examinăm algebrele Lindenbaum-

9
Tarski asociate teoriilor lui CP. Fie F (resp. E) mulţimea formulelor (resp. enunţurilor) lui CP.
Fixăm o teorie T a lui CP. Pe mulţimea F considerăm relaţia binară ≡T :
ϕ ≡T ψ dacă şi numai dacă T ` ϕ → ψ şi T ` ψ → ϕ.
≡T este o relaţie de echivalenţă pe F . Notăm cu ϕ/T clasa de echivalenţă a unei formule ϕ. Pe
mulţimea cât AT = F/T introducem operatiile : ϕ/T ∨ ψ/T = (ϕ ∨ ψ)/T ; ϕ/T ∧ ψ/T = (ϕ ∧ ψ)/T ;
−(ϕ/T ) = (¬ϕ)/T şi constantele 1 = (ϕ ∨ ¬ϕ)/T , 0 = (ϕ ∧ ¬ϕ)/T (definiţia lui 1 şi 0 nu depinde
de enunţul ϕ).
Atunci (AT , ∨, ∧, −, 0, 1) este o algebră Boole. Operaţiile acestei algebre Boole corespund
disjuncţiei, conjuncţiei şi negaţiei lui CP. Pasul următor este algebrizarea cuantificatorilor lui
CP. Pentru fiecare variabilă v a lui CP definim operaţiile unare :
∃v : AT → AT şi ∀v : AT → AT prin ∃v (ϕ/T ) = ∃vϕ/T şi ∀v (ϕ/T ) = ∀vϕ/T .
Operaţiile unare (∃v )v∈V vor traduce algebric acţiunea cuantificatorului existenţial ∃, iar operaţiile
unare (∀v )v∈V acţiunea cuantificatorului universal ∀. Se poate arăta uşor că
∀v (ϕ/T ) = −∃v − (ϕ/T ) şi ∃v (ϕ/T ) = −∀v − (ϕ/T ).
Având ca model operaţia ∃v (resp. ∀v ) vom introduce noţiunea de cuantificator existenţial
(resp. cuantificator universal ) pe o algebră Boole oarecare.
Fie (B, ∨, ∧, −, 0, 1) o algebră Boole. O operaţie unară ∃ : B → B (resp. ∀ : B → B) se numeşte
cuantificator existenţial (resp. cuantificator universal) pe B dacă verifică axiomele Q1 − Q3
0 0
(resp. Q1 − Q3 ):
Q1 : ∃0 = 0;
Q2 : a ≤ ∃a;
Q3 : ∃(a ∧ ∃b) = ∃a ∧ ∃b;
0
Q1 : ∀1 = 1;
0
Q2 : ∀a ≤ a;
0
Q3 : ∀(a ∨ ∀b) = ∀a ∨ ∀b;

Se verifică uşor că operaţia ∃v (resp. ∀v ) este un cuantificator existenţial (resp. universal)
pe AT . Pentru orice i < ω vom nota ci = ∃vi .1
Predicatul de egalitate = introduce formule atomice de forma vi = vj (cu vi , vj variabile ale lui
CP). Aceste formule atomice definesc următoarele constante ale lui AT : dij = (vi = vj )/T .
Atunci putem considera următoarea algebră : AT =< AT , ∨, ∧, −, 0, 1, ci , dij >i,j<ω .
AT este algebra Lindenbaum - Tarski a calculului cu predicate CP2 . Noţiunea de algebră cilin-
drică se obţine prin abstractizare din AT .
Fie α un ordinal oarecare. O algebră cilindrică de dimensiune α (CAα , pe scurt) este o algebră
de forma A =< A, ∨, ∧, −, 0, 1, ci , dij >i,j<α unde (A, ∨, ∧, −, 0, 1) este o algebră Boole, (ci )i<α
este o mulţime de cuantificatori existenţiali pe A şi (dij )i,j<α este o mulţime de constante ale
lui A astfel ı̂ncât următoarele axiome sunt satisfăcute:
C1 : ci cj = cj ci , pentru orice i, j < α;
C2 : dij ∧ djk ≤ dik , pentru orice i, j, k < α;
C3 : Pentru orice i, j < α şi a ∈ A, dacă a ≤ dij atunci dij ∧ ci a ≤ a.

Se poate arăta că algebra Lindenbaum-Tarski AT asociată unei teorii T este o algebră cilin-
drică de dimensiune ω.
În aparenţă, definirea cuantificatorilor pe algebra Boole şi a algebrelor cilindrice este un act
pur algebric: axiomele lor au fost alese din proprietăţile lui AT astfel ı̂ncât să producă cât
mai ”multă algebră”. Afirmaţia este corectă, ı̂nsă important pentru logica algebrică este ca ı̂n
1
ω este cardinalul mulţimilor numărabile.
2
Construcţia lui AT se realizează ı̂n acelaşi fel şi pentru cazul ı̂n care variabilele lui CP sunt indexate de
ordinalii mai mici decât un ordinal α infinit.

10
algebrele cilindrice să poată fi reflectate suficient de multe proprietăţi importante ale lui CP.
Într-o altă formulare, problema este cât de aproape este o CAω oarecare faţă de o algebră AT
ce provine direct din sistemul logic. Un prim răspuns este dat de următoarea teoremă:

Teorema 6.1. ([41], 2.6.49). Pentru orice algebră A având aceeaşi signatură cu algebrele cilin-
drice, afirmaţiile următoare sunt echivalente:
(i) Există o teorie T a lui PC astfel ı̂ncât A este izomorfă cu algebra Lindenbaum-Tarski AT
asociată lui T ;
(ii) A este o algebră cilindrică de dimensiune ω şi, pentru orice a ∈ A, mulţimea
∆a = {i < ω; ci (a) 6= a} este finită.

Mulţimea ∆a se numeşte suportul elementului a al lui A. O algebră cilindrică ı̂n care fiecare
element are suportul finit se numeşte local finit-dimensională (pe scurt, local finită). Algebra
Lindenbaum-Tarski AT este local finită deoarece fiecare formulă a lui CP conţine un număr finit
de variabile libere.
Primul exemplu de algebră cilindrică este algebra Lindenbaum-Tarski AT asociată unei teorii
T . Ea provine din sintaxa lui CP şi studiul său sugerează modul cum proprietăţile sintactice ale
lui CP pot fi convertite ı̂n proprietăţi ale algebrelor cilindrice.
Al doilea exemplu de algebră cilindrică ı̂şi are sursa ı̂n semantica lui CP.
Fie M o structură de ordinul I şi M universul său. Notăm cu M ω mulţimea şirurilor cu elemente
din mulţimea M (un şir s ∈ M ω este o funcţie s : ω → M ). Reamintim ipoteza că mulţimea V
a variabilelor lui CP este numărabilă: V = {v0 , v1 , ..., vn , ...}.
Atunci un şir s ∈ M ω poate fi identificat cu o interpretare a lui CP ı̂n M. Dacă ϕ este o formulă
a lui CP şi s ∈ M ω atunci vom nota:
M |= ϕ[s]: s satisface formula ϕ ı̂n structura M.
Pentru orice formulă ϕ considerăm mulţimea interpretărilor ce satisfac pe ϕ in M:
ϕM = {s ∈ M ω ; M |= ϕ[s]}.
Amintim că F este mulţimea formulelor lui CP. Notăm AM = {ϕM ; ϕ ∈ F } . Mulţimea nevidă
AM ⊆ P(M ) va fi universul unei algebre cilindrice.
Mai ı̂ntâi observăm că pentru orice formule ϕ şi ψ avem :
ϕM ∪ ψ M = (ϕ ∨ ψ)M ; ϕM ∩ ψ M = (ϕ ∧ ψ)M ; M ω − ϕM = (¬ϕ)M .
Aceste egalităţi arată că AM este ı̂nchisă la operaţiile de reuniune (∪), de intersecţie (∩) şi
de complementară (−), deci (AM , ∪, ∩, −, ∅, M ω ) este o algebră Boole. Pentru orice i < ω
considerăm funcţia Ci : AM → AM definită prin:
Ci (ϕM ) = {t ∈ M ω ; există s ∈ ϕM , cu tj = sj pentru orice j 6= i}.
Pentru orice i, j < ω notăm Dij = {s ∈ M ω ; si = sj }.

Teorema 6.2. AM =< AM , ∪, ∩, −, ∅, M ω , Ci , Dij >i,j<ω este o algebră cilindrică de dimensi-

une ω.

Exemplul de algebră cilindrică din Teorema 6.2 poate fi extins ı̂n aşa fel ı̂ncât să nu ne mai
raportăm la sistemul logic CP. Fie M o mulţime nevidă şi M ω mulţimea şirurilor cu elemente ı̂n
M. Atunci, pentru orice i < ω putem defini funcţia Ci : P(M ω ) → P(M ω ) prin:
Ci (X) = {t ∈ M ω ; există s ∈ X, cu tj = sj pentru orice j 6= i}, pentru orice X ⊆ M ω .
La fel ca mai sus, pentru orice i, j < ω notăm Dij = {s ∈ M ω ; si = sj }. Următorul rezultat
generalizează Teorema 6.2.

Teorema 6.3. < P(M ω ), ∪, ∩, −, ∅, Ci , Dij >i,j<ω este o algebră cilindrică de dimensiune ω.

O subalgebră a algebrei cilindrice din Teorema 6.3 se va numi algebră cilindrică de mulţimi
ω-dimensională. Mai precis, o algebră cilindrică de mulţimi ω - dimensională este de forma

11
A =< A, ∪, ∩, −, ∅, M ω , Ci , Dij >i,j<ω unde A este o subalgebră Boole a lui P(M ω ) ı̂nchisă la
operaţiile Ci şi la constantele Dij . Algebra cilindrică de mulţimi A este regulată dacă ı̂ndeplineşte
condiţia următoare: pentru orice X ∈ A şi s, t ∈ M ω , dacă s/∆X = t/∆X şi s ∈ X atunci t ∈ X 1 .
Observaţia 6.4. Algebrele cilindrice de forma AM sunt algebre cilindrice de mulţimi local finite
şi regulate. În general, algebrele cilindrice de mulţimi nu sunt nici local finite, nici regulate.
Observaţia 6.5. Înlocuind pe ω cu un ordinal oarecare α > 0, definiţiile de mai sus pot fi
generalizate ı̂ntr-un mod evident. În acest caz obţinem noţiunea de algebră cilindrică de mulţimi
α -dimensională.
Fie o teorie consistentă T ı̂n limbajul LCP şi M un model al lui T . Să considerăm algebrele
cilindrice AT şi AM construite ı̂n această secţiune. Vom defini o funcţie f : AT → AM ı̂n felul
următor: f (ϕ/T ) = ϕM , pentru orice formulă ϕ a lui CP.
Propoziţia 6.6. f este un morfism de algebre cilindrice. Dacă T este o teorie consistentă
maximală atunci f este un izomorfism de algebre cilindrice.

7 LOGICA ALGEBRICĂ A CALCULULUI CU PREDICATE

Explorarea logicii algebrice a calculului cu predicate ı̂ncepe cu studiul algebrelor Lindenbaum-
Tarski asociate teoriilor lui CP. Proprietăţi sintactice şi semantice ale lui CP sunt traduse ı̂n
proprietăţi ale algebrelor Lindenbaum-Tarski AT , apoi se ı̂ncearcă demonstrarea lor pentru di-
verse clase de algebre cilindrice. Datorită Teoremei 6.1, algebrele cilindrice local finite constituie
o clasă privilegiată.
Ca reflectare a teoremei de completitudine a calculului propoziţional L, teorema de reprezentare
a lui Stone este punctul culminant al logicii algebrice a lui L. Legătura strânsă ı̂ntre completi-
tudinea lui L şi reprezentarea algebrelor Boole ne conduce spre problema existenţei unei relaţii
similare şi ı̂n cazul altor sisteme logice. A reprezenta un obiect matematic prin entităţi mai sim-
ple este o problemă frecvent ı̂ntâlnită ı̂n matematică şi conceptualizată ı̂n mai multe moduri. În
cazul de faţă luăm ı̂n considerare reprezentarea algebrelor universale ca produs subdirect al unor
algebre aparţinând unei clase fixate. Un rezultat general este cunoscuta teoremă de reprezentare
a lui Birkhoff [6]: orice algebră dintr-o clasă ecuaţională (varietate) este izomorfă cu un produs
subdirect de algebre subdirect ireductibile. Această teoremă se poate aplica eficient atunci când
este cunoscută structura obiectelor subdirect ireductibile ale varietăţii. Cum singura algebră
Boole subdirect ireductibilă este L = {0, 1}, rezultă că teorema de reprezentare a lui Stone este
un caz particular al teoremei lui Birkhoff.
Reprezentarea algebrelor cilindrice şi a algebrelor poliadice este subiectul central al logicii al-
gebrice a calculului cu predicate. Următorul rezultat este cunoscut sub numele de teorema de
reprezentare a lui Tarski.
Teorema 7.1. Orice algebră cilindrică de dimensiune ω local finită este izomorfă cu un produs
subdirect de algebre cilindrice de mulţimi, local finite şi regulate.
Tarski a obţinut această teoremă ı̂ncă de la ı̂nceputul cercetărilor sale asupra algebrelor
cilindrice ı̂nsă prima demonstraţie apare abia ı̂n monografia [41]. Există mai multe demonstraţii
pur algebrice ale acestui rezultat ([1], [41], [61]) şi una metamatematică, folosind teorema de
completitudine extinsă (vezi de exemplu [60]).
O teoremă de reprezentare asemănătoare a fost obţinută de P. R. Halmos pentru algebrele po-
liadice (cu egalitate şi fără egalitate) local finite şi de grad infinit. În algebrizarea teoremei de
1
∆X este suportul lui X ∈ A.

12
completitudine, Halmos a pornit de la două surse:
- demonstraţia teoremei de completitudine prin modele booleene (Rasiowa-Sikorski [71]);
- demonstraţia teoremei de completitudine prin metoda constantelor (Henkin [39]).
Prima sursă l-a condus pe Halmos la o teoremă de reprezentare mai slabă prin care este sta-
bilită existenţa reprezentărilor funcţionale. Rezultatul acesta corespunde unei forme a teore-
mei de completitudine ce afirmă existenţa unui model boolean pentru o teorie consistentă. În
lucrarea [39], Henkin demonstrează că orice teorie consistentă a lui CP admite un model şi
teorema de completitudine este obţinută ca un corolar. Teorema de reprezentare a algebrelor
poliadice (cu egalitate şi fără egalitate) este algebrizarea rezultatului lui Henkin. Mai mult,
demonstraţia dată de Halmos teoremei sale de reprezentare este o transpunere algebrică fidelă
a paşilor demonstraţiei teoremei de completitudine prin metoda lui Henkin. De pildă, algebrele
poliadice bogate au ca prototip algebrele Lindenbaum-Tarski ale teoriilor Henkin, iar scufun-
darea unei algebre poliadice ı̂ntr-o algebră poliadică bogată constituie reflectarea algebrică a
extinderii unei teorii consistente la o teorie Henkin. O altă demonstraţie algebrică prin ultra-
produse poate fi gasită ı̂n lucrarea [69].
Să revenim la reprezentarea algebrelor cilindrice. Se poate arăta că orice algebră cilindrică de
mulţimi de dimensiune ω, local finită şi regulată este simplă (are exact două congruenţe). Atunci
Teorema 7.1 se poate formula echivalent astfel:
Teorema 7.2. Orice algebră cilindrică de dimensiune ω, local finită este semisimplă.
Să comparăm teorema de reprezentare a algebrelor cilindrice (Teorema 7.1) cu teorema de
completitudine extinsă. Aplicând Teorema 7.1 ı̂n cazul particular când algebra cilindrică A este
chiar algebra Lindenbaum Tarski a unei teorii consistente T putem construi un model al lui T .
În acest fel obţinem teorema de completitudine extinsă din Teorema 7.1. Dacă presupunem că
teorema de completitudine este cunoscută şi aplicăm Teorema 6.1 şi Propoziţia 6.6 atunci putem
demonstra Teorema 7.1.
Atât teorema de completitudine cât şi Teorema 7.1 sunt adevărate ı̂n prezenţa axiomei alegerii.
În axiomatizarea Zermelo-Fraenkel a teoriei mulţimilor (fără axioma alegerii), cele două enunţuri
(teorema de completitudine şi Teorema 7.1) sunt logic echivalente. Teorema 7.1 este un rezultat
pur algebric. Principala sa calitate este de a fi reflectarea ı̂n algebră a teoremei de completitudine.
Totuşi această teoremă are unele limitări ce ţin de:
- dimensiunea ω;
- ipoteza de local-finitudine asupra algebrei cilindrice A;
- natura obiectelor prin care A este reprezentată (algebre cilindrice de mulţimi, local finite şi
regulate).
Prima restricţie este ı̂nlăturată de următoarea generalizare a Teoremei 7.1:
Teorema 7.3. Fie α un ordinal ≥ ω. Orice algebră cilindrică de dimensiune α, local finită este
izomorfă cu un produs subdirect de algebre cilindrice de mulţimi, de dimensiune α, local finite
şi regulate.
În algebra universală este comod a lucra cu varietăţi de algebre (clase ecuaţionale). O
varietate este caracterizată prin proprietatea de a fi ı̂nchisă la subalgebre, produse directe şi
câturi. Clasa algebrelor cilindrice de dimensiune α, local finite nu este ı̂nchisă la ultraproduse,
deci ea nu poate fi axiomatizată ı̂n logica de ordinul I. Cu atât mai mult această clasă nu este
o varietate.
Dacă ı̂n formularea Teoremei 7.3 eliminăm condiţia de regularitate se obţine un concept de
reprezentare mai apropiat de cel existent ı̂n cazul teoremei lui Stone. Mai precis, spunem că o
algebră cilindrică de dimensiune α este reprezentabilă dacă este izomorfă cu un produs subdirect
de algebre cilindrice de mulţimi (de dimensiune α).

13
 Clasa algebrelor cilindrice reprezentabile include ı̂n mod strict clasa algebrelor cilindrice local
finite. În acelaşi timp, există algebre cilindrice nereprezentabile. Pentru dimensiuni finite avem
următorul rezultat:
Teorema 7.4. Orice algebră cilindrică de dimensiune finită este simplă (deci subdirect inde-
compozabilă).
Conform teoremei precedente, studiul algebrelor cilindrice reprezentabile este interesant nu-
mai ı̂n cazul unor dimensiuni infinite. Amintim câteva rezultate clasice asupra algebrelor cilin-
drice reprezentabile:
Teorema 7.5. (Tarski [41]). Fie α un ordinal > 0. Clasa algebrelor cilindrice de dimensiune
α reprezentabile este o varietate.
Teorema 7.6. (Henkin [41]). Clasa algebrelor cilindrice de dimensiune 2 reprezentabile este
finit axiomatizabilă.
Teorema 7.7. (Monk [59]). Clasa algebrelor cilindrice de dimensiune α > 2 reprezentabile nu
este finit axiomatizabilă.
Conform Teoremei 7.5, clasa algebrelor cilindrice (de orice dimensiune) este axiomatizabilă
prin ecuaţii. În cazul dimensiunii 2 putem găsi un număr finit de ecuaţii ca axiome, ceea ce
pentru alte dimensiuni este imposibil. În lucrarea [2], Andréka a propus un grad de complexitate
al unei axiomatizări a algebrelor cilindrice reprezentabile. Să notăm, pentru un ordinal α infinit:
CAα = clasa algebrelor cilindrice de dimensiune α;
LF CAα = clasa algebrelor cilindrice de dimensiune α, local finite;
RCAα = clasa algebrelor cilindrice de dimensiune α, reprezentabile;
P Aα = clasa algebrelor poliadice de grad α;
LF P Aα = clasa algebrelor poliadice de grad α, local finite;
RP P Aα = clasa algebrelor poliadice de grad α, reprezentabile.
Relaţia ı̂ntre aceste clase de structuri este mai sugestiv ilustrată vizual:

CAα

1
 LF CAα
 hhhh
 hRCA
 α





 
CP 
PP
P PP
P PP
P PP
P PP
PP P Aα
P PP
P q
P LF P Aα
hhhh
hRP A
α

14
 Prin teorema lui Galler [26], categoriile LF CAα şi LF P Aα sunt echivalente. După cum am
văzut, clasa LF CAα a fost definită de Tarski prin raportare directă la calculul cu predicate.
Trecerea de la LF CAα la CAα a fost primul pas spre algebra logicii lui PC. Al doilea pas spre
algebra logicii lui PC a fost definirea clasei RCAα . Eforturile cercetătorilor s-au ı̂ndreptat ı̂n
primul rând asupra obiectelor din RCAα . S-au obţinut teoreme de caracterizare ale algebrelor
cilindrice reprezentabile (de exemplu, teorema lui Henkin [41]) şi s-au pus ı̂n evidenţă subclase
remarcabile ale lui RCAα ([41]). Schimbarea noţiunii de reprezentare (prin fascicole [16], cuasi-
grupuri [62], etc.) conduce la o redesenare a hărţii din figura de mai sus.
Pentru teorema de completitudine s-au dat numeroase demonstraţii. Dintre ele, patru ni se par
a avea o semnificaţie deosebită pentru subiectul nostru. Este vorba de metoda lui Henkin [39],
metoda Rasiowa- Sikorski ([71], [72]), metoda prin forcing [48] şi metoda prin proprietăţi de
consistenţă [56]. Fiecare dintre aceste demonstraţii pune ı̂n evidenţă o metodă de a construi
modele. Am văzut că algebrizarea metodei lui Henkin a condus la demonstraţii algebrice ale
teoremei de reprezentare a algebrelor poliadice (local finite, de grad infinit) [35] şi a algebrelor
cilindrice (local finite, de dimensiune infinită)[41].
Metodei Rasiowa-Sikorski ı̂i corespunde o teoremă de reprezentare a algebrelor poliadice prin
algebre poliadice funcţionale ([35], [20]).
Metoda forcing a fost introdusă de P. J. Cohen pentru demonstrarea independenţei axiomei
alegerii şi a axiomei continuului ([15]). Inspirat de conceptul lui Cohen, A. Robinson a definit ı̂n
teoria modelelor forcingul sintactic ([74]) şi forcingul semantic ([75]). Forcingul sintactic a fost
pus ı̂ntr-o formă generală de H. J. Keisler ı̂n [48]. Teorema modelului generic , demonstrată de
Keisler ı̂n [48], este o metodă puternică pentru a obţine modele ale unor teorii. În particular,
prin aplicarea ei se poate obţine o demonstraţie a teoremei de completitudine. În lucrarea [27]
s-a definit o noţiune de forcing ı̂n algebrele poliadice şi a fost demonstrată o formă poliadică a
teoremei modelului generic din lucrarea [48].
A patra metodă de demonstraţie a teoremei de completitudine are la bază proprietăţile de
consistenţă. Acestea sunt abstractizări ale familiei mulţimilor consistente. Rezultatul funda-
mental asupra mulţimilor de consistenţă este teorema de existenţă a modelului: orice teorie ce
aparţine unei proprietăţi de consistenţă admite un model (vezi, de exemplu, [56]). Aplicând
teorema de existenţă a modelului ı̂n cazul familiei mulţimilor consistente se obţine teorema de
completitudine : orice teorie consistentă admite un model. Demonstrarea unei variante poliadice
sau cilindrice a teoremei de existenţă a modelului este o problemă deschisă.
Am văzut cum teorema de completitudine şi diversele sale demonstraţii au fost subiectele de
inspiraţie cele mai importante pentru logica algebrică a calculului cu predicate.
În principiu, cu fiecare rezultat semnificativ al logicii se poate imagina un traseu de algebrizare
analog celui din cazul teoremei de completitudine: se găseşte o formulare algebrică a rezultatu-
lui, se caută o clasă de algebre poliadice (sau cilindrice) ce permite obţinerea unei demonstraţii
a variantei poliadice (resp. cilindrice) şi apoi subiectul trece ı̂n algebra logicii.
Un asemenea rezultat semnificativ este teorema lui Craig (vezi [56]).
Dacă ϕ este un enunţ al lui CP atunci vom nota cu CP (ϕ) limbajul obţinut din CP reţinând
numai simbolurile de operaţii, de relaţii şi de constante ce apar ı̂n ϕ.

Teorema 7.8. (Craig) Fie ϕ şi ψ două enunţuri ale lui CP. Dacă ` ϕ → ψ atunci există un
enunţ θ astfel ı̂ncât ` ϕ → θ, ` θ → ψ şi CP (θ) ⊆ CP (ϕ) ∩ CP (ψ).

Proprietatea de amalgamare (AP) este o condiţie frecvent ı̂ntâlnită ı̂n algebră. Prin definiţie,
o categorie C are proprietatea de amalgamare dacă orice diagramă din C :

15
 f B0
*

A
HH
gj
B 00
cu f, g monomorfisme se poate completa la o diagramă comutativă ı̂n C:

1
f B0 P u
 q
P 000
A P 1 B

Pg
B 00 v
q
P 

ı̂n care u, v sunt de asemenea monomorfisme.

În [19], A. Daigneault a arătat ca algebrele poliadice local finite, de grad infinit verifică propri-
etatea de amalgamare şi că Teorema 7.8 poate fi dedusă din acest rezultat.
În lucrarea [67], D. Pigozzi a stabilit un rezultat similar pentru algebrele cilindrice local- finite.
Mai mult, el a arătat că pentru aceste structuri AP poate fi demonstrată plecând de la teorema
lui Craig. Prin urmare, AP este contrapartea algebrică a teoremei de interpolare. Studiul AP
pentru diverse clase de algebre cilindrice sau poliadice a devenit o problemă ı̂n sine (vezi [67],
[80], etc.). AP a fost pusă ı̂n relaţie atât cu subiecte de algebra logicii, cât şi cu subiecte de
logică algebrică.
Rezumând discuţia de până acum, reprezentarea este algebrizarea completitudinii iar amalga-
marea este algebrizarea interpolării de tip Craig. Şi alte rezultate din teoria modelelor au fost
trecute ı̂n spaţiul algebrei. Dintre ele, menţionăm teorema de omitere a tipurilor, teorema
Keisler- Shelah de caracterizare a echivalenţei elementare, parţial forcingul lui Keisler, etc. În
acelaşi timp, algebrizarea altor teme ale teoriei modelelor (teoreme ale celor doi cardinali, mo-
dele saturate, modele existenţial-ı̂nchise, teoria stabilităţii, etc.) rămâne o problemă deschisă.
Tratarea teoremei de categoricitate a lui Morley ı̂n contextul algebrelor poliadice sau al alge-
brelor cilindrice ar constitui un rezultat senzaţional pentru cercetările din logica algebrică.
S-a pus şi problema definirii unor sisteme logice (mai complicate decat CP) a căror logică al-
gebrică să fie realizată de clase de algebre cilindrice (sau poliadice). Structurile algebrice ale
logicii lui Keisler ([47]) sunt exact algebrele poliadice fără egalitate şi de grad infinit.

8 ALGEBRIZAREA TEOREMEI DE INCOMPLETITUDINE

A LUI GÖDEL.
Teorema de incompletitudine a lui Gödel ([32]) este, fără ı̂ndoială, cel mai celebru rezultat
al logicii matematice1 . Printre altele, ea afirmă că ı̂n algebra lui Peano (ca sistem axiomatic),
există un enunţ ϕ astfel ı̂ncât nici ϕ, nici ¬ϕ nu este teoremă formală.
Algebrizarea teoremei de incompletitudine este o problemă deschisă. Soluţionarea ei ar constitui
un atestat maximal pentru logica algebrică. Rezolvarea acestei probleme presupune următorii
paşi:
(i) Definirea structurilor algebrice ce corespund sistemului formal al aritmeticii lui Peano;
(ii) Formularea variantei algebrice a teoremei de incompletitudine ;
(iii) Demonstrarea algebrică a acestei variante.
Paşii (i) şi (ii) ai unei asemenea demonstraţii au fost realizaţi chiar de Halmos ı̂n [35]. În
algebrele poliadice cu egalitate el a introdus noţiunile de operaţie, termen, predicat, constantă,
1
Comentarii interesante asupra acestui rezultat pot fi găsite ı̂n lucrarea [77], precum şi ı̂n Revista de Filosofie,
LV, 1-2, 2008

16
etc. Aceasta i-a permis să definească algebrele Peano ı̂n contextul algebrelor poliadice cu ega-
litate. Algebra Lindenbaum - Tarski a sistemului formal al aritmeticii lui Peano este o algebră
Peano. Halmos a găsit şi o formulare algebrică a teoremei de incompletitudine ı̂n termenii
algebrelor Peano simple : ” Not every Peano algebra is simple” (cf. [35], p. 33). Pasul III este
ı̂nsă incomparabil mai greu de abordat. Există totuşi unele reuşite ı̂n ı̂ncercarea de a algebriza
demonstraţia teoremei de incompletitudine. O etapă importantă ı̂n demonstraţia teoremei lui
Gödel este următoarea propoziţie: orice funcţie recursivă este reprezentabilă ı̂n aritmetica lui
Peano. Versiunea algebrică a acestei propoziţii a fost obţinută de L. Leblanc ı̂n monografia
[52]. În sens invers, aplicarea teoremei de incompletitudine a condus la obţinerea unor rezultate
importante ı̂n algebre cilindrice ([63], [65]). Ca exemplificare, menţionăm următoarea teoremă
a lui Németi : algebrele cilindrice libere de dimensiune mai mare ca 3 nu sunt atomice ([63]).

9 OBSERVAŢII FINALE
În acest articol este analizată relaţia dintre algebra logicii şi logica algebrică ı̂n contextul
unei reprezentări tridimensionale a unui sistem logic: sintaxă, semantică, algebră.
Partea I a lucrării are ı̂n vedere logica clasică (calculul propoziţional şi calculul cu predicate).
Pentru calculul propoziţional, graniţa dintre algebra logicii şi logica algebrică a căpătat un statut
precis. Cu totul altfel stau lucrurile ı̂n cazul calculului cu predicate. Rezultatele importante din
teoria algebrelor cilindrice şi poliadice se ı̂ncadrează ı̂n logica algebrică. Zona ”pur algebrică” a
acestei teorii nu este ı̂ncă constituită ca un domeniu ı̂n sine.
Partea a doua a lucrării va studia raportul dintre algebra logicii şi logica algebrică pentru unele
logici neclasice (intuiţionistă, modală, temporală, multivalentă). Pentru calculele propoziţionale
ale acestor logici vom ı̂ntâlni o mare varietate de algebre şi de teoreme de reprezentare ale
acestora; pentru calculele cu predicate corespunzătoare, atât algebra logicii cât şi logica algebrică
sunt puţin dezvoltate. În toate aceste cazuri ı̂ntâlnim numeroase probleme deschise, a căror
rezolvare ar constitui paşi importanţi ı̂n afirmarea domeniului.
Sugestiile primite de la domnii profesori Sergiu Rudeanu şi Dragoş Vaida ne-au fost de folos
ı̂n obţinerea formei finale a acestui articol. Autorul le mulţumeşte ı̂n mod călduros.

References
[1] H. Andréka, I. Németi, A simple, purely algebraic proof of the completeness of some first
order logic, Algebra Universalis, 5, 1975, 8-15

[2] H. Andréka, Complexity of equations valid in algebras of relations, Annals of Pure and Appl.
Logic, 28, 1994, 31-43

[3] H. Andréka, S. Givant, S. Mikulis, I. Németi, A. Simon, Notions of density that imply
representability in algebraic logic, Annals of Pure and Appl. Logic, 91, 1988, 93-190

[4] H. Andréka, J. D. Monk, I. Németi, (eds), Algebraic Logic, North Holland, 1991

[5] C. J. Bergman, R. D. Maddux, D. L. Pigozzi, (Eds), Algebraic Logic and Universal Algebra
in Computer Science, Springer, LNCS, 425, 1990

[6] G. Birkhoff, Lattice Theory (third edition), Amer. Math. Soc., Providence, 1967

[7] W. J. Blok, D. Pigozzi, Algebraizable Logics, Memoirs AMS, vol. 77, 1989, no. 398

17
[8] V. Boicescu, A. Filipoiu, G. Georgescu, S. Rudeanu, Lukasiewicz- Moisil Algebras, North-
Holland, 1991

[9] G. Boole, On a general method in analysis, Philosophical Transactions of the Royal Society
of London, 134, 1844, 225-282

[10] G. Boole, The Mathematical Analysis of Logic, 1847

[11] G. Boole, The Calculus of Logic, Cambridge and Dublin Mathematical Journal, 3, 1848,
183-198

[12] G. Boole, An Investigation of the Laws of Thought, 1854

[13] C. C. Chang, H. J. Keisler, Model Theory, North-Holland, 1994

[14] B. Chellas, Modal Logic. An Introduction, Cambridge Univ. Press, 1980

[15] P. J. Cohen, Set Theory and the Continuous Hypothesis, W. A. Benjamin, Inc., 1966

[16] S. D. Comer, A sheaf theoretic duality theory for cylindric algebras, Trans. AMS, 169, 1985,
75-87

[17] W. Craig, Logic in Algebraic Form, North Holland, 1974

[18] A. Daigneault, J. D. Monk, Representation theory for polyadic algebras, Fund. Math., 52,
1963, 151-176

[19] A. Daigneault, On automorphisms of polyadic algebras, Trans. Amer. Math. Soc., 112,
1964, 84- 130

[20] A. Daigneault, Théorie des modèles en logique mathématique, Montréal, 1967

[21] A. De Morgan, On the syllogism and on the logic of relations, Transactions of the Cambridge
Philosophical Society, 10, 1864, 331- 358

[22] M. Dumitru, Modalitate şi Incompletitudine, Ed. Paideea, 2001

[23] M. Fitting, Intuitionistic Logic, Model Theory and Forcing, North Holland, 1969

[24] M. Fitting, E. Orlowska, (Eds), Beyond Two : Theory and Applications of Multiple - Valued
Logic, Physice-Verlag, Springer, 2003

[25] J. M. Font, R. Jansana, D. L. Pigozzi, A survey of abstract algebraic logic, Studia Logica,
71, 2003, 13-97

[26] B. A. Galler, Cylindric and polyadic algebras, Proc. AMS, 8, 1957, 176-183

[27] G. Georgescu, Sur le forcing faible dans les algèbres polyadiques, C. R. Acad. Sci. Paris,
280, 1975, 1257- 1258

[28] G. Georgescu, Extensii ale teoriei modelelor, In: Matematica ı̂n Lumea de Azi şi de Mâine,
Ed. Academiei, 1985, 116-123

[29] G. Georgescu, Matematica teoremelor de completitudine (I), Revista de Filosofie, LV, 1-2,
2008, 71- 84

18
[30] G. Georgescu, A. Iorgulescu, S. Rudeanu, Some Romanian Researches in the Algebra of
Logic, In: Grigore C. Moisil si continuatorii săi, Ed. Academiei Romane, 2007, 86-132

[31] K. Gödel, Die Vollständigkeit der Axiome des logish Functionenkalkuls, Monatshefte für
Mathematik und Physik, 37, 1930, 349-360

[32] K. Gödel, Über formal unentscheidbare Sätze der Principia Mathematica und verwandter
Systeme, Monatshefte für Mathematik und Physik, 38, 1931, 173- 198

[33] K. Gödel, The consistency of the axiom of choice and of the generalized continuum hypoth-
esis, Princeton Univ. Press, 1940

[34] J. Green, The algebra of logic: what Boole really started

[35] P. R. Halmos, Algebraic Logic, Chelsea Publ. Comp., 1962

[36] P. R. Halmos, An autobiography of polyadic algebras, Logic J. of IGPL, 8, no.4, 1988,

363-392

[37] P. R. Halmos, Lectures on Boolean Algebras, Van Nostrand, Priceton, Toronto, London,
1963

[38] A. Heyting, Intuitionism. An Introduction, North Holland, 1956

[39] L. Henkin, The completeness theorem of the first-order functional calculus, J.Symb. Logic,
14, 149, 159- 166

[40] L. Henkin, The discovery of my completeness proofs, Bull. Symb. Logic, 2, 1996, 127-158

[41] L. Henkin, J. D. Monk, A. Tarski, Cylindric Algebras, I, II, North-Holland, 1971, 1985

[42] L. Henkin, J. D. Monk, A. Tarski, H. Andréka, I. Németi, Cylindric Set Algebras, Lecture
Notes in Math., 883, Springer, 1981

[43] D. Hilbert, W. Ackermann, Grundzugen der theoretischen Logik, Springer-Verlag, 1928

[44] R. Hirsch, I. Hodkinson, Relation Algebras by Games, Studies in Logic and Foundations of
Mathematics, vol. 147, 2002

[45] E. Huntington, Sets of independent postulates for the algebra of logic, Transactions AMS,
5, 1904, 288-309

[46] Th. J. Jech, Lectures in Set Theory with Particular Emphasis on the Method of Forcing,
Lecture Notes in Math., 217, Sprinder-Verlag, 1971

[47] H. J. Keisler, A complete first- order logic with infinitary predicates, Fund. Math., 52, 1963,
177-203

[48] H. J. Keisler, Forcing and the omitting types theorem, in : Studies in Model Theory, MAA
Studies in Math., Buffalo, N.Y., 8, 1873, 96-133

[49] F. Kroger, Temporal Logic of Programs, Springer, 1985

[50] C. Ladd, On the algebra of logic, in: C.S.Peirce (ed.), Studies in Logic, Boston, Little,
Brown, and Co.,1883, 17-71

[51] G. Loullis, Sheaves and Boolean- valued model theory, J. Symb. Logic, 44, 1979, 153-183

19
[52] L. Leblanc, Représentabilité et Définisabilité dans les Algèbres Transformationnelles et dans
les Algèbres Polyadiques, Les Presses de L’Université de Montréal, 1966

[53] J. Lukasiewicz, On three valued logic (ı̂n poloneză), Ruch Filozoficzny, 5, 1920 160-171

[54] J. Lukasiewicz, A. Tarski, Untersuchungen über den Aussagenkalkul, C. R. Séances Soc.

Sci. Lettres Varsovie, Cl. III, 23, 1930, 30-50

[55] Gr. C. Moisil, Recherches sur l’algèbre de la logique, Ann. Sci. Univ. Jassy, 22, 1936, 1-118

[56] Gr. C. Moisil, Recherches sur les logiques non-chrysipiennes, Ann. Sci. Univ. Jassy, 27,
1941, 431- 466

[57] Gr. C. Moisil, Essais sur les logiques non- chrysipiennes, Ed. Academiei, Bucureşti, 1972

[58] Gr. C. Moisil, Sur la structure algébrique du calcul des propositions, Bull. Math. Soc.
Roumaine Sci., 40, 1938, 3-8

[59] J. D. Monk, Non-finitizability of classes of representable cylindric algebras, J.Symb. Logic,

34, 1969, 331-343

[60] J. D. Monk, Mathematical Logic, Springer,1976

[61] J. D. Monk, Omitting types algebraically, Ann. Sci. Univ. Clermont, Ser. Math., 16, 1978,
101-105

[62] J. D. Monk, Connections between combinatorial theory and algebraic logic, In:Studies in
Mathematics, vol. 9, Amer.Math.Soc., 1974, 58-91

[63] I. Németi, Free algebras and decidability in algebraic logic, Ph. D. Thesis, Hungarian
Academy of Sciences, 1986

[64] I. Németi, Algebraization of quantifier logics, an introductory overview, Studia Logica, 50,
1991, 465-569

[65] I. Németi, G. Sagi, On the equational theory of representable polyadic algebras, J.Symb.
Logic, 65, 2000, 1143-1167

[66] R. Padmanabhan, S. Rudeanu, Axioms for Lattices and Boolean Algebras, World Scientific,
2008

[67] D. Pigozzi, Amalgamation, congruence extension, and interpolation properties in algebras,

Algebra Universalis, 1, 1971, 269-349

[68] E. Post, Introduction to a general theory of elementary propositions of logic, Amer. J.

Math., 43, 121, 163-185

[69] K. Potthoff, Representation of locally finite polyadic algebras and ultraproducts, Zeit. Math.
Logik und Grund. Math., 17, 1971, 91-96.

[70] H. Rasiowa, An Algebraic Approach to Non-classical Logics, North-Holland, 1974

[71] H. Rasiowa, R. Sikorski, A proof of the completeness theory of Gödel, Fund. Math., 37,
1950, 193-200

[72] H. Rasiowa, R. Sikorski, The Mathematics of Metamathematics, Polish Scientific Publ.,

1963

20
[73] A. Robinson, Introduction to Model Theory and to the Metamathematics of Algebra, North
Holland, 1974

[74] A. Robinson, Forcing in model theory, Symposia Math., vol. 5, 1970, 64-82

[75] A. Robinson, Infinite forcing in model theory, Proc. Second Scandinavian Logic Symp.,
(Oslo, 1970), North Holland, 1971

[76] S. Rudeanu, Gr. C. Moisil, a contributor to the early development of lattice theory1 , Mult.-
Valued Logic, 2, 1997, 323- 328

[77] S. Rudeanu, Calculabilitate intuitivă şi teorema lui Gödel, Revista de Logică (Publicaţie
Online), No. 1, 2008

[78] T. Sayed Ahmed, Reducts of L3 has Gödel’s incompleteness, therefore the free quasi-
polyadic algebras of dimension 3 are not atomic, manuscript, 2001

[79] T. Sayed Ahmed, Algebraic logic, where does it stand today, Bulletin of Symb. Logic, 11,
no. 4, 2005, 465- 516

[80] T. Sayed Ahmed, On amalgamation of reducts of polyadic algebras, Algebra Universalis,

51, 2004, 301-359

[81] E. Schröder, Vorlesungen über die Algebra der Logik, Leipzig, Eugen Muller, 1890-1905 .
Reprint: Bronx, N.Y., Chelsea Publ. Comp., 1966, 3 vols.

[82] R. Sikorski, Boolean Algebras, Springer- Verlag, 1964

[83] H. M. Sheffer, A set of five independent postulates for Boolean algebras, with applications
to logical constants, Trans. Amer. Math. Soc., 14, 1913, 481- 488

[84] A. M. Shorb, Contributions of Boolean- valued model theory, Ph. D. Thesis, Univ. of
Minesota, 1969

[85] M. H. Stone, The theory of representation for Boolean algebras, Trans. Amer. Math. Soc.,
40, 1936, 37- 111

[86] A. Tarski, Grundzüge der Systemenkalküls. Erster Teil., Fund. Math., 25, 1935, 503- 526

[87] A. Tarski, Logic, Semantics, and Metamathematics, papers from 1923 to 1938, Trans. J. H.
Woodger, 2nd edition, Ed. J. Corcoran, Hackett Pub. Comp., Indianapolis, 1883

[88] A. N. Whitehead, A Treatise on Universal Algebra, with Applications, Cambridge Univ.

Press, 1898

1
Semnalăm şi o versiune a acestui articol ı̂n limba română: S. Rudeanu, Contribuţiile lui Gr. C. Moisil la
dezvoltarea timpurie a teoriei laticilor ı̂n: Grigore C. Moisil şi continuatorii săi(coord.: A. Iorgulescu, S. Marcus,
S. Rudeanu, D. Vaida), Editura Academiei Române, 2007

21