1.1 Noțiuni generale privind situațiile financiare.

Contabilitatea reprezintă un sistem de culegere, prelucrare şi înregistrare a informaţiilor care

se conţin în situațiile financiare. Scopul final al contabilităţii constă în pregătirea şi prezentarea
informaţiilor tuturor categoriilor de utilizatori interni şi externi ai situațiilor financiare. Astfel, etapa
finală al procesului contabil îl reprezintă întocmirea situațiilor financiare.
Actualmente un mediu de raportare financiară eficient depinde de adoptarea şi aplicarea
unui şir de standarde, coduri şi practici. De aici derivă şi necesitatea în ralierea cadrului normativ
naţional de raportare financiară la normele acceptate în practica internaţională, adică corelarea
legislaţiei autohtone cu privire la activităţile entităţilor, contabilitate, audit, pieţele financiare şi
instituţiile financiare cu practicile internaţionale.
Valorificarea informaţiei contabile în cadrul diferitelor studii de piaţă, analize financiare,
evaluări de afaceri este una din cele mai importante funcţii ale contabilităţii, realizarea cărei este
posibilă cu ajutorul situaţiilor financiare. Potrivit reglementărilor standardelor naţionale de
contabilitate situaţiile financiare complete reprezintă un set de rapoarte care indică la un moment
dat nivelul, mărimea fluxurilor reale şi monetare ale entităţii, precum şi informaţii privind poziţia
financiară, performanţa financiară, modificările capitalului propriu şi fluxurile de numerar ale unei
entităţi pe o perioadă de gestiune, provenite din relaţiile cu exteriorul, respectiv din activitatea
internă.
Situaţiile financiare sunt concepute în funcţie de tipul informaţiilor şi explicaţiilor pe care
trebuie să le ofere utilizatorilor despre situaţia economico-financiară pe care o reflectă, informaţii
care pot conduce la formarea unei judecăţi asupra situaţiei patrimoniale a entităţii şi a modificărilor
sale în timp despre:
 active;
 datorii;
 capital propriu;
 venituri şi cheltuieli;
 fluxuri de numerar.
Situațiile financiare reprezintă un sistem de indicatori care caracterizează situaţia
patrimonială şi financiară a entității economice şi rezultatele activităţii ei economice obţinute în
cursul perioadei de gestiune respective.
  Situaţiile financiare constituie un set unitar şi se întocmesc pentru fiecare perioadă de
gestiune conform formatelor din anexele la SNC ”Prezentarea situațiilor financiare”.
 Situaţiile financiare se întocmesc în conformitate cu prevederile generale prevăzute în Legea
contabilităţii și raportării financiare.
Informaţiile din situaţiile financiare trebuie să corespundă caracteristicilor calitative
fundamentale şi amplificatoare prevăzute în Legea contabilităţii și raportării financiare:
1) inteligibilitatea – informaţiile trebuie clasificate, caracterizate şi prezentate în mod clar şi
concis;
2) relevanţa – informaţiile trebuie să fie importante pentru utilizatori şi să-i ajute pe aceştia
să evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze evaluările lor
anterioare;
3) credibilitatea – informaţiile trebuie să fie complete, neutre şi fără erori semnificative;
4) comparabilitatea – situaţiile financiare trebuie să conţină informaţii comparative aferente
perioadei precedente pentru toate elementele raportate ale perioadei de gestiune curente, dacă
Standardele Naționale de Contabilitate nu permit altfel.