Sunteți pe pagina 1din 348

BVLSTiNVL CQMÎSiQNiî M9NVMSNKL0R iS T O W

dNVUXVni -1925-

Bis^fclis
LVÎ
Ș rc F d H

■j (XL

D€
G.BdLȘ

• URTU RQIyWNWSCÂ • BUC9RCȘTÎ


COM1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

1SER1CILE
LUI

Ș t e f a n cel M a r e
CU UN REZUMAT IN LIMBA FRANCEZĂ

AVEC UN RfcSUM E EN F R A N ^ A IS

DE

G B A LȘ
MEMBRU AL A C A D E M IE I ROMÂNE
și
A L COMISIUNEt MONUMENTELOR ISTORICE

1 9 2 6
M ONUM ENTELOR IS T O R IC E
M IN IS T E R U L CULTELO R
Șl
ARTELO R
Min is t r u ALEXANDRU LÂPEDATU

COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE


P R E Ș E D IN Ț I : N. IO R G A

M E M B R 1:
PETRE ANTONESCU, GEORGE BALS. GRIGORE
CERKEZ, ALEXANDRU LAPEDATU. CONSTANTIN
MOISIL, VASILE PÂRVAN, PREOT NICOLAE
POPESCU. MIHAIL SUJU, ARTUR VERONA

A R H IT E C T -S E F
N. GHIKA-BUDESTI,
SEC R ET A R AL C O M 1 S IU N E I
VIRGILIU V. DRAGHICEANU. Director
R E D A C Ț IA :
SEGRfiTARIATOL C0MISIL1NEI MONUMENTELOR ISTORICE
BtieuIlKiJTI, STRA1M UBNBRAL HBKTHRt.OT, 215
B U L E T IN U L
COM ISIU N II
MONUMENTELOR ISTORICE
A N U L XVIII
43 — 46
1 9 2 5

B U C U R E Ș TI

„ C A R T E A R O M Â N E A S C A " , S. A.

1 9 2 6

PERIODICE )
Această lucrare este o dcsvoltare a capi­ Gruparea ia un loc a acestui material
to lu lu i: epoca lai Ștefan cel M arc în «l’ A r- permite o mai ușoară studiere a artei de a
chitectare rellgieuse moldave» din cartea «I’A rt clădi din această vreme și ne îngăduește să
Roumainj» . iar concluzianilc ei au fost tragem concluzii de un caracter moi general.
prezentate Academiei Române, în tr’o scurtă Alte cercetări vor putea completa acest
lucrare din care aa fost extrase câte-va din inventar cu clemente nouă, acuma necunoscute.
rândurile urm ătoare. 4). Se vor putea elucida unele puncte neclare
Spre o mai bună documentare a celor și corecta alte greșeli.
expuse și pentru a umplea cea ce cred a Zugrăveala mai cu scamă a r merita să fie
fi o lacună în materialul nostru de cercetare, studiată deosebit și în amănunte.
am adunat planurile și vederile ale tuturor Dacă, însă, lucrarea de față va ajuta întru
bisericilor din vremea iui Ștefan cel Marc câtva ca să se lămurească mai bine cunoa­
actualmente cunoscute, precum ale celor câte șterea acestor vrem i, scopul nostru va fi atins.
va mai vechi; asemenea și ale celor din Am de adtis m ulțum irile mele acelora cari
vremea lu i Bogdan cei Orb și a lui Ștcfăniță m i-au ajutat în strângerea m aterialului ne­
care sunt o armare firească a celor dintâi. cesar. In prim ul rând Comisiunci Monumen­
S'a alcătuit astfel un fel de inventar al bi­ telor Istorice, pe urmă Direcțiune! Școalci de
se ricilor moldovenești de la început și până Arhitectură care m i-a pus la dispoziție mai
la Petru Rarcș. multe rclcvcuri ce mi-au permis să revizucsc
și să completez ale melc. Asemenea și D -lo r
A rhitect C. Popovici și Inginer I. Mihalache
1) L ’ftrt Routnain de N. lorga și Q. Balș.
î ) IncepatariJe arhlteeturei bisericești dla Moldova
cari au binevoit să-mi dea și ci prețiosul lo r
de (î. BaJș, ajutor.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE
-----C O "---------

Pentrn studiai arhilectorei bisericești mol­ parte din aceste clădiri trebac să fi fost de
dovenești, stadial vrcmci lai Ștefan cel Marc lemn, iar de zid cele mai puține. Dar cele
este na numai de cea mai mare importanță, rămase din acest timp, două sau trei — ori
dar este chiar cheea problemei. Intr'adevăr care ar£fi interesul lor, nu ne pol n de mare

Flg. 1. rtilișăoți

s'au ridicat de înaintașii lai multe lăcașuri folos pentru studiul arhitectarei moldove­
sfinte — mai cu seamă sub domniile lai Petra nești.
Mașat și lai Alexandra cel Bun, precum do­ In vremea lai Ștefan cel Mare însă, acest
vedesc multe docamente. — Cea mai mare stil se găsește alcătuit gata în liniile lai
2
10 COMISlUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

principale și dacă n’arc încă dcsvoltarea lui în două părți p rin c ip a le : a) cercetarea în­
desăvârșită, a căpătat deja formele sale ca­ r â u r ir ilo r — absolut necesară înțelegere i a l­
racteristice. Aceste forme au arm at mai pe cătuitei și cvoluțiunei artei noastre și b) stu­
armă o evoluție firească, dar nu li s’au mai diul form elor.
adăogat de cât clemente de natură secun­ beci, pentru a putea înțelege aceste forme
dară, până târziu în ajunul începerei de­ trcbuc să fim mai întâi în curent cu o rig i-
cadenței. nele, dar d in tr’altă parte analiza detaliilor
In cercetările ce urmează va fi vorba în constructive ne luminează asupra unor puncte
mod aproape exclusiv de biserici, căci, pe nelămurite, încât n ici deslușirea influențelor
lângă ele, — excepție făcută pentru cfttc-va nu poate fi completă până nu cercetăm
clopotnițe — nu mai avem alte c lă d iri religioase formele.
care să le putem a trib u i acestei epoci. De aceea vom examina întâi în râ u ririle
Mănăstirile au fost așa de des arse, dis­ așa cum rezultă din izvoarele istorice și din
truse, dărâmate, încât — chiar dacă în ceea prim a vedere a monumentelor și pe urmă,
ce vedem azi mai sunt câteva crâmpei din după studierea form elor constructive și scru­
zid urile făcute de mâna meșterilor lu i Ștefan tarea detaliilor, vom reveni-—-cu riscul.de a
cel M arc, nu Ic mai putem deosebi și nu repeta unele lu c ru ri — căutând a vedea până
patern spune că monumentul este din această la ce punct sunt îndreptățite cele spuse la
vreme. început și în ce măsură, trebue să le între­
Acest studiu se va îm părți, în mod firesc gim sau să le rectificăm.

Fig. 2. Sî. Ntcolae din Dorohoi


Tabloul votiv
C A riT O IX iL 1.

CERCETAREA ÎNRÂURIRILOR
Pentru deplina înțelegere a în râ u ririlo r, c mediu inai omogen și în relație cu regiuni
nevoe în prim ul rând să cercetăm arta cons­ de tendințe și principii apropiate de ale lor.
tructivă a ță rilo r nu numai vecine nouă dar țările noastre se găseau la confluență, la

Fiți. 3. Sf. îlîe

și a unora câte odată foarte depărtate. In- punctul de ciocnire al unor civ iliz a ții ioane
t r ’adevăr, țările noastre, spre deosebire de diferite. rW prim it, din această pricină, pe­
etic apusene unde artele au evoluat în tr’un cetea unor regiuni îndepărtate și au contopit
t» COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

în construcțiile ce nu înflorii pe acest pământ, noastre cu Sf. Munte dintr’o parte, iar
elemente foarte diferite, disparate chiar la dintr’alla cu Serbia, vom putea conchide ca
primo vedere, dar care au ajuns însă, prin dintr'una din aceste două regiuni nc-a venit
banal simț și gustai constructorilor, să alcă­ acest plan, care s’a generalizat la noi, atât
tuiască un tot armonios și bine legat cons­ în Moldova cât și în Țara Românească.
tituind un stil deosebit, stilul nostru mol­ bar de la care din aceste două provincii arhi­
dovenesc. tectonice, Atosul sau Serbia, nc-a venit oare
O altă țară care s’a găsit în condiția ni această dispoziție*? Este de observat, însă,
asemănătoare cu a noastră din acest punct că planul triconch se găsește la Sf. Munte
de vedere este Sicilia, unde conlucrarea ar­ mai totdeauna combinat cu tipul bisericei bi­
telor bizantine, arabe și gotice a produs mi- zantine cu patru coloane, sau stâlpi, pe care
nuncic ce le știm. se rcazămă cupola centrală și foarte rar cu
Cu cât mai interesante sunt aceste regiuni planai în care cupola se sprijină deadrcputl
unde s’aa lovit aceste valuri diverse*? Ca cât pe zidurile exterioare așa cum c la noi in
e mai pasionant studiul artei lor, cercetând România aproape totdeauna, în Moldova chiar
care din aceste două curente s’aa p o trivt fără excepție. In Serbia din potrivă, există
mai bine îirei și spiritului poporului; nedes- cele două tipuri cam egal reprezentate, cele
vălucște tainele sufletului său șî gândirea sa fără coloane fiind de regulă în bisericile mal
adâncă mult mai bine ca în acele țări care mici. Aceasta este un argument pentru ve­
au primit în mod pasiv arta altor popoare nirea prin Serbia a acestei dispozițiuni ato-
fără a-i amesteca nimic din ale lor. nice. Nu e iocal aici să cercetăm care c
Înrâuririle streine de care poate fi vorba origina ei mai îndepărtată. Chestiunea a dat
în cazul ce ne ocupă sunt în primul rând loc la numeroase studii și îndelungate dis-
cele bizantine și cele gotice. Influența bi­ cuțiani, care nu sunt încă închise.
zantină, adusă prin diferite căi, se simte ho- Nu avem de altmintrelea nici o probă ca
lărît în planul biserîcei, așa cum era firesc meșteri atonici să îi venit vre o dată să lu­
să fie, cererile cultului fiind aici predominante. creze la noi. Din contră știm că călugării
Ele sunt cele ce dau — cum s’ar zice— pro­ sârbi au adus în Moldova cultura lor bise­
gramul construcției, la care trebae să se po­ ricească, a cărei arta de clădit era o ramură
trivească posibilitățile constructive și tendin­ firească. Și astfel, pe lângă înrâuririle gotice
țele ornamentale. despre care vom vorbi mai departe, s’ar putea
Separațiunile clasice în altar (cu anexele explica în parte și tendința spre o mat marc
sale proscomidia și diaconicul), naos și pro­ înălțime a bisericilor moldovene, predominanța
naos se regăsesc la noi ca în tot domeniul verticalei, caro este în Serbia chiar o de­
arhitccturci bizantine. osebire față de arta bizantină mai meridio­
De asemenea boltirilc decurg din arta nală și de cea atonică în particular.
constructivă bizantină. Arcurile sunt în plin Serbia dealmintrelea, până în acest moment,
cîntru, nu găsim arcurile frânte — zise o- trecuse printr’o înfloritoare perioadă de zidire
givale — de cât în detaliile de ornamentație; și arta el, gonită din sudul Savei mai trăia
bolțile sunt în calote și nu—afară de foarte rare în nordul râului, în Fruscagora.
excepții — construite pe nervare dapă metoda Călugării, deci, care au venit în Moldova
gotică. Și caracteristica boltirci moldovenești, în vremea lui Petre Mașat, puteau foarte bine
ca arcuri piezișe suprapuse celor patru arcuri aduce principii destul de vivace pentru a se
ale naosului — nu arc de asemenea nici o impune construcțiilor țărei în care veneau.
relație cu arta gotică. bin Bulgaria, din potrivă, n’am putut afla
Influența bizantină se mai vădește prin vre-o influență asupra artei noastre moldo­
absidele laterale ale naosului, care împreună venești. Miei nci e de mirat, căci atuncea
cu absida altarului, alcătuiesc așa zisul planul când a început Ștefan cel Marc a zidi, de
trilobat sau triconch. Această formă, care aproape un veac nu mai era un stat bulgar,
există mai în tot răsăritul creștinesc, nu se gă­ ci se făcuse raia turcească fără viață arti­
sește însă ca regală normală, în afară de stică— cel puțin în această privință.
țara românească, de cât în trei regiuni din In unele regiuni din țările balcanice, — și
domeniul bizantin: la Muntele Atos, la Me­ în Bulgaria, — a existat în veacurile al XlV-lca
teori și în Serbia. Fiind date relațiile țărilor și al XV-lea o ornamentație a pereților
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 13

exteriori, c<t arcade oarbe și alte împodo­ După arta bizantină, aceea care și a înti­
b iri, care, îără a semăna cu fațadele lui părit moi mult caracterul asupra arhitecturci
Ștefan cel Marc, purcede din aceleași prin­ noastre moldovenești este cea gotică. Rela­
cipii — (Mcsscmbria, Târnovo și alte). Aceste țiile noastre continue cu Felonia și cu Tran­
principii sunt însă mult mal generale — ma- silvania o explică îndestul. înlesnirea cu care

Fig. 4. St. Gheorg''e— HArISv

tcrialc mărunte, material aparent, arcade sc putea avea meșteri iscusiți din aceste țări
oarbe, ocnițc, și nu implică nici o idee de vecine deslușesc de ce veneau ci dc acolo
filiațiunc. Cred, deci, că nu există o înrâurire mai curând de cât din Balconul acuma supus
a artei constructive bulgare asupra artei T urcilor.
noastre moldovenești. Carc sunt aceste cot acte re n o i?

* * In unire cu gândul sârbesc, este moi marca
14 COMISiUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

înălțare a clădirci, această simbolica clansare scamă în amănuntele decorative, în pictură și


a bisericilor gotice, în opoziție ca concen­ în învclitorilc acoperișului.
trarea în sine — orientală — a p ro p o rțiilo r Unele documente, ce Ic cunoaștem, ne arata
bizantine; este apariția co n tra fo rtu rilo r exte­ cam anii meșteri italieni, în trecere pe ia noi
rio ri, principiu apusean, romanic și gotic, con­ în drum spre Rusia, au fost o p riți de Ștefan
trar sp iritu lu i bizantin care închide în interiorul cel Mare. Altă dată il vedem pe Ștefan ce­
z id u rilo r biserîcci, toate părțile constructive rând meșteri și zugravi de la Veneția. Nicăcri
menite să anuleze împingerea bolțilo r, modul na putem vedea în clă dirile ce ne-au rămas
în îinc, cum e tratat tot ce e piatră cioplită, mâna acestor meșteri apuseni.
profilcle soclurilor, tabletele co n tra fo rtu rilo r, Nu vedem ca arta orien ta lă— otomană, per­
dar mai cu seamă chenarele așelor și ale sană sau arabă— să se arate în monumentele
ferestrelor. din Moldova în vremea lui Ștefan, in mod direct.
Așa încât s’a putut caracteriza biserica Dar unele motive de origină răsăriteană ne-au
moldovenească ca fiin d un plan bizantin exe­ revenit prin interm ediarul occidentului, precum
cutat de mâini gotice si după p rin c ip ii în vom vedea mai departe.
parte gotice.

Care din aceste două țări, Polonia sau * #
Transilvania, nc-a transmis această înrâurire.
Documente preeize, dacă nu lipsesc cu de­ Am vorbit până acuma de diversele influențe
săvârșire, sunt însă foarte rare și pentru a care au în rîu rit sau m odificat baza bizantină
ne face o idee mai clară asupra acestui punct în cea ce privește construcția și împodobi-
va îi ncvoc de studiul de amănunte ce-1 rclc de p ia tră ; zugrăvelclc însă sânt bizantine.
vom face mai departe, s p rijin it pe cercetarea In stadiul încă înapoiat al studiilor asupra
p ro filclo r, chenarelor și semnelor lapidare pîcturei bizantine nu patern încă să ne pro­
din aceste țări. nunțăm ea hotărîrc asupra școalci regionale
la care aparțin, nici nu avem o siguranță de­
* #
plină dacă toate zugrăvelile din biscriccle lui
S’a constatat o influență însemnată a A r ­ Ștefan cel Mare sunt din vremea lui. Pentru
meniei până la Rin, unde a fost semnalată în unele faptul e cert, pentru altele foarte p ro ­
catedralele romanice din această regiune '). b a b il.— Cu tot caracterul așa de pronunțai
Acest neam de arhitecți, de constructori meș­ bizantin al acestor frescuri atât prin factura
teri în artele pietrei, a emigrat în mai multe cât și prin iconografia lor, se zărește totuși
rânduri în urma pustiirclor țărci lo r. Se știe oare care clemente străine.
cum s'au stabilit în mare num ăr în Galiția Așa la Bălincști unde se găsesc zugrăveli
și în M oldova și în alte regiuni vecine, încă care sunt din cele mai de seamă ce le avem
din zo rile istorei noastre naționale. O înrîu- in țară și earc prin frumusețea fig u rilo r și
rirc a lo r asupra artei noastre constructive eleganța execuțiunei se pot clasa prin cele mai
ar fi deci foarte firească. Din nefericire, cu­ frumoase din răsăritul Europei, se vede în
noaștem încă prea im perfect această artă a chipul ctitorului, logofătul Tăutu, o evidentă
lo r pentru a putea trage concluzii sigure. influență apuseană.
Vom arăta mai departe, când vom vorbi #
de diferitele particularități constructive, de ♦ *
partea ce ar putea să le revie. Și aci credem
în prim ul rând că lo r Irebuc să li se alribuc Dar în ria rire a artelor vecine na este sin­
introducerea acestor arcuri piezișe ale cupolei gura care trebuia ținută în seamă in studiul
naosului care ou devenit o caracteristică a îurm ărei form elor arhitectonice.
stilului moldovenesc. Cel puțin în regiunile unde meșteșugul de
* zid it se desvoltă cu rațiune și nu numai după
* * im itația oarbă sau fantezia m eșterilor sau a
Influențe rusești, în această epocă nu se dom nitorului, intervin alți factori cari pot
vădesc; numai mai târzia se v o r ivi, mai cu ajunge să fie preponderenți. E vorba de clima
și materialele de construcție aflătoare. Cea
d’ întăi condiționează in prim ul rând acope-
■) Stryqowski— Chuisy— .u . Benvit.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 15

riș tirilc prin ncccsltatco dc a îndepărta sigur găducau ridicarea unor clă d iri mărețe cum
și inie zăpada și apele în regiunile ploioase se văd prin alte țări mai fericite.
cum seini acele de scit» munți unde a înflorit, Bisericile se zideau repede, in tr'o clipă
mai cei scamă, stilul ce ne ocupă. mai liniștită și. firește, ele eraa m ici, mo­
Vom vedea cum, la noi, soluția acestei deste și ca dimensiuni și ca împodobire, dor
probleme parc a fi obiceiul unor încercări totuși armonioase de formă, bine echilibrate
speciale din partea meșterilor noștri cari au și foortc potrivite trebuințelor de atunci.
căutat să găsească în vclilori în raport cu ma­ *
terialele care le aveau la îndemână respec­ • ♦
tând tot odată forme consacrate din alte pricini. Când considerăm in tr'o epocă anumită ori
fi ceste considerația ni au impas în mod fi­ ce artă constructivă din orice țară, primul
resc panlc mari și strnșini proeminente menite element de care ne slujim pentru studierea

Fifl. 5. Băllnești
Tabloul votiv (dapS Bal. Com. Hon, Ist.)

să arunce apele departe de ziduri, adică aco­ și judecarea lui este arta tim p u rilo r imediat
perișuri înalte și de o massă importantă în precedente, care mai mult de cât orice altă
raport cu aceea a clădirci. influență trebue să ne dea chcca problemelor
Clima schimbăcioasă, extremă, din țara de dcslegat. fim văzut dela început că, p rin -
noastră, cu geruri intense iarna și călduri ex­ tr ’un fenomen curios, în cazul nostru, acest
cesive vara, a dus dela început să se caute element de căpetenie ne lipsește aproape cu
a lăsa la o parte tencuielelc, cel puțin în totul și ne găsim în Moldova la începutul
părțile mai expuse și a construi cu materiale epocct ce ne interesează în fața unor monu­
aparente, materiale de obicei de dimensiuni mente, unde apar, gata închegate, mai toate
m ici, din caaza dificultățci de a-și procura elementele ale stilului nostru fără ca să
alte, cărăturilc fiind grele și mijloacele reduse. putem vedea deslușit, în cele câte-va con­
D intr’allă parte, nesiguranța vrem urilor, strucții din vremea imediat precedentă, firu l
războaele continue, sărăcia vistieriei nu in­ conductor al evoluției din care a cșit.
IR COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Z idurile ce ou fost și ou pierit ne-ar fi întrunește moi multe din elementele cc le găsim
arătat oare această evoluție? Aici suntem re­ în bisericile din tim pul lui Ștefan.
duși la simple ipoteze. Dar această clădire, cc o vedem azi nu c
Cunoaștem numai biserica din Rădăuți r i­ cea prim itivă ci o construcție din veacul al
dicată, se zice, de Bogdan dcscălicătorul, sau XVIl-lea. Nu odată, bazați nomei pe documente
poate numai de Alexandru cel Bun, și mărită sau pe tradiție putem crede o clădire m ult
și înfrumusețată mult mai târzia de către Lă- mai veche de cât e in realitate. O recons­
pușneanu. Această clădire însă c făcută după trucție totală poate să nu fi lăsat nici o urmă în
principii cu totul alte; este o biserică roma­ documentele care ne au ajuns, sau parc a re­
nică, de o ariă foarte modestă, cu o navă zulta din ele numai o simplă reparație unde
principală si două colaterale (bas c6t<?s). Arc a fost o rezidirc completă. In cazul ce ne
insă separațiunca în naos și pronaos după ocapă, chiar dacă biserica nu a fost în între­
datina răsăriteană. gime refăcută a suferit o transform are așa de
desăvârșită în cât caracterul
vcchiu s'o pierdut cu totul
și alte, d in tr’o vreme mai
recentă, i-au luat locul,
Biserica M iră u țilo r din
Suceava care pare a îi fost
și ea zidită la început sub
Petru Mușat, nu mai avea
nimic din vechea ci înfățișare
și era și ea o zidire din
veacul al XVII-lca până acuma
câțiva ani când a fost refă­
cută și cu desăvârșire trans­
formată.
Alexandru cel Bun a zid it
mănăstirea Bistrița pe ai
cărui loc~sc. ridică azi bi­
serica lui Lăpușneanu, car la
M oldovița o altă mănăstire
care s’a dărâmat astfel în cât
Fîfl. 6. Sî. loan — Șiret azi numai câteva rămășițe de
zid uri în ruine mai es din
Cât de interesantă să fie și de venerabilă, pământ, prea nedeslușite ca să putem con­
este în afară de direcția arhitectonică cc vroim chide ceva din examinarea lor.
s’o studiăm aici. De biserica catolică ce acelaș dom nitor a
Altă biserică ce se zice veche din ’ naintea ridicat-o în Baia pentru soția sa și ale cărei
lui Ștefan este Sî. Treime din șiret. ruini se mai văd și azi, nu c locul să se
Această clădire, de forme simple, de cons­ vorbească aici, fiind făcută după alte norme ;
trucție bizantină, cu oare care caractere de este o construcție în întregime gotică care
plan sârbești și cu oare care înrâ urire apu­ esc cu totul din șirul z id irilo r cc le cercetăm
seană, ar putea să fie din epoca arătată; ana Acest fir conducător, ce este evoluția fo r­
liza clădirci pare a confirm a cc spune tradiția. m elor din epoca precedentă ne lipsește deci
Sft. loan, tot din Șiret, ar fi fost zidită în aproape cu totul.
vremea lui Petru Mușat. bacă aceasta ar fi Este deci necesar studiai form elor, care
adevărat, sub forma în care o vedem azi, împreună cu puținele documente cc le avem
atunci înlradcvăr ar fi <m jalon prețios, căci ne va putea da deslușirile cerule.
CAPITO LUL II.

D E S C R IP Ț IA B IS E R IC IL O R
După scurta introducere cc a precedat este vedea — cu cele cc le preced, de cât ca
nevoc acuma de a înfățișa diferitele biserici acele lui Rarcș.
din vremea lai Ștefan cel Marc, dând de fie care In acest fel acest studiu va coprinde toate
o scartă descriere. Câte o monografie a lo r ar bisericile dela începutul arhilcclurci noastre
dace prea departe și nici nu c necesară pentru până la Rarcș, înfățișând intr'o măsură oare
scopal ce'l urm ărim . Planurile și reproducerile care inventarul biscricclor moldovenești dcîa
ce le dăm, completate prin comentarea lor, început și până pe la 1527.
vor fi de ajuns pentru a
ne permite, la sfârșii, să
panem în evidență trăsă­
turile caracteristice ale
acestor monumente, pen­
tru a le putea grupa și
arăta evoluția lor. Iar
d in tr’altă parte vor fi * și
elemente suficiente pentru
a putea analiza detaliile
și a judeca origina lo r și
în râ a riririle ce ic denotă.
Pentru ca aceste monu­
mente să fie bine plasate
în lamina lo r adevărată,
și de oarece am fost — în
mod îircsc— adus să v o r­
besc de cele câtc-va bise­
ric i mai vechi de cât cele
din vremea lu i Ștefan cei
M arc, este u til să se adaoge
pe scurt descrierea lor, și
anume a Rădăuților, a
Sf-tei Treime din Șiret, cele
două singure monumente
ce ne-au rămas din acest
timp. Nu vorbesc de bise­ Fig. 7 Biserica Hibă •— Baia
rica catolică din Baia, căci (după Bol. Com. Hon. Ist.)
esc din șirul bisericilor
noastre ce le studiăm. A fost de altmintrelea B A IA
descrisă în Buletinul Comisiunei Monumentelor
istorice din 1009. Biserica albă din Baia cu hramul SMului
Tot în scop de a face mai completă ochirea marc mucenic Gheorghc se presupune a fi
asupra monumentelor lui Ștefan voi spune fost clădită puțin după I 4 6 7 1).
câtc-va vorbe și despre acele din timpul lai Nici o pisanie, nici an document nu ne-au
Bogdan cel orb și al lui Ștcfăniță. Se leagă
în lr’adcvăr mult mai bine — precum vom ’) Lăpedatu, Bul. eoni. /Io n . Istorice 19o9.
1» COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

rămas în această privință, numai trad iția și ele prin lin ia mente drepte. Ușa de intrare c
cecace spune construcția insă-și. în axa biscricei....
iată cum o descrie autorul restaurărci de Turla c în întregime executată în cărămidă
acuma câți-va a n i: 1) ca și bolțile. Ea este concepută după tipicul
«Pereții bisericii sunt în întregime de moldovenesc, adică așezată pe cele patru a r­
piatră neregulată, având grosimea de 1.80 curi principale, cari formează centrul nao­
până la 2 m. Ușile, atât cea dela intrare, sului, prin intermediara! a lto r patru arcuri
cât și cea interioară, care desparte naosul diagonale, rezemate pe cheile celor d’ intâi.
de pronaos, precum și ferestrele și brâu! de In afară, turla octogonală e așezată pe
la soclu sunt de piatră cioplită. două baze; prim a stelată, cu douăsprezece
Forma bisericci c caracteristică; ca e com­ colțuri, dintre care cele din axa biscricei
pusă din un pronaos dreptunghiular, acoperit sunt rotunjite, a doua palrată. Ambele baze
cu două bolți sîcrice, separate p rin tr’un arc sunt decorate prin firide în scm i-ccrc. Partea
inferioară a turlei este întă­
rită cu patru m ici contraforți,
așezați pe diagonale. Ea este
străpunsă de patru ferestre
mici dreptunghiulare in
piatră.
Decorația c cea obișnuită :
prin mai multe rânduri de
firide așezate dapă modul
comun la biscricele din tim ­
pul leii Petra Rareș.
După forma și caracteri­
sticile turlei, biserica a r fi
din timpul domniei acestui
Vocvod. Insă după forma
dreptunghiulară a ușci și
decorația ci rudimentară,
unică la bisericelc din M ol­
dova din secolul XV șt XVI
cari sunt toate terminate la
partea superioara cu un arc
ogival........... biserica ar fi
anterioară lui Ștefan.
Dacă se consideră, pe de
altă parte, diferența între
ÎFig. 8. Baia m aterialul din care e clădit
Biserica ’ilba înainte de restaurare (după U i). Corn. M<»n. Ist.) corpul bisericii și turla,
întâiul din piatră brută, a
transversal, și din un naos de accași formă, doua namaijj d in cărămidă, se conchide că
acoperit cu sistemul de bolți obișnuit in M ol­ turla actuala c clădită sau reclădită în urmă.
dova. Naosul arc două sânuri miei și c ter­ Date precise asupra origine; biscricei nu
m inat prin altarul sem icircular. sunt; nici o inscripție, nici un indiciu nu ne-a
Șanurile sunt luate în grosimea zidului și fost dat să descoperim cu ocazia lu cră rilo r
acuzate în aîară prin un contrafort cu două de restaurare, ca toate că s’a săpat la altar
picioare de sprijin, intre cari c așezată fe­ și sub fereastra altarului în speranța de a
reastra. Ferestrele sunt m ici și ogivale. Ușile se găsi ceva. Pe coronamentul așei dela in­
sunt dreptunghiulare și cu chenare decorate trare se află sculptată, în mod puțin dibăcia,
cu un m otiv compus din cercuri legate intre o mică stemă a Moldovei, cu capul de
bour, soarele și luna, lotcii cam șters de
vrem uri. Studiul acestei steme ar putea să
') N. (jhika-B adești, idem servească persoanelor competente pentru a
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 1»

Fio. ">• B aio — Biserica Ri bă


Han («Iapă But. Com. Mon. Is t)
20 COMIS1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

lăm uri întru câtva epoca de clădire a monu­ neobișnuit adică în dreptul arcului transversal
mentului nostiu». din spre pronaos.
Ne găsim deci în fața unei probleme nu Turla asemenea c de un lip mai înaintat
de cât chiar cele mai împodobite din vre­
mea lui Ștefan. Aceste două rândur i de
arcaluri duble cu piciorul median o p rit la
nivelul centrului pe o mică consolă și înco­
ronate cu un alt rând de ocnițc sunt clemente
ce nu le regăsim de cât sub Rarcș, sub Lă-
pușneanu și mai târziu (cf. Sucevița, Hlincca,
Sî. loan Botezătorul Suceava.)
Pentru o epocă mai târzie vorbește și friza
dc cărăm izi în dinți care o găsim și la
Hlincea pe baza turlei și la Sccu, pre­
cum și așezarea a rc u rilo r dc pe baze în re­
tragere în raport cu planul zidului. Și
alte clemente în fine, par a aparține tot unei
epoci dc rcîaccrc mai nouă cum c nișa
d’asupra ușei de intrare, cu arcul ceva
reintrat din suprafața zidului, caracter bi­
zantin ce apare mai târzia în Moldova.

Fig. 11. Baia— Biserica Albă


Detalii la turlă (după Btil. Cotii. rton. Ist.)

tocmai ușor de desiegat. (E xteriorul clădirci


si ferestrele înguste și fără nici o ornamen­
tație, altarul fără arcade oarbe, arată sau o
epocă mai îndepărtată înainte de închegarea
stilu lui bisericclor lui Ștefan cel Marc, sau
o construcție rudimentară.
Cele două uși nc arată și ele un tip foarte
îndepărtat de cele cunoscute în tim pul și după
Ștefan cel Mare. Aceste chenare dreptunghiu­
lare cu o ornamentație prim itivă , care ar
putea îi socotită ca bizantină, nc aduc la o
epocă mai veche.
b în tr’altă parte, pronaosul îm părțit în două
p rin tr’un arc transversal parc a fi de un tip
mai evoluat, decât acel ce îl găsim mai o-
bișnuil. cu o singură calotă și care a pre­ Flg. 12. B aia— Biserica Albii
cedat în evoluția acestor biserici pronaosul Detalii la turlă (după Bul. Con,, rton. Bl.)
mai com plicat cu două bolți.
M ai trcbuc notată particularitatea că pro­ La ce soluție trebue să nc oprim *? E
naosul nu arc ferestre spre nord și că există greu dc crezut ca Ștefan cel Mare, după
una, in naos, lot spre sud, la un loc absolut 1467, să fi construit o biserică care să fi
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 21

avut chenare de ași și ferestre așa de pri­ lipul cot mal simplu dintre bisericelc cu
m itive. turlă și cu sînuri. Este și cea mai mică din
Rândul de ocnițc de sub strașină așezate toate cele zidite sub domnia lui Ștefan.
la restaurare în local unei zid ării ce părea
refăcută a existat oare în vechime?
Am pălea deci risca ipoteza anei biserici
mal veche, refăcută de Ștefan care i-a lungii
poate pronaosul, reîntrebuințând spre sad în
partea lungită fereastra din miazănoapte. Iar
turla ar fi fost adăogată mult mai târziu.
Pentru o adăogire târzie a turlei mai
vorbește și lipsa contraforturilor care de
obicei se găsesc la toate bisericile lui Ștefan
care au turlă. Eșitura din dreptul sînarilo r
naosului este prea îngustă pentru a rezista
îm pingerilor a rc u rilo r transversale și nu
poate avea alt rol de cât de a compensa sco­
bitura interioară a acestor sînuri.
P A T R A (1 Ț 1
Bis.erica din P ă i ră u ti, cu hramul Sfintei
Cruci și zidită la 1487, arc asemănare marc
eu acea din Sf. Iile ca plan și elevație. Ii
lipsesc contraforturile cu toate că arc o turlă

Fia, 14. B aia.— Biserica Albit


ilșn exteri .a r i înainte <le restaurare
(d«pă Bal. Com. Mon. Ist.)

Naosul are b o ltirile obișnuite: nișele alta­


rului care servesc de proscomidie și diaco-
nica sunt fără ferăslruici.
Pronaosul e boltit în calota sferică așezată
pe patru arcuri de o lărgime egală care cad
pe patru console la fel cu cele dela Sf. Ilic.
Toate ferestrele sunt mici și dreptunghiulare.
Ușa naosului c dreptunghiulară după tipul
curent și simplă, iar ușa dela intrare — și
ca în axa bisericei — arc un chenar format
de mulure care se termină în arc frânt.
Deasupra ei e o pisanie, lungă de 1,44 m.
și înaltă de 0 ,2 1 ; e compusă numai din două
rânduri:
«Io Ștefan Vocvod, Gospodar al Țărct mol­
Fig. 15 — Baia. Biserica Albă dovenești, fiul lai Bogdan Vodă, a început
Detalii la t<irlă (drepți Bal. Com. Mon. Ist.) să clădească acest hram, în numele Sfintei
C raci, în anul 6995 luna Iunie 13 *)» (1487)
și acest detaliu face din această biserică o Actualmente biserica e în întregime ten-
excepție în grupai la care o leagă celelalte
caractere ale ei. Pătrăuți se prezintă așa ca ) Kozak. inschrillen a<is der Bukovina.
2» «OMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

căită pc dinafară: numai sînarilc și tarla au epoca exccatărci picturci în a dona ju -


<in bândou dc plăci pătrate de pământ smăl­ mătale a veacului al XVH-lca. Cel mai
țuit verde fără nici un desen, afară de ana care vechia grafii ce l’am găsit c din |6 0 |, din
arc o figură geometrică simplă gravată sub cele așa de dese sgâricri de nu inc ale sol-
smalț. daților lui Sobieski. — Toluș F rof. Podlacha
/Absidele și turla apar circulare, probabil spune că picturile amintesc cele delc Voroneț. ’ )
din cauza tencuclelor care rotunjesc colțu­ Panoul cu tabloul vo liv c pe un al doilea
rile. Absida marc arc șapte la turi iar cele strat dc picturi, pe când in restul bisericei
laterale cate cinci. Turla are douăsprezece nu se vede de cât un singur strat. Ștefan
firide ca la Voroneț și tin rând de ocnițc. prezintă biserica lui Christos fiind însoțit dc

Fî<). 15. Patrttaț

Patra ferestre ca chenar dreptunghiular, mai an sfânt încoronat (Sf. Constantin?). Domnitorul
lungi dc cât cele ale bisericei propriu zisă, e i nfățișal cu părul blond în plete, și o fină
sunt așezate în axele turlei. (Jn acoperiș de mustață roșcovană. Fața lui e extrem dc ro ­
șindrilă, lat și ascuțit ascunde în parte turla tundă, — parc umflată — precum și fețele
care nu arc decât o singură bază patratâ celor două femei care stau lângă dânsul. Se
ce nu esc de cât parțial din masa înve- află oare sub acest tablou un alt mai vechio?
lito rii. Și soclul tcncuit nu lasă să se vază Se poate presupune.
vechia! p ro fil; c de altmintrelea puțin pro­ Biserica ce o ține Ștefan în mâini arată
nunțat.
Biserica înăuntru e zugrăvită. Inscripțiile ’> V. Podlacha. rtalowidla Scienne w cerkwiach B<h
s fin țilo r sunt pe grecește, cea ce a r putea așeza kowlny.
BISERICILE 1.01 ȘTEFAN CF.L MARE a»

forma caracteristică a acoperișului cc lasă frumoasa pisanie a scăpat aproape nevătă­


turla degajată. Turla arc două baze. Pe când mată și se păstrează în mica bisericuță de
sînu rile și turla arată firide și ocnițclc cc se lemn cares’a ridicai în apropierea celei vechi.
mai văd, pronaosul c înfățișat cu un para- Biserica cu turlă se compune d in tr’nn naos
ment de pietre regalate galbene. înconjurate ca sînuri însemnate și în afară. B o ltirile sunt
de o bandă albă cele două sis­
și separate prin teme de arcuri
lin ii roșii, adică cunoscute.
un paramcnl o- P r o n a o s u l,
bisnuit în a rh i­ despărțit prin-
tectura bizan­ t r ’un perete de
tină, dar care naos, avea o
nu se vede în boltă caracteri­
Moldova în tim ­ stică și carecred
pul lui Ștefan că nu-și găsește
cel Marc, nici alta ia fel. Era
mai târziu. E alcătuită de un
probabil că zu­ seni i c i I in d r a
gravul grec a (berecau) longi­
vrut numai să tudinal întretă­
arate că zidăria iat de două bolți
acestei părți a c« penetrații
blscricci era a- care se reuneau
parentă și în loc în axa biscricci.
f (jșa de intrare,
să copieze exact
cc-a ce era, a cu mu Iu rele o-
înfățișat-o așa givale cunos­
cum era obiș­ cute, pe latura
nuit în țara lui. de miază-zi, a-
Sub rândurile vea și un chenar
sfinților, zidul dreptung hiular
c împodobit cu încadrând ogiva
im itație de plăci așa cum se vede
de marmoră și .și la Tazlău.dșa
de po rfir în lo­ interioară era
cal d rape riilo r cu chenar drep­
obișnuite. tunghiular. 0 fe­
reastră ogivală
mil iș Au ț i în zidul de apaș
era zidită. Toate
Biserica din ccle-l’altc erau
M ilișăuți (lângă de tipul mic cu
B ă d ă U ți) , cu rama dreptun­
hram ul Sî-lului ghiulară și cu
Procopie, era baghete încru­
una din cele 1 6 — 17 E*«trfințî cișate.
mai pitorești bi­ Secțiune lonțiitodinolA. Planai bîscrlcei (dcipiî Romstyrîcr) Biserica, ten-
serici din vre­ cultă în afară și
mea lui Ștefan c d Marc. A fost zidită la cu urme de picturi, a avut sub slrașină și la
1487, în acelaș an cu Pălrăuți. In timpul turlă o decorație de plăci ornamentate cu ro ­
marelui război a fost distrusă cu dinamită zele și nasturi smălțuite. Kom stărfcr spune *)
de către armata austriacă și acuma nu se mai
vede de cât un morman de pietre și de moloz *) Mtttheilunjjen der K. K. Central Cnmmtssion ISO»,
acoperit de bălării și arbuști. Din fericire, păți. 179.
?4 COMISIUNEA MONUMENTF.LOR ISTORICE

că erau pitici de sobe. Sînurilc poligonale mai era fără contraforturi. i*atru ferestre se vedeau
aveau arcadele lo r oarbe, șapte ia a lta r și în axele principale, dar forma lo r pr im ilivă
cinci la cele laterale. Deasupra lo r se vedea se perduse. C ontraforturile cele mari ale cor-

Hg. 1?. Păt răciți. Pisania

un rând de ocnițe nuci, câte două pentru o pului bisericii precum și cel mic al altarului
firidă, pe când la turlă o singură ocniță co­ erau de cărămidă, ccacc este o particularitate
respundea unei firide. lemnă de a fi notată, căci este an exemplu
unic, fiind toate ccicTaltc cunoscute dc
piatră. Dar este Foarte probabil că erau
refăcute, părând a nu sc‘ lipi bine cu
corpul bisericii. Dc altmintrelea nu mai
aveau coronamentele lo r profiiele obiș­
nuite,
Pisania era la dreapta ușci dc in ­
tra re ; precum am arătat a scăpat dc
distrugere. Ea sună a s tfe l:
„In anul 6989 în luna Iulie 8, în ziua
Sfântului marc mucenic Procopie, Io Ștefan
Voevod prin mila lui Dumnezeu Gospodar
al ță rti moldovenești fiul lui Bogdan
Voevod și cu prea iubitul său fiu Ale­
xandru a dat luptă la Ribnic cu tânărul
Basarab Voevod Domnul Țărci Româ­
nești, num it Țapaluș și l'a ajutat pc
Ștefan și a învins pe Basarab Voevod:
și a fost aici un măcel foarte marc
printre Basarabi. Dc aceia Ștefan Voevod
a hotărât din buna sa voință și buna
prevedere și a zid it acest hram în numele
Sfântului mare mucenic Procopie, in anul
6995 i și s'a început în luna Iunie 8 și
săvârșit în acelaș an în luna Nocmbric
13“ . (1487) ')
Pictura interioară era încă bine păs­
trată, ceva ștearsă pe bolți în naos și
Fig. 19. Pătrăiițt, așa interioară numai pe pereți în pronaos. Tabloul votiv
reprezintă pe Ștefan, însoțit de familia sa
Turla era eșezată pe o bază patrată fără și asistat de Sf. Procopie, prezentând biserica
stea. Tamburul avea 16 fețe fiecare cu câte lui Chrisfos.
o firid ă ; deasupra lo r venea un rând de
ocnițe și plăcile smălțuite deja pomenite. Turla ') Kozak. Inschriîten aus der Bukovlna,
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 25

Biserica e arătată cu acoperișul țu­


guiat și învelind separat pronaosul, al­
tarul, sinurile și lăsând turla degajată.
Așa s’a și refăcut de șindrilă învelitoarea
cu prilejul reparațiuniior din 1890.
Dăm aici în traducere an extras d in lr’o
notiță a lui Romstorfer. Biserica fiind
acuma distrusă nu credem fără interes
de a reproduce aceste râ n d u ri:
...«iconostasul atinge zidurile și în
înălțime șî în lărgime, între altar și naos.
Biserica era, până la 1790, bogat zu­
grăvită atât pe dinăuntru cât și pe dina­
fară. Fiind aluneca o reparație necesară,
s’a spoit totul. Biserica a avut patru turte,
s’au scos aluneca trei, rămânând numai
cea marc dar Înecată într’o înveliloare
foarte nepotrivită. Din nefericire clă­
direa a suferit m ult în cursul anilor și
prin nepriceperea oamenilor, dar este de
nădăjduit ca p rin tr'o restaurare price­
pută, existența ci va fi asigurată și pentru
v iito r, in anul 1887, s’a început a se
readuce încetul cu încetul îrescurilc aco­
perite la lumină. Prescurile altarului au

■) FUUheiitingen K. K. Central Conimissîon t889,


pag. 2 15. Fig. 20. P ilră u ți, «șa exterioară

Fig. 2 t. Pătrăați, Console în pronaos


âr> C0MIS1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

rămas foarte clare, mai puțin în boltă. Icoanele In naos sunt de asemenea icoane încă bine
se grupează in trei râ n d u ri: între întâiul și al păstrate. Vedem spre apus lângă intrare p o r­
doilea rând, un bandou ornamental. In rândul tretul ctitoru lui Ștefan cel Marc cu fam ilia lui.

Fig. 2 2 . M îlișarțl, secțiunea longitudinală

0 4 1 t A6 .
U h I I 1 i ,Lj .1x U U U U
Flg. 23. Milișăați, Planul biscricei

de jos sunt opt figuri, reprezentând sfinții părinți, Ține modelul bisericei în mână prczentându-l
în rândul al doilea, cina cea de taină și spă- sfântului Procopie, care arată spre Chrislos
larca p ic io a re lo r; în al treilea rând heruvim ii, stând pe tron. Mai departe restignirea. Isus
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 27

în fața marelui preot, coborârea de pe crucc.


In rândul de deasupra moartea Maicci Domnu­
lui, schimbarea la față; moi multe reprezintărî
nu se mai pot bine determina; spre sud
icoanele sfinților m a rtiri, Maica Domnului cu
pruncul, ducerea și punerea în mormânt a
lui Christos, prinderea lui și alte. In partea
femeiușcă apar din nou zugrăvelile deascmcnca
destul de bine păstrate. Și aici se găsește
așezarea pe trei rânduri. Majoritatea scenelor
se referă la Sf. Procopie. In afară, picturile
sunt iremediabil distruse prin spoiala de var».
Prof. Podlacha a studiat de altmintrelea
aceste frcscuri împreună cu cele l’alte ale
Bucovinei ').

S F. I L I E

Sf. Ilic (lângă Suceava) este clădită în


anul 1488. Planul c aproape la fel cu al
Voroncțului și ol Pălrăuților, abstracție fă­
când de contraforturi care diferă.
Naosul are b o llirilc moldovenești caracte­
ristice. Pe cele patru arcuri mari, cele două
longitudinale înguste și cele două transversale
late se ridică prin m ijlocirea pendentivilor
prim ul tambur în care este așezat al doilea
rând de arcuri piezișe cc cad pe cheile

) V, Podlacha, tbid. Fi<;.' 21. rUlișSoți, Vederea cinei abside laterale

Fig. 25. rtilișăciți. Pisania


•28 C0M1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Cărămizile a«
parenlc smăl­
țuite sunt verzi,
galbene, brune
și albastre. Di-
mensiuniilc sunt
In g e n e ra l
2 8 X 1 3 X 5 -5
cm. și rosturile
dintre c k cam
de 2 cm.
P ro filu l so­
clului a c t u a l
parc a fi fost
schimbat pre­
cum și tabletele
contraforturilor,
care nu mai pre-
Flg, 26. Milișătiți. Intrarea Msericei

prim elor arcuri. Cu ajutorul


altor patru pendentivi mai
m ici se închec al doilea cerc
pe care se înalță tamburul
turlei boltită în calotă semi­
sferică.
Un alt* arc spre răsărit
face legătura cu altarul semi­
circu la r. La miază zi și
miază noapte sunt cămă­
ruțele — mai m ult nișe — ale
proscoinidiei și diaconicului.
Pronaosul c patrat. A r­
curile egale ce încadrează
baza cupolei scmi-sferice cad
pe niște console de piatră
de o formă specială.
Ușile sunt după tipul obiș­
nuit ; cea dintre naos și
pronaos cu chenarul drep­
tunghiular, ia r cea de intrare,
care e în axa bisericii, de
formă ogivală. Ferestrele
toate sunt m ici eu chenarul
dreptunghiular.
E xteriorul bisericii pre­
zintă particularitatea că rân­
dul de ocnițc mari ce vin dea­
supra firid e lo r absidelor, în
loc ca să fie, ca de obicei,
în prelungirea lor, le încalecă,
căzând picioarele lo r pe vâr­
ful a rc u rilo r firid e lo r. Tot
așa și cu al doilea rând dc
ocnițe.
Flg. 2 7. St. Ifte
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 2»

zlntă profilcle obișnuite. Sunt două perechi de unde nu esc de cât parțial baza supe-
de aceste contraforturi și unul mic la altar. rioară.
Pereții pronaosului, în afară, au fost ten- Tamburul turlei are douăsprezece laturi în­
cuiți și mai sunt încă zugrăviți. Se vede acolo semnate fie care de o firidă lungă și câte
chipul «arhiepiscopului Varlaam, Mitropolit de două ocnițc. b'asupro lor se vede un brâu
Suceava» care format de plăci
a păstorit între de pământ ars
1632 — 1653. s m ă l ț u i t e In
Acest lucru c verde închis,
interesant pen­ așa cum c de
tru că ne arată altminlelca și
că și în această pardoseala al­
vreme se mai tarului.
zugrăvea bise­ In interior,
ricile pe din sub stratul ac­
afară. tual de picturi
In părțile su­ se găsește în
perioare, se ve­ câte va părți o
de un rând de tencuială cu o
ocnițe mici cu zugrăveală im i­
arcuri de cără­ tând cărămizi
mizi smălțuite, aparente. Acc-
care au fost um­ laș lucru se vede
plute pentru a și în alte bise­
câștiga o sin­ rici, ca Băli-
gură suprafață ncșli, Tăzlau,
de zugrăvit. Humor, și parc
Turla c așe­ a îi fost obișnuit
zată petrei baze, când nu se putea
una patrată, de zugrăvi Imediat
sigă pentru a fi biserica.
mai ușoară, una Pictura vo-
oblică — și de tivă reprezintă
asupra o altă pe Ștefan Vodă
stelată — cu 8 însoțit de Sf.Ilic,
vârfuri. Sf. 11ie prezintând bise­
fiind una din rica Mântuito­
cele mai vechi rului; pe lângă
biserici cu turlă dînsulsc vădalți
ce ne au par­ doi v o c v o z i ,
venit și cea mai p r o b a b i l doi
veche cu baza din fii Iul, șl
stelată, este in­ Doamna. Cape­
teresant de no­ tele au fost însă
tat cum sunt scoase șl refă­
construite aici cute ulterior.
a c e s te baze, Fig. 2 8 . Sf. ilie, Secția longitudinali Biserica r t -
căci ne deslu­ Flg. 2 9. Sf. Iile, Planul blsericel prezintată ore
șesc asupra ge­ acoperișul as­
nezei acestor socluri în formă de stea. (Vezi cuțit tipic, cu fie-carcparte a clădire! învelită
fig. 285) deosebit.
Fic-care latură a acestei stelei are câte Acoperișul altarului șl al pronaosului, precum
două ocnițe mici. Actualmente, din neferi­ și al turlei c roșu, pe când acela al sînurilor
cire, aceste baze sunt înecate In învclitoarc laterale e cenușiu albastru; acela al bazei
C0MIS1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

F
i
g
,
3
0
.
S
t.
Ii
le
.
B
o
țli
l
e
n
a
o
s
u
lu
i

F
lg
.
3
1
.
S
t,
ll
i
e
.
(i
ș
a
e
x
te
iro
a

BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 81

superioare a turlei e alb și al bazei inferioare Și resturile celor l’alte clădiri mănăstirești
galben. -Coloarea deci nu ne dă nici o indi­ ce mai există, și dintre care turnul clopot­
cație asupra m aterialului întrebuințat. nița c aproape singurele de scamă, sunt de o
P rin tre îrescurilc exterioare este de în­ epocă mai recentă.
semnat o scenă pe care se vede reprezintată Biserica, cu hramul Sî. Ghcorghc, a fost clă­
o biserică lo t cu acelaș fel de acoperiș. dită la 1488. Ea posedă dcspărțiturclc obișnuite.
M ai găsim la Sî. Ilie, pe lângă ornamen­ Naosul, cu altarul și cu două abside laterale
tele cu motive vegetale de stil oriental șl motivul semicirculare, are boltirilc tipice suportând
de caracter romanic, largelc frunze indoilc, tarla cam scundă. In unghiurile pendcnlivi-
care Ic găsim și pe mormintele de la Rădăuți lo r se găsesc oale de rezonanță.
și in numeroase alte biserici, de obicei la Pronaosul, despărțit p rin tr'u n perele gros dc
ocnițe și în timpanele arcalurclor. naos, cu care comunică p rin tr'o ușă cu che­
Pisania de piatră de asupra ușci de in­ narul gotic cunoscut ca vergele încrucișate,
trare arc o ramă frum oasă; e de 1,05 m. este de un plan aproape pătrat și boltit p rin tr'o
lungime și 0,40 înălțime și c scrisă în foarte calotă ceva turtită.
frumoase caractere 1 ). Gșa de intrare ore un frumos chenar de
loan Ștefan Voevod, fiul lai Bogdan Voevod colonete ce se întâlnesc în arc frânt, M ularelc

Gospodar al țârei moldovenești a zidit acest se întretae la vârf, iar jos resar d in tr’un mic
hram în numele Sfântului prooroc llîc. S’a plan înclinat fără m ijlocirea bazelor m ici
început în anul 6996 luna Mai 1 și s’a să­ ornate, care în această biserica na se văd
vârșit în acelaș an Octomvrie 15». (1488). nicăieri.
Exonarlcxul, adăogat în 1547, c b o ltit în
V O RO N E Ț >emicilindru (bcrceau) cu câte o frumoasă
'creastră gotică împărțită în două p rin tr’an
Voroneț este una din biserlccle din vre­ menoii și așezată deasupra ușelor de intrare
mea la i Ștefan care s’a păstrat mai bine în în părțile de miază z l șî miază noapte (aceasta
interior, cu toate că în vremea lui llîaș acuma zidită) a pridvorului.
Vodă, m itropolitul G rigore Roșea i-a adăogat Două contraforturi întăresc arcul cel marc
un exonartex șî a zugrăvit odată cu aceasta al naosului dinspre altar, iar alte două
noua clădire și toată biserica pe din afară, așezate pieziș la 45° proptesc anghiurilc de
cea ce i-a acoperit podoaba de materiale apus ale bisericci. Ferestrele toate ale părței
aparente ce o arc de sigur. vechi ale bisericci sunt mici cu chenarul
dreptunghiular dc baghete încrucișate, și sunt
•) Kozak. Jnschriîten a<is der Bakovinn. toate la fel.
32 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

T arla are acum bazele ei înecate in axele naosului și la fel cu cele ale resto-
acoperișul de șindrilă. Șasesprezece firide Iul bisericei. Acuma turla apare eilin-

F
ig
.
3
3
.
V
o
ro
n
e
ț

și un rând de ocnițe o împodobesc, șl drică, dar această înfățișare este probabil


e luminată prin patru ferestre așezate în datorită tencuirei, poligonul având un mare
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 33

număr de laturi, adică nediferând mult de ocnițc și pe din afara pronaosului ? Nu se


cerc. poate cunoaște din cauza tenculclei pictate
Absidele sunt împodobite șl ele prin Iun- ce acoperă toată biserica. Tot din ascastă

Fig. 34. Voroneț. Secțiune longitudinală (după RomstOrfer)


Fig. 35. Voroneț. Plane»! hisericel (după RomstOrfer)

gilclc firide cunoscute, (adică nouă la altar pricină nu se poate vedea dacă au fost că-
șî șapte la sînurilc laterale), și cu un rând răm izi sau rotocoale smălțuite.
de ocnițe. Să fi fost un al doilea rând dc Soclul, pațin pronunțat, are un profil destul
5
34 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

an în luna Septembre 14*.


(1488) ’ ).
Cea cc face farmecăi cel
mare al Voroncțului este
zugrăveala ce împodobește
bîserica pe dinăuntru și pe
dinafară. Mai c<i seamă a-
ccca din naos, cea mai
veche, fără îndoială, și cea
mai bună, se deosebește
atât prin calitățile execuției
câtși prin frumusețea expre-
siunilor, car ca efect gene­
ral este una din cele mai
bune pilde a minunatului
efect decorativ și a dulceî
tonalități acestor îm podobiri,
la care au ajuns zugravii
noștri. O descriere a picta­
re î nu intră în cadrul acestei
lu c ră ri; de aceea mă voi
mărgini numai ia câte-va
indicațiuni, fiind mai cu
seamă Voroneț, în această
privință cea mai caracteri­
stică din biscricclc lui Ștefan.
Precum ani mai spus,
zugrăveala naosului și a
altarului este cea mai veche
și foarte probabil din vremea
chiar a Iui Ștefan.

l-io. 35. Voroneț.-Peretele est al pronaostiVil cu «șa^lntcrioaiă *) Kozak. Inschriften a<is der
«Iapă « l'A -t Kotimaîn» Bokovîna.

de simplu. E de piatră de talie, o gresie cenușie.


C ontraforturile au părțile [lor cșindc acoperite
cu dale cioplite; în axa altarului nu există nici
un contrafort.
Lipsește și rândul de contraforturi corespun­
zând cu peretele median al bîscricci ce l-am
găsit la M ilîșăuți și Sf. Iile (cu care Voroneț
seamănă mult), contraforturi de altm intrelea dc
puțină utilitate.
Pisania, aproape patrată, (0,71 m. în lungime
și 0,74 m. înălțime), cu litere aurite, c așezată în
axa așci de intrare :
«Io Ștefan Voevod, prin m ila lui Dumnezeu
Gospodar al țărei moldovenești, fiul iui Bog­
dan Voevod, a început a zidi acest hram la
mănăstirea Voroneț, în numele sfintului și slăvi-
tului și marc mucenicului și b iru ito ru lu i Ghcor-
ghe în anul 6996 în luna M ai 26, Luni după
pogorîrca Sfintului Duh și s’a săvârșit in acelaș Fig. 36. Voroneț. Pisania (după Kozak)
BISERICILE LU I ȘTEFAN CEL MARE

Altă pictară sub cea actuală nu este; șt


sc deosebește prin diferite detalii și prin ca­
litatea ci de zugrăveală pronaosului datată
p r in lr ’o inscripție de asupra ușei pronaosului,
care arată că m itropolitul (arhiepiscopul)Tcofan
a făcut'o la 1550.
Zugrăveala exonartexului și a exteriorului,
precum arată o altă inscripție, a fost făcută
de M itrop olitu l G rigorc Roșea în 1547.
După o inscripție pictată în afară s’ar putea
crede că zugravul a fost un anumit M arko
«pristav».
Această pictură apare de o calitate mai
slabă de cât cea din naos și de cât cea—aproape
con t i m pora nă — d in p ronaos.

Tabloul vo liv care se găsește ia locul obiș­


nuit, adică în naos pe peretele dinspre pronaos
și la mâna dreaptă celui care întră, reprezintă
pe Ștefan cel Mare dus de Sf. Gheorghe spre
Christos stând pe un tron.
Lângă dom nitorul c Doamna lui M ăria și
două fele, una marc și una mai mică.
Costumele sunt de o rară bogăție, broca-
telc cu motive orientale sunt acoperite cu aur.
Această pictură prezintă cel mai marc in­
teres înfățișându-ne portrete probabil contim­
porane și permițând și studiul costumelor,
Fig. 38. Voronej. Ușa exterioară (dopa RomstOrfer)

Ștefan ține in mâinile sale modelul biscricci


unde forma acoperișului se vede foarte bine,
fie-care parte a biscricci fiin d învelită deosebit
cu pante re pezi; și form a solzilor de șindrilă
(sau de țiglă) se cunoaște foarte clar.
Turla cu baza a doua sunt colorate în al­
bastra cenușiu, car cele l ’altc învclitori cu roșa.
Egreu deci de tras de ici v r ’o concluzie in
privința m aterialului întrebu ințat: c aproopc
evident că acelaș material a fost u tiliz a i pentru
toată învelitoarea ; culoarea parc deci o fi fost
pusă după fantezia zugravului.cca ce o s’avem
ocazie să vedem și în tr’allc părți (și cum se
vede și în manuscripte). Din forma solzilor,
din pricina acestui fel de apendice ce le au,
s'ar putea mai curând conchide la șindrilă,
fiind obiceiul respândit și acum de a da șin­
d rilei diferite forme decorative prin tăerca
co lțu rilo r de jos.
Pictura decorativă este de un caracter pro­
nunțat o rie n ta l; sunt peste tot motive vegetale,
car în anele locuri aduc aminte a unor o r­
namente din manuscripte.
Fig. 37, Voroneț. Ușa interioară (dopa In unele ocnîțc însă și în ju ru l lo r se
Romstârfer) găsește an ornam ent care se găsește atât în
36 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

O rient cât și in Occident în vremea rom anică; 5e compune d in lr’un naos cu altar semi­
aceste ornamente se înrudesc și cu cele de circular ca anexele sale, proscomidia și dia­
pe mormintele din Rădăuți și chiar cu acele conicul. Sînurile laterale sunt semicirculare
înăuntru și în afară ca și absida cea mare.
O ușă îngustă stabilește comunicarea prin
zidul ce separă naosul de pronaos, singurul
zid dc despărțire din toate bisericile orășe­
nești care a mai scăpat dc mania distrugă­
toare a vandalilor. Chenarul, însă, lipsește.
Naosul e boltit cu b o ltirile cunoscute, ia r
pronaosul ca o calotă sferică; arcurile trans­
versale sunt mai late ca cele longitudinale
ca și Ia naos.
In afară, pronaosul c mai lat ca naosul
(abstracție făcând, dc absidele laterale).
.\
O pereche dc contraforturi proptesc arcul
transversal dc lângă altar.
Turla e circulară și în exterior. Are 12
firide lungite din care cele patru din axele p rin ­
cipale sunt cu ferestre; e așezată pe două
socluri; cel in ferio r c un octogon neregulat
ia r cel superior înfățișează o stea cu opt
Fig. 3 9 . Voroneț. Fereastră (dopă RomstOrfer)

de pe piatra Sfântului Daniil din pronaosul


Voroncțului.
Acest m otiv foarte vcchiu, care îi găsim
și in manuscripte, arată o persistentă re­
marcabilă în ornamentația specială a ocni-
țelor interioare și a tim panelor unor arcuri
și în tot cursul veacului al XVl-lea. Carc
o fi cauza acestei specializări, carc se vede
și în Balcani ?

Și în privința m orm intelor, Voroneț e


bogat și păstrează unele pietre de o deco­
rație demnă dc luare aminte, printre carc
aceea a Sfântului b a n iil carc c din vremea
lui Ștefan cel Marc.
Două clopote din 1488 au fost dăruite
mânăstirei de către Ștefan.
Ear ca m obilier, ce găsim mai vcchiu,
sunt stranele naosului care poartă numele
lui G rigorc M itrop olitu l.
Mai sunt și tetrapoade frumoase și în
pronaos rămășițele unui iconostas colorat și
poleit, fără indicație dc dată, dar carc parc
in orice caz mai recent.

Fig. 4o. Voroneț. Ușa exterioară a pronao-olut (d<tpă


SF. NICOLAE (horohoil rtilkowicz)

Sf. Nicolac din Dorohoi, z id it în 1495, a v â rfu ri; sunt împodobite cu câte trei oc-
fost restaurat acuma câți-va ani ca și Po- nițc pe fiecare latură. C o ntraforturi m ici nu
pățiți și Sf. Gheorghe din Hârlău. sunt.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE »7

Soclul clădirci a fost prelucrat când s’a Imediat deasupra soclului vin trei rânduri de
restaurat clădirea, și este ceva deformai. cărămizi aparente smălțuite galben — ocru,
Fațada este una din cele mai tipice din verde închis, albastru închis. Oe asupra ușci,

Fig. 40. Sf. Nicolae din Dorohoi

această vreme- E de pictră brută aparentă, la jumătatea înălțimei ferestelor absidelor vine
cu colțurile și contraforturile de piatră de a doua fâșie din 5 rânduri. Mai sus o a treia,
talie, o gresie cenușie tare. urmată de două rânduri de ocnițe, la rândul
38 COMiSIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Fițj. 42. SI. Nicolne din borolioi, Secțiune longitudinală


Htj. 43. Sf. Nicolac din borohoi, Pianul biscricei
BISERICILE LU1 ȘTEFAN CEL MARE 3»

inferior mai m ori, car mai mici la cel su­ astfel de discuri și lot astfel sunt și la turlă
perior, două ocnițe mici corespunzând ca două.
una marc. Pe aceste discuri, în marc parte refăcute
La abside, de la soclu până la rândul de ca ocazia rcstaurărci, găsim următoarele re­
ocnițe se înalță arcade oarbe, ca niște firide prezentări :
lungite. O particularitate, deja văzută la Sf. llic, (In leu, un patruped înaripat cu cop uman,
consistă în faptul că ocnițele nu sunt așezate încoronat, — un cap de zim bru cu un personaj

Flg. 44. Sî. Nicolae «lin Oorohoi, Vedere dinspre Sad

în axa firidelor, ci din contra axa lo r cores­ alături și cu două personaje, o sirenă cu
punde cu pilaștrii dintre firidele. coroană în cap și cu două cozi de pește ce
Atât pilaștrii cât și arcaturele sunt cu că­ le ține în mâini, în fine o rozasă cu razele
răm izi smălțuite car în timpane apar rotocoale încovoiate.
smălțuite și colorate cu ornamente în relief. C ulorile întrebuințate sunt galben, bistra
De asupra rândului superior de ocnițe, deschis și închis, gaiben-ocru de diverse nuanțe,
sub streșină, vin așezate trei rânduri de verde de trei patru feluri, verde-gălbui.
40 COMJSIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Cornișă nu există sub streșină. lungit cu baghetele cunoscute încrucișate la


Cărămizile întrebuințate sânt destul de groase, partea superioară. La abside sunt acuma
semănând cu cele ce le avem azi. Rosturile ferestre cam la fel ca la pronaos.

Fig. 46. Si. Kicolae Dorohoi


H y . 4 5 . S I. N kalac tXirohoi, Gijn •.*teriaar4 Fereastra Vest a pronaosoltii
sunt relativ subțiri. In medie o cărămidă și Toate ferestrele sunt larg evazatc spre in ­
cu rostul vecin îac șapte centimetri. terior. Deschizăturile proscomidiei și a dia­
Ușa de intrare e în arc frîn t (ogivală) și conicului, îndreptate spre răsărit, sunt m ici,
arc frumoase și caracteristice mature separate ogivale și fără ornamente.
prin canclure. Pisania lungită
Cele patru co­ în sensul o ri­
lonete astfel for­ zontal, de i,2 5
mate sunt reze­ m. pe 0,60 m.
mate pe m ici și așezată sus în
baze ornate, di­ dreapta «șei su­
ferite la fiecare nă a s tfe l:
stâipișor. Tim ­ « Blagocesti-
panul e um plut vul și de H ri-
lăsând așci un stos iubitorul
chenar în lin ii Io Ștefan Voe-
frânte cu colțu­ vod, cu mila lu i
rile rotunjite. D« m n cz ca,
De asupraușci Domn al țărei
este o ocniță. m o ld o v e n e ș ti,
Ferestrele pro­ fiul lai Bogdan
naosului, una Voevod, a zidn
spre nord și una acest hram în
Fig. 47. Sf. Nicotae Dorohoi, Pisania
spre vest, sunt numele sfântului
și ele ogivale și au frumoase m uluri între- nostru părinte arhicrarhakii și făcătorului
tăiate. de m inuni Nîcolae, și s'a sfârșit la anul
Ferestrele turlei au chenarul dreptunghiular ( 7 0 0 3 = 1 4 9 5 ) lâna Octombrie 18 și-a Dom-
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 41

nici lai anul ol trei zeci și nouălea cur­ vclitori înalte și ascuțite care lasă turla cu
gător». 1 ) bazele ci degajată. Pe lângă Ștefan c Doamna
Pictura, rămasă numai în naos, este foarte sa A a ria, Bogdan Voevod, Ștefan Voevod,
interesantă și este foarte probabil cea de ia Petru, — Sf. Nîeoiae e așezat între Christos
început, cu toate că a fost retușată și chiar și Ștefan.
în unele părți refăcută. Capetele unora dintre Unii sfinți sunt de o foarte frumoasă în­
sfinți au fost scoase, pe urmă s’a refăcut fățișare și arată o marc frăgezime de factură.

Rg. 48. ST. Nlcolae Popințt, înainte de restaurare

tencuiala și zugrăveala la u epocă mai In general, cu toate că este cam incgrltă


târzie. și întunecoasă, biserica arc în in terio r pro­
Capul lui Ștefan cel A a rc pe tabloul votiv porții frumoase și dă o impresie de relativă
e în parte refă cut; se poate observa că arată svelteță.
o barbă blondă de abia însemnată, păral e Pe jos este pardosită acum cu lespezi de
blond. Biserica ce o ține arc ; forma cu în- piatră pătrate, în fața iconostasului ca prezintă
o treaptă joasă.
l) Comunicat de Părintele 0 Furtună. Ha se văd oale de rezonanțe în bolți și par
12 (O M ISIU N EA MONUMENTELOR ISTORICE

să no fi fosl. In arcul marc transversal al lași, Sf. loan din Vaslui și Prccistn din
naosului spre zidul despărțitor este o grindă Bacău.
de lemn ca lirant. E zidită la 1496 cu hramul Sf. Nicolor.

POPAUȚI A fosl la începui biserică de m ir și numai


în veacul al X V III-lca a devenit mănăstire 1 ).
Biserica din Poftauțt, lângă B otoșani, apar­ Ca la borohoi, intrarea c acuma pe partea de
ține acchiiaș tip ca și Sf. Ni colac din borohoi,
Sf. Ciheorghe din Hârlău, Sf. Ni col ac din ■) Bol. Com. Aon. Ist. II p. 135.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE

miazăzi a pronaosului; o a dona intrare la miază­ Nimic mai dc scamă nu deosebește restul
noapte c acuma z id ită ; arc in jurnk ogivei o interiorului biscricci dc cele Talie de acclaș
romă dreptunghiulară. Era probabil intrarea lip. In exterior insă suni moi mullc diferente,
principală. Dc asupra ușelor este câte o ocniță. Dc asupra soclului profitat se ridică fațada

Fig. 49. Sf. Nicolae Popă<i[l (Botoșani), Vedere spre altar

Naosul c cu bolțile clasice. Peretele despăr­ dc piatră aparentă cu co lțu rile și contrafor­
țito r din spre pronaos c acum suprimat. turile dc piatră de talie. Trei benzi o împo­
Nervuri gotice împodobesc bolta pronaosului. dobesc, dc câte trei jâ n d u r i dc cărămizi
44 C0M1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

------ --
Fig. 3 1 . S I. Ntcoloe P o p iu țî, Secțiune longitudinali
Fig. 3 2 . St. Nlcolae Popăuțl, Plannl Msericei
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 45

Fig. 33. St. Nicolae'Popa ați, Bolțile pronaosului

Fifl. 54 SI. Nicotae Popitațl. Ușa Nord Fig. 55. S t Nicolac PopSoți, Fereastra absidei
•IG COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

rioară arc pe fie ca rt latură câte


două ocnițe ca an mic arc care le
încalecă de asupra. Turla arc două­
sprezece laturi, patru ferestre și
patru mici contraforturi. Fie cerc
latură se închcc p rin tr'o singură
arcatură; de asupra lo r sunt înși­
rate două rânduri de ocnițe și o
friză de rotocoale.
Pronaosul c eșit în raport cu
naosul. O fereastră mare, în arc
frin t cu mulure, îl luminează des­
pre apus.
Ferestrele naosului, înguste și
lungite, sunt m ici ca și ale turlei și
simple ca ornam entație; la turlă
sunt dreptunghiulare car la sinuri
ogivale în tr’un chenar dreptun­
ghiular.
Cărămizile ce le vedem în in­
te rio r la arcurile pronaosului, unde
tencuiala căzută lasă zidăria goală,
sunt de form at mare.
fn pendentivi se poate observa
că rândurile de cărăm izi suntașc-
zate vertical, car nu orizontale
după obiceiul curent bizantin.
In proscomidie ou 57., cm.
grosime.
O grindă de lemn de 16 pe 23
cm. unește recăderile arcului dc
răsărit al pronaosului. Oale de
rezonanță nu sunt.
I iți. 5t> .Sf. Nicolne Pop«i<iți. Fereastra pronaosakii

aparente, din care cele din m ijloc


sunt smălțuite galben și verde dc d i­
verse nuanțe. Pe urmă vin două rân­
duri de ocnițe ca cele deja cunoscute.
Firidele lungi ale absidelor sc încheă
însă prin câte două arcade; piciorul
din m ijlocul lo r sc oprește la nivelnl
inferio r al rândului dc ocnițe m a ri; un
mic arc deasupra secaturilor unește
cheile lor. Absida marc are șapte
asemenea arcade, car cele laterale
câte cinci.
Ca la Iași, la borohoi, ia Hârlăcisunl
și aici rotocoale cerc împodobesc a r-
caturilc și formează brâu sub streșină;
ele sunt de culorile deja văzute și ne
prezintă aceleași subiecte c a lo b o ro -
hoî, lipsind doar capul de zim bru cu
două personaje.
Turla t rezemată pe două baze
stelate cu cât» opt v â rfu ri; cea infe- Fig, 57. Sf. Nlcotae Popă«ti. Pisania
Bis e r ic il e l ui șt ef a n c el ma r e 47

Z/igrăvelile, foarte șterse în nwllc părți, fosă Si. Iile (care sunt acolo și la turlă) or fi un
o îndoială asupra vârstei for. argument pentru vechimea lor mai marc.
Grnfitc se găsesc în pronaos: «lohanes M i- Pisania e așezată pe partea de Nord o prona­
halky», în caractere latine,— e probabil un osului lângă colțul biscricei. Marginea așezată in
soldat din armato lai Sobieski; în sinul sud planul zidului c ceva mai în afară de suprafața
al naosului găsim data: t50d. Pictura ar fi scrisă : «lo Ștefan Vocvod, cu mila lui Dum­
deci cel puțin din sfârșitul veacului al XVl-lca. nezeu, Domn al ță rii Moldovei, fitil lui Bogdan
(Jn studiu moi detaliat și mai cu scamă ol Vocvod. am zidit acest hram in numele
iconografici o r putea lăm uri chestiunea. Sfântului părintelui nostru arhicrarhul și
Din pricina dărămărci zidului din m ijloc, făcătorul de minuni Nicolav, in anul 7004

Hfl. 58. St. Ntcolae PopSați, Bolțile naosdal

tabloul votiv a dispărut. Pardoseala este ( 1496) iar al Domniei lui al patruzccclca
acuma de lespezi de piatra. curgător, luna Septcmbrc 50» ’ ).
In altar este fosă de dale romboidale de pământ Popăiiți este una din rarele biserici din a-
ars asemănătoare ca cele dela Sf. Ilic, Asemenea ceastă vreme care și-a păstrat clopotnița:
dale se văd și pe partcaunde a fost zidul median. este așezată sprcNord-Vcstul biscricei și arc o
S’ar putea de aci conchide că pardoseala oare care asemănare cu aceea dc la Piatra.
de piatră e moi veche ca aceea a altarului SF. GHEORGHE DIN H A R E M !
care a fost făcută când s’a dărâmai zidul
Sî. Ghcorghe din llâ rla u este, cu Tazlău,
dintre naos și pronaos, — cu toate că ase­
mănarea dalelor dc pământ ars cu cele dela *) lorția. Inscripții.
4» COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

ccu moi mare din bisericile lui Ștefan cel jos de trei rânduri, mai sus de patru și pe
Marc, după Neamțul și Dobrovățul. Co fațadă urmă dc șase, sunt separate p rin suprafețe dc
și oarecum și co plan, se aseamănă mai cu piatră aparentă, — acuma cioplită regulat. Nu
seamă cu cele din Popăuți șl Dorohoi, dar era așa înainte dc restaurare, ci erau pietre
arc totuș unele deosebiri care-i fac un loc neregulate de dimensiuni m ici.
special în acest grup, — mai întâi prin Mai sus vin cele două rânduri de ocnițe
faplui că pronaosul nu e sapralărgit, o a mari și m ici, două mici dc sus potrivindu-sc
doua pereche de contraforturi apărând în locul la una mare. Sunt tot de cărămidă aparentă
acestei c ș ir i; — este o revenire, o reminiscență, și sunt separate prin rânduri dc cărămizi
a dispoziței dc la Sf. Iile. — Pe urmă, nao­ roșie și smălțuite galben și verde. In timpa­
sul c lum inat prin patru ferestre m ori, deci nele arcaturilor se vede câte un disc. Sub
în tr’an mod mai larg ca la cele două biserici strașină sunt trei rânduri de asemenea roto­
arătate. coale smălțuite, separate în rândul inferior,
Naosul, cu clasicele a rcu ri cunoscute, poartă prin cărăm izi în picioare. Triunghiurile dintre
o turlă dansată. Trecerea spre altor e bine discuri sunt umplute prin niște mici piese
dcsvoltată p rin trei a rcuri la rg i; atât naosul cât smălțuite în trei colțuri cu un vâ rf ascuțit
și oltorul sunt laminate prin ferestre m ic i: în m ijlo c; sunt așezate astfel ca culorile verzi
un arc frânt în lr’an chenar lungit dreptunghiular. și galbene să alterneze cât se poale.
Zidul despărțitor dinspre pronaos e acum Discurile, din care majoritatea aa fost re­
desfăcut șl iniocuit p rin tr’an arc scund. făcute când s’a restaurat biserica, prezintă
Pronaosul, care arată pentru prima dală cea mai mare varietate dc tipuri.
arcurile diagonale combinate în acclaș plan Vedcin : capa) de zim bru cu an personaj,
cu alte patru arcuri paralele cu axele principele, acela cu doaă personaje, patrupedul andro-
e luminat prin patru ferestre la fel, cn lucrătură cefal, două feluri dc lei, sirena cu două cozi,
gotică, mai mori ca de obicei. Ele au câte o stea cu raze încovoiate, un grifon, un alt
două mc nouri ferm profilate carc îm part fereas­ fel de grifon, doi balauri încolăciți. Aceste
tra în trei câmpuri î partea superioară, pe două din urmă motive sunt foarte rare.
lângă obișnuitele îm podobiri gotice, arată trei Culorile sunt foarte variate, cu toate că verdele
cercuri întretăiate care umplu partea superioară. și galbenul dominează alternând; găsim și
Și chenarul ușei dc intrare e mai bo­ toate variațiunile acestor culori, brun, verde
gat lucrat ca la mai loate cele l'altc bi­ albastru, vânăt și alte.
serici. Absidele poligonale au șapte la tu ri la altor
Dreptunghiul ușei arc un mic chenar pentru și cinci la cele laterale. Arcadele oarbe —
sine, încadrat p rln tr’o frumoasă profilatură firidele — au arcurile lo r mai complicate fiind
ogivală, care la rândul ei e coprinsă în tr’o alcătuite, ca la Popăuți, dc o dublă arcatură
altă ramă dreptunghiulară. în arc frânt, piciorul mic interm ediar fiind
Se poate compara d in lr’o parte cu M ilișăuți, rezemat pc o mică consolă; pe cheile orca-
Tazlău, Popăuți, iar d in ir’altă cu portalul de turelor se reazămă un alt arc mic, tot ca la
la mănăstirea Neamțului. Popăuți și tot ogival, în dreapta și în stânga
Co la Popăuți, putem observa în pendentivii căruia apare un disc smălțuit.
pronaosului că rândurile de cărăm izi nu sunt Deasupra încep rândurile dc ocnițe și dc
orizontale, ca de obicei, ci verticale. Am putea rotocoale deja descrise.
vedea aici o aplicare ia pendentivi a modului In dreapta și în stânga sîn u rilo r găsim câte
gotic de a acoperi spațiurilc dintre nervurile un contrafort dc piatră cioplită cu copertinele
b o lțilo r. Dimensiunile cărăm izilor c aici de cu profilelc cunoscute. C ontraforturile din spre
29 cm. pe 13 — 15 și 6 cm. grosime. Răsărit sunt însă de o compiicațiunc mai marc
Fațada este, poate, cea mai ornamentată din dc cât la celelalte biserici din această vreme.
toate cele ce le vedem azi (dacă cumva Neamțul, Au în fiecare parte a lo r câte un alt picior
acoperit acuma de tencuieli, n’ar intrecc-o). dc sp rijin mai m ic, așezat perpendicular în
De asupra unui soclu cu profil de piatră raport cu contrafortul cel mare șl lip it dc
cioplită se ridică un parament de rânduri de zidul clădirci. C olțurile clădirei sunt făcute
cărăm izi aparente din carc unele sunt smăk cu pietre de tai ic după regula generală.
țuite în felurile c u lo r i: galben, verde, brun, Se văd și aci, ca și la turnul — clopotniță
vânăt, aproape negru. Aceste benzi, alcătuite din Piatra, semnele instrum entului cu care
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 4»

aa fost ridicate la local lor. Absidele au Paramcntul fațadelor e acum de o gresie


ferestre mici cu baghete și cavele simple, moale conchiliferă. Părțile noi se deosebesc
fără baze. intradosul e ușor ogival. ușor de cele vechi prin urmele sculelor în ­
Pronaosul are cele patra ferestre mari des- trebuințate. Semne lapidare nu se văd.

Hg 59. SI. Gheorghe, HârlAti

pre care am vorbit; înainte de restaurare Turla, în întregime de cărămidă aparentă,


erau astupate cu zidărie. se ridică pc două baze stelate cu opt vârfuri,
Piatra întrebuințată e o gresie cenușie ver- care amintesc Popăuți. Baza inferioară pre­
zue destul de tare; părțile înlocuite sunt de zintă un octogon cu o eșitură la fiecare
o piatră mal moale și mai grosolană. colț; ia soclul de sus partea dreaptă dintre
AU ('('MISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Fip. 6o. St, (iheorghe din HârlSa, Secțiune longitudinalii


Flg. 61. St. Ciheorghe din Hârlăn. Planul blierieei
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 51

«ceste vârfuri dispare rămânând steaua cu­ baza lor, vedem câte o friză de ocnițc. Sus
rată. “ în fine, sub streșina, sunt tre i rânduri de ro ­
Ocnițc, două pe fiecare parte dreapta, îm­ tocoale separate prin nsize de cărămizi apa­
podobesc aceste baze precum și rotocoale rente roșie și smălțuite, car axele sunt în­
smălțuite. A ici vedem și o cornișă cu cără­ semnate prin cărămizi galbene in picioare.
m izi în z im ți; sunt însă motive puternice de Biserica c acuma învelită, ca și turla, cu
a crede că nu c dcla început. tablă dc dramă. Tabloul votiv, fiind dispărut

Fig. 62. SI. Gheorghe, HArtăo, înainte de restaurare

Turla propriu zisă eoctogonală; are, în axele odată cu luarea perctului median al biscricei,
principale, patra ferestre dreptunghiulare în- nu avem, in acest caz, indicația ni asupra formei
t r ’un chenar la fel, cu im ulurc simple. In dia­ prim itive a acoperișului, dar c evident că no
gonale sunt patru contraforturi m ici; co­ era altfel dc cât celelalte.
pertina lo r superioară diferă dc cele văzute Inscripția se găsește, pc latura dc apus, la
până acuma: prezintă în față un fel dc mic colțul clădirei din spre miază zi. E aproape
fronton triunghiular. Pe fiecare față a turlei pătrată, arc 63 cm. înălțime pe 70 lun­
vine câte o arcatură dublă. Deasupra lo r și la gime și coprinde șapte râ n d u ri:
62 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

,,Blagoccstivtil și dc Hristos iu bitorul Io Interiorul bisericci șt~a păstrat in bună stare,


Ștefan Voevod, cu mila lu i Dumnezeu Domn podoaba de frescari și e foarte probabil că
ol Ț ării Moldovei, fiul lui Bogdan Votvod, sânt cele de la început. A lt strat pictat sub
o făcut acest hram pe numele sfîntaiui și cel actual, în tot cazai, na se găsește. Numai
slăvitokii marelui mucenic și purtătorului dc la proscomidie se poate zări o tencuială sub
biruință Gheorghc, care a început a se zidi cea actuală pe care c zugrăvită o imitație de
la anul (7 0 0 0 = i 492) luna lui Mai și s'a săvârșit cărăm izi aparente.

Hg. 65. Sf. Gheorghe, Hârtăn, flltaral hlsericei înainte de restaarare

in acelaș an, luna iui Octombre 28, iar al Stilul p ic tu rilo r și împărțirea lor aduce
Domniei lui, in anul al treizeci și șaselea aminte cu Dorohoi și Voroneț șt e ca desă­
cu rgător". ’) vârșire deosebit dc acel al epocclor ce au
Aceiași inscripție, în caractere mai înflorite, urmat.
se repetă în luneta ușei dc intrare, mai lun­ Zugrăveala este de o frumoasă calitate și
gă reață, având numai patru rânduri. dc un reușit e ?cct decorativ.
Din nefericire, peretele despărțitor dintre
') Jnrga. Inscripții. naos și pronaos a fost dărâmat și tabloul
BISERICILE LUI ȘTEFAN C i t MARE

d
as
er
e
ed
V
,
n
S
Ir
i
H
.e
h
lf
ro
e
h
G
.I
S
.
4
6
.l
fi
F
big. 63. Sf (iheorghe, Hârlfia, (In contrafort
H» hrt. SI O h e jrq h r H A rU a. UțJ e tfw lo tr'»
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE

ctiioricesc a dispărui rămânând numai chipul grodniă și tencueleic căzute ceea ce permite
unei domnițe c coroana pe cop așezată pcsic să sc vază îngrijită construcție a zidăriei.
o maramă, o îmbracă o manta J t brocat ca Pe arcul întors în peretele despărțitor acuma

Ftțj. 67. St. Gheorphc, Hărlău, Bolțile naosului

gater de blană din care cs largi mânece bro­ deschis sunt picturi recente, după stil din
date, strînse la mâini. veacul al XlX-iea, care s’au făcut și pe partea
|n bolțile pronaosului pictura este ceva dc- inferioară a pcrctaiîii sud din pronaos.
COMISÎUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

E probabil deci ca peretele a fost scos in Regăsim pe zidurile bisericei ornamentele flo­
prima jumătate a veacului trecut, căci restul rale de la Popăuți, de la Dolhcști, din Bucovina.
Mseriecî fiind zugrăvit c de crezut că n’a La o consolă din pronaos și în proscomidie

Fig. 68 SI. Gheorghe, Hârlăa, Bolțile pronaosului

îost lăsată această parte albă. Dintr'altă parte in, se află și aceste rinsouri înrudite cu orna­
1852, ftsache descrie biserica cu arcul nou deja mentele m orm intelor din Rădăuți, ce le regăsim
făcut și pomenește de tabloul ctitoriccsc distras. în mod constant șî mai târziu.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 51

Partea inicrioară a pereților e împodobită la Sf. Ghcorghc (Mitropolia veche). .Acest ta-
ea două rânduri de patratc imitând pietre blou votiv este cel făcut de Antonie Rusei
sau panouri de mar­ Vodă aluneca când
more colorate. De a restaurat biserica,
desubt sunt drape­ (îig. 295).
riile care nu lipsesc Planul nu se mai
mai niciodată din găsește, Încât nu știm
bisericile noastre. dc cât cu o oare care
îndoială dacă biserica
Sf. N1COLAE
ce o vedem a respec­
DOMNESC DIN IAȘI
tat vechio dispoziție.
Până la ce punct Să știe — și rele­
actuala biserică Sî. veul lai Lecomtc du
Nicolae din lași este Nouy o arată destul
la fel cu eeeace nc-a de clar — că, în
lăsat Ștefan cel Mare, dreapta și in stânga
e greu de precizat. pronaosului vechei
Știm că Lecomtc du biserici se zidise două
Nouy a dărâmat ve­ anexe, două para­
chia biserică până la clise, la stânga ol
fundație. Nu se re­ S-flukii Ștefan, la
găsește din rclcve- dreapta ni sfintei
urile ce desigur Ie-a Varvaro, iar pe la­
făcut decât o fațadă tura vestică s’a în-
laterală ce ne arată acceași dispoziție cc o nălțat un turn clopotniță, prin care era în­
vedera pe tabloul votiv actualmente păstrat trarea.

Hg. 7o. S î. Gheorghe, Hârîăti, Ferestrele pronaosolol


5S COMtSIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

bor. pc când pc pictura voii vă, tarla bi- suprimat contraforturile laterale și cel al ab­
scricci c înaltă și așezată pc două socluri sidei altarului. S’a dat ușci de intrare o formă
suprapuse, pc când acoperișul c țuguiat și în plin cintru ce de sigur n’a avut-o. S'a
învelește prin ape deosebite diferitele părți înlocuit vechea pisanie (ce mai există în curtea
ale clădirei, biserica ce ne-o arată releveul biscricci Trei-E rarhi) printr'una nouă de bronz.
dinaintea dărămărei, arc o turlă scundă și Las la o parte alte schimbări mai mărunte.
evident refăcută, pe un singur soclu, și o Planul biscricci este de acelaș tip ca Sf.
singură învelitoarc joasă pe toată partea ve­ Nicolae din Dorohoi, Popăuți, Precista din
che a biscricci. De asemenea trupul clădire! Bacău, Sf. loan din Vaslui.
pare a îi fost înălțat ceva deasupra rândului Deosebirea este că peretele despărțitor al
superior de ocniță, sub pronaosului despre naos,
strașină. perete cu o ușă îngustă
Biserica arată la ab­ (acolo unde n’a fost su­
side firide lungite și ju r prim at la o epocă mai
îm prejur două rânduri de târzie), c înlocuit prin tr'u n
ocnițe. Sunt nouă firide perete cu tre i arcade și
la altar cu opt ocnițe în două coloane de secțiune
prim ul rând și șasespre- circulară.
zecc ia cel de sus; la Nu avem nici un exem­
sînurile laterale sunt cinci plu de această dispoziție
firide cu patru și opt In vremea lui Ștefan și
ocnițe. numai, mult mai târziu,
Baza ce se vede a turlei prin veacul a! XVII-lca se
c octogonală cu câte două găsesc asemenea exemple.
ocnițe pe fie care latură. A r mai fi de observat
Pronaosul c ceva cșil iar că arcurile piezișe ale
în dreptul proscomidiei c neosului, aceste arcuri
an contrafort. Ferestrele caracteristice moldove­
erau și ele transformate. nești, nu sunt în semicerc
Se vede câte un rotocol ca de obicei ci numai în
în fiecare timpan al arca- segment de cerc, adică
turelor, iar o friză în­ mai întinse, rămânând pe
treagă intre cele două prim ul tambur un spațiu
rânduri de ocnițe. relativ marc până Io naș­
Lccom tc du Nouy a terea acestor arcuri.
restabilit al treilea rând Nu voi vorbi de deta­
de ocnițe ce se vede pc liile ușclor și ale fere­
tabloul vo tiv, și care exi­ strelor, ele fiînd noi.
sta probabil sub tencuială, In privința discurilo r
și a așezat alte rânduri de smălțuite insă — cu toate
rotocoale. A schimbat ceva că sunt refăcute, știm că
distribuția ocnițelor. La reproduc cele vechi. Culo­
turlă a restabilit baza infe­ rile sânt tot verzi și gal­
rioară ce se vede pe ta­ Fîg. î l . Sf. Gheorghe Hârlău
bene, cu toate variația ni le
O fereastră a naoscdciî
bloul v o tiv , social octo­ lor, la care se adaogă
gona! a prim it din nou cele tre i ocnițe pe albastrul vânăt. Subiectele sunt cele cuno­
fiecare latură. In fine s’a înălțat o turlă scute.
octogonală cum parc a fi fost după acclaș Vechia inscripție păstrată la Trei Erarhisună
tablou. In lin ii generale deci se poale con­ astfel:
chide că actuala biserică reprezintă destul „ in numele Tatălui șl al Fiului și ai Sfân­
de bine vechia clădire, diferențe existând însă tului Duh, loan Ștefan Voevod, cu mila lui
în detalii. Dumnezeu dom nitorul țărci Moldovei, fiul
Pe lângă modificarea în distribuirea ocni- Domnului Bogdan Voevod, voi și zidi acest
țelor, despre care am vorbit mai sus, s’au și templu întră pomenirea și ruga sfântului
BISERICILE LU! ȘTEFAN CEL MARE N

Fiy. 72. SI. Nicoloe Domnesc din lași


GO COMÎSiUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Ierarh și făcător de minuni Nicola, spre desu- anal 6999 lâna Iunie 1 și s’a sevărșit în 7
fleția reposaților moși și părinți și a fratelui mii și un an lâna August".1) (1491 — 1493)

nostru, și pentru sănătatea Domniei noastre


Ș â fiilor noștri. Și am Inccpot a Zidi in •) flelchisedec. Notițe istorice Și archcoloflice
BISERICILE l u i ș t e f a n c el ma r e Ci

Resturi de frescuri din vremea lai Anton că sunt țigle sau șindrile mori, — dar aceste
Râset, care a restaurat și a m ărit biserica, picturi fiind de obicei destul de schematice,
se află, precum am arătat, la Sf. Ghcorghc a nu se pot h a în scamă decât pentru lin iile
M itropoliei. Sunt de o frumoasă factură și principale.

Flg. 74. Sf. Nicolae lași, Planai bisericel

anele capete dc sfinți sunt de marc in­ PREC1STA DIN BACAU


teres.
Anton Vodă zugrăvise și vechea biserică Biserica a fost construită In 1491, dc Alexan­
și se rcfăcuse chipurile lui Ștefan, lui IBog­ dru Vodă, fiu l lui Ștefan cel Mare, care era o-
dan, fiul său, și al Doamnei iui Evdochia. rânduit" peste partea de Miază-zi a Moldovei.

Flg. 75. Sf. Nicolae lași, Pisania

Tabloul votiv, care ne înfățișează familia Biserica orc un naos cu altar și două si-
noului ctitor, ne arată și biserica. E greu nuri — și un pronaos boltit in calotă sferică.
de judecat după această pictură cri care ma­ B ăltirile naosului sunt cele obișnuite m ol­
terial era acoperită clădirea. S’ar putea crede dovenești.
02 C OM ISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Peretele despărțitor dintre naos și pronaos, zugrăvire s’au dat jos toate tencuieli le, refă-
a dispărut, fiind înlocuit p r in lr ’un mare arc. cându-le în întregime.
Deasemenea ușa exterioară este refăcută. Pe In pendentivii naosului se văd găurile unor
pronaos se înălțase în veacul al XlX-lea, un oale dc rezonanță.
torn clopotniță, care urmează a fi desființat. Actualmente biserica c pardosită cu scân­
Tarla naosului fusese refăcută în exterior duri, dar erau în vechime, pardoseli de că­
în lr'u n stil clasic ca și toată fațada. rămidă și dc piatră 1 ).
In afară, pronaosul apare ceva lărgit ca in pronaos s’a găsit mormântul făcut dc
ia Dorohoi, lo Vaslui, la Popăuți, ia lași, Alexandru, fiul lui Ștefan, unui necunoscut,
în dreptal proscomidlei șl diaconicului, sunt care a r putea să fi fost un fiu al la i *): (vezi flg.)
așezate două contraforturi. Piatra foarte frumos lucrată are o ornamen­
Absida cea marc și sînorilc sunt poligo­ tație gotică unică la noi in această între­
nale în afară având obișnuitele firide lungite, buințare. Inscripția spune:
noaă la altar șl câte «Io Alexandra Voe-
cinci la sînuri. vod, fiul lai Ștefan Voe-
De asupra lo r sunt vod domnul țării M o l­
două rânduri de oc- do v ii înfrumuseță acest
nițc m ici, care se con­ m o rm â n t...... care s’a
tinuă și pe p e r e ț i i prestăvit sprcvecinicile
drepți ai bîscricci, cum locașuri în anul 7004
vedem acuma că s’au ( 1496) Luna Septem­
dat tencuielilc jos. brie 16».
Social este de piatră Pisania dc piatră, de
brută ca un profil simplu l, 10 m. lățime și 0.43
de piatră de talie. Coro­ m. înălțime, este așe­
namentele contrafortu­ zată în afară pe zidul
r ilo r sânt și ele de de intrare sus la stânga
piatră cioplită profilată ușei. Ea glăsueștc astfel:
cu formele cunoscute. «Cu voința Tatălui și
Piatra e frumos și re­ cu conlucrarea Fiului
gulat lucrată. și cu sevârșirca Sfân­
Paramentul pereților tului Duh, evseviosul și
e de piatră brută, afară iubitorul de Christos
de picioarele firid e lo r loan Alexandru Voe-
lungi și de ocnlțc. Cor­ voda, fiul Iul Ștefan
nișă nu este. Nu se văd Voevod, D o m n it o r u l
urme de cărămizi smăl­ Moldovei, a zid it acest
țuite sau de discuri. templu în numele A d or­
Baza turlei cea de mire! preacuratei Năs­
Ho * 7 A, Preei«tn ftoeftn'
jos e pătrată și e de cătoarei dc Dumnezeu
zidărie de piatră, iar a doaa, stelată cu două­ și pururea Fecioarei M ăriei. Și s’a sev£rș!t
sprezece vârfu ri, e în întregime de cărămidă. ingenui 7999 luna Qenar 1». ( = 1491) ’ ).
Actualmente se află un p rid vo r modern Cu toate că biserica Precistei arată a fi
pe partea de Vest a bisericci, și pronaosul fost de o execuție simplă, fără ornamentație,
a fost înălțat cu 0,60— 0,70 m. în raport cu este de dimensiuni relativ m ari și face o Im­
restal clădirei. presie destul de im punătoare; este insă
Ferestrele au rame de piatră fără n ici o relativ ceva mai joasă ca cele l'altc biserici
mulară și nici un ornament, nomei feres­ orășenești din această vreme, fiind și cea
truica mică a proscomidici are machile re­ mai veche (după Vaslui).
gulat teșite. Nu se găsesc semne lapidare nici Fost’a zidăria aparentă sau tencuită ?
grafite interesante. Piatra de talie, unde există, e frumos lu-
Pictura interioară e refăcută pe la 185 4;
’) V. Drăghlceanu. Bul. Com. fion. Ist. 1911.
făcând două— trei sondaje, na s'a găsit alta -) V. Drăghiceano, Ibld.
de drsubt; este probabil că la această re- •) rtelchiscdec. Notițe istorice și arheologice.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE

Fig, 77. Predata Bacău, Secțiunea longitudinală


Fig. 78. Predata Bacaa, Planai blsericet
64 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

erată și restul zidăriei este în acelaș plan. latalui lui Ștefan cel Marc, care pare a fi
Cam na se poate concepe că piatra de talie fost de o marc importanță. Paul de Alep,
în g rijii lucrată să fi fost destinată a fi aco­ carc a trecut în 1650 la Vaslui, vorbește cu
perită ca tencuială, na rămâne altă ipoteză admirație de ce a văzut:
de cât aceea ca piatra brută a para menta lai »A ici în Vaslui, pătaturile, băile, locurile de
era văzută precum și cărăm izile firid e lo r și plăcere sunt toate ale tai Ștefan Vodă, prc­
ale ocnițclor, prccam se obișnuia de altm in­ cam și magnifica și superba biserică cu o
trelea ia toate bisericile acestui timp. elegantă cupolă peste m ă s u ră de în a ltă . In
Prccista din Bacău ocupa deci un loc mai eu, ju r îm prejur, sunt bolți și arcuri pe cari
modest în gropul bisericilor de acelaș p la n ; sunt picturi șl imagini ale tu tu ro r sfin țilo r.
cele l ’oltc sânt bogat decorate cu cărăm izi și La intrare, pe peretele din jos, este un ta­
rotocoale smălțuite, fără a vorbi de sculpta- blou al judecății de pe urmă, lucrat în aur

Ftg. 79. Sf. loan Vas toi in corsnl tncrărllor de restaurare

rile gotice ale ușelor și ferestrelor, carc au și azur. Reprezintă pe Moise conducând pe
existat poale aici până la o vreme. — Dar Domnul nostru, pe Ana și Caiafa, și pe
lăsând la o parte aceste lipsuri decorative cei i'a lți Ovrei. Persoanele sunt zugrăvite cu
datorite poate faptului că meșterii iscusiți al o expresie tristă. In urma lo r este o altă
lui Ștefan erau ocupați în altă parte pentru trup ă: acestea sunt figuri turce, cu șaluri
Domnitorul însuși, biserica se aseamănă bine albe și cu turbane cu caftane lungi și verzi
cu cele I*alte din accași categorie. târâindu-se, cu mâneci atârnate și cu hare­
m urile lo r—
BISERICA DOMNEASCA DIN VASLUI El sunt însoțiți de dervișii lor. In urma
și în m ijlocul lo r sunt draci împingfin-
Biserica Sfântului loan din Vaslui, zidită d u-i și înfrantându-i. K a ș î d b a r i este
ta 1 don, făcea parte din tot complexul pa­ în fruntea lor, cu ccalmaua In cap; unul
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MAfcE 65

dintre draci se acață pe «m erii lui, trân - cută dar s’a rclntrcbaințnt o parte din vechiul
tinda -i ccalmaua jos. ma’ e ria l; se regăsesc amestecate și cărămizi
î—î- I i I I F -4 --F -I- I î I I -I 4 -Î"

Hg. 8o. St. loan-Vaslai, Planul Hsericei (dopd releveul Corn. rton. Ist.)

Biserica peste tot în in terio r c acoperită din cele vechi și când în când câte
din
ca picturi — arhi­ una smălțuită ver­
tectura este toarte de.
frumoasă. In vârful C o n t r a f o r t u r ile
in te rio r al cupolei, sunt de piatră cio­
sau în baldachin, sub plită de dimensiuni
care se află tronul mari.
Beiului este imaginea Cu ocazia lucră­
Domnului n o s tru r ilo r de restaurare
Mcssia. începute s’au găsit
In partea din afară prinsc în zidul prid­
a tinzei c un marc vorului a d ă o g o l,
c lo p o t’). fragmente dc piatră
Actualmente bise­ cioplită care provin
rica e eu lotul pre­ dc la ușa principală,
făcută ; „răsăpin- de la «șa interioară,
du-se‘‘ cea veche, a dc la ferestrele m ari
fost zidită din nou d c pronaosului și dc
în 1820 de către la cele m ici din naos;
M oria Cantacuzino, aceste fragmente per­
soția marelui logofăt m it să se rcconstituc
Costache Ghica. Ce aceste deschizături.
a rămas de la Ștefan Ușa ogivală era cam
este numai soclul de în felul celei dc la
piatră cu profil și Dorohoi, lor fere­
poate prim ul rând de strele m ici erau în
cărămizi ce au di­ felul celor dc la Sf.
mensiuni m ari, 29-30 llic și Voroncț, având
pe 12-14 și pc 6 cm. partea superioară a
grosime. A a i sus, R fl. Rf 51. Iw n -V a ita l. Fir**»«tra mic* recuntUlutM golului dreptunghiu­
(Corn. .*V>». I « j lar și nu ogival.
toată zidăria c refă-
Călătoriile patriarhalei! Hacarie de I ’#<il de
Planul este acela al Sf. Nicolae din lași,
ftlep — Iradacere de E. Ciorna. Sf. Nicolae din Bacău, Popăuți și Preeista
GC> CO M ISIUN EA MONUMENTELOR ISTORICE

din Bacău, ctt sîn a rijla tc ra le , contraforturi sură de înaltă*4 nu lasă’ nici o îndoială în
în dreptul proscomidlei și diaconicului și această privință.

Flg. 82. St. Joan din Vasloi Hp. 83. Sf. toan din Vaslui
Profitai chenaratal ușel exterioare Bolțar al crșei exterioare
(com. Mon, Ist.)

pronaosul saprolărgit. Acest plan cores­ Și inscripția pe piatră dispăruse sub tcn-
punde cu acel cu turlă pc naos, oca ce c cuelilc prefacere! bisericei pănă acuma vre'o

Fig. 84. St. fonn din Vaslot Fig. 83. Si. loan din Vasloi
Chenare de terestre Cheea chenarului fișei exterioare

confirm at de descripția lui Bacii de Alep, cinci zeci de ani, când a fost descoperită și
care vorbind de „eleganta cupolă peste mă- scoasă ia iveală de b. T. Burada.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE «7

Glăsuește astfel: HU ȘI
„loan Ștefan Vocvod, ca mila lai Dumne­
zeu Domnitorul țărci Moldovei, fial lai Bog- Biserica episcopală, ca hramai Sfinților Apos-
dan Vocvod, a zidit acest templu în numele toii Petra și Pavel, o fost zidită in 1495.

Flg. 86. SL loan din Vaslui, Profilul ferestrei pronaosulai (ciuntit spre interior),
(Corn. rton. Ist.)

tăerei cinstitului cap al Sfântului și slăvi tulul Dar a fost așa de des transformată șl refă­
prooroc și înainte mergător și botezător loan. cută— ultimele ori în 1793 și 1910 — în cât
S'a început în anul 6998 luna Aprilie, și s'a na se mai poate recunoaște nimic din bi­
sevirșit în ' acelaș an Septembrie =2O‘) o ( = serica lui Ștefan cel M are. E cu putință ca
1 490). planai (adică fundațiile) să fie cele vechi; se

Fiți. «7, 31. loan'din Vaslui, Pisania

Biserica Sf. loan este cea moi veche din mai vede un altar poligonal in afară, cu
grupai bisericilor orășenești. șapte fețe și abside laterale ca cinci. Dar
sunt caractere prea vagi pentru a pnten
•) Mflehixedtc. Notițe istorice ți archeoloțjlce. trage v r’o concluzie.
«8 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Inscripția de piatră de Ia Ștefan mai există de piatră cioplită simplă. Această construcție
șl este așezată deasupra ușci; „Evseviosal c relativ recentă.
și iubitorul de Christos ioan Ștefan Vocvod In colțul nord-vest este un al doilea turn
ca mila lu i Dumnezeu Dom nitorul țărei M ol­ de zid pc care s’a rid ica t o construcție de
dovei, fiul Iu’ Bogdan Vocvod, a început și lemn. Și aici, ferestrele au rămas de piatră
a zidit acest templu, in numele sfin țilo r și de talie simplă, și cadrai ușci de intrare, cu
tot lăadaților co rife ilo r apostoli Petru și partea superioară în plin cintru, arc machia
Pavcl, carele este în Huso ce este pc Dris- teșită.
liveța. Și s’a săvârșit în anul 7005, iar al Biserica, cu hramul Prccistci, a fost înăl­
Domniei Sale anul 38-lea curgătoria, luna țată în 1496— 97. Are un naos cu altar și
Noembric 3 0 " (1495) ’ ). două sînuri se miei real are, și un pronaos

Fig. 88. Huși. Pisania

T A Z L A U L boltit p rin tr’o calotă sferică, pc când bol-


tirile naosului sunt cele moldovenești cu­
Biserica se găsește in curtea dreptunghiu­ noscute.
lară a mănăstirci. Zidul înconjurător c de Peretele despărțitor a fost desființat, ia r
piatră brută cu contraforturi pc din afară; ușa mutată la intrarea p rid vo ru lu i mai nou
partea superioară c mai subțire și cu mete­ de pc fața de apus, • - precum se vede foarte
reze. Intrarea se face prin turnul clopotniței bine in afară din întreruperea soclului cel
care posedă ferăstruici m ici gotice. — Boltă vechia, care continuă în p rid vo r pe zidul cel
acuma nu mai arc. Pe latura de miazăzi, mai vechia și prin întreruperea râ n d u rilo r de
se văd ruinele c lă d irilo r călugărești construite o c n ițe ; sc și vede o crăpătură de sus până
pc pivnițe. Zidăria c tot de piatră brută cu jos la îmbinarea celor două z id a ri pc cele
puțină cărămidă. Chenarele ferestrelor sunt doaâ fețe nord și sud.
Naosul orc o pardoseală dc exagonc de
’) Ho!eh|se<lec. Notițe. alabastru alb; in axa Pantocratorului, plăcile
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE t>9

sunt așezate în pătrat. în pronaos, pardoseala cariat pe inscripție: Kozm mitra). Această
e de pătrate de gresie. ușă însă nu este de o factură nnitoră ; pe
Frumosul chenar dreptunghiular ai «șei când panoul central este de cel mai frumos
din peretele despărțitor acuma desființat ne gotic „flam boyanl", cele l ’alte sunt de un
înfățișează cunoscutele baghete încrucișate, stîl floral îoorte deosebit șl de o înrâ urire
câte trei pe fiecare latură, pornind de pe mai malt orientală. — Spre comparare re­
niște baze gingaș săpate și ornamentate. producem unii panouri foarte asemănători a
Ușa dintre pronaos și pridvor, ce a fost unei mese din ospclul comunal din Bartfcld
la început portalul de intrare, are chenarul (Ungaria de sus) din 1510; o ștofă ce se gă­
form at din patru baghete separate prin cane- sește la Hcrvarto e cam dc aceiași inspirație ’).
lure și întâlnindu-sc în axă în arc frînt, a l- Totuși nu se poate presupune că aceste

Fig. «9. rtanîstirea Tozl&a, Vedere generală

cătuind așa zisa ogivă. La rândul lo r sunt panouri provin din diferite părți și că au
prinse în tr’o ramă dreptunghiulară ca la fost împreunate pe acetaș canat, căci colțurile
M ilișăuți, la Popăuțî, la Hârlău, la Mănăs­ părței de sus care c d in tr’o singură bucată,
tirea Neamțului. — Intrarea propriu zisă, seini lo t de acclaș stil ca panoul central, și
dreptunghiulară, orc în lunetă o icoană pic­ amândouă motive părând bine a fi de aceiași
tată a Maicei Domnului, ia r canatul dc lemn mână pe toată ușa. Dc altmintrelea și inscrip­
dc tisă foarte frumos sculptat poartă și o ția c o probă.
inscripție care o datează: „Această ușă a Pe partea dc sus figurează stema țărci
făcot’o și împodobit’o călugărul Mihai în zilele îm podită în stilu l renaștere! și închisă în tr’an
Domnului Nostru Io leremia M ovilă Voevod chenar pătrat <u fiecare latură lărgită p rin -
și sub egumenul c h ir Ghenadle dc la mănăs­ t r ’un segment de cerc.
tirea Tazlău, la anul 7104 |1596| luna lui
Martie 30 dc zile : Coztna m aistru" *) (pres- ') rttekowsky. Kunsldenkmale In Ungarn pi. 6 șl
’) (orga — Inscripții. pi. 9 0 .
70 COMISII!NEA MONUMENTELOR ISTORICE

In afară biserica se prezintă cu altarul ocnițc; pe restul zidului sunt două frize de
se mi circul ar ceva lungii, iar ginurile laterale ocnițc, cele mari de jos având centrele lor

Hy. Oo. Tazliu. Secțiune longitudinală


Hg. o i . Tnzlfia, Planai bl sericei

sunt in segment de cerc. Au firidele lungite pe aceiași orizontală ca și centrele arcaltirc-


obișnaite, de asupra cărora este un rând de lor firidelor. Două nișe din rândul de sus
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE

F|g. <>2. Tazliui


li COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

corespund cu una din ccl dc jos, dar numai Tot de piatră cioplită sunt și contrafor­
aproximativ; astfel, pe când ia absida alta- turile care și-au pierdut însă vechile coro­
rulai sânt nouă firide, sunt numai șasespre- namente profilate. Turla, ca fațada refăcută
zccc ocnițc; la absidele laterale la cinci firide în veacul al XlX-lea, e așezată pe două baze.
corespund opt, iar pe peretele pronaosului Cea de jos e octogonală, iar cea de sus în
treisprezece mici la șase mari. formă de stea cu opt colțuri cșind dintr’un
Sunt contraforturi lângă siluirile laterale octogon. Ca la Popăuți, fiecare latură e îm-

Fig. 93. Tazlău, Bolțile naosului

spre altar, iar alte sprijinesc zidul pronao­ podobită prin câte trei ocnițc. Zidăria turlei
sului ceva eșit. Și acest punct este de notat trebue să fie însă tot cea veche căci mai
căci țoale cele l’alte biserici cu pronaosul supra- are ferestrele ci dreptunghiulare cu chenarul
lărgit, nu au contraforturi în această parte. interior în arc de cerc foarte ușor frânt la
Sub fereastra altarului este un contrafort chec, și mulure gotice încrucișate la colțuri.
mic, iar alte oblice la colțurile pridvorului Turla c poligonală cu două sprezece lă tu ri;
adăogat. Soclul de piatră de talie are un contraforturi mici nu are.
frumos profil. Fațada toată e acuma tcncuită. Paramen-
Fig. 9 5. Tazlăo, Ușa exterioară
n
iS
f.
K
IC
IU

L
U
I
«
1
E
F
A
N
C
U
M
A
H
E

Hg. 94 Tazlăo, Ușa interioară (acuma in exterior)


n COMIS! UN EA MONUMENTELOR ISTORICE

tul este însă de piatră brută dar se văd și sunt așezate pe niște miei ridicători în forme
cărămizi. Astfel, imediat deasupra soclului sunt de cupole în miniatură.
in rezumat, această biserică este
una din cele mai elegante și mai
clansate. Cu toate că este o bise­
rică mănăstirească, prezintă particu­
laritatea supralărgirci— foarte mică
într’adcvăr — a pronaosului, care
nu se găsește altmintrelea de cât
la bisericile orășenești. Nu pare a
avea podoaba smălțuită a lor, dar,
ca formă, c mai evoluată de căi
multe din ele și poate îi pusă ală­
turi, din acest punct de vedere, de
Popăuți sau Hârlău, fiind de altmin­
trelea chiar mai lungă și mai înaltă,
fără totuși a se apropia dc dimen-
siîic bisericei mănăstire! Neamțului.
Rândul inferior dc ocnițe ale
pronaosului, așezate la înălțimea
părței superioare a firidelor, nu se
regăsește dc cât la Sf. Nicolac din
lași.
Șî ferestrele sunt de un tip ase­
mănător cu cele ale naosului din
Hârlău sau Popăuți, car pronaosul
nu are ferestre mari ca cele Falie
biserici din această vreme ; acest
caracter amintește grupul mai vechia
de biserici mănăstirești din Pă-
trăuți, Milișăuți, Sf. Ilie și Voroneț.
Tazlăul are deci caractere ame­
stecate din aceste două categorii
de biserici, dar, pe lângă aceasta,
Fig. 90. Tazlă«, Ușa exterioară arată, ca un caracter special, o

trei rânduri, ca la Popăuți, de pildă,


dar nu se văd să fie din ele unele
smălțuite. Dacă mai sunt alte rân­
duri mai sus, azi, nu sc mai poate
vedea.
A r fi de asemenea foarte intere­
sant de a cerceta ce se găsește pe
această zonă largă deasupra rân­
durilor de ocnițe mici și până sub
streașină. Cornișă nu se vede.
Ferestrele sunt înguste și lungă-
rețe și toate în felul cum le am
descris la turlă; la proscomidie și
diaconic sunt simple deschizături
cu ramă de piatră, dar fără nici o Fig. 97. Panoul unei mese din ospelttl comunal din Barihîeld
(după Myskowszky)
împodobire. Actualminte, acoperișul
e de șindrilă și destul dc jo s; totuși ascunde mai mare elansare și o mai mare eleganță
cam mult baza inferioară a turlei. Crucile de forme.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 75

Pictară actuală dinăuntru a fost refăcută RAZBOEN1 (V A LE A A L B A )


in 1859, așa cam glăsucșlc inscripția de
asupra așci interioare. „L a anul 1859 s’ a Biserica de ia Războeni, cu hramul Sfân­
refăcut tencuiala și pictorisirca acestei mănă­ tului M ihail, a fost ridicată în 1496 dc Ștc-
s tir i" . In tr’an sondaj făcut sab acest strat,
s’a găsit o tcncucală ca o zugrăveală im itând
an parament de cărămizi, cam e și ia Băli-
neșli în pronaos și ia Sf. file. Intr'altc sondaje
nu s’a mai găsit nici un alt strat.
Pisania, foarte frumos săpată, e așezată în
dreapta ușei pronaosului.
„ io Ștefan Vocvod, cu mila lui Dumnezeu,
Domn al țărei Moldovei, fiul lui Bogdan Voe­
vod, a înălțat acest hram întru numele Pre-
cislci Născătoarei de Dumnezeu și cinstitei
ei Naștcrei, ca să fie pentru rugăciunea sa și
a soției sale M aria, și a fiilo r lui, Alexandru
și Bogdan; care a început a se zidi la anul
7004 [1496] luna lui iulie 4, și s’a săvârșit
la anul 7005 |i4 9 7 j ia r al Domniei lui al
41-lea curgător, în luna lui Nocmbrie în 8 "
Fig, 99. Războeni, Vedere generală

in pridvorul adăogal se găsesc pietre de m or­ fan cel Marc în amintirea celor cari au că­
mânt destul de șterse. Ele poartă o îm pleti­ zut în lupta de la Pârâul Alb.
tură ornamentată florală în ju ru l cărora Frumoasa pisanie, așezată în zid pc pere­
tele din miazăzi, în
dreapta fișei, spune:
„In zilele blagoce-
stivului și dc Hristos
iubitorului Domn Io Ște­

WtTmwtMii-giMffiiiia fan Vocvod cu mila


la i Dumnezeu Domn al
ță rii Moldovei, fiul lui
Bogdan Voevod, în anul
6984 11476] iar al
Domniei lui al două-
zccelea curgător, r i­
dicata s’ a puternicul
Mahmet Îm păratul tu r­
cesc cu toată puterea
w ia w iiw i sa răsăritană, încă și
Basarab Voevod, căruia
i se zicea Laiot, a venit
cu dânsul cu toată țara
lu i basarabcască, și au
venit să prade și să ica
țara M oldovei și au a-
juns până aici, la locul
Fig. 98. Tazlăa, Pisania ce se zice Pârâul Alb.
Și cu Ștefan Voevod
se desfășoară in s c rip ția ; sunt din veacul al și^cu fiul mea Alexandru ieșit’am înaintea lo r,
XVlI-lea. unde am și făcut marc război cu dânșii în
lâna lui Iulie 26, și ca voia lu i Dumnezeu, au
l) lorga Inscripții. fost b iru iți creștinii dc către păgâni, și au
7« COMtSlUNEA mo n u me n t e l o r is t o r ic e

căzut acolo mulțime marc dintre ostașii Mol­ dan și pentru pomenirea și de sufletul tutu­
dovei. Tot atuncea și Tătarii au lovit Țara ror bine credincioșilor creștini care au perit
Moldovei din acea parte. Drept aceia a bine- aici; in anul 7004 [= 1 4 9 6 ] iar al Domniei

Fig. 100. Războcnl, Secțiune longitudinală, (releveul „ ftrta Românească")

■fig. t o i. Kâzboeni, Planul bisericii, (releveul „R rta Românească")

voit Io Ștefan Vocvod cu buna sa vrere și a sale al patruzeceiea curgător, luna lui Novem­
făcut acest hram întru numele arhistratigului bre 8». !).
Mihail, și pentru rugăciunea sa și a Doamnei
sale Maria și a Fiilor săi Alexandru și Bog- >) lorga, — Inscripții
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE

Biserica se aseamănă ca pian și elevație Ca și la cele două biserici pomenite, Răz-


cei aceea din Piatra-Neamț și aceea din Bor- boeni ne prezintă an plan mai complicat al

Fip. 102, R îzboenl, Vedere

zești£ca care ,pare a forma cin grop mai naosafai; cupola, prin mijlocirea celor patra
deosebit. arcuri piezișe canoscute, este rezemată pe
78 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

un sistem mai desvoltat de a rc u ri; cele longi­ acele din mănăstirea Neamțului și pe urmă
tudinale sunt câte două la Fiecare zid, unul cu acele de la Sf. Ciheorghc din Suceava
mai sas ca cel l’a lt; cele dublouri nu sânt precum și cu acele ale mai nurilor biserici
rezemate de a rcu rile altarului și de zidul din vremea lai Rareș.

Fig. 103, Războeni, Bolțile naoscilai

pronaosului ca de obicei, ci sunt separate A lta ru l c re la tiv lung; proscomidia și dia­


de ele p rin tr'u n m ic spațiu boltit și el în conicul lipsesc cu to ta l; sunt numai două m ici
cilin d ru („berceam ',) care se rcazămă la nord nișe în zid fără nici o ferestruică spre afară.
și sud pe două mici arcuri etajate. Zidul de separație între naos și pronaos
D ubioarile cad pe pilaștri cari prin retra­ e gros. Gșe de comunicație e după tipul
geri succesive, în Formă de console, ajung
până jos ca un stâlp angajat cu m uchiile
teșite.
Această combinație de b o ltiri și această
ctajare de console, care mărește stabilitatea
z id u rilo r exterioare, contribuind ca rezul­
tanta îm pingerilor să nu casă din bază, sunt
demne de a fi însemnate. Se deosebesc și
de soluțiile gotice, care așează co n tra fo rtu ri
în afară, și de cea pură bizantină care pune
pilaștri sau coloane înăuntru (Fig. 104). Constitue
o perfecționare de aceiaș gen ca și aceea
gotică care proptește zidul prin contrafo rturi
crescând spre jos, față de zidal plin romanic.
Ca și la Borzcști. naosul n’are sînuri.
— Pronaosul, ca la Piatra și la Borzcști, arc i
două bolți în calote sferice separate p rin -
t r ’un arc dublou rezemat, ca cele din naos, Fig. 104. Schema împingere? arcurilor
pe o seric de console etajate, care susțin tre i
scrii de a rcu ri longitudinale de a lungul zi­ curent cu chenar dreptunghiular și cu baghete
d u rilo r exterioare. încrucișate, pe baze m ici ornate.
Aceste b o ltiri cu două calote a pronaosului Ușa de intrare, în arc frânt, cu to ru ri și
se pot compara și cu acele dela Baia și cu cavcte după tipul obișnuit, c pe peretele de
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 7'.l

m iazăzi; — suin i>azc mici împo­


dobite. In lunetă, în loc de v r ’o
icoană, era o piatră cu ornamente
gotice „ra io n a n lc“ cum se vede și
la Piatra. Aceste ornamente sunt
numai în relief adânc și piatra nu
e în întregime perforată cum se
obișnuește; aceași observație se a-
plică și la ferestre.
Pe acelaș perete al pronaosului
se vede o fereastră mare cu orna­
mente g o tic e ; ca mai totdeauna,
mcnoal ce o împărțea în două lipsește,
fiind scos ia o reparație ulterioară.
O altă fereastră simetrică pe partea
de miazănoapte a fost zidită. Pietre
sculptate se vedeau acuma câți-va
ani p rin curte și au fost zidite în
pridvorașul adăogat în 1915.
O altă fereastră de acelaș fel
luminează pronaosul din spre apus.
In afară, biserica zidită de piatră
c în întregime tcncuită. Soclul de
piatră cioplită arc un p ro fil simplu.
Sus sunt două rânduri de ocnițe;
ca de obicei, la rândul superior sunt
două ocnițc pentru una din rândul
inferior. Absida altarului c poligo­
nală și arc nouă firide lungi.
O particularitate rară e prezența
Fig. 106. Războeni
Ușa exterioară

unor contraforturi, oblic așezate la


începerea acestei abside, poziție
care nu prea are rațiune de a fi.
Aceste contrafo rturi de piatră de
taiic au profilcle obișnuite, iar sub
fereastra altarului se mai găsește un
m ic picior de sp rijin .
Afară de ferestrele mari de care
am vorbit, mai sunt două ferestre
iniei, la a lta r și la naos; a treia,
cea de miazăzi e schimbată. Aceste
ferestre sunt cu chenar dreptun­
ghiular îngust, cu baghete încrucișate
la colțurile exterioare iar înăuntru
închise sus în ogivă. Sculptura în
piatră a acestei biserici nu este în
general prea frumos executată; de
altm intrelea straturile de spoială, de
care n'a scăpat, mai conlribuc la
aspectul lo r mai puțin elegant.
Fig. 105. Războenl, ilșa interioară Ca la 'P iatra și ia Volovăt, sc
80 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

află răsunătoare, câte două în fiecare parte, care arc aceia? profil ca copertinele mediane
care aerisesc spațial deasupra b o lțilo r; dia­ ale co n tra fo rtu rilo r.
metral lo r e de cam 20 centim etri. - Cornișă sub strașină na se vede. Acoperișul
Na se poate vedea, din cauza tencuclei, dacă e înalt și învelit ca ș in d rilă ; poartă două tu r­
se află cărăm izi smălțuite sau rotocoale, nulețe de lemn adăogate în veacul al XlX-lea.

cam e foarte probabil că sânt, fiind dată in in te rio r nu se văd urme de pictară.
marca asemănare a bisericei noastre cu cele . A cu m a 'câ ți va ani (în I9 i3 ) , s’ a făcut o
din Piatra și din Borzeșli. «râtă zugrăveală cu șablon. Cei care au pre­
Pisania despre care am vo rb it e acoperită, zidat la această artistică reparație au crezut
pentru a o feri de ploac, de o mică cornișă de cuviință să-și imortaliseze numele, punân-
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE

da-le, precara și ale antreprenorilor, pe o dreaptă înainte de curbura poligonală a


placă de marmoră așezată în pronaos, de absidei.
asupra ușci naosulai, astapând firida icoanei. Jar îm prejur sunt două rânduri de ocnițe,
Ștefan cel Mare, mai modest, și-a așezat iar la absidă treisprezece firide lungite. Pi­
în afară pisania, aceasta așa de frumoasă și cioarele ocultelor care sunt patrusprezece,
de mișcătoare nu corespund cu
pisanie. i, ale firid e lo r, iar
ia rândul de sos
BORZEȘT1 sânt câte două
nișe pentra ana
Biserica din la rândul de jos.
B o r z e ș t i , cu Fațada e de
hramul Ador­ piatră brută, iar
m ire! M a i c e i p ic io a r e le și
Domnului, a fost arcurile firid e ­
zidită în anii lo r langi și ale
1493 — 1494. ocnițclor, de că­
E de un tip rămidă ; împre­
care parc, pe ju ru l toatei clă­
din afară, mai d iri sunt câte
simplu ncavând tre i rânduri de
nici sînuri late­ c ă r ă m iz i sub
rale, nici con­ ferestrele m ari
tra fo rtu ri, nici ale pronaosului,
târlă. Seamănă Fi<j. <09. RXzboenl, Fragment al așel exterioare și câte trei rân-
cubisericeledin d o ri deasupra
Piatra și din Războeni; este totuși, în sim- - lo r, imediat sab rândul in fe rio r de ocnițc.
plicitatca ei, dansată șk elegantă, atât In afară J Aceste cărăm izi sunt ' smălțuite verde, în
cât și înăuntru. Se compunej d ln tr’un naos *. două sau tre i tonuri.
cu altar și an pronaos" separat p rin tr’un zid. De asupra ocnițclor m ari mai vine un',rând dc

Fig. HO. Războeni, Pisania

Proscom idia și diaconicul nu există, ci simple cărăm izi smălțuite. In timpanele a rc u rilo r sunt
nișe m ici în zidul altarului, fără ferestre. așezate câte trei 'd iscuri smălțuite de o formă
In afară, în dreptul pronaosului șl al nao­ simplă, ca niște fa rfu rii ceva adâncite ca un
sulai, zidul merge drept până la absidă.? după o bamb la m ijlo c, așa cam se vede și la Piatra,
mică retragere, urmează o scurtă parte la Neamț și ia Sf. Gheorghc din Suceava.
82 C0M1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Sânt verzi, galbene, cafeniu deschis și por­ și așor ogival înăuntru, arc cunoscutele ba­
tocalii. Intre ele se găsesc mici piese în trei ghete încrucișate. Sunt la fel ca cele de la
colțuri care amplă locul gol și care seini Războeni, de la Piatra și asemănătoare cu
tot colorate ca și rotocoalelc. cele de la Popăuțl, Hârlău, Dorohoi.
Un soclu, cu un profil de o piatră tare Intre naos și pronaos este o ușă, ca de
cenușie, înconjoară biserica. Fie care colț e obicei cu chenarul dreptunghiular și mulurele
însemnat printr’o piatră cioplită mai mare, încrucișate. Sunt de un tip ceva mai simplu,
bc la soclu în sus colțurile sunt alcătuite dar foarte asemănător cu ușa interioară de
de pietre cioplite regulat afară de coada lor la Războeni, cu toate că nu sunt aici baze
care rămâne neregulată. Sub streașină e o mici la colonete.
cornișă de piatră simplă. Bolta naosului nu prezintă arcurile diagonale

Fi(j. 111. Borzeștt

Ușa de intrare în axa bisericei, pe latura obișnuite în această vreme peste arcurile mari,
de apus, are mulurc gotice în arc frânt, care iar bolta c în calotă sferică.
se opresc jos pe un plan înclinat fără baze Este de observat că, în loc ca arcurile
m ici; de asupra ei este o ocniță în plin dublouri să fie alipite spre răsărit de acele
cintru. Ferestrele mari ale pronaosului sunt ale absidei, iar spre apaș dc zidul median
în număr de patru, an în partea lor de sus despărțitor, cum se vede la mai toate biseri­
o ornamentație „raionantă" cu cercuri încru­ cile din timpul cc ne ocupă, sc mai inter­
cișate; aveau câte un menou care Ic împărțea calează arcuri transversale care cad pe un
în două. Sculptura c destul dc mediocră. mic arc lipit pe pereții nord și sad ai nao­
Ferestrele naosului și a altarului sunt înguste sului. Sc formează așa câte un jfel de mic
și lungile. Chenarul, dreptunghiular în exterior compartiment la Est șl la Vest al naosului.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE t 83

Acest adaos conlribuc la lungirea biscricei plicitatea lui aparentă, ca un tip mai evoluat
precum și împărțirea boitelor pronaosului față de biscriccle bucovinene și de cele oră­
printr’un arc transversal. șenești ca Bacău, borohoi, Popăați, Hârlău,
Fiecare dreplunghki astfel formal este re­ și mai bine gândit în privința combinațiilor
dus, prin câte două arcuri largi în fiecare de echilibru. Marele ferestre ale pronaosului
parte, la un pătrat boltit eu o calotă. sunt și ele o indicație în aceiaș sens.
Picioarele arcurilor transversale (dublouri), Surprinde lipsa arcurilor transversale piezișe

A . i . * . _ r . ? . î_.*r*■

Fig. 112. Borzești, Secțiune longitudinală


Fig. 113. Borzești, Planul bisericei

atât în naos cât și în pronaos, sunt de piatră aie boitei naosului, caracteristice moldovenești
frumos cioplită cu muchiile teșite și ajung Poate să fi fost și să fi dispărut? Numai <m
până jos printr’o succesiune de console de studiu amănunțit al acestor bolți nc ar putea
forme diverse, reducând astfel lărgimile de da un răspuns. Este totuși de observat că,
boltit. O combinație la fel se vede la Răz- în generai bisericile lui Ștefan ecl Marc ce
bocni și la Piatra. au avui turle au avut și sînuri laterale și
Borzeșlii se prezintă astfel, cu toată șiro­ contraforturi. Putem deci admite cu siguranță
COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE
Hg. 115. Borzeșli, Vedere din spre Est
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE
«8 COMISIUNEA MONUMENTELOR ist o r ic e

Flg. J I8 . Borzești, Ferestrele pronaosului

Fig. 1 19. Borzești, Pisania


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 87

Că Borzești i n<i fi avut turlă și deci construc- PIATRA (NEAMȚ)


torul nu o sim țit ncvoio să reducă mai mult
diametrul calotei ușoare, oblic itatea îm pin­ Biserica din Piatra, cu hramul Sfântului
gerilor fiind în dea- loan Botezătorul, este una din rarele biserici
juns compensată prin din vremea lui Ștefan cel Mare care să ne
arcurile laterale și fi ajuns cu paramentul ei intact. A fost zi­
consolele pilaștrilor. dită în anii 1497— 8.
Pe ascio riiîn tră rci Cu bisericile din Borzești și din Kăzboeni,
se văd niște semne formează un grup aparte, precum am mai ară­
care sunt probabil tat când am vorbit de aceste clădiri, din p ri­
semne lapidare; ase­ cina sistemului de pilaștri angajați cu console
menea și pe un stâlp etajate care servesc a prim i împingerea bol­
din înăuntru. Pe z i­ țilo r, și din pricina distribuțianei speciale
durile exterioare sunt din interior care c aproape la fel la cele
și multe grafite și trei biserici. Naosul arc, numai în interior,
însemnări de nume m ici abside laterale carc nu există la celel’alte
CU date; 1680-1702; două biserici. E acoperit p rin tr’o calotă sferică
sânt și caricature. superpusă sistemului de arcuri piezișe bine
La dreapta in tră- cunoscut.
rei, sus, pe zidul de Pronaosul arc acciaș împărțeală în două,
apus se vede pisania p rin tr’an arc mare transversal, ce am văzut’o,
eu o mică cornișă și e boltit prin două calote sferice. Atât în
de apărare și care pronaos cât și în naos, găsim două etaje de
spune : ,,Io Ștefan arcuri longitudinale dcalungul z id a rilo r și
Voevod, cu m ila lui rezemate pe consolele p ila ștrilo r.
Dumnezeu Domn al Acești pilaștri ca console sunt de piatră
ță rii Moldovei, și cu de talie bine lucrată, cu muchiile teșite și
prea iubitul fiu al sunt în general ceva mai sim pli ca cei de la
său Alexandru, a Borzești și Războcni.
z id it acest hram, care S’au mai găsit pe
este în Borzești pe părțile neacoperite de
j Totruș, Adorm irea vopsea, semne lapi­
Precistei de Dumne­ dare. Zidul despăr­
zeu Născătoare, pen­ țito r a fost scos la o
tru rugăciunile sale epocă ce n’ o cunoa­
și pentru pomenirea ștem ; ușa cu chenarul
sfânt răposaților mo­ dreptunghiular se gă­
Fiți. 120. Borzești, șilor săi și p ă rin țilo r sește acuma reîntre-
Pilaștrii interior săi; și care a început buințată în mica clă­
a se zidi în anul dire adaosă în fața
7001 ( = 1 4 9 3 ) Iulie 9 și s’a săvârșit în nșei de intrare.
anul 7002 ( = 1494) iar al Domniei lui Ușa de intrare, în
anul al treizeci și optu-lca curgător luna lui arc frânt și cu cunos­
Octombrie 12“ . 2 ) cutele to ru ri și cavete
N’au rămas urme de picturi în biserica eșind de pe mici
care c albă înăuntru numai două icoane de baze ornate, e așe­
o dată mai recentă sunt zugrăvite în dreapta zată pe zidul de
și în stânga «șei naosului; se mai vede și miazănoapte. A ltarul
pictura tâmplei, care este de zid. Mai sunt c însoțit aici de a-
în biserică pietre de mormânt de o vârstă nexcle sale Obișnuite. Fig. 12 t. Borzești, O consolă
mai nouă. Proscomidia arc o
mică ferăstruică spre răsărit, dar diaconicul
a fost transform at și întrebuințat spre a se
’ ) lorgn. — Inscripții. face o intrare pe latura sudică, in tr’o vreme
88 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

modernă. Fot așa s’a făcui o scară (care dace dreptul naosului zidul c de u grosime mai
la un amvon), sem icirculară în plan, săpată mare până la înălțimea nașterilor bolțilo r și

F
gi
.
1
2
2
.
S
.f
ol
a
n
d
i
n
P
ia
rta

in zidul de nord a! naosului. Pe din afară, e încadrat intre două contrafo rturi, eșitura toată
biserica diferă de cele lalte cunoscute: în fiind acoperită de o copertină de piatră de talie.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 8»

Fig. 123. SI. loan-Piatra, Secțiune longitudinală (Releveul școalei de arhitectură)

Fig. 124. Sî. loan Piatra, Planul bîserlcei tRelevetil școalei de arhitectură)
>2
30 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Fig. 125. Sf. loan Piatra, Secțiuni transversale. (Releveul școalei de arhitectură)

Găsim și o în ju ru l edificiu
pereche de con­ lui un puterni-
tra fo rtu ri așe­ subasment. Pe­
zate la 45° la retele e dc pia­
unghiurile de a~ tră brută ; din
pus ale prona­ distanță în dis­
osului și un alt tanță, câte tre i
mic p ic io r de rânduri de cără­
s p rijin in axa m izi alcătuesc,
altarului. Jude­ ju r îm prejurul
când după aces­ bisericei, o ban­
te c rite rii, am dă co n tin u ă : o-
putea avea bă­ dată sub fere­
nuiala că bise­ strele m ici ale
r ic a a a v u t naosului, pe u r­
eând-va o turlă. mă d e a s u p r a
Aceasta rămâne lo r, cea ce co­
o simplă ipoteză, r e s p u n d e cu
nefiind n ic i un nașterea a rc u ri­
alt in diciu. lo r ferestrelor
Fațada este m ari ale pro­
una din cele mai naosului și în
c a r a c te r is tic e fine imediat sub
din această vre­ întâiul rând de
me. Un soclu, o c n i ț e . Sunt
larg tratat, cu o două râ n d u ri de
frumoasă p ro fi­ aceste ocnițe ;
latei ră formează Fig, 126. Sî. loan Piatra, Ușa interioară (acuma motată la noal pridvor) după obiceiul
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE ui

e
er
d
e
v
ăt
l
a
,
ar
t
ai
P
n
a
lo
t
S
.
7
2
1
.
gi
F
COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORfCE

|
0
«
u
J
ț
M
J
J
«

tl
t
J
U
V
U
V
X
Fig. 129. Sî. lonn Piatra, Detalii
Hfl. J 30. Sî. loan Piatra, Contraforturi
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE U1

»c
i
m
M
r
sta
er
e
F
,
a
tr
ai
P
n
ao
l
.f
S
.
1
3
1
.
gi
F
91 COMISJUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

H g. 132, Sf, loan Piatra, Pisania

Fig. 3 3 3 . SI. loan Piatra Bolțile naosalui


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE

constant, cel inferior c mai marc și pentru bene, cu câte un rând de cărăm izi de de-
o ocniță de jos avem două din rândul subt, între ele și deasupra lor. Nu vedem aici
de sus. aceste mici triungh iuri smălțuite ce Ic gă­
In timpanele ^rca tu rclo r se găsesc roto­ sim la Borzcști șl la Hârlău. — Deasu­
coale smălțuite de acelaș tip ca la Borzeșli pra frizei smălțuite mai vin câte-va rânduri

Flg. 134. Sf. ioan PIntra. Fereastră la pronaos

(și la mănăstirea Neamțului). Sunt câte trei de cărăm izi și o cornișă de piatră profilată,
rotocoale în rândul inferior de ocnițe, iar imediat sub streașină.
numai câte unul în timpanele rândului de Cărăm izile aparente smălțuite sunt verzi
sus. Fc urmă vine o friză compusă de două și galbene de diferite tonalități. Se vede
rânduri de discuri, alternativ verzi și gal- grija de a alterna în mod regulat colorile.
•Jfl COMÎSIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Este o chestiune de fi se știe dacă au fost liber. ftceași observație se poate face și la
și cărăm izi aparente roșii de la început, așa Borzești.
cum c acuma, sau dacă au fost toate colorate Faptul că paramentul pietrelor cioplite și
și le a căzut smalțul. a cărăm izelor și rotocoalclor smălțuite sunt
U nghiurile clădirei sunt de o piatră cio­ în planul zidăriei, arată că nici părțile ne­
plită cu g rijă ; coada lo r însă e neregulată, împodobite nu au îost tencuite, căci în acest

Fîg. 133. SI. loan Piatra. Contrafortul mic al a) taro lui

și avem aici o probă că aceste ncregulari- caz ar îi fost ținute ceva în retragere, așa
tăți nu prezentau nici un inconvenient pentru ca suprafața tencuelei să fîe cel puțin în pia­
constructo rii din această vreme, căci vedem nul paranicntului aparent.
cum rotocoale smălțuite sunt așezate până C o ntraforturile despre care am v o rb it sunt
la piatră cioplită, varându-se prin ncregalari- lucrate cu în g rijire ; partea lor superioară c
tățile co zilo r pentru o întrebuința tot spațiul acoperită p rin tr'o tablă de piatră profilată
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 97

după proîilclc cunoscute. De asemenea, rcsalitul mijloace decorative, fără nici un artificiu
median are acest profil de piatră cioplită cc’l înșelător, totul fiind p o trivit cu clima țârei, bise­
întâlnim , aproape’ fără excepție, la conlra- rica Sf. loan este o excelentă pildă de
forturi. rațiunea și de adevăratul bun gust de care au
Absida marc arc nouă firide lungite, carc dat probă arhitecții din vremea lu i Ștefan cel
nu întrerup rândurile orizontale de cărăm izi Marc.
aparente ce fac înconjurul biscricci. Aceasta Interiorul, din nefericire, și-a pierdut
este un argument în contra prcsupuncrci că podoaba de zugrăveli ce de sigar a avut-o;
aceste arcaturi oarbe erau zugrăvite. azi nu mai regăsim nimic sub urâta vopsea
La altar și la naos avem ferestre mici înnegrită ce acoperă toate zidurile.
cu chenarul dreptunghiular și cu baghete Semne lapidare să găsesc pe ici pe colo.

Fit). 136. SI. loan Piatra. Bolțile pronaosului

încrucișate carc formează înăuntru un arc Afară de cele ce am semnalat pe pilaștrii


ușor frânt ca la Borzești și la Războcni. interiori, mai sunt și pe soclu, ca și câle-va
Pronaosul arc pe latura de miazăzi două grafite fără dală.
ferestre m ari cu m iliare, însă fără ornamente Pisania e așezată pe peretele de Nord
(cel puțin în ziua de azi); pe partea de Nord, lângă ușa de intrare :
pe lângă ușă, nu mai sunt deschideri în „Evscviosul și iubitorul de Christos loan Ște­
pronaos. fan Voevod cu mila lu i Dumnezeu Domni­
In nișele ocnițelor m ari se văd câte-va torul țâ rii Moldovei fiul lui Bogdan Vodă,
găuri, așa numite răsuflători, care ventilează a început a zidi și a sevârșit templul acesta
podul biscricci. în numele nascerel cinstitului și s lă v ik ilu i
Elegantă în simplicitatea ei de linie și de prooroc și înainte — mergător și botezătorului
ia
98 COMISiUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

loan, spre ruga șic și Doamnei sale Măriei MAn ASTIREA NEAMȚULUI
și iubitului lor fia Bogdan. Carele a început Biserica marc a Mănăstire! Neamțului se
a se zidi în anul 7005 Iulie 15 ( J497) și deosebește dc toate cciel’alte din vremea lui
s'a săvârșit la 7006; iar al Domnlrci lui, Ștefan cel Mare prin dimensiunile ci mai mari,
anul al 42-ica curgător, luna Noembrie unspre­ prin înălțimea ei, dar mai cu scamă prin noua
zece zilc“ . ( .1498) ’ ) distribuire în plan.

Fig. 137. Sî. loan Piatra. Ușa exterioară

Și Piatra ca și Popăați și-a păstrat clo­ Intr’adevăr nu mai găsim aici simpla îm­
potnița, despre care vom vorbi mai la părțire în naos (cu altar) șl pronaos.
urmă. Găsim o încăpere intermediară unde sunt
așezate mormintele, încăpere care era sepa­
rată de naos printr’un perete acuma dispărut
și înlocuit printr’un arc mare. Aceasta dis­
') Melchtsedee. — Notițe istorice și arheologice. poziție este aceea a bisericilor din vremea
Fig. 138. Biserica Mănăstirei Neamțului
Fig. I3<), Biserica Hănăslirci Neamțului, Secție longitudinală (i)<ipă RomstOrter)

Flg. 140. Mănăstirea Neamțului, Pianul bisericei (După Romstorfer)


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 101

Fig. J41. Mănăstirea Neamțului, Ferestrele Sud ale pronaosului

Fig 142, Neamț, Ferestrele Vest ale exonartexalcii


KW COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

R
<
j.
1
4
3
.
N
e
a
m
|,
F
e
rw
tr
a

H
#
.
1
4
4
.
N
e
a
m
.|
F
e
re
a
s
J
m
S
n
<
l

c
x
o
n
*r
l
m
t1
iU
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 103

lai Petia Rarcș și dacă considerăm planai ca în bisericelc până acuma studiate și un
bisericei ca pridvorul adăogat u lte rio r și îl altar dc asemenea mai lu n g it; absidele late­
comparăm cu planul Pro botei, care poale fi rale sunt în semicerc complet. B o ltirilc și
considerat ca planul tip al cpocei iui Rareș, nașterea turlei sunt cele obișnuite. Pe urmă
vom constata o asemănare perfectă, diferen­ vine compartimentul m orm intelor boltit cu o
țele nc mai fiind decât în detalii. singură calotă așezată p e a rcu riobliceșipedou ă
Iar comparațianca secțiunilor longitudinale largi arcuri longitudinale rezemate de pereți.
și a elevației Pronaosul e
— a vcderci — îm părțitîndouă,
ciădirei ne va ca ia Piatra, ia
confirm a în a- Borzești, la Răz-
ceastă impresie. boeni, p rin tr’on
A d ă o g i re a arc eu nervure
compartimentu­ sp rijin it, prin
lui m orm intelor m ijlocirea unui
— care o con­ capitel, pe un
siderasem odi­ mănunchiu de
nioară ca una colonele anga­
din caracteristi­ jate. A rc u ri lon­
cile vremei lui gitudinale largi
Rareș— s’ a în­ redac și aici
făptuit deci la spațiul care e
sfârșitul dom­ boltit prin ca­
niei lui Ștefan lote sferice ca
cel Mare. Cea- în compartimen­
l ’ altă marc clă­ tul de alături.
dire cuinei vrem i A rcu rile lon­
mai apropiate, gitudinale cele
Sf.Gheorghedin mai dinăuntru
Suceava — ase­ sunt rezemate pe
mănătoare ca ncrvurele trans­
mărime — nu versale p r in
are această dis­ ajutorul unor
poziție, cu toate console împo­
că are și dânsa dobite cu m ici
ca ra c t e r is t ic i scuturi. Aceași
nouă î lărgirea d is p o z iție o
foarte mare a vom găsi la Pro-
a rc u rilo r m ari bota. Biserica
din Est și Vest se termină ac­
ale naosului în tualmente, spre
local succesiu­ apus, prin p rid­
ne! de a rcu ri vo ru l adăogat
mai îngaste ce o probabil de Lă-
Fiy. 145. Neamț, Fereastra absidei Sad pușneana *).
găsim la Neamț,
și care au ace­ Această opi­
eași menire, aceea de a lungi nava. De alt­ nie este întărită prin faptul că ușa dc intrare
mintrelea și Sf. Ghcorghc are mai multe despre Sud este în acoladă, fără altm intrelea
puncte de apropiere cu Neamț, și împreună de nici o ornamentație. A r fi fost de alt­
cu Probota, formează un grup care — studiat mintrelea destul dc straniu ca la o bise­
deosebit — ne permite să urm ărim transfor­ rică — cea mai marc din câte le-a făcut
marea ce s’a operat în acest restimp de cam Ștefan — să fie rămasă ușa de intrare așa de
treizeci și cinci ani.
Avem deci, in rezumat, un naos mai lung -) leryu — Mănăstirea Neamțtilai pag. 86.
104 C O M ISIU N E A MONUMENTELOR ISTORICE

simplă. Este înalt mai firesc de a crede că Melchiscdec spune :


somptuosul portal în ogivă care dă în pro­ „Lângă biserica a doua a Sfântului Ghcorghe,
naos și care e mai ornamentat și mai marc s’a găsit, îngropată în pământ, o bucată de
decât cele ale ce lo rla lte biserici, a fost făcut piatră cu o inscripțiunc frum os lucrată, cea-
ca intrare principală despre e xterior. Areal l’aită parte ruptă s’a perdut. Din partea con­
în acoladă nu’ l găsim nicăeri în vremea lui servată se vede că ca fusese pusă la vechea
Ștefan cel Marc și de abia dapă moartea lui cclisarhie de ctitorul e i; dar rcfăcându-sc
l ’ctru Rarcș, îl vedem la Episcopia din Ro­ aceea cclisarhie, pcatra cu inscripția ci s’a ne-
man (1550). pe urmă la Bistrița (1554), la g rijit. Partea rămasă din inscripțiuncsună așa;
Slatina (1553) «(Cu voința
așezat to t la in­ Tatălui) eu con­
trarea în p rid ­ lucrarea Fiului,
vor. și ca scverșirca
E adevărat că Sântului I) u h,
pisania se gă­ cată e u . . . am
sește a ș e z a tă făcut aceasta cli
lângă ușa prid­ șiarnița în zilele
vorulu i, dar față e v s e v io s u I a i
de probele cele- Domnului nos­
l ’alte nu încape tru loan (Iliaș,
nici o îndoială fiul lui Petru
că pisania a fost Voevod)cu mila
mutată din local lu i Dumnezeu
ci p rim itiv . Doar Dom nitorul țe rii
Ia Vaslui si la Moldovei în anul
Huși am regăsit 7057 ( = 1 5 4 9 )
pisaniile lai Ște­ luna Iunie 7“ .
fan pe z id u ri noi Chenarul go­
sau refăcatc. tic alușei, drept­
S’a r mai putea unghiular cu ba­
presupune că pi­ ghete în cru ci­
sania nu e con­ șate dar fără
tim porană cu curbura din col­
construcția t i ­ țu rile interioare
se r i cei. D-nul ce găsim totdea­
fo rg a ') observă una, nn se regă­
că form a lite ra - sește, în acest
ră e neobișnuită, mod, în tr ’altă
alta de cât cea parte.
î n t r e b u in ț a t ă Execuția însă
până atuncea și a chenarului (cu
sub o form ă re­ Eig. J46. Neamț, Cișa inierîoară
toate că azi c
torică nouă. îmbăesit de cu­
Are și un chenar de frunze stilizate, de un loare) e la fel ca la chenarele celei’a ltc ; aceași
m otiv cunoscut într'adevăr atât în secolul al decizie de factură, aceleași m uchii ascuțite
XV-lca cât și în al XVI-ica, dar cum nu găsim și nete, aceleași baze ornamentale.
la n ici o ahă pisanie din vremea lui Ștefan. Este deci extrem de probabil că acest che­
Cin alt element actual al planului e veșt- nar e din vremea lui Ștefan cel Marc, și este
m interia care comunică cu diaconicul și arc de asemenea probabil că provine din pe­
o intrare directă din afară. retele ce separă naosul de camera m or­
Această vcșim lntărie este adăogată sub m intelor.
domnia lui Iliaș și refăcută mai târziu 2). A rcul ce’ l înlocucșlc azi e rezemat, pc
*) lorga — Mănăstirea Neamțului. pereții de Nord și Sud, pe largi console cu
-) Melchisedec — Notițe Istorice pag. 4. un p ro fil, care nu arc nim ic gotic, dar c
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 105

executat după principiile renaștere! italiane, principală de intrare în pronaos pe peretele


adasc nouă tot prin A rd e a l; asemenea în rîu - de Apus și în axa b is e ric c i; e mai lată și
rire na se dovedește sub Ștefan, dar sub Ra- mai înaltă de cât de o b ice i; ușa propriu zisă,
reș în mal malte rânduri. cu rama eî dreptunghiulară, c prinsă în tr’un

H g. 147. Neamț, Ușa principală a pronaosului

Trebue semnalat încă în in te rio r foarte fru­ chenar bogat m ulurat în ^ogivă, cvazat spre
moasa ușă de trecere din pronaos în naos, e x te rio r; ia r un al doilea chenar dreptunghiular
care arată, pe lângă bogăția bazelor și a colo­ cuprinde to t portalul. In landă este icoana
netelor, o executare perfectă, și măreața ușă zugrăvită a Maicei Domnului.
IC
106 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Pe postamentul ec supoartă bazele fru ­ poric profilul. S îm iriic poligonale au rân­


mos lucrate ale colonetelor, e săpată o orna­ durile obișnuite de firide, șapte la altar și
mentație gotică, un rând superior mai mic câte cinci la absidele laterale. De asupra lor,
și mai gingaș și un rând de jos mai m arc; și ju r îm prejurul biscricei, vin două rânduri
această împodobire compusă de semicercuri dc ocnițc, cel in fe rio r mai mare, cele de
întretăiate și cu flo ri de crin la vârfu rile lor, asupra mai m ici, două m ici pentru una
e dc un motiv ce’ l găsim pe turnul cate­ mare.
dralelor gotice din Cluj, din Bistrița în Ardeal, C ontraforturi înalte se ridică în trepte, în
și la turnul catedralei din Brașov; — nu’ l dreapta și în stânga s în u rilo r; construcția
mai vedem în- veștm inlcrici a
tr'altă parte la suprim at unul
noi. din ele. Alte
Pe din afară, două proptesc
biserica arc o arcul median al
înfățișare mult pronaosului —
mai im p u n ă - precum se va
loare decât toate vedea și la Sf.
cele ce Iczidisc Qheorghc din
Ștefan pană a- Suceava — și
luneca, atât prin încă alte două
dim ensiile pla­ piezișe sunt a-
nului mai mare, șezate la colțu­
cât prin înălța­ rile p rid vo ru lu i
rea ei. (Jnelc adăogat.
prefaceri mai in fine, sub
moderne — din fereastra alta­
veacul al 19-lea ru lui, un alt pi­
— i-au schim­ cio r de sp rijin
bat puțin înfă­ scund c așezat
țișarea prin a- în axa biscricei.
dăogirea unui Cele patru fe­
fronton cu o restre ale pro­
rozasă cu împo­ naosului sunt de
d o b iri gotice, o frumoasă o r­
prin acoperirea namentație go­
tu rle i cu o în- tică (raionant în
velitoarc bulbu­ t r e c e r e spre
cată încoronată flamboiant); mc-
dc un lantcrnou, noul despărțitor
și prin o orna­ este din neferi­
mentație nouă cire scos, așa
sub cornișă. Fig. 1 4 8 . Neamț, Ușa veștmintăriei
cum se întâmplă
Aceste pre­ mai totdeauna
faceri, însă, nu în Moldova. Fe­
strică decât puțin aspectul general și impresia restrele camerei cu m orm inte au suferit și mai
generală dc măreție. m ult, toate ornamentele fiind scoase.
Fațada este acuma în întregime tencuită. De altmintrelea, golurile dintre încolâci-
Jntr’unelc locuri, însă, unde această îmbrăcară ta n lc și razele de piatră ale acestor rozase
a început a se degrada și cade, se văd cără­ au fost sistematic umplute, probabil pentru
m izile smălțuite, verzi, galbene, brune, ale a evita dificultatea dc a fixa geamuri în ele,
picioarelor arcadelor sîn u rilo r și rotocoalele atuncea când — pentru a așeza ccrcevele
dela tu rlă . Soclul puternic și ca o a două dreptunghiulare — s’a scos și mcnoul din
eșilură mai aproape de pământ este șl el aco­ m ijloc, așa cum am arătat mai sus.
perit dc o tencuială, care îi ascunde în mar<‘ Ferestrele celor trei abside au fost adăogate
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 1U7

ulterior, așa cum sc vede din faptul că marginile bit și care poartă în mijlocul seu o rozasă
lor tae picioarele firidelor în mijlocul cărora cu ornamentație gotică. Asemenea și la tur­
sunt așezate. Când s’a făcut acest adaos, s’a nai dc intrare in mănăstire, în partea ex­
scos și ferestrele vechi, care erau de sigur terioară.
mici, cu chenare dreptunghiulare așa cam N’ar fi deci exclus ca — tot atuncea —

Fig. 149. Neamț, Vedere in pronaos

le aci toate bisericile lui Ștefan și așa pre­ să se fi așezat și aceste ferestre mai mari
cum Ic au și bisericile făcute și mai în urmă, și mai largi la sînurile naosului. Sunt nume­
dc pildă Sf. Ghcorghe din Suceava, Probota roase exemple, în veacul al XJX-lea, de
și alte. această tendință de a lamina mai mult in­
S’a așezat în anul 1824, pe partea de Apus teriorul bisericilor.
al acoperișului, frontonul despre care am vor- Mai este de observat că aceste ferestre
10» COMIS! UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

sunt foarte bine lucrate, cu multă regulari­ Această formă mai largă, cu ogiva mai
tate și mai corect decât celcl’alte. Și pro­ puțin pronunțată, corespunde cu sfârșitul go­
porțiile sunt altele, central ccrcalai ca care ticului, în tranziție spre renaștere. Din contra
s’a descris ogiva, cade pe verticala opusă a «tiers poînt» adevărat este caracteristica a

Fi 9. 1 5 0 . Neamț, Arcuri în pronaos

ferestrei, pe când la celel’alte ferestre sunt cpocei cele mai pure — am putea zice — a
aproximativ în «tiers point», adică centrul se goticului.
găsește aproximativ la 2/3 din lărgimea des- In decursul veacului ai XlX-lca, în momen­
chizăturei. tul când gotica! a revenit la modă și când
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 109

Fig. I5 J . Neamț, Biserica mare Pisania

a început a fi studiat ca deamă-


nantal, s’au execatat în Occident,
în Austria și la noi, anele lucrări
în acest stil ca multă știință și
corectitudine precatn și ca o marc
abilitate de execuție. Vedem astfel
încă azi, frumoasele pietre, unele
cioplite gata, altele numai începute,
ale blscricei în stil gotic începută
la Floreștl (Tutova) pe la anal 1850.
Șl, bine înțeles, se cauta să se
lucreze în modul ce părea a fi go­
ticul cel mai clasic.
Ferestrele absidelor de la Neamț
sunt executate în stila i raîonant pe
când cele l ’alte ferestre sânt de o
epocă mai înaintată și andc fantezia
c io p lito rilo r își dădea mai lib e r cars.
Nu este deci o ipoteză riscată de
a presupune că ferestrele absidelor
aa fost făcute în veacul al XlX-lca
odată cu rozasele frontonului și a
turnului de intrare.
C ontraforturile sunt înalte și a-
jang până la rândul inferio r de
o cn ițe ; resalltele lo r succesive sunt
mai pațin pronunțate. Cel median
arc p ro filu l obișnuit ce-I găsim pre­
tutindeni la bisericele lui Ștefan,
dar cel de mai sas prezintă o în­
fățișare mai deosebită și care nu
se găsește în tr’altă parte, ccl pațin Hg, 152. Neamț, tlțfc de fer
110 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

în această vreme. Piatra copertinei e ridicată formă înaltă și învelind deosebit pronaosul
in mijlocul ei în scop evident decorativ. In și altarul, turla naosului rămânând degajată.
fine, acoperirea de sus e mai simplă ca cele In bolta turnului dc intrare al mănăstirei,
obișnuite; se naște întrebarea dacă n’au fost printre frescurile ce o împodobesc, se vede
cumva remaniate aceste contraforturi, dacă de două ori biserica înfățișată așa cam o
n'au fost înălțate și lărgite în partea lor vedem azi, dar cu acoperișul ascuțit așa cum
superioară ? l’am descris. Din aceste picturi na se poate
Cornișa e de piatră de talie profilată, după conchide însă nimic în privința materialului
un tip destul de simplu. cu care era învelită biserica, fiind prea sche­
Turla octogonală este așezată pe două baze, matic însemnată, iar culoarea este într’o parte
una inferioară tot octogonală și având câte neagră și într’alta roșie, în cât nici de
patru ocnițe pe fie care latură, iar baza supe­ aci nu putem trage nici o concluzie. <Jn ma­
rioară e stelată, în formă de octogon cu fie nuscris de la Neamț, arată aceași înfățișare
care unghia cșil, ca la Popăuți și la Tazlăo. tipică. *)
Aci sunt două rânduri de ocnițe câte patru Pictura dinăuntru e de dată recentă. De
jos și șase sus pe fie care latură. Turla are în asupra ușei pronaosului, o inscripție zu­
axele principale patru ferestre dreptunghiulare grăvită arată că toată pictura a fost re­
eu mulure simple gotice care se întretae, ca făcută Ia 1830 în vremea lui Veniamin Co-
la toate biserieelc lui Ștefan cel Marc. Așa stache.
trebue să fi fost și fercstcle naosului și Cu toată această epocă recentă ande meș­
ale altarului. teșugul de zugrăvire bizantin era în plină
Pe laturile celel’alte sunt contraforturi decadență, pictura pronaosului (un calendar)
m ici; fie care latură e împodobită cu firide e departe dc a fi lipsită dc calități, și pare
duble. Jos și sus mai e câte un rând de cert că a reprodus fidel subiectele cele
ocnițe, patru pe fie care latură. De asupra vechi, respectând și costumele personajelor
lor si sub streașină se văd patru rânduri de și toate detaliile, căci prea se aseamănă ca
rotocoale smălțuite în felul celor de la Sf. cele ale frescurilor din veacul al XVl-lea.
loan din Piatra, adică în formă de taler cu Studiai iconografiei ar putea preciza acest
un bumb la mijloc și fără figuri; la rân­ punct.
dul de sus sunt așezate între ele cărămizi; la Pictura naosului este de o calitate mai infe­
rândul de jos se văd între ele bucăți smăl­ rioară precum și aceea a altarului unde o
țuite triunghiulare (în felul celor de la parte chiar, în registrul mijlocia, na mai este
Borzești) și alte cu patru laturi care amplă bizantină.
spațiurile dintre discuri, cum se vede și la Au lucrat deci mai mulți zugravi de
Sf. Gheorghe din Suceava. — Rotocoalcle odată.
sunt verzi și galbene. Modul cum această zugrăveală din vea­
Cărămizi smălțuite de aceleași culori se cul al XlX-lea seamănă cu aceea din secolul
văd și la pilaștrii firidelor turlei și sub feres­ al XVl-lea ne face să presupunem că cea
tre. Sunt și unele roșii, dar s’ar putea veche există încă de desubt, cea se s’a și
să fi fost și ele smălțuite și smalțul să fi constatat în unele locuri. O încercare de
Căzut. spălare ar putea să ne dea lămuriri în această
Actualmente învelitoarea e de tablă, cu privință.
pante miei, și degajează bine turla. Știm Dintre multele pietre de mormânt ce se
că pe ia 1859 biserica a fost acoperită găsesc în biserica mănăstirei Neamțului, sunt
cu tablă de aramă și se procclase face­ două care sunt mai interesante din punctul
rea a două turle de zid în locul unora de de vedere al acestui studiu. Sunt aceea a
lemn. ’) pârcălabului Micotă și a lui Ștefan Vodă, fiul
Dar și aici acoperișul trebue să fi fost de lui Alexandru cei Bun, amândouă puse de
Ștefan cel Mare.
Pisania e așezată pe zidul dc miazăzi
J) N. lorfla. Mănăstirea Neamțului.
R. RosetH. Conflictul dintre jjavernnl Moldovei și
Mănăstirea Neamțului. ’) lo rg a .— Bal. Com. /Ion. Ist. 1910.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 111

lângă intrarea bîsericci; piatra arc an frumos în cât aceste trei lăcașuri alcătuesc îm prc-
chenar de frunze stilizate, amintind și piatra ană un grup special în rândul celor din
lui Bogdan cel d’întâiul de la Rădăuți
și chenarul imaginei lui Sf. Marcu
din evangheliarul din 1429 de la
Neamț:
„Doamne Isuse Hristoase, p ri­
mește acest hram care s’a zidit,
cu ajutorul tău, întra slava sfintei
și slăvitei dc la pământ la cer
înălțarea ta, și tu, stăpâne, acopere
ne cu mila ta, de acum și până în
veac, loan Ștefan Voevod cu mila
lu i Dumnezeu, Domn al ță rii M ol­
dovei, fini lai Bogdan Voevod a
binevoit și a început ș’a z id it acest
hram, pentru rugăciunea sa ș’a
Doamnei sale M aria ș’a fiului său
Bogdan și a celor l ’alți fii ai săi
și s’a săvârșit la anul 7 0 0 5 ( = l 497),
iar al Domniei Sale anul patruzeci și
cel d’ântei curgător luna leii Noem-
vrie în 1 4'").
Mal păstrează Mănăstirea Neam­
țului și un clopot de la Ștefan cel
Marc, dăruit la 1485, deci înainte
de zidirea sau terminarea bîsericci.

ARBORA Șl REUSENI

Aceste două biserici sunt aproape


identice și prezintă și o mare a-
Flg. 154. Arbora, Ușa exterioară
semănare cu aceea din Dobrovăț,
dacă se face abstracție dc noul narlex al ci, vremea Iul Ștefan cel Marc. Sunt toate trei
construite în 1502 și 1504, adică sunt cele
din urmă din domnia lui Ștefan.
Bisericile sunt fără turlă și fără sînuri
exterioare. înăuntru, două scobituri în zidu­
rile naosului arată locul lo r; ele sunt înca­
drate prin câte două m ănunchiuri de colo­
nete angajate, de piatră frum os cioplită, cu
bazele și căpițele lucrate ca postamentele
colonetelor așelor din această epocă. Prosco-
mîdia și diaconicul lipsesc; în locul lo r se
găsesc m ici nișe în zidul altarului. Naosal e
boltit după metoda moldovenească, și de asu­
pra a rc u rilo r oblice vine o calotă sferică.
A rcurile naosului și ale altarului sunt de
piatră de talie bine cioplită.
La Arbora, zidal despărțitor dintre naos
Ftg. 153, Reaseni, Secțione transversală
(după Romstorfer) și pronaos are ușa după tipul obișnuit. La
Rcuseni chenarul e dreptunghiular în exte­
’) lorga. — Ștefan cel Mare și Mănăstirea Neamțtiloi rio r, cu mulure încrucișate la colțul de sus
But. Corn. Mon. Ist. 19 io. și pornind de pe baze m ici ornamentate;
III CUMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Hfl. IS5. Arbor»

Hț|. i 56. Reuseni


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 113

Hg, 157. ftrbora, Secție longitudinală (după Romst&rîer)

Fig. 158. Arbora. Elanul blsericei (dopă Romstrtrler)


114 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

FlU, tfti Reo»rol. Secțlnnr longitndinaln iilupA Romilflrlcrf

Fifl. 163. Reaseni, Planul Hsericei (dtipM RomstSrfer)


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 115

molara cca mai dinăuntru se desface in doaă Recăderile a rcu rilo r oblice ale naosului
închizând așa în tr’un semicerc. Se poate sunt rezemate pe niște m ici console destul de
sim ți aicea prima influență a renașterci. Ușa proeminente. Nu se văd oale de rezonanță.
de intrare pe zidul Sad orc m ulurc gotice Jos sunt dale pătrate peste tot, iar centrul
puternice in ogivă. Insă la Arbora frântura naosului — precum este regula aproape gene­
arcului e puțin accntuată. Colonetele acestor ra lă ,— este insemnat, in verticala Pantocra­
uși de intrare nu au baze ci es de-a dreptul torului, p rin tr’o lespede specială.
din soclul lo r. Soclul c tcncuit, dar atât la Reuseni cât și
Ia Arbore și’a păstrat profilul, dcaltm inlrclea
destul de modest.
Nu se văd ocnițc, amândouă biserici fiind
lencuite; dar pe când la Reuseni nu mai sunt
urme de zugrăveli, Arbora a păstrat această
podoabă și înnăuntru și în afară, cea ce i dă

Fiq, 159 Retiseni, Fereastră

Pronaosul e boltit In tr’un mod caracteristic


p rin tr’o calotă mică sferică așezată pe pă­
tratul obținut prin două perechi de arcuri
late longitudinale sprijinite la rândul lo r prin -
tr'o altă pereche de arcuri transversale.
Toate ferestrele sunt m ici și cu chenarul
dreptunghiular, având partea interioară în

Fig. i<5r. Reuseni, Ușa exterioară

un interes deosebit și o înfățișare foarte


pitorească.
Pereții din pronaos sunt foarte șlerși în
partea superioară ; pe partea de miază noapte
Fîg, j 60. Reuseni, Fereastră
chiar nu se mai vede nimica. Zugrăveala bol­
(după Romstdrîer)
țilo r e foarte stricată ne mai fiind ‘decât
semicerc ca la ușa interioară de la Reuseni. arme. Și în naos e foarte stricată și înegrîtă
Toate sunt la fel sau aproape la fel, fiind m ici de fum ca și în altar. Interesant însă este
diferențe numai la bazele colonetelor. peretele votiv unde se văd ctitorul Luca
Z idurile longitudinale ale blsericei se prelun­ Arbore cu soția lui kiliania șl cinci copii, o
gesc în afară de pronaos cu v r ’ o 2,50 m etri și fată și patru băeți. E l ține biserica cu aco­
sunt unite p rin tr’o boltă. Această parte servea perișul țuguiat. Arbore are o figură plină, o
până mai deunăzi de clopotniță, clopotele fiind barbă scurtă, mustăți m ici brun roșcat.
atârnate de o grindă de lemn transversală. Biserica ce o ține hatmanul în mâini arată
11G COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

o formă de acoperiș ceva deosebită de cea acoperișul cu o bordură lucrată „â jour'* de


de azi. Inveliloarca e poleită, ia r andc aurul mâna unui meșter sigur de dalta lui. Deasupra,
a căzat se vede între două scuturi cu stemă se desfășoară in­
dedesubt in tr’o scripția care pomenește, pe lângă ctitorul,
parte o culoare hatmanul Luca Arbore pârcălab de Suceava,
roșie și in ahă și pe tatăl său bătrâna! Arbore, pârcălab de
galbenă. Neamț.
E o nouă pro­ In fund, c zugrăvit un a! doilea tablou
bă că nu ne votiv. Arbore pre­
putem lua după zintă leii Christos
culoarea ce o biserica; e precedat
dă pictorul în- de Sf. Ion și însoțit
velitoarci pen­ de soția sa și numai
tru a trage con­ de doi copii de asta-
Hg. i6 4 . Retiseni, (Jșa exterioară cluzie în p ri­ dată. Hainele sunt de Hg, 166. Retiseni, Profil de
(dnpă Romstârfer> colonetă (dapă RomstOrfer)
vința m aterialu­ o marc bogăție ;
lui cu care erau învelite bisericile. E evident Arbore are o manta de brocat verde cu flo ri
că Arbora — care e o biserica destul de de aur. Mâncccle negre strânse ale hainei, es
modestă n’a a- din a c e a s ta
vut, nici odată manta ale cărei
un acoperiș au­ m â n e c i sunt
rit, așa cum sunt scurte și larg
bunioară cupo­ deschise dela
lele bisericilor umăr.
rusești. Soția lu i A r ­
M ulți sfinți și bore poartă a-
înăuntrul bise- ceași pălărie cu
ricei și în afară m argini late și
au aureole în cu văl ce se
relief. Dcaltmin- r e g ă s e ș t e pe
trelea e m ult chipurile de fe­
aur întrebuințat mei în toată vre­
în toată biserica. mea lu i Ștefan
Partea infe­ cel Marc și a lui
rioară a pereți­ Petru Rareș și
lo r e ornată cu aceeași podoabă
o friză compusă grea, ca niște
de două rânduri cercei, îi atârnă
de pătrate colo­ până pe umeri.
rate în roșu, gal­ Fata, pe pere­
ben și verde; tele din naos are
de desubt a- un fel de dia­
târnă draperiile demă cupenden-
cunoscute. tivi lucrat la fel
In pronaos, ca și la mama ci;
însă, se vede, băeții au, ca și
foarte bine păs­ tatăl lo r, un fel
tra t frumosul de mică bonetă
chivot de piatră strânsă, o ca­
ce acoperă les­ lotă simplă.
pedea m orm in- Toate figurile,
lalăa lui Arbore rîg i6 5 . Reaseni, Vedere în naos afară de ale co­
E lucrat în stil gotic terțiar. Intre doi stâlpi, piilor, au fost scoase și refăcute cu tencuiala
ce sânt în dreapta și în stânga, se intinde cu tot. S’ar crede că — la o năvălire —
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 117

dușmanii aa ținui să scoată urmele care „C u vrerea Tatălui, și cu ajutorul F iului


aduceau aminte de puternicii țârei și că, și cu săvârșirea Sfântului Duh, în zilele bla-
odată furtuna trecută, s’a reparat stricăciunea. goccslivului și de Christos iubitorulu i Domn
Dealtmintrelea figurate de pe cele două Io Ștefan Voevod, prin mila Iui Dumnezeu,
tablouri se aseamănă. Gospodar al țărei moldovenești, pan Loca
in naos, lângă ușă, s’a găsit o inscripție A r bure, pârcălabul Sucevei, fiu l bătrânului
zugrăvită, arătând un nume de zugrav „D ră - A rburc, pârcălabul Neamțului, a bine voit cu
goșic“ ? și data de 7049 ( = 1 5 4 1 ) ’). buna sa vrere și cu cinstită și luminată inimă
E vorbă de sigur de o reparație, căci faptul și cu ajutorul lu i Dumnezeu și cu sp rijin u l
că vedem pe tablourile votive familia lui /Ar­ Domnului său, a început și a făcut acest hram
bore, odată cu doi copii și o altădată cu cinci, în numele tăerei capului cinstitului și siă-
aratați încă m ici, probează grija de adevăr vitului prooroc și înainte mergător și boteză­
și că desigur zugrăveala a fost term inală to r loan; și s’a început în anul 7010
înainte ca acest copii să fie atins măcar vârsta ( = 1502) în luna A p rilie 2, și s’a săvârșii
adolescenței. — Fata lu i Arbore, Ana, căsă­ în ace laș an, în luna August 29“ ’).
torită cu G avril Totrușan, a m urit în 1521. Iar la Reuseni, piatra așezată tot deasu­
In 1541, copiii lui Luca A rburc, dacă trăiau pra ușei de intrare și de 1,05 m. lungime

Fig. 167. Reusenî, Pisania

trebuiau să fie cam de 40— 50 ani, dacă ne și 0,50 m. înălțime, zice: „ In anul 7011,
gândim că tatăl lo r apare deja în 1499, ca Septembrie 8. Io Ștefan Voevod prin m ila
pârcălab de Suceava, adică cea mai înaltă lui Dumnezeu, Gospodarul țărei moldovenești,
funcție m ilitară. a binevoit și a început să zidească acest hram
Este deci extrem de probabil că pictura în numele tăerei cinstitului cap al cinstitului și
cea dintâi este din vremea zidire! biserice’ sau slăvitului prooroc înaintemergător, botezător
d in tr’o vreme apropiată, și că lucrarea nu a fost ioan, în acest loc unde a fost tăiat capul
făcută de o dată, sau că a fost parțial refăcută. tatălui său Bogdan Voevod și pe Ștefan Voe­
Zugrăveala este însă de o calitate, care vod l ’a ajuns moartea— veșnica lu i porneai re
nu ajunge aceea din bisericile ale Domnului, — și fiul său Bogdan Voevod a dus înainte
nici aceea din Dolhești sau Bălinești. ce fusese început de tatăl său și a săvârșit
Pisania așezată deasupra ușei de intrare, hramul în anul 7012 ( = 1504) în luna
pe peretele din afară, lungă de 1,24 m. si Septembrie 18*).
înaltă de 0,40 m. spune: Construcția a ținut deci mai m ult de un

) V. Greca. — tin e Belaqerang Konstantinopds — ’ ) Kozak. Inschi'iRrn aus der Kakovina.


Byzantîon 1925. *) idem. Idem.
118 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

an, și a fost terminată de Bogdan, două luni Această biserică, cu aceea a Mănăstire!
după moartea iu i Ștefan. Neamțului, constituc o excepție in șiru l ce-
Piatra de mormânt a lui Bogdan oi doilea lo rl'a ltc lăcașuri din vremea lu i Ștefan prin
care s’ar îi putut găsi aici, nu există și nu se mărimea lo r neobișnuită; toate ceiel’a lte ,—
vede acuma decât o lespede din veacul dacă se face abstracție de unele pridvoare
ai XVII-lca. adăogite u lte rio r — nu au decât cele două
încăperi obișnuite: naosul (cu altarul) și
DOBROVAȚ pronaosul, dar Neamțul și Dobrovățul au trei.
Actualmente aceasta din urmă se prezintă
Biserica mare a Dobrovățului, cu hramul cu trei turle, dar au fost adăogite în tr ’ o
Pogorirei Sfântului Duh, este penultima din vreme m ult mai recentă — în veacul al
cele zidite sub domnia lui Ștefan cel Marc XVIII-lca.
Și, precum arată inscripția, a fost isprăvită In plan — dacă lăsăm de o camdată p ro -

Fig. 168. OobrovAț

două luni abia înaintea încetărci lui din naosul — vedem o foarte marc asemănare cu
viață : Rcuscni șt cu Arbora, încât aceste biserici
„B in e cinstitorul Domn Io Ștefan Vocvod, pot forma un singur grup.
cu m ila lu i Dumnezeu, Domn al țe rii M oldo­ Naosul este aproape identic și ca form ă
vei, fiu al lui Bogdan Voevod, a înălțat acest și ca dimensiuni. Sînuriie laterale, de abia
hram intru numele P ogorîrii Sî. Duh; care a însemnate în grosimea zidului, sunt înca­
început a sc zidi la anul 7011 ( = 1505), drate de acelcaș mănunchi de colonete, care
luna lu i A p rilie în 27 de zile, și s’a săvîrșit pornesc de pe niște m ici baze ornate.
în anul 7012 ( = t504), iar ai Domniei lui, Calota sferică așezată pe arcurile moldo­
anul patru zeci și o lună din al optulea venești cunoscute, a fost spartă pentru a se
curgător *). face turla actuală. Ferestrele ce luminează
altarul naosului sunt aproape la fel ca cele
*) lorga. Inscripți* dela Reusenî și dela A rbora.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 1)9

Fig. 169. Dobrovăț, Secțiane longitudinală (Releveul «Rrta Românească»)

n|

Flg. 170. Dobrovăț, Planul Hserlcei (Releveul «Rrta Românească»)


120 COMIS1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

A două încăpere, care este intercalată muchiile ascuțite ca la Neamț, ci mai rotun­
între naos și pronaos are b o ltiri ca pro- jite și mai moale.
naosul acestor două biserici și ferestre iar Ne găsim deci aici — ca la Neamț— în fața
la fel. întâlnim însă aici și o mică deose­ unei tendințe sau a anei trebuințe nouă,
bire. Pe când la A rbora și la Reaseni pro­ aceea de a avea între naos și pronaos o a
naosul este ceva mai lung în sensul axei bi- treia încăpere, aceea ce servește, de obicei,
scricei de cât în lățime, aici e sensibil mai ca să adăpostească m ormintele c tito rilo r.
scurt, cea ce explică pentru ce cele două La Neamț, s’a intercalat pentru acest scop
perechi de arcuri care restrâng spațial cu­ o despărțitură nouă, între naos și pronaos.
polei sunt longitudinale, pe când la cele alte La Dobrovăț s’a ales an tip dc biserică exis­
două biserici din aceași tent al cărei pronaos a
familie, sunt transversale devenit camera mortuară,
— de oarece e evident că și s’a adăogat spre apus
se așează aceste arcuri an pronaos după un tip
pe lungimea cea mai dc asemenea cunoscut.
scurtă. fată deci cu aceste două
Aceste a rcu ri sunt unite biserici, stabilită încă din
p rin tr’o altă pereche de vremea lui Ștefan ce! M arc
a rcu ri și calota sferică o dispoziție de plan ce
ce închee bolta e mai mică va deveni repede gene­
ca la bisericile sa rori. rală pentru clădirile cele
Urmează p r o n a o s u l mai însemnate din vremea
boltit după tipul naosului lu i Rareș, lui Lăpoșncanu
(ca la Neamț), și care e și altele.
lum inat la Nord și la Sud In afară, tot după țipai
p rin câte o frumoasă șt Arbora-R euscni, biserica
înaltă fereastră gotică cu nu arată s în u rî; dar pe
menoui ci încă intact și când aceste două biserici
cu o lucrătură gotică ce na mai arată sub tencuiala
a fost “ ă jo u r" dar care lo r nici firid e nici ocnițe
e acuma astupată, cea ce-i și nu au contrafo rturi,
strică cumva înfățișarea găsîm la Dobrovăț și fi­
când o vezi pe din afară. ridele lungite la altar, dc
Dinăuntru însă se poate cărăm izi m ari (29 cm.
vedea mai bine maestria lungime', și două rânduri
execuțîunei. Ușa în zidul de ocnițe; după obiceiul
de apus e în arc frân t aproape constant, doaă
cu colonete și scobituri din ocnițele m ici de sus
rezămate pe acelcaș gen corespund cu ana marc
de baze ornamentate așa din rândul de jos.
de respândile în toată a- C - D Ocnițele m ari dela altar
ceastă epocă. Fig; I 71. Dobrovăț, Secțiune transversală nu corespund cu firidele, ci
(Iși)e naosului și ale (Relevett «ftrta Românească»)
sânt rezemate pe cheile lor.
odăei m orm intelor sunt Bazați pe asemănarea
cu chenarul pătrat și baghetele încrucișate mare dintre cele trei biserici din acest tip,
cunoscute; au fost însă cioplite pentru a se putem, deci, presupane că, șl la Arbore și la
lărgi deschiderea și a se înălța,— mai cu seamă Reaseni, sub tencuială, se regăsesc arcaturele
cea d’ întcî — încât e greu să se ghicească oarbe ale firid e lo r și ocnițelor.
care a fost p rofilu l prim itiv. Au existat oare contraforturile de la început?
R doua a r putea să fi fost în felul celei Lucrul e posibil de oarece copertinele retra­
interioare de la A rbora și Reuseni sau încă g e rilo r mediane au p ro filu l din această vreme.
ca cea de la Neamț, mutată acuma la vest­ Par, în ori cc caz, să fi fost refăcute în partea
iri intarie. Ce a rămas din rama s’ar potrivi, lo r de sas, cea cc s’a r putea să se fie în ­
dar factura nu este așa de curată și cu tâmplat la epoca facerci turlelor.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 121

Soclul e de cin profil simplu și de piatră brun căzând în plete pe umeri. După d. lorga,
de talie. Zidăria biscricci c de piatră brută, sânt Ștefan cu fii lui Bogdan și P e tru ; bi­
din acest fel de gresie moale a rcgicmei. serica ce întind lui Christos e înfățișată
E acoperit cu o tencuială spoită carc îm­ fără turle. Acoperișul țuguiat arc lin ii care
piedică de a vedea dacă a avut o ornamen­ pol arată țigle sau șindrilă și e zugrăvit cu
tație de pământ ars smălțuit. culoare roșie j am văzut insă, d in tr’altc
înăuntru biserica este în întregime zugră­ exemple, că nu se poate baza pe aceasta o
vită șî pictura este de o bună calitate mai judecată în privința m aterialului cu care erau

Fig. 172. DobrovSț, Vedere din spre Scid-Vest

cu scamă in naos și camera Intermediară. învelite aceste biserici. O inscripție zugrăvită


Fundurile au fost retușate cu o culoare care spune:
se spală ușor. „Blagocestivul și de Christos iu bitorul Io
In pronaos, însă, pictura nu pare a îi de Petra Voevod, p rin m ila lui Dumnezeu, dom ­
aceași mână și cel puțin în părțile de jos a nul țărel moldovenești, fiu l bătrânului Ștefan
fost refăcută sau făcută u lte rio r. Voevod a zugrăvit și îm podobit acest hram
Pe peretele votiv se văd trei voevozi, toți în numele pogorîrei sfântului Dah la Mănăs­
trei tineri, cu coroana pe cap și cu părul tirea dela Dobrovăț la leat 7030 la na?“
14
IM COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

R
f.
IT
»
.
D
o
h
r
u
M
ț,
U
f*
itl
e
iro
a
r*

t
7
4

Ik
U
w
w
M
ț,
O
«
0
I
M
rr
k
H
W
M
BISERICILE LUI $TEFAN CEL MARE ttn

s.
o
a
n
n î
ree
d
e
V
ț,
w
o
r
b
o
D

.

F

c
loj
i
m
n
i
d
!e
er
p

în
at
l
o
B

ă
v
or
b
o
D
.
5
7
1
,
gi
F
124 COM1S1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Este deci o eroare, sau mai curând o DOLHEȘT1I M ARI


cifră necompiectă, de oarece Petro Rarcș a
început a domni la 1527 și pictară sa fi Dolhești arc ca plan și secție longitudinală o
deci datată între 7035 - 152?'și 7039 = 1531. marc asemănare ca Volovăț și ca Bălinești
Este de observat că na vedem, ca de ci­ ca toate că e mai mică și mai simplă. P rin ­
fricei, fam ilia dom nitoralal ci cei trei voevozi cipiile constructive sunt însă aceași: în loc de
arâtați. două arcuri dubiouri și trei perechi de nișe
La dreapta ușci se văd s f-ții Îm părați în naos și un arc dabloa și două perechi de
Constantin și Elena, așa cam se găsesc în nișe în pronaos sunt numai un dnblou "și
acest loc, dacă nu totdeauna, în orice caz foarte două perechi de nișe atât în naos cât și în
des în aceasta vreme. pronaos. Dubiouri le recad toate pe niște miei
Aceste frescuri sânt pe prim ai strat de console. — A lta rul are forma poligonală cu

Fig. 177. Dobrovăț, Peretele S«<1

tencuială. Părțile inferioare sunt spoite. Ca în cinci laturi ce o regăsim la Bălinești. Ca la


multe biserici moldovenești găsim grafile cu Volovăț, pardoseala naosului e așezată mai jos
nume poloneze din armata lui S o bie ski; așa de cât acea și a altarului și a pronaosului.
bunioară în pronaos, ccace ce arată că — dacă Tot ca la Volovăț, se găsește o singură fe­
acest pronaos a fost rezagrăvit, — aceasta reastră în naos spre miazănoapte și în pro­
lucrare s’a făcut încă în veacul al XV ii-lea. naos nu sunt de loc spre Nord. Pe partea de
Jn naos se găsesc mai multe pietre de miază zi sunt două ferestre m ici în pronaos
m orm ânt frumos împodobite dela sfârșitul și două mai mari în naos, din care numai
veacului al XVlI-lca. una și-a păstrat forma mai veche (dar na cea
Cclel’altc clă d iri mănăstirești sunt toate mai prim itivă). CcleTaitc ale naosalai, precum și
recente. Turnul de in tra re e d in veacul al 18-lea acea a altarului sunt mărite.
ia r biserica cea mică din veacul al 19-lea. Ușa din peretele despărțitor al naosului e
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 125

cu chenarul dreptunghiular cunoscut, dar foarte


stricat. Mulară are o bază ornată. Ușa de în-
irare— în axa pronaosului— și-a pierdut forma
primitivă; are acum an lintoa de piatră
simplă ca muchia teșită.
Tâmpla e de zfd. Firidele proscomidieî și a
diaconicului na sunt deschise până jos (ca la
Volovăț șl la Bălinești), ci sunt niște simple nișe.
Bolțile «berccau» oloi sunt construite dc
sigă pentru a-î da o moi mică greutate (cum
e și la Rădăuți)

Fig. 179. Dobrovăț, Fereastră Sad a pronaosului

Fia. 178. Oobrovăț, Fereastră Nord a pronaosaloi

Biserica nu mai arc zugrăveli de cât pe


pereți pronaosului unde sunt mormintele fami­
liei lui Sendrea, portar de Suceava și cum­
natul Iul Ștefan cel Mare. Aici s’au descoperit
de curând sub straturile de spoială un frumos
fresc care reprezintă un bărbat în haine dc
brocat de aur - - probabil Șendrca — cu soția
lui cu părul bălan, o fetiță și un copil.
Maica Domnului îi arată lui Christos pe tro n ;
la stânga c Sfântul Nfcolae. Aceste frcscuri
sunt destul dc vătămate; pe alocuri ochii și
chiar o parte din obrajii lipsesc. Fig. 180. Dobrovăț, O fereastră mică
l»6 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

g
0
*
l
tl
*
|
X
<
4
J
U
»
)V
*

u
a
o
s
a
jr
n

y
8

q
o
u
i
U
i
M
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 127

Nici o inscripție n'a mai rămas. A iți sfinți biscrieci. De asupra ușci naosului se mai
se văd cu aureole poleite, cu cartele cu ins­ vede în lunetă un fresc înfățișând Maica
cripției, și o ornamentație florală asemănă­ Domnului.
toare cu cea de la Hârlău și Popăuți, între S’a adăogat în fața bisericei ia o vreme
alte. necunoscută, dar evident destul de recentă,
Maria, soția la i Șcndrea, e înfățișată cu o un turn clopotniță, care ascunde probabil
pălărie de sub care esc o măramă vărgată, pisania deslușitoarc.
precum sunt arătate pc alte p ictu ri vo- Și exteriorul bisericei a suferit prefaceri;

Flg. 183. Dolhești, Secțiune longitudinală


Fig. 184. Dolhești, Planul bisericei

tive și soția lu i Arbore, a lu i G avril Trotu- unele ferestre au chenare profilate care par
șan, a logofătului Tăutu, a logofătului Teodor a fi din veacul al X V II-lea; așa cele două din
de la Hum or. Șcndrea poartă un fel de be­ pronaos și una a naosului de pe latura dc
retă cu ornamente de aur. miazăzi, care arată un motiv de o vădită în­
Se văd și unele graîitc — fără dată. Com­ ru dire armenească; cele I’altc au fost mărite
parând aceste picturi cu cele I’altc cunos­ și mai târziu, scoțând u-se și aceste chenare
cute, se poate afirm a — fără mare temere din care se mai văd bucăți în carte.
dc a greși — că sunt din vremea facerci Zidăria e de piatră b r u tă ; la colțuri
COMISJUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

F
1
0
.
1
1
5
.

V
e
d
e
r
e
I
n
t
e
rl
M
r
â
Fig, 186. Dolhești, Ușa interioară
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 129

sânt pietre mai mari și mai ca grijă așe- dar să știe însă că Șcndrea, acis în bătălia dc
zate, dar na sânt cioplite. la Râmnic (1481} a fost înmormântat la Doi-
Dintre mormintele — printre care se pre- hești, ande era îngropat și tatăl sări.

supune că sunt acele a lui Șendrea și a A r urma deci că Dolhești a fost zidită
tatălui săa, — piatra M ăriei e foarte frumos înainte de 1481 și a r fi deci cea mai veche
săpată. din bisericile Iui Ștefan, (după Baia?) dintre
Data zidirei bisericei nu ne este cunoscută, cele ce ne au rămas.
130 COMIS1UNEA ‘MONUMENTELOR ISTORICE

V O L O V A Ț telc din Rădăuți a atras din nou atenția asu­


pra acestui locaș și a putut crea momentan
Volovățul, <r<i hramul Jnăițărci Sfintei C ruci, un curent deosebit de cel obișnuit, curent de
z id it ia 1500— 1502, formează cu Bălincști altmintrelea repede stâns. Dar comparația
și Dolhcști un grup deosebit. B o ltirilc, dacă datelor faccrei m orm intelor și a z id irc i pro­
vroim să facem o comparație cu stilu rile babilă a Dolheștilor și a Volovățului nu se
cunoscute, trebue denumite romanice. potrivește cu această ipoteză.
Sunt în tr’adevăr boltite în scm icilindrc Volovățul posedă tot cele două compar­
(bcrceau), întărite prin a rcu ri dublouri. Aceste timente principale: pronaosul și naosul cu al­
trei biserici citate prezintă aceași dispoziție; ta ru l; amândouă despărțite p rin tr'u n zid cu
și trebue căutată idea p rim itivă în biserica ușa dreptunghiulară. Câte trei firid e înalte și
de la Rădăuți. Dacă facem abstracție de na­ late sunt înșirate pe fiecare parte din cele
vele laterale (și bine înțeles și de p ridvo ru l două încăperi, sau — mai bine zis, — câte

Fig. 189. Volovăț

adăogat de Lapușncanu) vedem ’că este o două perechi de pilaștri angajați susțin
foarte m arc asemănare, — doar în locul boi­ arcade dc asupra cărora începe bolta semi-
telor în <bcrceau» transversale (ce se văd cilin drică, întărită în dreptul p ila ștrilo r, dc
bine în secție vezi Rădăuți), sunt numai nișe a rcari dublouri rezemate pe console.
adânci. Chiar și poziția co n tra fo rtu rilo r absidei Sînuri nu sunt.
de la Rădăuți se regăsește ia Volovăț, în c â tfilia - F iridele proscom idiei și a diaconiculu i sunt
țiunea parc foarte probabilă; și în acest mod destul de la rg i și au câte o ferestruică.
vechia biserica de la Rădăuți nu mai apare Notăm particularitatea care se mai re­
așa dc izolată în istoria arhitecturci din găsește la Dolhești, că pardoseala naosului
Moldova. c mai joasă ca aceea a altarului și a pro­
Fost au alte monumente azi dispărute care naosului, cu două trepte. Și chiar partea dc
a r stabili continuitatea? Sau să admitem că apus a acestei din urmă încăpere c încă r i ­
g rija specială a lu i Ștefan pentru m orm in- dicată ca alte două trepte. Această dispoziție
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 131

arc poate ca rațiune de a fi de a permite reastră mai inarc cu o ornamentație gotică,


celor din fund să vază peste capetele celor tot pe aceeași latură e ușa de intrare ca
din fața lor. molarele obișnuite în arc frînt, fără baze, care
Toată pardoseala e de dale pătrate de piatră. seamănă ca portalul de la Arbora. Pe partea

Hg. 1 91. Volovăț, Planai H sericel

In naos sunt două ferestre (acama lărgite); vestică găsim o fereastră la fel ea aceea dc
în axa altarului c o fereastră mică cu chenar la miazăzi; la nord însă nu e nici una.
de piatră ca partea superioară semicirculară. înăuntru nu se mai vede nici o zugrăveală,
In pronaos, pe latura sadică se vede o fe- nici sondajele făcute nu au dat la iveală exis-
132 C0M1SJUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

lența vr'unui strat pictat sub actualele ten­


cuieli. Totuși RomstOrfer spunea, acuma tre i
zeci de ani, că se mai zăreau re stu ri de picturi.
Sub streșina lată a acoperișului puternic
și înalt, doaă rânduri de oenițe fac înconjurul
bisericei. Răsuflăioare sunt așezate pentru
ventilarea podului.
Două contrafo rturi sprijînesc altarul, ear
alte patru corpul clădirei.
Coronamentul lo r, de piatră de talie, e mai
sim pla ca de obicei, pe când copertina rc -
salitului median arc profitai obișnuit. Soclul
există numai la contraforturi
Piatra pisaniei, de 0.80 m. lățime și

FIfl. t92. Voloviț, Vedere spre altar

lisai Fig. 194. Volovdț, Secținne transversali

Rli 0,67 m. înălțim e se găsește la stânga ușei de


intrare, în sus, și glăsueștc:

rT a iir 11.t e » ,, ț Blagoceslivul și de Christos iubitorul


Io Ștefan Vocvod, prin mila lui Dumnezeu

T■ M l
’.-A Gospodar al ță rii moldovenești, fiu l la i Bogdan
Vocvod și cu Doamna sa fiica lui Radu Voe-
vod și eu prea iubitul lo r fiu Bogdan Voevod
au z id it acest hram în numele înălțărci cins­
\W iM n w i titei și de viață dătătoare crucei. Și s’a în­
ceput în anul 7008 ( = 1 5 0 0 ) și s’a săvârșit
în anal 7010 ( = 1 5 0 2 ) și a domniei sale în
Flq. 193. Volovăț, Pisania (dapă Kozak) anul al patruzece și șaselea curgător, în luna
Septembrie 14“ 1).

’) Kozak, Inschriften
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 185

B A L I N E Ș T I în câte trei iravee egale, prin a rcu ri dubio-


u ri, cari se rcazămă pe stâlpi de piatră an*
Biserica din Bălincști, ca hramul Sfântului gajați în zid și decorați ca căpițele și socluri
Hicolae. a fost clădită de logofătul Tăutu și sculptate. In partea din spre apus a bolței
terminată în anul 1499, așa cam arată pi­ pronaosului se află menajată o deschidere pe
sania așezată în zidul despre miazăzi. unde se poate pătrunde în pod și la camera
S’ a consacrat acestei biserici o monografie clopotelor, prin o scară de lemn. A lt acces
în buletinul Comisianei Monumentelor Istorice. la clopotniță există p rin o deschidere ce se
(1911). Eâtă cum o descrie 3-1 N. G hika- vede în zidul clopotniței spre apus, desigur
Budești. p rin o scară mobilă. Aceasta este și dis­
„P lanul bisericei prezintă particularitatea, poziția clopotniței dela biserica Popăuți din
de a avea poligonale pe dinafară atât altarul Botoșani, care nu este accesibilă decât
cât și pronaosul. Clopotnița este alipită de prin o scară mobilă, probabil spre a fe ri

Fig. 195. Bdlinești, (după Bal. Com. Mon. Ist.)

biserică în fațada despre miazăzi și chiar la clopotele de o comunicație directă cu ex­


ușa bisericei, formând un fel de p rid v o r boltit teriorul.
la intrare. Bolțile atât la naos cât și la pro­ Fațadele sunt decorate după normele bi­
naos sunt cilin d rice «bcrceaux» și întărite se ricilo r lu i Ștefan cel Marc. Soclul puternic
cu n e rvu ri formând a rcu ri dublouri paralele în piatră de dimensiuni m ari este foarte pro­
între ele. Acest sistem de boltă derivă din eminent șl cu fața teșită. M uchile verticale
cele medievale și prezintă asemănare cu boi­ ale z id a rilo r sunt de asemenea de piatră
tele bisericei domnești din Rădăuți. Inte rioru l cioplită; restul zidăriei pare a fi parte în
se compune din pronaos și naos despărțite piatră neregulată și parte în cărămidă. Cea
prin un zid plin, cu o ușă de comunicație mal marc parte a fațadelor este acoperită cu
în axul lui. A lta rul are in in terio r form a tencueli foarte deteriorate, cari par a îi fost
sem icirculară obișnuită și este acoperit cu o pictate pe toată suprafața lo r la o epocă oare
boltă în sfert de sferă. Atât naosul cât și care: partea superioară a fațadelor este de
pronaosul au bolțile lo r cilindrice, împărțite cărămidă, formând două etaje suprapuse de
134 COMISIUNEA. MONUMENTELOR ISTORICE

îiridc semicirculare; rândul inferior de firide Nicoiac Domnesc din Dorohoi. Totul c înco­
mai mari, cel superior mal mic și de două ronat cu o cornișă de piatră cioplită.
ori mai numeroase. Partea cea mai caracteristică și cea mai

A O 1 a J 4 * «O it lO -m
----- I— I----i---- ----- i 1----»----»----I---- I----1----I--- i ----1---- I----1---- t---- 1----1---- — 7
Hg. 196. KdIIne ști, Secțiune longitudinali (dup* Hui. Com. Mon. Ist.)

Fi<). 197. Bălinești, Planul biserlcel (dupd fitil. Com. Mon. Isl.)

Peste aceste firide să întinde de ju r îm­ bogată este însă clopotnița bisericii; ca este
prejurul bisericii mai multe rânduri de dis­ mai înaltă decât corpul bisericii și împărțită
curi smălțuite, colorate în mai multe nuanțe în două etaje printr’un brâu de piatră; este
și la fel cu cele dela Popăoți, Hârlău și Sî. pătrată în plan și se reazimă pe o parte pe
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 135

zidul bisericii, inr pc de altă parte pe doi alic două biserici din aceași fam ilie, se poate
stâlpii de piatră puternici, de secțiune octogo- cita lipsa diaconicului și a proscom idiei care
nală; arcuri de piatră cioplită și cu profilatură sunt reduse la simple nișe în zid ul altarului.
gotică transm it presiunele superioare pc cei Se mai poate observa că p ila ștrii a rc u rilo r
doi Stâlpi și pe zidul b is e ric ii; aceste arcuri dublouri sânt ceva modificate în ra p o rt cu
se reazimă pc console de piatră, cioplite și cei dela Volovăț și Dolhești; sunt mai ele­
sculptate b o g a t.... P ridvorul form at de clo­ ganți și ornați, fiind desfăcuți în tr’un mă-
potniță la intrarea bisericii este încoronat cu nunchlu de colonete angajate ca ia A rbora.
o boltă cu nervuri de piatră cioplită, decorate Ferestrele naosului și aceea a altarului sunt de
cu rozete tot de piatră si rezemate pe fru ­ lip u l dreptunghiular, și înăuntru șl în afară,
moase console situate la cele patru unghiuri care se găsește la bisericile dela început al
ale bolții. lui Ștefan, dar care dela Voroncț nu se mai
Soclul p rid vo ru lu i este decorat pc trei fețe întâlnea. Sunt însă cu baze ornate. La Bă-
cu o balustradă de piatră în blocuri m ari lineștl apar mal puțin lungite, mai largi. Și

Fig. 198. Bălinești, Vedere din spre Nord (după Bal. Com. Aon. Ist.)

sculptate cu fio ri în stil gotic. In in te rio r, cele două ferestre ale pronaosului, cu frumoasa
p rid vo ru l are, pe două din fețele lu i, o bancă lucrătură gotică și cu menoori, sunt largi. Ușa
din piatră. Partea superioară a clopotniței, de intrare este cam de tipul celei dela A r ­
unde se află clopotele e deschisă prin trei bora, fără baze ornate; namai lin to u l dc sus
m ari ferestre ogivale de piatră pe deasupra e mai împodobit.
cărora trece un brâu larg dc discuri de te­ La absida, care are în afară cinci la tu ri
racotă, încoronat cu o cornișă de piatră». ca la Dolhești, nu sunt arcade oarbe până
La aceste rânduri n’o să am decât puțin jos, ci același fel de ocnițe mari ca și pe
dc adăogat. restul bisericii. Sunt însă, ca și cele m ici
B o ltirile biscricei, așa dc rare în architec- din rândul de sas, mai lungite decât de obicei.
tura moldovenească le mai regăsim, cum am A u fost la o epocă ulterioară zidite și
văzut, la Dolhești, ia Volovăț și la Rădăuți, toată frumoasa fațada a fost tcncuîtă și zu­
sub o formă foarte vecină. grăvită.
Ca particularitate a planului, comună și la cele Se mai zăresc resturi din această zugră»
COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

vcală acolo unde tencuiala adăogată nu a Framosul profil al soclului se înrudește cu


căzut. cel dela Sf. loan din Piatra.
Discurile smălțuite au figurelc celor dela Turnul clopotniței a fost adăogal după con­
D orohoi; colorile sunt cele cunoscute. Cără­ strucția corpultilui bisericet, căci se vede
m izi smălțuite însă na se ved. Rosturile cără- foarte bine cum friza de rotocoale și cără- .

Fig. 199. BSIinești, Intrarea (după Bnl. Com. /Ion. ist.)

m izelor aparente sunt mai strânse decât cclc- m izile aparente ale paramcntului se continue
l'alte ; dimensiunile sunt in general de 27 — 28 sub zidăria turnului alipit.
pe î s și 5 până la 7 cm grosim e; la soclu Aceasta construcție nu trebue însă să fi
găsim însă cărăm izi de un form at mai mic întârziat mult, căci turnul poartă aceași de­
2 4 — ■25 pe 1 1 , 5 — 12 cm, dar foarte groase: corație de rotacoaie smălțuite ca și restul
7 până la 7.5 cm. b is e ric ii; să știe că aceste discuri ornate nu
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 187

sc mai întâlnesc mai târziei; cele neornatc după căci afară de faptul cu felul picturci este ca
modelai dela Piatra se mai văd pcntrualtima data cel dela Voroneț, Sf. IIic, Dorohoi, ne repre­
la Sî. Gheorghe din Suceava din 1514— 1522. zintă pe Anastasia fata laiTăutu — (și viitoarea

Fig. 200. Bălineștl, Bolta prid coralul (după Bal. Com. Aon Isl)

Pe arm a, pe tabloul votiv vedem biserica soție a logofătului Toader al lai Rareș) —
cu acoperiș țuguiat aratată cu clopotnița ei. ca o fetiță mică precum și doi băeți și mai
O ri nici această pictura nu poate fi târzie, mici, Pătrașca șl Ion.
u
13B COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Tăutu a m u rit pe la 1511. A mai avat Sunt multe graîite din care uncie datate;
alți copii ncarătați pe tabloul votiv, dintre așa bunăoară s’a găsit: Eremia biv. logofăt
cari doi feciori și două fete sânt îngropați Grecul (?) 1598, — în tr’altă parte 1619 —
în biserica din Bălincști și au m u rit între 1630.
anii 1494 și 1 5 0 0 1 ). Sub stratul actual de picturi se găsește pe
Se poale deci conchide ca alocarea un alt strat tencuit
și pictura volivă e aproape cu o im itație dc rânduri de
contimporană (intre 1500 și cărăm izi aparente, cea ce
1511) urmând cu foarte arată că biserica nu a fost
puțin ani zidirea bisericei. imediat zugrăvită cel puțin
Prescurile naosului sunt în întregime, precum am
de o foarte frumoasă cali­ mai văzut și în tr’alte părți.
tate și trebue clasate printre Biserica din Bălincști, deci,
cea ce avem mai dc seama Hg. 20 1. Logia refecloroKH m inăslirei Fran- construită după Un plan
în țară în această privință. ciscanilor din CI«j după «ftrchaeologiai neobișnuit Și arhaic, arc
Tabloul votiv, despre care KQzlemenyek» (1873) totuși, în CC9 CC privește
am mai vorbit, e foarte in - împodobirea sa mai cu seamă,
lercsant din pricina ch ipurilor c tito rilo r ce ni caracterele epoccî sale, cu toate că sunt cam
le înfățișează. amestecate. Așa am regăsit mănunchiul de
E compus aproape la fel cu tabloul votiv colonele din naos ce’ l vedem și la A rbora,
dela A rbora, dar diferența c foarte marc în Kcuseni și bobrovăț, — ogivele lărgite și
privința execuției. puțin accentuate ale ultim elor biserici lui Ște­
Partea inferioară a z id a rilo r ne prezintă fan, dar regăsim sub o form ă vecină și feres-

Flg. 2 02. Balinești, Pisania (J<ipK Rnl. Com. Aon. Ist.)

patratcic cu diagonale colorate în diferite trele m ici c<i chenar dreptunghiular și înăun­
tonuri despre care am vorbit, și sub care tru, părăsite deja de câți-va ani.
vin draperii. Dar mai presus, regăsim frumoasa împodo­
bire de discuri smălțuite cu ornamente figurate,
>) Lipedatw. But. Com. Aon. Ist. 1 f »l 1. ce nu le găsim decât la biserici orășenești.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 139

In fine, să adaogă elemente originale, pro­ CO T NA R


naosul poligonal și târna l- d o pot oiță alipit
de corpul bisericci, ca bogata ornamentație Biserica domnească din Cotnar, cu hramul
gotică mai accentuată de cât în tr’allă parte. Sf-ta Paraschiva, este una din bisericile cele
Ornamentația balustradei se aseamănă mult mai simple din această vreme. Nu mai arc
cu aceea a logici refcctorulai m ănăstirci (cel puțin vizibilă sub tencuiala ce o acoperă)
Franciscanilor din C luj — (din veacul al nici o pisanie; este o tradiție că a r îi fost zidită
XV -lea).') de Ștefan cel Mare ; iar analizând clădirea
Pe lângă mormântul logofătului ctito r sunt nu se văd motive ca să se contrazică această
alte multe morminte ale fam iliei lui, cea ce tradiție, cu toate — precum vom vedea — că
ne arată că mult timp încă biserica a ținut ușa și ferestrele par să îi fost schimbate în tr’o
de coborâtorii lui. vreme mai recentă.
Pisania de piatră așezată mai departe de Planul cuprinde un naos fără turlă, însă
<ișă, pe peretele de miazăzi, arc un chenar cu arcurile moldovenești piezișe ia 45° care

Fîg. 203. Cotnar

alcătuit de o baghetă relativ groasă, și destul susțin calota sferică a cupolei. Sînuri nu sunt;
de proeminentă: se văd două ferestre mici în axa transver­
«Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului sală; evazarca interioară c ușor ogivală. A l­
și eu săvârșirea Sfântului Duh, Dumnealui tarul e luminat p rin tr’o îereastră la f e l; nișe
loan Tăulul logofăt a început și a z id it acest menajate în grosimea zidului servesc pentru
hram întru numele celui între sfinți părin­ trebuințele cultului.
telui nostru arhierarhul și făcătorul de m i­ Peretele ce desparte naosul de pronaos a
nuni Nicolae, în zilele bine credinciosului și fost dărâmat și înlocuit p rin tr’un arc marc.
de Hristos iubitorulu i Domn Io Ștefan Vocvod, Pronaosul c boltit în calotă sferică rezămată
fiul lui Bogdan Voevod — și s’a săvârșit pe arcurile obișnuite, cele longitudinale în­
în anul 7007 ( 1499) luna Decemvrie 6», guste și cele transversale late. Și aici găsim
— Pe m argine: Dragola al Tainului. ®) două ferestre miei in genul celori’altc.
Simplicitatea acestui plan se va regăsi
) Archaelogiai Kozlemenyek. 1873 pag. 7o pi. 1, u lte rio r la Șipotc, la Văleni lui Șarpe, la Baia
-) AI. Lăpedahi. — ibid. lu i Petru Rareș și alte.
14<> COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Io exterior, pe an soclu ca o simplă țcșitară chenarele ușci și ale ferestrelor, se găsesc


de piatră cioplită, în loc de obișnuitele mulure, chiar numai în veacul al XVll-lea.
— la îelcacel dela Feleac— , sc ridică peretele Auiurele nu sunt încrucișate la unghiurile
de piatră brută tencuită, în cât nu se mai de sas și în loc să se oprească în partea
poate vedea ce fel de parament a fost, lo r de jos pe un plan înclinat — ca sau fără
n ici dacă au fost ocnițe. Pe piatra soclu­ baze m ici — sc găsesc întoarse în jos ca pentru
lui sc găsesc câte va semne lapidare care a forma a patra latură a chenarului, latură

5* 4 S ><O
1 . 1 t I 4 l i I »4 t I <•J 4 -J. 4J
Fig. 2 0 4 , Cotnar, Secțiune longitudinală
Fig. 2 0 3 . Cotnar, PJantil bisericei

sc pol readuce la veacul al XV-lea sau al întreruptă de deschiderea ferestrelor. Această


XVI-lea. dispoziție n’o găsim decât mai târziu. Vedem
Ușa nu mai e cu profilul gotic, dar are o în colțurile de sas ale ferestrelor dela Cotnar,
m ulară fără caracter bine definit, cu un relief mici ornamente care se regăsesc în secolul
slab și am intind clasicul. Deasupra c un lintou ca al XVII-lea (Barnovschi— Iași).
an p ro fil de acelaș stil. Acest profil însă nu Trebuie să conchidem deci că ușa și feres­
se găsește la noi înainte de Petru Rareș iar trele au fost prefăcute cam la această epocă,
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 141

fără, bine înțeles, să îi fost nevoc pentru a- simpla spoită în alb; sub această spoială nu
ceste ca toată biserica să se îi reconstruită. se găsește urme de picturi.
Biserica, deci, se și aseamănă,‘mai m ult sau Mai multe picirc de mormânt moi zac în
ju ru l blsericei, unele ca ornamente florale
dc stil oriental destul de frumoase. Sunt pietre
dela 1590, — 1637 și mai recente l )

S C A N T E IH

Biserica din Scânteia (Vaslui), cu hramul


S fin țilo r M ihail și G ovril, este una din cele
mai simple biserici din vremea lui Șteîan ccl
Mare sau din cele atribuite tui.
Se compune d in lr’un naos cu absidă. Două
sînuri laterale m ici sunt însemnate în aîară
p rin tr’un ris a lil care nu se urcă până la cor­
nișă formând astfel un fel dc larg contra­
fort, care nu’și găsește echivalentul în vre­
mea la i Ștefan de cât la Baia sub o form ă
învecinată.
Bolta e semisferică și nu se văd arcurile
caracteristice piezișe moldovenești, fie că n'aa
fost, fie — cca ce aș îi înclinat să cred —
că o reconstrucție lc-a făcut să dispare. Bolta
c așezată pe un fel de cornișă circulară cam
stângăcie.
Hg. 2 06. Cotnar, Ușa exterioară • Pronaosul, boltit la fel, este separat dc
naos p rin tr’un perete cu o ușă care arc un
mai puțin, cu cele din Arbora și Reuseni; chenar dreptunghiular în exterior, în segment
deosebirile principale sunt absența ușoarelor de cerc înăuntru, cu baghete încrucișate
scobitori cu colonete ce se găsesc
în locul sînuriio r. Bolta prona­
osului e dc un alt tip și lipsește

Fi 9. 207. Cotnar, O fereastră

prelungirea z id u rilo r spre apus,


dar ferestrele, oricare a r fi fost Fig. 208. Scânteia
detaliile lo r, au fost foarte pro-
babil toate m ic i; lipsesc diaconiconul și și îndoite în arc de cerc la unghiurile su-
proscomidia. perioarc.
înăuntru, biserica e fără zugrăveală și q vexi (orga. - inscripții
142 C0M1S1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

In spațiul liber de sas se văd niște rozele încăpere de asupra p ridvo ru lui, la care se
care sânt caracteristice de veacul al XVII-lea. ajunge p rin tr’o scară menajată în grosimea
A fost adăogat <in p rid v o r: răspunde în zidului de apas;a pronaosului.

Fig. 209. Scânteia, Secțiune longitudinală

pronaos p rin tr’o ușă cu chenar aproape la Ușa de intrare în p rid vo r are, după obi­
fel ca la naos, dar însă fără rozete. Această ceiul bizantin introdus în M oldova de abia
parte a bisericei poartă o turlă joasă cu o la sfârșitul veacului al XVJ-lea, arcul de deasu-
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 143

pra în retragere din planul zidului. Soclul e cu aceea a lui Ștefan cei Marc, ci datează
simplu, fără profil, deasemcnca nici fere­ din veacul al XVII-lca.
strele nici cșiturile sînurilor nu mat au Cea ce coroborează această părere este
nici un chenar. următoarea inscripție ce se citește pe un
Fațada e tcncuilă peste tot, afară de soclu
care e de piatră brulâ. 0 cornișă simplă de
tencuială o închce la partea de sus.
In in terior a fost foarte arăt rezugrăvită
acuma câți-va ani,
O curioasă particularitate este- repetirea
celor două chenare ale ușelor interioare, în
loc ca cea exterioară (sau care a fost exte­
rioară până la facerea p ridvo ru lui) să fie
ogivală.
Suntem deci aduși la convingerea că această
biserică a fost adânc prefăcută. B olțile nao­
sului nu sunt cele de la început, scara turlei
adăogată cra greu de săpat în lr’ un zid
masiv și deci e probabil că zidul a fost re­
făcut. E șiturilc naosului se aseamănă cu acele
ale unor biserici din veacul al XVII-lca.
Chenarele ușelor au fost schimbate, feres­
trele de asemenea; în cazul cel mai bun n.i

Fig 212. Scânteia, Ușa naosului


tablou pictat în ulei din interiorul b ise rice i:
„Acest sfânt locaș cu hramul s fin țilo r mai
m ari vocvozi M ihail și G avril din temelie
rid ica t înteiul de fe ricitu l întru pomenire de
Ștefan Vocvod cel Mare și apoi de Duca Vocvod
înfrumusețat, iar acum în zilele de pre
înălțata Domn M ihail G rigoric Sturdza Vocvod
din nou întocm it și s’au împodobit din porunca
prea fericitului patriarh al Ierusalim ului C hirie
C hirio C h iri fiind stăruitor și în g rijito r pre
cavioșiea sa arhim andritul Paisie, Exarhu lo­
gofăt și cavaler, Alexandrei Ghica efor și
comisul Panaite Papazoglu epitrop asupra a-
v e rilo r sfântului m orm ânt în M oldavia; la anul
1846 Noembrie 13.“
înfrumusețarea din vremea lui Duca Vodă,
despre care se vorbește, a fost m ult mai ra­
FIg. 211. Scânteia, Ușa pronaosulni dicală de cât o spune inscripția.

parc a fi rămas din biserica veche de cât P U T N A


fundația și câte va părți din pereți.
O altă ipoteză ar fi că suntem în fața unei Biserica mănăstireî Putna a fost ridicată
biserici mai nouă care nu arc nim ic comun de Ștefan cel Mare între anii 1466— 69 așa
C0M1S1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

ă
l
a
r
e
n
e
g
re
e
d
e
V
,
a
n
t
a
P
a
e
itr
s
ă
n
ă
M
.
3
1
2
.
g
t
F
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 145

rl
e
rf
tS
s
m
o
R
ă
p
o
d
(

a
in
d
u
it
g
n
o
l
e
n
u

c
e
S
,
a
n
t
o
P
.
4
1
2
.
fil
F

io
14G C0M1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

precum recsc din documentele cunoscute și a „Vasile Vodă, aproape de mazilie, au greșit
fost sfințită la 1470 ') lui Dumnezeu că i s’au întunecat mintea spre
' Biserica actuală însă nu este aceea de la lăcomie de au stricat mănăstirea Putna, gân­
început. Se știe că a fost dărâmată de Vasile di ndu-sc că va găsi bani și n’au găsit. Și
s’au apucat să o focă din nou
iarăși precum au fost și nu i au
ajutat Dumnezeu să o facă, că au
zidito numai din temelie, din pă­
mânt până la ferestri, și i au luat
Dumnezeu domnia. Că s’au sculai
Ghcorghîe Ștefan Logofătul cu
oaste asupra lu i și l’au scos din
Domnie. Iar plumbul cu care erau
acoperită mănăstirea Putno l ’au
luat Cazacii lu iT im u și a ginerului
lui Vasile Vodă de l’au dus la
cetate la Suceava de au făcut glon-
ța ri de pușcă, să apere cetatea
Suceava despre Ghcorgiiic Ștefan.
Și pre urmă au gătit mănăstirea
Putna Ghcorghîe Ștefan Vodă,
după ce nu luat domnia de este
zidită precum se vede acuma
Inscripția ce se găsește dea­
supra tisei pronaosului spune:
„Această biserică a înoit’ o Io
Gcorgic Ștefan Voevod și s’a să­
vârșit în zilele lui Io Istrali Dabija
Voevod în anul 7 17o“ = 16 5 2 *2 ).
Reconstrucția a ținut dcciopt ani.
Mai târziu biserica a avut de
suferit în urma unui cutremur, în
1739, și m itropolitul lacov a
rcstaurat’ o, se pare în lr’un mod
foarte desăvârșit precum și tot
restul mănăstirei.
Analiza monumentului dc azi
confirm ă cele spuse dc istorie.
In tr’adevăr. toate clementele
clădirei, atât în afară cât și înăun­
tru, arată o epocă mai târzie. Nici
măcar soclul (dealmintrclca refăcut
de Romstorfer) nu arată profilele
din vremea lu i Ștefan cel Marc.
Arcadele oarbe care împodobesc
partea dc jos a fațadei nu se cu­
nosc în epoca lu i; cele din v re ­
mea lui Ștefan se văd numai la
abside; ele nu au căpițele m ici,
nu se term ină jos pe console
Lupu, fie că amenința să se prăbușească, fie ornamentale, nici nu au arhivoltele lo r mai
pentru alte motive (1654). Lată ce spune Nî- intrate ca planul zidului, și nu sunt n ic i-
culcea în această privință ;
’) Letopisețul Țârei Moldovei de Ion Neculce.
2> Kozak. Inschriften aus der Kukovina.
•) 1). Dan. Mănăstirea Putna. pag. 13
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE Hi

odată in arc frânt. Mai s<is


biserica c înconjurată de
acest brâu cu to ru ri împletite
care este caracteristic al arhi-
teclurci moldovenești din vea­
cul al XVlI-lca, căci îi vedem
pentru prim o oară la Drago-
m im a, clădită pe. la 1608.
Ferestrele mici, de ase­
menea, ce se termină tn ușoară
acoladă seamănă ca cele de
ia Dragomirna, de la trei
E rarhi, de Ia Cciățuia, și au
•— lo t ca acolo — ceva mai
sus, acest mic lintou ca un
fragment de cornișa care a
devenit și el caracteristic al
veacului al XVJI-lca: de ase­
menea și ba ne hi na dedesubt,
profilată, cu un mic scut în
m ijlocul ei. Deasupra broului, găsim un rând lui, semn al unei epoci mai târzie, și între ele
de ocnițe; dar și aci caracterul este cu totul sunt niște m ici colonete cu forme ciudate care
alldccâtla bisericile lui Ștefan cel Mare. Sunt șl par a se înrudi cu cele ce le vedem la Trei
aici în retragere în raport eu planai paramentu- E rarhi, vădind, ca și acolo, o influență rusească.
Sub strașină este o cornișă susținută de
m ici console cu forme apusene, cum se
văd la mai multe biserici din Iași din vea­
curile al XVII-ica și al X V lll-lca , cu form e
decadente.
Exonartexul e lum inat p rin Irei m ari
ferestre gotice pe latura de apus, dar acest
gotic este bastard; tn timpanele se văd
niște căpițele înflorite așezate fără rost și
servind numai de o rn a m e n t; caracterul
lo r italicnizanl arată de asemenea sfârșitul
veacului al XVII-ica, sau veacul al X V Ill-lca.
Turla arc caractere și mai tâ rz ie ; baza
stelată nu mai arc v â rfu ri ci sinuozități
care arată influența barocului, ear coloanele
lorsc cu capitelcle lo r de un corintian
decadent, precum și ornamentele baroce
care împodobesc câmpul de asupra fere­
strelor ne aduce de asemenea în veacul ol
X V lll-lca. T oi ce se vede mai sus, datează
de la restaurația term inală în 1002 de
arhitectul Romstorfer.
Dacă ne uităm acuma în in te rio r vom
face aceeași constatare.
Și aici arhivolte intrate în planul pcrctu-
lui, arcuri în acolade ca la Dragomirna,
coloanele în frânghie resucilc care subli­
niază arcaturile ca la Dragomirna, la Trei
E rarhi, la Cetățuia, cu mici plăci ornamen­
Fig. 2 16. Ptitna (d<ipă Romst Grier) tale lipile de ele în bolțile pronaosului;
148 COMIStUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

car pilaștrii angajați ce stipoartă arcatarile Este an argument suficient pentru ca


naosului au console și căpițele care v o r să să credem că na mai avem planul p ri­
fie clasice și arată, prin stângăciile lo r defor­ m itiv.
m ări, vremea de decadență a arhitecturei b a r— mai m u lt— Putna prezintă dispoziția
moldovenești. perelului de apus a naosului înlocuit prin
Analiza deci a clădirei ne arată în toate trei arcade cu doi pilaștri groși, care este
detaliile că, în tr’adcvăr, ceea ce avem în fața tocmai una din cele caracteristice al veacu­
noastră na mai c biserica lai Ștefan cel A ere lui al XVll-lea (Dragom irna, Trei E rarhi,
ci aceea începată de Vasile Lupa, continuată Cctățuia, Bărnova, Solea, Ițcani vechi, A ro -
de Gheorghc Ștefan și de babija, și relacrată ncanu, Sf. Onafric, Sî. loan Botezătorul din
de m itropolitul lacov. Suceava). Ear Galata, care este ponte pro­
Dar s’a r patea presa pane că măcar planai totipul acestei dispoziție, are chiar un plan

Fig. 2 1 8 . Fotna, Elevație, (după RomstOrfer).

cel vechia s’a respectat și ca noaa clădire foarte asemănător eu acel al Putnei, în p ri­
se înalță pe vechea temelie. Putna are un vința distribuîrei com partim entelor.
plan care se deosebește de toate cele raite bise­ La Putna, ca la Trei E ra rh i, la Cctățuia,
ric ile clădite dapă 1487, chiar făcând abstracție la bragom irna, ia Sf. O nufrie sunt câte trei
de exonartex, și a r trebui să ajungem la fereștri la cele trei abside în loc de una sin­
Neamț, zid it în 1496— 7, casă avem, nu acelaș gură, așa cum a fost regula până atuncea.
plan, dar un plan oare cum asemănător. Sub aceeași influență, aceeași dorință de
bacă biserica cea veche, aceea din 1469, a da mai m ult aer și mai multă vedere în
a r fi avat acest plan, cred că din toate bi­ in te rio r, adică această tendință a veacului
sericile care au urm at (și din care unele al XVH-lea s’a refăcut noul plan al Putnei.
sunt destui de m ari) s’a r îi găsit o im itație, beci, n ici planul cel vechia din vremea lai
precum Neamțul a găsit mai târziu. Ștefan na mai există.
BISERICILE LUI STfiFAN CEL MARE 149

Pe contrafortul ce se găsește acuma sub m ullc odoare și țesături, lu cru ri aproape fără
fereastra absidei altarului se vede o cruce perechic, carc'alcăluesc o colecție minunată
săpată. Nu arată cumva această cruce locul de cea mai mare valoare. Nu este însă aici
vechiului altar? locul de a vorbi de ele x ).
O obiccțiunc s'ar mai putea aduce, și
anume prezența vechilor m orm inte în tr’o
biserică mai recentă. Dar nu prezintă
nici o dificultate lăsarea ia loc sau de­
plasarea a unor m orm inte; astfel găsim
la Bistrița mormântul Anei, soția lui Ale­
xandru cel Bun, la Neamț acela al lu i
Ștefan fiul lu i Alexandru cel Bun, la
Parhăuți din 1522, piatra lu i A jincu
Vameșul din 1494, și aceea a mamei
lui G avril Tolrușan din 1506. S’a r putea
aduce ușor alte pilde. O nouă obiecție
ce s’ar putea ridica a r îi că acuma
judecăm după restaurarea lui RomslOrîer
din 1902 și că schim bările a r putea
provine din acest tim p. Dar din des­
cripția lu c ră rilo r dc restaurare se vede că
arhitectul n'a făcut schimbări de cât
prea m ici până la nivelul coloanelor
tu rle i; de alm intrclea sunt și desene
mai vechi ale bisericei care confirmă
aceasta, precum și părerile unor cerce­
tători dinaintea restaurărei, ca Wicken-
hauser și Melchtsedec.
Ce știm noi despre clădirea veche
a lui Ștefan din punctul de vedere a rhi­
tectonic ? foarte p u țin ; știm doar că era
acoperită cei plumb în vremea lu i Vasile
Lupa. Când m itropolitul lacov și-a te r­
m inai restaurarea a dat învălitoarei forma
țuguiată și împărțită în mai multe tru ­
puri ce o știm. Așa e reprezentată pe
o pictură ce se păstrează și azi în
muzeul mănăstirei.
Pietrele de mormânt sânt foarte fru­
moase și m ăcstrit executate. Ornamen­
tația lo r e din cele mai interesante și ar
merita, împreună cu celelalte pietre să­
pate din vremea lu i Ștefan cei Marc, un
studiu amănunțit.
(Inele sânt acoperite p rin tr'u n bal­
dachin de piatră, un c h iv o t; așa era și
al lui Ștefan până acuma câți-va ani.
Acuma el zace desfăcut în p ridvo ru l
bisericei; e de m arm oră albă și nim ic
nu ne împiedică să credem că este dela
început. Asemenea chivot este și la Arbore, I ’c lângă biscrkclc descrise, s’au z id it în
fără a vorbi de alte mai recente. vremea lot Ștefan cel M are încă mai multe
Dacă biserica mănăstire! no mai este a
lui Ștefan, totuși ne-au rămas dela dânsul ti Tairati. — Le trasor de Putea.
150 COMJSIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

alte biserici și mănăstiri și s’au reparat din schiva, care o cred mulți dela Ștefan cel Mare,
cele făcute înaintea Ini. Dintre cele dispărute prezintă caracterele bisericelor dela începutul
veacului al XV il-lca șt a fost
remaniată chiar u lterio r *).

• ★•
Mai toate bisericile lui Șlc~
îan cel Marc face au parte
d in tr’o mănăstire sau d in tr’o
citric domnească. Din aceste
curți n’a rămas decât ruinele
eclăței din Suceava unde nu
Fig. 220. Pionul bisericel mănăstirei Cetățoia
(după Bu). Com. Hon. Ist) se poate deosebi ce a fost din
vremea lui, cc a fost înainte
și mai cu scamă după dânsul.
Existența cinci biserici sau
paraclis ne este învederată prin
găsirea unor discuri smălțuite
caracteristice ale u ltim ilo r ani
ai domniei leii Ștefan ; dar atâta
se poale spune.
Paraclisul cclăței Hotlnului
este desigur mai recent. Ruinele
c u rțilo r din Hărlăct și Vaslui
Fig. 2 2 1. Pionul hisericei Trei Erarhi din Iași (după Romsti>ifcr)
s’ar puica probabil desgropa,
de m ult și necunoscute din punctul de vedere mai cu scamă cele dântâi care până deunăzi
al construcției nu vom vorbi. se mai zăreau.
Biserica Sf-ta
Paraschiva din
Râmnicul - Să­
rat a fost desi­
gur de m aiinultc
o ri r e f ă c u t ă ,
căci aceea care
era încă în ființă
la 1896, și a
fost dărâmată,
nu părea, după
comisiunea cc a
cercetat'o, să
m ai prezinte
v r ’un caracter
special ’).
Biserica din
Florețti (Tuto-
va) este acuma
o c o n s tru c ție
nouă și chiar
nctcrm inotă,din
veacul al 19-lea.
Fig. 2 22. Pisania caselor Domnești din Mârlăti (acuma fa Muzeul din București).
Biserica din
Ștefanești (Botoșani) cu hramul Sf-ta Para- Inscripția ce a fost la curtea domnească

') Vezi Bol. Com. Hon. Istorice anul 19 io. '■) Vezi Bit). Com, Hon. Istorice anut 1925,
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE UI

din Hârlăa se găsește acuma la Muzeul na- dcla Popăuți și Bistrița — c în plan pătrat,
țional de antichități din București; a fost gă- de 5.80 m. latară și devine octogonal ca în-
sită, la 1871, în pământ cu ocazia
faccrci anei casc în Hârlău. Piatra
arc 0.65 m înălțime, 0.97 m. lățime
și arc o grosime de 0.20 ni.
„Blagocestivul și de Hristos iubi-
torul Io Ștefan Vocvod, cu m ila lui
Dumnezeu Domnul ță rii Moldovei,
fiul lui Bogdan Vocvod, a făcut aceste
casc care înccput’au a se zidi la anul
690,4 (iuna l u i . . . . în) 20 și s’au
săvârșit în aceleași an Septcmbrc
15" *>. — 1496.
Din cciel’alte construcțiuni carc
formează aglomerațiunca mănăsti­
rească sau anexele bisericei nu ne
mai rămâne cu siguranță decât turnul
tezaurului din Putna și turnurile-clo-
potniți din Piatra, Popăuți și Bistrița;
acest din urmă cu un paraclis,
E foarte probabil ca și unele din
zidurile cc le mai vedem azi să fie
din vremea lui Ștefan, dar au fost
de atâtea ori prefăcute și clădirile
transformate, încă nu c cu putință ca
să se știe cc se poale atribui vre­
me i iui.
Numai lucrări radicale ar per­
mite, poate, să’și facă cineva o pă­
rere.

TU RNU L-CLO PO TNIȚA A L LUI SF.


IOAN DIN PIATRA.
Acest turn așezat pc partea N.

Flg. 223. Torncil clopotnița


din Piatra. Plano) (Releveul
Scoale! de arhitectură)
Fig. 224. Turntil-clopotniți a) biserîcei Sf. loan din Piatra
Vestică a biscricei — ca și acele
•) Odobesc<i în Revista pentru Istorie, Archeoiogie «cpcrc dcla 7 m. înălțim e; patru contrafor­
șl Filologie L *) îorga Inscripții. tu ri prelungesc colțurile pătratului inferior.
132 C0MIS1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Aceste contraforturi sunt asemănătoare celor nari din Gaiiția. — (Sf-ta M ar ia și Sanchi m
ale bisericci și au profile la fel. Sacramcntum din Cracovia).
înălțimea ^turnului este de
19.00 m. socotită până la plat­
forma pe care s’a adăogal,
acuma câțiva ani, un pavilion
de pază.
Zidăria a aparentă, de piatră
brută cu câteva brac de rân­
duri de cărăm izi. Colțurile
sunt de piatră de talie precum
și chenarele ușilor și ferestre­
lor. Ușile, precum și deschi­
Fig. 225. Turnul-clopotniță d in .l’iatra, zăturile cele m ari ale calului clo-
Secțiune orizontală (Releveul Școalei de Hfl. 226. Turnul din Piatra potelor (care Ud t .50 pe 5,00 m.)
arhitectură) Ușa interioara sunt ogivale, fără profile, dar
Această schimbare din planul palrat în numai machia luată; se vede însă că au
plan octogonul se vede și la mai multe tu r- fost prelucrate; ferestrele celelalte sunt

Hg. 22 7. Turnol-clopoiniță al bisericei Sî. toan din Piatra înainte de restaurare


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 153

m ici, dreptunghiulare, cu muchia țeșită term i- iar al Domnirci lui anul al 43-lea curgător
nându-se în partea de jos pe un mic plan înclinat. Octombrie 24 ziîe“ ( - 1 4 9 9 ) 1).
La nivelul soiului este o încăpere având o Dela acest nivel, scara urmează în in te rio r.
comunicație directă cu exterior, dar n ici ana Ușa interioară deia etaj are o formă foarte
cu etajele suprapuse ; e boltită în semi- de răspândită în toate țările gotice (vezi fig.).
cilindru. La înnălțimea de 4,50 m., pe latura Deasupra celor patru ferestre m ari se ved
de răsărit, este o alta ușă de o.90 pe 1.90 ni. patru ocnițe în plin cintru.
la care nu se poate ajunge decât prin exterior Pietrele colțarilor și ale co n tra fo rtu rilo r
cu o scară (actualmente de fier). Lângă mai poartă semnele deștelor cu care au fost
această ușă, sus la stânga, se vede piatra ridicate.
pisaniei :
„lo a n Ștefan Vocvod, cu m ila lui Dumnezeu, TURNUL CLOPOTNIȚA DE L A POPAaȚI.
Domnitorul *țărei Moldovei, fial lui Bogdan
Acest turn are o destul de marc asemănare
Vocvod, a zid it această cămpanare, având
cu cel de la Piatra, dar are o silhuetă mai
Doamna a sa pre Maria, fata lui Radu Vocvod
și fiul lor iubit Bogdan Vocvod în ‘anul 7007, •> Melthisedec. Notițe istorice și archetogice.

Fig. 2 28. Turnol-clopotnipi al Hserîcel de Ia Popăați.


164 C0MIS1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

pațin elegantă datorită mai ca seamă faptului pe fie care latură — (precum se vede de
că, după ce planul (ca la Piatra) a trecut de altmintrelea și Ia Bistrița). — Actualmintc nu
Ia pătrat la octogon, redevine mai sas car există cornișă.
pătrat. Pe laturile m ici ale octogonului nu Spre deosebire de Piatra, este numai un
sunt nici contraforturile ce dădeau turn ulu i de singur brâu de cărămidă aparentă, imediat
la Piatră și mai multă elansare. după retragerea socului. Se ved încă printre
De altmintrelea, dispoziția e cea descrisă la cărămizile vechi, unele smălțuite verzi.
Piatra. Baza c de 6.20 m. latură, car la Dimensiunile cărăm izilor sunt m ari și
ajung la 33 cm. pe 18 cm. și 7 cm. gro­
sime.
Consolele pe care se reazămă colțurile părței
superioare a turnului sunt de piatră și erau
sculptate; sc mai vede pe una un balaur în relief.
Actualmente sunt sub strașină și rânduri,
de discuri smălțuite, care au fost așezate cu
ocazia rcstaurărci bisericei și a clopotniței,
dar este indoios dacă au existat în vechime.

TURNUL-CLOPOTNIȚA DE LA BISTRIȚA

Acesta e de un alt tip de cât acele din


Fig. 229. Tarnul-clopotniță de In Piatra și Popăuți. E mai puțin înalt în
Popătiți, Planat, (după Bal. Com. proporție cu baza. E tot pătrat în plan,
Aon. Ist). până sus, și are contrafo rturi la cele patru
unghiuri.
înălțimea clopotelor, pătratul nu mai are de Profilele sunt tot cele cunoscute. Acoperi-
cât 5.83 m .; zid urile au deci o ușoare încli­ mental e acel bulbucat care s’a răspândit în
nare. înălțimea până sub streșină este de veacurile târzie, după influența rusească.
17.00 m etri. Se poate presupune, fiind dată Deschizăturile m ari, mai late și mai înalte
marca asemănare între cele două tu rn u ri și în de cât ia Piatra, au chenare cu m uluri, car fe­
privința distribuirei deschizăturilor, că a fost restrele miei sunt dreptunghiulare cu baghete,
de asupra ferestrelor m ari ale clopotelor încă încrucișate la colțuri, de acest tip cc’l găsim
v r ’o 2 —-3 m etri înălțare și câte o ocniță oarbă la toate bisericele acestei vremi.

Fig. 2 30. Tnrnal dela Bistrița, Pisania


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 165

Deasupra celor patra deschizături m ari de un mic paraclis, boltit în calotă sferică pe
sunet este câte o ocniță oarbă în plin cintru patru arcuri lipite de pereți și căzând pe
ca la Piatra. Aclualminte, tarna! este tencait și console.
are deasupra pisaniei o pictară modernă — E laminat prin două ferestre larg evazate

Flg. 2 3 i. T«rna!*clopotniță al Mănăsllrel Bistrița (Neamț).

sau refăcută — arătând pe ctito rii. Încăperea spre in te rio r pe părțile de miazăzi și ră să ritj
dc jos (— deasupra așei este pisania — ) nu pe această latară mai este o ferestruică în
comunică cu etajele de sus care au fiecare felul celor ale proscom idiilor.
intrarea lo r deosebită. La prim ul cat găsim Spre apos zidul este larg deschis spre clă-
15G COMiSlUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Fig. 233. Mănăstirea Bistrița


Planul etajului superior al turnului

O A % 3 *. 4 G» *7 ti rt ZO

i „ i i i , !<-{ < ! i ; < i h > i ■;


Fig. 232. Mănăstirea Bistrița, Planul turnului
dirca anexă care prelungește turnul în ace­ este turnul (zis al tezaurului) care face parte
astă parte. din complexul sistemului fo rtific a t 2).
Clădirea actuală, ea două etaje, a fost de
sigur îăcată în tr’o vreme mai nouă, dare pro­ 4 0 *-/

babil că a fost înainte o altă anexă, cel puțin


pentra seară, așa cam o vedem la Putna, sau o
simplă scară volantă ca la Piatra și la Popăuți;
deschiderea zidului, de aproape 3 m etri, este
lărgită, așa cum se vede din ciuntirea picturelor.
In acest paraclis s'aa descoperit, sub stra­
turile de spoială, frescuri reprezentând sfinți
și scene religioase precum și un tablou votiv
în parte tăiat de deschiderea u lte rio r făcută.
La nivelul clopotelor, încăperea c boltită
ca și jos. Acuma se ajunge acolo p rin tr’o
scară de piatră exterioară, evident de con­
strucție recentă.
Mai sunt încă două clopote din vremea lai
Ștefan cel Marc, unul cu inscripție slavonă
din 1494 și altul cu inscripție latină din 1491.
Aceste inscripții le dăm în partea acestei lu­
c ră ri unde am concentrat ce știm despre
clopotele din acest timp.
Inscripția pe piatră a turnului sună astfel:
„Blagoccslivul și de Hristos iu bitorul loan
Ștefan Voivod, cu mila lui Dumnezeu, Domn
al ță rii M oldovei, fiul iui Bogdan Voivod,
a z id it această clopotniță și biserica așezată
înlrânsa întru numele sfântului mucenic loan
cel mare din Cetatea Albă, pentru rugăciunea
sa și a Doamnei sale M aria, și a copiilor lo r
în anul 7006 (1498) și tot în anal acela le a
și săvârșit în luna lui Scptembre )3 z ile » ’)•
TURNUL ZIS A L TEZAURULUI L A PUTNA
Dintre toate construcțiile mănăstirei Putna, Fig. 23 5. Mănăstirea Putna, Turnul tezaurului
singura, care a mai rămas din vremea lui Ștefan, Secțiune transversală (după RomstSrfer)

') lorga. inscripții. •) Vezi Romstdrfer. Das alte gr. or. Kloster Putna.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 157

înălțimea turnului până sub sirașină c de pot incuia prin grinzi de lemn care întră în
16.00 m. In plan turnul c p ă tra t; — arc îocașuri anume lăsate în zid.
9.10 m etri lățim e; — iar la prim ul cal devine Tot era prevăzut deci pentru a înlesni
octogonal regulat. In parter este o odac care apărarea acestui turn destinat a păstra în
comunică direct afară, iar la fiecare din cele vrem urile turbure averile mănăstirești.
două etaje, c câte o cameră boltită. Sus o Era foarte sigur și puternic și in stare să
terasă cu metereze e acoperită cu o invălitoare reziste la adevărate asedieri.
țuguiată de șindrilă. Actualmintc partea de jos a turnului, în
afară, c proptită p rin tr’un fel de „glacis"
de zid destinat a apăra piciorul turnului în
contra lo v itu rilo r de tun, oferind proectileior
o suprafața piezișă.

Fig. 235. Mănăstirea Patna, Tarndl'Tezaunrkti


Planai parterului (dcipă. Romstorfer)
Fig. 237. Patna, Turnul tezaurului, Planul
etajând 11 (clapă Romstorfer)
O clădire, alipită de turn, spre interior,
adăpostește o scară de zid în spirală, care Inscripția așezată deasupra ușei pe o placă
începe numai dela etajai I ; până acolo trcbuc de piatră dc 0.71 m. înălțime și 0,45 lățime,
urcat cu o scară mobilă. Această era deci, spune l ) :
cu siguranță, o regulă generală. „Blagoccstival Gospodar al toată țărci mol­
Intrarea se face p rin tr’o ușă îngustă de dovenești Io Ștefan Vocvod fiu l lui Bogdan
Voevod a construit și desăvârșit acest tu rn

Fig. 236. Pntna, TornciP tezaurului, Planai


etajatal I (după RomstOrîer) Fig. 238. Put na, Turnai tezaarukil, Planai
etajului superior (după Rom stM er)

0.65 m pe 1.60 m înălțime, dc acclaș tip și zidurile îm prejurul mănăstirci în anul 6989
ca aceea interioară dela Piatra. ( = 1 4 8 1 ) luna Mai >1“ .
Boita etajului al doilea arc nervuri dc piatră
frumos lucrată. Odăile sunt luminate prin
ferestre înguste, mai mult metereze; ușelc lor
sunt la fel ca cea d e jn tra rc în scara și se ■) Kozak. Inschriîten aus der Btikowina p. 70.
158 C0M1S1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

* * * Are o navă centrală și două nave laterale


Dăm acuma descripția unor biserici mai (bas-c6t€s) unite cu cea din m ijloc prin bolți
vechi. transversale. A rc u ri dublouri, în dreptul

Fig. 2 3 9 . Rădăuți

celor două perechi de picioare, întăresc


bolta în sem iefiindru, „berceau", într'unelc
părți foarte ușor frânt. Totuș, biserica arc
dispoziția bizantină a separațiunei în naos
și pronaos. Pronaosul e boltit la fel ca naos
dar c« o singură pereche de stâlpi. A ici
se găsește scara în spirală ce duce la
încăperile ce formează deasupra navelor
laterale un al doilea rând. Bolțile laterale
sunt ușor ogivale precum și cele transver­
sale. Bolta principală, groasă de 40 centi-
mentri, e de sigă — pentru a fi mai ușoară.
In afară, două contrafo rturi proptesc absida
și alte două perechi pereții longitudinali.
C olțurile exonartexului, adăogit de Lă-
pușneanu— care a prefăcut și ferestrele —
sunt sprijinite de alte picioare așezate la 45°.
Biserica nu are turle; e acoperită cu o înaltă
șl pitorească invelitoare de șindrilă. E actual­
mente în întregime tencuită pe din afară.
Proscomidie și diaconic nu sunt. Absida
e legată de naos p rin tr’un larg „berceau“ .
O bancă sem icirculară înconjoară em iciclul.
Ferestrele toate sunt m ici și evasate
spre in te rio r.
Fig. 240. Rădăuți. Secțiune transversală Pisania, așezată de Lăpușneanu, nu po­
menește de p rim ul citito r.
R Ă D Ă U Ț I. Biserica este zugrăvită înăuntru. P icturile
Biserica din Rădăuți, cu hramul Sf. Ni- sunt în parte destul de bine păstrate și a r
colae, e o biserică de construcție romanică. putea fi d in tr’o vreme mai veche. Au fost
b is e r ic il e l u i ș t e f a n c el ma r e

însă restaurate în cursul veacului al XlX-lca, reîă- iar în Gaiiția, biserica cu care a fost compa­
căndu-sc figurile, mai cu seama la tablou! votiv. rată Rădăuți, adică Sî. Slanislas din H allci.
Biserica ar fi fost zidită, după unii, de Bogdan e și mai veche, fiind zidită de Francis­
descăiicătorul, după alții de Alexandra cel Bun. cani în veacul al X lll-lc a (și modificată mai
Construcțiile de stil romanic nu mai apar în târziu).

Ardeal după m ijlocul veacuiai a! XlV-lea ’), Este deci logic să așezăm data construire!
l)V. Roth. Geschichtc der decrtschen Baukunst în
bisericci noastre cât să poate mai înapoi în
SiebenMrgen pag. 15. F. Mflller. Dle Baukunst des cursul vremei, adică sub Bogdan.
romanisehen Styles In SlebenbUrgen pag 46. Dealtmintrelca, dacă sub Alexandra cel Ban
160 C0M1S1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

ar fi fost vorba să se construiască o biserică SF-Trt TREIME DIN ȘIRET.


așa de seamă, după un calapod occidental,
s’a r fi lucrat în stil gotic, așa cum s’a făcut Sf-la Treime din Șiret are un naos boltit
la Baia, la biserica catolică ridicată la 1410. în calotă sferică pe patru pendentivi, un arc
La aceste argumente se mai poate adăoga mai îngust spre apus, și spre răsărit anul mai
și faptul că Ștefan cel Mare a așezat pietrele lat de care c alipită bolta altarului. Sunt și

de m orm ânt ale predecesorilor lui, începând două } sînuri laterale în segment de cerc.
dela Bogdan, cea ce îl indică ea cel dintâi Două nișe servesc de proseomidie și de dia­
ctito r. Trecuse numai un secol și mai puțin conic. Un perele cu o ușă mică separă nao­
dela moartea lo r șl dacă a r fi fost înm or­ sul de pronaos, care e dreptunghiular, mai
mântați acești voevozi în alte părți, s'ar mai lung în sensul lățlm ci bisericei. E bo ltit în
fi știut. «berceau» fiind foarte ușor ogival. Nu se văd
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 101

actualmente urme de zugrăveli. In afară ab­ unclc sunt destul de asemănătoare. 5f. Nicolac
sidele au arcaturile oarbe, care v o r rămâne din Scres și S-fții Arhangheli din Cuccviștc ’)
în stilul moldovenesc, șapte la altar și câte de pildă, care are însă tipul cu patru stâlpi,
cinci la cele laterale. Se urcă numai puțin mai pe când S-fta Treime nu îi a rc ; bolta pro­
sus de cât jumătatea înălțim ci biscricci. De­ naosului însă seamănă destul. Și Rudenița *)
asupra lo r e un brâu de cărăm izi așezate în dinți la o epocă mai recentă, arc oarecare în ru ­
de ferăstrău, iar mai sus planul zidului con- d ire ; dacă se suprimă nișele z id u rilo r de

Fig. 243. Sf. Treime din Șiret (tot. Bălan)

tinue până sus, eșit în raport cu parcta In­ miază zi și miază noapte ale naosului, dăm
ferioară, dacă nu cumva tencuiala nu acoperă de o dlspozițiune foarte vecină. Combinând
aici v r ’o construcție specială. cu acest naos pronaosul Cuceviștei, avem
Planul bisericei este deci bizantin și din aproape planul Sf-tei Treime. Dar carac­
toate planurile bizantine, se aseamănă mai teristica cea mai apropiată este că Sf. Treime,
mult cu cele macedonene și sârbești, mai cu
seamă în cea ce privește pronaosul scurt și 1) Kondakot— /lakedonla, pag. 186.
lat. Tocmai la fel nu găsim în tr’adcvăr, dar 2) Bolș— O vizită la câteva biserici din Serbia.
«i
1&2 C0M1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

ca și bisericile sârbești, e de țipai de plan și în exterior fațade cu oarecare trăsături


ce’l denumește I). Millet planul simpla '), conslantinopolitanc (care se regăsesc și la
ande absida marc e imediat alipită de areal Salonic).
estic al naosului, fără alt arc sau boltă in­ înrâurirea parc deci a îi mocedo-sârbcască.
termediară, așa cam este cazul în planul zis Această dispoziție a planului simplu a ră­
<complcx», de origină constantinopolitan. Toate mas însă izolată și fără influență asupra des-

Fig. 2 2 4 . Biserica Sî. Treime din Șiret. Seețiane longitudinală


Flg. 245. Sî. Treime din Șiret. Planul bisericei

bțscricele moldovenești— aproape fără excepție voltărei ulterioară a planului moldovenesc.


— aparțin acestui de al doilea tip. E probabil datorită călugărilor sârbi sau de
Astfel Sf-ta Treime ne arată, în întregul ci, un școala sârbească veniți în Moldova în vremea
plan bizantin cu oarecare caractere sârbești, lui Petru Mușat, încât tradiția că Sî-ta Treime
ar fi de la sfârșitul secolului al XlV-lca pare
i> G . Millet, L'^coîe grecque pag. 56. a se adeveri.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 163

Fig. 246. Sî-ta Treime din Șiret (fot. BSlan)

Fig. 247. Caceviște (după G. AUlet)


J ’R rt Serbe"

BISERICA M IR A U fl DIN *)S U C E A V A fi fost biserica m itropolitană a ță rii și (.bise­


rica de încoronare; ar fi fo s tj fundată chiar
Biserica /lir ă u țilo r e socotită de mai m ulți de Dragoș, după aiți de luga.
autori ca una din cele mai vechi biserici După G rigore Ureche 2), s’a r părea că bi­
moldovenești. După schematismul Episcopa­ serica exista înainte de Alexandru cel Bun,
tului greco-oriental, citat de R om storîer') ar adică înainte de începutul veacului al XV-iea.
*) Publicat in Bol. Com. Aon. Istorice, anul 1924.
:) Gr. Ureche. Domnii țerli Aoldovei cap, IV .
>) RomstOrfer. Die Rcstaurierung der Mirouz-kirche.
164 C0M1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

După Komstorfer l ) probabilitatea cea mai inscripțiune. Ea servește ca magazie pentru


marc c că a fost zidită în altim ul deceniu productele agricole, închiriată de neguțălori
al veacului al XlV-lea. dela prim ăria Sucevei».
La 1402, Alexandru cel Bun a adus și de­ Istoricește deci, biserica M iră u țilo r ar fi
pus la M irăați moaștele la i S -flo n c c l nou 2). cam dela 1400, cu o prefacere sau o repa­
Pe la 1513, în urm a unui eveniment încă rație din vremea lui Ștefan cei Marc.
necunoscut, biserica a fost «devastată» 3*5). Până la ce punct biserica de azi — adică
M itropolia a fost atuncca mutată în biserica înainte de ultim a restaurare de acam câțiva
S-f Gheorghc, începută în 1514 de Bogdan a n i— este aceea dela început? Remanieri
cel Orb și is p ră v ită 'în 1522 de către Ște- sau prefaceri ulterioare nu i au cumva schim­
făniță Vodă, lorga ■*) spune: «și biserica M i- bat cu desăvârșire caracterul p rim itiv ?
răuțului unde slujea M itro p o litu l Sucevei a Să știe, ,’că în lu cră rile de restaurare, între
treb uii ^să fie refăcută de dânsul (Ștefan cel 1898 și 1901, s’a găsit în pod, în resturile

Fig. 249. MtrSațt.

Mare) potrivindu-se — poate —■in tru câtva zidăriei 6) monede suedeze cu monograma
stilu l cel nou după 'acela al lui Alexandra G. A. (G'istav Adoiî). In p ila ștrii dintre două
cel Bun, ctitora! dela început. ferestre ale turlei s’a găsit de asemenea, între
Melchisedec 6) nu pomenește numele de două cărăm izi, zidită o monetă poloneză din
M iră u ți, ci spune n u m a i: «Este încă o biserică vremea lai Sigismund al III-lca (1587— 1652).
antică românească în marginea Sucevei des­ De aci se poate presupune că s’au executat
pre cetate. Ea este descoperită, bolțile și pe­ lu cră ri la tâ rlă și în părțile superioare ale
re ții sunt foarte deteriorați, na arc nici o z id a rilo r biserieei în veacul al XV lI-lca.
Dacă examinăm planul, vom observa mai
Roinstorler. ibid. întâi prezența a doi stâlpi cari susțin pere­
2) N. lorga. Istoria Bisericei Românești 1 p. 53.
31 RomstOrfer. ibid. tele despărțitor dintre naos și pronaos. Această
4} Ibid. p. 95.
5) Melchisedec. O vizitâ la câteva mănăstiri din Bu­
covina p. 76. 6) Romstdrfer. Die Restaurirung der Miroutz-Kirche
21
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 165

dispoziție n’o găsim la nici o biserică înainte Turnul-clopotnlță, așezat pe latura de mia­
de sfârșitul secolului al XVI-lca, afară de zăzi la intrare, este de asemenea de un carac­
Futna și Sf. Nicoiac Domnesc din lași în sta­ ter târzia. Există intr'adcvăr turnul-clopotniță
rea lor de a z i; dar aceste două biserici, cum alipit de biserică încă de la începutul vea­
am văzut, au fost reconstruite tocmai în vea­ cului al XVi-lea la Bălincști. Este însă o
cul al X V ll-lca. Din contra, în cursul acestui excepție care nu a mai găsit imitație până

Fig.T 25o. Biserica Mlrtfați. Secțiunea longitudinali


Fig. 251. /UrSuți.ȘPIannl bisericei

veac, această dispoziție devine frccuentă încât în veacul al XVII-lea, și mai cu scamă al
se poate spune că este una din caracteris­ XVIH-Iea, când încep să se construiască clo­
ticile bisericilor moldovenești din acest secol potnițe fie pe latura vestică fie pe una din
(așa Dragomirna, Aroneanu (1508), Galata, cele Nord sau Sad, ajungând să fie una din
Ițcani vechi, Sf loan Botezătorul din Suceava. caracteristicile bisericilor moldovenești târzie.
Trei Erarhi, Cetățuia, Golia, Bogdana, Bâr- In cea ce privește clopotnița de la M irăuți,
pova, Sf Onufrie. (fig. 219, 220, 221, 252). bolta ci eliptică, scara în spirală văzută din
lf>6 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

exterior și alte detalii despre care vom vorbi la 1590 și care are mai multe caractere
mai departe, ne îndreptățesc s'o socotim din mu alene.
secolul al XVlI-lea. Vom observa între altele, aceste racordări
Dacă examinăm acuma fațada, vom vedea cam stângace ale arhivoltelor, provenind din
că arcadele oarbe (firide) absidelor au un lipsa de spațiu necesar, pilaștrii fiin d mai
caracter bizantin, arhivoltelc fiind intrate în înguști ca dubla lărgime *a arhivoltei. Acest

Fig. 252, Aron VodS (lași)


Planul bisericei
(după Beii, Corn. /Io n . Is(.) Fig, 2 53. Biserica mănăstire! (îalala

raport cu planul-, zidului. Acest detaliav de detaliu este aproape regula generală în M un­
construcție na* se întâlnește ia vechile bise­ tenia în veacul al XVIl-lea și mai cu seamă
rici din Rădăuți și Sf. Treime din Șiret, în vremea lui Matei Basarab. De asupra fir i­
dar se regăsește la multe biserici începând delor oarbe, e încinsă biserica cu un brâu
ca u ltim i ani din veacul al XVI-lea și mai compus d in tr’un to r între două rânduri lato
întâi la Galeta, clădită de Petru Șchiopul de cărăm izi așezate pieziș în dinți (în zim ți).
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 167

Rândurile de cărămizi așezate în zim ți sunt m ărginit la turlă și la părțile de sus ale
o caracteristică bizantină, răspândită în toate ziduri, ei a fost o reconstrucție complectă
țările balcanice și în Muntenia. Brâul Jînsă, din temelie.
compus dintr'un lo r (budin) intre zim ți, este Este deci probabil că devastarea M iră u țilo r
specific muntean, șl acolo
nu’ l găsim înainte de 1582,
la Tutana, unde apare pen­
tru prim a dată, pe urmă
la biserica domnească din
Târgoviște (1585), devenind
foarte răspândit în cursul
veacului al XVII-lea (bise­
rica Sf. Nicolae din Târ-
goviște, S finții împărați din
acelaș oraș,— Coeni, Turnul
Brebu și alte).
La turla de pe naos ve­
dem colonete angajate la
unghiuri, cea ce nu se vede
în Moldova, și parc de a-
semenea a îi un clement
muntean.
Și în interior găsim a r­
curile cu arhivoltclc intrate
în planul zidului. Fiți. 253. Biserica din Tutana (Argeș)
In fine, nici ferestrele,
nici contraforturile, nici soclul nu ne arată în prim ii ani din veacul al XVI-lea, despre
formele și proîilele ce le întâlnim în veacul care sc vorbește, în urma unui eveniment
al XV-lea și în XVl-lca în Moldova. încă necunoscut, a fost, dacă nu o distrugere
complectă, cel puțin o vătămare
destul de gravă ca să explice
de ce Bogdan cel Orb a fost ne­
voit ca să reconstruiască o m i­
tro p o lie nouă în loc de a repara
cea veche.
Pentru ca să credem, că — cu
toate caracterele din veacul al
XVII-lea ce le am relevat — bi­
serica este din preajma anului
(400, ar trebui admis ca în
această epocă, necunoscută nouă
în privința monumentelor, a fost
o înrâurire și un stil care au
dat rezultate la fel cu cele ce
le găsim două veacuri și mai
bine mai târzia.
Toate aceste caracteristice ar
Fig. 254. Sf-ți ImpXrațî, Târgoviște (dnp5 8<il. Com. Mon. Ista
fi dispărut, ne mai văzându-se
nimic din ele în tot tim pul lui
Ștefan cel Marc și al urm așilor
Toate aceste caractere ne trim et deci în lui, nici in Moldova, nici la vecini, și după
veacul al XVII-lea și concluzia firească a această lungă eclipsă de mai bine de 200 ani
acestei analize este că refacerea bisericei din ar reapărea deodată.
acest secol, despre care avem indicii, nu s’a Cred — fără a mai vo rb i de evidenta
168 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

înrâurire din arhitectura manteană din vea- Se mai văd golurile g rin z ilo r de lemn
cal al XVIl-lea asupra celei moldovenești înecate în zidărie, după obiceiul bizantin.

*
♦ ♦

P rintre clă d irile de mai înainte de


Ștefan cel Marc s’a r putea clasa — poate —
și turnul de intrare de la Mănăstirea
Neamțului (partea interioară, căci cea din
afară a fost zidită Ia 1824). După trad iție
a r îi de la Petru Mușat și de fapt nu c
nim ic în construcția lu i care să îie în
contrazicere. A rcu rile și bolțile intrărei
sunt foarte ușor ogivale, cea ce am ob­
servat și la pronaosul de la Sfânta Treime
din Șiret.
Dacă s’ar adeveri că această biserică
este în tr’adevăr de la Petra Mușat, această
sim ilitudine de detaliu a r putea fi an
argument pentru a fixa la această dată și
turnul de la Neamța.

«
* «

Spre complectarc, vom descrie aici acuma

Fig. 256. Biserica din ( ’oenl (Vlașca)

cred că o asemenea presu­


punere ar fi absurdă, și că
concluzia ce se impune este
ca biserica M iră u țilo r a fost
prefăcută din temelie pe ia
ju m ă t a t e a v e a c u l u i al
XVIl-lea.
S’a r putea cel m ult pre­
supune că planul (afară de
clopotniță) s’a respectat. Și
dacă aceasta s’a r patea proba,
ar fi deja un punct foarte
im portant câștigat.

M O L D O V IȚ A .

Biserica veche din M ol-


dovița a r fi fost făcută de
Alexandru cel Bun. A fost
distrusă de o surpare a
m untelui sau de un către- o z i a *. a
m ur. I— ț. J— f--- T.— I
Din ruinele actuale e gtca 257 Rf l (n e ]e M oldovei vechi
să se ghicească planul. A r fi
necesare săpături. In glaful unei ferestre se și bisericile din vremea lui Bogdan cel O rb
moi văd rămășițe de frescuri, și o iu i Ștefăniță.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE

Fig. 258. Ruinele Moldovîței vechi

Fig. 259. Mănăstirea Neamțului, Turnul de intrare (văzul din interior)


IÎ0 COMfSJUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

SF. GHEORGHE uIN SUCEAVA. încât este evident că această din armă i-a
servit de model.
Biserica Sf. Ghcorghc din Suceava a fost Principala deosebire —pretam am spas când
începută de Bogdan cei Ort» in anal 1514 și am vorbit de Neamț — consistă în faptul că,

H
fj
.
2
6
0
.
S
!.
G
h
eo
rg
h
e
d
in
S
a
ce
a
v
a
,
S
ec
ți
u
n
e
lo
n
gi
tu
d
in
al
ă

isprăvită numai in 1322 de către fiul său în loc de <in nou compartiment intercalat
Ștefăniță. intre pronaos și naos, bolta vestică a
E ceva inai mare ca biserica mănăstirei acestuia a fost prelungită, precum și cea
Neamțului cu care seamănă mult, așa mult de est, căștigându-sc astfel mait spațiu în
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE l? l

m ijlocul biscricci. Se și înțelege de ce s'a arată tablourile volive din această vreme.
făcut această m odificare: pe când Neamțul Romstârfer a regăsit de altmintrelea pe
era mănăstire și locaș de înmormântare, Sf. soclurile turlei, înecate în acoperiș, urine de
Gheorghe era făcut pentru a fi m itropolia picturi și chiar discari care arătau neîn-
țărci și era nevoe de spațiu în naos
pentru curtea domnească, in colo
dispozițiunilc șl chiar dimensiunile sunt
aproape la fel, moi ca seamă carac­
teristicul pronaos cc-i vom regăsi
aproape după acclaș tipic și la P ro-
bota. In loc însă ca ncrvurelc să se
continue până jos, sunt pilaștri de
secțiune dreptunghiulară care le su­
portă. Trebue semnalate și marele nișe
oarbe, câte două pe pereți de miazăzi
șl de miazănoapte ale noaosului, și
care amintesc cele de ia Piatra, B o r-
zești și Războeni.
ic
Și exonartexui, ca la Neamț, a fost icr
adăogat ulterio r, în 1579, de către es
l
M itro p o litu l Tcofan; e boltit la fel ca b
l
la Neamț și are tot trei ferestre m ari u
n
in peretele de apus. S’au regăsit în la
P
exterior câtc-va semne lapidare. ,
a
v
In afară — abstracție făcând de ae
c
micul pridvoraș modern șl de in trările u
S
secundare făcute acuma In urmă — n
i
diferențele principale provin din faptul d
e
că absidele în loc de a fi poligonale h
gr
ca la Neamț sunt in segment de cerc. oe
Turla e octogonală și are patru fere­ h
G
stre și patru contraforturi. E așezată .f
S
pe un dublu soclu stelat cu opt .
1
vâ rfu ri. 6
2
Biserica e tencuită în exterior și .
g
mai are urme de zugrăveli, făcute H
probabil în veacul al XVI-lca.
Din nefericire, la restaurarea făcută
acuma v r ’o douăzeci de ani, s’au spart
ferestre noi fără a ține scamă nici
de form a lo r vechie nici de zugră­
veli. La turlă apar discuri smălțuite,
însă fără figuri ci numai cu un bumb
la m ijloc cum Ic vedem la Borzeșli.
la Piatra, la Neamț. E ultim a biserică
la care găsim această împodobire.
Intre aceste discuri care au 18,5 cm.
diametru, s’ au așezat piese speciale
triunghiulare sau în patru laturi, pen­
tru a umplea golurile dintre ele. Cu­
lo rile sunt ca de obicei galben, brun, verde, doios că în vremea construcției erau libere
Obișnuitele rânduri de m ici ocnițc se văd și șl văzute.
pe corpul bisericcl și pe turlă. E o probă mai m ult că această form a de
Inveiitoarea este acuma refăcută după cum învelitoare este cea corectă.
178 COMIS!'.. NEA MONUMENTELOR ISTORICE

F
t
.g
2
6
2
.
S
î.
G
h
eo
r

h
e
d
in
S
u
ce
a
v
a
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 173

Fifj. 26S. St. Gheorghe din Suceava, inalnle de restaurare

Hg. 264. SI. Gheorghe din Suceava, naos


174 C0MIS1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Să știe ce insistență a fost pusă de către mai u râ t; este, pe alocurea o adevărată măz-
Bogdan și pe urmă de către Stefăniță pentru găilrc.
a putea aduce din Polonia plum bul necesar Tabloul vo tiv a disparat în mare parte
acestei in ve lito ri. Voi discuta m ai departe odată cu scoterea peretului despărțitor dintre
mai pe larg această chestiune. naos și pronaos. Se mai văd totuși încă trei

In in te rio r o pictură frumoasă îmbracă persoane, Bogdan cel Orb cu fii săi Ștefan și
încă pereți, și arată o dulce și steersă tona­ Petru ’ )
litate. Păcat numai ca la ultim a restaurarea, Până nu de mult se mai vedeau trei chipuri
p ic to rii nu s’au m ulțum it să curețe și să spele,
ci au refăcut părțile ce lipseau în modul cel ') Kozak. [ngchrlîtcn.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 17»

și încă alte două ca capetele tăiate de mar­ sfântului și este o foarte frumoasă și inte­
ginea nouă a ferestrei. resantă piesă de a rg in tă rie ; in te rio ru l capa­
Atrage luarea aminte frumoasa icoană a cului c acoperit cu frumoase zugrăveli.
M aicci Domnului din luneta portalului de in­ Pisania de 96 cm. lungime și 7 î cm.
trare ; ea înfățișează vechia temă bizantină a înălțime așezată deasupra in tra rc i în pronaos
duioasei Maici „Yko*0(ptko05a , , . sună astfe l:

Să știe că biserica Sf. Gheorghe păstrează „C u vrerea Tatălui și cu ajutorul F iului


racla cu moaștele lui Sf. loan cel nou care și cu săvârșirea sfântului Duh, a v ru t blago-
au fost adăpostită în ea dela fundația ei — ccstivul și de Hristos iu bitorul fon Bogdan
lipsind un veac, cât tim p au fost la Zolkiew Voevod p rin m ila lu i Dumnezeu, gospodar al
în Galiția, dela 1686 la 1783. țărei moldovenești să zidească biserica M i­
Aceasta raclă de argint înfățișează viața tropoliei din Suceava, unde este hramul sfân-
COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICF

F
l

2
fi
7
,
S
I.
G
h
c
o
rg
h
r
li«
n
.S
n
c
c
n
w

w
J
rr
r
I
n
Fig. 268. Sî. Gheorghe din Suceava, ușa pronaosului
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 177

țuicii marelui mucenic și biruitorului Ghcorghc. fost făcută de Anastasie Crim ca, în vremea
Și a început a o zidi în anul 7O22( = 1514) lui Miron Barnovski (1 6 2 6 — 1629) pe când

Hg, 269. Sf. Gheorjhc din Suceava Maica Domnului la intrarea principal*

și n’a putut s’o săvârșească; și fiul lui lo clopotnița a fost ridicată dc Petru Șchiopa
Ștefan Vocvod, prin mila lui Dumnezeu, gos­ tot atuncea când a acoperit biserica.
podar al țârei moldovenești, cu ajutorul lui
Dumnezeu a z id il'o dela ferestre în sus și a
săvărșit'o în anul 7030 ( 1522) luna No-
embrie 6 și a Domniei lai al șaselea an
curgător ; și a fost sfințită dc mâna prea
sfântului m itropolit K ir *T e o c tisr ')
O alta inscripție de piatră arată data fa-
ccrci pridvorului *):
„A cest pridvor i ’a făcut Tcofan m itropolitul,
din mănăstirea Rîșca, în cinstea marelui mu­
cenic Ion cel Nou în zilele blagoccstivului
nostru domn Io Petre Vocvod în anul 7087
( = 1579)“ .
O inscripție zugrăvită arată că Petru Șchiopul
a răstaurat și acoperit din nou biserica.

Iar mica capelă (eclisiarnița) din curte a Flg. 2 70. S t Gheorghe din Suceava,
Discuri de pământ ars (după Romstflrterl
*) A Kozak. Inschriîten aus der Bukowina.
Vezi și Romst&rîer in Jahrbach des Btikowlner Landes- Din cele arătate și din planurile biscricci
nwscams 1899 pag. 104. rezultă clar că Sî. Gheorghe este foarte în-
178 COMIStUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

FIg. 271. Sf. Oheorghe din Saceava, Pisania

rodită și în mere parte copiată'după biserica naosul cel nou, bolta c aceaș ca aceea a na­
mănăstire! Neamțului, având ca și aceasta osului.
anele trăsături ale grupului Piatra Borzești. In exterior, bolta din spre apus e mai
Este motivai pentru care aceasta biserica complicată; c separată în două caturi, având
se grupează cu acele din vrenca lui Ștefan câte două deschizături în loc de una singură.
mai cărând decât cu cele din vremea ur­ Catul de sus e deschis și lateral. Este astfel
mătoare. o îndrumare către clopotnițele ce fac corp
cu biserica.
PARHAUȚ1 In afară, biserica a rămas de piatră brută
netencuhăjȘi fără multă grijă lucrată. S’arcrcdeă
Biserica din Parhăuți, cu hramul tuturor că intenția a fost de a o tencui. Soclu e fără
Sfinților, a fost ridicată în anul 1522 de nici o piatră profi ată. Ferestrele sunt mici,
către logofătul Gavril Totrușan. Asemănarea însă nu mai sunt de tipurile cunoscute înainte;
planului ca acela al Reusenilor este Izbitoare sunt fără mulure și să termină în acoladă,
Chiar dimensiunile sunt identice. Una și alta însă sunt tot goiice ca înfățișare. Tot așa și
au 25.60 m. lungime, 9.00 m. lățime exte­ rama ușei scărei ce duce la clopotniță.
rioară si 6. to m. lățime interioară. Naosul La arcuri, se ved pe ici colo câte o cără­
și altarul sunt aproape identice. midă smă țuită brun. In rezumat, după plan,
Micile concavitățî care țin loc de sînuri biserica este o imitație a celei de la Rcuseni
la Reuseni, lipsesc la Parhăuți. Mănunchîurile și Arbora și se poate clasa în acelaș grup.
de colonete ce le încadrează există totuși; Ca detalii și mod de execuție însă, diferența
ele au dealtmintrelca o mare desvoltare, le c mare și desigur nu a mai lucrat accclaș
găsim și- în pronaos, la uși, la ferestre, la meșter ca la celelalte biserici.
colțuri și se găsesc nervura la înălțimea Pictura e frumoasă și foarte bogată în pd-
nașterilor bolților. leitură; și aici sub stratul pictat se găsește un
Pronaosul diferă; ca la Dobrovăț, în pro­ alt strat imitând cărămida aparentă.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 179

In tr o firidă din altor scvede o „p ie tă “ , care Biserica fiind mult tim p descoperită, zugră-
ne arată anal din rarele cazări de influență vcllle an saferlt malt și în maite părți din

Flg. 2 72. Parhăuți

a pletorei italiene. Pe tabloul vo tiv; care se naos și altar aa și căzat; în pridvorul de sab
găsește la local obișnuit, se vedesingar Ga orii clopotniță pictura holtei a fost refăcută; cea
T otrașan— capul este refăcut). E înfățișat de jos, însă, e frumoasă. P rintre grafitclecanal
cu acelaș fel de coafură ca și Șendrea'
>a Dolhești și logofătul Teodor la Humor;

Fig. 2 74. Parhătiți, Pisania Fig. 2 74, Parhăați, Pisania (după Kozak)

el poartă o barbă rară. E de observat că na din 1651. Pe peretele de apus la intrare, în


ține biserica în mâini. axa bisericei, se găsește pisania care spune:
180 COMISfUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

«Cu vrerea Tatălui eu ajutorul Fiului și cu Vocvod, la anul 703o ( = 1 5 2 2 ) luna Iunie
săvârșirea sfântului Duh, robul lui Dumnezeu 15.» ’)
Pan G avril Totrușan, logofăt, a zidit acest hram In pronaos sunt mai multe pietre de mor­
în numele tuturor sfinților, cari au strălucit mânt, printre care aceea a soției lui Totrușan,

FÎ0. 275. Biserica din Parhănțî, Secțiune longitudinală

* Q * *

I I I I I -I -f -1 - - I - 4 - I - 4 -1 -1 —I—H I

Flg. 276. Parhăoți, Planul blsericei (d<ip& Ronistorler)

în toată lumea, pentru rugăciunea sa și a — fata lu i Luca A rbure— a mamei lui și altor
domniței lui Ana, în zilele blagocestivului și rade. Piatra lui Totrușan lipsește.
de Hrislos iubitorului Io Ștefan Vocvod, Gos­
podarul țărei moldovenești, fiul Iui Bogdan ’) Kozak. Inschritten,
BISERICILE LUI ȘTEFAN CFX MARE 181

ȘIPOTELE (jad. lași) Zidul e drept, și fără sînuri și fără con*


Iro fo rta ri; zidăria de piatră brată e aeo>*
Biserica ca hramul Sf. loan cel nou, a perită de tcncnială. Socol e fără nici an
fost zidită ca biserică a curței sale de către pro fil.
Loca Arbore, pârcălab de Suceava, care Ferestrele toate au fost schimbate, iar ușa

Fig. 2 7 î . Biserica din Șipote, Secțiune longitudinală


Flg. 2 7 8 . Ș ipo td e, Planul biserlcel

a z id it cu cinei ani înainte biserica din de intrare de pe latura de miază zi a fost


Arbore. zidită. — Deasupra ei e pisania.
Biserica e simplă, fără turlă și seamănă înăuntru, peretele de separare a naosului
ca vedere mai mult cu Cotnar decât cu de pronaos a fost scos si în loc. de ușă s’a
Arbora. deschis an are mare. Asemenea s’a deschis
1F2 COMIS1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

zidul de apus spic noua intrare făcută sub „Rugăciunea robului lui Dumnezeu Pan
clopotnița, zidită la 1890. Luca Arbore, pârcălabul Sucevei, care a zid it
Planul seamănă oare cum cu cel de lo A rb o ra ; acest hram c u rțilo r sale din Șipote în numele
lipsesc însă ncrvurelc care încadrează sco­ sfântului și slăvitului marele mucenic al lui
biturile absidelor laterale. Bolțile însă suni Christos loan cel nou, în zilele blagoccstivului
alte, Pronaosul c acoperit p rin tr’on simpla Domn Io Bogdan Voevod; care s’a început a
sem i-cillndru (berceau). Bolta naosului, de la se zidi în anul 7015 ( — 1507) luna Iulie io

Fig, 2?<>. Biserica din Șipote (Iași)

pendentivi în sus, nu mai există și s’a r putea și s’a săvârșit înacclaș an luna Septembrie
ca și bolta absidei marc să îi suferit o în a cincea“ .
refacere. Nu se mai vede, azi, nici o urmă de pictură
însemnătatea acestei biserici este mai mult veche, nici înăuntru, nici în afară.
aceea de a fi singura în întregime zidită sub VĂLENI (Roman)
domnia lui Bogdan cel Orb.
Biserica, cu hramul celor patra zeci de
Reaseni ce a fost terminată sub domnia mucenici, a fost zidită în 1519 de Cozma

Fig. 28o. Șipotefe, Pisania

lu i — în a doua lună — era începută de


aproape un an când a m u rit Ștefan cel
Marc, ia r Sf. Ghcorghc din Suceava,
începută în 1514 de către Bogdan, n’a fost Fig. 2 81. Biserica din Văleni (Roman)
isprăvită de cât în 1522 de către Ștefăniță
Vodă, în al șaselea an al dom niei lui. Șarpe, precum arală pisania așezată la dreapta
Pe pisania se citesc urm ătoarele: Intrărei:
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE IHiJ

,,Cu vrerea și ca ajutorai Domnului Dum­ Biserica c fără tu rlă ; are un naos boltit
nezeu, ea robul lai Dumnezeu Damncalai în modal obișnuit moldovenesc și un pronaos
Cozmâ Șarpe Postelnic a zid it acest hram boltit în scm i-cilîndru (în «bcrceau») ca la
la cartea sa din Șchiai întră numele S fin ților Șipote. Peretele despărțitor a îost scos.—
patruzeci de mucenici din Sevastia pe vremea Locui sînarilor e însemnat în in te rio r p rin tr’ o

L x J - u j - j —LxU i 1 i .1 xd—t—l—i—

Fig. 282. Biserica din Văleni, Secțiune longitudinala


Fig. 283. Văleni, Planul blsericei

bine credinciosului Io Ștefan Voevod și s'a ușoară curbură. Ușa de intrare e ogivală, destul
început a se zidi la anul 7027 ( — 1519) luna de ascuțită, dar de rin profil cam stângăcia.
lui M art 30 și săvârșit în acelaș an, luna Toate ferestrele au fost schimbate.
Iul Iunie 22“ ’) In afară, zidurile sunt drepte, ia r absida
<) (orga, inscripții este sem icirculară; nu se mai vede nici un pro-
184 C O M ISIUN EA MONUMENTELOR ISTORICE

fii la soclu. Tot exteriorul c tcncuit. Aceasta exterior se aseamănă și cu Cotnar. Face parte
biserică amintește cele din Arbora, Reușeai, din acest grup de biserici simple șl modeste

Fig.~284. Văleni (Roman), Ușa de Intrare

Flg. 288 Văleni (Roman), Pisania

dar mai cu seamă acea din Șipote a iui Laca care se vo r regăsi și mai târziu sub Petru
A rbore, care este aproape la fel. Iar în Rareș (Baia și alte).
C APITO LU L III.

FO RM ELE
Din cea ce precede, și sintetizând cele M ici nișe menajate în zid servesc pentru
ce se desprind din descrierea monumentelor, așezarea unor obiecte necesare cultului.
judecând numai după bisericelc ce sunt fără A lta ru l e lum inat p rin tr’o singură fereastră
discuție din vremea lui Ștefan cel Mare, vedem așezată în axa principală a bisericei, iar
că avem aface în lin ii generale cu un plan proscomidia șt diaconicul prin câte o feres­
compus după tipicul bizantin al evului mediu. truică, care lipsesc chiar câte o dală, și care
Aceste clă diri sunt de un plan mai langăreț sunt totdeauna de dimensiuni foarte m ici.
de cât cele obișnuite bizantine și mal cu Se deschid spre partea de răsărit, dar — însă
seamă mai înalte. Totuși impresia generală mai ra r — și spre Nord și Sud.
în interio r este a unei biserici bizantine nu­ A ltarul e totdeauna ridicat cu o treaptă
mai din lin iile constructive, chiar dacă pictura sau două față de pardoseala restului bisericei.
nu a r accentua și mai mult acest caracter. *
E xteriorul însă, prin prezența contrafo rturilor * *
și cșirea în evidență a caracterului gotic al Naosul se compune în plan d in tr’un spațiu
ferestrelor și al ușelor, se deosebește de cea ce dreptunghiular ceva mai lungit în sensul axei
cunoaștem, prezentând acest amestec de longitudinale a bisericei. Două arcuri m ari
caractere din care a eșit un tip și un stil nou. transversale late și două a rcu ri mai înguste,
Vom intra acuma în analiza diferitelor părți lipite de zidurile exterioare, toate în plin
constructive ale bisericei tip și pe urmă în cintru, susțin, prin m ijlocirea a patru penden-
aceea a amănuntelor constructive și ornamen­ tiv i, un tambur c ilin d ric pe care un nou sis­
tale. tem de patru arcuri, așezate la 45° față de
cele d'ântâi, susține la rândul său, prin patru
A) F O R M E L E I N T E R I O A R E
pendentivi mai m ici, calota sferică a boitei.
(PLAN U L ȘI BOLT1RILE) In bisericile cu tu rlă pe naos, cercul form at
de pendcntivîi superiori supoartă cilin d ru l turlei,
Biserica se împarte deci în aceste tre i părți lum inat p rin patru ferestre lungărcțe și în­
constitutive indispensabile,* altarul, naosul și guste, și cu glaful de jos larg teșit, pentru a
pronaosul. înlesni căderea lumineî în biserică.
A ltarul, separat de naos prin iconostas Cele patru arcuri m ari rccad pe console
(catapiteazma), e alcătuit de o absidă sem icir­ înguste totdeauna foarte simple, Iar întâlnirea
culară acoperită p rin tr’o boltă în sfert de celor patru a rcu ri oblice alcătucstc, de obicei,
sferă și prelungită p rin t’un scurt «bcrceau». de asemenea un fel de mică consolă cu două
Câte o dată, un al doilea arc așezat ceva mai fețe.
sus însoțește acest «berceau». Vom vedea la Naosul este lă rgit pe părțile de mlază-zi
discuția planului importanța acestor elemente și de miază-noapte mai totdeauna prin două
arhitectonice. abside laterale care dau planului această carac­
in stânga și în dreapta se găsesc prosco- teristică formă triconchă despre care am mai
midia (protesis) și diaconicul, cel dintâi spre vorbit.
miază-noapte, al doilea spre m iază-zi. Aceste Aceste abside sunt câteodată numai ușor
două anexe se reduc câteodată la simple însemnate în in te rio r p rin lr’o ușoară con ca­
n iș e ; niciodată nu întâlnim încăperi net vi ta te menajată în grosimea zidului, (A rbora,
deosebite ca în tip u rile clasice bizantine. Reuseni, Dobrovăț); dar de oblceia sunt des-
24
186 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

tal de accentuate pentru a fi însemnate și In fine, la unele biserici unde pronaosul


în exterior p rin abside în segment de cerc are o mai mare importanță, (Piatra, Războeni,
sau p rin tr’o îngroșare a paratului (Baia, Piatra). Borzești, Neamț) îl vedem îm părțit în două
Rar sînurile lipsesc cu totul. (Borzești, Răz- p rin tr’ un arc dublou și fiecare parte e boltită
boeni, Cotnar). deosebit prin arcuri late longitudinale și calote,
Naosul este lum inat p rin două ferestre fie simple, fie susținute de a rcu ri piezișe ca
așezate în axa la i transversală. Aceste ferestre în naos.
m ici sunt larg cvazate înăuntru mai cu seamă Pronaosul este lum inat prin câte o fereastră
în partea lo r inferioară, pentru a lăsa cât mai în laturile de miazăzi șl de miazănoapte,
multă lum ină înăuntru. sau două pe fiecare perete, cum e la Hârlăa
* sau când sunt două bolți. Sunt însă ferestre
♦ ♦ și pe latura de apus când această parte nu
P r o n a o su l, dreptunghiular — câte o dată e ocupată de ușă 1). Câte odată ferestrele din
pătrat, — este separat de naos p rin tr’un perete partea Nordului nu există (Piatra) sau au fost
plin în care este deschisă o singură ușă. zidite u lte rio r (ex. Războeni).
Această ușă are un chenar dreptunghiular cu Ferestrele sunt la fel ca cele din naos
profile gotice și baghete încrucișate. Dea­ (ex. Pătrăuți, M ilișăați, Sf. Iile, Voroncț, A r­
supra ci, este de obicei o ocniță unde e zu­ bora, Reuseni) sau mai m ari.
grăvită o icoană, sau în care se așează o Intrarea în pronaos se face p rin tr’o ușă
icoană. Chenarul e așezat spre pronaos ia r așezată fie în axa bisc/Icci pe partea vestică
spre naos ușa are o evazarc pronunțată. (ex. Pătrăuți, Sf. Ilie, Voroncț, Bacău, Sf.
Actualminte peretele este, în mai multe bi­ Nicolae Iași, Vaslui, Dolhcști, Hârlău, Tazlăa,
serici, larg deschis p rin tr’o singură arcadă, Borzești, Dobrovăț, Neamț, Cotnar) fie pe la­
care permite celor din pronaos să vază fără tura de sud (ex. M ilișăați, Dorohoi, Războeni,
împiedicare naosul. Arbora, Reuseni, Balîncști, Volovăț) fie pe
Aceste deschizături au fost însă totdeauna aceea de nord (ex. Piatra). Sau găsim două
făcute u lte rio r (Hârlău, Tazlău, Popăuți, Neamț, «și așezate pe aceste două la tu ri (ex. Popăuți)
Piatra, Bacău). din care «na, cea de Nord a fost zidită
La o serie de biserici (Sf. Nicolae din Do- ulterior.
rohoi, Popăuți, Sf. Nicolae din lași, Vaslui, Vedem așa că — pe când naosul nu prea
Bacău) găsim pronaosul supralărgit în raport se schimbă în înfățișarea sa — pronaosul are
cu naosul și această supraiărgire se arată șl o mai mare varietate de forme. Aceasta este
în exterior. dealtmintrelca o regulă generală în tot do­
Bolta pronaosului este susținută p rin patru meniul arhitecturei bizantine și mai cu scamă
a rc u ri în plin centru, cele două transversale la Atos.
de obicei mai late de cât cele longitudinale. Des, în cursul veacurilor, — s’a adăogat un
Aceste a rc u ri se opresc pe console așezate al doilea pronaos—un exonartex sau p rid v o r—
în cele patru colțuri. în fața pronaosului pe partea lui de apus,
Bolta este în m ajoritatea cazurilor o simplă sim țindu-se— se vede— nevoia d ea m ări spa­
calotă hemisferică, câte odată ceva turtită. țiu l biscricei sau de a feri iarna pe cei din­
Transiția c făcută p rin pendentîvi. A ltă dată ăuntru de frigul dela ușă (ex. Voroncț, Tazlău,
— (la Neamț) — această calotă e așezată pe
Mănăstirea Neamțului).
cele patru a rc u ri prin m ijlocirea unui alt
Câteodată această adăogire s’a făcut în
sistem de a rc u ri așezate pieziș, așa cum le-am
aeelaș tim p cu deschiderea zidului dintre naos
descris la naos.
și pronaos .cceace se vede p rin faptul că rama
La Hârlău, această dispoziție este încă com­
«șei din acest perete a fost mutată la intrarea
plicată prin alte patru a rc u ri paralele cu cele
cea nouă.
m ari și care se încrucișează cu cele oblice.
Nu vorbim , bine înțeles, aici, de aceste m ici
Avem și la Popăuți bolți pe nervure de un
și urâte încăperi adăogate câteodată în fața
aspect gotic, (fig. 53)
ușei în tim p u ri moderne.
M al multe biserici, (A rbora, Reuseni, Do-
brovăț) au un pronaos boltit p rin tr’o succesiune
de a rcu ri așezate fie în lung, fie în lat, care ’) Dorohoi, Popăuți, MiHșăoțî, Arbora, Reuseni, Vo-
reduc spațiul până la o mică calotă sferică. tosăț, Războeni,
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 187

Sunt însă două biserici din această vreme descris, tot așa de marc sau chiar mai im ­
care fac excepție la planul tip. E vorba de portant ca naos, nu e de un tip constantino-
mănăstirea Neamțului și de aceea a Dobro- poliian ci atonic și sârbesc; ii întâlnim mai
vățului. Aceste două monumente au un plan cu scamă la bisericile școalci din Morava.
mai desvoltat, având o despărțimră mai mult, La Constaniînopoi, pronaosul (nartexul) este
și anume, între naos și pronaos, despărțitura totdeauna tratat ca un fel de intrare, dc d i­
destinată m orm intelor c tito rilo r. mensiuni reduse față dc naos.
Aceste două biserici mai importante, anunță Am văzut că și prezența sîn u rilo r laterale
deci ceic de sub dom niile următoare, cu care e un caracter atonic și sârbesc și nu a Con-
par a se lega mai m alt de cât cu celelalte stantinopolului unde o asemenea dispozlțiunc
din vremea lu i Ștefan cel Mare. Sunt dealt- e foarte rară.
m intrelca zidite pe la sfârșitul domniei lui, Cupola sau turla naosului, în Moldova, c
biserica din mănăstirea Neamțului la 1497 și așezată pe pătratul a rcu rilo r m ari după modul
Dobrovățul la 1504, în ultim ul an de vieață constanlinopolitan ce există și la Atos și în
al lui Ștefan. Serbia în bisericile țarului Lazăr și ale fiului

Fig. 2 86. Stadenița (dapA 6 . Millet)

* săa Ștefan, adică arcurile m ari nu prezintă


* *
C lo p o tn ița , după uzul oriental și sudic
n ici un relief spre in te rio r — nu sunt du-
adoptat și la noi mai tn vechime, nu este blouri — cî formează simple «bcrccau»-urî, pe
alipită de biserică ci este o construcție deo­ când în bisericile sârbești mai vechi, se văd
sebită așezată la o oarecare depărtare (ca la foarte des a rcuri acuzând înăuntru relieful lo r
ca niște nervure sau arcuri dublouri l 2). D-nu G.
Piatra, ia Popăuți, la Bistrița); o excepție face
Bălinești unde clopotnița este alipită de pere­ M illc t vede aici o distincție caracteristică. *) In
tele de m iază-zi, alcătuind un fel de p ridvo r acest caz avem un patrat de z id u ri găurite p rin
deschis în fața ușei. Bălinești de altmintrelea patru arcade, în celalt caz, sunt patru «ber-
ceau»-urî care se întâlnesc. M ai departe, bise­
prezintă și alte elemente carc-i dau un ca­
ric ile moldovenești sunt de «tipul complex» al
racter mai occidental de cât altora.
planului, adică acela unde altarul e separat de
*
* *
Considerat în întregul său, planul biserici­ 1) Prin excepție trei biserici s P iatra, Borzești, Răz*
lo r noastre arată o dublă înrudire. boeni, prezintă în rto’dova asemenea arcart.
Naosul unit cu pronaosul așa cum l-am 2) (i. Mllîet, l’ancîen a rt serbe p. 73
18$ COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

boltirile naosului p rin ir’un «berceau» deosebit'). bisericile sârbești sunt de tipul simplu, adică
Acest mod de construcție e tipul constantine- absida mare c imediat așezată după arcul cel
mare estic al naosului, fără nici un inter­
mediar, (ex. Krușevaț, Kalenici și tot
grupul Moravei).
In fine, bisericile sârbești prezintă în
«berceau’l» de Est și de Vest al naosului,
câte o adâncătură, un fel de înalte ar-
cature în zidurile Nord și Sad, Această
dispozițiune, care o găsim câteodată în
Muntenia, lipsește. în M oldova în vremea
ce ne ocupă afară de grupul celor trei
biserici deja citate, Piatra, Borzcști,
Războeni și de Sf. Ghcorghe din Su­
ceava.
Deci planul moldovenesc arată câte o
dată caracteristice atonice și sârbești,
care nu sunt constantinopolilane, — altă
dată caracteristice constantinopolitane și
atonice care nu sunt sârbești, in fine și
caracteristice ce se regăsesc în cele trei
regiuni.
Patern deci conchide ca principiile
planului nostru ne-au fost transmise dela
muntele Atos prin Serbia, anele caractere
sârbești rămânând în evidență, altele însă
Flg. 287. A riile (după G. m ile t)
pierzăndu-se.
Iar în privința boltirei naosului prin
polilan și atonit, (Atosul este în general o m ijlocirea unui sistem de a rcuri așezate pieziș
sucursală a capitalei in această privință), pe când la 45° de arcurile mari, mi-am exprim at pă­
rerea că este datorită unei influențe armenești,
posibilă prin venirea la noi, în mai multe
rânduri a numeroși im igranți din Armenia.
Acest mod de construcție este necunoscut în

FlU K a lrn ld

țările vecine de unde ne-au venit diferitele


în râ u riri care au determinat modul nostru de
t I L t I
a clădi.
Flg. 288. Krașevâț Găsim însă l ) soluțiuni vecine în Arm enia

) G. Balș, în Buletinul secțiune! Istorice, Acad.


rtllle t ibid p. 5 5 -5 6 Română. (Congresul de Studii bizantine) 1924.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MAhE 189

și în Iran, precum și în alte țări din sfera dată smălțuite — împodobesc fațadele încon­
de influență a civilizației și a artei acestui jurând biserica, în două sau trei benzi așe­
centru, ca India, Egiptul și Spania /la u rilo r. zate lo diferite înălțim i.
Hm conchis de ici la o înrâurire a Iranului Sub streșină găsim două rânduri de nișe
transmisă prin Armeni. m ici, de ocnițe, cele de jos mai mari, cele
de sos mai m ici, două ocnițe m ici corespun­
FORMELE EXTERIOARE zând în general cu una marc.
(FAȚADELE) Excepțional, există un singur rând (ex. MiH-
șăuți, Voroneț) și asemenea foarte rar se gă­
Împărțirea bisericai ce am descris’o se sește și trei (ex. Sf. Nicolac Iași). Tcncuiclclc
vedeste în exterior prin lin ii simple. A ltarul actuale împiedică însă la multe biserici să se
c mai totdeauna poligonal, cu șapte sau nouă vază adevărata alcătuire.
laturi, foarte rar sem i-circular (ex. Dorohol, La abside însă, găsim arcade oarbe înalte
Voroneț). Absidele laterale, când există, sunt care merg dela soclu până la nivelul rândului
deasemenea poligonale cu cinci la turi (la Vo­ in fe rio r de ocnițe, ca niște firide lungite,
roneț șapte). una pe fiecare latură a poligonului absidelor.
Când absida principală c sem icirculară și Intre ele se ridică câlc un pilastru îngust de
sînarile sunt la fel. cărămizi aparente, uneori smălțuite precum
La Baia și la Piatra, în ioc de abside la­ sunt dcaltmintrelea și acele ale arcaturilor
terale, avem o eșîtură dreptunghiulară. Precum ocnițelor.
am arătat, pronaosul reese câte odată, fiind mai La abside găsim ferestre mici, cu chenar
larg ca naos (Sf. Nicolae Dorohoi, Popăuți dreptunghiular și cu deschizătura de obicei
Sî. Nicolae din lași, Vaslui, Bacău, Tazlăci). la fel, câteodată circulară sau în arc frânt.
Bisericile se prezintă cu sau fără turlă de­ Asemenea ferestre sunt și ia turlă, și câteo­
asupra naosului; turla e rezemată pe două baze dată la pronaos, A ici însă este o variație
suprapuse. mai marc și ca poziție a ferestrelor și ca
Există o corelație între prezența turlei, a mărime a lor, care dela o suprafața de o ju­
absidelor laterale și a contrafo rturilor, ceea ce mătate de metru pătrat lumină, ajunge la
este șt firesc. Împingerile mai m ari datorite câți-va m etri pătrați, în aceste ferestre m ari
greutăței turlei cer o proptire laterală mai cu două și trei menouri golice cum le vedem
puternică, și sînurile și contraforturile contribue de pildă la Hârlău. (fig. 70).
la aceasta. Dar și fără turlă s’a sim țit câte Unele ca și celelalte sunt toate de forme
odată nevoia co n trafo rturilor (ex. Piatra, gotice având câteodată frumoase chenare,
Războeni, Dobrovăț). menouri și ornamente în form ă de rozase,
C ontraforturile sunt de obicei în dreapta de Irilo b u ri, de pești, din cpocelc „ra io n a n tc“
și în stânga absidelor laterale (ex. Sf. Ilic, și „flam boiante" (Hoch și Spâtgotik).
M ilișăuți, Hârlău, Tazlăci, Neamț, Piatra), înalte Ușele așezate, precum am văzut, fie lateral,
până sub rândul inferio r de ocnițe, ra r mai fie pe partea vestică sunt, de obicei, de formă
sus. Ele se reduc spre sus, formând trepte dreptunghiulară și prinse în tr’un chenar cu
acoperite prin copertine cu profile gotice. molare foarte accentuate în arc frânt (ogival)
Acolo unde pronaosul reese în afară, contra­ care câteodată — ia rândul său, — e încadrat
fortul lipsește (exceptând Tazlăui). în tr’un alt chenar exterior dreptunghiular.
(In alt contrafort mai jos sprijină absida (M ilișăuțI, Tazlăul, Neamț, Hârlău)
principală până sub fereastra ei. Câte Această formă ogivală este regula generală;
odată alte contraforturi sunt așezate oblic la când găsim, cum se întâmplă câteodată ușa
45° la colțurile fațadei de apus (Piatra). Contra­ cu rama dreptunghiulară și baghete încrucișate
fo rtu rile sunt de piatră, cel puțin în părțile cum am descris-o la peretele despărțitor
lo r exterioare. dintre naos și pronaos, așezată în exterior,
Biserica este de piatră aparentă neregulată; ne găsim în fața unei remaniere. Ușa a fost
c așezată pe un soclu term inat la partea lu i luată din locul ei p rim itiv, odată cu spargerea
superioară p rin tr’un brâu de piatră de talie zidului despărțitor, și pusă la intrarea unui
profilată. C olțurile p ă rțilo r eșite sunt și ele nou exonartex, rămânând vechia ușa exte­
de piatră cioplită. rioară de formă ogivală ca o ușă interioară
Rânduri de cărămizi aparente — câte o­ între pronaos șt exonartex.
l'JO COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Pe lăngă ușa din afară sari deasupra ei care este așezat Ia rândul seu pe o bază de
se găsește pisania lucrată în p ia tră ; câte-o plan pătrat sau octogonul.
dată deasupra ușci este o nișă, probabil pentru Această dispoziție corespunde, in mod ra­
a adăposti zugrăveala unei icoane. țional, cu dispoziția a rc u rilo r naosului, soclul
*
* *
Fațadele sunt împodobite p rin tr’accastă o r­
namentație policrom ă de cărăm izi smălțuite
colorate în verde, galben, brun, despre care
am vorbit, așezate în benzi orizontale, la picioa­
rele firid e lo r absidelor, ale ocnițelor, substra-
șină și la turlă, u n element însă m ult mai
im portant sunt discurile, rotocoalele smălțuite
de aceeași co lo ri ca și cărăm izile și care sunt
așezate în timpanele u rcă to rilo r, în formă de
friză sub strașină și Ia turlă. Unele au simple
nasturi în m ijlocul lo r, altele reprezintă chipuri
de animale fantastice saci ornamente geome­
trice.
Cornișele de sub strașină lipsesc la cele
mai nmite biserici, ia r când există, sunt
totdeauna puțin pronunțate și foarte simple. Nu Fig. 29 (. Biserica de pe pletora v o tiv i
din Pâtrăoțl
găsim niciodată aceste cornișe în rânduri de
cărăm izi, din care unele așezate pieziș ca pătrat corespunzând cu pătratul celor patru
d in ții de ferestreu, cum le întâlnim pretutindeni arcuri mari principale, iar steaua cu opt vârfuri
în domeniul artei bizantine și cum le vom patrulaterului a rc u rilo r piezișe completat
găsi mai târziu și în M oldova. prin laturile prelungite care întregesc octogonul.
Este de altm intrelea natural ca sub un Din această formă tip derivă, prin fantezia
acoperiș cu strașină mare, cornișa, ținută în meșterului, celelalte cu altă dispoziție sau cu
umbră, să fie simplă, neavând a aștepta de mai multe vârfu ri — Precum sunt și arcurile
ia acest element arhitectonic v r ’un marc efect, piezișe ale boltirei tot așa și aceste stele con-
pe când în construcțiile meridionale, cu aco­ stitue un element original al arhitecturei moldo­
perișuri plate și fără proeminențe, o cornișă venești care nu se regăsește aiurea.
mai puternică devine necesară. Atât soclurile cât și turla sunt împodobite
(cu rare cxcepfe), ca și sînarile, cu firide
lungărețe și cu rânduri de ocnițe m ici.’
1- In axele principale se ivesc ferestre, patra
ia număr, la fel ca acele afe naosului; iar
pe laturile celelalte ale turlei găsim câteo­
dată (la bisericile mai tâ rzii) contraforturi
m ici, care întăresc tu rla și o proptesc în
direcția nașterei a rc u rilo r m ari.

• •
A co p erișu rile bisericelor fără turle sunt
sim ple; le găsim acuma, fie relativ joase unde
sunt acoperite cu materiale noi (ca tablă), sau
Flg. 290. Dispoziția schematică a țuguiate unde sunt acoperite cu șindrilă, panta
bazelor turlei Hserîcei din Sî. IHe fiind mai repede mai cu scamă în Bucovina.
V ârfurile coamei sunt, după datină, împodo­
T u r la mai totdeauna poligonală cu opt bite cu cruci așezate pe sfere (bolduri).
la turi, cate odată cu douăsprezece sau șases- Acoperișul b ise ricilo r cu turlă prezintă
prezece laturi, ra r cilin d rică (ex. Voroneț, forme mai complicate care au fost prilejul
Dorohoi), stă pe un soclu stelat cu opt vâ rfu ri unor discuțiunî îndelungate.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 191

Prezența târlei, așezată pe soclurile ci de o a lui, căci plumbul ce o acoperise la început


înălțime potrivită, nu produce nici o dificultate fusese scos in vremea lu i Despot Vodă. E
pentru învelitoarea cât tim p acest acoperiș ră­ vorba însă aici de țigle și nu de olane.
mâne mai jos decât baza pătrată. Ca mate­ Dar chestiunea se schimbă când pantele
rialele ce se puteau întrebuința în vremea lui sunt mai repezi, fie că
Ștefan-cel-Mare, aceasta era cu putință numai cu așa cer formele alese
plumbul și cu olanele. Cel d'ântei material a fost de arhitect, fie că o
poate întrebuințat. Avem documente din vremea impune natura mate­
succesorilor 1u I rialelor, când con­
Ștefan din care se strucția, fiind făcută
vede că era un cu mijloace mai re­
obicei de a aduce duse, trebue căutat
plumb din streină- material mai eftin sau
tatc pentru înve­ mai ușor de procurat.
li rea bisericelor Acest material, a-
domnești. tuncea ca și în zilele
Cazacii lui T l- noastre, era șindrila.
muși, o știm, au Șindrila c e r e însă
luat plumbul mă­ pante repezi și tot
Fig. 292. Biserica de pe Fig. 2 94. Biserica de pe
tabloul votiv din MiHșăoți
năstire! Putna pen­ așa și țigla solzi, așa tabloul «oliv din Voroneț
tru a turna din el de întrebuințată în
gloanțe *): Bogdan cel orb cerc, și Șteîăniță Ardeal și în Galiția, și care a fost poete
aduce plumb pentru biserica Sf. Ghcorghe întrebuințată cândva și la noi, precum vedem
din Suceava *2). Plumbul era întrebuințat într'un din cererea lui Lăpușneanu către Bistrițenii.
mod general pentru învelirea bisericilor atât în Cu aceste materiale nu rămâne decât
țările sudice în tot basinul rtedltcranei, cât și două soluții: cea d ’ântei este să se facă o
în vestul Europei. Era deci, cel dântei material singură învelitoare mai înaltă peste toată bi­
la care trebuiă să se gândească cei care serica din altar la pronaos, cum se face la
doreau să îacă o învelitoare trainică. biserici fără turle, din care învelitoare turla,
Olanele erau întrebuințate încă din an- cu bazele ei pe jumătate cufundate, să nu iasă
ticnitele tn tot sudul ropci, mai cu seamă decât în parte. Această soluție na a putut
în țările grecești. niciodată să fie în proeetal meșterului carc
Acest material sigur a conceput monumentul.
contra focului, mai In tr’adevăr tot efectul de svelteță și înălțare
eftin, are însă cusurul ce se obține
de a fi mai puțin po­ p r in con­
triv it pentru țările cu strucția turlei
zăpezi multe. e perdut și nu
Nu avem nici un ajungem de­
indiciu care să ne cât la o clă­
arate că acest mate­ dire cocoșată.
ria l să fi fost între­ Planul în-
buințat în această vclitoarei în-
vreme în Moldova. tâlnește turla
Fig, 2 93. Biserica de pe pictura Fig. 2 95. Biserică figurați pe peretele
Știm că Alexandru și soclurile ci
votivĂ din SL Hie exterior sud al blsericei din Voroneț
Lăpușneanu a cerut, absolut fără
în 1564, meșteri;’ țig la ri de la B istrița, din regulă, la întâmplare, cceace din punctul de
A rd e a l 3) pentru a face țigle la Baia pentru vedere constructiv nu produce de cât d ifi­
mănăstirea sa din Slatina, în a doua domnie cultăți.
Acest mod de construcție al acoperișului,
>) Necolcea — Cronica. carc îl găsim acuma răspândit, nu este decât
=) Nistor. Dle moldasische Jtnsprflche aoî Fokatien
o soluție bastardă, o încercare stângăcie din
și: Dle aas®ărtigen Handcîsbeziehnngen der rtoldaa
partea unui meșter nepriceput, ca să reîn -
pg. 53.
3 ) Lăpedatu. But. Corn. Aon. Istorice. 1902. p, 27. velească o biserică care a avut alt acoperiș,
192 COMlSlUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

cc nu l’a patut sau n’a știut form ă și aa adoptat aceea arătă


să îl refacă cam se cade. și greșită descrisă mai sas.
Cealallă soluție esle de a Sânt totași motive paternice
ca să credem că această formă
înaltă a fost aceea adoptată în

Fig. 298. Biserica de pe tablonl


Flp tv o . Biserica llparaU pe peretele Fig. 297. Biserica de pe tabloul votiv din rtoldovița
exterior «I blscricti St. IBe poți» din Dorohoi (după Romstorfer)

înveli fiecare din elcmcntele clădirei pentru vechime. Romstorfer, fost conservator al monu-
Sine ca în ve lito ri suficient de repezi. Astfel m cntclor din Bucovina, care a studiat această
naosai fiind a- chestie, a arătat
coperit p r in că picturile voli­
târlă și bazele tive ce le găsim
ci care poartă în aceste lăca­
fiecare acope­ șuri și pe care
rișul lo r, se va vedem donato­
acoperi prona­ rul oferind bise­
osul p rin tr’o în- rica lui Christos
velitoarc în pa­ arată asemenea
tru ape ia r al­ acoperișuri. S'a
tarul și sînurile obiectat că aces­
p rin învelito ri te picturi sunt
conice sau pira­ de dată mai re­
midale. centă și că nu
D ific u lta te a pot proba ni­
consistă î n , ra- mica p e n t r u
c o r d a r e a lo r vrem urile de ia
care trebuie să început. Știm
se facă astfel însă acuma că
ca ploile și ză­ aceste frescuri
pezile să nu fie sunt din tim pul
aruncate în con­ c o n s tru c ția n e i
tra tu rle i, Acea- sau din epoca
stă problemă imediat urm ă­
este greu de re­ toare.
zolvat în mod La Voroneț,
m ulțum itor și pictura naosu­
constitue punc- lu i — sub care
tal slab al con' nu se mai vede
Fig. 299. Tabloul voliv de la Sucevița
cepției. n ic i un a lt
Acestei greutăți trebuie atribuit faptul că strat— e mai veche decât aceia din pronaos,
reparațiile succesive n’au mai păstrat această dapă toate caracterele ei. Prescurile prona-
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 183

oscilai sunt datate p rin ir’o inscripție de la boiului). La Sî. Nicolaf din Dorohoi tot pe
1550, ia r ale exonartcxului adăogat și aie prim ul strat sunt tot caracterele pletorelor
exteriorului sunt făcute dc M itrop olitu l Q ri- de mai sus și ca mod 'de zugrăvire și ca mod
gore Roșea, la 1547. dc ornamentare.

Flg. 3 0 1 . Mănăstirea Patna, dapă o pictară


păstrată Ia mănăstire. (RomstOrîer)

Fig. 300. TablOfil votiv dc la SI. Nicolae din lași Fig. 302 Pat na, dnpă <in desen de Zirkel
(RomstOrîer)

Pictura de la Sf. 11ic, tot pe prim ai slrat, Și la Voroneț, atât înăuntru pe tabloul votiv
e de aceași vreme ca aceia din naosul Voro- cât și pe peretele exterior, și la Sî. Iile, și
nețului, tot așa și cea de la biserica din M i- la M ilișăuți și la Sf. Nicolae din Dorohot
lișăuți (din nefericire distrusă în vremea răz- găsim biserica zugrăvită cu aceste învelitori
«5
194 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

deosebite pe fiecare membru al clădirei și că încă după t8 5 0 Putna își păstra acest
lăsând turla liberă. acoperiș.
La Pătrăuți e la fel, dar este adevărat că Intr'un cuvânt, peste tot unde găsim ima­
pictura pare aici mai recentă. Dar pe alte gina zugrăvită sau și gravată a acestor biserici
tablouri votive d in tr’o vreme ceva mai recentă începând din veacul ai XV-lea, în veacul al
XVf-lca, al XVII-lea, ai XVIII-lea și până în al
XlX-lca, în mod constant, biserica e arătată cu

Flg. 303. Biserica mănăstire! Neamțalul Flg, 305. Biserica mânăslirei Neamțului
după o gravară (Bol. Corn. Mon. Ist.) după «n fresc în turnai de intrare

le găsim tot așa; la Moldo vița la 1537, pe acest fel de acoperiș. Și n’o găsim închipuită
peretele exterior la S f.Ilie zugrăvit în veacul al altfel, de cât în picturi târzii.
XVl-lea, pe peretele votiv de ia Sucevița care D intr’altă parte, tot Romstorfer a arătat
c din 1596, la sf. Nicolae din Iași refăcut și cum se găsește încă în podurile unor biserici
cu acoperișul modificat și turla
înecată, vecha linie a înveli-
toarci ce se vede pe baza tu rle i;
deasupra ei se regăsesc ten-
cueli și chiar zugrăveli menite
evident să fie văzute; acest
lucru s’a putut constata și de
alții.
Dealtmintrelea, dacă meșterii
cari au condus construcția
acestor biserici erau de școală
gotică nu e de m irare să se
fie gândit la o asemenea so­
luție, care era cea întrebu­
ințată în construcțiile gotice,
mai cu seamă cele civile, unde
fiecare parte din clădire era
Flg. 304. A lt îresc în turnai de intrare al mănăstire! Neamțului
învelită pentru ' sine și unde
turnulețele și cloșetoancle sunt
rezugrăvit de Antonie Râset la 1676. Asemenea așa de întrebuințate și dau înfățișări înru­
șl pe reprezentări mai recente ale blsericei dite cu cea care o capătă jbisericcie m ol-
din Putna în veacul al XVIII-lea, și acele din dovenește-acoperite în acest fel.
Neamț de pe la 1830, repetate de^ două ori In acelaș s p irit vedem acoperite atâta don-
în gangul turn ulu i de intrare. — Desene arată joane sau -cetăți din Occident (Pierrcfonds,
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 195

Coucy *); asemenea și castelul din Hunedioara Deci, orcare ar fi obiecțiile ce s’a r putea
șl cetatea Budeî’'). aduce în contra acestui mod de construcție,
fie din punctul de vedere estetic, fie din
punctul de vedere practic, cred că rămâne
demonstrat, fără îndoială posibilă, că este, nu

Rq 500, Coiirlul *Hn Î*ltrrrlon4» idapa Cîiuliy) F<g. 3o7. Hotelul leii Jocques Coeur (după Choîsy)

Vorbind de hotelul lui Jacqucs Coeur, din numai forma p rim itivă a acestor acoperișuri,
Bourges, (1440), Choisy ’ ) spune: dar încă că această formă a dăinuit mult
„C a și în plan,
n i m i c în ordo­
nanța fațadelor nu
corespunde cu a-
ranjă rilc simetrice
a le arhiteclurci
noastre ; alinia­
mentul se rupe
după iregularitățile
terenului; fiecare
corp de clădire
are acoperișul său,
fiecare colivie de
scară turnulețul
său".
Astfel sunt p rin ­
cipiile gotice — și
aici în contrazicere
cu cele bizantine
și cu cele clasice—
și după aceste p rin ­
cipii s’au învelit
Fig. 3o8. Cetațea Btulei, după I. Szendrei
bisericele noastre.
') Choisy, Histoire de l’architectare II pag. 5 9 o — 591. tim p și până în Veacul al 1 9-lea, , UȘ3 Cum
-) Szendrct J. 3 ) Choisy ibtd. pag. 5 « t. ne o arată piclurclc dela Faina șijce le dela
196 COMIS!UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

mănăstirea Neamțului, și aceasta o ri carc ar ralc ccnușic-albastră. La A rbora, acoperișul


îi materialul întrebuințat pentru în vclirc. e poleit cu aur pe un fond galben la altar
Trebuc să m ărturisim că încercările de re­ și pe un fond roșu pe restul clădirci.
construire a acestei îorme de acoperiș ce le-a Vedem deci că, din culorile zugrăvelci, nu
încercat R om sldrfcr la uncie biserici, în­ putem trage nici o concluzie.
trebuințând țigla, n’au prea dat rezultate îru - Materialele posibile pentru aceste învclitori
nu puteau fi decâtșindrilă,
țiglă solzi, plumb sau
aramă.
Forma acoperișului ne
îngăduc să excludem dela
început olanele care nu
pot sta pe pante așa de
repezi: dealtmintrclca —
precum am spus’o — nu
avem nici o probă docu­
mentară despre existența
lo r în Moldova până mult
mai târziu.
In contra țiglei solzi
carc ar putea să se po­
trivească cu arătările ta­
b lo u rilo r votive se poate
invoca cunoscuta scri­
soare a Iui Lăpușneanu
care cerea țig la ri ca să
Fig. 3 0 9 . Castelul din Hunedioara
acopere biserica din Sla­
moașe nici elegante. Aceasta este datorit însă tina cu țigle „cum solcnt in a liis rcgionîbus“ ,
altor cauze și a lto r e ro ri, căci unele biserici cecacc pare bine a indica că acest mod de
bucovincne învelite în acest fel cu mai multă înveliră nu era cunoscut în M oldova. Bacă
chibzuială au dat rezultate destul de mulțu­ s’ar fi fabricat în țară în vremea lui Ștefan, e
mitoare. (M ilișăuți — Ruși Mănăstioara). greu dc admis că s’ ar fi pierdut acest mește­
• șug până la Lăpușneanu, fiind vorbă dc o
• * fabricațiune simplă și fără dificultăți.
Rămâne dc cercetat cu ce materiale
erau acoperite aceste biserici. Toate pic­
turile votive ni le arată parc’ar fi învelite
cu niște solzi m ari. Pictura însă e prea
schematică și solzii sunt înfățișați la o
scară prea mare pentru a putea trage dc
aici o concluzie; în cea mai marc parte
din cazuri sunt numai lin ii care se
încrucișează. Câteodată însă sunt mai
bine făcute și ele par atunci a arăta ma­
teriale cum ar fi țigle solzi sau șin drilă .
Așa la Voroneț (v. fig. 3 11) partea inferioară
a acestor solzi e formată cum se face și Fig. 3 10. Hotelul lui Jacqoes Coeur (după Choisy)
acuma la șindrilă în mai multe părți din țară.
Nici coloarea întrebuințată nu ne lămurește. De altmintrelea, în săpăturile cetăței din Su­
La Voroneț, acoperișul turlei și al bazelor e ceava, unde s’au găsit atâtea cio buri și ră­
însemnat cu albastru, iar restul cu roșu. La mășițe de obiecte de pământ ars, nu s’a gă­
Sf. Ilie, turla își are învclitoarca în roșie, sit nici o bucată dc țiglă nici de olană
baza superioară albă, cea de jos galbenă,
pronaosul și a ltarul roșie, iar sin u rilc lalc- •) Romstorter— Lăpedaht: Cetatea Sucevei.
Bis e r ic il e LU ! șt e f a n c el ma r e 19?

Plum bul a fost întrebuințat în toată Europa pentru această biserică — ■ luând o grosime
in tim pul evului m ediu; în țările sudiee și de tablă de patru m ilim etri cum se întrebu­
orientale acoperea cupolele direct așezat pe ințează și în O ccident 1) și în Sudul Europei
zidărie, iar în Occident era pus pe acoperișe de ajungem la un total de 45.000 kg. Dar cinci
lemn în plăci destul de m ari, așa cum se zeci de chintale moldovenești, după arătările
mai vede la catedrala din C h artrcs 1) și în D-lai Nistor s) fac 3.200 până la 15.000 kg.
multe alte părți. Socotind în chintale poloneze găsim de la
Documentele ne arată cum Bogdan cel Orb 3.200 la 4.200 kg. Vedem deci că această
și succesorii lui cer în mai multe
rânduri voia să aducă plumb din
Polonia pentru înveli rea unor
biserici și aramă pentru clopote 2)
— (nu se vorbește de aramă
pentru învelitori) — încât nu exi­
stă îndoială că plumbul a găsit
o asemenea întrebuințare.
Plumbul de pe acoperișul Putnei
a îost luat, precum am am intit
mai sus, de Cazacii lui Timuș,
ginerele lui Vasilc Lupa. Aseme­
nea, Slatina a avut la început o
învelitoarc de plumb care a fost
scoasă în tim pul Domniei iui Fig. 312. Biserica din Ruși-Mănăstloară
Despot Vodă.
Panta repede și șarpantele de lemn nu sunt cantitate era insuficientă pentru scopul propus.
o împiedicare pentru întrebuințarea plum­ Am putea deci deduce de aici că plumbul
bului căci vedem că astfel se făcea în Occident servea numai pentru unele părți, pentru ce
și cunoaștem chiar în ce mod se executa am chema azi tinichigcria («plomberie»), și
această învelire*). unele p ă rți mai special prim ejduite de apa
Dar totuși un dubiu rămâne. Vedem că ploilor. Dealtmintrelca nu se înveleau n ici
Ștefăn iță-Vodă a cerut voe să aducă, fără vamă, bisericile din Galiția cu plumb.
din Polonia, cincizeci chintale de plum b 4) Aramă nu cred să se fi întrebuințat, căci
pentru biserica Sf. Ghcorghe din Suceava. nu se întrebuința în evul mediu, în Sud și
Este de presupus că cerea toată cantitatea în O ccident; nici un document nu ne arată
ce-i trebuea, căci era o chestie prea anevo­ din această vreme această întrebuințare la noi,
ioasă și complicată de a obține îndeplinirea și numai mai târziu a fost u tiliz a t în Rusia
acestei cereri si în Occidentul Renaștcrci.
care im plica în­ Fâșiile de tablă de aramă găsite la Suceava
delungate fo r­ in cetate arată să fi îost întrebuințate pentru
m alități diplo­ fabricare de moncte m ărunte *3).
m atice— o știm Rămâne deci șin d rila ca material curent
prin documente de învelire, șindrila de brad sau de stejar
— ca să ne în­ cum se întrebuințează încă și azî.
chipuim că ar fi In relația italianului Angioletlo care o în­
cerut treptat și soțit armatele lui Mahomct al doilea în cam­
Fig. 3 1 1. Voroneț, solzii acoperișu­ în mai multe pania din 1476 4) se spune clar că la Suceava
lui după tabloul votiv rânduri canti­ orașul avea case și biserici învelite cu șindrilă.
tățile necesare, In rezumat rezultă că învelitorîlc biseri­
O r, dacă socotim de ce greutate c nevoe c ilo r noastre erau unele de șindrilă și altele,
cele mai de seamă, de plumb, cel puțin în parte.
•) Violei le D uc.-D icllonnaire.
) Nistor, loc citat. ') Violet le Dac. Ibld.
3 ) Violet Doc. Joc. citat. 2) Nlstor-Handel in der Moldan pag. 134.
‘ ) Nistor. Die auswărtigen Handelsbezichongen <ler 9 Cetatea Snceuel pag. 9 | .
ftoldati pag. 53. lorga, — Istoria armatelor române 161.
198 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

DIMENSIUNI Șl PROPORȚII Popăuți la 1,58,1a Dobrovăț la 1,55, la Hârlău


și la Neamț la 1,56.
Bîsericclc Iul Ștefan cel M arc au mai tot­ Mai observăm că raportu l Iungimei inte­
deauna dimensiuni restrânse. Pătrăuți, cca rioare a bisericei către In ilțim e a Interioară
mai mică, are numai 14,50 m etri lungime a turlei se apropie de unitate.
interioară și 4,50 m etri lărgime, iar înălțimea Or care ar îi categoria în care am pune
ei la cheia a rc u rilo r m ari ale naosului c de bisericele noastre din acest punct de vedere
6,30 metri, calota turlei fiin d la 14 metri proporțiile lo r sânt totdeauna reușite și nici­
deasupra pardoselci. Biserica mănăstirci Neam­ odată nu avem impresia de greșeală sau de
țului are 37,50 metri lungime interioară, fără stângăcie. Această armonic de proporție este
a socoti exonarlexul adăogat, și 6,50 m etri una din principalele calități ale arhitecturei
lățime interioară. Înălțimea ia cheia a rc u rilo r - dacă nu cca mai m a re — și m eritul ce
m ari c de 10 m etri și aceea a calotei tu rle i revine constructori lo r e cu atât mai de însemnat
de 23,30 m etri cu eât majoritatea bisericilor din această
Dacă lăsăm la o parte această din urmă vreme sau din vremea imediat anterioară fn
biserică, care ca și Dobrovățul, reprezintă un Ardeal, în Ungaria, în Austria, păcătuesc în
tip excepțional, vedem că Sf. Gheorghe din această privință. In tr’adcvăr se observă mai
Hârlău, de pildă, care este în acest caz — îm­ totdeauna acolo un desacord între altar șl
preună cu T a zlău— cea moi mare, orc 21,50 nava bisericei, care strică armonia aspectului
metri lungime interioară, 5,70 metri lățime, monumentului.
9 m etri înălțime la cheia a rc u rilo r m ari și
21,50 m etri la calota tu rle i. Bolta pronao­ C LASIFIC A R E
sului c la 13,50 m etri deasupra pardoselei.
Nu am pus în socoteală biserica mănă- Cele spuse până acum ne perm it să pro­
stirei Putna, ctitoria principală a lui Ștefan, cedăm la clasarea după categorii a b ise ricilo r
căci în înfățișarea ei actuală nu mai este bi­ lui Ștefan cel Mare.
serica lui. Am văzut că a fost dărâmată și La prim a vedere, orânduirea cc pare cea
reconstruită, isprăvindu-sc sub Istrate Dabija, mai dreaptă și mai rațională este de a face
și este aproape sigur că n ici planul cel vechiu două cla se : bisericile cu turlă și cele fără
nu a fost respectat; obiceiul vremei era de a turle (care de obicei sunt și fără abside la­
se zid i sau de a repara cum se credea că e terale).
bine, fără a avea considcrațiunilc cc le avem Această împărțeală însă este prea generală
acuma față de construcțiile din trecut. Acest și prea vagă și dacă intrăm ceva mat m ult
respect, precum și im itația sau pastișa), sunt în analiza m onumentelor noastre, vedem că
sentimente mai moderne. Planul și detaliul se poale face o altă clasificare bazată pe
bisericei sunt altm intrelea din epoca recon­ diverse deosebiri constructive:
struire!. Vom face o prim ă clasă pentru bisericile
Când examinăm dimensiunile principale ale din Pătrăuți, M ilișăuți, Sf. Ilie șî Voroneț
bisericelor lu i Ștefan cel Mare putem vedea (abstracție făcând de exonartexut lu i G rigore
că unde sunt mai scurte, altele mai lungă- Roșea). Aceste patru biserici de dimensiuni
rețe, de asemenea înălțimea merge crescând, mai modeste au turlă, sînuri laterale și un
încât avem biserici de un tip mai scund, mai pronaos pătrat sau aproape pătrat. Au con­
bizantin, și alte mai svclte, mai gotice, cu tra fo rtu ri la naos pe laturile de Nord și Sud
toate tra n zițiile între ele. și un altul mic la altar (afară de Pătrăuți).
Așa bunioară, la Pătrăuți, raportul iungimei Au toate ferestrele lo r cu chenar dreptun­
bisericei către lărgim e este de 3,1 ca și la ghiular atât la naos cât și Ia pronaos. M ili­
Sî. Ilie, pe când la Hârlău, la Popăuți și la șăuți avea însă o fereastră ogivală în pere­
Piatra acest raport este de 3,7 și mai mult. tele de apus).
La Dobrovăț ajunge la 4,5 și la Neamț— fără Aceste patru biserici, zidite între 1487
exonartex — 4,85. și 1488, formează un grup destul de omogen
D intr’aliă parte raportai între înălțimea mă­ șî e probabil că sunt construite de acelaș
surată la chca a rc u rilo r m ari și lărgimea, ra­ meșter sau de meșteri de aceași școală.
port care la Voroneț e de 1,28, ajunge la Un al doilea g r u p — care urmează și cro-
Bis er ic il e l u i ș t ef an cei mar e 199

nologicește - este acela alcătuit de bisericile succesive în console. E un principia con­


domnești așezate in orașe: Sî. Ion din Va­ structiv ingenios și nou pentru a micșora
slui ), Precistâ din Bacău, SI. Nicolac din diametrul bolților și prin urmare împingerea
Dorohoi, Sf. Gheorghedin Hârlău, St. Nicolac lor. Asemenea la Vest și Est al naosului, pe
din lași și Sf. Nicolac din Popăuți (Botoșani), pereți de Nord și Sud, sunt a rcaturi mari ca
toate zidite între anii 1490 și 1496. Aceslc niște nișe, ce nu Ic găsim în celelalte bise­
biserici sunt mai m ari ca cele din grupul r ic i ale lui Ștefan cel M arc; ceea ce, împreună
precedent, mai înalte. Au toate turle și ab­ cu prezența a rc u rilo r dublouri, înfățișează
side laterale, contraforturi și pronaosul supra- caractere de plan sârbești.
lărgit (exceptând Hârlău) și aproape pătrat. La aceste trei biserici, bolțile pronaosului
Aceste biserici <domnești» fiind orășenești sunt separate în două p rln tr’un arc dublou
s’a sim țit, nevoia de a patca prim i un mai cu console ca în naos, devenind așa un drep-
mare număr de credincioși, cea ce a dus tunghiu lungăreț.
la această soluție. Aceste biserici mai prezintă Naosul are ferestre miel, iar pronaosul
și o bogată împodobire de cărăm izi și de ferestre ogivale gotice ornamentate.
rotocoale smălțuite cu figuri. La Vaslui s’au Războieni are intrarea pe partea de miază­
găsit resturi de cărămizi smălțuite reînlre- zi, Piatra la miază noapte ia r Borzești pe
buințate. Bacăul pare a îi fost fără această laturea de apus.
podoabă. Și aceste biserici prezintă o ornamentație
In acest grup ferestrele naosului și ale turlei de cărăm izi smălțuite și de rotocoale. Aceste
rămân mici și dreptunghiulare ia r cele ale rotocoale sunt însă fără figuri, au numai un
pronaosului — la Dorohoi, Popăuți, Hârlău și nasture (bumb) la m ijloc și o linie sau două
Vaslui— sunt m ari, ogivale și frumos ornamen­ concentrice. Astfel se vede acam la Piatra
tate în modul gotic; Sf. Nicolac din Iași și Ba­ și la Borzești; dacă e tot așa la Războcni nu
cău fiind transformate, nu putem ști dacă se poate ști, biserica fiind ca marc în g ri­
această regală își găsea și aci verificare așa jire tencuită și spoită.
cum e probabil. Aceste trei biserici alcătuiesc, fără îndoială,
Tot în acest grup a r intra, poate, șî para­ un grup bine determinat și foarte original,
clisul domnesc din cetatea Sucevei, unde s’au — și cred că nu greșesc atribuind construcția
găsit numeroase rotocoale cu figare la fel ca lo r anui singur și acciaș meșter.
cele ce le găsim pe celelalte biserici ale gru­ S’a r putea considera ca o continuare a
pului. acestui grup, biserica mănăstirci Neamțului,
Acest grup pare iar a fi opera aceluiaș zidită în acelaș tim p ca Sf. loan din Piatra
meșter, care i'am putea denumi meșterul ro - (1497). A ic i nu găsim arcurile dublouri și
tocoalelor figurate și al pronaosului eșit. S’ar arcaturile interioare de caractere sârbești, dar
putea face o excepție pentru biserica din Bacău găsim pronaosul îm părțit în două și rotocoa-
care este mai rudim entar făcută cu toate ca lele cu bumbi din grupul precedent.
dispozițiile generale sunt la fel. De altmintrelea partea naosului din spre
Acest al doilea grup se prezintă deci ca apus In grupul Piatra-Borzești-Războieni poate
o desvoltarc mai evoluționată a prim ului fi considerat ca o prim ă indicație, o îndru­
grup. mare spre compartimentul ce’ l vom întâlni
O a treia clasă o formează bisericile din Bor- ia Neamț și mai târziu, în vremea lui Petru
zești, Războicniși Piatra (Neamț), 1493 — 1498. Rarcș.
Aceste biserici sunt fără turlă .și fără s în u ri; Neamțul ar îi deci o combinație din cele
numai la Piatra sunt în in te rio r scobituri in două grupuri precedente.
grosimea zidului care în afară prezintă o in- După această biserica am putea pune, ca
groșare pe toată lungimea naosului. procedând din aceași înrâurire, Sf. Gheorghe
In acest grup găsim arcuri dublouri în din Suceava, care prezintă de altmintrelea
relief sub boitele naosului și care se prelun­ m ultă asemănare cu ea.
gesc ca pilaștri angajați până jos pe pereți Grupul care urmează șt care sc clasează
de Nord și Sud, p rin tr’o serie de retrageri și cronologiceștc imediat după Neamț, cuprinde
A rbora, Reuseni și Dobrovăț (1502— 15U4),
1) Așez Vaslui în acest grop din canza asemănări cele din urmă biserici ale la i Ștefan.
planului. Sunt biserici fără turlă. Na au sînuri exte-
200 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

rioarc, iar în interior, o ușoară inflexiune munică ca nava principală prin trei perechi
arată locul lor, încadrată de către un mă- de arcuri în naos și două în pronaos. Aceste
nunchiu de colonele angajate care ajung până arcuri, și la Dolhești și la Volovăț, sunt re­
in boltă, resărind jos de pe niște baze gin­ duse la niște arcade oarbe, de oare ce na­
gaș împodobite. vele laterale au disparat, iar Băiinești a per-
Pronaosul este boltit în tr'u n mod pitoresc dat și aceste arcade, rămășițe ale tipului
și practic prin a rcuri late, două perechi în p rim itiv.
lung și două în lat (fig. 175 și planurile fig. Această clasă arhaică nu e grupată în-
158, 169 și 170) care reduc spațiul boltit la t r ’un scurt număr de ani ca celcl’alte. Dol­
un ccrc de mic diametru acoperit cu o calotă hești e dinainte de 1481, Băiinești din 1494
sferică. și Volovăț de la 1502, iar prototipul din Ră­
Toate chenarele ferestrelor sunt dreptun­ dăuți din veacul al X lV -lca.
ghiulare în exte rio r și m ici. A rbora și Reu- Aceste biserici prezintă de almintrelca în
seni sunt aproape identice ca dimensiuni, exterior o oare care varietate. Absida alta­
ca dispoziție și ca detaliu. Z idurile de miază ru lu i e sem i-circalară la Volovăț cu mai
zi și miază noapte sunt prelungite spre apus multe contrafo rturi ca la Rădăuți; Ia Dolhești
și unite p rin tr’o boltă scm i-cilindrică care și Băiinești absida e poligonală, cu cinci fețe și
servește de clopotniță. nu are contraforturi. Decorația lo r dcase-
Dobrovăț diferă numai prin adăogirea la menea e mai variată și participă de diferite
pronaos, în locul acestei bolți, a unei în­ principii.
căperi, un nou pronaos, cel d’ întci devenind Cum se explică această supraviețuire a
o încăpere interm ediară. Noul pronaos arc unui tip învechit și demodat?
și ferestre mai m ari ogivale cu obișnuitele Se poate presupune ca între Rădăuți și
îm podobiri gotice. (T u rn u rile ce le are Dolhești au existat alte biserici acuma dis­
acuma Dobrovățul sunt adăogite). părute și care au transmis tradiția. Se mai
Aceste trei biserici — cele din urm ă din poate presupune că aceste clădiri au fost în­
vremea lui Ștefan, — reprezintă un tip și o credințate unor meșteri galițieni întârzia ți și
concepție foarte deosebite de cele aproape care au lucrat fără colaborarea meșterilor
contimporane din grupul al treilea și din al răsăriteni pentru lucrul b o lțilo r. In defavoarea
doilea. Intre Piatra și Neamț d in tr’o parte acestei din urmă presupunere vine însă faptul
și Arbora sau scurs numai cinci ani și șase că, în această vreme, de m ult erau părăsite
de la zidirea Popăuților. Cred deci că se Și în Galiția principiile romanice.
pot atribui unui meșter deosebit. Au mai rămas în afară de această clasifi­
Și Parhăuți — din vremea Iui Ștcfăniță— care Baia, cea mai veche biserică din câte ne-au
aparține acestui grup, cu care arată oare rămas de la Ștefan, care a suferit evidente
care în ru dire Șipotcle și Văleni. rem anieri și care prezintă multe singularități;
Un grup absolut special, — arhaizant — Tazlău (1 497), oare cum asemănător cu grupul
este acel al b isericilor din Dolhești, Băiinești, al doilea, are totuși caractere deosebite. Cotnar
V olovăț; acest grup purcede ca inspirație ne prezintă cel mai simplu tip, care pare a
din vechea basilică de la Rădăuți. fi avut im itare mai târziu la Șipotele lui
Este un tip romanic, boltit în bcrceau atât Luca Arbore, la biserica iui Rareș din Baia
pe naos căt și pe pronaos. și alte.
In dreptul fiecărui stâlp un arc dublou in fine, bine înțeles, am lăsat la o parte
întărește bolta. bisericile ce nu le cred a fi de la Ștefan cel
O deosebire este că la Rădăuți sunt nave Mare, ca Putna, M irăuți, Scânteia, Ștefănești.
(sau ga le rii) laterale, „bas cOtCs", care co­ Eată un tablou rezumând cele expuse mai sus:
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MAHE 201

GRUPUL BATE MEȘTERUL CARACTERE GENERALE

||

Păi răciți 1487


M ilișăuțl 1487 Cu turla șl cu sînari
1 P rim itiv
Sf. llie 1488 laterale exterioare.
Voroneț 1488

Vaslui 1490
Bacău 1491
Al d iscurilo r Ca turle, sînuri late­
Hârlăa 1492 cu figuri și al rale exterioare, pronaosul
11
Sf. Nicolae (iași) 1 4 9 2 -9 3 pronaosului su- sapralărgit șl discuri smăl­
Sf. Nicolae (Dorohol) 1495 pralărgit. țuite cu figuri.

Popăuțl 1496

Fără turlă, fără sînurl |

1 4 9 3 -9 4 exterioare laterale. Cu
Borzești A l planului cu
a rcu ri «tablouri, arcade
Războieni 1496 caractere sâr­
iii oarbe interioare, — pro­
Piatra 1 4 9 7 - 9 9 i bești.
naos cu două bolți, dis­
c u ri smălțuite simple.
*

Cu turlă, sînuri exte­


/Mănăstirea Neamțului 14 9 7 rioare laterale, pronaos
[Sf.Gheorghe (Suceava) 1 5 1 4 - 2 2 | cu dooă b o lți, discuri
smălțuite simple.

— ~ -------------
1
Arbora 1502 Fără turlă, fără sînurl,
Reuseni 1 5 0 2 -0 4 cu colonete în naos, pro­
IV
Dobrovăț 1504 naosul boltit cu o calotă
| Par hă ați 1522] mică.

Dolheșli înainte de: 1 1 481 Boltă în «berceau», cu


V Bătincști 1499 Arhaizanți dublouri de caracter r o ­
Volovăț 1502 manic.
2>>2 COM1S1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

înfățișez și un tablou al b is e ric ilo r la i sericclor orășenești și Mănăstirea Neamțului,


Ștefan te l M arc așezate în ordinea cro n o ­ vedem cla r evoluția tipului.
logică și ca însemnarea grupului la care Pătrăuți, cea mai mică, are o turlă joasă,
aparțin: nu are contraforturi, căci împingerea bolțilo r
fiind relativ mică, nu se simțea încă nevoea
DATE GfflJPUl
lor. Nu arc încă bază stelată la turlă, nici — sub
strașină — rânduri de ocnițc. ’)
M ilișăuți, mai dansată, arc tot baza turlei
Putna pătrată, arc contraforturi care — poate —
Baia după 1467 nu erau de la început, căci cele actuale sunt
R.SăratfdMm&iJ 1474 adăogate. Apare un rând de ocnițc și — poate —
bolhești înainte de 1481 V cele dîntâi discuri.
Pătrăuți 1487 1 Sf. Ilic arată prim a bază stelată și două
M ilișăuți 1487 1 rândari de ocnițc.
Sf. inc 1488 I Voronețal a părăsi rândul de contrafor­
Voroneț 1488 I tu ri din dreptul zidului median ca in u til, cea
Vaslui 1490 II ce este de alm intrelca și logic. Nu vedem
Bacău 1401 11 acuma în tr’adevăr la Voroneț rândul superior
Hâriăa Sf. Gheorghe 1492 II de ocnițc, dar se poate judeca,după spațiul
Iași Sf. Nlcolac 1 4 9 I-9 3 1* II ce mai rămâne între rândul existent șl
Borzcști 1493-94 III streșina că a existai, fiind probabil umplut
Bălinești 1494 V pentru zugrăveală.
borohoi Sf. Ntcolac 1495 II Pe urmă vine grupul bisericilor domnești
Popăuți 1496 II din orașele Vaslui, Bacău, Iași, Hârlău, Do-
Războîcni 1496 III rohoi, Popăuți (Botoșani); Apare pronaosul
Cotnar 1406 ? — supralărgit care și mai m ult scutește de nevoea
Tăzlătl 1497 — contrafortului dinapoia s în u rilo r 8). Ferestrele
Piatra Neamț 1497-98 ui pronaosului se măresc și se împodobesc.
Neamț 1497 III Biserica se înnalță și decorația de cărămizi
Volovăț 1502 V smălțuite și de rotocoale devine regula generală.
Arbora 1502 IV In fine, la Neamț, dimensiunile cresc și
Rcuscni 1502-04 IV mal mult. Sub înrâurirea planului grupului
bobrovăț 1504 IV Piatra-Borzești-Războcni, pronaosul e lungit
și îm părțit în două bolți. Și naosul, lungit și
el, primește pentru prim a dală compartimentul
Din comparația acestor tablouri, rccse că m orm intelor ctitoricești.
clasificarea ce am lăcul'o plecând de la con­ Sf. Gheorghe din Suceava păstrează aceste
siderații par constructive, concordă destul de dispozitiunî precum și lungirea naosului, lă­
bine ca datele cronologice și permite a dis­ sând la o parte noul zîd despărțitor spre naos,
tinge diferitele maniere, d ife riții meșteri san supărător în m itropolia capitalei unde era
scoli care aa lucrat la aceste biserici, pc nevoe de mai m ult spațiu.
când clasificarea în doaă tip u ri după prezența Astfel, în scurtul tim p de zece ani ( 1487-1497)
sau absența tâ rle i nu ne dă rezultate sa­ s’a desfășurat toată evoluția acestui stil, de
tisfăcătoare și nu aruncă n ici o lum ină asupra la modesta bisericuță de la Pătrăuți până la
istoriei constructive și evoluției arhitecturci falnica clădire a mănăstirei Neamțului. Mai
din epoca lui Ștefan cel Mare. reese de ic i ca cele câteva biserici, mai vechi,
Din contra, dacă luăm împreună grupurile făcute de Ștefan șl care nu ie mai cunoștem
care reprezintă tipul caracteristic de biserică — chiar și Putna cea veche— au fost clă d iri
din tim pul lu i Ștefan cei Mare, lăsând la o foarte modeste și foarte simple de forme.
parte grupurile miei ce sunt de tip u ri mai I) Dacă nu există sub tencuiala de azi.
speciale, — adică dacă luăm grupul Pătrăuți 2> HArlăa, care nu are pronaosul stipratârgil, are
M ilișăuți, Sf. îlie, Voroneț — cu cel al bi- o a doua pereche de contraforturi.
C APITO LU L IV

CERCETAREA AM ĂN UNTELO R
După ce am isprăvit ca stadiul lin iilo r p rin­ ple sunt acele de la Borzcști, de la Războcni,
cipale, adică al planalal, b o llirilo r și fațade­ de la Pătrăuți. (Vezi profilul chenarului ușel
lo r, putem trece acuma la examinarea de­ interioare de la Voroneț. fig. 57).
ta liilo r, ia analiza lo r și la cercetarea pro­ Aceste uși le găsim în Moldova încă mult
veniențelor începând prin acele amănunte la
care s’a întrebuințat piatra cioplită sau sculptată.
Am arătat mai sas local ce-1 ocupă și u-
șile șl ferestrele precum și formele lo r ge­
nerale. Le vom cerceta acuma mai cu de a-
mănunt.
U șile sânt totdeauna de dimensiuni miel,
an metru lățime și mai puțin și i.o o metru
până la 2,20 m etri înălțime. Sunt totdeauna
în tr'u n singur canat.
U ș ile dintre n a o s și p r o n a o s au un che­
nar dreptunghiular form at de vergele (ba­
ghete) încrucișate la colțurile superioare, și
desfăcute în două ram uri spre in te rio r așa
că colțurile superioare dinăuntru sunt puțin
rotunjite, cceace le dă o înfățișare caracte­
ristică. Aceste baghete sunt în num ăr de
două trei sau patru, în general de secțiune
sem icirculară și despărțite prin caveturi. La
partea lo r inferioară sunt rezemate pe un mic
plan înclinat, de
obicei prin m ij­
lo c ir e a unor
m ici baze împo­ Fig 314. Feleac, așa sad, (a <toaa jumătate a veacului
dobite cu diferite al XV-fea)
motive variate la
acclaș c h e n a r . timp după vremea lu i Ștefan cel M are ; ele
Numai la Voro- au prototipurile lo r în Ardeal, așa bunioară
neț șl la Borzcști la : Feleac (1470), la Dej, la Beclean, la Sin-
lipsesc a c e s te tereag (circa 1400), la Bistrița (1487), laDipșa
baze. Baghetele nu (Durbach), ia Teaca, la Reghinul Săsesc, ’) la
Fig. 513. Profilul chenarului ușel SC 9 ă s ^s c Sibiu, la Cisnădia, la Brașov, la Birthalm ,
bisericei din Bacău acclaș plan dar (1500 — 1524), la Hetzeldorf (1490) și
înșirate oblic așa alte molie.
ca cele extreme sunt și cele mai proemi­ Este dc observat că și în Ardeal ca și la
nente.
Cele mai frumoase din aceste uși le gă­ ) Aceste exemple provin in majoritate din regiunea
sim la Tazlăti și la Neamț, iar cele mai sim­ învecinată cu Cicelu.
204 COMIS1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

noi ușile principale—- p o r ta le le — ale b isericilor sunt în arc


Frânt; pe când ușile laterale ce le întâlnim aproape totdea­
una pe peretele de miazăzi, și cam la jumătatea clădire! a<i
formele și proîilele ce le am descris aici. Spre pildă, Bis­
trița , Brașov, Dej, Bcclcan (Bctlen) Dipșa (Ddrbach), Teaca,
Reghinul Săsesc, Sintercag, Feleac și alte.
Bisericile despre care vorbim nu au, ca ale noastre, un
zid in te rio r de separație. Se pare deci că m eșterii ardeleni
chemați la noi șl având de făcut la bisericile ce le con­
struiau, pe lângă portalul și o ușă în tr’un zid așezat cam la
m ijlocul clădire!, au găsit firesc de a adopta tipul lo r
obișnuit de portal la ușa de intrare, iar la cea din zidul
din m ijloc acela ce'l aplicau și ei cam tot în acest loc la
bisericile lo r catolice, dar în zidul din afară.
(Jșa dinăuntru de la Reuseni este de un tip ceva d ife rit
— nervura interioară formează un arc în semicerc, (ca șl la
ferestrele bisericilor acestui grup), crace este un semn de
H g. 3 15. HetzeWorî, «șa sacristiei tranziție spre Renaștere.
(din >499) (după V . Roth) U ș ile d e in tr a r e prezintă o varietate mai m are; ca și

H g .Mo Cloj, mlniatirea Franciscanilor, it>n rdectoralal, («doua jatoMale JIn orara) al XVtca)
(iiin colecția tnarrakil din CtaD.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 20b

acele ale naosului sânt evazale spre exte­ acest spațiu a fost umplut cu o sculptură
rio r. Deschizătura oști propria zisă este mai gotică.
totdeauna dreptunghiulară, câte o dată cu La Hârlău figurează in acest loc și o pisanie.
colțurile ceva rotunjite. Nu prezintă n ici o La Voronețaceastă lunetă lipsește cum lipsea
dată partea ci superioară In plin centru (cum la început la Pătrăciți. și probabil la Borzești

a făcut greșit Leconitc du Nouy la Sf. Nicolae Câte odată, arcul frânt este la rândul său
din Iași). încadrat p rin tr’un alt chenar dreptunghiular
In luneta ce rămâne deasupra ușei se gă­ (ex.i M ilișăuți, Taziău, Hârlău, Neamț și mai
sesc de obicei icoane zugrăvite. târziu Sf. Gheorghc din Suceava).
La Războcni, și la Piatra prin excepție, P rofilelc acestor portale sunt mai bogate
206 COMlSiUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Flfj. 319. Profite de uți exterioare de cât acele ale ușelor


interioare. Se compun din
to ru ri și caveturl for­
mând pâlnie spre inte­
rio r, și rezemată jos,
ca ia naos, pe baze m ici
ornamentale și un plan
înclinat; câte o dată se
întretac la chce (vezi
fig. 38. Voroneț și fig. 82
Vaslui.) Fac parte din
ornamcntica cunoscută go­
tică și se pot găsi multe
pilde la fel, mai cu scamă
in Ardeal.
Cele mai bogate din
aceste portele se găsesc
la Tazlău, la Sf. Gheorghc
din Hârlău și mai ales
la mănăstirea Neamțului.
Frântura arcului nu
este de obicei prea ascu­
țită. E în general în «tiers-
point», adică centrele ar­
c u rilo r de cerc sânt cam
la a treia parte din lăr­
gimea deschidcrei. Câte
bj Hârlăo 0 dată (A rbora) sunt mai
învecinate de axa ușeî,
apropiindu-sc ogiva de
plin centru. Aceasta vă­
dește o înrâurire târzie
— aproape de epoca de
tranziție spre Renaștere.
Cheile a rc u rilo r ogi­
vale sunt d in tr’o bucată,
adică nu se găsește un
rost în vârful ogivei. Acea­
stă observație are o oare
care importanță, de oa­
rece unii autori au vrut
să vază în această dife­
rență de construcție o
caracteristică spre deose­
birea ogivelor gotice de
cele orientale,') ceeace e
departe de a fi general.
In orice caz, în Ardeal,
se găsesc chei de ogivă de cele două feluri.
Precum se vede, deosebirile sunt mai mari
ca la ușile interioare.
Se vădește deci înrâurirea directă a A r -

f ) Rensenl, (d<jpă RomstOrfer) ’) Prisse d'Avesnes-I/art arabe.


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE «17

dealului asupra Moldovei încă din vremea în arc foarte ușor frânt. (Dorohoî, Popăuți,
lui Ștefan cel Mare, căci portalcle și ușile Hârlău, Borzcșli, Piatra, Războcni, Tazlău.)
bisericilor gotice din celelalte țări — vecine La Arbora, Reuseni, Dobrovăț c în semicerc
Fig. 520. Profile de u ți exterioare

sau mai îndepărtate de Moldova — au și for­ curat. La Volovăț c un tip special în semi­
me mai puțin asemănătoare. cerc (fig. 192).
Bazele m ici ornamentate cc le-am văzut Chenarele se compun din baghete (to ru ri)
la chenarele u șilor și cc le vom vedea și la separate prin adâncături (cavctc). Sunt
unele ferestre mici sunt o caracteristică a
goticului târziu din țările germanice.
In Galiția nu apar, cel puțin cele ca mu­
chiile sucite, de cât la sfârșitul veacului oi
X V -lca, în Ardea! ceva mai de vreme.
Precum vedem, la ușile moldovenești nu
prea reesc o evoluție în această privință. In-
t r ’adevăr la primele biserici, acele din Pă-
tră u ți. M ilișăuți și Voroneț, lipsesc la porta-
lele exterioare, dar se găsesc la Sî. llie care
c de aceiași epocă și aparține acciuiaș grup.
Și la Pătrăuți și la Sf. llie le vedem și la
chenarele ușclor interioare. Din contra, mai
târziu la Arbora și la Reuseni, care acuză la
ușile lo r dinăuntru oarecare caractere de
tranziție spre Renaștere, chenarele exterioare
nu mai arată baze, pe când tocmai aluneca
apar la ferestrele acestor două biserici.
F e re s tre le , precum am arătat, sunt dc Fig. 3 2 1 . Sebeșul săsesc, Portalul sud
două fe lu ri; cele mici care luminează tot­ (după V. Rotii)
deauna naosul, altarul și turla și câte o dată
pronaosul, și acele mai m ari și dc dimen­
siuni mai variate, ale pronaosului. una sau două asemenea baghete și sc în­
Ccic dintâi sunt totdeauna înguste și Iun- crucișează ia co lțu ri, vezi p ro filu l fig. 39 Vo­
gărețe(cam 1,20-—1,50 m. pe 0 ,50— o,60 in.); roneț).
chenarele sunt cu colțurile pătrate în afară La partea lo r dc jos sunt așezate pe un
și înăuntru la bisericile mai vechi, Pătrăuți, plan înclinat direct sau, ra r, (A rbora, Reuseni',
M ilișăuți, Sf. llie , V o ro n c ț; la Bălincști c prin m ijlocirea onor baze m ici ornate, cum
acelaș lip dar mai lățit. La alic, partea in­ le-am văzul și la uși. In cele două cazuri însă,
terioară e terminată sus în semicerc și chiar planul înclinat care termină in jos ornamen-
208 COMiSIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

tația chenarului se oprește mai sus de cât prezența arcului in te rio r este o inovație, care
pragul desehiderei ferestrei. se păstrează cu oare care m ici m odificări la

H g. 3 2 2 . Sibiu, Biserica (Irsolinelor

Se poate observa o oare care evoluție în grupul Piatra-Războenl-Borzeșli și la Tazlău.


form a acestor ferestre. La bisericile cele In grupul Arbora-Reuseni-Dobrovăț apare

3 2 3 . Feleac. Ușa de vest {a doua Jumătate a Fig. 3 24. Reichesdorf, ușa sacristiei ( t 451)
veacului al XV-lea) (după V . Roth)

dintâi sunt mal simple — dreptunghiulare înă­ arcul în plin cintru, adică o îndrum are spre
untru ca și în afară. Lo grupul orășenesc, formele Renaștere!.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 209

Nu vorbesc aici bine înțeles, de cazul în odată partea interioară de sus rotunjită, cu
care ferestrele naosului aci fost mărite și o singură excepție, fa Tazlău.
Ferestrele pronaosului precum am arătat
mai sus, sunt sau de ace laș lip ca acele ale
naosului sau mai mari și de tip u ri mai va­
riate. (Vezi profilai fig. 86, Vaslui). Caracterul
lo r gotic e și mai accentuat și sim ilitudinea
cu unele fereslre ale bisericilor ardelenești
din veacul al XV-lea neîndoioasă, fără a fi
lotuși la fel.
Unele din aceste ferestre sunt d in tr’o sin-

F ig > 3 2 5 / Cisnădia
Fig. 327. Cisnădia

schimbate în cursul vrem urilor, adică ceea ce gură deschizătură, încadrate printr'un arc frin l
s’a întâmplat la mănăstirea Neamțului. profilat cu una, două, trei nervure. Alte sânt
împărțite în două p rin tr’un menou, iar par­
tea superioară c împodobită prin cercuri o r-

Fig. 326. Sebeșul săsesc, Biserica mică Fig. 328. Sebeșul săsesc. Fereastră Sud
Biserica mare (după V . Roth]

Ferestrele turlelo r sunt la fel sau aproape namentate, Irilo b u ri și alte ornamente „ra io -
la fel, în general mai lungite, n’au însă' nici nante“ și „flam boiante“ .
210 COMIS1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

A lic în fine, mai bogate, a<t două incnouri ou fost des astupate cu tencuială; asemenea
(Sf. Gheorghe din Hârlău) și mcnourrlc au fost scoase fiind probabil mai
Și nervurile ferestrelor, ca acele ale po r- ușor la o reparație stângăcie de a așeză un

Ftg. 329. Reghinul săsesc

Fig. 330. Biserica Sf. Mlhail din Chij,


(după Giorgy Lajos, Szent Aihhly)

talelor, se intretae câte o dată la chec, toc de fereastră dreptunghiular fără aceste
Ornamentele din partea superioară care supărătoare membre de arhitectură.
sunt des găurite „â jo u r“ , dar nu totdeauna, A rcul frânt e mai totdeauna, ca și la ușii,
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 211

puțin accentuat. Raza cercului se găsește de


obicei cam Io două treim i din lărgimea
terestrei.
Dacă se găsesc cu ușurință ferestre mari
destul de asemănătoare ca acele ale pronaosului
nostru la bisericile din Ardeal, din Ungaria
de nord, din Gaiiția și în alte părți vecine, ches­
tiunea nu e așa de simplă pentru ferestrele
mici. Aceste ferestre, fie cele cu mulure simple

Fig. 333. Cracoola. Fereastră


la turnul ospelulol comunal

direct răzămaie pe un plan înclinat, fie cele cu


baze m ici ornamente, nu se găsesc nici la bi­
sericile din Ardeal, nici la bisericile galițianc.
Care poate fi origina lo r?
Le găsim însă cu forme vecine, — moi
Hg. 32 1. Biserica Dominicanilor, C1<ij
puțin lungărcțe— în construcțiile civile din Cra­
covia. Așa la turnai Ratuzulai (Rathhaus, os-
pelul comunal), tinde sunt aproape pătrate
și unde este adevărat că mai prezintă o par-

Fig. 332. Biserica neagrĂ, Brașo», (după Kulhlbrandt) hq F-r<-r.Jr.> Ia l . i r n n l . I . . i r - . m u r ■


212 C0M 1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

liculoritatc stranie, ce n o întâlnim la noi. a crede că înrâurirea în această privință, nc-


Partea interioară a chenarului c înclinată așa zis venind din Ardeal trcbuc să fie venită din
pentru a p rim i mai ușor lumina de sus. Galiția în M oldova.
La spitalul Sfântului E adevărat că n'am găsit aceste ferestre
Duh, din veacul alX V -lco, nici la bisericile galițienc,
acuma dărâmat, erau fe­ dar sunt relativ puține
restre m ici și mai vecine care ne-au rămas și poate
de ale noastre. La Wavel, să fi fost la unele din
castelul re gilor Poloniei, cele dispărute.
lo t în Cracovia, se găsesc Dc oare ce ușile bise­
câte va ferestre dreptun­ ric ilo r noastre arată ne­
ghiulare și cu m ulurc îndoios o în râ u rire din
destul dc asemănătoare cu Ardeal — căci se regă­
cele dela noi. sesc acolo cu formele dc
La Sucheniță (hala cu la noi și așezate în mod
postavuri), pe piața cen­ corespunzător — ajungem
Fig. 337. Fereastră la
trală a orașului, este o astfel la concluzia că fe­
castelul din Hanedioară
ferestruică dc proporții restrele m ici ar fi dc in­ (veacul al XV-lea)
lungărcțc, cu m ulurc în­ fluență galițiană, iar ușile
doite în arc dc cerc la ardelenești. Până la găsirea altor clemente
Fig. 335. Spitaktl St. Dah partea dc sus și rezămate pentru rezolvarea acestei chestiuni, se poate
Cracovia prin baze m ici pc un plan numai face ipoteza
inelinat. că nc lipsesc unele
I.a ospclul comunal din Sibiu (Rathaus) monumente in te r­
se văd ia r ferestre asemănătoare cu cele mediare care ne ar
moldovenești precum și la castelul din fi dat cheia proble­
Huncdioara a Corvincștilor, mei. Am putea așa
La bisericile gotice din Ardeal însă, din presupune că au
care se cunosc v r ’o două sute, nu se găsesc ’ )• fost biserici făcute
Acest din urmă fapt ne face să înclinăm de meșteri Galî-
țieni (știm din do­
cumente că au
venit u n ii la noi
în aceste vrem uri),
biserici care aveau
ferestrele m ici ce
Ic știm și uși după
tipurile curente în
G aliția. A lți meș­
teri Ardeleni, ve­
nind mai târziu, au
păstrat ferestrele
m ici care plăceau
sau erau privite
ca potrivite cu ce­
rințele locale șl au
m o d i f i c a t ușile
după tip u rile lor,
plerzându-se tipul
Fig. 336. Fereastră Ia ospekfl comunal ușelor galițiene.
din Sibiu (veacul al XV-lea) Fiu. 338 Profilul soclului Piatra
Numai ceva mai
1) Comunicări verbale ale D-lor Or. V. Roth și S i-
târziu a început să se modifice și ferestrele
geras, amândoi excelenji cunoscători al clădirilor gotice pronaosului, adoptându-se tipurile m ari cu­
din ftrdenl. noscute care sunt răspândite și în alte părți.
BISERICILE LUI .ȘTEFAN CEL MARE 213

S o clu l este de obicei simplu și puțin proe­ 1,80 m. In Occident asemenea contraforturi
minent, între 15 și 25 cm. Biserica Sf. Ion reprezintă un tip mai vechia, dar care s'a
din Piatra face excepție, având an soclu moi menținut în bisericile mal simple.
bogat și mai cșit. înălțimea soclului este de Atât partea superioară cât și retragerile au
obicei de un metru. E construit de piatră brută nn coronament înclinat cam la 45° și acoperit
de dimensii miel, poate ceva mai mari ca restul p rin pietre de talie de p ro lilc care sunt aproape
zidului;— câte odată, rar, c în întregime de constante la toate bisericile lui Ștefan cel
piatră cioplită (Piatra). M arc, atât la contraforturile m ori cât și la
Partea superioară, muchia, c de piatră cio­ cele mici de la altar.
plită și profilată. Aceste profila să regăsesc în Galiția și în

Fiți. 330. Profite de socluri

a ) Dorohol b) Voroneț ci V u M i/> Khsbocr.i

f ) Reosent B o rrrțli fi) BhcHo

j ) Neamț k ) Tazlfia l ) SL Gheorghe, Hârlha

La ușa de intrare coronamentul soclului e Ardeal și sunt de altm intrelea comune în


de obicei întors, continuându-șl vertical până toate țările de construcție gotică.
la pământ m ulurile orizontale. La Neamț, găsim excepțional o form ă di­
Soclul ocolește baza contrafo rturilor. ferită, dar nu știm dacă nu este o schimbare
C o n tr a fo r tu r ile așezate precum am văzut târzie.
mai sus, și construite mai totdeauna de piatră C ontraforturile m ici ale tu rle lo r sunt pu­
de talie, se urcă, de obicei, până la prim ul țin proeminente și au profile simple (e x.
rând de ocnițe. Au, de obicei, ana sau două fig. 3 4 t) .
retrageri, grosimile fiind de circa ao până la oo C o rn iș e le — când există — sunt de piatră
cm. și lărgimea de aproxim ativ 1,30 până la cioplită și sim ple; cele mal caracteristice
214 COMtSIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

sunt cele de In Piatra, de la mănăstirea Neam­ unele console la nașterea a rc u rilo r naosului
țului, de la Bălinești. Na par a se vedea cor­ sau pronaosului, nervureic boitei turnului
nișe înainte de gropul Borzești-Piatra. de la Bălincști, care de altm intrelea ocupă
in piatră cioplită mai sânt lucrate la anele în privința pietrei cioplite o poziție deosebită,

Fig. 340< Profile de »ocluri

6,1 CreernH». S I 4 i A arin

biserici și arcurile interioare sau cel puțin din pricina — mai cu scamă — a împodo­
muchiile lor, precum și unghiurile eșite ale bire! îngrijită și elegantă a detaliilor. Profila
racordărei absidei cu naos; asemenea și p i- bogate și console înflorite la arcuri, iar jos

Plg. 3 41. Profile de coronament al contraforturilor

t ) Vurmwț bl i'ittirit tj) VuloiMț

la slrii cu console din bisericile lipului Piatra- parapetele cu o ornamentație gotică sunt
Borzești— Războieni. executate cu o maestrie deosebită.
Pietrele sunt exact cioplită și frumos apa- Se vede că călătoriile logofătului Tăutu,
rcllote. De asemenea de piatră cioplită sunt cu ocazia dife rite lo r solii cu care a fost
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 21 fi

însărcinat, n’au rămas fără înrâurire osapra zidarii — pietrarii, din sim pli ucenici (frați)
spiritului său și că cele văzute în țările ve­ deveneau meșteri (tovarăși — compagnons—
cine ra u îndemnat la o mai marc bogăție în Qeselle), primeau și un semn distinctiv al lo r,
împodobirea bisericei sale. deosebit de semnele altora, dar totdeauna de­
Elementele gotice din Moldova seamână riva t de la semnul soa figura geometrică
deci mai mult sau mai puțin cu cclc din caracteristică a regiunei în care îșî primea
Ardeal și mai cu seamă cu cele din regiunea titlu l.
C luj-B istrița, — și aci mai multă analogie Astfel uncie din aceste corporație sau con-
eu acele din vremea C orvinestilor, așa cum
e și firesc. Dor aceste asemănări și ana­ Fig. 343. C h e n a re d e p is a n ie
logii nu înseamnă copiere; dacă sunt semne
de înrudire sunt și multe deosebiri, încât pe
lângă înrâurirea evidentă din Ardeal trebue
admise și alte izvoare; pe lângă meșterii
veniți din Transilvania nu c exclus să îi venit
și alți din alte părți nu așa imediat vecine.
Pisaniile.— Tratând aici despre toate elemen­
tele de piatră cioplită, se cuvine să vorbim și de
pisanii. Aceste pisanii Ic găsim de asupra
ușii de intrare sau ceva la o parte; la Hărlău fraternități (Huttc— loge) aveau pătratul ca fi­
e chiar la colțul peretulai. Ele sunt mai tot­ gura originară și toate subdiviziunile acestei
deauna cu slove foarte frumos săpate și în corporație întrebai nțeau figuri derivate din
relief pe un fond scobit, după datina pămân­ pătrat, care figuri, prin derivațiani succesive,
teană. Chenarul e foarte simplu, — lipsește puteau da o infinitate de semne.
chiar câte odată. De obicei c o simplă bor­ După un act de la 1450, Strassburg,
dură, câte odată o baghetă întretăiată la col­ care a îost poate cea d’înlâi confralernitaic,
țu ri. (Sf. Ilie, Bălinești.) Des e adăpostit subșî secol! d-ca rândul cea mai puternică și
o mică mulară de un profil asemănător ca cea mai considerată, avea ca figură de bază
acele ale contraforturilor. pătratul. Colonia avea triunghiul echilateral,
Numai la Neamț găsim un ornament, — un Viena pătratul combinat cu patru cercuri, iar
rinsou rom anic — în ju ra i inscripției. Berna triunghiul combinat cu trei cercuri.
Aceste pisanii sunt de obicei lu n g ă rcțc; Aceste patru loje își Impărțcaa, ca filialele
în tr’un singur caz c una mai înaltă de cât lată lor, tot terenul gotic de limbă germană din
(Voroneț), dar exact pătrată niciodată, vestul Franței până în (Jngaria și „Dunărea
Aceste inscripții conslitue pentru noi do­ în jo s".
cumente din cele mai prețioase pentru datarea In 1563, după an nou act, le regăsim tot
Fîg. 342. C o r n ițe cu aceiași împărțeală; semnul Bcrnci însă
a trecut la Zurich și poate mai târziu la
Praga.
Din aceste patru figuri tip derivau alte,
și așa ca, din subdiviziuni în subdiviziuni,
fiecare meșter să-și aibe semnul lui, care
era proprietatea sa cât trăia și care se deo­
sebea de celel’alte 1).
Semnele geometrice ce ic găsim pe pie­
monumentelor și înlocuesc durabil documen­ trele bisericelor noastre sunt deci în prl-
tele scrise care așa de des ne lipsesc. mul rând o probă de origina gotică a meș­
*» *
te rilo r ce le au cio p lit și pe armă ne sunt
o indicațiunc arătând regiunea de unde pro­
Pe mai multe din aceste elemente deco­ veneau acești meșterii și de care școală ț i­
rative sau constructive de piatră de talie neau, adică care erau în râ a rilc ce le puteau
despre care am vorbit, se găsesc semne la­ transmite.
pidare, adică semnele meșterilor pietrari sau
cio plito ri. In tot domeniul artei gotice, când Rfcihft. — SUidlen flber Steinmetzzelchen,
216 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

In afară de aceste semne geometrice, — is- origina gotică a m eșterilor pietrari cari au
călitara oficială, cam s’or putea zice, a lucrat la noi, și ne arată că erau dintre acei
m eșterului— se mai găsesc și alte semne ne* cari au lucrat in toate țările apusene vecine,
geometrice saa necorespanzând anei deri­ na ne lămuresc deci asupra punctului, încă
vări regalate a ftgurci tip , câte odată simple nedeslușit, de a ști dacă ei vincau anume
inițiale. din Ardeal sau din Galiția, căci vedem că în
Găsim în vremea lui Ștefan cel Mare aceste două țări se găseau meșteri din aceleași
semne la : ș c o li; puteau veni prin urmare tot așa de
Piatra, la Borzcști, la Rcuscni, la Cotnar, bine d în tr’ana cât și din alta din aceste două
la Cetatea Sacevel, fără a putea însă știe părți.
precis dacă sunt, sau care sunt, din vremea * *
la i Ștefan, și la Sf. Ghcorghe din Suceava.
Din comparația acestor semne cu cele ce După a fi examinat elementele de piatră
le găsim în Ardeal și în Galiția (la Bistrița, cioplită, trecem acam la cercetarea celor l ’alte
la Brașov, la Dej, la catedrala din Cracovia), elemente ale fațadelor.
putem vedea că unele sunt aproape la fel Paramentul, precum am văzut, este de piatră

Fig. 344. Semne lapidare

a ) Piatra
î 1& wN b) Borzcști

c) Cotnar ( l) Keuseni (după e.) SI. (iheorghe din Suceava (după Kornstw fer)
RomstOrler)

f ) Cetatea Sucevei (după Romstorîer)

și alte foarte vecine, în cât putem conchide brută de dimensiuni m ici. In Moldova, piatra
că meșterii veni ți la noi aparțineau aceleași se găsește mai peste tot încât acest mod de
școli, aceleași subdiviziuni de școală, cu cei procedare era cu putință și chiar mai ușor
care au lucrat acolo la Brașov, Bistrița, Dej, de cât de a zid i cu cărămidă. C olțurile
Cracovia și alte localități. clădire! erau de piatră cioplită, fără însă ca
cozile aparente să aibă v r ’o formă regu­
De altm intrelea se regăsesc In tot domeniul lată; numai lin iile orizontale erau potrivite, cât
artei gotice semne la fel și chiar unele identice. permitea piatra, ia r restul blocului era lăsat
așa cum rezulta din forma sa. Acelaș lucru
La noi marca m ajoritate a semnelor de­ se vede de altm intrelea în A rdeal și în Ga­
rivă din pătrat (loja din Strassbarg) și mai liția, chiar la clădiri mai importante.
puține din triunghiu, (Colonia). De celelalte Ornamentația de cărămidă, pe lângă rân­
nu s’au găsit. — La biserica neagră din Bra­ durile orizontale care întrerup monotonia z i­
șov mai puțin din jamătotea semnelor derivă dului de piatră brută, consistă mai cu seamă
din pătrat, la catedrala din Cracovia, se parc în aceste arcade oarbe, aceste firide kingă-
că marea majoritate se înscrie în această figură. rețe care împodobesc absidele, și în rându rile
Semnele lapidare care ne confirm ă astfel de ocnițe așezate sub strașină.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 217

Fia. 345. D ia g r a m e d e sem n e la p id a r e

c) Cotnar d ) Renseni
218 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Flg. 346. Diagrame de semne lapidare

a ) Cetatea Suceoei

ij} Sf. Gheorghe din Saceava


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 219

Care poate îi origina acestor arcade oarbe? bești din /Macedonia, cele din Bulgaria și cele
A rc u ri sau arcaturi care să împodobească armene. Pe armă observăm că arcadele noastre
absidele sau fațadele bisericilor se
găsesc în multe țări șî le găsim
foarte des în bisericile romanice
din Occident. Le găsim și în Dal­
mația, în Serbia, în Armenia, pre­
cum și în tot domeniul artei bizan­
tine. Găsim și rânduri de arcade
m ici pe colonete angajate sau li­
bere, formând galerie «ă joar» în
Italia, în Dalmația, în Germania,
mai cu seamă pe Rin.
Modul cum se prezintă aceste
membre ornamentale diferă însă
foarte mult.
Pentru a ne putea orienta asu­
pra în râ u ririlo r ce s’aa manifestat
la noi c nevoie să lăm urim bine
caracterul acestor arcade oarbe ce,
în lipsa de termen mai apropriat,
Ic am denumit și firide lungite.
Arcadele oarbe ale bisericilor
lui Ștefan cel Mare, se găsesc nu­
mai ta abside ; acesta e prim ul ele­ Fig. 3 4 8 . S-ta Teodosia, (G «t-Djam i) Constanlinopol
ment ce ne permite să scoatem (d<ipă Von Millingen)

sunt simple adâncituri în planul zidului, care


lasă între ele pilaștri la colțurile poligonului
absidelor. P ilaștri însă, cu toate să sunt re­
lativ înguști (2 9 — 43 c m ), nu au caracterul
de colonete angajate, cu sau fără căpițele, cum
se văd în Serbia (școala de ia Morava), în
Arm enia și în țările romanice (Italia dc Nord,
Germania, ș. a.).
A rchîvolta propria zisă este în planul zi­
dului, nu are nici un bandou ornam ental nici
eșituri decorative. Arcadele noastre oarbe,
fără a fi propriu zis constructive, adică
fără a fi indispensabile, procedă totuși, cu
tot caracterul lo r decorativ, d in tr’un prin­
cipiu constructiv.
A rcaturi asemănătoare cu ale noastre se
găsesc în clădirile bizantine din ita lia și în
Balcani, încă din prim ele veacuri olc erei
creștine. S’a discutat asupra origiriei lo r, dar
nu intră în cadrul acestui stadiu de a trata
această chestie, ci dc a căuta origina pro­
babilă cea mai imediată a firid e lo r noastre.
Cele care au caractcristlceie cele mai apro­
F ig .’ 3 4 7 . St. Teodorn Tiron (KiJisse Djami)
piate de ale noastre, — și sunt așezate nu­
Constantinopoî (după Van M illingen)
mai la abside — se găsesc la Constantinopoî
din comparație aproape toate bisericile roma­ la clă dirile din vremea Com nenllor și a
nice, precum cele din sî. Munte, cele sâr- Palcologilor, Sf. Teodor Tiron (sec. al IX-lca)
SâO C0M1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

(d
o
p
ă
V
a
n
M
i
tit
n
g
e
n
)
urni
F
i
g
.
3
5
0
.
C
e
i
î2
A
p
o
s
to
li
,
S
a
lo
n
ic
,
(
d
u
p
ă
R
iv
o
ri
a
)
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 221

zisă și Tcotokos, Pammakaristos (F etiych) mai la abside, combinate eu unu sau două rân­
(după 1315), Sf. Tcodosia(Gul Djami, alIX -lea duri de ocnițe deasupra lo r care înconjoară loată
sec.), Pantocrator (al X ll-ica sec., Zcirek Djami). biserica.
la Salonic (S-ții Apostoli, Sf. Pantelimon,
Sf. Ilic).
Avem la unele din aceste biserici și nișe
oarbe deasupra arcadelor, mai lungite în tr'a -
devăr ca la noi și de un caracter d ife rit. La
noi continuitatea acestor rânduri de ocnițe
le dă un caracter de friză, pe când în Ma­
cedonia (M arko) au numai caracterul de nișe
oarbe, ținând locul, în mod decorativ, de fe­
restre absente.
La Messembi ia, la mai multe biserici (M itro ­
polia, Pantocrator, Sf. loan Alilurgitos), există
o friză de arcaturi m ici care na sunt însă
nișe oarbe, ci sunt așezate pe console.
Totuși, la Sf. Ilic din Salonic (Eskiserai),
sunt asemenea nișe care iau oare cum apa­
rența de friză, din cauza marelui număr de
la tu ri ale absidei, dar nu fac înconjurul bi-
scricei. — La Sf. Pantelimon (isakie Djami),
din acelaș oraș, laturile clădirei sunt deco­
rate sub cornișă, p rin tr’un rând de arcade
oarbe, care nu se văd însă la abside.
La M istra, la Panaghia Hodcgctria din B ron-
tochion, de asupra firid e lo r lungite la abside
sunt ferestre și deasupra lor un rând de nișe Flg. 35?. Pantocrator, Messombrix
oarbe. Dar nici aici nu fac înconjurul clădirei.
In rezumat, sunt țările din peninsula bal­ Vedem; deci o influență destul de directă a
canică unde găsim formele cele mai învecinate ță rilo r balcanice, dar mai cu seamă a Con-
de ale noastre, și în spiritul cel mai apropiat. sianlinopolui în cca cc privește arcadele oarbe,
iar în privința ocnițelor, chestiunea
c mai puțin deslușită. S’a r putea
presupune și o înrâurire a biseri­
cilor romanice transmisă prin țările
germanice, încă din vremea prim e­
lo r conslrucțiuni religioase din M ol­
dova, în perioada dinainte de 1487
(Pătrăuți, M ilișăuți). Totuși o pro­
veniență sudică parc m ult mei vero­
similă.
*
* *

Am arătat că, în rândurile de


cărăm izi aparente care împodobesc
fațadele precum și la pilaștri și la
arcaturile ocnițelor, sunt cărăm izi
smălțuite. C ulorile lor sunt verde
Flg. 251. Sf. foanr ftlUtirgltos, Messembria și galben cu toată gama to n u rilo r ce
pot derivă din aceste două culori,
Găsim firide lungite, câte odată ocnițe de adică dela verde deschis la verde închis
asupra lo r, dar nicăeri nu le găsim în acciaș aproape negru și la verde albastru, și chiar
întocmire ca la noi, adică arcade oarbe nu­ vânăt, ia r de la galbenul cel mai deschis la
222 COMISfUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

brun. De sfgur că multe din aceste nuanțe colorate na sunt așezate fără regulă, ci alter­
na sunt vroite ci sânt variațlanî datorite nează totdeauna cele din familia galbenă cu

Fig. 3 53. S t PanteJimon (Isakle) Salonic Fig. 354. Hodegetria— Brontochion, rtistra, (d«pă Diehl)
(după Rivoira)

Fig. 3 55. Caracala (Atos), (Cot. Haates Etades)

înlâmpiărcr, nepotrivilor compunere} smalțuri- cele din familia verde. Câte odată cărămizi
lor sau a conduccrei focului. Aceste cărămizi roșii, rămase ncsmălțuite, intră și ele în acea-
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 28$

stă combinație de colori. Cărămizi așă colo­ de eaiori sânt diferite și nu credem să
rate și smălțuite na găsim în Balcani saa în existe vr’o legătură saa o înrâurire a smalțu­
alte regiuni bizantine ca Muntenia, și nici în rilor turcești asupra alor noastre. Aceste,
Ardeal. Această tecnică a cărămizelor smăl- ce am patcâ să ic calificăm mai curând de

țaitc se regăsește în Asia mică, în domeniul «vernisate» decât emailate, (cel puțin cele verzi)
artei otomane, răsunet întârziat a artelor se apropie mai mult ca aparență de teracotele
mesopotaniene și iraniene. apusene adică de cele nemțești așă cum vom
Modul de a smălțai însă, precum și genul vedeă cum vom vorbi de discurile ornamentale.
*
221 C0M1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Actualmente găsim ia Cracovia la <m turn zate în timpanele urcătorilor și formând îrise
la est de poarta Sf. Florlan al vechci incinte, sub strașină și la turle. Aceste discuri sunt
cărămizi, nu propiu zis smălțuite, ci arse colorate în verde și galben eu toate varia-
până la un început de vilrificarc, cceace le țiunile așa cum am văzut la cărămizile aparente.
dă aspectul unui smalț negru verzui. Sunt Smalțul verde e aplicat direct la pământul
întrebuințate în mod decorativ printre cele oalei, pe când sub smalțul galben e des un
obișnuite roșie. Ar îi fost însă la Lwow strat alb, probabil pentru a împiedica ca roșul
(Lemberg) clădiri împodobite cu cărămizi smăl­ pământului, să schimbe tonalitatea galbenului,
țuite verde și galben de prin veacul al XlV-lca pe când verdele fiind destul de închis nu
și al XV-lea, (comunicare verbală a b-lui necesită această precauție.

H g. 358 359 360— 5 61. Discuri smălțuite

Czolovski). O înrâurire a Galițieî este deci po­ Sunt de un diametru de 20 si dc 16 cm.


sibilă și probabilă și cu atât mai mult cu și au o coadă goală de formă cilindrică,
cât cărămizile noastre de fațadă sunt de un coadă ce servește pentru fixarea lor în zi­
format mai lung și mai gros precum sunt dărie.
și cele ale monumentelor galițiene. Și în distribuirea acestor rotocoale s’a
♦ căutat o alternare a culorilor. Iar în spa-
* * țlurile care rămân libere între ele, s’a așezat
împodobirea însă cea mai bogată și mai foarte des triunghiuri sau pătrate smălțuite
originală a bisericilor noastre— fiind chiar o împodobite cu un bumb sau an vârf în mijloc
caracteristică a lor, — sunt discurile (roto- îig. 372. (Hârlău, lași, Borzești, Neamț, Sf.
coaiele) și plăcile smălțuite ce se găsesc așe- Gheorghe din Suceava).
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE

Fiți. 362— 363— 364— 3 6 5 — 366— 367. Discori smălțuite


226 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Aceste discuri sau rotocoale sunt de dife­ Avem : 1. Capul de zim bru intre două
rite tip u ri. Pe când anele nu aa n ici an personaje.
ornament ci numai un sau doaă cercuri 2. Capul de zim bru cu un singur personaj
concentrice și un nasture ia m ijloc, (Piatra, în tr'o parte și un ornament în partea cea
Borzești, Neamț), altele posedă o ornamen­ l’altă.
tație mai dcsvoltată, stele formate de raze 5. Un leu «rampant» cu un ornament
îndoite, de două tip u ri diferite, sau figuri m ic încolăcit la dreaptă.
geometrice încolăcite. Dar cele mai interesante 4. Un alt leu «rampant».
sunt, fără îndoială, cele care Infățișază ființe 5. Un leu «passant».

Hc|. 568 — 3 6 9 — 370 — 37 1. Discuri smălțuite

mai m ult sau mai puțin fantastice: pajura 6. Un cerb cu patru coarne.
țărei, adică capul de zim bru sau animale 7. Un sgripțor sau un grifon cu aripile des­
reale sau închipuite. Din acest fel nu găsim făcute.
mai puțin de douăsprezece subiecte diferite. 8. Un alt tip de grifon (Hârlău și Suceava —
De altm intrelea aceiaș subiect arată variațiuni ruinele cctățci).
și toate discurile cu aceiaș m otiv nu sunt 9. Un patruped cu a rip i și cu cap de om
id entice; se vede că se copiau fără a se mula cu coroană.
totdeauna după aceiaș calapod, ceea ce recse 10. Doi balauri încolăciți (la Hârlău și la mu­
și din diferența de diametru. zeul din Suceava, provenind din ruinele eetăței).
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 227

! 1. O ființă amână ca coroană în cap; arc în Orient, și bisericele romanice ca și cele


în loc de picioare doaă cozi dc peste ce le gotice arată, în nenumărate exemplare, aceste
ține în mâini în dreapta și în stânga trupului. figuri fantastice. O cnumerațic a monumentelor
12. Un alt subiect asemănător; personajul în care le găsim în apus a r fi fastidioasă.
este fără picioare; în dreapta și în stânga este Șl în Rusia, în regiunea Suzdalaiui, le găsim
câte an pește cu capul în jos și dedesupt sculptate pe zidurile cunoscutelor biserici
un mic ornament geometric semănând cu din V ladim ir și de Juricw Polski, cu caractere
acela care însoțește leul rampant (Sf. Nicolac mai evident orientale.

Fie. 372. Triunghiuri smălțuite

din Iași, Suceava). S’a presupus că aceste Dar, tn apus, și craldica și-a însușit aces­
figuri a r însemna m ărcile diferitelor părți ale te închipuiri și a contribuit la răspândirea
țări. Este evident că capul de zim bru este lor.
în legătură ca armele Moldovei, dar cred că In cceace privește discurile noastre, nu e
o generalizare a r îi o eroare. nevoc de a căuta departe semnificarea lo r.
Fără a vorbi de discurile cu fig u ri pur Ea este pur ornamentală și precum cio p lito rii
ornamentale, cele cu podoabă animală reprezintă de piatră, cari ne-au venit, eraudcșcoală gotică
tip u ri foarte răspândite. Lei, leoparzi, sgripțori, și ne-au adus modul lo r de a sculpta, tot
grifoni, cerbi, animale androcefale se găsesc așa și meșteșugarii ai pământului ars și smăl-

Fig. 373. Grifon, Sf. Petro, ftngou terne (după Hndrd Fig. 374. Grifon-Son Martlno, Lcicca (după
rtîchel I, 2) l’A rt roman en Italie, de C. Martin II 4)

din vrem urile cele mai antice și fac parte țu it crau de școală apusană și au reprodus
din ornamentica asiatică, asîriană și turanică; figurile ce le vedeau z iln ic în țările lo r dc
dar încă din tim pul im periului roman au trecut origină. In acest moment, aria sm ălțuirei era
și în Occident, și în evul mediu — încă din în floare, nu numai în tot sudul Germaniei,
primele tim puri — p rin aducerea obiectelor dar și în toate ță rile germanice, mai special
prețioase orientale, prin stofele împodobite, aplicată la fabricarea sobelor.
p rin legende, prin Physiologus, prin bestia- La Gabrin, lângă Varșovia, pe zidul exterior
re, au devenit tot așa dc cunoscute ca și al altarului bisericai, se văd plăci dreptunghiu-
22S C0MIS1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

larc (0.17 pc o .I4 c m ) smălțuite, cu animale un c o if; ia partea lu i superioară, ca «cim icr»,
fantastice. e capul de zim bru cu «lambrechine» sau vă­
Huite plăci de sobe împodobite, de factură lu ri care atârnă. Această reprezentare a
neîndoios germană s’au regăsit în săpăturile animalului distinctiv din pajura ca «cim icr»
cetățci din Suceavea. Caracterul occidental al c foarte cunoscutăși în tr’altelc o găsim pe multe
m odului cum aceste animale faniastice sunt steme poloneze1), austriace 2 ), engleze3), ungare,
reprezentate, rcese prin ținuta lo r craldică; ardelenești și alte.
cu toată stângăcia cxccutărel aceste otî- La Cracovia, în sala „Hatm anska” , din
Wavel, din veacul al XiY-lea se vede un cap
de bou, cu coroana pe cap, ca cim îcrul unui
coif cu vă lu ri care atârnă; sunt armele unei
provincii poloneze (K alicz? cc nu trebuie
confundat cu Halici).

Fig. 376. Stemă Ia Cetatea albă (d<ipă


Bogdan, Inscripțiile de Ia Cetatea albă)

C o ifuri cu capul de zim bru și lambrechine


Fig. 37 5. Grifon și leii, Borgo San Donino vedem și la noi la Cetatea Albă pc piatra
(d<rpă L 'art roman en Italie de C. Martin [, 40)
cu inscripția de la 1 4 7 6 4), asemenea și pc
mormântul lui Bogdan și Petra la Putna, fii
lui Ștefan cel Mare, m orțî la 1479 și 1480.
tu d in i consacrate se recunosc la prim a ve­
dere. Mai târziu îl vom găsi și pe pajura lui Alexan­
dru Lăpușncanu pc turnul bisericeiSf. Dumitru
Lei „rampanți** sau ,,passanți“ cerbul, cele
din Suceava, și pe pecetea lui Petru Șchiopul»).
două feluri de grifoni, chiar ciudatul animal îna­
rip a t cu cap de om încoronat au un mers și
’j I. Bobrovicz. Herbarz Polski,
poziționi eraldice iar nu atitudinele suple și
*) Mitthei'ungen der K u .K . Central Comission. passim,
mlădioase din reprezentările orientale. :) Oebrett’s Peerage.
Cele două discuri care ne arată capul de *) Bogdan. Inscripțiile dela Cetatea R lb i
zim bru, privite mai de aproape, ne înfățișează 5) Revista arhivelor 1 2 PI. VI.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 229

Pe discurile noastre, stem a pe sco t chiar, persoane, pe celalt, unul sin g u r. In aceste
,,1’ăcu ” , lipsește. personaje, b -ru l Istra ti*) a vrut să vază Sfinții

Fig. 379. Pecetea Ini Petra Șchiopai (după Revista Arhivelor)

Fiți. 38o—381. Plăci de teracotă


smălțuite din rnlnele cetăței
Suceava (dopa RomslOrfer)

P e lângă vălurile sau lam breehinele ce ---------------


îm p odob esc cim ieru l, pe un d isc se văd două •) tsirati. Podni de ia Bomști
230 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Constantin și Elena. Dar nu au nici coroane găsim întrebuințată la pescăria din Le Mans, în
în cap, nici nim buri, nici crucea nu se vede. veacul al XV I-lca ca etalon de greutate.
In realitate sunt „ten anți” (des lenants) erai- Asemenea și în Austria, o găsim în feră ril
dici. Și pletele lo r și costumul lo r în faldu ri ornamentale la Stockcrau.
Alte nu au decât o singură coadă repre­
zentând așa sirena obișnuită (Loches, St. Ours,
la Daurade (Toulouse) care, împreună cu si­
rena pasăre (pasărea cu cap de femee) — și
ca așa de răspândită în ornamcntica medie­
vală— alcătuiesc cele două tip u ri clasice ale
sirenei.
O figură la fel figurează în armele ora­
șului Varșovia sub numele dc Mc la zi na 2 ). Melu-

JFig. 3 82. Stema de pe ternul de la


SI. Dumitru din Suceava

lungi ridicate ceva la m ijloc p rin tr’o cingătoare


au un pronunțat caracter gotic.
E locul să am intim ca și pajura ungurească
arc ca tenanți, doi îngeri cu lungi rochi în
faldu ri mișcate și cu părul în plete.
Și pe fragmente de plăci de teracotă smăl­
țuită, ce s’au găsit în cetatea Sucevei se văd
personaje pe lângă capul de z im b ru ; iar ca
comparație de costume se poate vedea în­
gerul unei Bune Vestire, de o înfățișare absolut
apusană ! ).
O altă figură foarte interesantă este aceea
ce reprezintă o ființă omenească cu o coroană
în cap șl cu două cozi de pește în loc de
picioare (vezi fig. 368). Această figură repre­
zintă fără îndoială o sirenă. Sub această formă,
cu cele două cozi de pește în această poziție,
cu și fără coroana în cap, se găsește repre­
zentată de mai multe o r i în Occident. Așa Fig. 3 8 3 . Stema de pe mormântul voewzjîor
bunioară, la San Michele din Pavia, la San Bogdan șl Petra tPatna)
M a rti no din Lucea, la catedrala din Parma,
la Parizc le Châtel in Franța, la Pecs (F iinf- zina, dc obicei, e reprezentată — a șa . cam
kirchcn) în Ungaria, și la multe alte. O mai spune legenda — cu un tru p de femeie ce se

*) Romslorler și Lâpedata. Cetatea Socevel, pl. V. •» Martin Kolar. Cekomoravska Heraldica,


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 231

La portalul central, San Michele, Pavia (după La portalul central, San Michele, Pavia (după
l'fir t Roman en Italie l. 65 dc C. Martin) l’ftrt Roman en Italie I. 6 6 , de C. Martin)

San Petro e Paolo, Botonia (după t’Art San Michele, Lucea (după l’A rt Roman en Italie
Roman en Italie I. 2$ de C. Martin) II. 11 de C. Martin)

Flp. 3 8 4 — 385 — 3 8 6 — 387. Sirene.


282 C0M1SIUNEA. MONUMENTELOR ISTORICE

SirenS Sirenă
Fig. 388. San Michele, Fig. 389. Capitel la
Lucea (dnpti l'A rt Ro­ Parize le Chfitel (după
man en Italie 1. 7 deC. Caumont - Ab£c<?dalre
Martin) archăologigjie p. 273)

term ină în șarpe. Sirenele occidentale sunt


în general înfățișate ca sinul gol; Totuși se
găsesc și ca un fel de rochie scurte la San Fig. 3 93. B jtisterol din Parma (după l’A rt Roman en
Tomaso di Almeno (Italia?); cele de pe discurile Italie I. 18, de C. Martin)
noastre aude obicei un fel de tunică în falduri
ținute cozile de sirena. Jos se găsește un
strânsă la m ijlo c ; pe unele rotocoale pare
însă că această tunică lipsește. mic ornam ent încolăcit ca cel ce l ’am mai
văzut pe discul cu leul rampant.
O figură ce se vede la Sf. Nicolae din Această figură este de sigur o derivare și

Iași și la muzeul din Su­ o deformație a sirenei pre­


ceava, provenind din săpă­ cedent descrisă.
tu rile cetăței, arată un om O reprezentare mai rară
cu coroană, îmbrăcat cu o este aceea a patrupedului
tunică, semănând cu figura androcefal încoronat și cu
precedentă. a rip i d e s f ă ș u r a t e (vezi
Partea inferioară a trupu­ fig. 370).
lui lipsește, (vezi fig. 369), Despre acesl anim al fan­
ia r cozile de pește sunt în­ tastic, Odobcscu a scris una
locuite, în aceaș poziție, Fig. 3 91. Stockeran (dapă Mîtth. der K din cele mai interesante
prin doi pești cu capul în K. Centralkommissîon) disertațiuni de ale sale *)•
jos. Acești pești sunt țin u ți El vede aici un herb, o
de personajul central în acelaș fel cam sunt marcă distinctivă, fără a preciza a cui ar fi
sau a cărei regiuni.
) Adamy. Archilektonlk der aîtchristlichen Zeît
pag. 2 3 ! ■) Odobescu. — Heraldica ta Romani,
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 233

Sî. Petra (Chaavigny) (după L 'A rt Roman en France Catedrala din Parma (după L 'A rt Roman en Italie I. 12)
III. 58 de C. Martin)

SL Petru din Aulnay (după Marco», Trocadero I. 37) SL Petra din Pavia (dapă Andr£ Michel. Hlstoire de
L ’A rt I. 2 flg. 466)

Iun/- -

St. Ours (Loches) (dapă L ’A rt Roman en Arles (dapă Dehlo și Rezold)


France III. 20)

Fig. 39 2 — 3 9 3 - 3 9 4 — 3 9 5 — 3 9 6 — 397
2:14 C0MIS1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Fig. 398. Toolonse. La haurade, claustra (după F. Marco» Nusăe du Trocaddro)

Fie. 4no. St. Savin (după Histoîre de l'art de Andrd


Nichel 1. 2 fio. 410)

Fig. 399. Apocalipsa din SI. Sever Fig. 4 o l. Psaltirea din Nflnchen (după Histoire
(după Rndrd Nichel Hlsloire de l'a rt I. 2 îig. 407) de l’art, de ftndrC Nichel II. i fig. 269)
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 235

Ne arată origina orientală a acestui subiect cu atât mai reușit. Nici în orânduirea subiec­
des întrebuințat in ornamenlica iranică și tu­ telor în friză nu se observă v r ’o regulă ;
ranică, dar ne spune și el că această înfățișare numai — precum am orătat — o alternare de
a patrupedului cu cap de om se găsește și culori intre discurile din familia verde și
în Occident. acele din familia galbenă.
Și în tr’adevăr O întrebare
îl vedem în ne­ ce vine de la
numărate rân­ sine este dacă
duri pe monu­ aceste discuri se
mente romane aduceau sau se
și gotice, și fără făceau pe ioc?
aripi ( — îă ră a ’ l RomstOrfer ne
c o n f u n d a cu spune că a găsit
centauri, nici cu lângă Suceava
sagitari) și cu rămășițe de fa-
a rip i — deose- bricațiune cu
bindu-se puțin sgurilc caracte­
de sfingele în­ ristice ale smal­
aripat. 11 mai țu rilo r, ceea ce
găsim în fres- l’a f ă c u t să
curile de la Sî. crcază că acolo
Savin (Franța) să fabricau.
și în manus­ Este verosi­
cripte. m il ca aceste Fig. 403. Bayeux (d«pă Marcat,
Sc va observa TrocadtVo I. 8.)
discuri nu sc
ca animalul nos­ aduceau de departe: nu era o marfă care să
tru arc ghiare supoaric un lung transport și nici nu era o
ia r nu copite. marfă destul de luxoasă ca să se aducă cu
Asfel nici acest precauțiuni m ari și costisitoare cum sc putea
dobitoc fanta­ face pentru sticlă riile și olăriile fine.
stic nu esc din Este deci probabil că erau anul sau două
cadrai celor- ateliere ande se făceau. Ca să se fi fabricat
l’alte reprezen­ lângă fiecare clădire nouă, iar nu prea e
tări, și putem verosim il, căci ar fi fost prea greu să se refacă
admite acelaș de fiecare dată instalațilc nece­
izvor de inspi­ sare pentru un num ăr relativ
rație ca și pen­ mic de discuri.
tru cele 1’altc. (In alt argument pentru fa­
Pentru cei doi bricarea rotocoalelor în țară
balauri încolă­ este modul mai grosolan cum
c iți, ce-i vedem sunt executate în comparație
la H â r l ă u și cu multe din plăcile de sobe
la Suceava, gă­ sau de perete ce s'au găsit în
sim de asemenea ruinele cctățci Sucevei și care
modele în toată — e le — erau probabil în mare
ornamentația bi­ parte importate. I IL J * k J I*
sericilor medie­ Dar dacă execuția re lie fu ri- p e tr« (ftuinay)
Fig. 402. Soovigny (dapă Mareoti,
Trocadero I. 42) vale și in ma­ lo r rotocoalelor c cam p rim i- (Trocadero i. 52.)
nuscripte. tivă, și dacă co loritu l lo r a fost
Variațiunile cu lo rilo r sunt m ari, precum au tratat fără regulă prea strânsă, nu e mai
mai spus’o, și probabil datorite în mare parte puțin adevărată excelenta lo r calitate, căci,
întâmplărei. Na se punea preț, se vede, asupra după mai mult de patru veacuri, sunt încă
perfecțiune! cxecutărei; în această privință aproape în bună stare. La un asemenea re­
din punctul de vedere artistic, efectul este zultat nu mai ajungem cu fabricația noastră
236 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

modernă, căci vedem cum sm alțurile actuale cute 1), cu excepția plăcilor citate la biserica
. încep să cază după puțini ani. din Gabrin.
T riun ghiuri sau plăci în patru co lțu ri am ­ Găsim însă plăci de faianță colorate la
plă golurile dintre rotocoalcle, adaptându-se unele biserici din M islra sau din Balcani
spațiului liber și curburei d iscu rilo r. In m ij- (Pantanasa, Merbaca, Vorigareli în Pind, Sf.
j locul lo r sunt niște nasturi sau v îrfu rj. Cu­ Vasile din Arta, în Dichl).
lo rile smalțului sunt ca și acele ale rotocoalelor La Constantinopol și în toată peninsula sunt
cu variațiunile cunoscute. Cozile sunt, firește, discuri de teracotă smălțuită, de obicei verzi;
mai m ici și au v r ’o 7 centim etri lungime. eie sunt fără ornamente și de dimensiuni mai
Cea ce este de observat în aranjarea ro lo - m ici. împreună cu cruciulițe de pământ ars,
coaielor este m odul cum pietrele cioplite de le găsim la TckfurSerai, ia Mcsembria, la
la colțuri se leagă cu friza de discuri. Aceste M islra, în Macedonia, în Serbia, în Bulgaria
din urmă sunt așezate, aș zice vârâte, și in Muntenia (Cotmana, aci fără cruciulițe).
între cozile pietrelor atât cât permite forma Sunt insă așezate în tr’un alt mod de cât
neregulată a lo r. Se vede asfcl, odată mai în M oldova; în loe de a însemna timpanele
m ult, ca constructori nu țineau de loc la o sublincază arcaturile ; au și alte dimensiuni
regularitate a cioplire! în această privință și altă formă.
n ici la o aranjare sime­ E odevărat că la Mun­
trică și bine ordonată a tele A tos găsim des adevă­
rotocoalelor. rate fa rfu rii ornamentate
In legătură cu aceste așezate în zid u ri, dar e
discuri ornamentale trebue vorba de b lid a ri așa zise
vo rb it și de aceste plăci de Rodos și sunt de o
romboidale, colorate în vârstă posterioară celor
verde sau albastru, care ce ne ocupă.
le găsim înșirate sub stra- Șî în Italia de Nord,
șina tu rle i la Sî. Ilie, ase­ găsim asemenea discuri
menea la M ilișăuți unde sau fa rfu rii, însă destul
erau și rotocoale. de rar, (spre pildă la Pavia
In fine la Pătrăuți, sunt și la M ilano).
plăci p ă tr a t^ 's flțf drep­ Nu vom vorbi de cele­
tunghiulare, verde, brun, brele faianțe ale Della
negru, albastru, care fo r­ Robia, căci e evident că
mează friză la sînuri și pornesc d in tr’un alt senti­
la tu rle ; unele dintre ele Fițj. 405. Piatra. Paramentol « i discuri
ment și că nu au nimic
au o figură geometrică smălțuite comun cu rotocoalcle mol­
foarte simplă sub smalț. dovenești.
E vorbă deci de biserici construite în Cred, în rezumat, că idea prim itivă a
general înaintea celor cu rotocoale figurate. acestei decorație de pământ ars sm ălțuit ne
(M ilișăuți a avut rotocoale dar cu orna­ vine din peninsula balcanică.
mente geometrice.) Meșterii olari, de școală occidentală, care
Aceste plăci pot fi deci considerate ca îî aveau la îndemână constructorii bisericilor
prim a încercare a acestei decorațiuni. noastre și cari au fost chemați să aplice acest
După anul 1496 nu mai găsim rotocoale sistem decorativ, s’au inspirat, în alegerea
decorate cu fîgure, ci numai cele cu bumb, subiectelor, de motivele cunoscute lo r în apus
ț până la construirea bisericei Sf. Gcorghe din și astfel, aceste fig u ri tratate în piatră în
Suceava (1517). Occident, au fost transpuse la noi în teracotă
Dacă subiectele înfățișate pe aceste roto­ smălțuită, pentru a răspunde unor dorințe,
coale sunt de o origină mai imediată apusană, unor gusturi înrâ urite din Orient.
precum șl modul cum sunt tratate și cum (Am văzut de allm intclea că unele din
sunt fabricate, din contra obiceiul de a așeza
asemenea teracote smălțuite în z id u ri c ne­
cunoscut in Occident sau foarte ra r. i) Comonicare verbală. D-nil Tomkovicz, Kallenbach
|n Polonia asemenea discuri nu sunt cunos­ Gebarovicz.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 231

aceste motive, zim bri, lei și alte erau re­ Este deci an fapt care nu se mai poate
prezentate și pe plăcile de sobe). contesta că fațadele b isericilor din vremea
lui Ștefan cel Mare erau cu materiale apa­
* * * rente și că tcncaelilc și frescurile care aco­
peră azi unele dintre ele au fost adăogite
Din analiza elementelor decorative ce le-am mai târziu.
trecut în revistă, rccsc în mod evident că Acest lucru e chiar documentat la Voroneț,
fațadele erau de materiale aparente. Toate unde se știe prin inscripție că frescurile ex­
aceste materiale îngrijite, cărămidă aparentă, terioare au fost făcute în 1547 de M itrop o­
smălțuită, rotocoale împodobite, nu puteau în litu l Q rigore Roșea care a și adăogat exo«
nici un caz să fie acoperite cu tencuială. nartcxul bisericei.
Ia r ca să fi fost restul zidului tencuit și
aceste părți decorative lăsate văzute, iar nu Rămâne de știut dacă ocnițele erau ten-
se poate admite căci sunt așezate în planul cuite și chiar zugrăvite așa cum m ulți o cred.
zidului precum sunt și fețele pietrelor cio­ Această credință însă, care este aproape ge­
plite. Și modul neregulat cum se termină nerală, nu este justificată p rin nim ic, căci na
cozile e o lța rilo r și cum se întâlnesc cu dis­ avem nici o probă și nici un document despre
curile smălțuite ne arată imposibilitatea unei aceasta. Chestiunea rămâne deci deocamdată
tencuirl parțiale. nedeslegată.

Flg. 406. Târnoso, Sî. Domlfra


CAPITOLUL V.

MATERIALELE ÎNTREBUINȚATE ȘI METODELE


DE CONSTRUCȚIUNE
Piatra brută ce s'a întrebuințat în mod pentru a fi mai ușoare, iar această sigă era
constant Ia zidăriile bisericilor noastre se lua adusă câte odată dela depărtări mai mari.
din carierile cele mai vecine, unde s’a găsit Mortarul întrebuințat este de var alb ames­
totdeauna o piatră destul de bună. tecat, de obicei, cu cărămidă pisată mai
In ceea ce privește piatra de talie, pentru mult sau mai puțin fin. Câte odată se găsesc
care se cerca o calitate mai bună, se vede mici pietricele, iar nisip, așa cum îl între­
că a fost adusă din locuri mai îndepărtate, buințăm acum, nu se găsește. Zidăria e făcută
alegându-se cu grijă. Peste tot c o gresie cu îngrijire, cel puțin la biscricele importante.
cenușie, tare și negelivă. Semnele lapidare ce Pietrele de talie, cum am arătat, sunt cio­
ie găsim arată că pietrele ce Ie vedem azi plite cu îngrijire pe fețele văzute, coada însă,
sunt încă cele din vechime. chiar văzută, rămâne neregulată. Piatra aleasă
Cărămida, bine arsă și de o foarte bună e destul de tare ca să se mai cunoască încă
calitate — căci a putut, expusă la aer, reslsta mai totdeauna urmele instrumentelor întrebu­
atâtea veacuri asprei clime din Moldova — ințate. Aceste urme sunt în general oblice în
e de diferite dimensiuni. Cea aparentă șl cea raport cu marginile pietrei, dar nu este o
smălțuită este mare și măsoară între 27 cm. regală constantă, căci se găsesc și unele
pe 13 și 5, până ia 30 cm. pe 1 4 —15 și 6 urme paralele. La muiere, semnele instru­
șl chiar 7 și 8 cm. grosime. mentului sunt paralele cu direcția lor.
Sunt dimensiuni cum se găsesc la clădi­ Instrumentul cel mai întrebuințat trebue să
rile din această epocă în Ardeal și în Galiția, îi fost dalta și panta, pe urmă ciocanul cu
— dimensiuni de altmintrelea care se apropie tăișul cu dinți vertical (brettarc, laie) sau cel
de ale cărămizilor moderne și sunt foarte di­ orizontal.
ferite de cele bizantine, care nu suni așa lungi E aproape inutil dcaadăogâcă nici odată
și mai cu seamă mult mai subțire (3 '/ 8 — 4 nu se văd urmele instrumentului mai modern
centimetri). numit baciarda care pe aceste vremuri nu
Unele cărămizi, acele ale pilaștrilor de exista.
colț ai absidelor, au forme speciale, însem­ După unele semne ce se mai văd la pietre
nând unghiul necesar al poligonului și sunt de talie, ca la turnai lai Sf. Ion din Piatra,
câte odată mai lungi ca cele obișnuite având sau la contraforturile SÎ-tuluiGheorghe din Hfir-
lungimea egală cu lărgimea pilastrului, 29— 36 lău, par că s’a întrebuințat cleștele pentru
cm., ceea ce permitea să se evite un rost. ridicarea și așezarea lor. Pietrele par a fi
Cărămizile întrebuințate în interiorul zi­ fost așezate în general în mortarul întins (â
dului sunt de obicei de dimensiuni ceva mai bain de mortier), iar nu turnat ulterior. S’au
reduse decât cele aparente; mai cu seamă găsit și pene mici de lemn de cele ce se
cele care au intrat în construcția bolților obișnuiesc și acuma pentru a așeză pietrele
sunt mai mici și mai subțiri, cum era și na­ în poziția lor exactă. S’ar puică însă că aceste
tural pentru a înlesni executarea curburilor, pene să provic de la o reparație.
mai cu scamă dacă zidarii bolților erau de După moda bizantină se așeză în zidărie
școală bizantină. și grinzi de lemn la înălțimea nașterilor
Acolo unde bolțile nu sunt făcute de că­ bolților. Unele se mai văd, ca la Popăuți
rămizi, sunt construite ca sigă (tuf calcar), în pronaos (unde au dimensiunile 16/23 cm.)
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 230

și la Dorohoi, asemenea și la turnul Bi­ ponderentă, chiar dacă aa lucrat amcslccaț


striței. zidari din diferite școli. La Popăuți, în
Nu se cunoaște dacă sunt și grinzi înecate această boltă a pronaosului există, — precum
în masivele de zidărie, după obiceiul bizantin. am arătat la descrierea bisericei — nervare
Rosturile cărăm izilor aparente sunt relativ de caracter golic care sunt făcute de cără­
subțiri. Rar trec de 2 cm., adică se zidcă m izi (vezi îig. 53) pe când la bolțile clopot­
ca și în Ardeal și în Galiția ia r na după niței de ia Eălinești ncrvarelc gotice sunt de
moda bizantină unde rostul e aproape de piatră frumos cioplită, car umplutura c de
grosimea cărămizei întrebuințată ( 3 — 4 cm.) cărămizi cam neregulat așezate (vezi fig. 200)
Unde sc lucra cu cărăm izi mai subțiri și rostul
se făcea mai gros. In pcndcntivli cei mari ai naosului (nici­
A rcurile sunt construite prin asize radiate, odată în pronaos) și câte odată în rândul
cheile închizându-se în mod regalat, curbura superior, deasupra a rc u rilo r piezișe, sunt
fiind obținută prin grosimea mai marc a ros­ așezate oale de rezonanță, care apar spre
tului spre extrados. interio r ca niște găurele m ici cu buzele ceva
Nu găsim niciodată cxtradosul a rc u rilo r aparente. Corpul oalei e înecat în zidărie.
însemnat p rin tr’un rând de cărăm izi pe lat, Desemnai alăturat arată oalele ce se găsesc
cam se vede în Muntenia și în țările bal­ acuma; e din muzeul din Suceava.
canice, și mai târziu in Moldova. Numărul acestor oale e prea mic ca să pre­
Calotele b o lțilo r sânt de asemenea făcute supunem că scopul lo r era de a reduce greu-

Fig. 407. Instrumente de cioplit piatră, (după Violet Ie Dac)

de asize așezate radial sau aproxim ativ; des tatea pendentlvilor, de altm intrelea totdeauna
partea centrală c mai subțire ca partea mai m ici. R olul lo r, ca în malte aite ță ri, (în
vecină a nașterei. Rusia în tr’alte) pare bine să fie acela de
Deformări, fie deia început, fie din cauza a întări sunetele, cea ce explică de ce se
lăsărilor sau a unor refaceri, sunt dese. găsesc în naos șl nu în pronaos.
Pcndentiviî sunt construiți, de obicei, ca
cărăm izi așezate cu fața lo r văzută în rânduri Dacă zidurile bisericei propriu zisă sunt
orizontale (după metoda obișnuită bizantină), de piatră brută fără cărămidă sau cu foarte
având înclinația necesară după curbură. In puțină, turlele din contra sunt de cărămidă.
două cazuri însă, în pronaosul de la Po- Baza cea de jos — cea pătrată — este câte
păuțî și în acela dela Sf. Qheorghe din o dată de p ia tră ; ia Sf. IIie e de sigă. Cele-
Hârlău, se văd rândurile de cărăm izi ver­ i’alte sunt de cărămidă, lu cru ce este de
ticale ; s’a r putea să fie aici o influență altm intrelea firesc din cauza subțirim ei zi­
occidentală. dăriei impusă de nevoia de a mieșura cât
Cum însă, din cauza tencuielilor, cazurile sc poate greutatea ce apasă pe arcurile na­
unde putem vedea aparcliajul cărăm izii sunt osului.
rare, e grea de tras o concluzie din puținul
ce se vede, dar, în orice caz, se poate de­ Grosimea z id u rilo r în raport ca lărgimea
duce că la zidirea acestor părți caracteristice și cu înălțimea bisericei c considerabilă. Așa
ale b o ltirilo r tot mâna bizantina a fost pre- b u n io a ră :
240 COM1S1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

La Rcascni 1,60 m. pentru 6,00 m. lățime, zultă în mod evident din formele ce ie au pe
ȘÎ 5,50 m. înălțime, socotită la nașterea tablourile volîve, cât și din modul cum z i­
a rc u rilo r m ori. durile se term in in partea lo r superioară.
Arbora 1,55 m. p-tru 5,70 lăț. și 4,20 înăl. Am văzut că la unele biserici, în rândul
Dobrovăț 1,55 5,80 „ 6,00 ,, de ocnițc mari, se găsesc ră suflătoare. Aceste
Pătrăuți 1,00 4,50 „ 4,00 „ răsuflători apar în fațada ca niște g â tu ri de
Voroncț 1,20 5,30 ,, 4,15 ,, oale de diametru mic, cinci până la zece
M llișăuți 1.25 „ 5,50 5,00 „ centimetri (cx. Războeni, Volovăț, vezi fig. 189)
St. Ilic 1,00 5,20 „ 5,15 ,, Nu au, bine înțeles, nici un scop decorativ
Tazlău 1,40 5,50 „ 6,85 „ ci servesc, numai pentru aerisirea podului
Hărlău 1,15 5,70 „ 6,00 „ deasupra boitelor.
Neamț 1,50 6,30 „ 6,65 „ Despre tre p te nu e nim ic special de spus.
Ajung deci la o grosime mai mare dc cât Sunt, bine înțeles, totdeauna de piatră mai mult
sfertul lărgimei biscricci și mai mare ca sfer­ sau mai puțin bine cioplite, atât cele de la
tul înălțim ei a rc u rilo r m ari ia nașterea lo r. intrare cât și cele interioare, căci, precum
* am văzut, de obicei pardoseala oferă diferențe
♦ *
de nivel, nu numai Ia altar dar câte o dată
Tencaelile interioare sunt făcute de var și în interio ru l blsericci.
alb amestecat, ca și m ortarul zidăriei, cu că­
P a r d o se a la trebue să fi fost mai totdeauna
rămidă pisată și câte o
dc lespezi de piatră, dar n’a r fi exclus ca
dată pietricele. Nisip
să fi fost câte o dată de dale de pământ ars
propriu zis nu se găse­
și smălțuit. Mai găsim azi în altar la Sf. Ilic
ște. Straturile destinate
dale rombice Ia fel ca acele care împodobesc
a fi zugrăvite sunt de
turla pe din afară. In altarul bisericei dela
var alb cu ceva căiți
Popăuți sunt dale de pământ cam dc acciaș
tocate. Judecând după
formă. S’au găsit și în ruinele celățci dela
omogenitatea acestor
Suceava, fără a se știe însă data lor.
mortare, se vede că
varul a fost stins cu

multă în g rijire , cea ce * ♦
n’a fost totdeauna ca-
Fig. 408. O Oâiă de î n veacurile urm ă- Cu această analiză a m aterialelor de con­
rezonanță, găsită în ro i- toare, strucție întrebuințate șî a modelului cum creau
neîe cetsței Soceveî Despre materialele pase în lacra, am term inat studiul biscricelor
de învelire am v o rb it propria zise. Mai rămân însă unele lucrări
când am discutat chestiunea form ei aco­ accesori, care sunt prea intim legate cu ar­
perișului. Numai e, deci, nevoe să revenim. hitectura clădirei pentru a le putea lăsa la
Vom adăoga numai că șarpanta care su- o parte. E vorbă dc m orm inte și de zugrăveală
poartă învălitorile era de lemn, precum re­ în prim ai rând.
CAPITOLUL VI

M O R M IN T E L E
M orm intele se găsesc așezate de regată Ștefan cel Marc a avut g rija să așeze pietre
In pronaosol bisericci. de m orm ânt și în ailc biserici de cât cele
Lespedea acoperitoare e saci la nivelul par­ zidite de dânsul și anume pe șapte gropi ale
doselii sau la o mică înălțime. Sunt simple rudelor sau înaintașilor lui, în vechia biserică
dale între 1,32 m. și 1,83 m. lungime, 0,42 la dc la Rădăuți; la Bistrița a așezat piatra pe
0,81 m. lățime și 10— 20 cm. grosime. Forma mormântul Doamnei Ana a lai Alexandra cel
lo r e dreptunghiulară, sau mai lată spre cap. bun, la Probota pietrele lui Petru fiul „b ă ­
Jur împrejur, pe o bandă, cam de 5-10 trânului Ștefan Vodă“ și aceea a mamei sale
centim etri lățime, este săpată inscripția care Oltca, car la mănăstirea Neamțului aceea dc
pomenește mortal. La m ijloc vedem o împo- pe m orm ântul lu i Ștefan, fiul lui Alexandru cei

Fig. 409. Pcitna, Mormântul lai Ștefan cel Mare

dobire aproape totdeauna cu motive vegetale. Bun, precum și aceea a pârcălabului dc


P rin excepție, pe mormântul fiilo r lui Ștefan Neamț, Micota.
cel Mare, Bogdan și Petre, la Putna, s’a săpat Pe piatra lui Bogdan cel d'ânleîu, ia Ră­
o stemă cu un coif despre care am mai vorbit, dăuți la sfârșitul inscripției, meșterul ’și a pus
(vezi fig. în anexa). num ele: „M is tr Ian“ . Dnii N. iorga și Kozak
Nici odată nu găsim reprezentarea m ortului, presupun, bazați pe considcrațiuni dc fone­
cum se obișnuia în țările occidentale (și în tică, că acest meșter era ceh, și Dna Kozak
Polonia și în Ardeal). pune venirea lu i în țară în legătură ca so­
M aterialul întrebuințat a fost marmora, pia­ sirea Husiților.
tra calcară sau mai în general gresia. in orice caz, ornamentația acestor pietre
21
242 COMIS!UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

arc an caracter occidental. E adăvărat că mo- canoscălori ai artei evului media, D-nul Loais
tivclc întrebuințate mai la toate morminte, Brtfhier, în tr’o carte recentă: ’ ).
aceste largi frunze stilizate, sim etric ordonate „In rîu rirc a artei arabe, puternic sim țită
și cu elegante volute, sunt la început de origină în tim pul și după cearta pentru icoane, a dus
la adoptarea unor tccnici noi de an ca­
racter mai puțin plastic. S culptorii au
căutat să reproducă pe marmoră și pc
piatră stofele prețioase și desenările dc
gaitan, animale afronțăie, palmele s tili­
zate . . . Stofele arabe au servit drept
m odel"
In țările apusene și ale Europei cen­
trale ornamentația figurala a jucat și ea
un marc ro l și a învins pc cea vegetală.
Ajuns în M oldova ortodoxă, mește­
rul nu putea, firește, să execute dale
dc m orm ânt cu reprezentări umane ; a
aplicat deci motivele decorative ce i erau
cunoscute și modul cum sunt executate
arată că lan era cu desăvârșire stăpân
pc dalta sa și în tr’adcvăr un meșter
marc.
Săpatul slovelor și al ornam entelor c
net, fra n c; după datină, slovele sunt în
relief, fundul fiind să p a t; ornamentele
sunt dc asemenea în relief, dar plate,
și aproape fără modelare.
La mai multe din aceste pietre, în
afară de rândul de slove al inscripției
funerare, mai este o bandă ornamentală
care ne înfățișează una din aceste îm­
pletituri așa de res pândi le mai târziu la
Fig. 410. Puf na, Groapa Măriei de Mangop;jos lespedea noi și în O rient, dc unde, dc sigur, ne au
Voevozilor Bogdan și Petra venit, fie prin calea m anuscriptelor fie
p rin Imitarea ornamentației otomane.
orientală, — (găsim unele aproape la fel ca O r, este dc observat că această fâșie este
cele dela Rădăuți, în formă de chenar împre­ executată într'un mod m ult mai puțin abil ca
ju ru l evanghelistului M arca în evangelia din panoul central. S'ar credea, la prima vedere
1429 de la mănăstirea Neamțului)— dar erau că este făcută de o altă mână, lu cru l, însă,
de m ult încetățenite în arta romanică și au de­ ce ar fi greu dc admis. T rebut deci presupus
venit unele din motivele ei cele mai caracte­ că această ornamentație răsăritană a fost cerută
ristice. meșterului, dar, ea fiin d pentru dânsul ceva
Alte, ca de pildă piatra lui Ștefan cel nou și în afară dc tecnica sa, n’a putut s’o
Marc, insușt sunt mai evoluate, de un caracter execute așa de perfect ca ornamentele cc-i
gotic în care totuși se pot ușor distinge ele­ erau obișnuite.
mentele prim ordiale răsăritene. Făcut’a meșterul Ian toate pietrele dc
Aceste motive săpate sunt luate după mo­ aceiași factura ce le găsim în vremea dom niei
tivele stofelor orientale ale căror somptuozitate lu i Ștefan? Nim ic nu s’a r opune. Prim ele
a fost totdeauna foarte adm irată de Occidentali pietre de ia Rădăuți sunt săpate la 1479.
cari le au întrebuințat în diferite feluri în In doi sau trei ani le a săpat toate șapte.
ornam entica sculpturală a bisericelor lo r. La Putna lespedea m itrop olitu lui Teoctist e
Nu numai în apus dar și în răsărit a fost din 1478. Aceea foarte frumoasă a M ăriei
aplicat acest principiu.
Iată ce spune unul dintre cei mai buni 1). L. B r^hier, l’flr t Byzantin pag.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 243

din Mangop, din 1477, c de un știi foarte ținut în partea ceaFaltă de două coloane.
d ife rit: o stofă orientală executată în gustul E de o piatră a ltă mai moale. P roîilcle ca­
occidental. Nu știm în ce an a fost pregătită pitalelor sunt aproape la fel ca la chivotul Iul
piatra iu i Ștefan însuși, dar a fost după Ștefan cel Mare.
1492. In pronaos, un alt chivot, tot pe două co­
Lespedea lu i Bogdan cel Orb, din 1519, și loane și care poartă armele țărei, acoperă
a surorei lui Mărie, din t5 i8 ,s u n t de occlaș mormintele lui Bogdan cel Orb șl lespedea
stil. surorci sale Maria. In fine un al patrulea
Piatra M ăriei, cea d'ânlei soție a lui Petru chivot, mai recent, e așezat peste groapa Măriei
Rareș, de la 1529, este o copie mai orien­ lui Rareș și a lui Ștcfăniță Vodă.
tal izată a pietrei lui Ștefan cel Mare.
Lespedea Oiței, mama lut Ștefan cel Mare, La Arbora, piatra de mormânt fără inscrip­
executată tot în stilul celor de la Rădăuți, ție a lu i Luca Arbore, este acoperită de un
dar cu o margină mai lată de îm pletituri, frumos chivot cu bogate săpături gotice; se
arată data de 1465 ca anul m orței ei, dar văd și două pajure săpate în partea supe­
nu știm la ce dată a fost săpată piatra. rioară precum și o inscripție, (vezi figura).
Deci între 1478 și 1519, tim p de patru Fundul e zugrăvit cu o frescă reprezintând
zeci de ani, vedem acclaș stil și
cam aceași mână ia toate aceste
lespezi de m orm int. M e ș t e r u l
lan, artist deja desăvârșit la p ri­
mele lui lu cră ri, ar fi lucrat deci
până la v r ’o 65 — 70 ani. Lucrul
c perfect posibil dar am putea tot
așa de bine presupune că a format
«n elev și că cele din urmă din
aceste pietre sunt de acest din
urmă, mai cu seamă că putem ve­
dea în pietrele mai recente o oare
care fantezie.
In o ri ce caz, cam în această
vreme, această mână dispare, căci
sub Rareș se găsește o altă factură
șt o altă ornamcnlică, (afară de
foarte rare cxcepțiuni.)

M ormintele sunt așezate lângă


pereți și des adăpostite fie de o
adâncitură în forma de nișă, mai
ra r de un chivot, sau de cele două
de o dată, Aceste chivote (balda­
chine), le găsim în această vreme
numai la Putna și la Arbore.
La Putna, chivotul lui Ștefan cel
Mare c acuma desfăcut (bucățile
sunt în exonarlex) și înlocuit p rin -
tr'u n fel de dulap de sticlă. E de
marmoră albă și destul de simplă
Flg. 4 11. Arbora, Chivotul mormântului lui Luca Arbore
ca formă. Sunt stâlpi subțiri de
secțiune octogonală, care susțin a-
coperimentul boltit, prin căpițele cu un profil Luca Arbore cu familia sa prczinlând biserica,
gotic. ctitoria sa, Domnului isus, așa cum e și pc
Pe m orm ântul M ăriei din Mangop este un tabloul votiv.
chivot răzămat de perete într'o parte și sus­ Aceste acoperimentc de m orm ânt repre-
244 C0MIS1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

zinlă de sigur o înrâurire occidentală. Ase­ Această comparație cu monumente contim­


menea baldachine se văd foarte des In Oc­ porane, precum și trăsăturile gotice observate,
cident, în veacurile al XlV-lca și XV-lea, și c ne fac să credem autcnlicităței chivotelor de la
destui să ne amintim acele care acoperă la Wawel Putna, cel puțin unora dintre ele. Recon­
din Cracovia mormintele regilor Poloniei, între strucția biscricci în veacul al XVH-lea și al
altele acei al lut Cazim tr iV-iea Jagielo, con­ X V lii-lea era de natură a lăsa un dubiu în
timporanul iui Ștefan cel Marc, mort în 1492. această privință.

Fig. 4 1 2 . PStrăați, Tabloal cotfo


CAPITOLUL VII

ZU G R ĂVEALA
Inte rioru l bisericilor din vremea lai Ștefan mei sale Elena în anul 7055 ( = 1547 luna
cel M arc trebuea să fie în întregime zugrăvit. Septembrie 14 ’)“
Era complectarca necesară și firească a lu ­ Zugrăveala din naos eslc evident mai veche
c ră rilo r, podoabă și învățătură. ca aceea a pronaosului. Dacă s’a r fi îăcut
M ai multe dintre ele ne-aa parvenit cu în acelaș timp, acest lucru s’ar îi arătat în
această îmbrăcăminte datând din vremea zi­ in scrip ție ; asemenea dacă s’a r îi făcut de
dire! saa din vrem uri apropiate. Grigore Roșea; și în cazul în care s’ar îi îăcut
Iată, în ordinea cronologică, cele care au între aceste două dale, de altmintrelea așa
încă acuma p ic tu ri: de apropiate, s’a r fi arătat p rin tr’o altă in­
Dolheștî, Pătrăuți, M ilișăuți (Bădăuți ’ ), Sî. scripție. Este deci evident că după terminarea
Iiie, Voroneț, Sf. Gheorghe din Hârlău, Bă- pronaosului și a lu c ră rilo r poruncite de m i­
linești, Sf. Nicolac din Dorohoi, Popăuți, tro p o litu l Roșea, biserica era complect zugră­
Mănăstirea Neamțului, Arbora, Dobrovăț - la vită ; nici n’a r îi procedat la pictura exterioară
care se poate adăoga și paraclisul turnului dacă a r fi rămas naosul nezugrăvit — O
de la B istrița. — Mai sunt câteva resturi refacere deci nu a r fi putut veni decât după
de la Sf. Nicolae din lași ce se păstrează la un ș ir destul de lung de ani. Mai târziu
Sî. Gheorghe din lași. însă nu se poate admite, căci și stilu l pletorei șî
Pentru a putea data, cu oarecare apro­ iconografia s’au schimbat, deosebindu-se deja
xim ație, aceste îrescuri, nu avem decât câteva bine picturile din a doua jămătatc a vea­
puncte de reper. cului al XVI-lca.
Pronaosul de la Voroneț este zugrăvit sau De almintrelea, frcscurile naosului sunt pe
term inat, la 1550 de către M itro p o litu l Te- prim ul strat de tencuială.
oîan, așa cum arată inscripția zugrăvită dea­
Profesorul Podlacha, care a studiat cu amă­
supra ușei naosului: „A cest p rip ra t l ’a îm-
nuntul picturile murale din Bucovina *2), con­
îrumasețat și a u rit Teofan, arhiepiscopul M ol­
sideră fără îndoială zugrăveala naosului ca
dovei în anul 7058, luna Iunie 21: veșnica
mai veche, atât din punctul de vedere ai
lui pom enire."
p icturii cât și al iconografiei, și o datează de
Exonartexui a fost adăogat și zugrăvit
la zidirea b ise rice i 3). Le crede cele mai
precum și exteriorul bisericei prin în g rijirile
vechi împreună cu cele de la Sf. Ilie, și
m itro p o litu lu i G rigorc Roșea în anul 1547,
în oare care măsură și cu cele de la Bă-
cum arată o altă inscripție.
dăuți. “)
,,P rin vrerea Tatălui, și ajutorul Fiului șî
săvârșirea Sfântului Duh și p rin truda ro ­ Prescurile de la Dobrovăț, cel puțin cele din
naos, sunt datate prin inscripția ce se găsește
bului lui Dumnezeu K ir Grigore M itro ­
politul toatei ță ri moldovenești s’a adăogat
și s’a început și s’ a construit și s’a săvârșit ■) Kozak. Inschriîten aus der Bukovine.
acest mic priprat și s’a zugrăvit în ju ru l 2) V. Podlacha Malowidla Scienne w cerkwiach
toatei biserici pentru sufletul seu în zilele Bakowiny și alte stadii.
’) Falletin de la Socidte polonaise pocir l’avancement
blagocestivului Ion Iliaș Voevod, și ale ma-
des Sciences 1912. pag. 46.
<) Id. Das M . Abendmahl in den Wandgemălden der
0 Distrasă în ultimul război, dor din fericire stu­ Klrchen der Bttkovina. — Ktinstgesehichtliches Iahrbach
diată înainte. der. K . K . Centrat Konwnissîon. 1910 pag. 148.
246 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Fig. 4 1 3 . Pătrăați, Sî-ții Constantin ți Elena

Fig. 4 1 4 . Pfitrăați, Ficiori în pronaos


BISERICILE LL'I ȘTEFAN CEL MARE

s
o
a
n
în
ir
o
t
c
i
P
iț,
o
ă
p
o
P
.
6
1
4
,i

F

s
o
a
n
n
i
ir
o
i
c
i
F
,
ții
j
rtS
248 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Fig 41?. St. Iile, Tabloal votiv

Fig. 418 Sf. IHe, Tabloul votiv


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 249

Fig. 41 9 . SI. IHe, Pictori în naos

Fig. 42o. MilișStJți, Caznele Stintakii Procopiu (după Podlacha)


H
250 ^OMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

pe tabloul v o tiv .— pe prim ai strat de zu­ necesitate pentru cele ale cultului. Și aceasta
grăveli : mai cu seamă cu Voronețul care porc a fi
„ Blagoccsti- fost una din mănăstirile sale de predilecție.
vul și de C h ri- Credem deci a nu greși, spunând ca frescarilc
stos iu bitorul Io naosului din Voroneț, cele de la M ilișăuți,
Petra Vocvod, de la Sf. ilie, sunt din vremea iui Ștefan cel
prin m ila lui Aare, precum și cele care vor prezintă ca­
Dumnezeu, gos­ ractere asemănătoare ca iconografie, ca gru­
podar al țârei pare ornamentală și ca factură picturală.
m o ld o v e n e ș ti, In acest rând vom pune îrescurile de cu­
fiul bătrânului
Ștefan Voevod,
a zugrăvii și în­
frumusețat acest
hram in numele
coborărei sfân­
tului Duh — la
mănăstirea din
Dobrovăț anul
703 . . . luna
. . Lipsește
cifra u n ită țilo r;
de oarece, însă,
Petru Rareșs’a
urcat pe tron
la 1527, zugră­
veala a fost exe-
c u ta tă între
1527 și 1531.
O r a c e s te
f r e s c u r i pre­
zintă dejă mai
multă asămă-
nare cu ce vom
găsi la Probota,
Fig. 421. MiHșăați (dnpă Podlacha) J ț_ p jid ă , fn

exonartexul din Voroneț. Aceeaș observație


se poate face și în privința îrescu riior de la
M oldovița, executate în 1537, dar în tr’adevăr,
foarte probabil retușate, dacă nu rcpictate,
peste stratul cel vechia (cel puțin în parte).
Și cu cât vom înainta în tim p, cu atât
stilul și iconografia se v o r modifica.
Aceasta este deci un nou argument pentru
a socoti îrescurile naosului din Voroneț și cele
asemănătoare ca mai vechi și dacă nu din
vremea lui Ștefan, cel puțin din anii care au
urm ai imediat moartea lui.
Iar dacă ne gândim la rîvna cu care s’a
în g rijit de ridicarea bisericilor și de grija
Ftg. 422. Voroneț, Parte din tabloul votiv
lui evidentă pentru aceste lăcașuri, vom găsi
(dopă o copte)
cu neputință să fie lăsat atâta tim p bisericile
lui goale și lipsite de această podoabă, na nu­ rând descoperite la Dolhești, cele de la Băii-
mai desăvârșirea firească a lucrului, dar și o nesti, de la Sf. Nîcolae din Dorohoi, de la Sf.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 251

Flp. 423, Dolhețti, Peretele votlv


252 c o mis iu n e a mo n u men t el o r is t o r ic e

Fig, 424. Sî. Nieolae, Uorohoi, Picturi in naos

Fig, 4 2 5 , Bălineștl, Pictori în raos (după Bal. Com. Mon. Ist.)


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 253

Ghcorghc din Hârlău. Arbora, paraclisul Bi­ 1541 '). Este prima pictură? sau mai curând
striței și Popăuți, par a fi de o epocă mai o reinoire; mai cu scamă că și Arbora ca și
recentă. alte, precum vom vedea mai departe, prezintă *

s
o
a
n
o
r
p
n
î
ir
u
t
c
i
P
,
o
ă
lr
â
H
n
i
d
c
h
g
r
o
e
h
G
f.
S
.
6
2
4
.
g
i
F

- Precum am văzut, Dobrovățul a fost zu­ urme de reparații. Pălrăuți — de o frumoasă


grăvit între 1527 și 1551.— La Arbora o in­
scripție găsită recent arată o zugrăvire la ') V. Grecu, in Syzantion I.
2M CO.MISIVNEA MONI-MKS'TVK’R ISTORICE

F
gi
.
4
2
7
.
S
I.
G
h
e
o
rg
h
e
d
in
H
â
lră
a
,
S

n
ta
V
a
rv
a
ra
ș i
S

n
ta
A
l
e
x
a
n
d
ra
Fig. 428. Sî. Gheorghe din Hâriăa, Sf-ta Teodora
ț! o att& sfântă
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 265

factură pare însă a îi zugrăvit mai în urmă. stratul de tencuială zugrăvită, în uncie părți
E de observat ca inscripțiile sânt pe grecești ale biscricci, se găsește un alt strat nezugrăvit
cecace ne a r trim ite în veacul al XVll-lca. dar pe care s'au im itat cărăm izi de form at
(Sânt indicii că sub actualul tablou votiv mare, roșie, galbene, verzi. Acelaș lucru se
există o altă zugrăveală.) vede la Bălinești, la Popăuțl, la Tazlău; în
Sf. Nicolacdin Iași a fost rcpictat cu ocazia re- această din urmă biserică nu se regăsește

u.

focerci ș im ă rire i clădire! în veacul al XVII-lca, dcasupre£nici o altă zugrăveală de cât aceea
de către Anton Vodă Ruset. Biserica mă­ făcută în veacul al XlX-iea. E deci probabil
năstire! Neamțului a fost zugrăvită în anul că sc făcea această zugrăveală, când biserica
1830. Este însă foarte probabil că subiectele nu era pictată, casă nu rămâc zid u rile goale
vechii au fost respectate. până la terminarea îrescurilor.
Este de observat aici că la Sf. llie sub /lu lte graflte sc găsesc pc aceste zugrăveli
266 C0M1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

dar na ne pot servi mult în privința datărci nu prezintă deplină siguranță, ce n’ar putea
lor, căci cele mai vechi ce ic găsim sunt rezulta de cât din aflarea unor documente,
relativ recente, (sfârși­ dar totuși, sunt destule clemente ca să ne
tul veacului al XVl-lca - putem face o convingere și nu credem ca studiile
veacul al XVU-lca. viitoare să ajungă la rezultate foarte diferite.
Este de altmintrelea Este dc notat ca uncie din aceste picturi
de presupus că, în vre­
mea când zugrăvelile
erau mai noui și bise­
ricile bine îngrijite, nu
îndrăsnea lumea să se
iscălească pe pereți.
C hiar și acuma van­
d a lii moderni își pun
numele pe monumen­
tele vechi, dar în bise­
ric ile noi, proaspăt pic­
tate, picturile sunt res­
pectate. Dcaltmintrelea
prin veacul al XVi-lea
num ărul persoanelor cu
destulă carte ca să știe
să-și iscălească numele
Fig. 431. Rrbora,
era de sigur foarte re­
Fig. 432. Rrbora, Pletoră în chivot.
Sf-(a Marina dus și lim itat mai mult
la preoți. aceasta nu împiedică studierea p ic tu rilo r și
Este evident că metoda noastră de datare, sunt retușate, mai cu scamă fundurile, dar

Flg. 433. Rrbora, Tabloul votîv


Fig. 434. Sf. Gheorghe din Suceava, Un ctitor (Bogdan ce! Orb.?)
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE

s
ta
e
c
i
N

r
to
is
N
iiț
n
if
S
,
a
v
a
e
c
u
S
n
i
d
e
h
g
r
o
e
h
G
.f
S
.
5
3
4
.
g
I
F
259 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Fig. 43<5. SI. Gheorghe din Suceava, Sf-ții Teodori Tiron și Stratilat

Fig. 4 3 7 . Dobrovăț, Tabloul votic


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 25»

aprecierea calitățci lo r, mai cu scamă că câte an ccrc mic intre cele mari în care sunt
spălarea lo r c din cele mai ușoare. zugrăvite capete dc sfinți.
Precum am arătat, când am v o rb it dc fa­ Sc vede și în g rijire în rânduirea subiectelor
țade și dc materialele aparente ce le împo­ pe zid u ri așa ca să sc potrivească pc cât se
dobesc, exteriorul nu era zugrăvit în vremea poate cu spațiurile libere fără a strica efec­
lui Ștefan cel Mare și această modă nu a în­ tul lin iilo r. Această grijă dispare mai târziu.
ceput decât sub Petru R arcș.— (ar fi însă po­ Diferitele personaje și scene sunt șl mai
sibil ca Sf. Ghcorghe din Suceava să fi fost mari, pe când în vremea lu i Rareș ele devin
pictată de la început și în aîară.)
De asemenea nu avem nici o indicație ca
ocniiele să îi fost zugrăvite.

in cele cc vo r urma, nu am dc gând să


vorbesc de iconografic. Aceasta nu mai face
parte din arhitectura elădirei, ține de un alt
domeniu ce’l las altora mai competcnți.
Voi vo rb i dc pictură în ceeace privește
partea ei decorativă 1).

Partea inferioară a pereților este împodobită Fig. 439. Voroneț, ornament


cu draperiile cunoscute deasupra cărora sc
găsesc două rânduri de pătrate împărțite în mai m ici și tind a acoperi zidurile de o rețea
triunghiuri prin diagonale. Sunt colorate in dc dreptunghiuri mai mărunte. G rija decorativă,
roșu, galben, verde; reprezintă un placaj și în general, scade aluneca și face loc g rije i dc a
sunt probabil o am intire a căptușelilor dc pune pe zid tot ce cerc cultul, transformând
marmoră ale bisericilor bizantine din epocile pereții în tr’o biblic, în lr’o carte dc învățătură
dc în flo rire . La Pătrăuți, sunt chiar im itații religioasă sau o viață a s fin țilo r ilustrată.
de plăci de marmoră și de po rfir. Rândurile de sfinți sunt separate p rin fâșii
Deasupra acestui lambriu, încep rândurile ornamentale. Această împodobire cu motive,
de sfinți și de scene rciigloasc în ordinea de origină orientală foarte veche, se regăsește
mai în toate bisericile noastre și chiar după
cerută de colt și de erminic; totuși g rija dc a
le grupa în ir’un mod ornamental este evidentă. Ștefan cel Mare. — Ornamente aproape la fel se
regăsesc între altele și la M islra, (la M itropolie,
Astfel în naos, vedem spațial lim itat dccele
la paraclisul Sf. loan, la *)B ronlochion).
două cercuri concentrice deasupra ferestrelor
Este dc observat, cu lo t caracterul oriental
și sub arcul cel mare, um plut eu o scrie de
(adică în cazul nostru — bizantin), ol acestor
medalioane care sc adaptează carbureî; spa­
ornamente, că unele se regăsesc și în mo­
țiu rile dintre ele sunt împodobite cu ornamente
numentele romanice din Occident, cca cc nu
c de m irare, având în vedere că ornamentica
romanică a avut multe izvoare comune cu
aceea bizantină, de la care s’a și inspirat
direct. Alte ornamente își găsesc asemănătoare
în manuscripte.
(In fel de ornament pictat, însă, a r putea
să fie pătruns prin înrâurirea apuseană. Sunt
aceste rinsouri de frunze late stilizate, care
se asemănă m ult cu acele dc pe m ormintele
Fig. 438. Popăuțl, ornament
ce Ic am studiat. Precum am arătat, aceste
motive orientale s’au încetățenit în apus în
vegetale. Dc asemenea și pe intradosul a rcu rilo r
vremea romanică și înrâ urire i acestei artc
regăsim aceste medalioane. — Sunt legate unele
am a tribuit prezența lo r pe lespezile sepulcrale.
de altele prin Îm pletituri care lasă, de obicei,
Le găsim de obicei la firidele m ici, fie
•) R se vedea și figurile 2 , 5, 21, 30, 33, 3 3 ,4 0 , înăuntru lo r fie în timpanele arculu i, asemenea
67, 68 , 149, 150, 154, 155, 175, 176, (81, 265,
266, 267, 269. 2) G. rtiflet. — Mîstra,
2«0 C 0M IS1U NEA MONUMENTELOR ISTORICE

Fig. 44o. Sî. Gheorghe din Suceava, Sfinți militari

Fig. 4 4 t . SI. Gheorghe din Suceava, Sfinți militari


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 261

Flg. 4 4 2 . Paraclisul turnului Bistriței


262 COMISJUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

în timpanele « n o ru ș i; nu Ie vedem decât foarte de exact reprezentat, dar sunt și documente


ra r formând frize continue ca cciei’aite în privința costumului și a portretelor per­
ornamente (vezi fig. 445 și fig. 415 la stânga). sonajelor reprezentate. Este adevărat că, din
De oare ce, însă, aceste ornamente se acest punct de vedere, poate să existe o
regăsesc și în alte ță ri bizantine, așa bu- oare care îrdoială la o parte din ele. Se
nioară la M istra și chiar la biserica domnească poate observa că unele fig u ri au fost scoase,
din Curtea de Argeș precum și în manus­ urmând de obfceiu conturul obrazului, și
criptele noastre, n’a r fi motive pentru a Ic refăcute tot cu frcsc. La Arbora tot tabloul
a tribui mai curând influenței occidentale decât votiv e refăcut pc o altă tencuială, afară de
acelei bizantine. sfinții și de Christos, pe când la al doilea

Fig. 44S. Ornnmente din bisericile de In Mistra (d«pă G. Miliet)

Una din părțile cele mai interesante ale tablou ce se găsește în chivotul din pronaos,
acestor frescurl este peretele vo tiv care ne numai figurile sunt refăcute — afară de ale
înfățișează ctitoru l cu fam ilia sa, prezentând copiilor.
Domnului îsus sau Mai cei lui biserica prin In tr’altc părți, unele chipuri de sfinți sunt
m ijlocirea sfântului cai e dedicată. reînoite în acest fe l; așa la Dorohoi, unde
Aceste picturi, despre care am mai vo rb it, figura lui Ștefan e numai în parte reparată,
când am discutat Forma acoperișului, sunt sunt sfinți care au capul întreg refăcut.
din cele mai prețioase, nu numai pentru Presupun ca — în urm a unor năvă liri —
lam ina ce o aruncă în p rivin ța form ei p ri­ co tro p ito rii au m utilat sau strica t aceste
m itive a monumentului, mal totdeauna destul reprezentări, de fanatism religios sau de ură
Fig. 444. Apostolat Loca, Evanghelie din 14 9 1 , dăruită de Ion Alexandru Vodă, fiul lui Ștefan cel Hore (din catalogul expoziției d
261 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

în contra dușmanului. Reparația nu s’a putut adevărate portrete asemănătoare și nu numai


face — după technîca îrescului— de cât scoțând îigure convenționale.
complect partea stricată și reîăcând’o cu Restul p ic tu rilo r, și o b ra jii s fin țilo r sunt
tencuiala cu totul. tratate cu multă largeță așa cum se obișnu-
fișa se explică aceste refaceri care au câte ește în frescul bizantin și nu se vede aici
o dată o factură foarte asemănătoare cu res­ nici o migăleală.
tu l picturei. De obicei, tabloul votiv se găsește pe pe­
C hipurile m a rilo r dregători și ale so țiilo r retele vestic al naosului, pe partea de mia­
lo r sunt poate și mai interesante de cât ale zăzi a ușei. Acestei pozlțiuni datorim perde-
do m n ito rilo r, căci neavând pe cap coroana rca a m ultor din aceste tablouri din pricina
convențională a voevodului, costumul e mai suprim ărei zidului despărțitor, cea ce s’a în­
exact redat. Hainele sunt totdeauna acope­ tâmplat mai cu seamă în Moldova. Astfel la
rite cu splendide brocate cusute cu aur și Hârlău, nu se mai zărește de cât o dom niță;
cu ornamente orientale, dar probabil de îa- la Popăuți nu se mai vede nim ic din tot ta­
brlcațiunc italiană. Des sunt garnisite cu blană. blou, nici la mănăstirea Neamțului. Acelaș
Bărbații poartă pe cap un fel de tichie lacra s’a întâmplat și mai târziu la mai
sau bonetă mică de stofă ornată. multe biserici construite după Ștefan cel Marc.
Femeile au o pălărie cu marginea mai Tablouri votive complecte mai găsim la
lată care pare a îi de pae sau de o stofă Voroneț, la Sf. Ilie, (până eri era cel de ia
ușoară, așezată peste o maramă care cade pe M ilișăuți), la Pătrăuți, la Sî. Nicolac din Do-
rohoi, la Bălinești, la Dolhcști, la Arbora,
repetat de două o ri.
Pe partea ceal’altă a ușei, pe acelaș pe­
rete, se văd mai totdeauna S î-ții împărați
Constantin și Elena.

Calitatea acestor frescuri este, în general,


remarcabilă. Francheța cu lo rilo r, siguranța
execuției și frumoasa cxpresiune a figurilor,
sunt cele mai de căpetenie însușiri ale lor.
Pe lângă aceste, trebuc lăudat și frum osul
sens decorativ ce a călăuzit zugravul precum
Eig. 4 4 5 . Voroneț, ornament și armonia cu lo rilo r.
Din acest punct de vedere, naosul din Vo­
urnei i. Mantia lungă seamănă cu aceea a roneț m i se pare a îi cel mai vrednic de
bărba ților; din mânccelc deschise, es mâ- laudă și cea mai bună pildă de acest eîect
necelc late ale cămășci acoperite cu cusături de dulce tonalitate a vechilor covoare orien­
și strânse la mâini. Podoabe de m ărgări­ tale despre care s’a pomenit așa de des.
tare le atârnă la urechi și la gât. Nu credem a greși, socotind că frumuse­
țea acestori picturi bisericești nu a fost ajunsă
îmbrăcămintea copiilor seamănă cu a pă­
în arm ă, în Moldova. In această privință,
rin țilo r.
Voronețul e un excelent obiect de studiu,
Pe aceste portrete, cel puțin pe cele care
tinde fiecare poate face ușor comparațiuni
nu par a fi fost refăcute târziu, figurile sunt între frescurile din naos d in tr’o parte și cele
des mai fin lucrate de cât restul îrescurilor ale pronaosului, ale cxonartexului și ale ex­
care sunt tratate în mai largi și mai repezi te rio ru lu i d in tr’allă parte.
lo v itu ri de penel. Bălinești a iui Tăutu este car de o execu­
Finețe și migăloșia lucrului, mai cu seamă ție foarte frumoasă și de un adânc sentiment,
în tratarea părului, dau câte o dată acestor și rivalizează cu naosul din Voroneț, din
portrete un aer de înru dire cu pletorele nem­ punctul de vedere artistic.
țești din această epocă. In acelaș ș ir de zugrăveli, ar trebui să
Această g rijă mai mare ce s’a dat acestor așezăm și cele dela Sf. Ghcorghe din Su­
detalii ne întăresc în credința că persona- ceava (ceva mai târzie și poate rezugrăvite),
giilc reprezentate pe tablourile votive sunt și cele de la Parhăuți ai lui G avril T ro -
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 2(fo

idșon, tinde găsim ttn tablou votiv toarte Aceste îrescari, ca toată înegreala lor, da­
interesant. torită prafului șl famulai lum ânărilor, ca
toate rctașelc locale ce există, sunt încă foarte
Toate aceste fresca ri aa — cu rezerva bine conservate în majoritatea lor, afară de
celor spuse pentra portrete — o înfățișare acele locuri unde, apa pătrunzând prin aco­
ca desăvârșire bizantină și legăturile acestor periș a stricat tencuiala bolților. (A rb o ra -
zagrăveli ca sadul Balcanilor este evidentă. Parhăați).
Din nefericire ne lipsesc puncte de com­ O altă cauză de stricăciuni este vandalis­
parație ca Muntenia, din această vreme. mul celor care îșl sgăric namclc pe ele, ne­
Stadial iconografic (vezi Podlacha) aduce cruțând nici obrajii sfinților.
la concluziani concordante, cu toate că s’a
Este adevărat că asemenea graîitc din vea­
relevat anele înrâuriri apasene, înrâu riri de
curile trecute ou devenit interesante docu­
altmintrelea, care s’au găsit și ia Sf. Mante
mente fiind scrise cu data lor. Așa găsim
— poate mai accentuate.
anele din veacul al XVI-lea. Multe sunt no­
mele soldaților lui Sobieski, la sfârșitul vea­
Toate probabilitățile sânt deci că meșterii
cului al XVil-lca și paținc sânt biscricele
zugravi să fi venit de la m iază-zi (cum par
din nordal Moldovei care să na poarte urmele
a arăta și documentele). Dar este de presupus
lor, printre care se găsesc multe nume cu­
că nu s'aa pictat în tr’un timp relativ așa
noscute.
scurt atâtea biserici fără ca să se fi format
și zagravi locali. Șl persistența acestui stil #
♦ ♦
de pictară, deosebit de cel rusesc, deosebin-
du-se și intru câtva de cel atoni cz ne permite Pentru o complectă descriere a biscricelor
să conchidem la existența anei școli moldo­ lui Ștefan cei M arc ar trebui vorbit și de
venești *). mobilierul lor. Din nefericire nu ne-a rămas
Doar se vorbește în Rusia pentru veacul nimic din ele, și ceeace se vede acum c din
al XVI-lea de artă moldovenească? 3) vrem uri mai recente.
(Inele iconostase sunt de zid, așa bunăoară
•) Exista la Saceava,în J5 7o,an „zagraoskoe bratsteo".
pentru Iconari (Podlacha. ttalowidla Scienne).
cele de la Borzești și de Io Doihești. Nu
*) (Kondakoff, verbal, la congresul de studii bizantine patern însă știe dacă sunt sau nu de ia în­
19 2 4 ). ceput.
CAPITO LUL V ili

Clopote au rămas mai multe ale căror prin mila lui Dumnezeu, gospodar al țării
inscripții mărturisesc vechimea lor. moldovenești a făcut acest clopot ia anul
La V o r o n e ț sunt două clopote cu accași 6906 (= 1 4 8 8 ) luna Mai 5 “ .

Hg. 446. Clopot (c<i inscripție slavonească) Bistrița

inscripție *)• Cuvintele sunt din când tn când La m ă n ă stir e a N e a m țu lu i c un clopot


întrerupte prin frunzulițe, la sfârșit e litera C, din 1485.
poate <tn semn de meșter: „ Ștefan Voevod, «Cer voia Tatălui și cu ajutorul F iului și
1; Kozak fnsehriftcn p. 203. cu săvârșirea Sfântului Duh, Io Ștefan Voc-
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE

vod, cu m ila lu i Dumnezeu, Domn ol țării La Putna.


Moldovei, fiul lu i Bogdan Voevod a făcut Clopotul numit Blagovistnic șl care cântăre­
acest clopot mănăstirci Neamțului, unde c ște 318 kilograme a fost făcut de Ștefan cel
hramul slăvilei înălțări a Domnului Dumne­ M are:
zeu și M ântuitorul nostru Isas Hristos, supt „Ștefan Voevod gospodar al țărei m ol­
egumenul popa Pi- dovenești a făcut
men, în anul 6693 acest clopot mă­
( 1485) Juna lai năstirii sale din
Septembrie 1.“ l ) Putna sub arhi­
La B is trița , în m andritul Paisic
c lo p o t n iț ă sunt Scurtul în anul
două clopote. 6988" (1490).
Pe cel m a rc : Mai era și un
„Io Ștefan Voc- clopot mare de
vod, cu m ila lui 1564 kilograme,
Dumnezeu Domn num it Buga, făcut
al ță rii M oldovei, dc Ștefan cel Marc
fiu l lu i B o g d a n în 1482. a fost
Voevod a făcut însă dc mai multe
acest clopot în a- o ri t u r n a t d in
nul 7002 (1494) nou. s )
iunie 25, în anul * ♦
al treizeci și optu­ Despre toate m i­
lea curgător din nunatele odoare
Domnia sa** 2) car lăsate dc Ștefan
pe cel mic pe lati­ c tito riilo r sale nu
nește : (pe când e de loc a ici să
toate celel’aitc au se vorbească. 4)
inscripția pe sla- Nu intră în cadrul
vonește). acestei lucrări.
«Lcopoli anno Destul să amin­
Domini M. CCCC.L tesc ca unul dintre
XXXX- (deci 1490.) cei mal m ari cuno­
Intre cuvinte, Fig. 447. Clopot c« inscripție latinească, Bistrița scători în aseme­
m ici cruci și o r­ nea materie, Stry-
namente, asemenea între m iile, sutele și zecile govski, a putut spune de eie că întrec bogă­
datei. — Caracterele sânt majuscule gotice.— țiile tezaurelor împărătești.
Clopotul este deci turnat la Lembcrg.
*) Mănăstirea și comona Putna, de 0. Dan. pag 3 j .
‘ ) Vezi Taîrali. Le trăsor dn monasifcre de Putna
) N. targa. Mănăstirea Neamțului pag. 16. șt Caialogal expoziției de artă românească de la Pa­
• (orga. Inscripții rts. 1923.
CAPITOLUL IX

M E Ș T E R II
M eșterii b isericilor noastre au venit la în­ în cărăm izile smălțuite ce împodobesc fațadele
ceput, precum arată istoricii noștri, din Galiția. bisericilor noastre precum și în transmiterea
Circumstanțele politice, curentele economice, figurelor ornamentale ale d iscu rilo r (iei, ar­
înlesnirea com unicațiilor explică în de ajuns mele cu cim ier, Meluzina).
acest fapt. Această înrâ urire poloneză se vădește și
Alexandra cei Bun a chemat la dânsul prin baldachinele de pe m ormintele de la
meșteri de biserici din Polonia x ); numele Putna șt de la Arbora.
unuia dintre dânșii c dat în tr’un document *). D intr’altă parte, am văzut că nu găsim
In 1479 *3), un document din Lcmberg po­ în bisericile din Ardeal aceste ferestre mici,
menește de „lohancs M urator,, care pleacă cu molare întretăiate, ce le vedem mai cu
spre M oldova. scamă ia naos, pe când nu e exclus să îi
In 1482, un loan Privana a z id it biserica existat în Galiția.
din cetatea C hiliei 4). Acest arhitect grec a In acelaș timp am observat că ușa mediană
lucrat probabil în tr’un s til răsăritan această a bisericel ce unește naosul cu pronaos îșl
biserică ce nu ne a parvenit. S’a vorbit și găsește modele în Ardeal, așezate de obicei
de un Teodor asupra căruia vom reveni mai în zid ai lateral cam ia m ijlocul biscricei. Aceste
departe. observații ne duc la următoare concluzii
In tot decursul veacurilor al XlV-lea ipotetice:
și al XV-lea nu se găsesc nume de meșteri Meșterii galițieni cei d’ântâi cari au lucrat
ardeleni, nici nu se găsesc documente arătând la noi ao introdus, între alte clemente, aceste
ca să fie venit vre unul de acolo. Tocmai sub ferestre m ici la clădirile ce le au rid ica t în
Petru Rarcș, începem a găsi asemenea do­ prim ai veac al istoriei Moldovei, clă diri care
cumente. Aceasta n’ar însemna că n’au venit na s’ au păstrat, sau care nu ni s'au păstrat
d in tr’accastă țară zidari sau lu crători pie­ de cât modificate.
tra ri, dar mal m ult că conducătorii lucrărei, De ia un moment care a r putea coincide
arhitecții cum am zice acuma, nu vincau din cu începerea stăpânire! lui Ștefan în Ardeal,
Ardeal. la Ciceio șl Cetatea de baltă, adică pe la 1476,
Și concluziile la care ajungem la sfârșitul au început a veni și meșteri ardeleni a căror
acestui studiu, bazați pe considerațiunî tccnice, înrâurire se manifestă prin introducerea ușei
ne duc Ia acelaș rezultat, doar că am putea mediane cu chenar dreptunghiular și baghete
pune ceva mai de vreme venirea meșterilor încrucișate, care le vedem deja la Pătrăuți
principali din Ardeal. (1487), Ia M ilișăuți, la Sf. Ilie.
In tr’adcvăr, am arătat că am putea vedea Ferestrele mici galițiane care se potriveau,
o înrâurire polonă (adică galițiană) — în afară se vede, cu gustul nostru și cu trebuințele
de planul b isericilor de tipul R ădăuților — cultului — care prefera o lumină mai măsurată
de cât cea dată de ferestre m ari — au tră it
’) N. lorga. Vechiul meșteșug de clădire a) Românilor înainte.
pag. 15. Numai în pronaos s’au introdus ferestrele
’) id. Meșteșugul de pictară și sculptură pag. 10 m ari, pronaosul neavând nevoe de m isterul
3) N. lorga — Relațiile comerciale ale țerilor noastre
naosului și nici nu având ca să’l lumineze în
cu Lembergul, pag. 1 3.
‘ ) R.1. Lăpedata. — Meșterii bisericilor moldovene. Bal. tim pul slujbelor lum ânările ce scănteiesc în
Com. /Ion.Istor. 1912. chor.
b is e r ic il e l ui șt efa n cel ma r e 2th>

Putem d e c i— în mod logic — fixa apro­ asemenea că num itul Domn (Ștefan cel Marc)
xim ativ pc la 1476— 78 momentul vcnirci avea pe arhitectul Teodor, care a fost între­
meșterilor ardeleni în Moldova, la început în buințat și la întărirea Cctăței Albe.
concurentă probabilă cu Gaiițicni, cari cu Cred că nu mergem greș dacă am atribui
încetul au fost înlocuiți — cu atât mai lesne și Cetatea Sucevei tot acestui arhitect, care
cu cât spre sfârșitul Domniei lui Ștefan, relațiile a fost însărcinat și cu clădirea diferitelor
luî cu Polonia au devenit dușmănoase. biserici construite dc Ștefan ccl M a rc".
Dar acești meșteri apuseni erau cxecuianți; Iar Părintele D. Dan 1), bazat pe aceste
nu puteau concepe șl planul bisericci. Aicea rânduri, zice: „Teodor, arhitectul grec a lui
interveneau clerul șt vătavul domnesc, desigur Ștefan cel Marc a lucrat la ea (mănăstirea
nu lipsiți și ci de pricepere, cari impuneau Pmna) îndelungatul restimp dc trei a n i".
dispozițiile cerute de religie sau dorința Aceste presupuneri își au temeiul lo r în lr’o
Domnului. Aceste direc­ inscripție grecească dc
tive aduceau după sine la Cetatea Albă, citată
și form e de b o ltiri di­ întâi dc Hăjdcu 8 ), după
ferite de cele apusene, M urzakicvlcz.
încât se poate car presu­ A notația spune:
pune aicea, — presupu­ „După 1475. — A rh i­
nere confirmată prin tectul grec Teodor, sub
studiul b o lțilo r,— că au privigherea pârcălabu­
fost ajutați meșterii lui și din ordinea lui
occidentali de zidari Ștefan ccl Marc, adaoge
locali de modă orien­ un nou turn și un nou
tală, prîccpuți în acea­ mur la forlificațiunilc
stă parte a construcției, Cctăței Albe.»
dar care nu se pricepeau Iar inscripțiunca:
în cioplirea pietrelor, â iv p tc zoo 5'zjĂoo
încât împodobirea fa­ H ioo W i'Z w p w ....
țadelor nu putea să intre „R uga lui Teodora
în lu cru l lor, ci rămâ­ „șerbul lui Dumnezeu.
nând sim pli ajutori ai „(Monograma C ri-
m eșterilor gaiițicni sau „stului). Această cetate
ardeleni, mai învățați. „ s ’a zid it în zilele prea
P rin tre acești lucră­ „evlaviosului principe
tori zid ito ri de bolți, „Io n Ștefan Vodă, prin
am arătat că au putut fi „în g rijire a m agistrului
și unii deprinși cu me­ „p ro vin cie i șl coman-
todele armenești. „dantului cctăței. M ân-
In cât este greu dc „tuește Maico Domnu-
a spune cine a fost „ lu i pe șerbul tău, pe
arhitectul sau arhitccții Hg. 4 48. Intrarea minăstirei Neamț „Ștefan (locul anului
acestor biserici, în sen­ „nedcscifrabil/*.
sul modern al cuvântului. Și mai curând Se vede că nim ic nu arată că acest Teodora
am fi înclinați să dăm acest litiu propușilor să fi fost arhitectul cctăței. Dar D-nul Bogdan
domnești cari hotărau probabil dimensiunile (Inscripțiunilc din Cetatea Albă^ a aratat că
generale și distribuția Încăperilor. Rolul meș­ citirea e greșită:
terului strein ni se va părea prin aceasta „Rugăciunea robului lui Dumnezeu l'edorca
ceva redus și chiar destul ca să nu putem „(Isus Chrislos biruește). Făcut s’a această
să-i aducem lui cinstea dc a îi autorul bisericci. „cetate pe vremea prea cuviosului Domn gos­
S’a spus că Ștefan cel M arc ar fi pvut un p o d a r lo Ștefan Voevod și p rin bocral Dom-
arhitect grec, anume Teodor, care a lucrat la „n ic i Sale și al cctăței pârcălab în anul
Cetatea Albă.
D-nul G. Mandrca ) spune: „Să știe dc 2) I). Dan. Mănăstirea Piitna p. 13.
) G. Mandre». Cetățile Neamțti ți Suceava p, 21. 3> Arhloa Istoricii. Tom. I, No. 2 6 6 ,
270 C0M1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

„6 9 4 8 ( = 1 4 4 0 ) . Mântueștc dc prim ejdie pe este altă decât pe pietrele lui Ian și m ult
„ro b u l tău, născătoare de Dumnezeu — Ștefan inferioară.
„ — Nocmbrie în 10“ . • 4
D. Bogdan stabilește că Fedorca a fost
Zugravii sunt și ci aproape nccunoscuți
na arhitectul ci pârcălabul cetăței. Ia r in­
în această vreme. Se citează*) un zugrav
scripția fiind din 1440, c vorba de domnia
Ștefan, pomenit într'un document și care ar
lui Ștefan ai Il-Iea, fiu l lui Alexandru cel
îi putut lucra pentru Alexandra cel Bun. La
Bun.
Hârlău e piatra de m orm ânt a zugravului
Deci, acest Teodori», arhitect grec ol lui
Glieorghe din Tricala, care ar putea să fie
Ștefan cel Marc, nu a existat.
unul dintre zugravii iu i Ștefan cel Mare.
Se m ai vorbește dc Toma de Cocavia
(Suceava)3).
Dar dacă nu suntem mai documentați în
M orm intele le-a împodobit un meșter
privința acestor zugravi, am văzut că nu
apusean, acest „ M is ir " Ian, probabil ceh. Dacă
poate fi îndoială asupra o r ig in e ilo r ; ci erau
a avut ajutoare sau elevi moldoveni nu putem
„b iz a n tin i", venind din părțile de sad ale
știe; nu cunoaștem nici un alt nume.
B a lcan ilo r; dar și formarea ulterioară a unor
Dragotă Tăutulovici ’), care și-a pus numele
elevi pământeni parc foarte probabilă, fie
pe pisania bisericei din Bălinești șl pe m or­
dintre călugări, fie dintre laici. Am pomenit și
mântul maicei sale, fosta și el un c io p lito r?
de existența unei corporații dc zugravi iconari
sau numai cel care a conceput inscripția.
care exista la Suceava în veacul ai XVl-lea.
In orice caz, precum am văzut, ornamentația
2) N. lorga. But. Con», Hon. Ist. VII pag. »95.
[) Al. Lăpedatti. B«l. Com Hon. Ist. 1911 î ) Al. Lăpcdatn. ibid.

t-lțj. 449. Sf. Gheorghe din Saceava, Rado sfăntuloi loan cel No«
CAPITO LUL X

C O N C L U Z II
In paginile ce prevcd am văzut care au orc caractere de plan sârbești și balcanice,
fost elementele ce au contribuit la alcătuirea prin influența transmisă p rin călugări sârbi.
stilu lui nostru bisericesc din Moldova, stil Pe urmă, sub Alexandru cel Bun care zi­
rezultat din cerințele cultului ortodox care dește deja în mod pur gotic biserica de io
au impus normele planului bizantin și din Bata pentru soția lui catolică, sosesc în țară
înrâurea apuseana care s’a manifestat încă m ii de em igranți Arm eni pe cari i-așcază
de la prim ile începuturi acestui meșteșug în șapte orașe 1).
moldovenești de a clădi. Printre toți acești emigranți se vor fi găsit
Iată cum ne putem închipui istoria acestor v r ’unii meșteri zid ari și lo r le putem a tribui In­
prime tim p u ri ale arhitccturci moldovenești. troducerea a rc u rilo r piezișe de origină iranică.

Fig. 4 3 0 . Baia, Biserica catolică; plan (după Btd. Com. Mon. Ist.)

Când a descălicat țara Bogdan, și a vru t Adăogând aceste a rcu ri naosului biscricei
să zidească, desigur că nu a putut aduce în din Șiret, ne apropiăm m ult de aceea din
țara lui cea nouă și încă săloatică din Ga- Pătrăoți, ale cărei sînuri reproduc în ex­
liția sau din Transilvania, în acest moment terior arcadele oarbe de la Șiret.
unde arta romanică era învinsă de cea go­ Așa ne putem explica geneza stilului nostru,
tică, meșteri cei noi și căutați— g o tic i— , ci bar totodată am văzut și influența clim ei
cel m ult cei mai modești și fără lucru ai și a m aterialelor locale în alegerea form elor
școalei părăsite. și în împodobirea zid u rilo r.
Și astfel se explică Rădăuți, precum mai
târziu se explică Sf. Treime din Șiret, care f) G. Pray. Disucrlaliofict.
27* COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Din contopirea acestor elemente, s’au năs­ spiritului logic din vremea lu i Ștefan care
cut aceste biserici, care la începat mai simple, își împodobise fațadele cu materiale trainice,
relativ scunde, se înfrumuțesează, se înalță, rezistente în contra intem periilor și potrivite
se lungesc, așa ca ia moartea m arelui vocvod cu lin iile constructive.
stilul c perfect închegat șl și-a căpătat fo r­ In definitiv, din aceste puncte de vedere,
mula definitivă. bisericile lui Ștefan cel Marc din ultim ii
De aiuncea înainte el va mai evolua, bi­ 10 — 15 ani ai vie ții Iui, (precum și Sf.
serica se mai va înălța, se va lungi și mai Gheorghe din Suceava care îl putem mai
m ult, i se v o r adăoga încăperi, dor aceste curând grupa cu cele care preced) mi se
m odificări nu mai sunt decât inovațiuni de par a form a punctul culm inant al artei noastre
detaliu. Nu este un alt stil ce se olcătucștc, moldovenești. C lădirile din vremea iui Rareș,
este continuarea stilu lui lu i Ștefan cel Mare egale (sau poate superioare) sub unele p ri-
care se prelungește până io sfârșitul veacului vinți, sunt inferioare sub alte.
al XVI-lea, când se arată primele semne ale C alitățile mai de scamă ale acestui stil al
decadenței. lu i Ștefan cel M arc sunt deci rațiunea, bunul
Dcaltmintrcleo ne putem întreba până la simț, cumpătarea, ingeniozitatea în soluțiunilc
ce punct introducerea com partim entelor in­ technice și în general echilibru in tot întregul
termediare între naos și pronaos a fost o clădirei.
idee îericită sau a constituit un progres în
Din acest panct de vedere, stadiul acestei
ceeace privește biserica propriu zisă.
arhitecturi nu prezintă numai un interes is­
Gândul a pornit, de sigur, de ia concepția
toric și arheologic dar și un interes mai
de a feri m orm intele, dar p rin lr’această în­
practic. Ace.'te forme raționale, potrivite c li­
depărtare a pronaosului de naos s’a creat
mei, aceste lin ii simple care plac ochiului
o separație prea desăvârșită între aceste două
românesc, această judicioasă alegere și între­
elemente principale ale bisericci, stricând
buințare a m aterialelor ce se găsesc ușor în
astfel unitatea ci.
țară și care au îngăduit un lucru trainic cu
Altă schimbare mai însemnată ce se ivește
mijloace restrânse, pot servi și acuma de
sub urm așii lu i Ștefan în cursul veacului al
pildă. 1)
XVMca a fost împodobirea bisericilor prin
zugrăvirea pereților exte rio ri. Și aci — cu 1) Aceste concluzii reproduc cele poblicate in „în­
tot marele interes cc'lprczintă aceste frescuri, ceputurile ar hi lectorei bisericești din Moldova" de
—trcbuc să m ărturisim că num ai corespund G. Baiș.
CAPITO LUL XL

A N E X A
PIETRELE DE MORMÂNT DIN VREMEA LUI ȘTEFAN CEL MARE
ȘI PANĂ LA 1527. ACTUALMINTE RĂMASE.

Dapă Kozak ') sale, roaba lu i Dumnezeu Maria, carc s’a


Arbora în pronaos. Chivotul descris mai mutat ia veșnicele lăcașuri la anul 7014
sus cu in scrip ția : (= 1 5 0 6 ) luna Februarie 14.»
„A cest chivot 'și a făcut Pan Luca Arbore, Pe o a treia piatră de 1,41 m. lungime
pârcălabul Sucevei, fiul bătrânului Arbore, și 0,56 și 0,47 m. lățime — cu câmpul
pârcălabul Neamțului în anul 7071 A prilie m ijlocia fără ornamente ca și piatra prece­
29 (1505).“ dentă:
Lespedea de sub chivot nu poartă nici o «Această groapă a înfrumusețat robul lu i
inscripție. Dumnezeu Pan G avril Totrușan logofăt,
De alungai chivotului, ia nivelul pardoselci cneaghinei lui, roaba lu i Dumnezeu Anna,
e m orm ântul soției lui Luca A rbore, luiiania. care s’a mutat la veșnicele lăcașuri și a fost
Inscripția c ciuntită. Lungimea = 1,44 m. înmormântată aici în unul 7029 ( = 1 5 2 1 )
lărgimea = 5 4 și 47 cm. luna Decembrie 2».
. . . . « lu i Dumnezeu, laliana, care s’a pris- Anna era fata cea mai mică a lui Luca A rbore.
tavit la v e ș n ic e le ....» La Putna.
Asemenea și aceea a unei a treia groapă
a) In exonartex, piatra făcută de Ștefan
făcută de Luca Arbore, cui ? nu se mai vede.
m itropolitului Teoctist, 1,54 m. pe 0.75 și
Piatra e m ică: 73 cm., pe 41 și 38 cm ; era
0.49 m. — gresie ’).
probabil a unui copil. «Această groapă a în-
frumusețat'o Pan Luca Arbore pârcălab ....» In m ijloc ornament romanic cu caractere
La Parhăuți, zidită la 1522 de logofătul foarte amestecate. Pe fășia exterioară, îm­
G avril Totrușan, se găsește o piatră de mor­ pletituri.
mânt cu frunze decorative la m ijloc, de «Blagocestivdl gospodar al țărci moldo­
1,62 111. pe 76 și 60 cm. venești, Io Ștefan Vocvod fitil lui Bogdan
«Această groapă este a robului lui Dum­ Voevod, a înfrumusețat această groapă pă­
nezeu, Pan Anjincu, vameșul, care s’a mutat rintelui nostru m itrop olitu lui S u c e v e i.... K ir
la vcșnicilc lăcașuri. Veșnica lui pomenire, Teoctist, carc a m u rit în anul 6986 luna Noem-
în anul 7002 luna Nocmbre 4». (1494). brie 18«. (1478)
O a doua piatră (de 1,58 m. pe 0,62 și b) In naos— compartimentai c tito rilo r —
0,65 cm. lățime, acoperă mormântul mamei o nișă de 42 cm. adâncime și un baldachin
lu i Totrușan: cșit cu 76 cm. pe două coloane. Lespede de
«Această groapă a înfrum usețat robul lu i gresie de 11 cm. grosime, 1,72 m. lungime pe
Dumnezeu, Pan Totrușan, vistiernic, mamei
9 Deformările lespezilor pe reproduceri s«nt datorite
Kozak. inschrilten aus der Bakovlna. perspectivei fotografice.
36
274 C0M1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

78 cm., așezată ia 46 cm. înălțime pe on soclu vegclale cam înrudite cu cele de pe piatra
cu o bogată ornamentare gotică. M ăriei de Mangop, dar mai rudimentare și
Pe câmpul din m ijloc, ornament vegetal cu ca desen și ca execuție.
flo ri și păsări. In Ioc de săpătură in „m cp la t", «Aceste gropi sunt ale ro b ilo r lui Dumnezeu
avem aici o sculptură în relief rotund obiș­ Bogdan și Petru fii lui lo Ștefan Voevod,
nuit. M otivul este oriental dar factura evident gospodar al țărei moldovenești, cari au m urit
occidentală. E groapa M ăriei din Mangop. Bogdan în anul 6,087 luna Iulie 26 Petru
„ In anul 6985 luna Decembre 19 a m urit in anul 6988 Noembric 21». (1479 și 1480.
blagoccstiva roaba lui Dumnezeu Maria, Doam­ d) La dreapta, lespede de marmoră albă
na blagoccsitvului loan Ștefan Voevod, gos- gălbue de 16 cm. grosime, pe un soclu de

Hg. 451. P<itna, Mormântul Mitropolitului Tccctisl

Fig. 452. Fotna, Piatra Aortei din Mangop

podar al țărei moldovenești, fiul lui Bogdan 44 cm. înălțime și cu un ornam ent flo ra l
Voevod“ (1477). romanic (sau bizantino-rom anic); lungimea c
c) Lângă acest mormânt pe pardoseală o de 1,83 m. pe 0 ,8 1 m. In m ijloc, frumoase rin -
lespede tot de gresie de 15 cm. grosime, i ,62 souri gotice, având totuși legături și cu o r­
m. lungime pe 42 cm. In partea de sus un namentația orientală.
scut de asupra căruia se află un coif cu capul In afară de rândul cu inscripția o altă
de zim bru ca c im ier și ornamente ca lam - bandă ornamentală g o tică ; inscripția se is­
brechinc. prăvește pe laturile verticale ale pietrei.
O stea se vede între coarnele zim brului. „Blagocestivul domn, lo Ștefan Voevod,
Restul pietrei este acoperit cu ornamente p rin mila lai Dumnezeu gospodar al ță rii
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE

moldovenești, fiul lai Bogdan Vocvod, ctitor dar în lat. Pare totuși a fi aceiași mână ca
și zid ito ru l acestui sfânt lăcaș, care c culcat la piatra lui Bogdan.
aici, și s’a mutat la vesniclle lăcașuri în anul „Această groapă este a M ăriei, numită
7.... lu n a . ., , și a dom nit a n i... (completat Chiajna, fiica lu i Ștefan Vocvod, gospodar al
cu creionul) 47.3 luni.
Piatra pregătită de Ștefan după 7000
(1492) nu a fost completată după moartea lui.
(Vezi figurclc 454 și 460).

e) In fața mormântului lui Ștefan cel Mare,


pe pardoseală, o lespede de marmoră albă
gălbue, de 14 cm. grosime, lungă de i,7 0 m .,
lată de 52 cm. La m ijloc ornament vegetal
de stil oriental dar dc un desen cam confus,
lipsit de grație și de o execuție mai uscată.
„Această groapă este a Domnel Maria,
fiica lui Radu Voevod, doamna lui Ștefan
Voevod, gospodarul țârei moldovenești, care
s’a mutat la veșnicilc lăcașuri în anal 7...
luna . . .
Și aici placa pregătită nu a fost comple­
tată după moartea Doamnei.
Cu toate că următoarele m orm inte nu moi
sunt din vremea lai Ștefan, le notăm ca
termeni de comparație.

f ) In pronaos, o nișă adâncă dc 40 cm.


și în față un chivot dc piatră boltit pe două
picioare; poartă pe un scut capul de zim bru.
Soclul e bogat ornat cu motive gotice.
Lespedea de gresie de 18 cm. grosime,
arc 1,76 m. lungime și 72 cm. lărgime.
In m ijlocul plăcei un ornament vegetal
rom anic — aproape la fel ca cel dc pe
piatra lu i Teoctist — pe margine un rinsou
gotic sculptat în relief rotund. Și slovele in­
scripției sunt mal rotund săpate, mal puțin
curat și neted ca pe piatra lui Ștefan, bu-
nioară.
„Această groapă este a blagocestivului domn
Io Bogdan Voevod, gospodar al țărei mol-
doveneșți fiul lui Ștefan Vocvod, ctitoru l
acestui sfânt lăcaș, care s’a mutat la veșnicele
lăcașuri în anul 7025 luna A p rilie 20 la
miază noapte" (1517).

(j) Sub acelaș baldachin, in fața mormân­ Fig. 4 3 5 . Fatna, Piatra VoevozHor
tului lu i Bogdan, pe pardoseala, este acela al Bogdan și P etni
surorel, lui Maria. Lespede de gresie de 1,73 m.
lungime, și 64 cm. lățime. țărei moldovenești, ctito r al acestui sfânt lăcaș,
In m ijloc, un frumos ornament vegetal, tot care s’a mutat ia veșnicilc lăcașuri în anul
rom anic dar deja cu ceva amestec, care se 7026 luna M artie 18" ( 1518).
deosebește ceva de ceicl’altc prin faptul că In partea stângă a pronaosului, cam acelaș
nu e așezat pentru a fi privită piatră în lung, baldachin ca în partea dreaptă.
2ÎC C0M1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

h ) Piatra M ăriei, prim a soție a lai Petra ,,Blagocestivul și icibitornl de Christos ioan
Rareș, așezată la 72 cm. înălțim e; de gresie, Petra Voevod, gospodar al țărei moldovenești,
are o lungime de 1,79 m. iar 0,65 m. lățime. a înframnscțat această groapă doamnei sale

Ftg. 454. Ptitna, Piatra lai Ștetan cel Mare (dnpă Kozak)

Fig. 455. Patna, Piatra Măriei, lata lai Rada cel îramos

Fig. 456. Patna, Mormântul lui Bogdan cel Orb

Ornamentul câmpului din m ijloc c cam ia M aria care s'a mutat la veșnicele lăcașuri
fel ca al pietrei lui Ștefan cel Marc, dapă — veșnica ci pom enire— în anul 7037 luna
care a fost evident copiat. Ionic ziua 28“ (1529).
ftlSERlClLE LUI ȘTEFAN CEL MARE 217

i) Jos în fața acesta! mormânt, o lespede „Blagoccstivul și icibîtoraJ de Chrîstos


de gresie, de i ,42 m. lungime, o,6 1 și 0,54 m. Io Petru Voevod, gospodar al țărei moldo­
lățime. Ornamental central seamănă ea acela venești, a înfrumusețai acest mormânt nepo-

Fig. 457. Patna, Mormântul Măriei, lata lai Ștefan cel Mare

Fig. 4 58. Ptitna Piatra Măriei, prima soție a lai Petru Rarcș

Fig. 4 59. Put na, Mormântul lui Ștefanițâ Vodă

al pietrei lai Bogdan șt al pietrei lui Teoclist. tulai său Ștefan Voevod, care s’a mutat la
/largin ea exterioară poartă un ornament ceva veșnicele lăcașuri în anul 7035, luna . . . . “
diferit, tot în „m ^plat“ și de caracter bizan- (1528)
tino-rom anic. E m orm ântul lu i Șteîăniță Vodă.
2<H COM1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Rădăuți.
In naos, la dreapta, mormântul
lai Bogdan cel d’ întcî, ia 39 cm.
în ă lțim e ; lespedea de gresie e de
0,19 m. grosime, 1.71 m. lungime,
0,62 și 0,53 m. lățime.
La m ijlo c, an foarte frumos o r­
nament rom anic; la marginea pic-
trei, in afară de rândul inscripției,
an ornament în îormă de im pie­
lita ră.'.
„ P r in m ila lai Dumnezeu, Io
Ștefan Voevod, gospodar al țârei
moldovenești fiu l lu i Bogdan Vocvod,
a înfrumusețai această groapă stră­
moșului său, bătrânului Bogdan
F
Vocvod, în anul 6088, luna Ia­
îg nuarie 27. Aceste m orm inte Ic-a
.
4
6
făcut M istr lan“ . (capul de zim bru)
0 f i 480).
.
P 2. ?\orm ântul lui Lațcu, la 0,56 in.
ti
tn înălțime, t,7 0 m. lungime, 0,61 și
a
, 0,55 m. lățime. La m ijloc ornament
P
ia rom anic; în afară o împletitură.
tr
a „Blagoccstival și iubitorul de
d
e Christos lo Ștefan Vocvod, gospodar
m al țărci moldovenești fiul lai Bog­
o
rm dan Voevod, a înfrumusețat această
â
n groapă, strămoșului său lo Lațcu
t
a Voevod, în anul 6988 Luna Ia­
l< nuarie 20, fiind episcop de Rădăuți
i
Ș loanikic. (capul de zimbru) (1480).
te
ia
n
ce
In naos, la stânga:
) 3. Piatra lai Ștefan Vodă 1 de
M 0,13 m. grosime 1.62 m. lungime
a
re
și 0.61 și 0,50 m. lățime, la 0,37 m.
înălțime.
Ornament romanic cu frunze laic
la m ijloc, și la fel la margine.
„Blagocestivul și iubitorul de
Christos lo Ștefan Voevod, gospo­
dar al țărci moldovenești, fiul lui
Bogdan Voevod a înfrumusețat acea­
stă groapă străm oșului săa loan
cel bătrân Ștefan Vocvod,— carele
a bătut pe Gngnrii la Chindov — în
anul 6988 luna Mai, 20“ (capul
de zim bru) (1480).

4. Piatra lui Roman la 0,50 m.


înălțime, 1,72 m. lungime, 0,35 ni.
și 0,56 m. lățime. M ijlocul cu
ornament de frunze rom anic în-
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEI. MARE 279

r« d it ca acel al pietrei lai Bogdan I, dar mai venești în anul 6987 Lemn Decembrie 15".
g ro s ; marginea cu împletitură. (copal de zimbru) 11479).
„ P r in mila lai Dumnezeu blagoccstival
nostru domn lo Ștefan Voevod, gospodar al 5. Piatra la i Bogdan, fratele lat Alexandra

Flg. 4 61. Piatra lui Bogdan I, Rădăuți

Flg. 4 6 2 . Piatra iui Lațeo, Rădăuți

Fig. 4 6 3 . Piatra tui Ștefan I, Rădăuți

toatei țârei moldovenești, fiul lai Bogdan ccl Ban, la 0 ,6 1 m. înălțime, l ,75 m. lungime,
Voevod gospodar al țârei moldovenești, a 0,65 m. și 0,53 m. lățime. Ornament rom anic
înfrumusețat această groapă strămoșului său în m ijlo c ; pe marginea pietrei o îm pletitură
lo Roman Voevod gospodar al țârei moldo- stângăcia executată.
3K0 COMISiUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

„Blagocestival și iubitorul de Christos, Io 6. Piatra lai Bogdan, fiu l lui Alexandra


Șiefon Voevod, gospodar al țârei moldove­ cel Bun, la 0,60 m. înălțim e, 1,68 m. lun­
nești, fini lai Bogdan Voevod a înfrumusețai gime, 0,63 m. și 0,59 m. lățime. Frumos o r­
această groapă b u n icu lo i 1) săa !o Bogdan nament romanic la m ijloc, de an caracter

Fig, 464. Piatra Joi Roman Vodă, Rădăuți

Fig. 46S. Piatra lai Bogdan, îratele iui Alexandru cel Bun, Rădăuți

Fig. 466. Piatra lui Bogdan, tiu! lui Alexandru cel Bun, Rădăuți

Voevod fratele lui Alexandra Voevod în anal mai deosebit; la margine îm pletituri cam la
6988 luna ianuarie ziua 25, spre veșnica lui fel ca la lespedea precedentă.
pomenire 1', (capul de zim bru) (1481). „Blagocestival și iu bitorul de Christos io
O Adică unchiului tatălui. Ștefan Voevod, gospodar al țârei moldovenești
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 281

Hal lai Bogdan Voevod, a înfrumusețai această lăcaș, fiica lui Lățea Voevod, a m u rit la anal
groapă unchiolai său Bogdan Voevod, fiul 6928 lâna Martie 2 6 '\ (1497 dala ^pietrei).
la i Alexandra Voevod, la anal 6988 lâna
Ianuarie 30 (capul de zim bru) 4' (1481). 8. Piatra Slanei, mama lui Ștefăniță Vodă
tot pe pardoseală. Lespedea arc 0,22 ni. gro­
In pronaos, la stânga: Anastasia fiica lai sime, 1,34 ni. lungime și 0,58 m. lățime.
Lățea. Ornamente copiate în parte de pe piatra Mă­
7. Pe pardoseală, lespede de 0,19 m. gro- riei, fata lai Rada cel Frumos de la Palna;

Fig. 467, Piatra Anastasiei, liica lui Loțcu Voerod, Rădăuți

Flg. 468. Piatra Stanei, maica Iui Șteîăniță Vodă, Rădăuți

stme, 1,49 m. lungime și 0,60 m. și 0,53 m. se vede an cap de zimbru în partea de jos,
lățime. La m ijloc frumoase ornamente îm­ dar de p ropo rții mai puțin lungărețe.
pletite, cu trei frunze printre ele, iar la m ar­ In afară e o bandă ornamentală copiată
gine an elegant rinsou de frunze. după aceea de pe piatra Anastasiei. Săpătura
„ Io Ștefan Voevod, domn al țărei moldo­ slovelor este cam ștersă și fără vioiciune.
venești, în anul 7005 lona A prilie 11, a în­ «Blagocestivul și iubitorul de Christos lo
frumusețat această groapă strămoașei lui Ștefan Voevod, gospodar al țărei m oldo­
cniajnei Anastasia, care a dat Coțman acestui venești, fiul lui Bogdan Voevod, a înfram u-
8G
2B2 C0M1SIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

scțat această groapa mamei sale Stana în 4. O piatră de m orm ânt în două frag­
anul 7026 luna lanaarie 28, fiind episcop mente cu inscripția la m ijloc sl un ornament
Pâhomic'* (1518). romanic în ju ru l ci.
,,Această piatră a făcut și înfrumusețat
In pronaos, în dreapta: roaba lui Dumnezeu călugărița A a ria prea
9. O piatră uzată de 1,58 m. lungime, iubitului s ă u .... P e tru ........... 7 . . . “
0,60 m. și 0,57 m. lățime. 5. A lt fragment:
Kozak a mai c itit: „Această piatră a făcut Ștefan........ la anul
„ . . . . s ’a mutat la veșnicele lăcașuri*4 . . . . 7028 — luna 44 (1519).
Wickenhauser citise:
„Aceasta este groapa lai Oanikie episcop
de R ădăuți. . . . care s'a mutat la veșnicele In m u z eu l din S u c e a v a , provenind din
lăcașuri în zilele blagocestivului (Ștefan Voc- D r ă g o e țti. Câmpul din m ijloc e gol. Lespedea
vod) in anul 70 (12?) lu n a ..., z iu a . . . . e de gresie.
„ in anul 7000 si 20 a m urit robul lui
A d o rm ire a M aicei D o m n u lu i din Su- Dumnezeu, Pan loan Drăgoîu, pârcălab, luna
ceava. Octombrie 16“ . (1512).
1. O piatră de m orm ânt grecească, de Pe o piatră de mormânt sfărâmată de lângă
2,11 m. lungime și 0,59 m. lă rg im e : cetate o inscripție grecească din 1480.

Fio. 469. Voroneț, Piatra de mormânt a kii Danii (dcipă Kozak)

«Pomenește Doamne cu sfinții tei sufletul V o r o n e ț.


robului teu loan fiul lui M anoil M u(r)a(t)i, In pronaos.
Roman (din Constantinopol), a m u rit și a Lespede de gresie de o, 10 cm. grosime,
fost îngropat în vremea domnului Io Bogdan 1,32 m. lungime și 0,50 m. și 0,42 m. lă­
Voevod, fiul marelui domn Io Ștefan Voevod țime. Ornament rom anic cu frunze foarte
în anul 7018 (1510) Aug. 11». late. La margine, îm pletituri. Inscripția e pe
2. O piatră de 1,96 m. lungime — 0,58 m. două rânduri transversale sus și jos.
iă rg im e : „Această este groapa tatălui nostru Dovid,
„Această groapă a înfrumusețat-o roaba Schim nicul Danii*'.
lu i Dumnezeu Nastasia soțului său Murat cu, In pronaos o piatră de m orm ânt de 1,21 m.
care s’a pristavit la veșnicele lăcașuri în anul lungime — 0,59 până la 0,41 m. lărgime cu
7019 luna Octombrie 15, veșnica Iul pome­ un ornament în m ijloc.
nire» (1511). „Această groapă au înfrumusețat Turcea
și Stoica tatălui lo r, Pan Florea care s’a
3. Altă piatră de 1,58 m, lungime și
prestavit la veșnicele lăcașuri la anul 7013
0,52 m .— 0,50 m. lărgime - fără ornamente:
luna Ianuarie 18 zile**. (1505).
„Această groapă a înfrum uscțat'o roaba
lui Dumnezeu Marușa soțului său Procopie B acau.
Pskovitin, care s'a pristăvit ia veșnicele lă­ Pe o piatră (1 ,5 0 X 0 ,5 0 ), frumos decorată
cașuri la anul 7033 — z iu a .. , . — »(152 5). în pur stil gotic, foarte deosebit de celcl’alte
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 283

și ca motiv și ca fa ctu ră ; pe cele palru la turi Vocvod, care s'a prestavit în anul 7009
inscripția : (t 501) luna lu i......... «
„ lo Alexandru Vocvod, fiul lu i Ștefan Voc­ Anul m orții e greșit. Tăutul a m u rit după
vod, domnul ță rii Ploldovii infrumuseță acest 1511. Ornamentul e tratat într’un stil ase­
m o rm â n t....................... care s’a proslăvit spre mănător celui de la Rădăuți, frunzele sunt

Fig. 4 7o. Preclsta Bacău, Piatră de mormânt (BttJ. Com. Hon. Ist.)

vccinicile lăcașuri în anul 7004 (1496) luna însă amestecate cu îm pletituri rotunjite. Banda
Septemvrie 16». cu inscripție e foarte lată; în afară nu mai
(Bul. Com. Pion. Ist. 1911 p. 153 dc V. este nici un ornament.
Drăghiccanu care presupune că mormântul 2. 3. 4. 5.
este al uncii fiu al Iul Alexandru) Patru morminte ale copiilor lui Tăutu

Fig. 471. Bălineștl, piatra de mormânt a lui lă u ta (Bul. Com. Hon. Ist.)

Balinețti. Petru și Teodor și Vasilica și Magda. Pietrele


1 Piatra de mormânt al ctitoru lui bisericei, celor doi fii sunt ornate cu totul în tr’un
marele logofăt loan Tăutul, ciu n tită : mod stângaciu și fără nici o singuranță de
„Aceasta este m orm ântul dumnealui Ion execuție, atât în câmpul central cât și în
Tăutul, marele logofăt al domnului Ștefan fâșia dc la margine.
2s4 CGM1S1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Ornamentul central al pietrelor fetelor c «Septembrie 18, —■ veșnica ci pomenire —


mai larg tratat, dar lot de o mână nedibacie; i ’a făcut și i'a înfrumusețat ion Tăutui io-
se inspiră de franzele romanice deja văzute. gofăl“ .
Banda exterioară a pietrei Magdci e ia îcl
ca m otiv ca aceea a pietrelor fra țilo r săi, „Acest mormânt este al roabei lui Dum­
dar mai bine executată. nezeu Magdci, fiica dumnealui jTăutul logofăt,

Fig. 472 BMinești, Piaira de mormânt a lui Petru, fiu) logofâinkti Tăcittr (B<il. Corn. Hon. Ist.)

„D om nul Ion Tăutui logofăt, a înfrumusețat care s’a prestavit la veșnicele lăcașuri în
acest mormânt fiului său Petru, care s’a preș- anul 7008 ( — 1500) Septembrie în 2 9 “ .
tavit ia veșnicele lăcașuri în anul 7002
( = 1494) Septembrie 2 ". 6. Piatra de mormânt a M ăriei, mama lui
Dragotă Tăutulovici.
„D om nul Ion Tăutui logofăt a înfrum u­ „Acest mormânt I'a înfrumusețat Dragotă
sețat acest m orm ânt fiului său Teodor, care Tăutuiovici maicci sale Cncaghinei M ăriei

Fig. 473. Bălinești, Piatra de mormânt a lai Teodor, Hal logofătului Teutu (Bol. Com. Hon. Ist.)

s’ a prestavit la veșnicele lăcașuri în anul care s’a prestavit la veșnicele lăcașuri în fi­
7002 ( = 1 4 9 4 ) Septembrie 2 2 “ . nul 7007 ( = 1 4 9 9 ) M artie 23“ .
Ornamentul central al pietrei este de un
„Acest mormânt este al roabei lui Dum­ alt stil decât cel văzut pc pietrele descrise
nezeu Vasilica, fiica lui Tăutui logofăt, care până acuma. E ncdibacî și uscat executat;
sa prestavit în anul 7003 (*= 1495) luna lui Se întrezărește aici o influență orientală,
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 28&

Fig. 474. B&lineștl, Piatra de mormânt a Vasilichel (Bnl. Com. Hon. Ist.)

Fig. 47$, Băiinețti, Piatra de mormânt a Madgel (Bul, Com. Hon. Ist.)

Fig. 476. Eălinești, Piatra de mormânt a Măriei, maica Iul Dragotâ (Boi. Com. Mon. Ist.)
286 C0MIS1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

precum și în rinsoul exterior care am in­ Bistrîța.


tește tot o dată alte mai vechi de stil (lorga Inscripții I. pag. 58).
romanic. M orm ântul Doamnei Ana, a la i Alexandra
7. Spre comparație mai dăm și piatră An- cel Ban, pas de Ștefan cel Mare.

Fig, 47 7. Băllnești, Piatra de mormânt a Angeiinel (But. Com. Aon, Ist.)

Fig. 478. Mormântul Doamnei Ana a lai Alexandru cel B«n, Bistrița

gelinei, soția lui Drăgan Tăutal (1617) care Lespedea, în stilul romanic celor de la
vădește în veacul al XV il-lea evidenta co­ Rădăuți.
piere a pietrelor fetelor lui Ion Tăutul. „Io Ștefan Voevod, cu m ila fui Dumnezeu
(Inscripțiile bisericei din Balincști de A. Domn ai ță rii Moldovei, fiul lui Bogdan Voe­
Lăpedatu, Bal. Com. Mon. Ist. 1911, p. 213). vod, înfrumuseță această groapă doamnei
Bis e r ic il e l u i ș t ef an c el ma r e ‘itfl

Ana, Doamna lai Alexandra Vocvod, mama Hârlău.


lui Ilic Vocvod, care s’a strămutat la veș­ (lorga Inscripții [. pag. 6).
nicele lăcașuri în anul 6926 (1418) luna „Această groapă este a robului Iui Dum­
Nocmbric 2, — fiind egumen popa G rig o ric". nezeu dumnealui Sto(lnljcul ? Gheorghc și
zugrav — a venit din părțile Tricalci și s’a
Dolhețti mari. strămutat ia veșnicele lăcașuri*.
(lorga inscripții I. p. 62). Secolul al XV-lea — cel mult al XVI-lca.
1. Două pietre din veacul al X V -le a ; una S’a presupus că acest Gheorghc din Tricala
c a tatălui lui Șendrea Hatmanul. a putut fi unul din zugravii lui Ștefan cel
2. Lespedea frumos lucrată a M ăriei sora Marc.

FIg, 479. Dotheștt. Piatra de mormânt a Harței lai Șendrea

Fig, 480. Dolhești, Piatră de mormânt

lu i Ștefan cel Mare. E ceva ridicată de la Mănăstirea Neamțului.


păm ânt: In compartimentul ctitoresc.
„Această groapă este a roabei lui Dumnezeu, 1. Piatra lu i Ștefan, fiul lui Alexandru cel
Doamna dumisale Șandrca Portar, care a în­ Bun, frumos ornamentată în tr’un stil asemă­
cetat din viață și s’a îngropat în anul 6994 nător cu cel de la Rădăuți, dar fără margine
(1486) luna lu i M art în 27. buni după Paști". decorată exterioară.
2. M orm ântul lu i Șendrea — inscripția „Această groapă a înfrumusețat-o Io Ștefan
ștearsă. — (Șendrea a m urit în 1481). Vocvod, cu m ila lui Dumnezeu, domnul țârei
3. O piatră unde nu se mai poate ceti Moldovei, fiul lu i Bogdan Vocvod, unchiului
decât cuvintele. . . vicsternic s’a îngropat.. . . " său Ștefan Vocvod, fiul bătrânului Alexandra
28U COMIS)UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Fig. 481, Mănăstirea Neamțoftii, Piatra de mormânt lui Ștefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun

Fig. 4 82. Mănăstirea Neamțului, Piatra de mormânt a egumenului Bariton


BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 289

Vocvod, care a m urit și-a fost îngropat în 3. Ca punct de comparație ;


anul (6955, luna lui Iulie 16)“ . Piatra de mormânt a egumenului Ha-
(lorga. Ștefan cel A ere și Aănăstirca riton, din 1556, așezată acama tot în pro­
Neamțului în Bul. Corn. A on. ist. 1910 p. 105). naos și care parc a fi o copie cam
2. In pronaos, piatra lui Aicota, care fu­ stângăcie a pietrei tui Roman Vodă, de la
sese pârcălab de Neamț. A c tiv u l ornamental Rădăuți.

Fig. 48 3. Mănăstirea Neamțului, Piatra de mormânt


a pârcălabului rticota

este cam la fel ca la piatra precedentă dar Probota.


ca mai puțină maestrie executat. (lorga Inscripții 1. pag. 59).
„Acest mormânt este al robului lui Dum­ Pe un m orm ânt adus din mănăstirea Sf.
nezeu A icotă pârcălabul de Neamț, și i l’a N icolac:
împodobit Io Ștefan Voevod al țărei Aotdovci. „Această piatră a îăcut’o Ștefan Voevod
A răposat și a fost îngropat aici la anul 7005, (cel A arc) lu i Petru Voevod, fiul bătrânului
luna lui (Octombrie iuna (?) zile)“ = 1495. Ștefan Voevod, veșnică lui pomenire.
«7
290 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

2. Piatra Oiței, mama lui Ștefan cel Mare, e 3. O piatră alcătuind acama ușiorii unei ași
de marmoră albă, ca an ornament romanic Ia la casele de la clopotniță.
mijloc și o largă împletitură la rmargine: „Această groapă este a robul lui bum-

Flg. 484. Piatra Oiței, Probota'

„Această este groapa roabei lai Dumnezeu nezeu damnealai............ năpii Postelnic, fiul
Oltea, mama domnului Io Șteffan care a murit] Sorii, surorei lui Ște'an Voevod, care a mu-
în anal 6973 (1465) Noembre 4 “ . rit (la anul) 7008 (1500) Ianuarie".
LES EGL1SES D’ETIENNE LE G RA N D
R E S U M E
La prăsente 6tude est le d6veloppement du construi ts en pierre, qui nous sont rest6s de
premier chapitre sur l’architeclure religieuse cette Cpoque— deux ou trois — ne sont pas d’un
moldave, păru dans „L’Art Roumain".») grand aide pour l’etude des commencements de
Nous y avons, en outre, ajout£ la description notre architecture, quel que soit l’interftt qu’ils
somir.aire— avec plâns â I'appui — des eglises prSsentent d’autre pait.
que nous connaissons depuis Ies commencemenls A l’epoque d’Etienne le Grand, le style de
de l’architecture moldave jusqu’en 1527, date ces eglises se trouve d6jâ formâ dans ses li-
de la mort du prince Etienne le Jeune, petit gnes principales et s’il n a pas encore atteint
fils d’Etienne le Grand. tout son developpement, il a pourtant trouvS
Ce travail presente donc un inventaire de ces ses formes caracteristiques et Ies modificatîons
monuments, ieur critique et un essai de clissi- qu’il subira ensuite ne porteront plus, en somme
ficat ion. que sur des points secondai res et ceci jusqu'au
moment oii commencera la dâcadence du style
moldave.
L’etude de F6poque d’Etienne le Grand est Dans Ies lignes qui suivront. nous nous occu-
pour l’etude de l’architecture religieuse mol­ perons ă peu pr6s exdusivement d’^glises; ce
dave, non seulement du plus grand int6r£t, mais sont en effet, ă peu pi6s Ies seuls monuments
elle constitue la clef meme du probleme. religieux de cette epoque— exception faite pour
Plusieurs eglîses ont ete elev^es, il est vrai quelques clochers — dont nous puissions certi-
par ses prSdâcesseurs et surtout par Pierre fier l’authenticitâ.
Mușat et Alexandre le Bon, ainsi que le demon- Nous examinerons d ’abord Ies influences et
trent rnaints documents. line pârtie,— peut etre puis Ies formes, sans qu’il nous soit, du reste,
la majori t6 — de ces edifices, 6tait en boîs. Ceux possible de toujours separer ces deux parties
de notre £tude, l’une aidant â la comprăhen-
1) L’Art Roumain par N. lorga et G. Balș. sion de l’autre et r6ciproquement.
CHAPITRE 1

LES IN F L U E N C E S
Les influencesetrangferes qui peuvent entrer en qu6 sur l ’architecture moldave est l ’art gothi­
ligne de compte sonten premier lieu l ’influence que. Les relations constantes de la principaute
byzantine et l ’influence gothique. La premiere, avec la Polog ne et avec la Transylvanie expli-
transmise par des voies diverses, se sent d’une quent suffisamment ce fait, ainsi que la facilite
fațon indiscuțable dans ie plan de l ’eglise, ainsi avec laquelle on pouvait en faire venir des maitres
qu’il 6tait du reste naturel qu’il le (ut, Ies habiles, bten plus que des Balcans, tombâs sous
besoins du culte orthodoxe etant ici prădo- le joug des Turcs.
minants et indiquant, en somnie, le programme Les nouveaux caractâres que cette influence
de la construction auquel devront s’adapter Ies impose â nos âglises, sont en premiere ligne—
possibiiites constructives et Ies tendances orne- et l’influence serbe peut du reste avoirtravaillâ
mentales. dans le mârne sens — la plus grande hauteur de la
On retrouve chez nous, comme dans tout le bâtisse, ce Symbolique elancement des âglises
domaine de l ’art byzantin, Ies sâparations classi- gothiques en opposition avec la concentration en
ques en autel (avec ses annexes, la prothdse et soi—toute orientale— des proportions byzantines.
le diaconi con), en naos et pronaos. De mfime C’est l’apparition des contreforts extârieurs,
Ies voâtes sont de principes byzantins. Les arcs principe occidental, en opposition, lui aussi, avec
sont en plein cintre; les arcs brisâs, dits ogi- l'esprit byzantin qui concentre â I’interieur des
vaux, ne se trouvent que dans des details d’or- murs de i’âglise toutes les parties constructives
nementation; les voiites sont en calote de sphere destinâes â annulerla poussee des voutes. C’est,
et sauf de tr6s rares exceptions nous n’en trou- enfin, Ia fațon dont est traitâ tout ce qui est
verons pas sur nervures de mode gothique. Et pierre sculptâe, les profils dessocles,des tabiet-
de meme les voiJtes caracteristiques moldaves, tes, des contreforts et surtout les encadrements
avec leurs arcs obliques superposes auxgrands des portes et des fenâtres.
arcs du naos, n’ont aucune relation avec I’art On a pu ainsi caracteriser l ’âglise moldave
gothique. en disant qu’elle etait de plan byzantin, executd
L ’influence byzantine est encoremise en 6vi- par des mains gothiques et d’aprâs des princi­
dence par le plan trilobe du naos,devenu chez pes en pârtie gothiques.
nous, comme ă 1’tAhos, aux Metdores et en Lequel de ces deux pays voisins, la Pologne
Serbie, la râgle presque generale. L ’examen du ou la Transylvanie nous a-t-il transmis cette
plan nous amâne â la conclusion que cette dis- influence ? A defaut de documents prâcis, nous
position athonique a dQ nous parvenir par l ’in- tâcherons de râpondre plus loin a cette question
termâdiaire de la Serbie. Cette conclusion s’im- par l ’âtude des differents ddtails.
pose d’autant plus que c'est un fait con nu que On a constate une influence marquâe de l ’A r-
des moines serbes sont venus vers la fin du menie jusqu’aux bords du Rhin, ou on l ’a si-
X lV e sifecle — appelâs ou favorises par les sou- gnalâe dans les cathâdrales romanes de cette
verains du pays — creer des fondations reli- region. {Strygowski, Choisy etc.)
gieuses en Moldavie, tandis que nous n’avons Ce peuple de constructeurs et d’architectes
aucune preuve de la venue de maîtres de emârites, a emigrC â plusieurs reprises en Ca­
fA th o s . licie et en Moldavie. Leur influence sur l ’archi-
Nous n’avons pas d’indiced’influencesspâciales tecture locale est donc trâs plausible et nous
venant de Bulgarie — malgrâ certains traits de pensons que c’est â cette influence, qu’il faut
parentă, communs du reste â l ’art de tout le sud- attribuer i’introduction du second Ctage d’arcs
est europâen. obliques des vodtes du naos que nous avons si­
Aprâs I’art byzantin, celui qui a le plus mar- g n a le plus haut.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 293

On ne remarque pas d’influences russes â nieuses de formes, bien ăquilibrdes et bien ap-
cette 6poque; ce n’est que plus lard qu’ellesse proprtees aux besoins de I’epoque.
feront sentir et surtout dans Ies details. Lorsque nous considerons, â un certain mo­
Certaints documents nous parient de maitres ment l’art construcții d’un pays, le premier 616-
italiens, qui, en route pour la Russie, aura ie nt ment, dont nous nous servons pour Studier son
et6 retenus par Etienne le Grand. Ce prince a 6volution est naturellement l'art des temps im-
du reste, demande ă Venise des artistes et des m^diatement anterieurs. O r—ainsi que nous l ’a-
peintres; mais rien dans nos€glises nemontrent vons dit — dans notre cas, cet Clement principal
l’oeuvre de ces etrangers. nous manque â peu pr6s com plem ent en Mol-
Ni l'art orientai — ottoman, persan ou arabe davie, et nous nous trouvons â i’epoque qui nous
intâresse, en tace de monuments oii apparaissent
— ne s’evidentie dans Ies monutnents moldaves
d'embfee presque tous les iiements constitutifs
de i'epoque dont nous nous occupons. Nous
trouvons evidemment des motifs d origine orien­ de son style, sans guâre pouvoir discerner dans
tale, mais ce sont de ceux qui sont devenus le les quelques bâtisses plus anciennes qui nous ont
ete conserv^es, le fii conducteur de son dvolulion.
patrimoine commun des arts de toute l’Europe, et
qui nous sont revenus par la voie de l ’Occident Nous connaissons ainsi l’^glise de Rădăuu,
bâtie, dit-on, par Bogdan, le fondateur de la prin-
ainsi que nous ie verrons plus tard.
cipaute de Moldavie (1359— 1364), par A le­
Ce que nous venons de dire regarde l’archi-
xandre le Bon (140I —1433) suivant d’autres ’).
tecture proprement dite. Quant ă la peinture,
Cette construction est une modeste £glise ro­
elle est entterement byzantine— quoique certains
mane avec une nef centrale et deux bas cOtCs.
traîts — surtout dans Ies portraits des tableaux
Elle est pourtant stSparee en naos et en pronaos,
votifs, semblent trahir une influence occidentale.
selon l ’usage oriental.
Mais ii ne suffit pas, dans l ’etude de la genese Une autre 6gli$e qui parait dater des der*
des formes architectoniques, de tenir compte des nieres annees du X IV -e siăcle, la TrinitC de
infiuences des arts voisins. Dans Ies regions du Seret, est de construction byzantine avec quel­
moins, oît Ies arts se developpent d’une fațon ques caractSristiques de plan serbes et quel­
rationelle et non pas seulement par imitation ques Idgers signes d’influences occidentales. St.
aveugle on par la fantaisie des constructeurs, Jean de Seret, qui passe pour avoir 616 bâti â
ii y a d’autres facteurs qui interviennent et qui la meme epoque, appartient, sous sa forme ac-
peuvent meme devenir preponderants. Je veux tuelle, au XV II-e silele.
parlerici du climat et desmat6riauxde construc- L ’eglise de Mirăutz, de Suceava, qui a et6
lion. Ce sont Ies toîtures en premier rang qui bâtie dans les toutes dernidres annees du X)V-e
se ressentent de ces circonstances par la ne- sidcle. ne possedait plus rien de son ancien as­
cessite de rejeter loin des murs, d’une fațon pect lorsqu’on l'a restauree, il y a quelques an-
sure et rapide, Ies neîges et la pluie, dans ces nfees, mais etait, elle aussî, une construction du
r^gions pluvieuses du pied des montagnes. La X V II-e silele.
recherche de ce probleme a suggdre ă nos Alexandre le Bon (1401 — 1433)3 bâti les mo-
maitres — ainsi que nous le verrons plus loin— nastdres de Bistritza et de Moldovitza. Le pre­
des Solutions originales et pittoresques. mier a 6te totalement refait au X V l-e silele et
Le climat extreme et changeant, tres froid il ne reste du second que des ruines informes.
I ’hiver, briliant l ’6t6, a amene Ies constructeurs Le m6me prince â construit â Baia une eglise
ă renoncer aux enduits et â construire en ma- catholique (aujourd’hui en ruines) absolument
teriaux apparents et de petites dimensions par gothique de formes et de detaila; elle sortdonc
suite de la difficulte des transports. du domaine dont nous nous occupons.
D ’autre part, l ’incertitude des temps, les guer- Ce fii conducteur, qui est l’fetude des monu­
res continuelles, la pauvrete du tr6sor ne per- ments de I’epoque precedente, nous manquant
mettaient pas d’elever de ces grands monuments ainsi â peu prds totalement, c’est â l’etude mftme
que Io n admire dans d’autres pays plus heu- des formes que nous devons nous adresser pour
reux. Les 6glises se construisaient rapidement lâcher de trouver la solution des probkmes qui
et dans de courts moments de tranquillitfe, et nous interessent.
elles 6taient naturellement petites et modestes •| Agrandie et restauree par Alexandre Lapuțneanu
comme ornementation mais n^anmoins harmo- (vers 1559) .
CHAPITRE I!

LES E G L IS E S
Aprfis Ia courte introduction qui precede, îl peut fitre Dolhesti — la plus ancienne et aussi
est necessaire de prfisenter d’une fațon suceincte une des plus simples des eglises qui nous soient
Ies differentes eglises de l’epoque rfEtienne restees de l’epoque d’Etîenne le Grand.
le Grand. Le plan, la section longitudinale et Milișăufz l«- Bădăutz) de 1487. Cette interes-
quelques reproductions en-dbnneront, en general, sante eglise a ete detruite pendant la guerre
une idee suffisante pour qu’il ne soit pas nfices- (en 1916). L’inscription sur pierre a seule
saire de donner leur description — description echappfi â la destruction. Elle fitait encore ornee
utile pour Ies fecteurs roumains, mais qnî pour- des fresques de l’epoque, ce qui nous fait dou»
rait fitre fastidieuse pour Ies lecteurs fitran blement deplorer sa perte.—C’cst â cette figlise
gers. Ces fiîfiments seront suffisants pour per- qu’apparaissent, pour la premiere fois, Ies con-
mettrent ensuite de mettre en fividence Ies traits treforts.
caracteristiques de ces monuments, pour Ies St. Elie (prfis de Suceava), de 1488. Trfis
grouper ct montrer leur fivolution. — Ils per- voisine des prfiefidentes et de Voronetz. Appa-
mettront aussi de suivre J’analyse des details rition de la base de la tour â plan etoilfi.
et de juger leurs ori gi nes et Ies influences qu’ils Voronetz (de 1488) a fite agrandie au milieu
d&notent. Dans le but de donner un coup d’oeil du XVI-e sificie.— Fresques d’une belle qualite
plus complet sur cette epoque, nous avons ajoute et d'un bel effet dficoratif. Les peintures exlfi-
aux monuments d'Etienne le Grand (1457—1504), rieures, ainsi que celles du pronaos et de l’exo-
ceux qui Pont precede et ceux — du reste peu narlhex sont de 1547 — 1550.
nombreux — filevfis pendant Ies regnes de son fi Îs St. Nicolas de Dorohoi, 1495. Apparition du
Bogdan !e Borgne (1504 — ifn?) et de son pronaos surelargi.
petit-fils Etienne le Jeune 11517—1527), edifices Ornementation de briques et de disques de
qui se rattachent davantage â ceux qui Ies pre­ terre cuite emaillfie avec ornements geometri-
cedent qu’ă ceux du rfigne de Pierre Rareș qui ques et ani mau x fantastiques. — Restaurfie il y
a succede â Etienne le Jeune. De cette fațon, a quelques annees.
cette fitude sera, de fait, l'etude de larchitec- Popăutz (Botoșani) 1496. Plan presque pareil
ture moldave depuis ses commencements et jus- â celui de Dorohoi. La paroi de sfiparation entre
que vers 1527, et prfisentera l’inventaire des 6- le naos et Ie pronaos a 6te enlevee ulterieure-
glises de toute cette epoque. m ent; le pronaos a des voutes sur nervures
Nous nous contenterons donc, dans ce resumfi, de briques.
d ’enumerer Ies Eglises dficrites, en ajoutant seu- Les fenetres du pronaos ne sont plus du mfime
lement quelques mots d ’explîcation dans cer- type que celles du naos, mais plus grandes et
tains cas partîculiers. de forme ogivale.
Popăutz a fite restauree il y a peu d'annfies.
Raia, probabiement construite peu aprfis 1467, St. Georges de Hârlău (1492), ă peu preș du
n*a gardfi aucune inscription et aucun docu­ metne type. Restauree â la mfime epoque que
ment qui permette de prficiser. Elle porte — Dorohoi et Popăutz, elle a subi quelques chan-
avec certains traits trfis archaTques — Ies traces gements dans le parement de pierre. L’intfirieur
fividentes d’une reconstructîon des partîes hautes de ces troîs figlises n’a pas fite touche.
au XVILe silele ou mfime plus tard. Elle a St. Nicolas de lassy (149! — 1493), du infime
fite recemment restauree. style, avait ele agrandie au X V lle sificie. —
Pătrăutz, bâtie en 1487, est — â part Baia et Elle a fitfi restaurfie il y a une vingtaine dan-
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 296

nfies p a r Lecomte du Nouy — qui y a malheu- L'figlise du monastfire de Nearntz (1497) est
reusem ent introduit plusieurs modifications qui la plus grande des Eglises construites sous le
al teren t le sty le primiți f. rfigne d ’Etienne ie Grand. E lle a, du reste,
P retista (la S-te Vierge) de Bacău (de 1491). encore fitfi agrandie ultfirieurement par l’adjonc-
Du mfime style, mais plus sim ple; elle n’a pas tion d’un exonarthex et d’une so rte de sacristie ;
eu ou n’a plus de decoration emaillfie et a du m ais â part ces additions, elle possede aussi un
reste subi, au cours des sificles, plusieurs modi­ nouveau compartiment intercala entre le naos
fications; elle est actuellem ent en voie de restau- et le pronaos. (II est vrai que la paroi de sfi-
ration. — St, Jean de V aslui de 1490. Recon­ paration n’existe plus aujourd'hui, mais elle a
struite au XIX e silele â partir du socle. Les fitfi enlevfie â une fipoque plus recente). C ette
travaux de restauration en cours ont mis au înnovation, qui apparait ici pour la prem iere fois,
jo u rd e no m b reu x frag m en tsd e I'ancienne bătisse, deviendra plus tard une caractfiristique des eglises
fragm ents qui, joints aux descriptions que l’on im portantes â partir du second tiers du*XV I-e
possede, perm ettent une fidele reconstitution. silele. Le pronaos a des vodtes du infime type
H u și de 1495. 11 n’existe plus de l’ancienne que celle de Războeni, de Borzești et de Piatra
figlise que l’inscription en pierre et peut fitre et les disques vernissfis qui o rnent l’extfirieur,
les fondations. sont du mfime type aussi qu’â ces trois figlises.
Tazlău (1496—97) E glise de couvent, tandis A rbore et Reușeai (>502 et 1504) sont d’un
que les sept qui precedent sont des figlises de type nouveau e t plus simple. Elles n’ont pas de
viile ou des chapelles de cour. La paroi de sfipa- tours, e t le pronaos est voutfi par une succession
ration du naos et du pronaos a fitfi enlevfie ă d’arcs longitudinaux et transversaux qui rfiduisent
une fipoque posterieure — epoque â laquelle on l’espace jusqu’â un petit carrfi couvert d ’une
a ajoute l’exonartex. petite calotte. Les fenfitres et la porte du naos
R ăzboeni (1496) represente un nouveau type, ont leur pârtie supfirieure en arc de cercle. ce
sans tour et sans absides latfirales. D e plus, le qui p arait fitre une premifire influence de la
plan presente la p a rtic u la rii d’a v o ir pour sou- Renaissance. Une arcade ouverte su r ie cOtfi
tenir les voutes du naos, non de sim ples ares ouest de l’figlise a servi ă a b riter les cloches.
larges, sortes de courts berceaux, mais de vrais L ’figlise de Dobrovetz (I504) est du mfime
doubleaux. C es ares se prolongent su r les parois type que ies prfiefidentes. m ais avec adjonction
par des pilastres dont le relief est rfiduit vers d’un second pronaos qui fait du prem ier un com ­
le bas par des consoles successives. De plus- partim ent intermfidiaire. On rfialise d e cette
su r les parois nord et sud, ă gauche et ă droite fațon le mfime program m e qu’â Neamtz.
de ces pilastres se trouvent de hautes niches des, L es tours actuelles de l’figlise sont une addition
Cendant ju sq u ’au sol. Ces details donnent au tardive.
plan un caractere qui le rapproche de certains Cotnar est une d e s eglises les plus sim ples
plâns serbes. de cette fipoque; elle n ’est pas datfie, mais il ne
N ous retrouvons ces trim e s caracteres dans parait toutefois pas douteux qu’elle ne soit de
les eglises de Borzești (1493—94) et de Piatra- l’fipoque d ’Etienne le G ra n d ; elle a pourtant subi
(Neamtz) (1497—98), qui forment avec celle de quelques modifications qui portent su r les cadres
Războeni un groupe â part. de la porte et des fenfitres, qui paraissent avoir
C es deux dernifires figlises sont, en outre, de- etfi refaits vers la fin du XV I-e ou mfime au
corees de briques de couleur fimaillfies et de X V lI-e siecle.
disques, sans figures toutefois. Dolhesti reprfisente avec Volovetz et B a linesii
L’eglise de Războeni est couverte d’un epais un autre type — qui parait dfiriver de la vieille
enduit qui ne nous perm et pas de savoir si elle eglise de Rădăutz. Elles sont voQtees en berceau
ne possfide pas, el le aussi—comme c’est pr obab le— avec d o u b lea u x ; c’est donc un principe rom an
la mfime decoration. qui domine ici. Dolhesti, dont on ne possfide
P iatra dîfffire en ceci de ses deux soeurs qu’elle plus l’inscription, date d’avant 1481.
a des absides laterales ă l’interieur, absides quî Volovetz est de 1502 e t Balinesti de 1499.
ne sont m arquees â l’exterieur que par un sur- C ette dernifire eglise se distingue par de beaux
fipaississem ent de toute la paroi du naos. details gothiques— balustrade et nervures de la
C es trois eglises ont les voutes de leur pronaos voQte de l’entrfie, et par son d o c h e r •— ajoutfi, il
sfiparees en deux par un arc transversal et est vrai — mais presque contem porain, toutefois,
couvertes de calottes sphfiriques. du reste de la bâtisse. Ce d o c h e r constitue une
2% COMISJUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

exception et ce n'est que bien plus tard qu’on les eglises qui Tont pifecedâ et celles qui l’ont
le verra prendre une part constitutive dans la imnfediatement suivi.
constructions de nos 6glises. L’eglise de Rădăutz^ la plus ancienne que
Jusqu’alors le docher est isofe â une certaîne nous poss6dions et qui date peut etre de 1360
distance, d’habitude vers le nordouest de l’eglise. environ, est une 6glise romane par ses vodtes
Balinesti est encore decora des disques email- en berceau avec doubleaux. Elle a une nef cen­
les A animaux que nous avons vus ă Dorohoi, A trale et des bas cbfes. On lui a ajoufe un
Hârlău etc. exonarthex au XVI e sfecle et renouvefe lespor-
Les peintures de Balinesti peuvent se classer tes et les fenetres.
parmi les plus remarquables de celles qui nous Nous avons parle [dus haut de la Trinite de
ont ete conservees, Seret qui pourrait etre des dernferes anndes
L’eglise de Scânteia qui passe pour avoir ete du XlV-e sfecle.
devee par Etienne le Grand est, sous sa forme Mirăulz A Suceava, ainsi que nous l’avons
actuelle, une eglise reconstruite au XVI)-e sfecle. dit plus haut, construite vers 1400,3 dispăru et
Putna est le monasfere qu’a construit Etienne a ete remplacee par une nouvelle eglise vers
le Grand, pour lui servi’r de s6pulture, A lui le milieu du XVII e sfecle.
mOme et A sa familie. L’eglise primitive a d e St. Georges, de Suceava, a 6te commenc^e en
detruite au XVII e sfecle et reconstruite quelques 1513 par Bogdan le Borgne et terminee par
annees plus tard, puis restaurâe au XVIII sfecle. son fils Etienne en 1522. Cette eglise a beau-
L’analyse de la construction confirme pleinement coup de ressemblance avec Neamtz, dont elle
les donnees des documents. II ne reste des parait bien procCder.
bâtiments monastiques de Ifepoque d ’Etienne le Le compartiment intermOdiaire manque cepen-
Grand que la tour dite du tresor, qui faisait dant mais est remplace par un assez iong ber­
pârtie du sysfeme defensif du couvent. A part ceau qui allonge le naos A l’est et A l’ouest de
une serie de belles pierres tombales abrifees, la coupole centrale. Cette modification est tres
en g&feral, sous des dais ou baldaqtrins, Putna naturelle, St. Georges n’ayant pas efe construite
se distinguent encore par son riche tresor qui pour Otre une eglise de couvent, mais bien
renferme encore de nombreuses pfeces du l’eglise metropolitaine de Ia capitale du pays,
XV-e sfecle, orfevrerie, manuscrits, tîssus. dans iaquelie devait trouver place toute la cour
La tour-clocher de Piatra date de 1499, celle du prince.
de Popăutz n’est pas dafee, mais date știre ment St. Georges est la derniere Eglise oii nous
de l’epoque de la fondați on de l’eglise, A tr&s peu trouvons les disques emailfes qui ornent les
prds. Le docher de Bistritza, qui contient une fațades.
chapelle, est de I498. II lui a Cte acolle, au cours Un exonarthex a efe ajoufe dans la deuxfeme
du XVI-e sfecle, une petite bâtisse destinde moitie du XVI-e sfecle.
surtout A agrandir la chapelle. Parhăutz, qui ressemble assez A Arbora, date
La tour du tresor de Putna a d£t C’.re faite de 1522. — Elle en differe par ie fait que l’ar-
pour servir de reduit en cas de danger et a, de cade ouverte, qui, A Arbora, sert de clocher, est
fait, soutenu plusieurs sieges. Toutes ces tours- remplacee par une sorte d’exonarthex ouvert â
clochers ont leur entrâe A la hauteur du premier deux etages.
6tage et on n’yavait accds que par un escalier Șipote est une modeste eglise qui ressemble
ou une echelle exterieure. plus on moins A Cotnar et A Arbora ; elle date
Apr6s avoir d6crit les 6glises datant du rfegne de 1507.
d ’Etienne le Grand, nous avons d6crit, pour Văleni, de 15(9, est A peu pifes du nfeme
avoir une vue plus compfete sur toute Ifepoque, type.
CHAPITRE III

LES FO RMES
En syntltetisant ce qui resulte de la des- De petites niches, ntenag6es dans Itepaisseur
cription des monuments et en ne jugeant que du mur, servent souvent ă placer Ies divers ob-
d’apr^s Ies ăglises qui sont sans conteste du jets necessaires au culte.
temps d’Etienne le Grand, on voit qu’il s’agit, en L’autel est tclaire par une seule fenctredans
lignes g£n£rales d’un plan compose d’aprds le l’axe principal de Iteglise; la prothCse et le
type byzantin du moyen-âge. Ces bâtisses sont diaconicon par de tres petites ouvertures qui
d’un plan plus allong6 que ne le sont d’habitude manquent infime quelquefois, tout ă fait.
Ies âglises byzantînes et surtout plus 61ev6es. L’autel est toujours exhaussfi d’une ou deux
Toutefois l’impression generale â l’interieur est marches au dessus du pavfi du reste de l’figlise.
bien celle d’une £glise byzantine, meme si la Le naos se compose en plan d’un espace rec­
peinture n’accentuait pas encore davantage ce tangulare Ifigfirement allongfi dans le sens de
caractere. Mais l’exterieur, par la ptesence des l’axe de l’eglise. Deux grands arcs transversaux
contreforts et la mise en âvidence du caractere larges et deux plus fitroits collfis contre Ies
gothique des fenfitres et des portes, se diffe- murs exterieurs de l’eglise, tous en plein cintre,
rentîe de ce que l’on connait, par ce mdange soutiennent— â l’aide de quatre pendentifs—un
de caracteres dont est sorti un type et un style iarnbour cylindrique, sur lequel un nouveau
nouveau. sy steme de quatre arcs, placfis â 452, des pre-
miers, soutient la calote splterique de la voute.
Nous analyserons d’abord Ies differentes par- Dans Ies figlises qui ont une tour sur le naos,
ties constructives de 1‘eglise lype.et puis nous le cercie fornte par Ies quatre pendentifs supe­
en examinerons Ies d&ails constructifs et de- ri eu rs supportent le cylindre de la tour qui est
coratifs. ficlairfi par quatre fenfitres longues et fitroites.
Le naos est habituellement filargî au nord et
LES FORMES INTERIEURES au sud par deux absides laterales qui donnent
Le plan et Ies voutes au plan cette forme caracteristique trichonque
dont nous avons parte.
L'âglise se divise donc en trois partîes, ces Ces absides ne sont quelquefois que faible-
trois parties conslitutives indispensables: l’autel, ment marqufies â l’interieur par une Ifigfire
le naos et le pronaos. concavite dans l’fipaisseur du mur (Arbora, Reu
L’atttel s6par6 du naos par i’iconostase, se com­ seni, Dobrovetz); mais habituellement el Ies sont
pose d’une abside demicirculaire couverte d’une assez prononefies pour fitre marqufies â l’exte­
voute en quart de sphere et prolong6e par un rieur par des absides en segment de cercle ou
court berceau. Quelquefois un second arc, place par un surfipaississement de la muraille (Baia,
un peu plus haut, accompagne ce berceau. Nous Piatra).
verrons, â la discution du plan, l’importance de Dans quelques cas plus rares, ces absides
cet element architectonîque. manquent comptetement (Borzesti, Războieni
A gauche et â droite se trouvent la prothâse Cotnar).
et le diaconicon; ces deux annexes se reduisent Le naos est ficlairfi par deux fenfitres pla-
souvent ă de simples niches; jamais nous ne efies sur son axe transversal, fenfitres large-
Ies trouverons formant des pteces nettement ment evasfies â l’interieur, surtout ă leur pârtie
s6parăes, comme on le voit dans Ies typesclas- inferieure.
siques byzantîns. Le pronaos, rectangulaire—quelquefois carrfi—
aa
2$>R CCMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

est separe du naos par une paroi pleine, celles du naos (Pătrăutz, Milișăutz, St. Elie, Vo-
perc6e d une seule porte A cadre rectangulaire ronetz. Arbora, Reuseni), ou bien plus grandes.
gothique, orn6 de baguettes entrecroisâes aux La porte d ’entree du naos est placâe dans
angles. D’habitude, une petite niche se trouve l’axe de l’eglise â Pătrăutz, St. Elie, Voronetz.
placâe au dessus, dans laquelle est peinte une Bacău, St. Nicolas de lassy, Vaslui, Dolhești,
image. Hârlău, Tazlău, Borzești, Dobrovetz, Neamtz,
Cette paroi manque actueliement dans plu- Cotnar, ou bien sur le câte sud (Milișăutz, Do­
sieures 6glises, et est remptacâe par une large rohoi, Războeni, Arbora, Reuseni, Balinesti, Vo-
arcade. Ces ouvertures ont toujours 6'6 faites lovetz) ou encore sur le câte nord (Piatra). A
aprâs coup (Hârlău, Tazlău, Popăutz. Neamtz, Popăutz enfin, il y en a deux, une du câte sud
Piatra, Bacău). et une du câte nord.
Une sSrie d’eglises (St. Nicolas de Dorohoi, Nous voyons, donc que pendant que le naos
Popăutz, St. Nicolas de lassy, Bacău) ont un ne varie guâre, le pronaos a une plus grande
pronaos surâiargi par rapport au naos; ce sur- variete de formes — fait qui est du reste de
âlargissement se traduit pareillement â l’extâ- tegle generale dans tout le domaine de l’art
rieur. byzantin et plus specialement au Mont Athos.
La voute du pronaos est supportăe par quatre
arcs en plein cintre, Ies deux arcs transversaux On a souvent ajoute, au cours des siâdes,
âtant habituellement plus larges que Ies autres. un exonarthex (pridvor) en avant et â l’ouest
Ces arcs s’arrâtent sur des consoles placâes du pronaos — dans Ie but probable d’augmenter
dans ies quatre coins. la capacite de l’eglise ou de proteger en hiver
La voute est d’habitude une simple calotte les fiddles contre le froid de la porte (Voro­
h£misph6rique, plus on moins dâformâe. La tran- netz, Tazlău, Neamtz). ■
sition est menagâe par quatre pendentifs. A Cette addition s’est quelquefois faite en mânie
Neamtz, Ies calottes sont soutenues par un double temps que l’ouverture du mur de sâparation du
sy steme d'arcs tel qu’il a ete clâcrit au naos. naos et du pronaos; le râemploi de la porte de
A Hârlău cette disposition est encore com- cette paroi deplacâe â la nou vel le entree en est
pliquâe par quatre autres arcs paralteles aux une preuve.
axes et qui s’entrecroisent avec Ies arcs obliques Nous ne parlons pas—bien entendu—de ces
Enfin nous trouvons â Popăutz des voiltes petites constructions sans caractere que l’on a
sur nervures d’aspect gothique. placâes si souvent de nos jours devant les portes
d’entree.
Plusieurs eglises (A rbora-Reuseni - Dobro-
vetz) ont un pronaos voute par une succession Deux eglises de cette âpoque font cependant
d’arcs piacâs soit en long, soit transversale- exception au plan type. II s’agit de l’eglise du
ment et qui răduisent l’espace jusqu’â une petite couvent de Neamtz et celle de Dobrovetz; ces
calote spherique. deux monuments ont un plan plus dâveloppâ;
Enfin, dans certains edifices ou le pronaos ils possâdent, entre le naos et le pronaos, un
prend une plus grande importance (Piatra, Răz> compartiment supplementaire, destine aux tom-
boeni, Borzești, Neamtz) il est partagâ en deux beaux des fondateurs.
par un doubleau et chacune des parties ainsi Ces deux eglises plus importantes, annoncent
formees est voutee par de larges arcs longitudi- donc celles des râgnes qui suivront, avec les-
naux et des calotes soit simpies, soit soutenues quelles elles paraissent se relter plus qu’avec
par des arcs obliques. les autres 6glises de l’epoque d’Etienne le Grand,
Le pronaos est 6clair6 par deux fenâtres, EUes ont, du reste, 6te construites vers la fin
placâes sur ses cbtes nord et sud, ou par deux de son regne, celle de Neamtz en 1497 et celle
fenâtres sur chaque câte comme ă Hârlău ou de Dobrovetz en 1504, c’est â dire au cours de
dans Ies eglises dont le pronaos a deux voutes. sa dernidre annâe.
Nous trouvons cependant des fenetres sur le
cote ouest quand cette pârtie n’est pas occupâe Le docher, d'aprâs l’usage oriental et meridio­
par la porte d’entree. nal adoptâ anciennement en Moldavie, est une
Les fenetres du câte nord sont quelquefois construction isolâe (Piatra, Popăutz, Bistritza).
absentes (Piatra) ou ont etâ murăes ulterieure- L’eglise de Balinești, seule, fait exception; le
ment. (Războieni). Ces fen&tres sont pareîlles a, docher est col le â la fațade sud du pronaos,
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 2OT

formant une sorte de porche devant i’entree. arcatures, on de niches aveugles sur leurs parois
Balinești possMe du reste encore d’autres 616- nord et sud. Cette disposition, que nous trouvons
ments qui iui pretent un caractere plus occidental quelquefois en Valachie, manque en Moldavie,
qu’aux autres eglises. sauf dans le groupe des trois 6glises d6jâ citees:
Piatra, Borzești, Războeni.
Consideri dans son ensemble, !e plan de nos Le plan moldave montre donc quelquefois
6glises montre une double parente. Le naos uni des caracteristiques athonites et serbes qui man-
au pronaos tel que nous l’avons dâcrit, aussi quent â Constantinople, d’autres fois des carac­
grand ou mfime plus important que le naos, ne teristiques constantinopolitaines et athonites qui
represente pas un type constantinopolitain, mais ne sont pas serbes et enfin des caracteres que
un plan athonique et serbe, et surtout celui de l’on retrouve dans ces trois r6gions.
Itecole de la Morava.
A Constantinople, le pronaos (le narthex) est Nous pouvons donc conciure que Ies principes
toujours trăite comme une sorte d’entrâe, de de notre plan nous ont 6te transmis du Mont
dimensions răduites par rapport au naos. Athos par la Serbie; quelques uns des caracteres
Nous avons vu que la prâsence des absîdes spâcifiques serbes sont restes en 6vidence mais
laterales est aussi un caractere athoni que et serbe d’autres ont dispărus.
et non de Constantinople ou une pareille dis- En ce qui concerne spâcialement la maniere
position est des plus rares. de voQter le naos au moyen d’un systeme d’arcs
La coupole (ou la tour du naos) est plattee, en plac6s ă 45’ des grands arcs, j'ai exprinte l’o-
Moldavie, sur le carr€ des grands arcs d’aprds pinion qu’elie est dae â une infiuence arnte-
le mode constantinopolitain, qui existe aussi ă nienne, explicable en Moldavie par l'arriv6e, â
l’Athos et en Serbie dans Ies Sglises du tzar plusieurs reprises, de nombreux Cmigrants ar-
Lazarre et de son fils Etienne, c’est ă dire que nteniens *). Ce mode de construction est inconnu
Ies grands arcs ne presentent â l’interieur aucun dans Ies pays voisins d’oii nous sont venues Ies
relief—ce ne sont pas des doubleaux—mais ils diverses influences qui ont d6termin6 le style
forment de simples berceaux, tandis que dans moldave. Mais en Arntenie, dans l’Iran, ainsi
Ies 6giises serbes plus anciennes (Studenitza que dans Ies pays qui ont 6t6 dans la sphCre
Jitcha, etc.), on voit tr£s souvent ces arcs accuser d’influence de sa civilisation et de son art—aux
â l’interieur leur relief comme des nervures ou îndes, en Egypte, en Espagne, — on trouve des
de vrais doubleaux '). Solutions trâs voisines. La conclusion naturelle
Mr. G. Millet voit ici une distinction carac- qu’on en tire est d’admetre une infiuence de
teristique’). l’Iran transmise par Ies Armeniens.
Dans ce cas c’est un cânte de murs pente de
quatre arcades, dans l’autre- ce sont quatre ber­ LES FORMES EXTER1EURES
ceaux qui se rencontrent. (Le» Fațade»)
Ensuite, ies eglises moldaves sont du „type
complexe" comme plan, c’est â dire celui oii Le plan que nous avons d6crit s’exprime â
l’autei est sâparS des voOtes du naos par un l’exterîeur par des lignes simples. L’abside de
berceau distinct ). l’autei est presque toujours polygonale (ă sept ou
Ce mode de construction est constantinopolitain neuf câtes) rarementsemi-circulaire (Dorohoi, Vo-
et athonite (l’Athos Atant en genfiral une suc- ronetz). Les absides laterales, quand el Ies exis­
cursale de la capitale ă cet egard) tandis que tent, sont 6galement polygonales, â cinq cdtes
Ies 6glises serbes sont du „type simple" c’est (sept ă Voronetz). Lorsque la grande abside est
â dire que l’abside est imntediatement placfie sur plan circulaire, Ies petites absides le sont
aprăs le grand arc de l’est du naos sans aucun pareillement.
intermediaire (Kruchevatz, Kalenitch et en general A Baia et â Piatra, au lieu d’absides latera­
tout le groupe de la Morava). les, il y a un surâpaississement de la murai lle
Enfin Ies âglises serbes prâsentent dans Ies qui forme un ressaut rectangulaire. •— Ainsi que
berceaux est et ouest du naos une sorte de hautes nous l’avons dCjă dit, le pronaos ressort sou­
vent lui aussi, Atant plus large que le naos. (St.
li Par exception trois tfglises moldaves presentent des
arcs de cette nature (Piatra, Borzejti, Războeni).
l ) G. B a lj: Bulletin de la section historique de 1’Aca­
») G. M ille t: L ’ancien art serbe, pg. 73.
») G. M ille t: LMcole grecque, pg- 55—56- demie Roumaine-Congres des itudes bytantînes, toai.
300 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Nicolas de Dorohoi, Popăutz, St. Nicolas de Elles sont toutes de formes gothiques, ayant
lassy, Vaslui, Bacău, Tazlău). souvent de beaux encadrements, des meneaux
Les eglises se pr6sentent avec ou sans tour et des ornements en forme de rosaces, de tri-
sur le naos; La tour est habituellement placâe lobes, des 6poques rayonnante et flamboyante.
sur deux socles superposes. 11 existe une cor- Les portes sont rectangulaires mais encadrees
relation entre la presence de la tour, des ab- de moulures ogivales qui quelquefois sont â
sides latărales et celle des contreforts, ainsi leur tour prises dans un deuxteme cadre rec­
qu’il est du reste naturel que cela soit. Les tangulaire.
pouss^es plus grandes dâes au poids de la tour Cette forme ogivale est la tegle generale;
demandent un contrebutement plus puîssant, et lorsque nous voyons actueilement â l’ext6rieur
les absides et les contreforts contrîbuent â cet Ia porte â caire rectangulaire et â baguettes
effet. Mais, mSme sans tour, on a quelquefois croisees, que nous avons vue dans la paroi du
senti la n6cessite de contreforts (Piatra, Răz- naos, c’est que nous nous trouvons en presence
boeni, Dobrovetz). d*un remaniement, contemporain de Ia construc-
Ces contreforts sont habituellement placfes â tion d’un nouvel exonarthex.
droite et ă gauche des absides laterales (St. L'inscription gravie se trouve ă 1‘exterieur
Elie, Milișăutz, Hârlău, Tazlău, Neamtz, Piatra preș ou au des sus de la porte.
et montent, en general jusqu’au rang inferîeur Un des elements les plus importants de Ia
de niches, rarement plus haut. Ils se redui- dâcoration polychrome de nos fațades sont les
sent vers le haut par retraites successives cou- disques de terre cuite 6maill6e, des meme cou-
vertes de tablettes â profils gothiques. leurs que les briques, et qui se trouvent dans les
Lorsque Ie pronaos est surfilargi, les coui tympans des arcatures ou formant frise sous la
Ireforts manquent â cet endroil (sauf ă Tazlău) toiture ou sur les tours. Les uns ont de sim-
Un petit contrefort bas renforce l’abside prin­ ples boutons â leur centre, mais d ’autres sont
cipale sous sa fettetre. — Nous trouvons auss ontes de figures g^ometriques ou d’anîmaux
des contreforts obliques, placțs â 45L aux an- fantastiques.
gles de la fațade ouest (Piatra). Les contreforts La corniche superi eu re manque Ie plus sou­
sont exțcutes en pierre de taille, aux moins vent et lorsqu’elle existe, elie est toujours peu
dans leurs parties extCrieures. prononc^e et des plus simples. Nous ne trou­
La fațade est en pierre apparente, irregu- vons jamais ces corniches en rangs de briques,
Itere. Eile s’6teve sur un socle de pierre pro­ les unes plac^es en dents descie, ainsi qu'elles
fire, dont les an gles sortants sont țgalemen existent partout en pays byzantins et ainsi, du
de pierre de taille. reste, qu’on les trouvera aussi plus tard en
Des rangs de briques apparentes, souvent Moldavie.
țmailtees, ornent les fațades â la pârtie supe- La laur, presque toujours polygonale et ă
rieure desquelles se trouvent deux rangs de huit faces, quelquefois â douze ou seize — ra­
niches; deux petites niches du rang supârieur rement cylindrique — repose sur un socle etoite
correspondent, en general (ă peu pr6s) ă une ă huit pointes. Ce socle est â son tour pos6 sur
niche du rang inferieur. Exceptionellement ii n'y a une base de plan carre ou octagonal. Cette dis-
qu’un rang et dans un cas nteme trois. Les absi­ position correspond d’une fațon rationelle ă la
des sont ornees de longue arcades aveugles disposition des arcs du naos; la base cânte se
qui vont du socle jusqu’aux petites niches — une superpose au cânte des grands arcs et l’etoile
arcade correspondant â un cOte du poiygone des â huit pointes correspond au carre des quatre
absides. Elles laissent entre elles de mtnces pi- arcs supârieurs obliques, complete par les cotes
lastres qui sont en briques apparentes ainsi que prolongds de l’octogone de la tour.
les arcatures des niches. De cette forme type sont dârivee les autres
Les absides ont de petites fertetres ă cadre dispositions, plus ou moins variees, que l’on trou­
rectangulaire allonge et â. ouvertures gțrterale- vera plus tard.
ment rectangulaires â leur pârtie supărieure ou De m6me qu’â l’interieur les arcs obliques
en arc bris6 ou mente demi-circulaire. Des fene- du naos sont un caractere original de l’architec-
tres presque parei!les se trouvent aux tours et ture moldave, les bases âtoitees de la tour Ie
quelquefois au pronaos; mais ici il y a une plus sont â I'exterieur.
grande variation, autant contme position des oti- L’ornementation d’arcades aveugles et de
vertures que comme grandeur et cotnme forme petites niches est analogue â celle de la fațade
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 301

Quatre fenetre pareilles â celles du naos sont les indicatîons fournies par le dessin de l’eglise
placees sur fes axes principaux et entre elles sur les tableaux votifs, ainsi que les couleurs,
nous trouvons souvent (et ceci dans ies eglises ne permettent pas de porter un jugement precis.
un peu plus tardives) quatre petits contreforts Mais, en resume, on peut dire que les bardeaux
qui contrebutent la tour dans la direction de la ont ete beaucoup employes; le plomb dans des
naissance des grands arcs. cas plus rares et, enfin, quoique les tuiles pla-
Les foifttres des eglises sans tour sont sim- tes ne soient pas absolument exclues, il ne pa-
ples; elles sont actuellement assez basses lâ rait pas — et ceci pour des motifs bases sur des do-
ou elles sont recouvertes de materiaux moder- cuments—qu’elles aient 6t6 employees â cette
nes, comme la tole, ou â pentes rapides lâ ou epoque. II en est de mfime pour le cuivre dont
elles sont couvertes en bardeaux (surtout en l’emploi parait plus recent.
Bucovine). Les sommets portent, d’apres l’usage,
D im e n s io n s e t P ro p o rtio n a
des croix posees sur des sphâres.
Les toilures des eglises â tour offrent des Les eglises d’Etienne le Grand sont toujours
formes plus compliquees et qui ont 6t6 le sujet de dimensions modestes. Pătrăutz, la plus petite
de beaucoup de discussions. La presence de la n’a que i4,5o mătres de longueur interieure et
tour posee sur ses socles ne presențe aucune 4,50 metres de largeur, et sa hauteur, â la clef
difficulte tant que ia toiture de l’6glise ne d6- des grands arcs du naos, est de 6,30 metres, Ia
passe pas la base carr6e. Avec les matâriaux calotte de la tour dtant â 14,00 metres du pav6.
dont on disposait du temps d’Etienne le Grand, L’eglise du monastere de Neamtz a 37.50 me­
ceci netait possible qu’avec le plomb et les tres de longueur interieure (sans compter l’exo-
tuiles creuses. 11 est certain que le plomb a et£ narthex ajoute plus tard) et 6,50 metres de lar­
employe en Moldavie dans une certaine mesure, geur interieure (sans compter la saillie des ab-
ainsi qu’il l’a 6te dans toute l'Europe au Moyen- sides latârales.) La hauteur â la clef des grands
A ge; quant aux tuiles creuses, si rSpandues dans arcs est de 10 metres, et celle de la calotte de
le midi, leur emploi en Moldavie est certaine- la tour de 23,30 metres.
ment beaucoup plus tardif. Mais si nous laissons de cdte cette eglisc, qui
Le probleme est aut re lorsque les pentes sont avec Dobrovetz, reprCsente un type exception-
plus raides, soit par suite des formes choisies ncl, c’est St. Georges de Hârlău qui, avec Taz-
par l’architecte, soit que les materiaux dispo- lău, est la plus grande. Elle a 21.50 metres de
nibles i’imposent. C’est le cas des bardeaux, etn- longueur (toujours interieure), 5,70 mdtres de
ploy£s jusqu’â nos jours en Roumanie et e'est large, 9 metres de haut ă la clef des grands
le cas de la tuile plate habituelle. Avec ces deux arcs et 21,50 metres â la calotte de ia tour. La
sortes de matferiaux, une premiere solution voitte du pronaos monte â 13-5° metres au des-
est celle dune seule toiture bui couvre toute sus du pavA
l’eglise, et dont la tour, avec ses bases â denii Nous n'avons pas mis en ligne de cotnpte 16-
enfouies, ne sort que pârtieliement. Cette solu- glise du monastere de Putna qui a 6t6 refaite
tion, des plus gauches, n’a jamais pu — et pour au XVII-e stecle.
plvsieursraîsons — avoir et6 celle des construc- En examinant les principales dimensions des
teurs. Un autre moyen sera de couvrir sepa­ 6glises de cette epoque on voit que les unes
re ment chaque membre de la bâtisse, pronaos sont plus ramass6es, et les autres plus allongâes
naos et au tel. et plus hautes. II y a donc une varietâ plusvoi-
Cette solution, conforme â l’esprit gothique, sine du byzantin et une autre plus svelte, plus
qui l’a toujours adoptee dans tout l’occident, le gothique; entre les deux il y a toutes les tran-
centre et le nord de l’Europe est certainement sitions.
celle qui a ete choisîe, et ceci quelles que Ainsi le rapport de la longueur de l'eglise â
soient les objections de nature technique ou es- sa largeur, passe de 3 â Pătrăutz et â St. Elie
th6tique que Ion puisse elever. Les nombretix â 4,85 â Neamtz (sans l’exonarthex) et le rap-
tableaux votifs, peints â fresque dans nos egli­ port de la hauteur â la clef des grands arcs â
ses et dont les dates sont, â peu de chose prâs, la largeur passe de 1,28 â Voronetz jusqu’â 1,58.
determinees, montrent tous cette dispositions— Mais, quelle que soit la categorie dans laquelle
disposition qui s’est maintenue du reste, pour quel- on puisse ranger ces 6glises, leurs proportions
ques unes de ces eglises, jusqu’au XlX-e si6cle. sont toujours reussies et rien ne nous y donne
En ce qui concerne les matăriaux employâs, une impression de gaucherie on de maladresse.
302 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Classification. Suceava ou l'on a trouvte de nombreux disques


emaiI16s â figures, pareils â ceux des autres
Ce qui a etd dit jusqu’ici, nous perm etdepro- eglises de ce groupe.
cfeder â une classification des eglises de certe Toutes ces âglises paraissent etre l’ceuvre
epoque. d'un meme maître; — on pourrait faire exception
A premiere vue, ce qui parait le plus natu- pour Bacau, qui est plus rudimentairement exă-
rel, c’est de faire deux categories: lesd g lisesă cutee.—
tour et celles sans tours. Mais cette classifica- Ce deuxidme groupe se prâsente donc comme
îion est trop generale et trop vague et, en en- la suite Evolutive du premier.
trant davantage dans l'analyse de ces monu- Une troisidme classe est forrrtee par Ies eglises
ments, on verra qu’on peut en faîre une autre de Borzesti, Războeni et Piatra (Neamtz) (1493
basde sur Ies differences de construction. â 1498). Ces eglises sont sans tours et sans
Une premiere categorie comprend Ies feglises absides Iaterales.
de Pătrăutz, Milișăutz, St. Elie et Voronetz, abs- Nous trouvons dans ce groupe des arcs dou-
traction faîte, bien entendu, de l’exonarthex a- bleaux en relief sous Ies vodtes du naos; ces
joute au XVl-e siecle. reliefs se continuent par des pilastres engages
Ces quatre eglises, de dimensions plus mo- sur Ies murs sud et nord, r6duits vers le bas
destes, ont une tour, des absides iaterales et un par une succession de retrăites en consoles.
pronaos carre on â peu preș carrd. C’est un principe constructif ingenieux pour
Elles ont (sauf Pătrăutz) des contreforts sur les rMuîre le diametre de la coupole et partant, sa
cdtes nord et sud. poussee.
Toutes Ies fendtres ont un encadrement rec- A l’ouest et ă l’est du naos, sur ces ntemes
tangulaire (Milișăutz a eu une fenOtre ogivale sur parois nord et sud se trouvent de grandes
sa fațade ouest). arcades aveugles qui ne se trouvent pas dans
Ces quatre eglises—elevees entre 1487 et Ies autres Eglises de cette epoque.
1488 — forment un groupe suffisamment homo- Ce dătail, et ia presence des doubleaux, sont
gene et on peut admettre, avec beaucoup de pro- des caracter! stiques de plan serbe.
babilite, qu’elles sont construites par Ie meme Les voQtes du pronaos de ces trois eglises
maître on par des niaitres de la mfime âcole. sont separees en deux par un doubleau sur
Un second groupe—qui suit chronologique- consoles, comme au naos; le pronaos devient, en
tnent le premier—est celui des eglises dites „prin- plan, un rectangle allongd.
cteres“ qui sont dans des villes, St. Jean de Vas­ Le naos a de petites fenStres et le pronaos
lui, la S-teVierge de Bacău, St. Georges deH âr- de grandes fenetres gothîques ornees.
lău, St. Nicolas de lassy, St. Nicolas de Doro- Ces eglises presentent, elles aussi, une deco-
hoi, St. Nicolas de Popăutz (Botoșani), toutes ration de briques et de disques âmailtes; mais
construites enire 1490 et 1496. ces disques ne representent aucun ornement
Ces eglises sont plus grandes que celles du figure et n’ont qu’un simple boutonă leur centre.
groupe precedent et plus hautes Elles ont tou­ Nous nous trouvons donc en presence d’un
tes des tours et des absides Iaterales, des con­ groupe â caracteres originaux bien definis et on
treforts et le pronaos surelargi (ă l’exception de ne peut guăre se tromper en les attribuant â un
Hârlău) et â peu preș carre. seul et meme maître.
Ces eglises etant placees dans des villes, on On pourrait considerer comme une continua-
a, probablement, senti la necessite d’admettre tion de ce groupe l’6glise du monastere de
un plus grand nombre de fiddles, ce qui a amene Neamtz, construite en nteme temps que St. jean
ce surelargissement. de Piatra (1496—1497).
Ces eglises presentent une riche ornementation Nous n’y trouvons pas, il est vrai, les arcs
de briques et de disques femaillees â figures. doubleaux du naos et les arcades interieures de
(Bacău ne parait pas avoir possfedd ce dâcor.) caractere serbe, mais nous retrouvons le pronaos
Dans ce groupe, Ies fenetres du naos et de la s6par6 en deux et les disques emailtes â bouton
tour restent petites et ă cadre rectangulaire, du groupe precedent.
tandis que celles du pronaos sont grandes, ogi- Du reste, la pârtie ouest du naos de ce groupe
vales et ornementees dans la style gothique. pqurraît etre consid6ree comme une premiere
II est probable que c’est dans ce groupe que indication, comme un acheminement vers le
devait se ranger la chapelle du château de compartiment nouveau que nous trouvons â
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 303

Neamtz et que nous trouverons plus tard sous type roman, vout6 en berceau sur le naos et le
le r6gne de Pierre Rareș. pronaos. Au droit de chaque pilier, un arc dou-
Neamtz serait donc une combinaison des deux bleau renforce la voUte.
groupes precedenta, et nous pourrions ajouter La principale diffCrence consiste en ce que, â
comme procedant de la mCme influence St. Geor- Rădăutz, il existe des bas cOt6s qui communi-
ges de Suceava (1514—1522) quiabeaucoup de quent avec ia travCe mediane par trois paires
points de ressemblance avec Neamtz. d’arcs au naos et deux au pronaos. Ces arcs, â
Le groupe qui suit et se classe chronologique- Dolhesti et â Volovetz, se râduisent â des ni-
ment imretediatement aprbs Neamtz, comprend ches aveugles, par suite de la disparition des
Ies Cglises d’Arbora, deReuseni et deDobrovetz, bas cOtes; ă Balinesti, ces arcades, restes du
[1502— 1504], Ies dernferes eglises du regne type primitif, disparaissent completemeni
d’Etienne le Grand. Cette classe ne se groupe pas dans le court
Ce sont des Sglises sans tour; elles n’ont intervalle de quelques annfees comme les autres.
pas d’absides laterales; une tres fegere inflexion Dolhesti est d’avant 1481, Balinesti de 1494 et
â I’interieur eu indique la place, encadree d’un Volovetz de 1502, tandis que Rădăutz, le proto-
faisceau de colonettes engag^es, qui atteignent type est du XlV-e siecle.
la voute. Ces eglises presentent du reste aussi une cer­
Le pronaos est votUe, d’une fațon pittoresque tai ne variete ă l’exterieur.
et pratique, par deux paires de larges arcs L’abside de I’autel est semi-circulaire â Vo­
longitudinaux et deux autres paires transversales lovetz avec plusieurs contreforts (comme  Ră­
qui ne laissent plus qu’un petit carie â voilter, dăutz), tandis qu’â Dolhesti et ă Balinesti, elles
que couvre finalement une calotte spherique, sont polygonales — â cinq cOtfis— et sans con­
Tous Ies encadrements des fenelres sont ex- treforts. La decorat ion est, de nteme, plus variee-
terieurement rectangulaires et de petites dimen- Comment expliquer la survivance d’un type
sions. Arbora et Reuseni sont, ă peu de chose vieilli et d6mod6? La supposition la plus vrai-
preș, identiques comme dispositions, dimensions semblable est que, entre Rădăutz et Dolhesti,
et details. Les murs du sud et du nord sont ont exista d’autres eglises — aujourd’hui dispa-
prolongâs vers l’ouest et reuni par un berceau rues — qui ont transmis ia tradition.
qui sert de support aux cloches. L'eglise de Baia — probablement la plus an-
Dobrovetz ne differe de ces deux eglises que cienne des eglises qui nous sont restees d’E­
par l’adjonction au pronaos, au lieu d’un simple tienne le Grand — est restee en dehors de notre
berceau, d’un nouveau narthex, — le premier classification. Elle a subi d'evidents remanie-
devenant ainsi un compartiment interntediaire. ments et prăsente plus d’une singularite.
Ce nouveau narthex a de grandes fen&resogi- Tazlău (1497) a quelque ressemblance avec le
vales â ornements gothiques. (Les actuelles tours deuxfeme groupe, dont il differe toutefois par
de Dobrovetz sont une addition relativement plusieurs points.
moderne). Cotnar nous repr6sente le type d’eglise le plus
Ces trois eglises representent doncuntypeet simple, qui parait avoir 6t6 imite plus tard, com­
une conception sensiblement differentes de ceux bine avec Ie type Arbora, â Șipote, â Văleni, ă
des monuments â peu preș contemporains l’eglise de Rareș de Baia et ă d’autres.
des groupes deux et trois. On peut donc les Eniin—et bien entendu,—nous avons laisse de
attribuer ă un autre maitrc. cote les âglises que nous ne croyons pas appar-
Un groupe absolument special— archaîsant — tenir ă l’Opoque d’Etienne le G ran d : Putna,
est celui des eglises de Dolhesti, Balineștî et Mirăutz, Scânteia, Stefănesti.
Volovetz. Ce groupe procMe, comme inspira- Le tableau sui vânt resume ce qui vient d’etre
tion, de la vieillebasilique dc Radautz. C’est un expose:
304 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Groipe Carictores Qeaeraui


Pătrăutz 14*7 »
1 Milișăutz 1487
avec tour et absides laterales
St. Elie 1488
Voronetz 1488

Vaslui 1490
Bacău 1491
Hărlău M92 avec tour, absides laterales, pronaos surelargi,
II
St. Nicolas lassy 1492-93 disques Cmailles â figures
St. Nicolas Dorohoi 1495
St. Nicolas Popăutz 1496

sans tour, sans absides laterales, — arcs dou-


Borzești 1 4 9 3-94
bleaux, arcadesaveugles interieures, pronaos avec
III Războeni 1496
voilte ă deux coupoies, disques emailles â
Piatra 1497-98
t' bouton.

Monastere de Neamtz 1497 avec tour, absides laterales, pronaos ă deux


St. Georges de Suceava) 1514-22 coupoies, disques emailles â bouton.

Arbora 1502
sans tour, sans absides laterales, colonettes en-
IV Reuseni 1508—4
gagees au naos et pronaos â petite calotte.
Dobrovetz 1504

Dolhesti avant 1481


type archaîque, voute en berceau de caractere
V Bălinești 1494 roman.
Volovetz 1502

Si I’on gr ou pe chronologiquement Ies eglîses Pătrăutz, la plus petite de ces eglîses, a une
d’Etienne le Grand, on verra que la classification tour basse; elle n’a pas de contreforts, parcequc
que nous venons de faire, en nous basant sur Ies poussĂes relativement faibles des voutesn’en
des considerations purement constructives, con­ faisaîent pas sentir la necessite. Elle n’a pas
corde assez bien avec le groupement dans le encore de base etoilfie, ni, sous l’abri de la
teinps et permet de dîstinguer Ies differentes toiture, de rangees de petites niches.
manieres, Ies differents maîtres ou ecoles qui Milișăutz, plus elancee, a encore la base de
ont travaille â ces âglises tandis que la clas- la tour carree, mais elle a des contreforts qui
si ficat ion d’aprâs la presence ou l’absence de la ont, peut -etre, ete ajoutes apres coup. — Le
taur ne jetait aucune lumiere sur l’histoire con­ premier rang de niches fait son apparition,
structive et sur l’Svolution de I’archîtecture de ainsi que — peut-fitre — Ies premiera disques.
I’epoque d’Etienne Ie Grand. St. Elie nous montre la premiere base de
Au contraire, si nous considfirons Ies groupes tour en £ toi le et deux rangs de niches.
qui reptesentent Ies types caracteristiques de Voronetz a abandonne Ies contreforts qui
l’6poque — en laissant de cOte Ies petits groupes etaient au droit du mur de separation du naos et
de types plus speciaux — c’est-âdire si nous du pronaos, comme inutiles, ce qui est, du reste,
considârons le groupe Pătrăutz — Milișăutz — logîque.
St. Elie — Voronetz et le groupe des 6glises II est vrai qu’actuellement on ne voit pas A
de viile ainsi que l’6glise du monastăre de Voronetz Ie rang sup^rieur de niches, mais il
Neamtz, l'evolution du type nous apparaltra existe tres probablement, cache par Ies enduits.
clairement. Puis vient le groupe des eglises de viile. Le
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 305

pronaos surâlargi apparait, rendant encore plus ment du naos, tout en laissant de cbt6 le nou-
inutiles, Ies contreforts ă fouest des absides veau mur int^rieur de s^paratîon, genant dans
la&rales. Les fenâtres du pronaos s’agrandissent la metropole de la capitale o ii il y avait besoin
et s’embeiiissent; le g lise devient plus haute et de beaucoup d’espace.
la decoration de briques et de disques âm ailks Aînsi, dans le court laps de dix ans (1487 â
devient la răgle generale. 1497), s’est accompli toute l ‘6volution de ce
Erfin, â Neamtz, les dimensions s’accroissent style, de la modeste 6glise de Patrautz jusqu’â
encore. Sous l’influence du groupe Borzești,— la fiere construction du monastdre de Neamtz.
Războeni — Piatra, le pronaos s’allonge et sa II r6sulte encore de ceci, que les quelquesâgli-
voOte se partage en deux coupoles; le naos ses du regne d’Etienne le Grand, plus anciennes,
allonge lui aussi, s'augmente, pour la premiere et qui ne nous sont pas parvenues—et parmi elles
fois du compartiment des tombeaux. la premiere eglise de Putna — ne peuvent avoir
Plus tard, St. Georges de Suceava, gardera ete que des &lifices motlestes et trĂs simples
les memes dispositions de mfime que l ’allonge- de formes.
CHAP1TRE IV

A NA LYSE DES D E T A 1L S
Aprfis avoir termine l’etude des lignes prin- La brisure de l'arc n’est pas tres inarquee
cipales, c’est-a-dire celles du pian, des voutes et temoigne de la fin du gothique.
et des fațades, nous passons a l’examen des Nous retrouvons aussi souvent les nervures
details, ă leur analyse et â la recherche de supportees par les petites bases omdes deja
leur provenance, en commențant par Ies elfi- vues aux portes intfirieures. Ces bases sont
ments de pierre sculptde. une caracteristique du gothique allemand finis-
Les portes sont toujours de petites dimensions, sant; elles se trouvent en Transylvanie au XV-e
un mfitre de large ou moins et 1,90 â 2,20 m. sfecle ainsi qu’en Galicie.
de haut. La porte qui fait communiquer le naos Des exemples de ce genre de portail se
et le pronaos a un encadrement rectangulaire trouvent, comme nous l’avonsdit, enTransylvanie.
forme de baguettes entrecroisfies qui se dfifont Les ogives en Moldavie ont toujours un voussoir
eu deux branchesauxanglessuperieurs, lesquels â la clef, et jamais un joint ainsi que cela est
se trouvent de la sorte arrondis ă l’intfirieur et plutOt la ifegle en Occident. En Transylvanie
prennent une apparence caracteristique. nous trouvons les deux Solutions.
A leur pârtie inferieure ces baguettes s’ap- Les penetrez, nous l’avons vu, sont de deux
puyent sur un plan înclini, dîrectement ou par sortes; les petites qui eclairent toujours le naos, la
l’intermfidiaire de petites bases ornementees. tour et quelquefois le pronaos, et les grandes,
Ce genre de porte, que nous retrouvons en plus variees qui se trouvent au pronaos. Les pre-
Moldavie encore longtemps apres le rfigne mifires, fitroites etlongues, ont leur encadrement
d’Etienne le Grand, a son prototype en Tran- rectangulaire, â baguettes croisees aux angles.
sylvanie oii de nombreuses eglises du XV-e L’interieur est rectangulaire ou en arc legere-
silele nous les montrent placfies sur Ies fațades ment brisfi, ou encore — vers Ia fin — en plein
latfiraies de l’figlise (gfinfiralement sur le cdfe cintre. Les baguettes s’anfetent sur un plan
sud) tandis que les portails principaux sont o- inclinfi toujours place plus haut que le bas de
givaux. la fenfitre; elles ne reposent sur des bases omees
Ces eglises transylvaines ne possfident pas de que rarement (dans deux des dernieres eglises
murs de sfiparation intfirieurs comme les figlises du regne, â Arbora et Reuseni). Quant aux
moldaves. II paraîtrait donc que les maîtres fenfitres du pronaos, elles sont, soit d une seule
mațons transylvains, appeles en Moldavie, ont ouverture, soit partagees en deux ou en trois
trouve tout naturel de placer dans cette pârtie parties par des meneaux. Le cadre est moulure
mfidiane le genre de porte qu'ils appliquaient et la pârtie superieure decorfie d’ornements
au mfime endroit—maîs sur le mur extdrieur— gothiques (rosaces, trilobes etc.) souvent, — mais
dans leurs figlises, tandis qu’ils gardaient pour pas toujours — â jour. Les nervures reposent
le porte d’entrfie le type ogival de leurs por­ toujours â leur pârtie inferieure, dîrectement
tails, placfis normalement dans les deux types sur le plan qui termine horizontalement le cadre
dfeglises sur la fațade ouest. de la fenfitre.
Ces portes exterieures presentent une richesse On trouve facilement dans les pays gothiques
et une varidte plus grandes; mais quelle que voisins des fenfitres du genre des dernifires que
soit la forme de la porte elle meme, ce qui nous venons de decrire. II n’en est pas de
domine et donne son cachet, ce sont les ner- infime pour les petites; nous ne les trouvons
vures tres accentufies en arc brise du cadre ni aux eglises de Transylvanie ni â celles de
principal. Galicie; mais nous trouvons des formes assez
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE acu

voisines, quoîque moins allongees dans les cons- se retrouvent les signes lapidaires des maître5
‘■ructions civiles de ces deux contrfies. mațons qui les ont travailtes. Ces signes, dont
Le fait que ne trouvons ces fenâtres â aucune la figure g^ometrique de base dans laquelie ils
des deux cents eglises gothiques transylvaines, s’inscrivent, est presque toujours le carre et le
qui nous ont 6te conservfies, nous fait supposer triangle 6quilateral, se rattachent aux loges de
que c’est de Gaiicie qu’elles sont venues en Sirassbourg et de Cologne. Comme ces signes
Moldavie, de Gaiicie, oii ie nombre tres r&duit sont tres repandus et en Transylvanie et en
des eglises gothiques encore existantes, peut Gaiicie, leur prOsence en Moldavie ne nous aide
nous permettre de supposer qu’elles ont exist6 pas â solutionner le probleme de l’origine im-
dans un certain nombre d’edifices disparus. mediate de nos maitres. Elle confirme pourtant
On pourrait donc voir une influence de la — si cela 6tait encore nfecesaire — qu'ils ap-
Gaiicie, â ce point de vue; mais comme Ies partenaient â des 6coles gothiques.
portes montrent une indeniable influence tran- Le parement est de pierre brute de petites
syivaine, on arriverait â cette conclusion que dimensions, les angles sont en pierre de taille
Ies portes seraient transylvaines d’origine et Ies â queue irreguliere. La brique apparente est
fenetres polonaises. employ6e en rang^es horizontales aux pilastres
jusqu’â. ce que de nouveaux elemenls nous et aux arcatures des arcades et des niches. Ce
permettent de trancher d’une fațon plus precise sont ces grandes arcades aveugles qui dfecorent
cette question, on ne peut que faire la supposition les absîdes et ces rangees de niches sous la
que Ies maitres galiciens qui sont venus en toiture qui sont la d&oration architecturale la
Moldavie ont introduit ce genre de fenâtres dans plus caracteristique de nos eglises. Quelle peut
des eglises aujourd’hui disparues. Les maitres etre leur origine? on trouve dans tout le do-
transylvains qui sont venus apres eux, ont mâine de l’art roman des arcades qui dâcorent
respecte ces petites fenetres qui correspondaient lesfațades de l’dglise; — on les retrouve dans
probablement davantage aux besoins et aux ies Balkans, en Asie, en Armenie.. Les arcades
gouts locaux et se sont contentâs de modifier â colonettes formant galerie â jour de l'italie
les portes et puis. plus tard seulement, les fe- et des bords du Rhin sont prdsentes â toutes
netres du pronaos. les memoires. Mais la fațon dont se pr^sentent
II y a peu â dire des socles profilfis, des ces 616ments ornementaux different considcra-
contreforts â couronnements identiques ă ceux blement.
des pays voisins, — des corniches de pierre Pour pouvoir nous faire une opinion sur les
taillâe, toujours trds simples et qui ne paraissent influences qui se sont manifestees en Moldavie,
du teste pas apparaître a vânt le groupe Piatra — il est ndcessaire de bîen ddterminer le caractere
Borzești. Les reproductions et les profils publtes de ces arcades aveugles.
donnent une idee suffisante de leur genre. Celles des Eglises d’Etienne ie Grand ne se
La pierre tailtee est encore employde pour trouvent qu’aux absides; ce premier fait nous
les chaînages d’angle et â l’interieur pour cer- permet de mettre hors de cause presque toutes
tains arcs, — entre autres pour les doubleaux les eglises romanes, celles du Mont Athos, de
et les pilastres â consoles des eglises du type Serbie, de MacSdoine, de Bulgarie et celles d'Ar-
Piatra—Borzești—Războeni. menie. Nos arcades presentent simplement leur
Toujours en pierre sont les consoles, les ner- plan înterieur rentr£ par rapport â la fațade,
vures, des baiustrades comme celle, trfis 6legam- ces plâns rentrfis laissant entre eux des sortes
ment travailtee, de la tour de Balinești dont de pilastres aux angles du polygone des absides.
nous retrouvons le m otif â Ia loggia du rdfec- Ceș pilastres n’ont jamais le caractere de colo­
toire du monastere des Franciscains â Cluj. nettes engagĂes, ainsi qu’on le voit en Serbie
Les inscriptions grav6es avec caracteres en (6cole de la Morava), en Armenie et dans les
relief, sont toujours en pierre; leur encadrement pays d’architecture romane. L’archivolte est
est toujours simple et consiste le plus souvent dans le plan rrteme du mur superieur; elle n’a
en une moulure ă larmier destinee â les garantir aucun bandeau omemental, aucun relief deco-
contre la pluie. Ces inscriptions sont pour nous ratif. Quoîque ornementales dans leur ensemble,
des documents des plus prâcieux, qui nous per­ ces arcades precedent en sonune d’un principe
mettent de dater avec precision nos monu- constructif.
ments. Des arcatures pareilles aux notres se retouvent
Sur plusieurs de ces elemenls de pierre taillee dans certaines conslructions byzantines d’Italie
308 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

et dans Ies Balkans, dfis Ies premieră sificies espfices, des cerfs â quatre cornes, des griffons,
des temps chretiens. Celies qui ont Ies carac- des dragons entrelacfis, un quadrupfide androefi-
tfires Ies plus approchfis des notres se trouvent phale couronne et ailfi, des sirfines â double
â Constantinople, dans des fidifices de l’epoque queue et d’autres sujets du mfime genre. Quoique
des Comnfine et des Palfiologue (St.Thfiodore-Thi- quelques unes de ces reprfisentations aient eu
ron, Pdînmakariste, S-te Thedosie, Pantocrator) primitivement une origine asiatique, elles ont
et â Salonique (St. Pantfileimon, St Elie, Ies de bonne heure pfinetre en Occident et nous
Sainls ApOtres). les retrouvons de nombreuses fois dans les
Quelques unes de ces eglises ont aussi des sculptures romanes et gothiques. L’art hfiraidique
niches au dessus des arcades aveugles, mais elles s’en est du reste emparfi et Ies a rfipandus dans
ont un autre caractere qu’en Moldavie cu la tout TOccident.
continuitfi de ces niches qui font tout Ie tour de En ce qui concerne nos disques, leur râie est
l’figlise, leur donne l’aspect de vraies frises, purement ornemental et de mfime que les tail-
tandîs qu’â Constantinople et enMacedoine elles leurs de pîerre nous ont apporte leur maniere
rappellent— d'une maniere decorative — la fe- de traiter la pierre, de infime Ies ouvriers en
nfitre absente. Cependant deux ou trois figlises terre cuite, qui fitaient d’fi^ole allemande, ont
St. Elie, St. Panteleimon) pourraient indiquer reproduit sur ces disques les figures qui leur
un acheminement vers Ie motif en frise. fitaient familieres et qui se voient du reste aussi
En resumfi ce sont Ies pays du sud des Bal- sur les plaques de pofiles fimaillees de cette
kans ou se Irouvent l’esprit et Ies formes Ies epoque. II ne faut pas oublier que c’etait le
plus voisines des ndtres. moment oii les fabriquants de pofiles allemands
Nous croyons donc â une influence assez atteignaient â une grande perfection dans leur
directe de ces rfigions sur notre architecture en art.
ce qui concerne Ies grandes arcades aveugles. Le caractfire occidental des figures de nos
La question est moins claire pour Ies petites disques n’est pas douteux. Mais l'habitude dor-
niches. ner Ies fațradesde platsoude disques est orien­
Quant aux briques fimaillfies, vertes, jaunes tale. 11 faut donc supposer que c’est d’Orîent
brunes etc. qui ornent Ies faqades, quoique leur que nous est venu le gout, le dfisir de cette sorte
principe soit oriental, nous ne pensons pas que d’ornementation, mais que les seuls ouvriers
ce' soit â une influence d’Orîent qu’il faille at- qu’on ait trouvfis pour executer ce genre de
tribuer leur presence en Moldavie, parceque travail fitaient les potiers allemands ou polo-
dans tous Ies Balkans nous n’en trouvons pas nais quî travaillaient au metier de poeliers.
de ce genre, tandis qu’elles ont fite employfies
au XlV-e et au XV-e silele en Pologne d’une II rfisulte, d’une fațon indubitable, de l’analyse
facon analogue et avec des couleurs pareilles. des elements dficoratifs que l’on vient de faire,
Mais la decoratton la plus originale de ces que ies fațades des eglises de cette epoque e-
Eglises, sont Ies disques de terre cuite email Ifie taient en materiaux apparents. Toutes ces pierres
qui ornent Ies tympans des arcades et qui tailiee, ces briques apparentes, ces disques e-
ferment des frises sous la toiture et sur Ies mailles, n’etaient evidemment pas faits pour fitre
tours; ils ont ies mfiines couleurs que Ies recouverts d ’enduit. D'un autre cotfi, le fait qu’ils
briques et offrent une grande variete d’orne- sont places dans le plan meme du mur et la
mentation. fațon dont ils sont places par rapport aux chai-
Les uns n’ont pour tout decor qu’un ou deux nages de pierre, montrent qu’ils ne pouvaient
cercles conccntriques et un bouton central, pas rester apparents sur un murenduît.
d’autres ont des rosaces, des rais, des figures Les fresques qui ornent aujourd’hui la piu part
geometriques. D’autres encore, — Ies plus întfires- de ces fațades ont fite faites ultfirieurement. Les
sants, representent des aninYaux heraldiques ou inscriptions de Voronetz, par exemple, ne peu-
fantastiques. vent laisser aucun doute â cet egard.
Nous y voyons ia tfite de bison — les armes Le fond des niches fitait peut-fitre enduit,
du pays —- acconipagnee de „tenants" hfiraldi- ainsi qu’on Ie croit generalement, mais nous
ques, des lions rampants ou passants de diverses n’avons aucune precision â cet figard.
CIIAPITRE V

LES MATER1AUX EMPLOYES ET LES METHODES


DE CONSTRUCTION
Nous avons vu qu’on a employi Ia pierre et comme cela se fera plus tard en Moldavie
brute qui se trouve partout en Moldavie, la rnfime.
pierre de taille qui provenait de carriires choi- Les pendentifs sont construits gâneralement
sies avec soin, la brique d’excel lente qualiti, par assises horizontales d’aprds le mode by­
ainsi que nous le montre la fațon dont elle ra­ zantin; il y a cependant des cas ou elles sont
siste depuîs plus de quatre siicles â un climat verticaîes ce qui parait bien indiquer une influ-
changeant et rude. ence occidentale. Les enduits, encore presque
La brique est de grandes dimenstons (surtout toujours existants, ne permettent pas une dtudc
Ies briques imaillies), pareille â celle em- tris ditailfee sur ce point.
ployde â cette ipoque en Transylvanie et en Dans les grands pendentifs du naos et quel-
Galicie et surtout beaucoup plus grande et que fois plus băut, se trouvent des pots de r£-
plus âpaisse que Ies briques byzantines (7 â 8 sonnance pris dans le massif de la mațonnerie,
cenți m itres d’epaisseur au lieu de 3.5 â 4). l’ouverture restant visible; leur but n’etait pas
Les briques employâes â l’int6rieur sont plus d'alliger la mațonnerie mais bien de renforcer
petites que celles du parement, surtout celles qui les sons.
entrent dans la construction des voutes. Ces Les tours sont enti&rement en briques ainsi
voUtes sont du reste frfequemment construites que le socle supirieur tandis que la base infe-
en tuf calcaire pour en diminuer le poids. rieure est le plus souvent en pierre.
Le mortier est de chaux blanche mfilfie de Les enduits intârieurs sont faits du mortier
brique pil6e et quelquefoîs de petits cailloux — dont nous avons parii plus haut. Les enduits
mais sans employer le sabie comme aujourd’hui. destinâs â la fresque sont de chaux milangâe
Les pierres sont tailfees avec soin â l’aide de d’itoupes hâchâes. La chaux parait toujours
la poînte, de la bretture ou de la laie; elles avoir 6t£ iteinte avec le plus grand soin.
portent encore quelquefoîs les traces des ins-
truments avec lesquels on les 61evait â pied L’ipaisseur des murs par rapport â la lar-
d’oeuvre. geur de l'iglise et ă sa hauteur est toujours
Les joints des briques sont relativement min- considirable, et atteint 1,50 m itre et plus.
ces, comme en Translyvanie et en Galicie et Le pavi de leglise, geniralement de dalles
non d’aprds le mode byzantin, d’apris lequel on de pierre, parait avoir i t i quelquefoîs exicuti
fait des joints presque aussi 6pais que les bri­ en plaques de terre cuîte im aillie.
ques elles mfimes. • •
Les arcs de briques ainsi que les calottes sont Parmi les ouvrages accessoires qui sont trop
construits par assises radiales; jamais l’extrados intimiment liis ă la construction pour qu’on
n’est souligni d’un rang de briques mises â puisse negliger d’en parler, il faut citer en pre­
plat, comme en Valachie et dans les Balkans mier rang, les tombeaux et surtout Ia peinture.
CHAPITRE VI

LES TOM BEAUX


Les tombeaux sont habituellement places dans 61egantes volutesstylisâes soit evidemment orien­
le pronaos; une dalie de pîerre, placee au ni- tale et se rencontre un peu partout en pays by-
veau du pavement ou â quelques centintetres zantin. Mais c’est un de ces motifs qui se sont
au dessus, recouvre le tombeau proprement dit. acclimates en Occident et ta fațon dont il est
Les dimensions varient entre r,3 2 et 1,83 m. de exfecute sur nos tombeaux denote une facture
long, 0,42 —0,81 m. de large e to ,io ăo,2O m. occidentale.
d’6paisseur. Sur quelques pierres, le caractere gothique
Leur forme est rectangulaire, quelquefoîs plus est plus accentue, tandis que sur d’autres, des
large ă la pârtie qui corespond ă la tete. Tout motifs plus purement orientaux se font jour.
autour, sur une bande de 5 â 10 centintetres de Sur une des pierres de l’feglise de Rădăutz,
large est sculptee l’inscription qui rappelle le pos£es par Etienne le Grand sur les tombes de
mort. Les caractâres sont toujours ett relief ses ancetres, figure une signature: „Mistr Ian'1.
et jamais grav6s. Le milieu de la dalie est oc- II est probable que c’6taît un tclteque. Ce maitre
cup6 par un ornement gâneralement vâgetal aurait-il forme une 6cole ? ou a-t-i! travaille
pareillement en relief. Nous ne trouverons ja- seul? On fignore. Quoiqu’il en soit, pendant
mais la reptesentation du mort, ainsi que c’âtait une quarantaine d’ann^es, de 1478 â 1518 nous
l’usage en Occident (et en Pologne et en Tran- trouvons le nteme style et â peu prâs la nteme
sylvanîe). facture. Aprds, ce genre de travail disparait —
Le materiei employ6 est le marbre, le cal- sauf deux ou trois copies.
caire et le grfcs. Les pierres tombales ont 6te quelquefoîs a-
L ’omementation a un caractere occidental et britees par des baldaquins de pietre, de travail
parait dferiver de l’omementation romane, et gothique, tels que ceux de Putna et d’Arbora.
ceci quoique l’origine de ces larges feuilles en Ici l’influence polonaise parait Evidente.
C H A P IT R E V II

L A PE I N T U RE
Du temps d’Etienne le Grand, l’inlferieur des Enfin si l’on songe au soin fevident avec le-
feglises de vait toujours fetre peint. C’fetait le quel ce prince a fedifife toutes ses feglises, on
compfetement necessaire et naturel des travaux : croîra difficilement qu’il les ait laissfees sans
parure et enseignement. cette parure qui fetait en mânie temps la ter-
Plusieurs de ces feglises nous ont conserve minaison naturelle des travaux et une nfecesitfe
leurs fresques, datant de l ’fepoque de ta con- pour le culte — et ceci d’autant plus pour Vo­
struction ou d’une fepoque encore fort approchee ronetz qui parait avoir fete un de ses monas-
de la fondation. Iferes de prfedilection.
Voici, dans l ’ordre chronologique, cel Ies quî, Nous pensons donc ne pas nous tromper en
de nos jours encore, possfedent ce revfetement, dîsant que les fresques du naos de Voronetz,
au moins pârtiei: celles de Milișăutz, de St. Elie sont de l ’fepoque
Dolhesti, Pătrăutz, Milișăutz, (Bădăutz)’), Vo- d’Etienne le Grand, ainsi que celles qui prfe-
ronetz, St. Georges de Hârlău, St. Nicolas de sentent les mfemes caractferes îconographiques
Dorohoi, Popautz, Neamtz, Balinesti, Arbora, et qui leur ressemblent comme groupetnent or-
Dobrovetz, — auxquelles on peut ajouter la cha- nemental et comme facture.
pelle de la tour-clocher de Bîstritza. II y a en­ Le professeur Podlacha arrive, du reste, â des
core quelques restes des fresques de St. Nicolas conclusions analogues et considere les fresques
de lassy que Fon conserve encore. du naos de Voronetz, comme les plus anciennes
Nous n’avons que peu de points de repfere connues avec celles de S t Elie et dans une
qui nous permettent de dater ces fresques avec certaine rnesure, celles de Bădăutz (=M ilișăutz).
quelque approximation. Nous rangeons dans cette catfegorie, Ies fres­
Le pronaos de Voronetz a fetfe terminfe en ques recemment dfecouvertes & Dolhesti, celles
1550, ainsi que l'indique une inscription, tandis de Balinesti, de St. Nicolas de Dorohoi, de St.
que l’exonarthex et l ’exlferieur l ’ont fetfe en 1547. Georges de H â rlă u ; — Arbora, le parfeclission
Pour plusieurs motifs, ia peinture du naos ne de Bistritza et Popăutz paraissent fetre d’une
peut fitre que plus ancienne. fepoque plus rfecente. Dobrovetz a fetfe peint entre
Les fresques de Dobrovetz, datees elles aussi 1527 et 1531; — â Arbora une inscription re­
par une inscription, ont fetfe fexfecutees entre 1527 cemment lue, indique qu’on y aurait travaillfe
et 1531. Ces peintures presentent dfejă plus de en 154X. Est-ce la date des premiferes fresques
ressemb lance avec celles du rfegne de Pier re ou plutot celle d’un renouvellement ?
Rareș. Pătrăutz, d’une belle facture, parait fetre de
La comparaison de ces fresques permet de date plus rfecente. Les inscriptions en grec pour-
reculer celles du naos de Voronetz encore avant ratent renvoyer au XVII-e sifecle. S t Nicolas de
cette date et de les consîderer, si pas de l ’fepoque lassy a fetfe repeint lors de sa reconstruction au
meme d’Etienne le Grand, du moins des annfees X V II-e sfecle.
qui l’ont suivî de peu. L ’feglise du monastfere de Neamtz a fete re­
l ) Milișăutz a malheureusement detruit pendant
petate en i83o, mais selon toute apparence, en
la deraiere guerre; mais ses peintures avaient aupa- respectant les anciens sujets.
ravant ■"<* t’tudide». A St Elie, ă Balinesti, â Popăutz, â Tazlău
312 C0M1S1UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

on trouve dans certains endroits sous la couche le jour qu’elles jettent sur la forme primitive
de peinture un enduit sur lequel sont imitCes, de nos Cglises, assez exactement reprCsentCes
en couleurs verte, rouge, et jaune, des briques Ensuite, elle sont de prCcieux documents pour
apparentes. On peut supposer que ces peintures le costume et les portraits des personnages re-
ont CtC faites pour ne pas laisser Ies murailles prCsentCs, et ceci inalgrC quelques rCparations
de l’Cglise nues a vânt 1’exCcution des fresques, Cvidentes qui apparaissent en quelques endroits.
dans Ies cas oii cel le-ci tardait. II est â remarquer que souvent la figure des
Les grafiti sur Ies peintures de ces Cglises donateurs est trahee d’une fațon plus dCtaillCe
sont trCs nom breux; il y en a beaucoup d’intC- et plus mfi-ticuleuse, rappelant un peu — de loin —
ressants; Ies plus anciens cependant n’Ctant que la facture des maitres allemands contemporains,
de la fin du XVbe sidcle ils ne peuvent pas tandis que les figures des saints et tout Ie reste
nous fitre de grande utilitC pour fixer la date de la peinture sont executCs avec les larges
des fresques. touches et la technique simplifice des byzantins,
Sans parler de l’iconographie de nos Cglises, II paraitrait donc que le dCs»r de faire res-
nous dirons quelques mots de la disposition de semblant les portraits des fondateurs a amenC le
leurs peintures. La pârtie inferieure est ornee peintre ă modifier en quelque sorte sa technique
des draperies connues, auxquelles succCdent sur habituelle et ceci paraît Ctre un gage de plus de
deux ou trois rangCes des carrCs sCparâs en la fidelitC de ces portraits.
triangles coiores en jaune, vert, rouge et imitant D'habitude, le tableau votif se trouve sur
probablement les placages de marbres des an­ Ia paroi ouest du naos. La suppression frCquente
ciens temps de cette paroi nous a ainsi privC de plusieurs
A Pătrăutz infime, ce sont des marbres et des de ces tableaux.
porphyres qui sont imitCs. Au desus de ce lam- La qualitC de nos fresques est en gCnCral re-
bris, commencent les rangCes de saints et de marquable. La franchise des couleurs, la sâretC
scCnes religieuses dans 1‘ordre demande par le de 1’exCcution et la belle expression des figures
culte ou 1‘herminie. sont principalement â relever.
Le soin de les grouper d’une fațon ornemen- II (aut aussi louer le sens decoratifqui a guide
tale est Evident. Les lignes de la construction le peintre et son sens de Fharmonie des cou­
sont respectees et soulignees par l’ordonnance leurs.
de mCdailIons souvent reliCs entre eux par des A ce point de vue, c'est Voronetz qui parait
agencements de grands et de petits cercles. Ce avoir les fresques les plus dignes d’etre CtudtCes
soin disparait plus tard sous les successeurs et qui paraissent bien (avec celles de Balinesti)
d’Etîenne le Grand. Le mur tend de plus en plus n’avoir pas CtC dCpassCes en Moldavie.
â se diviser en rectangles qui couvrent Ies pa- A la suite des fresques des eglises d’Etienne
rois sans souci des lignes de l'architecture. la Grand nous citerons aussi celles de St. Geor-
Le sens dCcoratif diminue pour le cCder ă ges de Suceava et celles de Pătrăutz qui sont
l’enseignement religieux qui fait des murs une de la mCme sCrie.
bible ou une vie des saints illustrCe. Les relations de nos peintures avec celles du
Les rangCes de saints sont sâparCes par des sud des Balkanssont Cvidentes. Malheureusement
bandes ornementales â m otifsd’origine orientale les points de comparaison avec la Valachie ă
souvent trCs ancienne et que nous retrouvons cette Cpoque, nous manquent.
entre autres â Mistra et sur maints manuscrits. L’etude iconograpbique (voir V. Podlacha) a-
II est â remarquer que certains de ces motifs mCne â des conclusions concordanles ; quoiqu’on
se retrouvent dans les monuments romans d'Oc- ait releve certaines înfluences occidentales, influ-
cident, ce qui n’a rien d’Ctonnant, etantdonnCes ences qui sont, du reste, peut Ctre encore plus
leur sources communes. Le caractere de nos accentuCes au Mont Athos.
ornementsles rattachent pourtant â l’art byzantin. II est donc plus que probable que les peintres
sont ventis du sud, ainsi que paraissent l’indiquer
Une des parties les plus intCressantes de nos les documents.
fresques sont les tableaux votifs qui reprCsen- Mais il est â prCsumer que toute cette sCrie de
tent le fondateur et sa familie offrant leur Cglise peintures ne s’est pas exCcutCe sans qu’il ne se
au Christ ou â sa MCre par 1’intermCdiaîre du soit formC des peintres locaux. Et la persistance
saint auquel elle est dddiCe. de ce style, diffCrent du style russe et dans une
Ces peintures sont des plus intâressantes par certaine mesure de celui de 1’Athos, nouspermet
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE .i

de conclure â l’existence d’une 6cole moldave, la manie deja ancienne des visiteurs qui, sans
li existait encore ă Suceava, en 1570, une Corpo­ aucun respect, gravent leurs notns sur Ies
ration ou contratemitâ de peintres (pour Ies peintures.
peintres d ’icbnes).
Dans leur m a jo rii, — malgrC le noircissement En ce qui concerne le mobilier de cettc 6poque,
da ă ia fum£e des cierges, — ces fresques sont rien ne nous est, malheureusement, resta. Les
bien conservies, sauf dans Ies cas oîi l’absence konostases aussi ont disparus. Ceux de Borzeati
de toîture a permis aux pluies de dCgrader Ies et de Dolhesti sont en mațonnerie, raais nouș
enduits. II fa ut aussi, ă ce point de vue, dâplorer ignorons de quelle epoque îls datent.

CHAPITRES Vili

LESC LO C H ES
ii existe encore qudques cloches dont les E lles se trouvent â Voronetz, au monasukț
inscripttons attestent rancienneti et nous indi» de Neamtz, â. ^istrit*», a P u tiu .
quent Etienne le G rand c o m e leur donateur.
CHAPITRES IX

LES M A IT R E S
C est de Galicie que sont venus â l’origine donnee par les grandes fenetres — ont per­
Ies maîtres mațons qui ont bâtinos eglises. Ce siste.
n’est que sous le rdgne de Pierre Rareș qu’on Les grandes fenfitres ont pris place dans le
trouve des noms de maîtres transylvains. Ceci pronaos seulement. Ici le mystdre du naos n’est
ne veut pas di re qu'il n’y en a pas eu antârieu- plus •‘nâcessaire et îl y manque du reste aussi
rement mais plutOt que Ies conducteurs du tra- la lumtere des cierges — d’o£i besoin de plus
vaîl, ies architectes, ne venaient pas de Transyl- de clarte. On peut donc logiquement fixer vers
vanie. L’anaiyse que nous avons faîte nous 1476 — 78, approximativement, ie moment ou Ies
a:»'■ne au meme rfcsultat. Oft volt erf efiefc, une maîtres mațons transylvains sont venus en Mol-
influence polonai'Se (galici*enHe)*dans Ies* briques davte, d’abord' en concurrence avec les Gali-
emaillees qui ornent Ies fațades de nos eglises, ciens, qui ont petit â petit £lirmh6s, et eecî
dans la transmission des figures heraldiques des d'autant plus facilement que vers la fin du rdgne
disques. Nous voyons de mfitne cette influence d’Etienne le Grand ses rapports avec la Pologne
dans Ies baldaquins des tombeaux de Putna et sont devenus hostiles.
d’A rbora; nous la voyons aussi dans Ies petites'
fenfitres ă moulures entrecroisees que nous ne Mais ces maîtres mațons et tailleurs de pierre
retrouvons pas aux Eglises transylvaines. n’6taient que des exâcutants; ils ne pouvaient
D’un autre c6t6 nous avons vu que Ies portes concevoir le plan de l’Sglise. C est ici qu’inter-
medianes qui unissent le naos et le pronaos ont venait le clergâ, le reprisentant du prince, per-
leur prototypes en Transylvanie. sonnage certa inement plus ou moins au courant
Nous en concluons que Ies maîtres tailleurs de ces questions et qui imposait les dimensions
de pierre galîciens ont introduît, entre autres exigees par le culte ou desirâes par le Prince.
elements, Ies petites fenĂtresdans Ies Eglises qu’ils Ces directives entrainaientdes formes de voOtes
ont construites en Moldavîe pendant le premier differentes decelles de l’Occident, ce qui explique
silele de son hîstoire. Ces eglises ont dispăru l’emploi par les maîtres occidentaux de mațons
ou ne se sont conservăes que modifiees. locaux au courant des proced^s ortentaux, mais
A partir d’un moment qui pourrait corres- încapables de travailler la pierre. Le travai! des
pondre avec ia prise de possession par Etienne fațades restaient ainsi l’ceuvre des maîtres ga-
le Grand des domaines de Cetatea de Balta et liciens ou transylvains plus savants.
de Cicei en Transylvanie (vers 1476), Ies maîtres Nous avons 6mis l’opinion que, parmi ces ou-
mațons et tailleurs de pierre ont commenc6 â vriers locaux, il y en avait qui etaient au cou­
venir de cette rOgion et leur influence se ma­ rant des methodes de voutaison armeniennes.
nifeste par l’introduction des encadrements rec-
tangulaires des portes medianes, encadrements S’il faut decider qui ont ete les architectes
que nous trouvons deja â Pătrăutz, â Mtlișăutz, des eglises d’Etienne le Grand — au sens mo­
â St. Elie. derne du mot— nous serons donc inclines ă don-
Les petites fen^tres qui paraîssent s’etre a- ner ce titre aux preposes princiers, qui d6ci-
dapt6es â notre gout et aux besoins du culte—qui datent des dimensîons principales et de la dis-
dr^ferait une lumidre plus mesuree que celle tribution.
BISERICILE LUI $TEFAN CEL MARE 315

Le role du maitre Stranger paraitra ainsi assez 6tait-il un tailleur de pierre? ou le r6dacteur de
rfiduit et assez m£me pour pouvoir lui refuser l’inscrjption ? En tout cas l’ornementation est
l'honneur de le considircr comme l'auteur de autre que celle des pierres de lan et de beaucoup
l’eglise. inffir ieure.
Si, do l’Gglise, nouspassons aux tombeaux, nous
trouvons comme maitre sculpteur ce „Mistr lan" Les peintres aussi nous sont â peu preș in-
— Maitre Jean — probablement tchdque, — qui a connus â cette epoque. Un document nous parle
sculpta Ies principal es tombes de l’âpoque. Nous d’un Ștefan, qui a peut-Clre travaillâ pour
ne pouvons savoir s’il a eu des aides ou des Alexandre le Bon; â Hârlău se trouve la pierre
61dves moldaves — aucun autre nom ne nous tombale de Georges de Tricala qui a peut-Ctre
est connu. 6t6 un des peintres d’Etienne le Grand; on
Dragota Tăutolovicî (fils de Tăutu) qui a mis trouve encore le nom de Toma de Cocavia
son nom sur le tombeau de sa mdre â Balinesti, (Suceava).

CHAPITRE X

C O N C L U S IO N S
Nous avons ainsi passâ en revue les 616- plan de Pătrăutz dont les absides latcrales re
ments qui ont contribue â la formation de notre produisent, du reste, h l’exterieur les arcades
style relîgieux moldave, style resultant des n6- aveugles de Seret,
cessites du culte orthodoxe qui ont impose les D’un autre cdt6 nous avons vu quelle a pu
normes du plan byzantin et de l’influence de etre l’influence du climat et des matoriaux lo-
l’Occident qui s’est manifestee d£s les commen- caux dans le choix des formes et de l’orne­
cements de notre architecture. On peut donc se mentation.
repr6senter son histoire de la lațon suivante : C’est du melange de ces qlâments que sont
Au moment ou Bogdan, r6volt6 contre son nees ces uglises qui d’abord simples, trapues,
suzerain, a fonde la principaute de Moldavie, — s’embellissent, se haussent, s’allongent, de fațon
l’art roman en Galicie et en Transylvanie, vaincu que, â la mort d’Etienne le Grand, le style
par l’art gothique, cessait de vîvre. II est evi­ est parfaitement forme et a trouve sa formule
dent que Bogdan, lorsqu’il a voulu construire, definitive.
n’a pas pu faîre venir dans son nouveau pays, A partir de ce moment il 6voluera certaine-
encore sauvage, les maîtres du nouvel art, si ment, mais les innovations ne seront, en somme,
rechercMs â ce moment, mais il a dti se con- que de d&ails. Ce n’est pas un style nouveau
tenter des maîtres plus modestes, et peut 6tre qui se crfiera plus tard, ce sera la continuatton
sans travaîl, de l’dcole qui disparaissait. du style d’Etienne le Grand qui se prolongera
Ainsi s’explique Rădăutz — simple 6glise ro­ jusqu’ă la fin du XVI-e siecle, lorsque commen-
mane attard6e — comme s’explique un peu plus ceront â se montrer les premiers signes de
tard la Trinîte de Seret, qui a des caracteres decadence.
de plan serbes, par l’influence transmise par les C’est pourquoi îl nous parait que Ies dix ou
moines serbes. quinze derniCres annees du râgne d’Etienne le
Ensuite sous Alexandre le Bon, qui a cons­ Grand repr^sentent le point culminant de l’art
truit â Baia une dglise purement gothique, ar- archîtecturai moldave.
rivent de nombreux omigrâs arm6niens; c’est ă Les principales qualtUs de cet art et de ce
eux que nous attribuons les arcs obliques du style sont donc la raison, le bon sens, la me-
naos, d’origine iranienne. sure, I’ing6nîosit6 dans les Solutions techniques,
En ajoutant ces arcs obliques au naos de et en general un parfait âquîlibre dans tout
Seret, nous arrivons, ă peu de choses prfes, au l’ensemble.
Bo l e t ik u l C o mis io n e i Mo n u me n t e l o r I s t o r ic e c u St f m a n Pb t r e b c u . Odoarele de la Neamțu și Secu.
articole de N. lorga. Al. Lepădata, N. Ghica V. Po d l a c h a . Mal ovid la Eclenne w Cerkwiach Bulcowiny.
Budești, V. Drâghiceanu. D. Dan și alți. V . Po d l a c h a . Bulletin de la SociCtd polonaise pour
G. Ba l r . începuturilearhitecturei bisericești din Moldova l’avancement des Sciences 1911.
I. Bo g d a n . Inscripțiile de la Cetatea albă. V. Po d l a c h a . Das heiltge Abendmahl in den W and-
Catalogue de l'Exposition d’art roumain 4 Paris 193$ gemălden der Kirchen der Bukowina
D. Da n . Mănăstirea Putna. In: Kunstgeschichtlichesjahrbueh der
N. G ih k a -B u d e ș t i și G Ba l ș . Mănăstirea Probota. K . K . Central-Commission 1910.
V. O b b c o Le stegedeConstantinople inByzantion 1925 V. P o d l a c h a . Abendlândische Einllbsse in den Wand-
N. loRQA. Istoria bisericii românești. inalereien der griechisch-orlentalischcn
N. I o r g a Inscripții din bisericile României 1 și II. Kirchen in der Bukowina in Zeit-
N. I o r o a . Contribuții la Istoria bisericii noastre. I. Despre schrift for chcistliche Kunst>9tt.
mănăstirea Neamțului. 11 Bâtinețti. V. Po d l a c h a Die . gdttiiche Liturgic* in den Wand-
N. I o r o a și G. Ba l ș . L 'art Roumain. malereien der Bukowiner Kloster-
D«. C. IsrRATl. Biserica și podul din Borzeștl. kirchen i n : Z “itschrift (tir christliche
D r . C. I b t r a t e Despre Cetatea Hotinulul. Kunst 1910-
Ko z a k . Inschriften aus der Bukovina. PrtG 1 C a d a t a l OH. l.es dglisea de Moldavie; Congres de
E. K u h l b b a n d t . Die ev. Stadtpfarrkircheln Kronstadt. Byzantinologie de Bucarest 1924
O. L v ț A Legenda Sf. loan cel Nou de la Suceava In R o ms t o r f e r . Die moldauisch-byzantinische Baukunst.
Prescurile de la Voroneț în Codru! Cosmi- R o ms t 6 r f e r . Einwolbung und Dachibrm der moldau-
nutui I9 2 4' ischen Kirchen.
M e l c h ib e d e g . Notițe istorice și archeologice. Ro m* t 6 r f e h . Hchloss Neamțu und einige Klosteranlagen
M e l c h is e o h c . O vizită la câteva mănăstiri și biserici in seiner Umgebungen.
antice din Bucovina. Ro mh t 6 r f k h . Das alte griechisch - orthodoxe Kloster
V. M ir o n e b c u . Mănăstirile și bisericile întemeiate de Pulna
Ștefan cel Mare. R o mr t o r Pe r . Diferite comunicări in Mitterlungen der
F. M u m .e r . Die kirchliche Baukunst des ’ romanischen K. K. Central-Commission și in Jahr-
Styles in Siebenbttrgen. buch des Bakowiner Landes-Mttseum.
I. N10To k . Die auswârtigen Handelsbcztehitngen der R o mb t o r f e b și LAp b d a t u . Cetatea Sucevei.
Moldau. V. R o t h . Geschichte der deutschen Baukunst in Sleben-
I. N is t o R. H indel und W andel in der Moldau. bOrgen.
I. N18T0R. Die moldauischer Ansprtiche auf J'okutien. O. T a f r a u . Le trasor de Putna
O o o b e s c u . Heraldica la Români.

H « . 4 85. Piatra. Ttirnul-elupotnițâ. Pisania.


TABLA DE MATERII
P«K-

Cu v â n t î n a i n t e ....................................................... T u r n u l -c l o po t n iț ă d b l a Bi s t r i ț a ......................... 154


l u i Șt e f a n c e l Ma r e ...........................
Bi s e r i c i l e 9 T u r n u l t e z a u r u l u i d e l a P u t n a .............................15b
CAPITOLUL I. Ce r c e t a r e a î n r â u r ir il o r . . u Ră d ă u ț i ................................................................................. 158
CAPITOLUL 11. De s c r i pț ia b i s e r i c i l o r . . . 17 S p-t a T r e ime d in S ir p.t ........................................ . 160
Ba i a ............................. 17 Bis e r ic a Mir ă u ț i d in S u c e a v a .....................................i<>3
Pă t r ă u ț i ..................................................................... 32 Mo l d o v iț a .................................................... 168
M lL JȘÂ U Ț I............................................................................................. 3i S f . Gh e o r o h e d in S u c e a v a . . . . . . . . . 170
SF. iL IE ......................................................................... 37 Pa r h ă u ț i ..........................................................................................178
Vo r o n e ț .............................................................................. 31 ȘtPOTE . ..................................................................................................if ll
S f . Nic o l a e d in Do r o h o i ........................................... 36 Vă l e n i .................................................... 182
S p. Nic o l a e d i n Po pAu ț i ...................................................... 43 CAPITOLUL III. Fo r me l e . . . . . . . . . 185
S f . Gh e o r g h e d i n Hâ r l ă u ................ ........................ 47 A) Fo r me l e in t e r i o a r e (Planul și boltirile). . . 185
S f . Nic o l a e d i n Ia ș i ..................................................... 57 B) Fo r me l e e x t e r io a r e (F a ța d e le )...................... 189
Pr e c is t a d in Ba c ă u ............................................ 61 Dime n s iu n i și pr o po r ț i i , . . • ....................... 198
S f . Io a n d in Va s l u i ..................................................... 64 Cl a s if i c a r e . . . . . . . . ......................... 19B
H u ș i ............................................ <4 CAPITOLUL IV. Ce r c e t a r e a a m ă n u n t e l o r . 203
T a z l ă u .................................................................................. 08 CAPITOLUL V. Ma t e r i a l e l e î n t r e bu i n ț a t e
Ră z bo e n i . . . . . . ................................................ 75 ș t METODELE DE CON8TRUCȚIUNE........................ 338
Bo r z e ș t i .............................................................................. 81 CAPITOLUL Mo r m i n t e l e ...............................
VI.
S f . Io a n d in Pia t r a ........................................................... 87 CAPITOLUL VILZ u g r ă v e a l a ............................... 245
Mă n ă s t ir e a N e a m ț u l u i .........................♦ .................... 98 CAPITOLUL Cl o po t e l e . ...................................2<x>
VIII.
A r bo r a ț i Re u s k k i .............................................................m CAPITOLUL IX.Me ș t e r i i . . ...................................»68
Do b r o v ă ț ............................................................................. 118 CAPITOLUL X.Co n c l u z ii ................................. 271
D01.HEȘTII Ma r i ...................................................................................134 CAPITOLUL A n e x ă . ........................................ 373
XI.
Vo l o v Aț ..................................................................................>30 RSs u m E.— (R e z u ma t î n l i mba f r a n c e z ă ) . . . 291
BAl i n e ș t i ............................................ 133 Bi b l i o g r a f i e ......................................................................... 316
C O TN A R .................................................................................................. ...... Ta bl a d e m a t e r i i ......................................................... 317
Sc â n t e i a ..................................................................................m T a bl a i l u s t r a ț i i l o r ......................................................319
P U T N A ........................................................................................................ Re pe r t o r i u l n u me l o r d e b i s e r i c i , l o c a l it ă ț i
T u r n u l -c l o po t n iț ă a l l u i S f . Io a n d i n Pia t r a . 151 Șt ȚĂRI C I T A T E .................................................................
T u r n u l -c l o po t n iț ă d e l a Po f Au ț i . .. ..................... >53 Er a t a ...................................................

JK a ra t:

MMWifflJMII. ■’
* *■ »• . .

frig. 486. IJobrovSț Pisania.


TABLA ILUSTRA I IL1NI1.OR

Fig. pag. F i8 pag.


T it l u l . Pecetea lui Ștefan cel Mare din 1459 . 45. S f . N ic o l a e Do r o h o i . Ușa exterioara ( C ) . . 40
Coroana lui Ștefan cel Mare după tabloul votiv 46 S f , N ic o l a e Do r o h o i . Fereastra vest a pro­
din Voroneț ■ ■ ■ • ........................................ 7 naosului ( C ) . . . . ... ............................. 40
•. M lL Iț Â U T I............................... . 9 47. S f . N ic o l a e D o r o h o i . Pisania C ) ................40
3. S f . NicOLag d in D o r o h o l (C) Tabloul votiv . 10 48. S f , NtcotAR P o p Ău ț i . înainte de restaurare . 41
3. &V. ILIE................................................................... tl 49. S f . Nio o l a e P o p ă c t i . (C )....................................4*
4. S f . G h e o r o h e . H ă .ILĂU ( C ) ........................ 13 50. S f . N x c o l a r P o p ă u ț l (Botoșanii (C> Vedere
5. Bă MNEȘTL Tabloul v o t i v ................................ 15 spre a l t a r ............... .... ........................ 43
6. S?. IOAN S1RET ....................................................... 16 51. S f . N io o l a e Po p ă u ț l Secțiune longitudinală 44
7. Bis e r ic a a l b ă Ba i a ........................................ 17 52. S f . Nic o l a e Po p ă u ț i . Planul bisericei . . . 44
8 Ba ia . Bis e r ic a a l b ă , Înainte de restaurare x8 53. Sf . Nic o l a e Po p ă u ț l Bolțile pronaosului (O . 45
9. Ba ia . Bis e r ic a a l b ă . Secțiune longitudinală . 19 54. S f . N ic o l a e Po p ă u ț i . Ușa Nord ( C ' ................ 46
10. B a ia . Bis e r ic a a l b ă . Plan . . . . . . 19 55. S f . N ic o l a i Po p ă u ț l Fereastra absidei tC l . 46
it . Ba ia . B is e r ic a a l b ă . Detalii la turlă . . . 20 56. S f . N ic o l a e Po f ă c ț i . Bolțile naosulului C) . 4?
12. B a ia . B is e r ic a a l b ă . Detalii la tu rla ......... 20
57. S f . N ic o l a e Po p ă c ț i . Fereastra pronaosului ICj 48
13 Ba ia . B is e r ic a a l b ă .Detalii la turlă . . . . 21
58. S f . N ic o l a e Po p ă c ț i . Pisania ( C I .................... 48
«4. B a ia . B is e r ic a a l b ă . U ja exterioara, înainte
59. Sf . G h e o r o h e H ă r l ă u ( C ) ................................ 49
de restaurare ........................................... 21
60. Sr. G h e o r o h e d in H ă b l ă o . Secțiune longitu­
15. PiTRĂUȚ!................................................................... 22
dinală . . . . . ............................................... 50
16. P ă t r ă u ț i . Seețiune lo n g itu d in a lă ............. aj
61. S?. G h e o r g h k d in H ă r l ă u . Planul bisericei 50
17. P ă t r Ău ț i . Planul b is e r ic e i........................... 23
62. S f , G h e o r o h e H ă r l ă u . înainte de restaurare $r
«8. PĂTRiupi. P is a n ia ................ ... ........................... 24
63. S f . GHEORg b e H ă r l ă u . Altarul bisericei în a ­
19. PAt e ĂCt l Ușa interioara ................................ 24
inte de re s ta u ra re ............................................... 52
20. P ă t k ă u ț l U « exterioara............................. 25
04. S f . G h e o r c h e H ă r l ă u . Vedere Sud (C) - . 53
at. P ă t r ă u ț l Console tn pronaos ........................ 25
0$. S e . G h e o r o h e H ă r l ă u . Un contrafort (C) ■ $4
32. M il iș Ău ț i . Secțiune lo n g itu d in a la ........... 26
23. Mil iș Ău ț i . Planul bisericei . . . . . . . . 26 66. S f . G h e o r o h e H ă r l ă u . Ușa exterioara (C> . 54
24. M il iș ă v p Vederea unei abside laterale . . . 27 67. Sf , G h e o r o h e H ă r l ă u . Bolțile naosului (C) . 55
35. M il iș ă v t i . P is a n ia ............................................... 27 t>8.S e . G h e o r o h e H ă r l ă u . Bolțile pronaosului (C) $6
26. M iu ș a u ț i . Intrarea b is e r i c e i............................ 28 69. S f . G h e o r o h e H ă r l ă c . Pisania (C) . . . . 57
27. S f . I l ie ....................................................................... 28 70. S f . G h e o r o h e H ă r l ă u . Ferestrele pronao­
28. S f . I l ie . Secție lo n g itu d in a li............................ 29 sului ( C j ................................................... • ■ 5?
39. S f . I l i e . Planul bisericei . . ........................ 71. S f . G h e o r o h e H ă r l ă u . O fereastră a na­
30. S f . I l ie . Bolțile naosului ............................... 30 osului ( C ) .................................... . : . . . . 58
31. S f . I l ie . Ușa e x t e r io a r a .........................................3v 72. S p.N ic o l a k D o mn e s c , d in I a ș i ........................ 59
32. S f . I l ie . P is a n ia ............................... 31 73. SF.Nic o l a e I a ș i . Elevație, înainte de restaurare 60
33. V o r o n e ț .....................................................................32 74. Sf. N ic o l a e I a ș i . Pianul bisericei.................... 61
34. V o b o n e ț . Secțiune lo n g itu d in a lă .................... 33 75. Sf .N ic o l a e I a ș i. Pisania....................................6t
35 V o r o n e ț . Planul bisericei ................................ 33 76. p r b c is t a B a c ă u . . ................................ 6»
3$. V o r o n e ț . Peretele est al pronaosului cu ușa 77. Pr e c is t a B a c ă u . Secțiune longitudinala . . 63
in te rio a ră ............................ . . . . . . . 34 78. P r e c is t a Ba c ă u . Planul b is e ric e i....................63
36. V o r o n b ț . Pisania ................................................. 34 79. Sf . I o a k V a b l u l În cursul lucrărilor de restau­
37. V o r o n e ț . Ușa in te r io a ră ..................................... 35 rare ......................................................................
38. V o b o n e t . Ușa e x te rio a ră ..................................... 3$ 80. S f . I o a n V a s l u i . Pianul bisericei . . . . . . 65
39. V o r o n e ț . F e r e a s tr a ................................................... 36 81. S f . I o a n V a s l u i . Fereastră mică reconstituită 6$
40. V o r o n e ț . Ușa exterioara a pronaosului . . . 36 8a. S f . I o a n d in V a s l u i . Profilul chenarului ușei
41. Sf . N io o l a e d in Do r o h o l (C) .................... 37 e x te rio a re ..................... • . . . . . . . . . 66
42. S f . Nic o l a e p in D o r o h OI. Secțiune longitu­ 83. S f . I o a n d in V a s l u i . Bolțar al ușei exterioare 66
dinală ................................................... . . . . 38 84. S f . I o a n d in V a s l u i . Chenare de ferestre. 66
43. Sf . N ic o l a e d in Do u o h o i . Planul bisericei. 38 85. S f . I o a n d in V a s l u i . Cheea chenarului ușei
44. S f . N ic o l a e d in DOROHOI. Vedere dinspre sud(C) 89 e x te rio a re .............................................................. 66
322 COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Fig. pag. Fig. pag


86. S f . Io a n d i n V a s l u i . Profilul ferestrei pro­ 144. N e a m ț . Fereastra sud a exonartexului. . . . 104
naosului ............................................................................67 145. Ne a m ț . Fereastra absidei sud (C) • . . . . 106
87. S f . Io a n d i n V a s l u i . P isa n ia ................. .... 67 140. N e a m ț . Ușa interioară (C ). . . . .................106
88. H uși. P isa n ia ...................................................................68 147. N e a m ț . Ușa principală a pronaosului (C) . 107
89. MAn ă s t i r e a T a z l ă u . Vedere generala . . . 09 148. Ne a m ț . Ușa vesttnintăriei ( C j ................. • . . 108
90. Ta z l ă u . Secțiune lo n g itu d in a lă ......................... 70 149. Ne a m ț . Vederc In pronaos ( C ) ............................. 109
91. T a z l ă u . Planul b ise r ic e i......................................... 70 150. Ne a m ț . Arcuri In pronaos iC) . . . . . . . . n o
92. T a z l ă u ( C ) .................................................................. 71 151. N e a m ț . Pisania ( C i ..................................................... 109
93. T a z l ă u . Bolțile naosului <C)................................. 72 152. N e a m ț . Ușa de fier i C j ........................... 109
94. T a z l ă u . Ușa interioară ( C ) .......................................73 153. R e u s e n i . Secțiune tr a n sv e r sa lă ......................... 111
95. T a z l ă u . Ușa exterioară ( C ) ...................................... 73 15/. A r b o r a . Ușa ex terioară.............................................i n
96. T a z l ă u . U șa exterioară ( C ) ................................. 74 155. ARBORA ......................................................................... 112
97. T a z l ă u . Panoul unei m ese din ospelul comu­ ISO, RSUSENI ............................................ > 112
nal din B a r tfe ld ............................. 74 157. A i i b o b a . Secție lo n g itu d in a lă ............................... 113
98. T a z l ă u . Pisania (C)................................ 75 158. A r b o r a . Planul bisericei . .... ...............................113
99. R ă z b o e n i . Vedere g e n e r a lă ................................. 75 159. Re u s e n i . F e r e a s t r ă ...................................................114
100. Ră z b o e n i . Secțiune lo n g itu d in a lă ...........................76 160. R e u s e n i . F e r e a str ă .................................. . . . 114
101. R ă z b o e n i . Planul b i s e r ic e i................................. 76 i6 t. R e u s e n i . Ușa e x te r io a r ă ........................... 114
loa. RĂZBOENI. V e d e r e .......................................................77 162. R e u s e n i . Secțiune longitudinală............................115
103. R ă z b o e n i . Bolțile n a o s u lu i.................................• 78 163. R e u s e n i . Planul b is e r ic e i........................................ H5
104. Schema Impingerei arcurilor . . . . . . . 78 164. R e u s e n i . Ușa e x t e r io a r ă .........................................116
105. Ră z b o e n i . U șa in te r io a r ă ..................................... 79 165. R e u s e n i . Vederc in naos . ...................................... n 6
106. R ă z b o e n i . U șa exterioară..................................... 79 tM». R e u s e n i . Profil de c o lo n e tă ................................... 116
107. R ă z b o e n i . O fereastră a n a o s u lu i..................... 79 I07. R e u s e n i . P i s a n i e ....................................................... n i
108. R ă z b o e n i . Fereastra p r o n a o su lu i..................... 80 168. Do b r o v ă ț . Secțiune longitudinală . . . . . . 118
109. R ă z b o e n i . Fragment al ușei exterioare . . . 81 169. D o b r o v ă ț ...................................................................... 119
tio . R ă z b o e n i . P i s a n i a ................................................. 81 170. Do b r o v ă ț . Planul b i s e r i c e i ............................ . 119
u t . Bo r z e ș t i . ( C ) ........................................ 82 171. Do b r o v ă ț . Secțiune tr a n sv e r sa lă ......................... 120
irz. Bo r z e ș t i . Secțiune lo n g it u d in a lă .......................... 82 172. D o b r o v ă ț . Vedere dinspre sud-vest (11} . . . 121
113. B o r z e ș t i . Pianul b isericei.................................... 83 173- D o b r o v ă ț . Ușa exterioară ( H ) .............................122
114. Bo r z e ș t i . Vedere dinspre vest ( C ) ................ 84 174. Do b r o v ă ț . O ușa interioară ( H i.............................122
115. B o r z e ș t i . Vedere dinspre est ( C ) ..................... 84 175. Do b r o v ă ț . Bolta Incăperei din mijloc ( I I ) . . 123
n 6 . B o r z e ș t i . Ușa exterioară ( C ) .................... 85 176. D o b r o v ă ț . Vedere în naos ( I I ) .............................123
1x7. Bo r z e ș t i . U șa interioară (C) . . . . . . . . 8$ 177. D o b r o v ă ț . Peretele sud ................................. 124
118. B o r z e ș t i . Ferestrele pronaosului (C) . . . . 86 178. D o b r o v ă ț . Fereastra nord a pronaosului (H) . 125
xip. B o r z e ș t i . P isa n ia ........................ 88 179. Do v r o v ă ț . Fereastra sud a pronaosului (li) - 125
tao. Bo r z e ș t i . Pil astru interior . . . . . . . . . 87 180. D o b r o v ă ț . O fereastră mică ( H ) ..............125
«21. Bo r z e ș t i . O c o n s o l ă ...................................................87 181. D o b r o v ă ț . Bolta naosului ( H ) ..................i26
ia z . S f . Io a n d i n P i a t r a (C) . . ............................. 88 1S2. Dc l h e ș t i Ma r i (C) .................... 126
123. S f . Io a n d i n Pi a t r a . Secțiune longitudinală . 89 183. Do l h e ș t i . Secțiune longitudinală (C). . . » 127
124. S f . Io a n d i n P i a t r a . Planul bisericei . . . . 89 184. Do l h e ș t i . Planul b i s e r ic e i..........................1 2 7
125. S f . Io a n d i n P i a t r a . Secțiuni transversale . 9o 185. D o l h e ș t i . Vedere interioară ( O ) ............. 128
126. S f . Io a n . U șa interioară iC )...................................... 90 186. Do l h e ș t i . U șa interioară ( C ) ......................i«8
127. S f . Io a n -P j a TRa . Altă vedere ( C ) .......................... 91 187. D o l h e ș t i . Fereastră mică ( C ) ..................... 129
128. S f . Io a n -P i a t r a . Vedere spre altar (C) . . . 92 188. Do l h e ș t i . Fereastră mare (C )...................... 129
129. S f . I o a n -Pi a t r a . Detalii ( C ) ...................................... 92 189. V o l o v ă ț . .............................................................. 130
130. S f . Io a n -P i a t r a , Contraforturi țC ).......................... 93 190. Vo l o v ă ț . Secțiune lo n g it u d in a lă ........................ 13!
«31. S f . I o a n -P i a t r a . Contraforturi ( C ) ................. 93 191. Vo l o v ă ț . Planul b is e r ic e i........................................ 13'
132. S f . Io a n -P i a t r a . Pisania (C) . . . . . . . . 94 192. V o l o v ă ț . Vedere spre a l t a r ................................132
133. S f . I o a n -P i a t r a . Bolțile naosului (U) . . - . 94 193- V o l o v ă ț . P isa n ia ......................................................... *32
134. S f . Io a n -P i a t r a . Fereastra ia naos (C) . . . 96 194. V o l o v ă ț . Secțiune tra n sv er sa lă ............................ «32
135. S f . Io a n -P i a t r a . Contrafortul mic al alta­ 195. Bă l i n e ș t i ......................................... >33
rului ( C | ........................ 97 196. Bă l i n e ș t i . Secțiune lo n g itu d in a lă .........................134
«3<». S f Io a n -P i a t r a . Bolțile pronaosului ( C ) . . . 98 197. B ă l i n e ș t i . Planul b i s e r i c e i .....................................*34
137. S f . Io a n -P i a t r a . Ușa exterioară ( C ) ................ 99 198. B ă l i n e ș t i . Vedere dinspre n o r d .........................135
«38. B i s e r i c a Mă n ă s t i r e i N e a m ț u l u i .........................«01 199. B ă l i n e ș t i . I n t r a r e ..................................................... 136
«39. B i s e r i c a Mă n ă s t i r e i N e a m ț u l u i . Secțiune 200. Bă l i n e ș t i . Bolta intrărei ......................................... 137
longitudinală............................................ • • • • «02 201. Logia refectorului mănăstirei Franciscanilor
140. Mă n ă s t i r e a n e a m ț u l u i . Planul bisericei . . 102 din Cluj ......................................................................*39
141. Mă n ă s t i r e a Ne a m ț u l u i . Ferestrele sud ale 202. B ă l i n e ș t i . P i s a n i a ..................................................... *38
pronaosului ( C ) ..........................................................i°3 203. C o t n a r . V e d e r e ......................................................
142. N e a m ț . Ferestrele vest ale exonartcxului (C ). 103 204. Co t n a r . Secțiune lo n g itu d in a lă ............................ 140
143. N e a m ț . Fereastră ( C ) .................................................104 205. Co t n a r . Planul b is e r ic e i......................................... 140
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE

Fig. pag. F 'K- pag.


206. COTNAR. Ușa exterioară......................................... 14 • 259. Mă n ă s t i r e a N e a m ț u l u i . Turnul dc intrare (C) 109
207. Co t NAR. O fereastră............................................ . i« t 260. S f . Gh e o r g h e d i n S u c e a v a . Secțiune lon gi­
208. S c â n t e ia ............................................................ . i4< tudinală ................................................ 170
209. S c â n t e i a . Secțiune lo n g itu d in a lă ................ .... 142 abt. S p . G î i e o r g h e d i n S u c e a v a . Planul bisericei 171
210. S c â n t e i a . Pianul b i s e r i c e i ........................ «42 20a. S f . G h e o r g h e d i n S u c e a v a ......................... 172
211. S c â n t e i a . Ușa p r o n a o su lu i.................................... t43 203. S f . G î i e o r g h e d i n S u c e a v a , înainte de res­
212. S c â n t e i a . Ușa n aosului................................ 143 taurare .................................... ................................ 1;
213. MAn ă s t i r e a P u t n a . Vedere generală . . . . 144 204. S p . G î i e o r g h e d i n S u c e a v a . Naos (11) . . . 173
214. P u t n a . Secțiune longitudinală.................................145 2b$. S f . G h e o r g h e d i n S u c e a v a Fațada sud . . 174
215. P d t n a . Planul bisericei ............................................. 146 jix». S f . G h e o r g h e d i n S u c e a v a . Fațada s u d . . 175
et6. P c t n a ............................................................................ 147 207. S f . G h e o r g h e e i n Su c e a v a . Vedere in pro­
217. P c t n a ............................................................ 147 naos ( I I ) ........................................ 170
218. P u t n a . Elevație ............................................................. 148 a68. S f . G h e o r g h e d i n S u c e a v a . U?a pronaosu­
219. P l a n u l Bi s e r i c e i d i n G a l a t a (Ia ș i ) .................... lui ( H ) ..................................................................... 1 ■
220. P l a n u l Bi s e r i c e i m ă n ă s t j r e i Ce t ă ț u i a . . H 9 2^9 S p . G h e o r g h e d i n S u c e a v a . Maica Domnului
221. P l a n u l Bi s e r i c e i T r e i E r a r i i i d i n I a ș i . . 149 la intrare principală ( H i .................................... 177
222. P i s a n i a c u r t e i D o m n e ș t i d i n H ă r l ă u ( H ; . i$o 270. S f . G u e o r g h e d i n S u c e a v a . Discuri de pă­
223. T u r n u l c l o po t n i ț ă a l b i s e r i c e i S f . Io a n mânt a r s ...................................................................... ..
d i n P i a t r a ( C ) .........................................................151 271. S f . G h e o r g h e d i n S u c e a v a . Pisania (II) . . 178
224. T u r n u l - c l o f o t n i ț Ă d i n Pi a t r a . Planul . . . 151 372. P a r i i ă u ț i ..................................................................... 179
225. T u r n u l c l o po t n i ț ă d i n Pi a t r a . Secțiune ori­ 373. P a r h ă u ț l Pisania ..................................................... 179
zontală ........................................................................ 151 274. P a r i i ă u ț i . Pisania (după K o z a k ) .........................
22b, T u r n u l d i n P i a t r a . Ușa interioară . . . . 151 275. B i s e r i c a d i n P a r i i ă u ț i . Secțiune longitudinală :8o
227. T u r n u l - c l o po t n i ț â a l b i s e r i c e i S f . Io a n 376. P a r h a u ț l Planul b i s e r i c e i .....................................t8o
DIN P i a t r a , Înainte de r e s ta u r a r e .................152 377. B i s e r i c a d i n Ș i po t b . Secțiune longitudinală . 181
22s. T d r n u l - c l po t n i ț â d e l a P o pâ u ț l Planul . 153 278. Ș i p o t e l e . Planul b i s e r i c e i ..................................... 18t
329. T u r n u l - c l o po t n i ț â a l b i s e r i c e i d i n P o - 279 B i s e r i c a d i n Ș i p o t e (Ia ș i ) .................................182
pă u ț i ( t ) ......................... .1 5 280. P i p o t e l e . P i s a n i a ..................................................... 182
230. T u RNUL-CLOPOTXIȚĂ AL MĂNĂSTIRE! BISTRIȚA 2gt. B i s e r i c a d i n V ă l e n i (R o m a n ) . . . . . . . tSz
(N e a m ț ) (C) ............................................................ 154 282. B i s e r i c a d i n V ă l e n i . Secțiune longitudinală 183
231. Mă n ă s t i r e a Bi s t r i ț a . Planul turnului. . . . 155 283. VĂLENI. Planul b isericei............................................. 183
232. Mă n ă s t i r e a B i s t r i ț a . Planul etajului superior 284. V ă l e n i (Ro m a n ). Ușa de intrare (C) • . . . «84
al turnului.....................................................................*55 285. V ă l e n i (R o m a n ). Pisania (C) .................................i s 4
233. T u r n u l B i s t r i ț a . Pisania. ( C ) .............................155 280. S t u d e n i ț a ............................................. 187
234. Mă n ă s t i r e a Pc t n a . T u r n u l tezaurului . . . 156 287. A k ILIE................................................ |88
235. Mă n ă s t i r e a Pu t n a . Turnul tezaurului. Planul 288. KRUȘEVAT......................................................................188
tezaurului ......................................................................>57 289. K a LENICI............................................. <88
236. P u t n a . Turnul tezaurului Planul etajului I 157 290. Dispoziția schematică a bazelor turlei bisericei
337- P u t n a . Turnul tezaurului. Planul etajului II . 157 din S f llie . . . . . . . • .................................190
238. P u t n a . Turnul tezaurului. Planul etajului su­ 291. Biserica de pe pictura votivă din Pătrăuți . . 190
perior .................................................................157 292. Biserica de pe tabloul votiv din Milișăuți . . 191
2.59. R ă d ă u ț i .......................................................... . . . 15S 393. Biserica de pe pictura votivă din SC llie . . 191
240. R ă d ă u ț i . Secțiune transversală . . . . . . . 158 394. Biserica de pe tabloul votiv din V oron eț. . . 191
24:. R ă d ă u ț i . Secțiune longitudinala........................ 159 29$. Biserica figurată pe peretele exterior Sud al
242. R ă d ă u ț i . Planul b is e r ic e i.........................................t<’° bisericei din V o r o n e ț ............................................. >9*
243. S f . T r e i m e d i n Ș i r e t ............................................. ><>i 290. Biserica figurată pe peretele exterior al bise­
244. Bi s e r i c a S f . T r e i m e d i n Și r e t . Secțiune lon­ ricei Sf. l l i e ......................................................... '92
gitudinala ..................................................................... IU2 297. Biserica de pc tabloul votiv din D oroh oi. . . 192
245. S f . T r e i m e d i n Ș i r e t . Planul biseiicei . . «62 298. Biserica de pc tabloul votiv din M oldovița. . 192
241*. S f -t a T r e i m e d i n Ș i r e t ......................................... i<>3 399. Tabloul votiv de la S u c e v i ț a ........................ 192
247. Cu c e v i ș t e ................................................................. ’ " 1 300. Tabloul votiv de la Sf. Nicolae din Iași . . . 193
301. Mă n ă s t i r e a P u t n a . După o pictură păstrată
248. R u d e n i ț a • .................... P>3
249. Mi r ă u ț i ..........................................................................«‘>4 la m ă n ă stire........................ .... . . .................«93
250. Bi s e r i c a Mi r ă u ț i . Secțiune longitudinală . . t<>5 302. P u t n a . După un desen deZirkel . . .................... 193
251. Mi r ă u ț i . Planul b is e r ic e i......................................... 165 303. Bi s e r i c a m ă n ă s t i r e ! N e a m ț u l u i , După o
252. A r o n Vo d ă (I a ș i ). Planul b i s e r i c e i ................ 160 g r a v u r ă ......................................................................... 194
253. B i s e r i c a Mâ x ă s t i r r i Ga l a t a ............................. tuo 304. Fresc in turnul de intrare al mănâstirei Neam­
254. S f - ț i Im p ă r a ț i T â r g o v i ș t e ..................................... 11*7 țului ................. • . - .................................................194
255. B i s e r i g a d i n T u t a n a (Ar g e ș ) ..................... 167 305. Bi s e r i c a Mă n ă s t i r e i Ne a m ț u l u i . După un
250. Bi s e r i c a d i n Co e n i (V l a ș c a ) ..................... «6* fresc In turnul de intrare ................................. 194
257. R u i n e l e Mo l d o v i ț e i v e c h i ................................. '68 306. C a s t e l u l d i n P i e r h e f o n d s ..................................... 193
258. R u i n e l e Mo l d o v i ț e i v e c h i ................................. >69 307. Ho t e l u l l u i J a c q u e s Co e u r ........................ « • «95
COMISJUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Ftg. P*« Fig. pag.


308. C8TATEA BUDEI...................................... I95 379. Pecetea lui Petru Ș c h io p u l.............................. . 2 2 9
309. C a s t e l u l d in H u n e d io a r a ....................................196 380—381. Plăci de teracotă smălțuite din ruinele
310. H o t e l u l l u i J a c q u e s Co e u k . ♦ . . . . 196 cetăței S u c e a v a ................... ...................................229
31 j. V o Bo NEț , Solzii acoperișului După tabloul votiv 197 382. Stema de pe turnul de la Sf. Dumitru din Su­
3:2. B is e r ic a d in R u ș i -M ă n ă ș ț io a r A ................... 197 ceava ....................................................... .... . • . SJi
313. Profilul chenarului ușei bisericei din Bacău . 203 383. Stema de pe mormântul voevozilor Bogdan și
314. F e l e a c . Ușa S u d ....................................................... 203 P e t r u ............................................................................
3*5. H e t z e i .d o r f . Ușa sacristiei................ . . . 204 384— 385—386 387. S ire n e ............................................... «3»
3t6. C l u j , mă n ă s t ir e a F r a n c is c a n il o r . Ușa re* 388. S i r e n ă .......................................................................... *3?
rectorului ■ 204 389. S i r e n ă .................... .......................... ................ 23 2
317. C a t e d r a l a d in Si b i u . Ușa interioara . . . . 205 390. Sirenă.Bați sterul din P a r t n a ................................. 232
318. Sib iu , C a t e d r a l a . Ușa la te ra lă ........................... 205 391. Sirene. S to ckerau .......................................................232
3t?. P r o f il e d e u ș i e x t e r i o a r e ............................... 2<X» 392— 393— 394— 395 — 39<> -3»7- Patrupezi andro-
3»o. F e l e a c . Ușa de v e s t ...............................................207 c e f a l i ............................................................... .233
321. S e b e ș u l Să s e s c ................................................' . 307 398. T o u io u s b (La D a u ra d e )................ . . . 233
32». R e ic h f . b d o r f . Ușa sacriatici ........................... 307 199. Apocalipsa din Sf. S e v e r ....................................... 234
3»3 P r o f il e d e u ș i e x t e r io a r e ............................... 208 400. S f . S a v in . ............................................................... 234
324. S ib iu , Bis e r ic a U r s o u n e ! . ™ ........................... 308 40t. Psaltirea din Munchen............................................... 234
335. CtSNĂDÎA . . . . . . . . 3^*2 402. SOUVIGNY...................................................................... 235
326- S e b e ș u l S ă r e b c , Biserica mică ........................209 403. Ba y e u x ..........................................................................235
327. C i b n ă d i a .................................. 209 404. S f , Pe t r u (a u l n a v ) ............................................... 235
328. S e b e ș u l S ă s e s c , Fereastra snd. Biserica mare 309 405. P ia t r a . Paramentul cu discuri smălțuite . . 236
829. R e g h in u l S ă s e s c ................................... . . 210 406. T ă r n o v o , S f . D u m it r u ........................................... 237
330- B is e r ic a S f . M im a u . p in C l u j ........................... 210 407 instrumente de cioplit p i a t r a ............................... 339
331. B is e r ic a Do m in ic a n il o r C l u j .................... au 408. Oală de r e z o n a n ț ă ................................................... 340
333. BrBBRlCA NEAGRĂ B R A Ș O V ...................................... a n 409. Pu t n a . Mormântul lui Ștefan cel Mare . . . 241
333 C r a c o v ia . Fereastră la turnul ospelulul comunal a n 411X P u t n a . Groapa Măriei din M angop................ 242
334- C r a c o v ia . Fereastră la turnul nspeluîui comunal 21t 411. A r b o r a . Chivotul mormântului lui Luca Arbure 243
33$. Sp it a l u l S e . D u h C r a c o v ia ............................... 212 412. Pictura votiva din Pătrăuți ( H ) ........................... 244
336. Fereastră la ospelul comunal din Sibiu . . . 212 413. PĂTRĂUȚI. Sf-ții Constantin Și Elena (H| . . . 246
337. Fereastră la castelul din Hunedioara . . . . arz 414. P ă t r ă o TL Picturi In pronaos (H) 246
338. Profilul soclului. P i a t r a .......................................... 212 415. PAt r a u ț l Picturi in naos ( H ) ........................ «47
339. Profite de s o c lu ri...................................................... 213 4tu. P o p ă UȚI. Picturi In naos ( H ) ............................... 247
340. Protile du s o c lu ri.................... . 214 417. S f . i l i e . Tabloul votiv . . 248
341. Profil* de coronament al contraforturilor . ■ 214 418. S f . I l ie . Tabloul votiv . . . . 248
342. Cornișe .......................................................................215 419. S f . I l ie . Picturi in naos . ■ 249
343. Chenare de p is a n ie ................................................... 215 420. M il iș ĂUȚI. Caznele Sfântului Proeopie . . . . 249
344. Semne la p id a re .................... . 210 421. Mti.ișĂVȚt ...............................................................250
345. Diagrame de semne l a p i d a r e ............................... 217 423. V o r o n e ț . Parte din tabloul votiv (după o copie) 350
346. Diagrame de semne lapidare . . ■ 218 423. Do l h e ș t i . Peretele votiv (C) . • - ....................25'
347. S f . T b o d o r u T ir o n (K il ib s e D j a m i ) . . . 2lO 424. Sf . N ic u l a e D o r o ii OI. Picturi în naos (C ). . 252
348. S f - t a T e o d o b ia (G u l -D j a m i ) . . ................... 219 425. B ă l in e ș t i . Picturi in n a o s ............................ 252
349. P a m MAKARISTOB i FETITEH i) J A M I> ................... 220 426. Sf . G h e o r g h e d in H â r l ă u . Picturi In pro­
350. C e i d o is p r e z e c e A p o s t o l i (S a l o n ic i . . . . 220 naos ( C ) ........................................................... *53
35u S f . I o a n A l it u r g it o b , M e s s e mu r ia . . .2 2 1 427 S f G h f o k g h e d in I I a r l ă u . Sfânta Varvara
3$a. P a n t o c r a t o r . M e s s e mk r ia .................................... 231 și Sfânta Alexandra ( C ) ....................................... 254
353. Sp . P a n t e l im o n (S a l o n ic ) ............................... 222 4*8. S f G h e o r g h e d in H â r l ă u . Sfânta Teodora
354. H o d e g e t k ia B r o n t o c h io n (M ir t r a ) . . . . 222 și o altă sfântă ( C j ...............................................254
355. C a RACALU (ATOS) . 322 429- S f . G h e o r g h e d in H â r l ă u . Sfânta IrinatCI . 255
356. S p . I l ie (Esxt S b k a d S a l o n i c ................ .3 2 3 430. Sp . G h e o r g h e d in H â r l â u . o sfântă ( C ) . . 255
357. Pa r a c l is u l M a j c e i D o mn u l u i l a L a v u a . • 233 43* ■ A r b o r a . Sfânta M a r in a ........................................... 256
358. Discuri smălțuite | H ) ...............................................224 43* A r b o r a . Pictură In chivot . . . . . . . 256
359. Discuri smălțuite i l l ) .................................................., 433 Ar b o r a . Tabloul v o t i v ........................................... 256
360. Discuri smălțuite țH . . ................................ „ 434. S f . G h e o r g h e d in S u c e a v a . Un ctitor țliog-
361. Discuri smălțuite (II) .................... ... ....................... dan cel Orb?) (H) ........................................... 257
362 - 363 -3 6 4 — 365*.Discuri smălțuite . ........................ 223 435. S p . G h e o r g h e d in s u c e a v a . Sfinții Nistor
366-367 Discuri.smălțuite ( H i ........................................... și Nicetas ( H ) ................... - . 257
368—369 370-371 Discuri smălțuite tli . . . . 22*» 430. S p . G h e o r g h e d in S u c e a v a . Sfinții Teodori
373. Triunghiuri smălțuite (H) ................ . . . 227 Tiron și S tratilat ( H i ...................................z$8
373- G r if o n . S f . P e t r u , A n g o u l 6 me . • . . . . 227 437. DOBROVă ț . Tabloul' votiv ( H ) ....................... a$8
374. G r if o n . S a n M a e t in o , L u c c a .................... 227 438. P o p ă u ț i - O rnam ent............................ . . . .
375. G r if o n ș i l e u . Bo r g o S a k Do n in o . . . . 328 439 V o r o n e t . Ornament . . . . . . . . 259
376. Stema la Cetatcn A lb ă ............................... 228 440. SF. G h e o r g h e d in Su c e a v a . Sfinți militari (II) z6o
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 825

Flg. pag. P’ K pag.


441. Sf . GttEOKuiiE l»ix S u c e a v a . Sfinți m ilitari (H) 200 4U7. Ră d ă u ț i . Piatra Anastasiei, fiica lui Lațcu
44». P a r a c l is u l T u r n u l u i B is t r iț e i (C) . . . . afli Voevod ( H ) .............................................. 381
443 Ornamente din bisericile de ia Mistra . . • zda 46S. Ră d ă u ț i . Piatra Stanei, maica lui Stefânițâ
444 A p o s t o l u l L u c a . Evanghelia din 1491, dăruită V o d i ( l i ) ...................................................... a8i
de Alexandru Vodă, fiul lui Ștefan cel Mare 363 46n. V o r o n e ț . Piatra de mormânt a lui Danii) . . 28a
♦45 VOROXST. O r n a m e n t............................................... 264 470. Ba c ă u . P<atră de m o r m â n t .................................. «83
+46. C l o p o t (cu inscripție *lavoti«ascâ) Bistrița (C) aol» 47*. Bă l in e ș t i . Piatra de mormânt a lui Tâutu . 283
44J. C l o p o t (cu inscripție latinească) Bistrița (C ). 207 473. B ă LINEȘt i . Piatra de mormânt a lut Petru, țiul
448. I n t r a r e a m ă n ă s t iiik i N e a m ț u l u i . . . 3O9 lui Tâutu ........... .................................. . 384
♦49. S r Gh e o r g h e d in S u c e a v a . Racla sfântului 473. R ă Lin e ș t i , Piatra de mormânt a lui Teodor, fiul
!oan cel N o u ...............................................................»7° lui T â u t u ..................................................................384
450. Ba ia . Bis e r ic a c a t o l ic ă . P l a n ........................ 271 474. Bă l in e ș t i . Piatra de mormânt a Vasilichei. fata
451. P u t n a . Mormântul Mitropolitului Teoctist (H ). 374 lui T â u t u ................................................................. 38$
45». P u t n a . Piatra Măriei din Mangop (H ) . . . 974 475. B ă LIN e ș t i . Piatra de mormânt a Magdei, fata
453. P u t n a . Piatra Voevozitor Bogdan și Petru iHi 375 luî Tâutu . . . 28$
454. P u t n a . Piatra lui Ștefan cel Mare (după Kozak) 276 476. Bă u n Rj t I. Piatra de mormânt a Măriei, mama
45$. P u t n a . Piatra Măriei, fata lui Radu cel lui Dragota . . - ......................... 385
frumos (H) . . - ................... 276 477. Bă l in e ș t i . Piatra de mormânt a Anghelinei a8b
45b. P u t n a . Mormântul lui Bogdan cel Orb ( H i . . 276 478. BISTRIȚA. Mormântul Doamnei Ana lui A le­
457. P u t n a . Mormântul Măriei, fata lui Ștefancet Mare 277 xandru cel Bun ( C > ...................................... - - 386
458. P u t n a . Pialra Măriei, prima soție a lui Petru 479. D o l h e ș t i . Piatra dc mormânt a Măriei lui
Rareș ( F T ............................ *77 Ș endrea..................................................................
459. P u t n a Mormântul lui Ștefan ița Vodă |H) . 377 4X0. D o l h e ș t l Piatrâ dc mormânt (C )....................... 387
400. P u t n a . Piatra de mormânt a lui Ștefan cei 481. M ă n ă s t ir e a N e a m ț u l u i Piatra de mormânt a
Mare ( H ) .................................................................. 371» lui Ștefan Vodâ fiul lui Alexandru eet
461. R ă d ă u ț i . Piatra lui Bogdan 1 ( H ............379 Bun ( C ) . . ...............................................
462. R ă d ă u ț i . Piatra lui Lațcu ( H ) ................379 48a. Mă n ă s t ir e a N e a mț u l u i Piatra de mormânt a
463 R ă d ă u ț i . Piatra lui Ștefan I (H ) . . . . . . 379 pârcălabului Micota ( C ) ............................288
404. R ă d ă u ț i . Piatra lui Roman Vodă (11) . . . 280 483. M ă n ă s t ir e a N e a mț u l u i Piatra de mormânt a
483. R ă d ă u ț i . Piatra lui Bogdan, fratele lui.Ale­ egumenului lui Harîton ( C ) .................. • • •
xandru cel Bun (H) ............... » '• 484. P r o b o t a . Piatra O i ț e i ........................................... 290
400. R ă d ă u ț i . Piatra tui Bogdan, Hui tui Alexandru 485. P ia t r a . T u r n u l - c l o p o t n iț ă . Pisania (C> . 317
cel Bun i H ) .............................................................. «80 480. D o b r o v ă ț . Pisania ............................... 3*9

N. H. - Reproducerile inedite sunt făcute la cea mai mare parte dupâ fotografii executate de câtre £>nul A.
Chevallier, fotograf in Piatra Neamț (însemnate cu C) ți de către D-nul Haydvogel, fotogral In Curtea de
A rg ef (însemnate cu H).
REPERTORIUL NUMELOR DE BISERICI, LOCALITĂȚI
Șl ȚĂRI CITATE

Angouletne (Sf. Petru) 227. Borzeștî 77, 78, 80. 81, 82. 83, 84, 85, 86, R7 95. 96, 97.
Arbora Ml, 112. 113,115. 116, 118. 120, 131, 135, 138, 103. 110, 171, 178, 186, 187, 188, 199, 202. 203.
141, 149, 178, 181, 182, 184, 185, 186, 196, 199, 200, 205, 207, 208, 213, 214. 216, 217, 224. 226 265, 295,
201, 202, 206, 207, 208, 240, 248, 245, 253, 256. 262. 297, 298, 29», 302, 304, 305, 307. 31».
264, 265, 268, 273, 295, 296. 298, 303, 304. 306. 310, Botoșani (vezi Popauți).
311, 314. Brebu (turnul) 167.
Ardeal 105, 106, 159, 191, 198, 20-3, 206,-207, 211, 212, Brașov IG6.
213. 215, 216, 223. 238, 239, 241. 268. Brașov (biserica neagră) 203, 204, 211. 216.
Arilie 188, 187 (v. erata) 299 (erata'. Bucovina 27, 56, 190. 192, 245, 301.
Arles 233, 299. 307. București (muzeul) 151.
Armenia (Armeni) 14, 188, 189, 219, 271, 292. Buda (cetatea) 195.
Aroneanu = Aron Vodă 148. 165, 166. Bulgaria 12, 307.
Arta Sf. V asile 236.
Asia mică 223. Caracalu (Atos) 222.
Asie, 307. Cetatea Albă 228, 269, 314.
Atos 12. 186. 187, 188, 236, 292. 298. 2519, 307. 312. 313. Cetatea de Bahă 268, 269.
Atos (Caracalu) 222. Cetățuia (lași) 147, 148, 150, 165.
Atos (Lavra — Paraclisul Maicei Domnului) 223. Chartres 197.
Aulnay (Sf. Petru) 233, 235. Chauvigny (Sf. Petru) 233.
Austria 109, 198, 230. Chilia 268.
Chindov 278.
Bacău (Precista) 42, 58, 61, 62, 63, 64, 65, 66. 83, 186. Ciceiu 203. 268. 314.
189, 199, 201, 202.203, 213, 282. 283. 295, 297. 299. 303. Cisnâdia (Heltau) 203, 209.
Bădăuți => (Milișăuți) 28, 245. 294. Cluj 138, 13», 215.
Baia (Biserica albă) 17, 18, 19, 20, 21, 78, 129. 141, 160. Cluj (Franciscani) 24, 138, 139, 204.
186. 189, 191,. 200. 202, 294. Cluj (Dominicani) 211.
Baia (biserica catolică) 16, 17, 160, 271, 293, 315. Cluj (Catedrala Sf. Mihail) 106, 210.
Baia (biserica lui Petru Rareș) 139, 184, 200, 303. Coeni (Viașca) 167, 168.
Balcani (Balkans) 13, 36, 219, 223, 236, 265, 270. 292. 30". Cocavia=(Sttceava) 270, 315.
308, 30», 312. Colonia 215, 216. 307.
Băiinești 14. 15. 29, 75, 117, 124, 125. 130, 133, 134. 135, Constantinopoi 162, 187,.219, 221, 236. 282. 29». 302.
186, 138, 165. 186. 187, 200, 201, 202, 207, 214, 215. Constantinopoi (Sf. Teodor Tiron = Teotokos =s K ilisse
23», 245, 250. 252, 255. 2454, 270. 283, 284, 283, 2815, Djami) 219, 22). 308.
’ 295, 296, 298. 299, 303. 304. 307. 311. 312, 315. Constantinopoi (Sf ta T eodosîa= G 0l Djami) 21», 22), 308.
Bârnova 148, 165. ,, (Pam m akaristos=Fetiyeh Djami) 220,308.
Barnovscbi (vezi lași'. „ (Pantocrator = Zeirek Djami) 22 308.
Barlfeld 69, 74. ., (Tekfur Serai) 236.
Bayeux 235. Cotmana (Argeș) 236.
Beclean = Betlen 204. Coțtnan 281.
Berna 215. Cotnar 13», 140, 141, 181. 184, 186. 200, 2Q2. 213, 216,
Birthalm 203. 217. 295, 296. 2»8. 303.
Bistrița (Ardeal) 10G, 191, 203, 204. 215, 216. Coucy 195.
Bistrița 16, 104. 14», 241. 286, 293. Cracovia 216.
Bistrița (turnul-clopotnița) 151, 154, 155, 156, 187, 214, „ (Sf. Duh) 212.
245. 263, 261, 266, 267. 296, 298, 311, 313. (Biblioteca) 207.
Bogdana 165. ■ „ (Casă particulară) 207.
Bolopia (San Petro e Paolo) 230 (vezi erata), 231. ,, (Franciscani) 214.
Borgo San Donino 228. (Ospelui comunal (Rathus) 211.
Bourgea (Hotelul lui Jacques Coeur) 195. ,, (turn lângă poarta Sf. Florîan) 224.
32S COM IS!UNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Cracovia (Sanctuni Saeramentuni) 152. India 18».


„ (Stichenița) 212. Iran 189, 223, 30».
„ (W awel) 212, 228, 244. Italia 219, 236. 307.
„ (Catedrala Sl-ta Maria) 162. 214. 816. Ițcani vechi 148, 165.
Cuceviște = Kuceviște 161, 163. iuriew Poiski 227.
Cartea de Argeș 262.
Jicea («Jitcheaj (v. erată) 187. 299.
Dalmația 219. Kalcnici 188, 30».
Dej 203, 204, 214. 216. Kalicz 228.
Dipja -»• (Durbach) 203, 204. Krușevaț 188, 809.
Dobrovăț 45, 48, 111, 118, 1111. 120, 121, 122, 123, 124, Kuceviște (Sf. Arhangelil Cuceviștc) 161, 163.
126, 126, 138, 178,186,186,187. 18», 19R, 19», 200,
201, 203, 207, 208, 240. 246, 253. 258. 2116. 297, 298, Le Mana 230.
300, 301, 308, 304. 311,319. Lemberg (— Lwowj 224, 267, 268.
Uoiheștii Mari 56, 117, 124, 126, 127, 128. 129, ISO, 135, Leopoli ( = Lemberg) 267, 268.
179, 186, 200, 201, 202, 246, 260, 261. 264, 265, 284, Lucea (San Martino), 230, 282, (v. erata).
294, 295, 303, 304, 311.313. ,, (San Michele). 230 (v. erata), 231.
Dorohoi (Sf. Nicolae) 10, 36, 37, 38, 39, 40, 42 46. 18, 52.
68, 62, 65, 82, 83, 134, 136, 137, 186, 189, 190, 192, Macedonia 161, 162, 219, 221, 236, 307, 308.
193, 199, 201, 202, 206, 207, 213, 239, 245, 260. 262. Markn (Macedonia) 221.
262, 264. 294, 296. 298. 300. 302, 304, 311. Mcssembria 18, 221, 236.
Drâgoești 282. „ (Mitropolia) 221.
Dragomirna 147, 148, 165. ,, (Pantocrator) 221.
,. (Sf. loan Aîiturgitosj 221.
Egipt 189, 309. Merbaca 236.
Espagnc (Spania). 30». Meteori 12, 292.
Mesopotamia 223.
Feleac 140, 203, 204. 208. Milano 236
Florești (Tutova) 109. 160. Milișâuți 9, 23, 26, 27, 28, 34, W, 6», 74. 186, 189,
Franța 216. 193, 196. 198, 201, 202, 205. 207, 221, 236, 240.
Fruscagora 12 249, 250, 264, 268, 294, 298, 300, 302, 304, 311,
Fanfltirchen Pecs) 230, MirAuți 16, 163. 164, 165, 167, 168. 200, 293, 296. 30
Mistra 221, 236, 259, 262, 312.
Gabrin 227, 236. (Brotitochion) 259.
Galata 148, 149, 166, 166. „ Mitropolia) 259.
Galiția 14, 162, 159, 175, 191, 197, 200, 207,211.212. 213. „ (Pantanassa) 236.
216, 224, 238, 239, 268, 269, 871, 292, 306. 807. 30». ,. (Paraclisul Sf. loan) 259.
314, 815. ,. (Panaghia Hodigitria din Brontochivii) 221,
Germania 219, 227. Moldovița (veche) 16, 168, 169. 293.
Golia (v. Iași). Moldovița 192. 194. 260.
Morava (Serbia) 187, 188, 219, 29», 307.
Haltei (Sf. Stanisias) 159.
Moscova 263.
Haltei 228. Mfinchen 234.
HArlău (Sf. Ghcorghe) 13, 36, 42, 46, 47, 4», 60. 61, 62.
Muntele Atos (vezi Atos)
53. 54, 55, 56, 57, 58. 69, 74. 82. 83, 95, 127,134.186.
Muntenia 166, 167, 188, 223, 236, 239, 265.
189. 199, 201, 202, 205, 206, 207, 210, 213, 216. 224.
226, 285, 238, 239, 240. 246» 253, 254, 265, 264. 270, Neamț (mănăstire) 45, 48, 69, 74, 78, 81. 95, 98, 9»,
287, 294, 296. 298, 300, 301, 302, 304. 311. 316. 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108. 108. 110.
HAri Au (curtea) 160, 151. 118, 120,148,149,168, 170, 171, 17«, 186, 187. 189,
Hervarto 69. 194, 196, 198, 199, 200. 201, 202, 203, 205, 206,
Hetzeldorf 203, 204. 213, 214, 215,224, 226, 240, 241, 242, 246, 255,
Hlîncea 20. 266. 267, 269,287, 288, 289, 295, 296, 2»8, 300,
Hotelul lui Jacques Cceur (Bowges) 195, t96. 302, 803, 304,305, 311, 313.
liotîn (paradisul cetâței) 160. Neamț {turnul de intrare) 168, 169.
Humor 29. 127, 179. Neamț (cetatea) 119, 241, 278, 276, 28».
Hunedioara 196, 196, 212.
Huși 67, 68, 104, 295. Pâtăul alb (vezi Războeni).
Parhâuți 149, 178, 179, 180, 200, 201, 2«4, 265, 273,
lași (Bamovschi) 140. Parize le C bâtei 230, 232.
„ (Golia) 165. Parma (Catedrala) 233.
,. (Trei Erarhi) 58, 147, 148, 150, 165. ,. Batisterul) 232.
» (Sf. Gheorghe=M itropolia veche) 57, 61, 245. l’âtrauii 21, 22, 23. 24, 25, 27, 74. 186. 190, 194. 196.
„ (Sf. Nicolae) 42, 46. 57, 69, 60, 81, 62. 65, 74, 165, 202, 203. 205, 207. 221, 236, 240. 244. 245, 246,
186, 189. 193, 194, 199, 201, 202, 205, 224. 227, 232, 523. 259, 265, 268, 271, 294, 298. 301, 302. 304,
245, 255. 294, 298, 300, 302, 904, 311. 314, 315.
BISERICILE LUI ȘTEFAN CEL MARE 329

Pavla S. Michele 230, 231. Seres (Sf. Nicolae) 161.


„ S. P ietre 233. Sf. ilie 11. 21. 27. 28. 29 30. 31. 34. 47, 48. 65. 74. 75.
Pavia 236. 137. 186, 189. 190. 191, 192. 193, 194. 196, 198. 201.
Pecs = Fflnfkirchen 230. 202. 207, 215. 236. 239. 240. 245. 248, 249. 250. 205.
P iatra (Sf. loan) 77, 73,79, «0, 81, 82, 83,87. 88, 8». 90, 91, 264. 268. 294, 298,300, 301, 302, 304, 311 (V. erata) 314
92, 93, 94. 95,90, 97, 98, 103, 110.136. 137.171. 178, Sf. Munte 12. 219, 265.
186, 187, 188, 189, 198, 199. 200, 201. 202, 205, 207, S f. O nulrie 148, 165.
208. 212, 213, 214, 216. 210, 217, 228, 236. 238, 267, S f. Savin 234, 235.
268, 269, 273. 274, 275, 276. 277, 278, 281. 295. 297, Sf. Sever 234.
298. 299, 300, 302, 304, 305. 307. 317. Sf. Gheorghe. (vezi H â rlâu 1.
P iatra iTurnul-clopotniță) 43, 48, 151, 152, 153, 154,155, Sf. Gheorghe = M itro p o lia veche vezi la?i).
lăfi. 157, 187, 296, 298. Sf. Gheorghe (vezi Suceava).
Pierrefonds 194, 195. S f. loan Botezătorul (vezi Suceava).
Polonia iPologne) 13, 14, 174, 197, 2M . 241, 268, 269. Sf. loan (vezi Piatra).
808, 310. Sf. loan (vezi Șiret).
Popăuți (Botoșani) 36, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, S f. loan (vezi Vaslui).
56, 58, 62, 65. 69, 72, 74, «2, 83, 98, HO. 127, 133, Sf. Nicolae (vezi Dorohoi).
134, 186, 189, 198, 199, 200, 201, 202, 207, 213. 215, Sf. Nicolae (vezi Iași).
238, 289, 240. 245, 247. 253, 266, 269, 264, 294. 298, S f. Nicolae (vezi Popăuți, Botoșani).
300, 302. 304. 311. Sf-ta Paraschiva (vezi Râmnicul-Sărat).
Pnpăuți (T u r nul-clopotniță) 43. 161. 163, 154. 15», 187, Sf-ta Paraschiva (vezi Ștefanești-Botoșani).
296. 298. Sf-ta T reim e (vezi Șiret).
Praga 216. S ibiu (Catedrala) 203. 205.
Precista (vezi Bacău) » (Ursuline) 208.
Probota 103. 107, 171, 241. 250, 289. 290. • (Rathhaus=>Ospelul comunal) 212.
Probota (Sf. Nieolaej 289. Sietlia 12.
Putna 148. 144, 145, 146, 147. 148. 156. 166, 191, 193, 194, Sintereag 203, 204.
196, 197. 198, 200. 202. 228, 230. 241. 242, 243, 244. Șipote (Ia ș ii 139. 181, 182, 183, 184. 200. 296, 903.
267, 268. 269, 273, 274. 275. 276. 277, 278. 281, 296, Ș ire t Sf. loan 16/293.
301, 303. 305. 310, 313, 314. » (Sf. T re im e 16, 17. 1<», 161, 162, 163. 166. l«8.
Pntna (turnul tezaurului) 161, 156, 157, 296. 271. 293, 296, 315.
S latina 104, 191. 196. 197.
R ădăuți 16, 17. 31, 36, 66. 111, 125. 180, 133, 135, 168,
Solea 148
159, 160, 166, 200. 241, 242, 243, 268. 271, 278, 279.