LABORATOR 5

I. Editorul WORD. Tabele.

1. Studiaţi modalităţile de realizare a unui tabel utilizănd editorul Word (MS Office)
Opţiunea TABLE:
- inserare -> Insert Table (cu specificarea nr. linii, nr. coloane)
- formatare tabel -> Draw Table
- operaţii de formatare tabel (linii, coloane, celule):
i. operaţii generale: inserare, modificare, copiere, mutare, stergere,
aspect chenar (Tables and Borders), aliniere
ii. operatii speciale:
1. împărţire celule (Split Cell)
2. unire celule (Merge Cells)
- operaţii de formatare date din tabel sau celule:
- operaţii generale: inserare, modificare, copiere, mutare, stergere,
aspect, aliniere, schimbare font
- operaţii de prelucrare date:
i. ordonare –> Table Sort (crescătoare, descrescătoare)
ii. prelucrări numerice -> Table Formula:
- minim, maxim, medie, modul, rotunjire, numărare, însumare,
etc.

2. Lucrare practică: editati documentele prezentate de profesor la laborator

(document3, document4).

II. Editorul WORD. Generarea automată a cuprinsului

1. Realizarea unor documente mai mari in Word care sunt folosite pentru diferite
obiective, fie ca vorbim de carti, esee sau lucrari de licenta, presupune ca la un
moment dat sa generam un cuprins. Avantajul unui cuprins creat automat este in
primul rand legat de aspectul profesional şi în al doilea rand de faptul ca titlurile
incluse in cuprins pot functiona si ca linkuri spre respectivele paragrafe. De
asemenea, modificarea unui titlu sau adaugarea unui nou capitol în cadrul
documentului se poate rapid corela la cuprins printr-o simpla actualizare.

Microsoft Word permite generarea unu cuprins automat al unui document prin
selectarea textului ce dorim sa apara in cuprins si aplicarea unui stil asupra
acestuia.

Un cuprins se poate crea alegând stilurile de titlu – de exemplu, Titlul 1, Titlul 2

și Titlul 3 – pe care doriți să le includeți în acesta. Microsoft Office Word caută
titluri care se potrivesc stilului pe care l-ați ales, formatează și indentează textul
de intrare în funcție de stilul titlului, apoi inserează cuprinsul în document.
 2. Lucrare practică: editati un document cu conţinutul laboratoarelor de TIC şi
generaţi cuprinsul.

III. Norme de editare a unei lucrări

Norme minimale de redactare a lucrărilor științifice

Lucrările științifice se redactează pe pagină A4, dimensiuni standard, cu 12, caractere drepte,
spațiere interliniară la un rând și jumătate 1,5. În acest scop, se folosește opțiunea Line
spacing > 1,5 lines din meniul Format > Paragraph.

Formatul de text prevede margini albe de 2,5 cm (sus, jos, dreapta, stânga). Pentru stabilirea
dimensiunilor se folosește opțiunea Page Setup > Margins din meniul File.

Alineatele sunt de 1 centimetru și se generează folosind opțiunea Intentation din

meniul Format > Line Spacing Options > Paragraph > Sperial First Line By 1cm. Este
recomandat ca pe o pagină să nu figureze mai mult de patru- cinci alineate. Între ele nu se
lasă spații libere. Alinierea paragrafelor se face la stânga și la dreapta (Justify).

Paginile se numerotează în partea de jos, în mod centrat. Se generează automat în Word (clic
Insert > Page Numbers > Alignment > Center). Pagina de titlu nu se numerotează.

Pentru titlu sa va folosi fontul Times New Roman, caractere aldine (bolded) mărimea
corpului de literă 18. După titlu se va lăsa un spațiu de 12 puncte.

Pentru subtitluri se vor folosi caractere aldine (bolded) și cursive (italic) mărimea corpului
de literă 12. Înaintea subtitlurilor se va lăsa un spațiu de 10 puncte.

Redactarea textului, a notelor de subsol, a bibliografiei şi a anexelor trebuie să respecte

principiul consecvenței pe tot parcursul lucrării. Scrierea cu diacritice este obligatorie.

Pentru notele de subsol și bibliografia finală se va folosi standardul bibliografic ISO-690.

Notele de subsol conțin în general referințele bibliografice, astfel încât sursa unei informații
să poată fi aflată imediat. Ele se generează automat în Word, dând clic pe butonul Insert >
Reference > Footnote. Se numerotează cu cifre arabe și se despart de corpul textului printr-o
linie orizontală (generată odată cu inserarea notelor).

Notele de subsol se redactează cu font Times New Roman, mărimea corpului de literă 10,
caractere drepte, spațiere interliniară la un rând. Se aliniază, ca și textul propriu-zis, la stânga
și la dreapta (Justify).

În corpul textului, numărul notei se inserează la umărul cuvântului. Între cuvânt, numărul
notei și semnul de punctuație care urmează nu se lasă spațiu liber. La sfârșit de propoziție sau
de frază se respectă ordinea următoare: ghilimele închise + notă + punct.

Prescurtări folosite în notele de subsol

Atunci când în seria notelor de subsol se face de mai multe ori trimitere la aceeași lucrare sau
la același autor, se folosesc următoare abrevieri:

- op. cit. – înseamnă „opera citată” și se folosește întotdeauna scris cu litere mici, prescurtat
și subliniat cu italice atunci când o anume operă a unui autor este citată de mai multe ori pe
parcursul lucrării, dar nu succesiv, ci la distanță. Când opera se citează prima oară, trimiterea
se face în întregime, urmând ca la trimiterile următoare să se folosească op. cit.

- Ibidem, prescurtat Ibid. – înseamnă „aceeași operă”, „în același loc” și se folosește atunci
când avem de-a face cu citarea succesivă a aceluiași autor și a aceleiași lucrări. Dacă, în plus,
trimiterea se face și la aceeași pagină, atunci nota de subsol va conține doar indicația Ibid.
Dacă numărul paginii diferă, atunci acesta va fi precizat astfel: Ibid., p. ....

- Idem, prescurtat Id. – înseamnă „același autor” și se folosește pentru a evita repetarea
numelui autorului atunci când avem de-a face cu citarea succesivă a aceluiași autor, dar
operele din care se citează sunt diferite.

- apud – înseamnă „după”, „la” și se folosește atunci când în text se face trimitere la o sursă
din care nu se citează direct, dar care apare citată în lucrarea din care este preluată. Astfel, în
nota de subsol se va cita sursa primară și se menționează apud.

- confer, prescurtat cf. – înseamnă „confruntă”, „compară” și se folosește atunci când se

indică o comparație între puncte de vedere diferite sau asemănătoare.

- passim – înseamnă „pe alocuri” și se folosește atunci când autorul unei lucrări se află în
situația de a cita informații de pe un număr mare de pagini al unei alte lucrări. Pentru a evita
încărcarea textului cu o multitudine de note, se face o singură notă de subsol, în care indicația
de pagină se înlocuiește cu termenul passim.

În afara prescurtărilor acceptate în limbajul științific, precum cele menționate mai sus, nu se
folosesc alte prescurtări în textul lucrării.

Bibliografia

Bibliografia cuprinde lista tuturor surselor de informație folosite la redactarea lucrării și se

plasează la sfârșitul lucrării, după anexe.

Pentru asigurarea unei mai bune vizibilități a materialelor utilizate, rândul care urmează după
rândul care indică numele și prenumele autorului se va retrage spre dreapta cu 1 cm.

Toate titlurile din notele se subsol trebuie să se regăsească în bibliografie.

Bibliografia se organizează în ordine alfabetică, după numele autorilor, dar și pe categorii

(Bibliografie primară, Bibliografie secundară etc.)

Dacă în bibliografie apar mai multe lucrări scrise de același autor, acestea se trec în ordine
cronologică, începând cu cea mai veche.

Dacă același autor a publicat două sau mai multe lucrări în același an și ordinea cronologică
nu poate fi identificată, acestea se ordonează alfabetic după titlu.

Anexele

Anexele cuprind tabele, figuri, grafice, hărți, imagini care se numerotează consecutiv și se
identifică prin menționare în partea stângă a paginii: Anexa 1, 2, 3 etc.

Figurile și imaginile trebuie însoțite de legendă, care se plasează sub acestea și se scriu cu
Times New Roman, corp de literă 10.

Legenda imaginilor conține, în ordine, următoarele informații: nume, prenume, titlu (scris în
italic), dată, materiale, dimensiuni, loc de conservare.

Lucrare practică: editati un document cadru pentru o lucrare ştiinţifică.