PORTOFOLIU

EDUCAȚIE
INTERCULTURALĂ
PORTOFOLIU
EDUCAȚIE INTERCULTURALĂ

Rîpanu Ana-Maria
PIPP,gr,2,anul3
 1. Formulati două stereotipuri, două prejudecăți etnice (una conceptualizata ca
atitudine, una conceptualizata ca emotie sociala) si doua discriminari.

EXEMPLE DE STEREOTIPURI

 Spre exemplu,într-o zi, la școală, diriginta prezintă trei noi colegi de clasă. Primul
dintre ei este destul de slab, poartă ochelari, pare timid și nu este îmbrăcat chiar după
ultima modă. Probabil primul gând care ne-ar trece prinminte este că noul coleg e un
“tocilar”. Al doilea coleg este îmbrăcat în negru, are plete și poartă bocanci chiar dacă
afară este cald, lucru care te face să crezică este pasionat de muzica rock. Iar al treilea
coleg este de fapt o colegă care are foarte multă grijă de felul în care arată și asta te
face să crezică este cu nasul pe sus. În fiecare dintre aceste situații, s-a format o părere
încă dinainte de a se schimba vreo vorbă cu noii colegi, părere fiind bazată doar pe
anumite elemente din înfățișarea lor, cu alte cuvinte s-a folosit un stereotip.
 Romii sunt deseori percepuți ca nomazi lipsiți de griji, fără preocupări semnificative:
liberi să facă tot ce-și doresc, care iubesc libertatea și comoditatea, care locuiesc în
corturi sau căruțe și care dansează în fiecare noapte în jurul focului. Atunci când le
este foame, ei fură o găină din curtea unui țăran local.Preferă să trăiască din ajutoare
decât să muncească. Au mai mulți copii decât pot să hrănească sau să îmbrace. Într-o
zi vor depăși probabil populația majoritară cu copii. Fetele rome se căsătoresc la vârste
fragede; bărbații își bat nevestele și își exploatează copii.

EXEMPLE DE PREJUDECĂȚI:

Prejudecata este părere fără judecată. (Voltaire)

 Un exemplu relevant îl reprezintă experimentul privind efectele prejudecăţii în care

Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii a interpretat câteva piese la
vioară, într-o staţie de metrou iar nimeni nu s-a oprit să-i asculte piesele. Altfel spus,
ţinând cont de prejudecata ,, cei care cântă în staţii de metro nu au talent şi vor doar
bani”, trecătorii nu au dat importanţă.
 Simt furie și resentimente față de cei ce practică yoga.

EXEMPLE DE DISCRIMINĂRI

 Holocaustul a fost un eveniment tragic. În prima jumătate a secolului XX,

Partidul Nazist, condus de Adolf Hitler, a promovat o serie de prejudecăți
legate de evrei și alte grupuri considerate indezirabile, precum romii,
homosexualii, persoanele cu dizabilități sau cu probleme de sănătate mintală
etc. Visul naziștilor era exterminarea acestor grupuri, pentru a obține în final o
rasă superioară de oameni. Soluția pe care au găsit-o pentru a atinge acest
 obiectiv a fost exterminarea. Evreii, romii și celelalte grupuri au fost trimise în
lagăre în care condițiile de trai erau îngrozitoare. Holocaustul a curmat
aproximativ 11 milioane de vieți într-un mod crud, inuman și sadic.
 Până la începutul secolului XX (în unele țări chiar până mai târziu), femeile nu
au avut drept de vot. În Brunei și Arabia Saudită femeilor le este interzis și
astăzi să voteze, iar în Liban și Emiratele Arabe Unite, numai o parte dintre
femei au drept de vot (cele care pot face dovada unei educații elementare).
 Un director de firmă dorește să angajeze o secretară și specifică în anunț că
pentru postul respectiv pot aplica doar tinerele necăsătorite, cu un aspect fizic
plăcut și cu vârsta sub 35 de ani. Aceasta este discriminare, pentru că aceste
caracteristici nu influențează în niciun fel capacitatea persoanei de a face față
cerințelor postului.
 Unei eleve cu dizabilități îi este refuzată înscrierea la școală, pe motiv că nu
există rampă de acces pentru scaun cu rotile. Este discriminare, deoarece copiii
cu dizabilități au dreptul la educație, iar instituțiile de învățământ sunt obligate
de lege să le ofere condițiile necesare.
 O elevă vrea să participe la un concurs de matematică, dar profesorul refuză
să-i accepte înscrierea, pe motiv că e fată, iar fetele nu sunt foarte bune la
matematică. Este nedrept, deoarece genul nu are nicio legătură cu abilitățile de
matematician.

2. Aplicati două modalități diferite de prevenire sau atenuare a stereotipurilor,

prejudecăților etnice sau discriminărilor la situații interculturale concrete.

Pentru a elimina steretipurile, prejudecățile trebuie să reflectăm asupra propriilor

noastre credințe, să le facem o analiză critică a acestora. Trebuie să descoperim provienența
sursele lor: provin din ceea ce ți-au spus alții (familie, prieteni), din ceva ce ai citit sau auzit,
dintr-un eveniment anume?

Eliberarea de stereotipuri și prejudecăți poate fi facilitată și de interacțiunea cu oameni

cât mai diverși, oameni care au altă naționalitate, etnie, religie sau care au avut experiențe de
viață diferite de alte tale. O dată ce vei reuși să cunoști oameni din diferite grupuri, vei
constata că multe dintre credințele pe care le aveai în ceea ce-i privește pe ei erau false, iar
multe dintre temerile tale erau nefondate.

Un alt lucru pe care trebuie să-l facem este să eliminăm din vocabularul nostru acei
termeni care ar putea fi ofensatori pentru anumite grupuri. Câteva exemple de cuvinte pe
care orice om civilizat , cu bun simț trebuie să le scoată din vocabular : “handicapat”
(termenul corect este persoană cu dizabilități), „țigan” (are o conotație peiorativă, de aceea se
recomandă termenul rom) etc... Ca o regulă de bun simț, dacă nu ți-ar plăcea ca un anumit
cuvânt să fie folosit la adresa ta, nu-l folosi nici tu la adresa altora. Pentru a combate
discriminarea nu trebuie să mai rămânem indiferenți atunci când cineva este jignit sau
nedreptățit din cauză că face parte dintr-un grup minoritar. De multe ori, atunci când nu noi
suntem victimele discriminării, preferăm să nu ne implicăm, însă o astfel de atitudine pasivă
ne face complici la discriminare și ne pune în pericol propriile drepturi.

1. O modalitate eficientă pentru prevenirea stereotipurilor, prejudecăților etnice sau a

discriminărilor poate fi :

 Formarea iniţială a profesorilor pentru educaţia interculturală.

Societatea actuală impune formarea cadrelor didactice şi din perspectivă

interculturală.. De altfel, numai printr-o formare interculturală, cadrele didactice pot contribui
la formarea elevilor în spiritului noii exigenţe a societăţii contemporane: deschiderea
interculturală.
Printr-o formare interculturală cadrele didactice pot deveni acei mediatori
interculturali care să contribuie, după cum remarcă, Alin Gavreliuc, la sănatatea socială şi
politică a întregii lumi de mâine.
Camilieri consideră ca formarea din perspectivă interculturală trebuie să-l înzestreze pe
profesor cu mijloace metodologioce, dar şi cu aptitudini strâns legate de contexte
interculturale şi de o analiză continuă a relaţiilor cu sine şi cu ceilalţi.
Un exemplu relevant în acest sens poate fi următoarea situație:

Atunci când profesorul a fost anunțat că în clasă va veni cineva nou ,- un elev de etnie
romă,profesorul ar putea pregăti ceilalți elevi în legătură cu ambientul cultural al acestuia
(din ce regiune vine, care sunt trăsăturile limbii, religiei, culturii lui etc.).

Iată câteva atitudini care pot facilita o bună primire: noul copil trebuie să resimtă
sentimentul că a fost aşteptat; este necesară o atitudine pozitivă , prin vorbe dar și prin fapte,
a "gazdelor", în vederea unei integrări optime în noul colectiv; profesorul va crea momente de
comuniune între elevi, astfel încât aceştia să împărtăşească sentimente şi experienţe; munca în
echipe este o strategie demnă de a fi reţinută; elevul nou venit are nevoie să fie recunoscut; ca
atare, el va primi sarcini didactice ca şi ceilalţi elevi, va fi introdus progresiv în normele
regulamentului de funcţionare internă a şcolii sau a clasei.

2. O altă modalitate de atenuare a conflictelor sunt practicile pozitive. Aceste

practici didactice sunt de natură să contribuie la crearea unui mediu prietenos şi
incluziv pentru grupurile etnice minoritare prezente în şcoală. Astfel, cadrul
didactic le povesteşte elevilor modul în care valorizează diversitatea în mediul
şcolar, punând în practică preceptele relativismului cultural:
Exemplu:

”Vin la şcoală copii din familii de romi, din aceia tradiţionali, cu codiţe... bineînţeles,
copiii îşi dau seama că sunt altfel decât ei, şi nu poţi să-i laşi să râdă de ei, să facă din asta
o temă de discuţie zilnică, pentru că la un moment dat acel sufleţel este afectat. Şi trebuie
să explicăm şi să vedem cât de frumos este, că dacă ei mă văd pe mine că admir o fetiţă
cu codiţele alea împletite în modul lor specific: „ce codiţe frumoase ai, ce păr frumos ai,
ce frumos eşti pieptănată”, şi chiar mai vin mămicile cu fustele acelea, „ce fustă
frumoasă ai, sunt impresionată cât de mult material ai folosit, şi cât te-ai străduit, şi cât de
mulţi bani ia ca să lucrezi o astfel de bijuterie”, şi atunci ei nu se mai simt marginalizaţi,
luaţi peste picior, pentru că nu e cazul. Probabil că şi lor li se pare că fusta mea e
caraghioasă...”