Revistã a Uniunii Scriitorilor din România • Apare lunar la Craiova • Nr.

12 (1254) • 2020
• Fondatã în 1905 • Serie nouã • 24 de pagini • 2 lei

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri de DimitrieVârbãnescu

Revistã de culturã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii

 Gala Scriitorii Anului - 2020
U niunea Scriitorilor din România ºi
Primãria Municipiului Iaºi, prin Casa
de Culturã „Mihai Ursachi” a Municipiului
pagina oficialã a Casei de Culturã „Mihai
Ursachi” a Municipiului Iaºi. Moderatori au
fost Nicolae Manolescu, preºedintele U.S.R., ºi
Revistã editatã de
Uniunea Scriitorilor co-fondatorii proiectului: Gabriel Chifu
din România (vicepreºedinte U.S.R.) ºi Adi Cristi (directorul
ºi Fundaþia Ramuri Casei de Culturã „Mihai Ursachi”).
Juriul celei de-a V-a ediþii a „Galei Scriitorii
Anului” a fost format din academicianul Nicolae
Redacþia:
Manolescu (preºedinte), Daniel Cristea-Enache,
Gabriel COªOVEANU
(redactor-ºef)
Gabriela Gheorghiºor, Ioan Holban, Mircea
Mihãieº, Vasile Spiridon ºi Rãzvan Voncu
Gabriela GHEORGHIªOR (membri). Conform regulamentului, criteriile
(redactor-ºef adjunct) pentru desemnarea „Scriitorului lunii” au fost
Gabriel NEDELEA urmãtoarele: un scriitor care a publicat în limba
(redactor) românã o carte de valoare (nouã, antologie,
Valentin BAZÃ-VERDE reeditare, opere complete); un scriitor care a
(redactor) împlinit o vârstã semnificativã ºi care are o
operã importantã, recunoscutã critic ºi public; Linda Maria Baros, Cristian Pãtrãºconiu,
Mihaela IOVAN
un scriitor care a creat un eveniment cultural Alexandru Cãlinescu,Vasile Igna, Ioan T. Morar,
(secretar general de redacþie)
de anvergurã naþionalã ºi susþine activitatea Sorin Lavric, Viorel Padina ºi Mihai Zamfir.
literarã româneascã; un scriitor care conduce „Scriitorul anului” a fost desemnat Mihai
Redactori asociaþi: Zamfir, pentru romanul În aºteptare (Editura
o instituþie culturalã cu o activitate remarc-
Cãtãlin DAVIDESCU abilã; un scriitor care s-a bucurat de recu- Polirom) ºi Alt jurnal indirect (Editura
Iaºi, au organizat „Gala Scriitorii Anului” noaºtere în strãinãtate. Spandugino), la împlinirea unei vârste
Victor OLARU
2020, într-o formulã ineditã. Anul acesta, Juriul a ales, în fiecare lunã, din noiembrie semnificative. În încheierea galei, actorul
Cristian PÃTRêCONIU festivitatea de premiere a celor 12 scriitori a 2019 pânã în octombrie 2020,„Scriitorul lunii”. Adrian Pãduraru ºi violonistul Adrian Naidin
putut fi urmãritã on-line, la data de 6 Astfel, câºtigãtorii sunt: Livius Ciorcârlie, Nora au oferit un recital extraordinar de poezie ºi
Marcel VOINEA
noiembrie 2020, începând cu ora 18:00, pe Iuga, Ileana Mãlãncioiu, Liviu Ioan Stoiciu, muzicã.
(concepþia graficã)

Colegiul revistei: ªedinþa Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor

Dan CRISTEA

Gabriel DIMISIANU
Adrian POPESCU
Nicolae PRELIPCEANU
Mihai ªORA
Adresa revistei:
Str. Olteþ , Bloc IJK Parter, Craiova
Tel.:0351.461.797Fax.: 0251/41.44.14;
O.P. 1, C.P. 208 (pentru corespondenþã)
www.revistaramuri.ro
e-mail: ramuri_2005@yahoo.com
Administraþia:Calea Victoriei nr. 133, BUCUREªTI;
Tel.: 021/21.27.993
Conform prevederilor Statutului,
Uniunea Scriitorilor din România
nu este responsabilã pentru politica
editorialã a publicaþiei ºi nici pentru
conþinutul materialelor publicate.
Apare cu sprijinul
financiar
al Ministerului Culturii
ºi Identitãþii Naþionale
Revista „Ramuri“ este membrã A.R.I.E.L.
Tiparul:
Imprimeria Editurii AIUS
RAMURI / ISSN 1220-6342
Tehnoredactarea revistei:
Adrian CRISTEA
Abonamentele se pot încheia prin
MANPRES
office@manpres.ro
Tel./Fax: +40 213 146 339
din România din data de 3 noiembrie 2020
M arþi, 3 noiembrie 2020, s-a reunit
Comitetul Director al Uniunii Scrii-
torilor din România. La ºedinþã au participat
Dragoº Ursache, director administrativ, Stela
Pahonþu, director economic.
Primul punct pe ordinea de zi l-a reprezentat
vârstei de 90 de ani. Premiile vor avea valoarea
de 2000 lei net ºi vor avea titulatura „LA
ANIVERSARÔ- Premiul de Excelenþã acordat
urmãtorii membri ai Comitetului Director: nivelul indemnizaþiilor pentru preºedinþii de Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din
Nicolae Manolescu, preºedintele U.S.R.,Varujan Filialelor Uniunii Scriitorilor din România. În România.
Vosganian, prim vicepreºedinte U.S.R., Gabriel continuare, a fost discutatã posibilitatea În continuare, s-a votat acordarea egidei
Chifu, vicepreºedinte U.S.R., Aurel Maria Baros, finanþãrii Premiilor Filialelor U.S.R. ºi din Uniunii Scriitorilor din România pentru revista
preºedinte Filiala Bucureºti-Prozã, Cassian Maria cotizaþiile încasate, nu numai din veniturile atrase. „Însemnãri ieºene”.
Spiridon, preºedinte Filiala Iaºi (online), Horia A fost supusã aprobãrii posibilitatea achitãrii Ultimul punct pe ordinea de zi l-a constituit
Gârbea, preºedinte Filiala Bucureºti-Poezie, Pe- din fonduri proprii a douã premii de cãtre analiza revistelor literare ale Uniunii Scriitorilor
ter Sragher, preºedinte Filiala Bucureºti - Tradu- filialele cu peste 200 membri ºi a unui premiu de din România din punct de vedere economic ºi
ceri Literare, Mircea Mihãieº, din partea Filialei cãtre filialele cu pânã la 200 membri. Cuantumul sub raportul conþinutului. Decizia Comitetului
Timiºoara (online). fiecãrui premiu nu va depãºi suma de 1000 lei Director a fost de a se trimite fiecãrui redactor
Invitaþi: Daniel Cristea-Enache, director de net. S-a votat în unanimitate. ºef o informare. Decizia C.D. conþine ºi un termen
imagine, Rãzvan Voncu, director programe S-a propus acordarea a douã premii de – 1 iunie 2021 – pânã la care trebuie luate mãsuri
externe, Sorin Lavric, director programe interne, excelenþã: Radu Cosaºu ºi Aurel Rãu la împlinirea de îmbunãtãþire a activitãþii revistelor.
In memoriam Andrei Moldovan Calendar al
Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunþã cu tristeþe stingerea din viaþã a scriitorului
Andrei Moldovan, critic ºi istoric literar.
scriitorilor din Filiala
Odihneascã-se în pace!
Andrei Moldovan ( 2 februarie 1949, Chiuza, jud. Bistriþa-Nãsãud - 30 octombrie 2020, Bistriþa),
Craiova a USR
profesorul de literaturã din Beclean, a debutat oarecum târziu, cu o carte despre Coºbuc (Coºbuc sau
Cornel Mihai Ungureanu, prozator,
lirismul pragurilor, 1997).Implicat asiduu în proiecte pedagogice ºi culturale locale ºi judeþene (redac-
tor la Miºcarea literarã, preºedinte al Societãþii Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud etc.), accede treptat la dramaturg, 6.12.1965
statutul de voce criticã de referinþã pentru cei din jur (vezi Pretexte. Antologie-dicþionar de scriitori din
Bistriþa-Nãsãud sau Scriitori din Bistriþa-Nãsãud. Dicþionar critic), dar cu deschidere spre literatura ªtefan Vlãduþescu, critic ºi istoric literar,
românã în întregul ei (vezi volumele de criticã literarã Erezii lirice, Întâmplãri literare, Butelia cu oxigen.
Consemnãri critice, Poeþi români de azi.Alte erezii…,Ephemeride etc.sau cele trei volume de Literaturã 7.12.1958
tradiþionalã din Nord, rod al unei îndelungi, pasionate cercetãri). Cele mai cunoscute întreprinderi ale
sale vor fi, însã, cele dedicate de unul singur (Liviu Rebreanu, hãituit) sau în calitate de colaborator Cristian George Brebenel, poet, eseist,
exigent cu sine al lui Niculae Gheran,lui Liviu Rebreanu.Vezi,de pildã, Liviu Rebreanu prin el însuºi sau prozator, 10.12.1955
primul volum din ediþia Scrisori cãtre Rebreanu, copleºitor prin cuprindere ºi minuþie. Cea mai nouã
carte: „Bulevardul” Niculae Gheran (ediþie definitivã), Ed. ªcoala Ardeleanã, 2020. Cristian Nedelcu, eseist, prozator,
Om al echilibrului ºi al mãsurii, a fost o prezenþã luminoasã, alãturându-se cu generozitate ºi
competenþã tuturor proiectelor Filialei clujene (a fost gazda exemplarã a ultimelor douã ediþii ale Zilelor dramaturg, 12.12.1969
prozei, la Chiuza ºi Maieru). Prezent în volumul Istoriile literaturii române, dar ºi în Cartea cuvintelor-
madlenã, avea încã în lucru proiecte personale impresionante. Ne va lipsi. Cristian-Liviu Burada, poet, 29.12.1958

Nr. 12 • 2020
2
 editorial
de Gabriel Coºoveanu
L ogic este acceptabil sã agreezi, conform postmoderniºtilor,
cã generalizãrile fãcute de filosofia mai veche, o filosofie-
ca-propunere, cu apogeu, probabil, în restricþiile kantiene stan-
dard (în vreme ce ei cred în filosofia-ca-descoperire) sunt capabile
sã facã rãu, drept care suntem dispuºi sã lucrãm cu versiuni ale
lumi. Spun cã e logic, dupã cum este rezonabilã concepþia dupã
care nu existã boli, ci bolnavi.Aºadar, relativizarea acelor restricþii
din gândirea ontoteologicã pare justificatã, cãci ea corespunde
mecanismelor vieþii „naturale” ca atare. De ce n-ar corespunde,
atunci, vieþii spiritului? Iarãºi, e dificil sã-l combaþi, pe acest teren,
pe un Richard Rorty, care susþine cã o conºtiinþã de sine articulatã
cultural e „contingentã”, adicã depinde mereu de contexte (fiecare
om are de spus „povestea sa personalã” etc.).
Pânã aici, excluderea asumpþiilor teleologice pare o procedurã
întemeiatã, ºi anume, grosso modo, pe analogia cu natura însãºi.
Cã e vorba, într-adevãr, de un rãsfãþ actual al verbului, asta mi se
pare incontestabil, ºi þine de slãbiciunea unora care ar trebui sã se
solidarizeze ca defensori ai unui Establishment estetic, zis ºi canon.
Aceastã slãbiciune aº descrie-o în termeni de obosealã, indolenþã,
dispoziþie spre a face concesii consumismului. Toate astea vin,
primordial, dintr-o dorinþã, uºor psihanalizabilã, de revanºã în
faþa Tradiþiei, de afirmare ºi de glorie, practic, în condiþiile în care
Marile Nume ale Trecutului (vezi ºi paradigma DWEM – Dead
White European Male), prin prestigiul acumulat prin secole, te
dezvãluie în postura de epigon. Iar unii vor sã fie vedete. Nu eºti
vedetã dacã nu ºtii sã te rãsfeþi. Din nefericire, media, pe tronsoane
consistente zilnic, le dau apã la moarã opiniomanilor de orice fel,
inclusiv unor mincinoºi ºi mitomani dovediþi, invalidaþi de atâtea
ori de realitate.
Unii dintre ei sunt politicieni, care se prevaleazã, în faþa vulgului,
de statutul lor bulletproof, alþii provin din categoria maeºtri ai
dezinformãrii, prin care vechea Securitate, aceea de rit comunist,
era faimoasã. Nu e nevoie sã fii doctor în politologie ca sã ºtii cã
secþia de mare eficacitate a sus-enunþatei instituþii era aceea de
Încã o datã contra relativismului
Infiltrare ºi dezinformare. Aspectul priveºte mai multe þãri, nu
numai pe cele europene scãpate din prizonieratul ideologic dupã
Cãderea Zidului Berlinului. Ideologii totalitariste continuã, pe glob,
sã se simtã bine mersi, odatã cu revirimentul marxismului, acea
maºinã teribilã de triat informaþia, capabilã, cum s-a vãzut, sã
spele creiere la scarã largã, pânã la acreditarea ideii cã unii sunt
bogaþi doar pentru cã alþii sunt sãraci. Sau, cum zicea însuºi Marx,
pe vremuri, iatã, vremuri deloc apuse, orice proprietate e rodul
unui furt.
În mod ironic ºi, de fapt, bufon, problema e cã „marea” vorbã-
cult a lui Marx a tot fost vehiculatã de oligarhi ºi dictatori comuniºti,
care gestionau câte o þarã întreagã ca pe o feudã proprie. La noi,
spre pildã, „pauza” istoricã ilustratã de continuumul Dej-
Ceauºescu. Sigur, ar mai fi de invocat ºi epigoni ai lor, dar asta nu
face obiectul unei intervenþii restrânse la chestiuni culturale.
Restrânse? Pardon, ne revizuim imediat: totul depinde de politic,
prin urmare de formele de impunere a valorii. Care valoare?, mai
precis, a cui?, aici e punctul de inflexiune. ‘i atunci, cum sã nu îl
citezi pe un Jean-François Revel, a cãrui influentã carte, La
Connaissance inutile (din 1990, tradusã în românã de Dan C.
Mihãilescu, în 1993, ºi devenitã, sper eu, reper al omului cu vederi
democratice, în genere) începe cu urmãtoarea frazã: „Cea dintâi
dintre forþele care conduc lumea este minciuna”. Orice reprezentant
al vreunui partid politic, oricare ar fi el, s-ar grãbi sã confirme
aserþiunea. Atâta doar cã ea vine, pentru cine mai citeºte (iar
lipitorii de afiºe electorale, deveniþi, câteodatã, parlamentari, nu
prea au treabã cu cititul), de la un discipol al lui Raymond Aron,
adversarul ireductibil al lui Sartre, ºi atunci exemplele aduse de el
sunt repugnabile pentru „tovarãºi”, cãci nu se citeazã ºi nu se
elogiazã þara-fanion a planetei, URSS-ul. Sorry, ex-URSS-ul (oare?).
Dimpotrivã.
Libertatea de opinie e consfinþitã în statele democratice. OK.
Se exprimã, însã, liber, tot felul de neavizaþi, unii chiar periculoºi
influencers, drept care ne reamintim de discursul lui Umberto Eco
3 Nr. 12 • 2020
de la Torino în legãturã cu „prostul satului”, care, prin net, se face
auzit ºi genereazã prozeliþi, inclusiv o specie care susþine cã noul
Coronavirus e ceva de dânºii inventat (ei, necazul de astãzi nu
exista pe vremea când semioticianul incrimina amestecarea
ierarhiilor).
Cei care se cred „echilibraþi”, în toatã aceastã disputã generalã,
declarã, ritos, cã totul e relativ.Probabil, respectivii echidistanþi (ºtim
un om politic de azi care repeta, iacobinist, termenul cu pricina) nu
au auzit, sau, mai degrabã, nu vor sã audã de adevãruri absolute,
care, spre a fi bine înþeleºi, nu semnificã absolutismul. Cetãþeanul
onest, jefuit de un borfaº eliberat recent, deºi cu un cazier bogat, ar
trebui sã-ºi punã întrebarea relativizantã: oare, nu sunt ºi eu vinovat,
cã am ceas la mânã ºi haine care indicã oarecare prosperitate?
Iarãºi, plãtitorul comun de taxe, cult sau incult, nu importã, pentru
o simplã întârziere la finanþe, poate fi executat, în vreme ce mafiotul
en titre, deþinãtor de insule, pe ici, pe colo, ºi de conturi cât Casa
Poporului în Elveþia, nu pare afectat de legile în vigoare. Aºadar,
cum sã nu îl citãm pe Revel: „Alþii susþin, navigând pe ape tulburi
ale unei culturi nesigure la bordul unei antice epave filozofice, cum
cã «obiectivitate nu existã», poncif care este, vorba lui Kant, un «azil
al ignoranþei», sau, mai degrabã, al aroganþei. Ceea ce nu existã este,
bineînþeles, infailibilitatea. Imparþialitatea existã foarte bine, nu atât
în inaccesibila obiectivitate absolutã, cât întru eforturile de a ajunge
cât mai aproape de ea”.
Exact cum s-a umplut de postmoderniºti þãriºoara noastrã,
densã în ritualuri premoderne, la fel suspect de mulþi oameni au
adoptat imediat în vocabular verbul a relativiza, exploatându-l pânã
la desemantizare. Din pãcate, cum nimic nu e numai cultural, mirajul
deconstrucþionist, în forme empirice, desigur, s-a fãcut simþit în
câmpul social-economic, unde ºi-aºa românul avea puzderie de
vorbe mai mult sau mai puþin meºteºugite pentru a-ºi justifica
derobarea ºi decomisionarea. Binecuvântarea relativiºtilor îi vine ca
o mãnuºã.
Normal ar fi ca orice activitate contestatarã sã presupunã
oarecare efort imaginativ. Un creator de forþã poate face exerciþii de
felul acesta, chestiune solicitantã, care te proiecteazã în altã retoricã,
ºi, în general, în alt tip de expresivitate. Eugen Ionescu, prin al sãu
Nu, din 1934, e un fel de precursor al acelor demolition men din
curtea canonului. Pe de altã parte, a deconstrui în permanenþã, cã
doar ai ce, e, neîndoios, un element al crizei, ca semn chiar de
impas metodologic din partea practicantului. Vreau sã spun cã
„impudicitatea” demantelãrii unor socluri venerabile ar trebui sã
fie o boalã trecãtoare, ca un pojar la copii. De altfel, criticii serioºi,
chiar prizând deconstrucþionismul, nu amalgameazã lucrurile,
adicã evitã confuzia, ºi afirmã rãspicat, cum procedeazã un
Jonathan Culler (în On Deconstruction), cã este nevoie de a pãstra
distincþia dintre filosofie ºi literaturã. Pentru cã cele douã, cu
sugestii multiple din Heidegger, ajunseserã sã întreþinã relaþii
„nepotrivite”, în sensul precis cã avântul poematic al filosofului
putea trece drept contribuþie epistemologicã.
Greu de precizat ceva în relaþia contemporanã dintre produsul
cultural ºi evaluarea lui, care, dupã Feyerabend, pare deschisã la
infinit. Ar trebui, în condiþii noi, refãcut gestul lui Maiorescu, acela
de a propune o hygiène des lettres, dar în domeniul exegezelor, în
care sã fie cernute cum trebuie abordãrile alergice la teorii, ºi mã
gândesc, în fugã, la cele mai influente, precum mere reading a lui
Paul de Man sau la discursul ultra-metaforizant al lui Derrida.
Un risc existã, acela al creãrii unei confuzii generale, cum se
întâmplã întotdeauna cu reactivii, care încep „simpatic”,
„proaspãt”, pentru a continua intolerant. Formula din întrebare
îmi cheamã în minte o devizã din turbulentul mai 1968: este interzis
sã interzici. În afara pericolului instaurãrii unei atitudini
inchizitoriale faþã de „tradiþionaliºtii” cu educaþie platonicianã
sau kantianã ar fi de semnalat ºi aspectul sã-i zicem ºtiinþific:
ofensiva la adresa cunoºtinþelor ºi abordãrilor „canonice”deschide
larg calea cãtre superficialitate, gesticulaþie flamboaiantã (semn
al narcisismului) ºi imposturã. Afacerea Sokal, de exemplu, e
îndeajuns de grãitoare în acest sens.
 rãzleþe
de Gheorghe Grigurcu
E leganþa durerii sale, de-o croialã
variabilã, conform revistelor de modã.
*
Un artist atît de faimos încît nu-i mai
îngãduie nici o intimitate cu opera sa, tot aºa
cum nu i-ai putea duce traiul zilnic sub cupola
unei catedrale.
* *
Senectute. Nimic nu mai e de fãcut. Sau cu o
identicã încredinþare: a rãmas totul de fãcut.
* *
Tinereþea: o copilãrie coruptã.
* trezeascã pentru a începe o nouã beþie. Cît de
„Neglijat jurnalul pentru a lucra la
pregãtirea tomului VI care trebuie sã aparã prin
februarie. Recopiind aceste însemnãri mult prea
rapide, îmi dau seama cã aproape totdeauna
am greºit cã n-am mers mai departe în direcþia
pe care o alesesem. Totdeauna este de spus ceva
mai mult decît credeam la început, ºi rãmîn
deseori la jumãtate de drum. Sã fie oare lene
sau lipsã de timp? Mai degrabã sentimentul cã
sunt hãruit de ceva care mã urmãreºte încã de
pe cînd aveam douãzeci de ani. Ce? Teama cã
nu voi reuºi sã termin tot ce am de fãcut înainte
de-a pãrãsi aceastã lume” (Julien Green).
* focul, de pisica aºezatã sã se încãlzeascã la sobã,
Aidoma unui bãiat de bani gata, un poet de
versuri gata.
Cãrþi ºi autori în selecþia
Lucian Blaga – tot în „luminã“
P oet, publicist ºi critic literar, George
Vulturescu vine anul acesta în faþa
cititorilor cu lucrarea Lucian Blaga – Ipostazele
„harfei de-ntuneric”, un volum de eseuri prin
care este examinatã opera poeticã a
importantului scriitor. Cartea este alcãtuitã din
patru pãrþi ce oferã tot atâtea accepþiuni cu
privire la componentele poemelor lui Lucian
Blaga: De la „Poemele luminii“ la „minunile
întunericului“, Metafora drumului în opera lui
Blaga, Ipostazele poetului/ poeziei în opera lui L.
Blaga, „Umbra“ din „Poemele luminii“.
Lumina, element recurent în versurile
poetului din Lancrãm, este pusã sub lupã de
cãtre George Vulturescu. Demersul autorului
porneºte de la volumul de debut, titlu ce este o
cheie pentru vasta operã: „Titlul volumului din
1919, Poemele luminii, s-a extins peste întreaga
poezie a lui L. Blaga devenind, cu uºurinþã,
dintr-o fericitã metaforã, dacã nu un loc comun,
atunci un ‹‹cod›› critic, oarecum la îndemânã,
pentru descifrãrile universului sãu poetic“.
Criticul ardelean pune în antitezã titlul cu
întregul volum de versuri, forma este opusã
fondului, dacã ne amintim de Titu Maiorescu.
Nr. 12 • 2020
*
Obstinaþia unui vis al tãu care nu renunþã
cu una-cu douã la condiþia sa fatidicã. Fãrã
ºtirea ta, se proiecteazã din capul locului pentru
neîmplinire.
* facþiile ºi neajunsurile pe care le comportã o
Primejdia de a ceda în faþa adversarului
nu din laºitate sau din dorinþa unui pact
dezonorant, ci din milã, politeþe,„umanitarism”.
Adicã aºternîndu-i la picioare calitãþi morale.
* *
Devenind tot mai public sau chiar
publicitar, spiritul omului modern se odihneºte
în extrovertirea sa, aºa cum pãsãrile dorm în
timpul zborului.
* „Crocodilul e mai important decît marca
„Soarta e o prãpastie în care cãdem numai
dacã privim prea mult în ea” (Blaga).
* confiscatã ºi de-a dreptul distrusã de vameºi
În viaþã modelele pot fi de toatã mîna. În
materie de artã, odatã asumate, ele capãtã un
prestigiu al primordialitãþii, un reflex sacral.
* avea toate actele cerute de lege pentru a intra
„Lipsa de independenþã a scrisului,
dependenþa faþã de slujnica ce vine sã aprindã
chiar faþã de sãrmanul bãtrîn care stã ºi el sã
se încãlzeascã. Toate acestea sunt activitãþi
Nu sunt omise nici cele douã tipuri de
cunoaºtere, paradisiacã ºi lucifericã, aºa cum
reies din Trilogia cunoaºterii: „ªtim cã L. Blaga,
filosoful, ne-a propus douã moduri de
cunoaºtere: paradisiacã ºi lucifericã. «Prin
cunoaºterea paradisiacã, spune el, ne simþim
parcã în lumea graþiei, iar prin cunoaºterea
lucifericã ne simþim pãrtaºi la nu ºtiu ce mare
tragedie»“.
George Vulturescu face conexiuni între lu-
mina ºi întunericul poemelor blagiene ºi aceleaºi
elemente surprinse la Goethe ori Rilke. El
semnaleazã o metafizicã a pãmântului la Blaga,
aºa cum a observat Constantin Noica. Autorul
cãrþii de faþã considerã cã sintagma poemele
luminii are rolul de a evidenþia latura tainicã a
poeziilor, misterul pe care îl ascund versurile:
„Astfel, sintagma poemele luminii nu înseamnã
deloc, pentru Blaga, o aºezare în luminã, ca loc
dezvelit, «la vedere». În limpezimea aparentã a
metaforei pare încifrat/ þesut un vãl aruncat
peste cuvintele rebele – gata sã rupã tãcerea –
tocmai pentru a instaura cealaltã luminã,
adevãratul mesaj, cripticul, tãinuitul“. Criticul
literar vorbeºte ºi despre sensurile negative ale
4
Arta: o duminicã
a vieþii (1)
independente, care se desfãºoarã dupã legile
lor proprii; numai scrisul este neajutorat, nu
trãieºte în sine, e glumã ºi deznãdejde” (Kafka).
*
Uneori, cînd ninsoarea e abundentã, fulgii
creeazã iluzia cã se îndreaptã în sus. Sugestia
* celestã a puritãþii.
Arta: o duminicã a vieþii, cu toate satis- *
Aidoma unui jucãtor de poker experi-
asemenea zi. mentat, scriptorul se cuvine a-ºi doza efortul
astfel cum acela se fereºte a intra dintr-odatã
în joc cu sume mari. A. E.: „Dar de cîte ori e
Minciuna: „vis prins asupra faptului”
posibil?”.
(Céline).
Unii beþivi spun cã nu izbutesc sã se
Toleranþa: o faþã „inteligentã” a pragma-
tismului (exemplu: toleranþa societãþii echilibrat trebuie sã fii pentru a-þi putea
americane, democraþia sa paradigmaticã). degusta, ab initio, dezechilibrul...
*
*
Afiºînd o familiaritate cu Neantul, ironia
nu e niþel demagogicã?
de lux. Este valabil în Australia, unde o poºetã
*
Yves Saint Laurent, în ediþie limitatã, a fost
„Suntem atît de îngîmfaþi, încît am voi sã
fim cunoscuþi de tot pãmîntul ºi chiar de
la graniþã. Pielea de aligator din care fusese
oamenii care vor veni dupã noi, ºi suntem atît
confecþionatã o fãcea sã valoreze peste 19.000
de vanitoºi, încît stima a cinci sau ºase persoane
de dolari, dar fãrã nici un folos, dat fiind cã nu
care ne înconjoarã ne amuzã ºi ne mulþumeºte”
(Pascal).
în þarã. În Australia, infracþiunile comerciale
*
cu specii pe cale de dispariþie sunt aspru Puritatea maximã nu provine din eticã, fie
sancþionate. Cumpãrãtorul, care o achiziþionase aceasta chiar aplicatã cu stricteþe, ci din senti-
online din Franþa, a rãmas ºi fãrã bani, ºi fãrã ment. Din spontanul, neºcolitul, informalul sen-
crocodil” (Dilema veche, 2020). timent.
luminii. Dincolo de luminã, Lucian Blaga –
Ipostazele „harfei de-ntuneric“ reliefeazã
simbolul drumului poetului, un drum liniar.
„Drumul metafizic“ pe care îl regãsim în
poemele lui Blaga este unul cãtre moarte:
„Miºcarea, la L. Blaga, se face dinspre viaþã spre
moarte (...)“.
Condiþia creatorului este ºi ea analizatã în
cartea lui George Vulturescu. El subliniazã
faptul cã poetul preferã derivate de la „poveste“
sau „cântec“ în poemele unde apare imaginea
scriitorului. Umbra este ºi ea un element recurent
la Blaga, astfel îºi face loc spre analizã ºi în
acest volum, însoþindu-l pe om mai mult decât George Vulturescu, Lucian Blaga – Ipostazele
lumina în Poemele luminii. „harfei de-ntuneric“, Editura Cartea
Volumul de eseuri încearcã sã decodeze Românescã Educaþional, Iaºi, 2020
câteva dintre notele specifice ale poeziei lui Blaga. Heidegger, Kierkegaard, Nietzsche, dar ºi la
Fireºte, lumina ocupã un loc însemnat pe critici ºi istorici literari români precum: Ioana
parcursul lucrãrii, dar exegetul contureazã mai Em. Petrescu, Ion Pop, Al. Cistelecan, Nicolae
intens sensul întunericului, al umbrei. Dacã Balotã etc.. Proteismul operei lui Lucian Blaga
eram obiºnuiþi cu o relaþie de interdependenþã oferã ºi azi criticii literare posibilitatea de a for-
între poetul Blaga ºi luminã, lectura celei mai mula noi perspective de lecturã, aºa cum se
recente cãrþi a lui George Vulcãnescu reliefeazã întâmplã ºi în cazul volumului Lucian Blaga –
întunericul din poeme. Autorul alcãtuieºte un Ipostazele „harfei de-ntuneric“.
volum riguros, apelând la Goethe, Rilke, • Aura Dogaru
 rememorãri
ºi revelaþii
de Adrian Popescu
Dumnezeul copil
C el pe care Tatãl l-a nãscut înainte de
Luceafãr a luat ºi trup pãmântesc,
nãscându-se din Fecioara Maria. Cauþi locul unde
s-a întrupat Mântuitorul la Betleem ºi cobori în
Biserica Naºterii Domnului pe niºte trepte destul
de abrupte, în semi-întuneric, pentru a ajunge
la o grotã, unde îngenunchezi speriat de umilinþa
mãreþiei dumnezeieºti. Steaua de pe o lespede ºi
candelele naþiunilor adorându-L au venit mult
mai târziu. Pãstorii au fost primii care l-au vãzut
pe pruncul iudeu, care tremura, poate de frig,
deºi îl învelise Sfânta Fecioarã în veºmântul ei.
ªi-o fi pus ºi dreptul Iosif haina peste copil? Apoi
au venit magii, aducându-ºi darurile simbolice,
dar mai ales aducând închinarea neamurilor de
unde provenea fiecare. Cum ne închipuim azi
scena? Cu ajutorul picturilor de pe iconostase ºi
al miniaturilor medievale, al tablourilor
renascentiste. Nu e uºor sã alegi, mie lucrarea lui
Leonardo Da Vinci, Închinarea magilor,mi se pare
cea mai aproape de sentimentul pe care, cred, l-
au experimentat acei pãstori evrei, oameni simpli,
dar cu frica lui Iahve. Ce vedeau ei acolo în fân îi
uimea – un copil abia nãscut – cum sã priceapã
ei instantaneu cã e Fiul celui Preaînalt? Dar ceva
îi tulbura profund, apropierea de divin, Prezenþa
Sa. Magii, da, cu ºtiinþa lor secretã, regi-magi, zic
unii, intuiau miracolul. Aproape fiecare sacrã
scenografie a Naºterii le exaltã culorile
veºmintelor, stãruie asupra casetelor cu aur,
smirnã, tãmâie, pe care magii le depun la
picioarele Copilului. Sfântul Francisc a imaginat
la Greccio, provincia din Rieti, întreaga ambianþã
a Naºterii, a recreat momentul sfânt într-un grajd
din Umbria. Boii, asinul, oile – reali. O parte dintre
oamenii locului, cei de la 1223, deveniserã
personajele Noului Testament. De aici porneºte
tradiþia italianã a pioaselor iesle, numite i presepi,
construite la început cu o simplitate copilãreascã,
mai apoi, tot mai complicate, sate în miniaturã,
uliþe, personaje ale vieþii cotidiene, nu doar cele
biblice. Pãcat însã cã abuzurile absurde ale
corectitudinii politice au restrâns ori chiar au
oprit aceste reprezentãri sacre ale Naºterii
Domnului, din, chipurile, teama de a nu jigni?
sensibilitatea religioasã a necreºtinilor.
Franciscanii pun mereu carnaþia concretului
peste concepte, adaugã culorile lui Giotto,
simplitatea esenþialã imediatului. La Betleem, ei
închipuie mai recent Grota laptelui. Fecioara
alãptându-ºi copilul, o picãturã din laptele Sãu
cade pe jos...„Dacã nu veþi fi asemenea pruncilor,
nu veþi intra în Împãrãþia Cerurilor”. Crãciunul
e, negreºit, cea mai apropiatã sãrbãtoare de starea
sufleteascã a copilãriei. Sãrbãtoarea ivirii pe lume,
lumea noastrã, a unui Copil. Situatã în miezul
iernii, înseamnã desigur o schimbare cosmicã,
Sol invictus al celor vechi, dar ºi strãlucirea
luminilor, armonia glasurilor de colindãtori,
mirosul bradului nins din munte, puritatea
zãpezilor luminându-ne geamul.
Transparenþa este proprie Crãciunului, aerul
geros, de sticlã, pare tãiat de diamantul stelei
magilor.
semnal(e)
Prelipceanu
Mitocaniada
D intre multele -ade cu care ne-am
încruciºat paºii, noi, cei care am trãit ºi
în socialismul comunist, spartachiada, daciada ºi
celelalte, cea care a ieºit învingãtoare la puncte,
cea care a persistat peste toate celelalte, asistând
la dispariþia lor, este mitocaniada. Ea s-a dezvoltat
frumos ºi în timpul spartachiadei, ºi în timpul
daciadei, dar ºi în timpul altor asemenea
întâmplãri, chiar dacã acestea nu aveau
întotdeauna în coadã sufixul fatal. Cântarea
României y compris, cincinalul în patru ani ºi
jumãtate y compris, FGMA (Fiþi Gata pentru
Muncã ºi Apãrare!) y compris ºi GMA (Gata
pentru Muncã ºi Apãrare!).
Proasta creºtere, grosolãnia, nesimþirea erau
principii nescrise, ba chiar ºi scrise, dar codificat,
în legile ºi prescripþiile educaþiei socialiste, dirijatã
nu doar de la „Consiliul Culturii ºi Educaþiei
Socialiste”, ci ºi din centrul puterii de altãdatã,
„PCR”. S-ar zice cã ea avea nevoie de contrafortul
pe care „organele de partid ºi de stat” i-l puneau,
ca nu cumva sã se prãbuºeascã.
La început, prin anii 1948-1949-1950, erau
proscrise cravatele, pãlãriile, ca sã nu mai vorbesc
de papioane, a cãror purtare te-ar fi adus direct
în puºcãriile perfecþionate ale regimului de teroare
roºie. Toate acestea, plus încã altele, cum ar fi
rochiile lungi, la doamne. Iar peste toate domnea
interdicþia de a se mai folosi apelativele„domnule,
doamnã, domniºoarã”, a, dar ãsta din urmã iar e
proscris, greu de înþeles de ce, poate ca sã se
restabileascã o (falsã) egalitate între femeile mai
vârstnice ºi cele tinere, ca primele sã nu se simtã
discriminate (sic!).
Treptat-treptat, din momentul când
„conducãtorii de partid ºi de stat”, vorba aia, au
început sã aibã întâlniri cu oameni de stat mai
dinspre vest, s-a revenit la costume ºi chiar la
pãlãrii (dr. Petru Groza, dacã-mi amintesc bine,
nici n-a purtat ºapca proletarã, recomandatã ca
sã poþi trece drept unul care nu e chiar „duºman
de clasã”). De papioane, însã, nici nu putea fi vorba.
Educaþia asta, în spiritul „eticii ºi echitãþii
socialiste”, cum i s-a spus mai târziu, a prins.Vezi
ºi antipatia „poporului” faþã de Ion Raþiu, care,
dupã aparenta cãdere a comuniºtilor de la putere,
a apãrut, direct din Marea Britanie, cu papionul
sãu caracteristic. Deºi între timp, chiar înainte de
„revoluþia din decembrie”,se restabilise cam peste
tot adresarea cu „domnule, doamnã, domni-
ºoarã”. Ce sã mai spun de ironiile persoanelor
pretins culturale faþã de papionul lui Horia-Ro-
man Patapievici, nutrite, sigur, de nemulþumiri
mai profunde faþã de ceea ce gândeºte acest om.
Ca sã fii sigur cã treci neobservat, mai precis
acceptat, în ochii celor de pe stradã, despre care
nu puteai sã ºtii niciodatã câþi ºi care erau
supraveghetorii ordinii socialiste, era mai bine sã
ai pe cap o ºapcã, semn al apartenenþei la noul
regim.Asta în anii‘40-’50. Dar mai trebuia ºi sã fii
cât mai grosolan în exprimare, cã dacã o luai cu
aluzii culturale, ca Don Quijote pe la hanurile pline
de mitocani, atunci imediat erai ºi tu luat la ochi ºi
nu se ºtie unde puteai sã ajungi la un moment
dat, dus cu ochelari de tablã la ochi. În plus, sau
5 Nr. 12 • 2020
de Nicolae
pe deasupra, era ºi limba de lemn, obligatorie, semn
precis al apartenenþei, trebuia sã vorbeºti în lozinci,
sã nu gândeºti, cã doar gândeau ei pentru tine, în
general sã te laºi dus de curent, vorba unui personaj
din Rinocerii lui Ionesco,„sã fii în pas cu timpul”.
Ceea ce þi se recomanda ºi prin cântece ºi alte
lozinci, mai lipsite de orice melodie. Toate astea, la
un loc, alcãtuiau programul unei deculturalizãri
masive, însoþitã de o iresponsabilizare pânã la
mitocanizare.
N-am sã uit cum, prin 1976, având nesperatul
avantaj de a ajunge la marea Bienalã de poezie de
la Knock-Heist, în Belgia, am fost invitat de un
diplomat român sã-l vizitez la ambasadã, dacã
mai rãmân, la întoarcere, prin Bruxelles. Cum am
rãmas, chiar m-am dus sã-l vãd, cã omul era ceva
mai spãlat decât mitocanii care umpleau pe
vremea aia ºi ambasadele noastre, cu costumele
lor prost croite, modelul regimului, un fel de
Armani invers. Acolo, dupã ce s-au uitat la mine
printr-o ferestruicã micã-micã vreo nu ºtiu câþi
inºi, miraþi cã bate cineva la uºa lor ºi, mai ales, cã
vorbeºte româneºte, „nu cumva sã fie vreun
transfug”, personajul de mai sus m-a primit într-
un salon, unde a apãrut ºi un alt diplomat, mai
„pe linie”. Cum celãlalt, gazda, ca sã zic aºa, îmi
vorbea cu „domnule”, acela s-a crispat deodatã ºi
a întrebat, foarte vexat, dacã e vorba de un tovarãº
sau de... A fost liniºtit ºi pe urmã am rãmas ºi eu
tovarãº, evitând, în ce îi privea, apelativul, mai
ales cã urma sã mã întorc în þara tovarãºilor.
Scãderea politeþei pânã la dispariþie, afiºarea
unor maniere lipsã, semne ale mitocãniei, erau
bine privite în anii aceia ºi oricât te-ai fi prefãcut
practicând în public mitocãnia, cu timpul, care a
fost destul de lung, sã o recunoaºtem, e drept
numai din punctul de vedere al unei vieþi de om,
nu ºi al istoriei, ajungeai sã þi le însuºeºti ºi aºa
rãmâneai. Aºa au rãmas mulþi concetãþeni de-ai
noºtri, i-am auzit strigând, cum îºi mai aduc
aminte azi mulþi, „moarte intelectualilor!”, „noi
muncim, nu gândim!”, în ianuarie 1990, iar în
iunie acelaºi an, trebuia sã te fereºti sã apari în
faþa minerilor dacã purtai ochelari sau fustã
scurtã, fiind imediat identificat(ã) ca intelectu-
al(ã) ºi luat(ã) la tãrbãcealã, dupã cum fusese
ordinul. Pentru cã ãºtia, intelectualii, munceau ei,
ce-i drept, dar ºi gândeau, oroare pentru noul-
vechi regim.
Manierele elegante s-au mai pãstrat ele cumva
ici-colo, în medii care se fereau de luminile rampei
comuniste, dar masele au fost educate în spiritul
mitocãniei. ªi numai acest brânci mai trebuia
pentru niºte mulþimi ºi aºa înclinate spre libertatea
de expresie a mitocanului, astfel încât, azi, când ne
întâlnim cu el, cu mitocanul, atât de des prezent
pe trotuare, prin autobuze sau tramvaie, troleibuze,
e mai bine sã ne facem cã nu-l auzim înjurând
sau urlând la mobil, cã din ãsta au cu toþii. Mãcar
pe mitocanii politici îi poþi evita schimbând canalul
la televizor.
Mitocaniada începutã demult ºi continuatã
cu succes social în anii regimului, totuºi, trecut,
continuã azi dezinvoltã ca totdeauna, fiind o formã
difuzã de mineriadã.
 idei & istorii
de Mihai Ghiþulescu
P ânã în 2020, nu prea îmi pãsa ce se
întâmpla între momentul în care scriam
un text ºi acela în care ajungea în faþa cititorilor.
Mare lucru nu putea sã fie. Românii erau aprinºi
de o „cestiune arzãtoare”, o lãsau sã se stingã, (se)
aprindeau (de) altele ºi tot aºa... Cum „cestiunile”
mele sunt, de cele mai multe ori, din alte vremuri,
receptarea n-avea de ce sã fie major afectatã.
Reacþiile de gen „þara arde ºi baba se piaptãnã”
erau un risc permanent ºi asumat. Anul ãsta am
avut mereu senzaþia cã oricând se poate întâmpla
ceva care sã dea totul peste cap. Mi s-a pãrut mereu
cã trebuie sã scriu doar pentru prezent. Cauza nu
a fost atât problema„obiectivã”,cât retorica publicã
în care a fost învãluitã. Parcã, atât de antrenaþi în
catastrofism, mulþi au ajuns sã nu mai simtã
apropierea catastrofei ºi sã se piardã în vorbe,
sporind pericolul.
Sper ca, în momentul în care citiþi, situaþia
generalã sã nu fie mai rea decât în momentul în
care scriu. ªtiu cã, între timp, au mai apãrut câteva
cãrþi despre care aº avea de zis una-alta.Poate o voi
face, poate nu! Deocamdatã, am niºte restanþe din
2020, pe care, vrând sã le las în 2020, le înghesui
aici, deºi unele ar merita o discuþie mai amplã.
***
Au apãrut destule cãrþi despre epidemiile din
alte epoci, unele, încropeli de lockdown/ confine-
ment. Lucian Boia a fost primul istoric român care
s-a aplecat asupra temei „omul ºi natura”, aºa cã
Lucian Boia, Scurtã istorie a dezastrelor
naturale. Epidemii, cutremure ºi dereglãri
climatice, Editura Humanitas, Bucureºti,
2020, 144 p.
nu se putea sã nu aparã cu ceva acum. A reluat
capitolele despre epidemii, cutremure ºi climã dintr-
o carte a domniei sale din 1985 (Probleme de
geografie istoricã) ºi le-a adãugat câteva pagini
despre diferenþele de dezvoltare din lumea de azi,
schimbãrile climatice ºi pandemia în curs. Deºi e o
lecturã plãcutã, se simte adesea cã prima parte
(cea mai întinsã) a cãrþii e scrisã în urmã cu aproape
patru decenii ºi, mai ales, cã e scrisã pe baza surselor
la care putea avea acces un român în acele vremuri.
La final, vedem acel „simþ enorm” cu care
cunoscutul istoric ne-a obiºnuit în ultimele scrieri.
De acord cã, dincolo de mortalitate,„s-ar putea ca
nicio altã pandemie cunoscutã de-a lungul istoriei
[...] sã nu fi condus [...] la o dereglare atât de mare
a tuturor activitãþilor” (p. 132). S-ar putea, dar sã
ne gândim ºi cã niciodatã oamenii nu au mai avut
Nr. 12 • 2020
atât de multe activitãþi ºi cã, mai demult, se întâmpla
ca puþinele activitãþi sã înceteze cu totul! În rest, e
greu sã-i ceri sã (se) explice cuiva care simte cã
„trecem dintr-un sistem de civilizaþie în altul” (p.
117) ori cã„democraþia pare sã-ºi fi atins limitele”
(p. 126). Simte ºi i se pare cã multe din jur îi confirmã
simþirile,Harari fiind de mare ajutor.„De câte ori sã
mai spun cã nu ºtim nimic despre viitor!” (p. 123),
exclamã pentru a nu ºtiu câta oarã domnul Boia.
Totuºi,sub semnul lui„dacã”,„nimicul”îºi îngroaºã
cât de cât pereþii: „Dacã ne vom mai încãlzi cu
câteva grade în plus (sic!), sã ne aºteptãm ca o
teribilã crizã de civilizaþie sã loveascã omenirea […].
Lumea va fierbe atât la propriu, cât ºi la figurat”.
Aº prefera, totuºi, doar la figurat...
***
Recomand cu mulþi emoji de bucurie volumul
de amintiri al criticului Alex. ªtefãnescu, din douã
motive: (1)„am o structurã intelectualã epicã,sunt
mai receptiv la întâmplãri decât la teorii” (p. 164);
Alex. ªtefãnescu, Eu ºi comunismul,
Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2020,
208 p.
(2) din întâmplãri,nu din teorii,rezultã cã„regimul
nu avea nicio parte bunã” (p. 140). Anticomunismul
e o constantã a naraþiunii, nefardat, nemascat,
nefilozofat. E pur ºi simplu strigat ºi ilustrat (aici
sunt niscaiva „excese factuale”).„Progresiºtii” vor
sãri din toate arcurile, dar cred cã ºi ei se vor bucura
de episoadele cu Arghezi, Nicu Ceauºescu etc.
***
Tot despre anticomunism va fi vorba în
continuare, dar în alt plan. Pentru cei care nu au
auzit de doamna Simona Vrãbiescu, rog doar un
Google ºi poate vã încumetaþi la cele douã volume
de amintiri: Pe urmele mele în douã lumi:
România-SUA (Curtea Veche, 2013-2014). Micul
volum de acum,„conceput în timpul reþinerii în
locuinþã [Palm Beach, Florida] din cauza
virusului...” (p. 12), are ca subiect „ignoranþa
americanã faþã de comunism” (p. 10). Discursul
mi se pare rezultatul asocierii unui anticomunism
determinat de experienþa primelor douã decenii
de comunism în România cu nemulþumirile legate
de situaþia din SUA, în ultimii ani ºi mai ales în
2020. Tot ceea ce autoarea percepe ca fiind rãu e
pus pe seama influenþei comunismului în lume
ºi, în concret, a concesiilor pe care, de la Al Doilea
Rãzboi Mondial încoace, preºedinþii americani le-
au fãcut Uniunii Sovietice ºi, mai târziu, Chinei.
Numeroase bucãþi din istoria postbelicã a SUA ºi
a lumii sunt decupate ºi puse într-un colaj menit
6
Din 2020...
sã susþinã aceastã concluzie. Când vine vorba de
blamarea lui Obama („marxist-globalist”, p. 49)
ºi elogierea lui Trump („o binefacere în vederea
salvãrii supremaþiei Americii”, p. 108), nu e nimic
surprinzãtor pentru cineva cât de cât familiarizat
cu retorica politicã din SUA ultimului deceniu.
Cât priveºte România, dincolo de pledoaria pro-
occidentalã („singurii stâlpi care asigurã
independenþa þãrii sunt apartenenþa la NATO ºi
stabilitatea internã datoratã apartenenþei la UE”,
p. 101), nu gãsim decât rânduri care stârnesc
zâmbete uºor triste. Ce poþi sã zici când, în 2020,
Simona M.Vrãbiescu Kleckner, Rolul
trecutului asupra prezentului. SUA,
România ºi alegerile, Editura Curtea
Veche, 2020, 120 p.
vezi scris: „aº dori sã fie aleºi cei care sã readucã
încrederea în fosta noastrã tradiþie culturalã, aºa
cum am trãit-o înainte de 1945” (p. 113)?
Pentru toþi cei, de stânga ori de dreapta, care
au impresia cã n-au loc pe lume de ceilalþi, de
dreapta ori de stânga, las aici un citat: „opiniile
mele pot avea o aparenþã excentricã, însoþite de
idei cu un aer radical ºi soluþii discutabile. Evident,
orice se poate discuta...” (p. 9).
***
Sub titlul pestriþ-comercial se ascunde o carte
serioasã, o „introducere în ºtiinþa politicã” pe
înþelesul cetãþenilor români, pentru cã e ilustratã
cu fapte din istoria lor recentã. În general, e nevoie
Cristian Preda, De ce aþipesc
parlamentarii? ªi alte întrebãri pestriþe despre
politica româneascã, Editura Humanitas,
Bucureºti, 148 p.
de o bunã ancorare teoretico-istoricã pentru a reuºi
sã simplifici fãrã sã falsifici, iar în cazul profesorului
Cristian Preda trebuie sã fi contat ºi „practica de
specialitate”.Dincolo de reuºita autorului,serveºte
la ceva aceastã carte? Dupã cum se raporteazã
românii la politicã, aº face pariu cã vânzãrile vor
bate cu mult lecturile. „Uneori, ai impresia cã nu
doar parlamentarii, ci ºi cetãþenii aþipesc din când
în când...”(p.122),scrie autorul,cu referire la faptul
cã, în mod tradiþional, în România, partidele ordonã
parlamentarilor cum sã voteze, ceea ce reprezintã
o evidentã încãlcare a Constituþiei. Nimeni însã nu
protesteazã, pentru cã, în general, politica e
perceputã ca un joc fãrã reguli. Nu-i vorba, cred,
doar de aþipealã, ci de un somn al minþii, de o
ignoranþã pe care unii o cultivã ºi în care alþii se
complac. Poate cã lectura volumului de faþã va
dezaþipi mãcar câþiva concetãþeni. Sunt tot mai
convins cã doar prin ridicarea nivelului cultural-
civic al românilor se poate produce o schimbare
realã. Nu, nu e suficient sã fii bine intenþionat, sã
strigi în piaþã ºi sã postezi pe Facebook! Trebuie sã
ºtii ce vrei, ce ceri, ce faci...
***
Cei mai mulþi cititori ai recentei cãrþi a lui Radu
Paraschivescu vor avea o plãcere„sado-masochistã”
sã vadã câtã prostie e în România. Sincer, cât am
citit, mi-au venit în minte de mai multe ori versurile
trupei Fãrã Zahãr: „Cântecul ãsta-i despre noi,/ E
un cântec simplu despre...”.Nu cã ne-am închina la
Detox, cã am da bani pentru a fi pãtrunºi de
„Îngerul Apei” (p. 87) ori cã am crede cã Iisus ºi
Confucius s-au nãscut la Orãºtie,dar...mulþi dintre
noi au obiceiul „de-a lua de bun”, nu chiar „orice li
Radu Paraschivescu, Vitrina cu ºarlatani,
Editura Humanitas, Bucureºti, 2020, 285 p.
se spune ºi orice li se aratã” (p. 7), dar tot ce le
convine într-un anumit moment.„Oricând se vor
gãsi un ºmecher capabil sã comercializeze o iluzie ºi
un candid dispus s-o cumpere” (p. 173), iar
„candidul” poate fi, din când în când, oricare dintre
noi.Poate cã marii„afluenþi”ai„fluviului credulitãþii”
sunt sãrãcia, boala ºi disperarea, dar trebuie sã
mai fie ºi alþii, mai mici, mai rari, ascunºi ca râurile
subterane ale Bucureºtiului, despre care vorbesc
unii.
La final, povestea ajunge ºi la pandemie, cu
fauna ei,în care se remarcã regnul„negaþioniºtilor”,
foarte bine ilustrat. La cealaltã extremã, sunt
„specialiºtii”, încã puþin cercetaþi, deºi, cred eu, nici
ei nu sunt feriþi de demonul imposturii. Marii
absenþi suntem noi, ãºtia din mijloc...
 focus
de Cristian Pãtrãºconiu
E xistã în spaþiul public autohton – în mod
apãsat în relatãrile din mass-media – note
puternice de discurs critic ºi de retoricã de-a dreptul
resentimentarã faþã de practica ºi de reflecþia
teologicã, mai ales faþã de acelea de tip/ stil/ rit
ortodox. Existã explicaþii pentru aceastã stare de
fapt (nu merg pânã la capãt, încât sã spun
justificãri), dupã cum existã ºi, convingerea mea e
adâncã în acest sens (dar nu iraþionalã, pentru cã
pot argumenta pe ce mã bazez – textul de faþã este
inclusiv un asemenea argument), multã nedreptate
în aceste modalitãþi de reflectare. Dincolo de
varietatea scenariilor care ar explica (repet: explica,
nu neapãrat justifica!) raportãrile de tip critic ºi,
uneori, critic-demolator de-a dreptul, ºtiu sigur cã
în zona religioasã de la noi – ºi, în mod aparte, în
zona ortodoxiei româneºti – se pot contabiliza, cu
bunã-credinþã, suite remarcabile de fapte (în sens
direct, de acþiuni; sau indirect, de fapte culturale).
În cele ce urmeazã: trei fapte de culturã importante.
Trei cãrþi, mai precis. Trei volume colective
apãrute la editura „Lumea credinþei”, publicate,
toate, în aceeaºi colecþie – „Început bun”. Marius
Vasileanu,cel care le-a coordonat ºi cel care,aº spune
Primul duhovnic, prima spovedanie,
coordonator Marius Vasileanu, Bucureºti,
Editura „Lumea Credinþei”, Colecþia
„Început bun”, 2017
– ºi într-un sens religios –, leagã aceste demersuri,
noteazã, în preambulul chiar al primului volum al
suitei,urmãtoarele:„Ce este începutul cel bun? Câte
forme poate lua acest bun început ca necesar
însoþitor pe Calea Împãrãteascã? Când poþi sã spui
început bun, cum trebuie fãcut? (...) Vã invit sã
descoperim împreunã rãspunsurile la aceastã
întrebare universalã, ºi atât de intimã totodatã,
prin seria de volume care urmeazã. Experienþa de
viaþã, de trãire creºtinã, de rugãciune, cãutãrile,
alunecãrile, derivele, izbânzile, frãmântãrile,
bucuriile, întrebãrile ºi, uneori, rãspunsurile din
paginile acestei colecþii vor reitera, nãdãjduiesc, un
bun început pentru viaþa noastrã întru Hristos”.
Textul din care am selectat acest scurt pasaj se
intituleazã „De la inimã la inimã” ºi e situat în
deschiderea volumului Primul duhovnic, prima
spovedanie (2017). În 2019, în aceeaºi serie tematicã,
conceput dupã o regie similarã, a fost publicatã
cartea Preotul ortodox în veacul XXI – schiþe pentru
un portret. În fine, în 2020, în aceleaºi condiþii – de
început bun –, apare volumul Creºtinul ortodox în
veacul XXI – schiþe pentru un portret.
A. Tematica volumului care deschide ºirul
„începutului bun” este, am zice, a priori foarte
provocatoare ca„decupaj publicistic”,iar subiectul
în sine este foarte delicat, pentru cã atât de intim în
fond.„Cum a fost întâlnirea cu primul duhovnic ºi
care sunt ecourile primei spovedanii adevãrate?” –
acesta este „firul roºu” al naraþiunii pe care, din
varii ºi foarte generoase unghiuri, o ilustreazã
Primul duhovnic, prima spovedanie. Cei care
rãspund problemei enunþate nu sunt numai
oameni ai clerului – potrivirea „echipei” selectate
(care rezultã ºi dintr-o diversitate bine cumpãnitã)
se reflectã, superior, în admirabilul echilibru al
tonului argumentãrii ºi al sensului ºi al direcþiei
rãspunsurilor oferite acestei, încã o datã, foarte
sensibile teme. Scriu, aºadar, aici despre condiþia
spovedaniei ºi despre ce poate însemna sã fii
duhovnic (implicit, despre ce poate însemna sã fii
ucenic): Andrei Gãitãnaru, preotul Bogdan-Costin
Georgescu, preot Ignatie Grecu, preot Jonathan
Allen Hemmings, George Hristea, Grigore Leºe,
preot Constantin Necula, Horea Paºtinã, Silviu
Radu, Nicolae Rãdulescu, Annick de Souzenelle.
Iatã, foarte, foarte pe scurt, douã note dinspre
cele douã texte laterale – primul ºi ultimul – ca o
îmbrãþiºare simbolicã a acestei tematici. Andrei
Gãitãnaru, în primul text al acestei analitici în trepte,
elaboratã în legãturã cu condiþia paternã cu totul
specialã pe care e ideal sã o aibã cel care e un
duhovnic, afirmã: „cred cã pãrinþii care sunt bine
încãrcaþi duhovniceºte îþi transmit ceea ce au de
oferit nu doar prin cuvânt, ci ºi prin starea pe care
o emanã. E mult mai propriu ca un pãrinte sã te
aducã în starea de rugãciune decât sã îþi explice ce
e aceea o rugãciune. De aceea, a sta cât mai mult în
preajma duhovnicului tãu cu care simþi cã ai o
legãturã filialã este esenþial”. Annick de Souzenelle,
în textul care încheie ºi rotunjeºte volumul,
relateazã, chiar în finalul textului sãu, într-o
confesiune extraordinarã, moartea Episcopului
Jean, cel care i-a fost duhovnic: „La un moment
dat, în timpul nopþii, i-am luat mâna dreaptã; atunci
mi-a spus: Hristos a venit sã mã viziteze; mi-a luat
aceeaºi mânã. Sunt fericit. Moartea ºi naºterea –
gemene. Ne-a pãrãsit câteva ore mai târziu. Dar îmi
transferase fericirea lui. Toþi plângeau. Eu eram
fericitã ºi nu îndrãzneam sã arãt. Bucuria lui nu
m-a pãrãsit niciodatã; este cea pe care o exprimã
acest mare mistic, Rumi – iar marii mistici se
întâlnesc cu toþii: «Iubirea nu cunoaºte suferinþa/
în chiar mijlocul suferinþei»”.
B.Unui alt pachet foarte provocator de întrebãri
îi rãspunde al doilea volum (în ordinea apariþiei),
care (poate) pune o temelie solidã unui început
bun. Cum e ºi, mai ales, cum va trebui sã fie, cum ar
fi bine sã fie preotul în secolul al XXI-lea? – un veac
care e cu mult mai mult decât precedentul al
„vitezei”; ºi care, fatalmente, pentru cã e încã la
început,„va fi ºi mai mult decât atât”. În cuvintele
coordonatorului de proiect:„Cum îi va vorbi despre
Dumnezeu unui astfel de om care va pãrea mai
degrabã precum «soldatul universal» din filme?
Cum îºi va pãstra Biserica «atractivitatea»? (...)
Cui i se va spovedi omul viitorului apropiat,
beneficiar al acestor noi tehnologii? Ce va mai
însemna peste câþiva ani comunitatea? Dar
comuniunea creºtinã? Care sunt limitele rezonabile
«de adaptare» ºi care sunt «liniile roºii» dincolo de
care nu se va putea trece, dogmatic ºi canonic
Trei pentru un început bun
vorbind? Pânã la ce punct vor accepta Biserica ºi
antropologia creºtinã adaptarea (fizicã, psihicã etc.)
corpului ºi a fiinþei umane la aceste provocãri ale
viitorului?”.
Cei care intrã în acest adevãrat joc fecund al
Preotul ortodox în veacul XXI – schiþe
pentru un portret, coordonator Marius
Vasileanu, Bucureºti, Editura „Lumea
Credinþei”, Colecþia „Început bun”, 2019
provocãrilor menþionate mai sus (lista lor,precizez,
nu e exhaustivã) nu sunt reprezentanþi oficiali ai
clerului,nici numai reprezentanþi ai„societãþii civile”,
ci oameni atenþi la ce înseamnã religia ºi competenþi
(cu verificãri ºi omologãri repetate în acest sens!)
în chestiuni de ordin teologic.27,mai precis.Adicã:
Adrian Alui Gheorghe, Cristina Andrei, Teodor
Baconschi, Mirel Bãnicã, Rãzvan Bucuroiu, Florin
Caragiu, Radu Carp, Robert Gabriel Ciobanu,
Lucian Cîrlan, Rãzvan Codrescu, Marina
Dumitrescu, Andrei Gãitãnaru, Octavian Gordon,
Petre Guran,Augustin Ioan,Dumitru Horia Ionescu,
Virgil Iordache,Felix Leu,Costion Nicolescu,Ioana
Picoº-Fãgãdãu, Radu Preda, Monica ªerbãnescu,
Claudiu Târziu,Nicolae Turcan,Dragoº Ursu,ªtefan
Vianu, Marius Vasileanu, Tudor Cãlin Zarojanu.
Cei 27 de contributori ai acestui foarte incitant
dosar tematic rãspund: a) conºtientizând lumea
nouã care va sã vinã ºi care, fragmentar, ni se aratã
deja ºi b) nu diabolizând, nici idolatrizând ceea ce
se vede ºi ceea ce va veni. Aceasta, în cuvintele
admirabilului MariusVasileanu,chiar în condiþiile
în care „din pãcate, viteza de inserþie a acestor
«oferte» tehnologice este realmente halucinantã,
astfel încât nu prea mai avem rãgaz sã ne
dezmeticim ºi sã meditãm serios la ceea ce ni se
întâmplã”.
C. Cea mai recentã apariþie editorialã a acestui
triptic schimbã unghiul ºi componenþa „echipei”,
din nou ºi cu certe beneficii în materie de cunoaºtere
(ºi de empatie), cei care rãspund, în sensul unui
început bun, cu privire la ce ar trebui/ care ar fi de
dorit sã fie portretul unui creºtin ortodox în secolul
al XXI-lea, sunt numai preoþi. Nu mai puþin de 15
invitaþi,ºi anume:VisarionAlexa,Ion Buga,Bogdan
Georgescu, Vasile Gordon, Gabriel Herea, Nicolae
Hulpoi, Bogdan Ivanov, Constantin Jinga, Mihail
Milea,Petru Moga,Cristian Munteanu,Constantin
Necula, Ciprian Negreanu, Jan Nicolae.
7 Nr. 12 • 2020
Coordonatorul proiectului (nu trebuie sã obosim
sã elogiem meritele cuiva...), acelaºi admirabil
Marius Vasileanu! Sunt, în potpuriul alcãtuit de
succesiunea textelor contributorilor mai sus
menþionaþi, perspective extraordinar de nuanþate
despre cum sã fie, cum e de dorit sã fie creºtinul
viitorului. Iatã, mai puþin chiar ºi decât un aperitiv
la o posibilã lecturã – care, ea însãºi, poate sã punã
un început bun –, doar câteva linii dintr-o „schiþã”
fãcutã de preotul Ciprian Negreanu: „Nu-l pot
imagina ºi nu cred cã ar fi bine ca acest credincios
al veacului XXI sã fie un rebel ºi un revoltat faþã de
tot ceea ce þine de lumea tot mai secularizatã, dar
deocamdatã liberã, în care trãim. Hristos Însuºi nu
a fost aºa ºi nu ne-a învãþat sã fim aºa, El nu S-a
luptat cu sistemele politice ºi cu orânduirile sociale,
ci cu rãul din inima omului. El nu ªi-a fãcut din
societate ºi din obiceiurile omului un duºman – ºi
cred cã aºa trebuie sã fie ºi chipul credinciosului
ortodox”.
Încã o datã: unele dintre textele care compun
aceste trei admirabile volume vin de la oameni
situaþi chiar în interiorul practicilor
instituþionalizate ale creºtinismului (de rit ortodox);
altele, nu de la distanþã, ci din imediata apropiere a
Ecclesia. Cu toþii sunt oameni cãrora le pasã de
religie, de condiþia actualã a religiei, a creºtinismului
în mod explicit. Iatã, în final, ºi o„parolã”care vine
dintr-o parabolã – cred eu, adecvatã – care dã
seama de sensul adânc al acestui demers. Ea e
„decupatã” din volumul Penumbra al dlui Andrei
Cornea: „Atunci când Israel era «la strâmtoare»,
Baal ªem Tov, mare rabin, mergea, împreunã cu
Creºtinul ortodox în veacul XXI –
schiþe pentru un portret, coordonator
Marius Vasileanu, Bucureºti, Editura
„Lumea Credinþei”, Colecþia „Început
bun”, 2020
discipolii sãi, în pãdure, lovea într-o tobã sacrã,
rostea un descântec ºi Dumnezeu, ascultându-l,
fãcea o minune. Cel care i-a urmat rabinului, fãrã
tobã, mergea în acelaºi loc, rostea descântecul, iar
Dumnezeu îl asculta.Urmaºul urmaºului rabinului
nu mai ºtia nici descântecul, nu mai avea tobã, dar
mergea în acelaºi loc, în pãdure – ºi Dumnezeu îl
asculta.Urmaºul urmaºului urmaºului nu mai ºtia
nici unde este acel loc în pãdure; el povestea doar
ce fãcea Baal ªem Tov – ºi Dumnezeu îl asculta”.
 RamuRock
Dumitru Ungureanu

Viaþa unui om ridicol

de celebru
D e mai bine de treizeci de ani de când
chibiþez despre rock, nu mi-am
imaginat vreodatã cã voi scrie ceva despre Elton
John. Asta nu pentru cã mi-ar sta în c⺠la
creier homosexualitatea lui rãspicat asumatã
sau pentru cã aº avea eu însumi porniri
asemãnãtoare, însã mi le-aº disimula superfluu
printr-un fel de atitudine binevoitor-repro-
batoare. (Sunt un biet heterosexual, nici mãcar
atins de boala misoginiei abuzive, deºi mi se
detecteazã câteodatã!) Pur ºi simplu, muzica
lui Elton John a trecut pe lângã urechile mele
precum o maºinã SMURD pe stradã, fãrã
pacient, dar cu sirena pornitã din obiºnuinþã.
ªi, cu toate cã am fost „la zi” cu hiturile sale
chiar de la începutul anilor ‘70, când îi „rupea”
pe unii ascultãtori (mai rafinaþi la gusturi
muzicale decât mine) cu remarcabilul Croco-
dile Rock, n-am reþinut nicio piesã de-a lui; abia
dacã pot fredona câteva acorduri din acea
izbândã a genului. Recunosc, mi-a plãcut ºi cum
sunã titlul discului din 1975: Captain Fantastic
and The Brown Dirt Cowboy. Obiectiv vorbind,
atât piesa, cât ºi albumul sunt formidabile, chiar
dacã nu le ascult. Însã, în materie de fotbal ºi
rock, preferinþele fiecãrui fan sunt renumite
prin lipsã de clemenþã. Iar eu nu fac excepþie
decât rareori.
ªi atunci, de ce am abordat subiectul? Dintr-
un motiv livresc: am citit cartea autobiograficã
Eu: Elton John, tipãritã în limba englezã în 2019
ºi tradusã de Cosmin Maricari la Editura Publi-
ca – Victoria Books, 2020.Versiunea româneascã,
din câte îmi pot da seama fãrã sã apelez la origi-
nal, este foarte cursivã, aplicatã la conþinut. ªi
reuºeºte sã transpunã elementul cel mai impor-
tant: umorul absolut senzaþional întrebuinþat
de Elton John pentru redarea vieþii sale deloc
banale. Citez opinia autorului despre jurnalul
þinut în perioada de început a gloriei: „Cred cã
încercam sã normalizez ceea ce mi se întâmpla,
deºi era evident cã nimic nu era normal” (p.
452). Pãi, cum sã fie normalã o viaþã petrecutã
pe vârfurile clasamentelor ºi-ale încasãrilor celei
mai distractive industrii, în cea mai liberã ºi
deºucheatã perioadã a ei, anii 1967-1980? Umorul
nu exclude privirea criticã faþã de propriile fapte,
privire persistentã la vârsta de 70 de ani, când
Elton John îºi scrie cartea. Distanþarea de neroziile
sale exclude însã judecata decisã, absolutistã, fãrã
drept de recurs, cu toate cã motivele de acrealã
corozivã îi prisosesc.
Copil nedorit al unei perechi (ne)potrivite
de grozãviile celui de al Doilea Rãzboi Mondial,
Reginald Dwight creºte într-o suburbie a
Londrei, oraº la limita subzistenþei dupã
ravagiile rãzboiului. Tatãl, pilot în RAF, îl bãga
în seamã doar în momentele în care micul Reg
îi deranja raftul cu discurile de jazz. Mama s-a
purtat cu el ca ºi cum nu i-ar fi fost unicul
copil. L-a persecutat psihic din ce în ce mai
agresiv, pe mãsurã ce faima lui creºtea, la fel ca
bogãþia (de care ea profita fãrã jenã). Lipsa
iubirii pãrinteºti (cuplul a ºi divorþat) constituie
trauma dominantã a copilului fragil, chinuit ºi
înstrãinat, ascuns adânc în sufletul artistului
de incontestabil succes. Nimic n-ar fi fost poate
la fel, dacã pãrinþii l-ar fi iubit un pic,
presupune Elton, la maturitate.
Talentul uluitor de a cânta la pian orice
piesã auzitã o singurã datã i-a fost descoperit
ºi cultivat mai cu seamã de bunica maternã. Ea
l-a dus la Academia Regalã de Muzicã, unde
silitorul Reg a tocit ºase ani. Apoi a intrat în
showbiz, ca interpret profesionist de studio ºi
de concerte. Cariera urcã fulminant: cel mai
tânãr milionar din biz, cele mai multe prezenþe
în top 10, cel mai bãtrân rocker virgin etc.
Descoperirea erosului la 23 de ani puncteazã o
dublã revelaþie, dat fiind cã homosexualitatea
era ceva de dosit în acele timpuri. Naiv ºi de
bunã credinþã, Elton John ajunge repede victima
escrocilor sentimentali ºi consumator de
droguri pânã aproape de colaps. Rezistã.
Compune muzicã aproape la fel de uºor ºi de
firesc precum respirã. Melodiile sale devin
hituri, deºi lui nu i se par prea reuºite. E
binecunoscut momentul Candle in the Wind, la
moartea prinþesei Diana. Nici dupã 20 de ani,
Elton John, Eu: Elton John, Traducere de
Cosmin Maricari, Bucureºti, Editura Victoria
Books, 2020
lui Elton John nu-i vine sã creadã cã a putut
scrie ºi interpreta cel mai vândut cântec din
istoria muzicii. Împrejurãrile în care a fãcut-o
erau de rãvãºitoare tristeþe planetarã. Cum sã
nu fii marcat de aºa ceva?
Dar... viaþa continuã. Elton scapã de
ºarlatani, de vicii, de vedetisme, îºi reface averea
delapidatã de manager, se cãsãtoreºte cu
partenerul, deschizând drum altor cupluri
homosexuale, are doi copii prin fertilizarea in
vitro a unei mame-surogat, trãieºte fericirea de
a fi tatã ºi aºa mai departe. Scrie în final:
„...poate cã a trebuit sã trec prin toate aceste
lucruri ca sã ajung unde sunt acum. Nu e locul
în care m-aº fi aºteptat sã ajung: cãsãtorit cu
un bãrbat, tatã a doi copii.// (...) este o altã
lecþie pe care mi-a predat-o viaþa mea ridicolã.”
Cine l-ar putea contrazice?

Cãrþi ºi autori în selecþia

O altfel de poeticã a privirii

Î n gEneida de Adrian Lesenciuc gãsim
o poezie a valenþelor multiple, ºi astfel
putem vorbi de o complexitate a lumii create
prin imaginea femeii dragi, care devine ºi viaþã,
ºi moarte, ºi tulburare, ºi liniºte, întrucât pânã
la urmã nu mai existã nicio ieºire „de pe acest
câmp de luptã“: „n-ai cum sã ieºi mort/ orice ar
fi, nu mai ieºi“. Aceastã stare se transmite pe
parcursul întregului volum ºi fiecare poem
ajunge sã fie o altã variantã care poate fi trãitã.
Avem în faþa ochilor o avalanºã de trãiri care
nu se terminã în niciun punct, iar singurul
reper semnificativ, care trage dupã sine diferite
sensuri, este imaginea genelor. Genele femeii
devin la un moment dat, în poezia lui Adrian
Lesenciuc, un univers spre care converg toate
imaginile pe care le poate privi un om de-a
lungul unei vieþi. Aceastã dimensiune induce
sensul redescoperit al existenþei umane:„istoria
toatã se rescrie/ pe genele tale lungi“.
Poezia aceasta conþine un element care
cuprinde o lume întreagã, concentratã în
problematica vãzului. Remarcãm la Lesenciuc
ºi o perspectivã destul de abstractã, întrucât
proiecteazã starea trãitã în intelect. A gândi cu
privirea devine o lege demnã de urmat: „Te
iubesc, frumoasa mea cu gene lungi/ Genele
tale lungi mi-au sugrumat cuvintele necoapte/
Femeie cu gene lungi/ în mine trebuie sã ucid
conºtiinþa“.
Astfel, ne aflãm în faþa unei idei, ºi nu a
unui simþ. Trebuie sã facem diferenþa aceasta
ca sã putem înþelege cã înaintea cuvântului,
înaintea poemului pe care noi îl citim, înaintea
femeii pe care ne-o imaginãm cu genele pânã la
pãmânt, înaintea tuturor detaliilor, ni s-a dat
vãzul.
Se poate observa o nostalgie a trãirilor,
nicidecum o nostalgie a unui timp. Despre orice
parte a poemelor am vorbi, ajungem pânã la
urmã sã ne referim la expresie, nicidecum la
circumstanþele în care a fost gânditã: „N-au
mai rãmas decât patru litere/ din care sã
recompunã întregul orice cititor al privirii“.
Probabil poate fi vorba de o imaginaþie readusã
la elanul iniþial, întrucât oricine priveºte o
anumitã imagine ajunge sã ºi-o stabilizeze atât
de bine încât sã creadã cã începe sã retrãiascã
o nouã viaþã prin prisma acesteia: „Cei ce mã
colonizeazã vor uita, evident/ cã poemul e al
meu ºi cã el nu poate/ fi rescris în singura carte
a lumii, în cele patru litere,/ spre a mã elibera
de chingile genelor tale“.
Ideea obsedantã a genelor lungi ademeneºte
totul, mai puþin conºtiinþa: „Genele tale lungi
ascund, în schimb, conºtiinþa de luminã“. Dacã
la un poet ca Nichita Stãnescu întâlneam,
bunãoarã, o cosmologie a vorbirii, la Adrian
Lesenciuc putem vorbi de o lume a vãzului, o
lume în care fiecare pereche de ochi este
condusã spre privirea esenþialã, spre acel grad
al privirii care se aflã deasupra cotidianului.
Aceastã idee ajunge sã îmbine realul cu
fantasticul prin asocierile neobiºnuite de
cuvinte: „golul supei, mãnunchiuri de fidea,
supa-þi încã neumplutã de privire/ Doar visul
meu verde ºi proaspãt se-agaþã de fideaua
moale a genelor tale“.
Remarcãm aici o conºtiinþã care este
asumatã în fiecare poem, o conºtiinþã care
devine legãtura dintre lume ºi text. Umbrele ºi
conºtiinþa lui Adrian Lesenciuc se trag cumva
din simþul elegiac stãnescian, dacã ne gândim
la stabilirea unui cod etic al comunicãrii: „toate
literele ºi-au înghiþit umbra/ eu am încercat de
câteva ori sã îmi înghit umbra fãrã succes/ o Adrian Lesenciuc, gEneida, Editura
conºtiinþã a conºtiinþei, þipã pata ce nu se vrea ªcoala Ardeleanã, Cluj-Napoca, 2019
patã“. Prin urmare, observãm în aceste poeme
prezenþa conºtiinþei care este subtil introdusã
în lumea textului. Avem de-a face cu o poet, a imaginilor simple, toate concentrate spre
conºtiinþã a supei ºi o conºtiinþã a petei, o privirea femeii dragi, ne întoarcem cumva la
conºtiinþã a pãtãrii, a maculãrii, o conºtiinþã inaugural, la lumea care a fost, refacem Geneza
care pânã la urmã devine luminã. Dupã atâta doar printr-o privire în urmã, (g)eneida, ºi atunci
rostire ºi coborâre în strãfundul inimii, dupã viaþa devine ce trebuia sã fie dintru început:
atâta iertare ºi rugãciune, devine o stare de „Cum sã vorbesc despre identitatea genelor tale/
liniºte pe care numai cerul plin de stele þi-o Când ele curg paralel dinspre lumina zorilor“.
poate da. Astfel, în aceastã lume transpusã de • Mihaela Constantinescu

Nr. 12 • 2020
8
 homo viator
de Daniela Micu
O laturã prea puþin exploratã în
bibliografia bogzianã este cea a
reportajului literar. În Dicþionarul general al
literaturii române, Geo Bogza este considerat
creatorul acestui gen epic, un deschizãtor de
drumuri într-o direcþie care îi subliniazã „o
viziune esteticã a realitãþii”, dar ºi
„personalitatea sa solemnã ºi pateticã, veºnic
uimitã ºi sensibilã la «frumuseþe ºi grandoare»,
aplecatã asupra realitãþii imediate, dar
perceputã din «perspectiva lui Sirius», pãºind
prin mizeria lumii înconjurãtoare, dar cu capul
în cerurile sublime” (Dicþionarul general al
literaturii române, A/B, p. 582). Este autorul
primelor reportaje de cãlãtorie, care se numãrã
printre cele mai semnificative scrieri din
perioada interbelicã, având în primul rând o
mare valoare documentarã. De-a lungul vieþii,
el publicã numeroase relatãri de cãlãtorie,
precum: Þãri de piatrã, de foc ºi pãmânt (1939),
Cartea Oltului (1946), Þara de piatrã. Confesiune
despre vitregia naturii ºi a istoriei (1946),
Oameni ºi cãrbuni în Valea Jiului (1947), Trei
cãlãtorii în inima þãrii (1951), Meridiane
sovietice (1953), Tãbãcarii ºi lumea petrolului
(1957), Priveliºti ºi sentimente (1972), Spania
în inima ºi conºtiinþa mea (1981); Basarabia,
þarã de pãmânt (1991), lucrãri care s-au
republicat în ediþii multiple, cu diverse adãugiri.
Dintre acestea, cred cã cea mai multã atenþie o
primeºte Cartea Oltului, care depãºeºte cu mult
caracterul de monografie a unui râu ºi care
reuºeºte „descrierea geograficã a unei naþiuni”
(idem: p. 583).
Basarabia, þarã de pãmânt (1991) reprezintã
republicarea celei de-a treia pãrþi din volumul
Þãri de piatrã, de foc ºi pãmânt (1939), receptat
ca „una dintre culmile prozei româneºti din
perioada interbelicã”. Din aceastã perspectivã,
G. Cãlinescu îl descrie pe Geo Bogza, în Istoria
literaturii române... astfel: „Autorul procedeazã
ca un fotograf de artã, ºi deci ca un scriitor,
intuind o notã dominantã ºi apoi prin apropiere
ºi depãrtare, scoþând cliºee fantomatice,
aproape neverosimile. Talentul sãu în acest gen
e mare”. Încã din titlul acestui mic reportaj
putem deduce cã nota dominantã cu care Bogza
identificã Basarabia este una mineralã, de
pãmânt. Acesta este, de altfel, ºi elementul care
are primul impact cu efecte estetice asupra
cãlãtorului, un impact atât de puternic încât el
ºtie cã acesta este firul pe care trebuie sã meargã
pentru a sãpa cât mai adânc în conºtiinþa
poporului.
Culoarea ºi consistenþa sa sunt manifestãri
simbolice pentru percepþia diferitelor aspecte
ce þin de specificul local, nivelul de trai, obiceiuri
ºi tradiþii. Huma este materialul în care sufletul
Basarabiei îºi lasã amprentele pentru cei care
sunt atenþi sã vadã.
Pãmântul dintre Viaþã ºi Moarte
Basarabia lui Geo Bogza începe în comuna
Corjeuþi, judeþul Hotin, cu un ritual al morþii.
El asistã la o înmormântare pe care o defineºte
drept ciudatã, fiindcã mortul este condus pe
ultimul drum într-o sanie trasã de boi, la
mijlocul lunii iunie. Potrivit obiceiului, sania
mortuarã nu este trasã numai pe zãpadã, ci în
orice anotimp. Opintirea boilor, a singurei
perechi de boi, pãstratã special în sat pentru o
astfel de ocazie, poate simboliza greutatea cu
care rudele ºi cunoscuþii se despart de o
persoanã dragã. Boii sunt cerberii în plan fizic,
în ritualul de trecere spre dincolo: „Mortul e
rupt de pe pãmânt, cu eforturi, cu ºuvoaie de
sudoare. El nu e lãsat sã alunece cu uºurinþã
spre lãcaºul de veci, înainte de a ajunge acolo,
pãmântul îl mai þine strâns ca un cleºte la
suprafaþa lui, iar boii trebuie sã-l rupã de pe
pãmânt ºi din viaþã” (Bogza, 1991: p. 10).
Obiceiul aminteºte de momentul în care, în
gospodãriile olteneºti, sicriul, înainte de a fi scos
definitiv din casã, este tras de rude de trei ori
înapoi, ca semn al greutãþii de a se despãrþi de
defunct. Sau de focul indian purificator, atunci
când morþii sunt incineraþi înainte de a-ºi gãsi
liniºtea pe veci. Obiceiul este în totalã opoziþie
cu ritualul, tot indian, al scufundãrii trupului
în apa Gangelui a persoanelor privilegiate spiri-
tual. În Basarabia, autorul identificã pãmântul
cu murdãria de tot felul: „Murdãria fertilã a
pãmânturilor ºi a pântecelor de femeie,
murdãria noroaielor ºi a apelor pline de nãmol,
murdãria ºuvoaielor de sudoare, izvorând din
trupurile oamenilor care se încordeazã ºi se
istovesc, ºi atunci când trag brazda cu plugul,
ºi atunci când îºi duc morþii la groapã. Toamna,
când nãmoalele se fac mari, mortul primeºte,
în drum spre cimitir, o ultimã baie, în nãmolul
lor fertil, din care s-a iscat ºi ºi-a scos, atât cât a
trãit, pâinea neagrã a vieþii basarabene” (p. 11).
Oameni de pãmânt
Pãmântul nu este numai locul în care omul
se întoarce la sfârºitul zilelor, ci este elementul
din care este plãmãdit ºi cu care se manifestã
într-o simbiozã continuã. Basarabeanul, prin
tot ce îl înconjoarã ºi face cu mâna sa, este o
prelungire a argilei. Dacã în alte locuri betonul
ia locul pãmântului, casele tencuite, strãzile
pietruite anunþã civilizaþia, aici totul este din
humã sau are culoarea ei: „Viaþa începea ici sã
se apropie, sã se amestece tot mai mult cu
pãmântul, sã fie una cu el, de-a valma,
nedespãrþitã, ca în alte pãrþi, de nãscocirile
civilizaþiei. Oameni de pãmânt, în case de
pãmânt, pe drumuri de pãmânt. Pãmânt pur,
humã arabilã, materie unicã. Pãmânt ºi numai
pãmânt. Nici lemnul, nici fierul, nici piatra n-
au venit sã se aºeze între el ºi oameni, sã-i
despartã vreo clipã, sã creeze vreun element
strãin, de civilizaþie. De la un capãt la altul, nu
e decât pãmântul, care îºi întinde pretutindeni
Poetica geografiei basarabene
în viziunea lui Geo Bogza
domnia elementarã” (p. 14). Contactul
oamenilor cu pãmântul nu este superficial,
fiindcã ei se scufundã în nãmoalele lui ºi îi
aparþin în profunzime. Când acesta prinde
culoare, sub forma dealurilor ºi vãilor verzi sau
a drumurilor ºerpuite, a caselor de lut, cu
acoperiºuri galbene de stuf, ºi este privit de la
mare depãrtare, dintr-un aeroplan, de exemplu,
pare cã radiazã de curãþenie, sãnãtate ºi bogãþie.
La Hotin, câmpiile pãtrund în oraº, devenind o
prezenþã neaºteptatã ºi stranie ce creeazã
sentimentul de pustietate. Oamenii care merg
pe strãzile oraºului sunt, de fapt, în contact
direct cu o naturã nefireascã în acel loc, atât de
nefireascã încât senzaþia de singurãtate este
amplificatã: „În orice punct al oraºului Hotin,
impresia de pustiu ºi de singurãtate e mai mare
chiar decât într-un câmp, sau într-o pãdure. E,
pentru cã aici pustietatea câºtigã în amploare,
ca o armatã de microbi care ar da peste un
organism ºi l-ar descompune, ca un ger de
Geo Bogza, Basarabia, þarã de pãmânt,
Bucureºti, Editura Ara, 1991
câteva zeci de grade care ar întâlni un trup ºi l-
ar îngheþa. Toþi oamenii din Hotin sunt victimele
pustietãþii. ªi pustietatea se manifestã pe strãzile
oraºului cu o intensitate nemaiîntâlnitã” (p. 28).
Suflete de pãmânt
Apropiat naturii, lutul palpitã de viaþã, este
elementul hrãnitor ºi bogat în resurse. Cu cât
se apropie mai mult de inima vreunui oraº,
consistenþa sa se schimbã direct proporþional
cu sãrãcia ºi murdãria oraºului. Cu cât mai
degradantã e viaþa, cu atât mai adânc ºi mai
pestilenþial e nãmolul. În anul 1934, majoritatea
oraºelor de provincie basarabene au un aspect
de târg, în ele sãrãcia este extremã, iar locuitorii
lor sunt urâþiþi de ea: „Cred cã oamenii din
9 Nr. 12 • 2020
târgurile basarabene sunt în dramele mãrunte
de fiecare zi, sau în cele câteva mai mari, ale
vieþii, mult mai chinuiþi decât oamenii din
capitalã. E, în privinþa aceasta, deosebirea dintre
trotuarule netede, asfaltate ºi uliþele strâmbe,
urâte, desfundate. Dacã fiii metropolei n-au
timp pentru prea multe încurcãturi interioare,
ºi îºi fac un punct de onoare din a rezolva cât
mai rapid problemele pe care li le pune viaþa,
acei din provincia basarabeanã par predestinaþi
furunculelor ºi buboaielor sufleteºti. Strãzile din
aceste târguri sunt pline de gropi, în care
noroiul nu se usucã niciodatã” (pp. 60-61).
Pentru Bogza, „noroiul care nu se usucã
niciodatã”,„groapa cu apã stãtutã ºi murdarã”
au corespondent în plan sufletesc. Mizeriei din
afarã îi corespunde chinul interior,
incapacitatea de a ieºi din nãmolul fizic duce la
imposibilitatea unei dezvoltãri sãnãtoase,
armonioase a omului. Nãmolul din târgurile
basarabene reprezintã haosul, un alt fel de iad,
o nebunie monstruoasã, instalatã concret în
aceastã viaþã. „Se vede cã sufletele oamenilor
seamãnã foarte mult cu strãzile oraºului în care
trãiesc” (p. 60), remarcã autorul în cãlãtoria sa
de la Hotin la Cetatea-Albã.
Cu cât cãlãtoria se apropie de graniþa
ruseascã, mizeria capãtã o notã aparte, de
vitalitate, de data aceasta. Influenþa sudului
evidenþiazã categoric „douã feluri de a trece
prin mizerie”: „În locul oamenilor haotici ºi
îngheþaþi de suflul rece al morþii, în locul uliþelor
strâmbe ºi de o tristeþe deznãdãjduitoare, apar
aceºti oameni grosolani, despre care am vorbit
ºi deºi rupþi de foame ºi nãclãiþi de murdãrie, o
puternicã viaþã se desprinde din toate gesturile
lor” (pp.71-72).
Acest reportaj de cãlãtorie scurt, însã com-
plex din o mulþime de perspective, readuce în
atenþia cititorului o informaþie demult uitatã,
dar a cãrei cunoaºtere completeazã un spaþiu
important în analiza de tip antropologic. Este,
fãrã îndoialã, de la prima lecturã, explicaþia
pentru care Geo Bogza nu numai cã este
considerat pãrintele reportajului literar
românesc, deci un pionier, ci ºi un maestru
nedepãºit încã pe scena literarã româneascã a
acestei specii. Basarabia, þarã de pãmânt se
remarcã prin profunzimea observaþiilor ºi
calitatea fotograficã a descrierilor cu o valoare
documentarã cãreia nu i s-a acordat suficientã
atenþie. De aceea, readucerea acestei pãrþi
consistente din bibliografia bogzianã în atenþia
publicului constituie un act de recuperare ºi de
cunoaºtere a modurilor de evoluþie a
individului din aceastã parte de lume, dar ºi o
autoanalizã minuþioasã în raport cu alte
geografii ºi concepþii.
 gambitul lecturii
de Gabriel Nedelea
D at unui volum de poezie, un titlu
precum Biocharia: ritual ecolatru
promite atât aventurãri lexicale, cât ºi un ac-
tivism asumat individual, în chip poetic, nu de
pe poziþii cvasi-morale, cum se întâmplã în
discursurile ideologice, cu aere mesianice, ale
salvatorilor de serviciu ai planetei. Mihók Tamás
umple acest titlu cu texte în care conºtiinþa
criticã îi conferã distanþarea necesarã, s-ar
pãrea, pentru a surprinde ºi configura estetic ºi,
deopotrivã, de la nivelul postadevãrului ºi al
postumanului un mediu convulsiv, în care
instinctul ecologic de conservare este profund
alterat. Aici se aflã sursa tensiunii, ce irumpe
dintr-un interior-exterior marcat de viziuni
sumbre, distopice, deprinse parcã din
documentarele Discovery ºi National Geographic.
Totuºi, existã riscurile, într-un astfel de
discurs, ca poezia sã fie prea mult pusã în slujba
limbajului, sã intre într-o zonã militantã ºi
experimentul sã nu fie suficient susþinut de
experienþã. Mihók Tamás nu rezistã în totalitate
ideologiilor ecologiste capturate ºi orientate de
noile curente de stânga, dar prin ilustrãrile
sintagmei ritual ecolatru se dovedeºte conºtient
de aceste capcane. Instrumenteazã cel mai
adesea un soi de suprarealism negru, captând
cinematografic eroziunile naturii provocate de
intruziunea umanului, redate la nivel verbal
prin acel vag imperfect ce nu trimite atât la
trecut, cât la un timp suspendat, întocmai ca la
Gellu Naum, de multe ori, în cazul de faþã, post-
apocaliptic: „o mie de cadre pe secundã amorf/
conºtiinþa de sine clipind în carne/ tandreþe ºi
isterie –/ travesti al moliilor adunate la geam/
duios se topeau gheþarii în 4k/ telespectatorii
mofluzi se trezeau din paralizie/ vociferau/ în
organele lor compostabile/ se pregãtea saltul
semantic mortal/ pisica cu ochi de bondar din
uscãtorie/ ne petrecea la containere/ în privirea
Nr. 12 • 2020
ei certitudinea/ cã pe termen lung/ musafirul
învinge întotdeauna” (postadevãr). Citit prin
motoul cãrþii, „cu noi s-a cãptuºit organismul
gazdã/ cel care ne-am crezut în tot acest timp”
(Fehé Renátó), ne dãm seama cã musafirul din
acest ultim vers este chiar omul. Crezându-se
„gazdã”, ºi-a însuºit ritualurile ecolatre,
justificându-ºi predispoziþia invazivã, ruptura
ºi agresiunile faþã de naturã. Aºadar, ritual
ecolatru nu poate fi decât o expresie
(auto)criticã.
Nu mai este un risc aprioric sã intri într-o
astfel de zonã tematicã, din moment ce s-a
conºtientizat cã nu existã o rupturã propriu-
zisã între sfera esteticului ºi celelalte sfere ale
cunoaºterii, cã poezia trebuie sã-ºi asume funcþii
pedagogice ºi morale, adresându-se într-atât
de direct conºtiinþei. Este decisiv însã modul în
care se fac aceste intrãri, cum sunt atrase în
cuptoarele alchimice ale poeziei astfel de zone
discursive. Mihók Tamás recurge la imagini
surprinzãtoare, la tablouri narative în care-ºi
urmãreºte eul în realitãþile denaturalizate, deci
ºi dezumanizate, pe care i le livreazã actuali-
tatea, pe diferite cãi, despre individul aflat într-
o psihozã consumeristã. κi recunoaºte, resimte
ºi reconstituie înstrãinarea, iar transfigurarea
este mai întotdeauna violentã, din cauza
fragilitãþii universurilor compensatorii: „am
vãzut trunchiuri retezate la înãlþimea gleznei/
tihna ielelor acupunctura lemnului pe pieile
albe/ [...]/ am vãzut un copac de ultimã
generaþie ºi am îngenunchiat/ printre
rãdãcinile lui fragede articulaþiile noastre/ jucau
alba-neagra c-un bob de nãut/ blufau ruºinea
mãsluiau iluminarea” (jertfar) sau „ne rosteam
numele ºi lucrurile ni se retrãgeau îndãrãt/ ne
legãnam în negurã ºi organele noastre
complotau/ m-am tãvãlit în memoria ta cu
scaieþi jucam badminton/ ascetul vician ne
10
Eco-poezie
striga din clopotniþã colinele îl strângeau”. Odatã
atrofiate fibrele naturii, claustrarea devine una
dintre stãrile de spirit dominante.
Trãirile interioare ºi denunþurile fenome-
nelor exterioare alterneazã, între cele douã falii
poetice creându-se o relaþie cauzã-efect. În look
back in anthropocene, subintitulat poem reciclat,
cele douã dimensiuni sunt puse faþã în faþã,
prima parte descriind, cu multã intensitate
poeticã, epuizarea provocatã de mediul
devitalizat: „e iarnã de-am obosit./ sunt, cum a
spus cineva, un pod detonat între empatie ºi
faptã./ corpul meu se va târî afarã din cuºcã,
Mihók Tamás, Biocharia: ritual ecolatru,
Bucureºti, Editura Fractalia, 2020
corpul meu îmi va supravieþui –/ ce erã? ce
secvenþã?/ (cântec al dunelor de nisip)/ aº vrea
sã mã port frumos/ în timp ce punga de plastic
traverseazã strada în siguranþã/ ºi, ca la o
transfuzie,/ sã tamponeze cineva cu dezinfec-
tant./ (în curând utilitatea mã va închide ca o
parantezã –/ continui sã fermentez.)/ mãresc
imaginea ºi mizeria din pori: ce erã? ce secvenþã?
am obosit/ (în moarte clinicã, acufenele
spiralate/ ating frecvenþa inelelor saturniene)”.
Nostalgia relaþiei organice cu natura nu este de
facturã romanticã, ci are la origini sensibilitatea
postmodernului urmãrit de problemele post-
umanului, privind dinspre postistorie, termeni
forjaþi teoretic în ultimele decenii, absorbiþi, iatã,
ºi în discursul poetic. Aceeaºi densitate ne
întâmpinã ºi în partea activist-demonstrativã,
sã-i spunem, a poemului, deºi poate ne-am
aºtepta ca în astfel de fragmente concentraþia
sã scadã: „pentru utilajele ce deverseazã deºeuri
medicale-n râu/ ºi pentru plãmânii înduplecaþi
ai fabricanþilor de ciment,/ pentru martiriul
pãdurarilor cinstiþi/ ºi pentru blazoanele oli-
garhilor cioplite-n granit,/ pentru ghenele
piscicole ºi sudalma tacitã a valurilor/ ºi pentru
gârla birocraticã a legilor verzi niciodatã pro-
mulgate,/ pentru cãrucioarele în care profitul
ºi rata mortalitãþii fac casã bunã/ ºi pentru
salturile mortale ale fiarelor domesticite:/
progresul civilizaþiei fusese testat în vid./ un
singur cadru pe secvenþã, era glaciarã,/ de-
ajuns pentru adevãr./ e iarnã de-am obosit”.
Versurile descriu, implicit, o nãzuinþã eco-
esteticã, fiind presãrate ºi cu varii inserþii
metapoetice, inerente demersurilor ce cultivã o
asemenea luciditate.
Dereglajele provocate de pierderea locuirii
în naturã produc simulacre, inclusiv imaginea
unei noi glaciaþiuni, surprinsã în diferite feluri.
Clopot submarin, unul dintre cele mai bune texte
din volum, reproduce, cum spuneam anterior,
într-o notã suprarealistã, un episod impre-
sionant din punct de vedere vizual: „pãienjenii
de apã goneau razele luminii artificiale/ catedrala
epavã gãzduia peste opt sute de specii de peºti/
algele demineralizate aveau camere montate în
spori/ mãicuþele urmãreau reproducerea apoi
se scufundau/ purtau zale cu bile de plumb la
gleznã curenþii marini/ fãceau dragoste cu
veºmintele lor lungi coloane minerale/ urcau de
jur-împrejur astãzi rugãciuni mâine stalagmite/
când tãlpile mãicuþelor atingeau fundul epavei/
îºi înghiþeau vuietul ºi plumbul se sublima
devenea heliu/ atunci picioarele albe þâºneau în
sus se alternau rapid/ ai fi zis cã-s mormoloci
metamorfozaþi pe sfert/ cã nu se opresc pânã
nu deºurubeazã materia”. Este un tablou demn
de îndrãzneala unui Dali, sfidând raþionalul,
dând întâlnire unor elemente greu de imaginat
într-un singur instantaneu.
Afirmam cã titlul promite aventurãri
lexicale. La acest capitol, acumulãrile sunt din
abundenþã. Sigur, tendinþa este deja veche,
trecându-se de mult peste prejudecata „nepo-
ieticitãþi” prealabile a unor termeni. Dar rãmâne
în continuare o provocare sã scrii cu termeni ºi
sintagme ca „micoriza”, „solarpunk”, „physa-
lis”,„alergeni”,„case cu hobbiþi în valea euphor-
bia” etc. Poþi sã ratezi foarte uºor în acest fel,
dar ºi sã gãseºti combinaþii câºtigãtoare. Mihók
Tamás reuºeºte sã le integreze ºi sã câºtige, astfel,
un spor de originalitate. Pericolul care pândeºte
aceastã practicã este ermetizarea, încã din
prima clipã, sau în timp, pentru cã nu poþi
anticipa perenitatea termenilor din aceastã
categorie. Sigur, uneori discursul îi scapã de
sub control tânãrului poet, dar este scuzabil, aº
zice, date fiind riscurile pe care ºi le asumã.
Prin volumul Biocharia: ritual ecolatru,
Mihók Tamás reuºeºte sã propunã un volum
proaspãt, plin de îndrãznealã, conectat la o
culturã centratã pe tema ecologismului, extrem
de actualã, cãreia îi prevãd o lungã carierã în
artã ºi în literaturã. Stãpâneºte strategiile
suprarealismului ºi are un tonus neoavan-
gardist. Conºtient de dimensiunea experi-
mentalã a poeziei sale, lucid, cu un spirit
comprehensiv care-l ajutã ºi sã ocoleascã
locurile comune ale problematicii atacate, el îºi
aduce poezia în miezul uneia dintre cele mai
mari provocãri ale prezentului.
 cronica literarã
de Gabriela Gheorghiºor
„În aºteptare, Dissescu se întreabã pentru
a suta oarã de ce îºi cautã aºa de mulþi intelec-
tuali refugiul ºi salvarea în literaturã. De ce,
oricât ar fi ei de savanþi, pânã la urmã tot la
literaturã ajung? De unde fascinaþia asta pentru
condiþia de scriitor, de scriitoraº, de scârþa-
scârþa pe hârtie?“. Interogaþia, deopotrivã
serioasã ºi (auto)ironicã, a acestui personaj din
În aºteptare poate fi ºi a autorului însuºi,
profesorul, criticul ºi istoricul literar, fostul dip-
lomat Mihai Zamfir, care nu a rezistat ispitei
de a scrie literaturã, publicând, de-a lungul
timpului, mai multe romane.
În Educaþie târzie ºi Fetiþa, Mihai Zamfir
pleacã de la douã modele ilustre, capodopere
ale literaturii universale, Educaþie sentimentalã
de G. Flaubert ºi Lolita de V. Nabokov. În Se
înnopteazã. Se lasã ceaþa are vedere tiparul
epistolar, foarte la modã în secolul clasic francez,
în care crease emulaþie ºi traducerea Scrisorilor
portugheze ale Marianei Alcoforado. În Acasã ºi
Poveste de iarnã, prozatorul tematizeazã
„raportul omului cu oraºul“, iar telefonul se
dovedeºte un „«personaj» central“, ca în Jocurile
Daniei lui A. Holban, cum observa cândva N.
Manolescu. Oraºul (Bucureºtiul ºi Iaºul)
reprezintã, ºi în romanul În aºteptare, mai mult
decât un simplu decor, iar telefonul capãtã ºi
aici un rol esenþial. Povestea de iubire dintre
înflãcãrat-chinuitul Christi, cu rãdãcini
moldave, dar supravieþuind în Capitalã, ºi
capricioasa, alunecoasa Veronica, trãitoare în
„dulcele târg al Ieºilor“, pare, pânã la un punct,
o rescriere în variantã modernã a amorului
dintre Eminescu ºi Veronica Micle. Schimbul de
scrisori din veacul al XIX-lea este înlocuit, în
naraþiunea lui Zamfir, de convorbirile telefonice
sau de aºteptarea lor înfriguratã. Motivul
incestului (dragostea dintre sorã ºi frate dupã
tatã, crescuþi în familii diferite), care asigurã
doza de senzaþional a acestui roman altfel rea-
list (atât ca frescã socialã, cât ºi ca verosimilitate
psihologicã), îºi are sorgintea, probabil, tot în
fantezia scandaloasã, în rãspãrul moralei
curente, a lui Nabokov din Ada sau ardoarea.
Destui scriitori celebri au fãcut din toposul casei
un spaþiu privilegiat al unor istorii de familie,
ºi nu numai (Ch. Dickens, Th. Mann, M. Proust,
W. Faulkner sau, la noi, M. Caragiale, G.
Cãlinescu, C. Þoiu, G. Adameºteanu etc.). Mihai
Zamfir sugereazã relevanþa casei în imaginarul
romanesc încã de la început, prin motto-ul din
Poetica spaþiului de G. Bachelard. Ceea ce-l
diferenþiazã însã de alþi autori este paralelismul
vieþii personajelor care locuiesc în vila-bloc cu
numãrul 6 din fundãtura Vergului, în fosta
mahala bucureºteanã Negustori. Singurãtatea
atroce a locatarilor, încapsulaþi, câte unul ori
câte doi, la câte-un etaj, pe care naratorul din
În aºteptare îi prezintã cititorului, îi aduce la
starea de vizibilitate (ca ºi cum ar lumina, alter-
nativ, câte-o fereastrã), te determinã sã-þi
imaginezi maiestuoasa casã interbelicã precum
într-o picturã de Edward Hopper. Senzaþia de
alienare, specificã artei lui Hopper (justificatã,
în În aºteptare, în primul rând, de condiþiile
istorice apãsãtoare din anii ’80 ai comunis-
mului târziu), devine copleºitoare.
Un roman cu etaje
Clãdirea florentinã din centrul Bucureºtilor internaþionale, în conºtiinþa unor personaje din
este, astfel, nu doar un personaj axial, martor Intrarea Vergului.
tãcut al tuturor frãmântãrilor ºi transformã- Galeria locatarilor actuali din bãtrâna casã
rilor social-politice din 1930 pânã în 1990, ci ºi scãpatã de tãvãlugul demolãrilor, de o „eleganþã
principalul element al tehnicii de compoziþie, prãfuitã” acum, este una memorabilã. Chris-
din care derivã ºi structura romanului. Nu ºtiu tian Zippa, fiul de academician de la mansardã,
dacã Mihai Zamfir a citit Trei etaje de Eshkol cercetãtor cu grad inferior la Institutul „G.
Nevo, autor în vogã, poate cea mai importantã Cãlinescu”, „martirizat” de femei, „navetist” la
voce a noii generaþii de scriitori israelieni, dar Iaºi de dragul Veronicãi, este tipul intelectualului
În aºteptare se aseamãnã, ca mod de structu- naiv ºi retractil, aerian ºi infantil, capabil însã
rare, urmãrind locatarii imobilului pe etaje, cu de gesturi neaºteptate de curaj (semnase o
aceastã carte. Ca notã distinctã, Mihai Zamfir scrisoare de protest). Ileana, sora vitregã de la
parter, provincialã neadaptatã la viaþa
nu adoptã, în romanul sãu, numai stilul
confesiv, la persoana I. Naraþiunea impersonalã
ori neutrã este împãnatã cu fragmente în stil
indirect liber, cu monologuri interioare ºi
introspecþii ale „eroilor“ aflaþi mereu „în
aºteptare“. Fãrã programul multiperspectivis-
mului polifonic camilpetrescian din Patul lui
Procust, se creeazã, totuºi, ºi aici, un efect
caleidoscopic. Personajele sunt privite din ex-
terior, de naratorul obiectiv (care se abþine sã
ajungã vreo instanþã moralã, de tipul supra-
eului), sau se privesc unele pe celelalte, uneori
se autoanalizeazã, ezitând, parcã, sã parcurgã
drumul pânã la capãt, cãtre sinele profund,
perspectivele se multiplicã ºi se diversificã, într-
un joc al suspiciunilor ºi al nevoii de apropiere,
al stânjenelilor ºi al secretelor. Ceea ce se
pãstreazã nemãrturisit ºi se þine tãinuit cu grijã
(pornirile tenebroase ale subconºtientului,
pasiunile abisale, dorinþele refulate) izbucneºte
în zilele de tensiune ºi de crizã ale Revoluþiei
din ’89. Momentul dramatic, aparent eliberator,
adevãrat punct culminant al romanului, se va
dovedi însã curând, în primele luni postrevo-
luþionare, doar o bornã pe harta permanent Mihai Zamfir, În aºteptare, Editura
reînnoitã a aºteptãrilor individuale ºi colective Polirom, Iaºi, 2020
ale românilor. Iar, dintr-o perspectivã mai
generalã, starea de aºteptare poate fi chiar o bucureºteanã, divorþatã ºi cu povara eºecurilor
metaforã a condiþiei umane (cum a arãtat-o sentimentale, aparent prototipul fetei bãtrâne
magistral D. Buzzati, în tulburãtoarea parabolã resemnate, care-ºi regãseºte liniºtea în vacanþele
din Deºertul tãtarilor). din paradisul mânãstirii Agapia, se dezvãluie
În aºteptare reuºeºte sã reconstituie ulterior ca femeie pasionalã, torturatã de o
atmosfera dezolantã din epoca de aur ceauºistã, dragoste deviantã ºi interzisã. Inginerul
dominatã de foame, frig, fricã. Oamenii sunt pensionar Gheorghiþã Dissescu de la etajul I,
preocupaþi de aprovizionarea cu alimentele de moºtenitorul unei familii prestigioase,
bazã care nu se gãsesc (în timp ce potentaþii proprietar de drept ataºat de vila construitã
regimului beneficiazã de magazine speciale cu de tatãl sãu, avocatul de succes, ºi de bancherul
bunãtãþi), tremurã încotoºmãnaþi în locuinþele Reiss, aºteaptã dispariþia lui Ceauºescu ºi,
cotropite de ger (îngheþul din 1987 ºi aºteptarea dincolo de grijile traiului mizer cotidian,
primãverii au ºi o valoare simbolicã), ascultã reveleazã nebãnuite aspiraþii literare. Profeso-
Radio Europa Liberã, vorbesc în ºoaptã de rul universitar de la etajul al II-lea, Nicolae
teama supravegherii de cãtre Securitate, sunt Airinei, securist ºi comunist convins, deºi avea
obsedaþi de „dosarul” de la cadre, se bucurã de
origini „nesãnãtoase” bine ocultate (bunicii îi
apa caldã ca de o sãrbãtoare ºi se iubesc pe
muriserã deportaþi în Siberia), cãsãtorit cu o
ascuns din cauza „eticii socialiste”. Dar poate
„tovarãºã” din diplomaþie (fatã de nomencla-
cea mai pregnantã senzaþie a existenþei sub
turist din garda lui Dej), îºi aratã vulnerabili-
dictaturã, a nopþii totalitare, o oferã prezenþa
întunericului (Iaºul apare deseori descris ca tatea îndrãgostindu-se iremediabil de o
un oraº fãrã luminã, cu strãzi pustii, ca dupã studentã basarabeancã, Maºa, care-i rãscoleºte
un cataclism). Cu acuitate realistã este refãcut sângele rusesc. Casa din aleea Vergului strânge
ºi „filmul” revoluþiei decembriste de pe strãzile sub acelaºi acoperiº un eºantion de umanitate
Bucureºtiului ºi de la tv., stãrile de febrilitate, diversã ºi complexã, reprezentativ pentru lumea
incertitudine, teroare ºi entuziasm. Antiteza se epocii totalitariste.
dezvoltã nu numai între epocile istorice În aºteptare de Mihai Zamfir este un ro-
survolate în carte (de pildã, interbelicul ºi man remarcabil al stratificãrilor istorice ºi
perioada comunismului), ci ºi între reflectãrile sociale, al etajelor psihologice surprinzãtoare
evenimentelor social-politice, naþionale ºi ºi al aºteptãrilor umane inepuizabile.
11 Nr. 12 • 2020
 Dialoguri
Mihai Zamfir
Publicistica – sau despre un fel
de „oficiu” al preotului
Interviu realizat de Cristian Pãtrãºconiu
În toamna lui 2020, la editura Spandugino a apãrut Alt jurnal indirect, volum care antologheazã
o parte (o bunã parte) a activitãþii publicistice din ultimii ani a domnului Mihai Zamfir. Ce este
publicistica pentru Mihai Zamfir, ce ar trebui sã fie aceasta, ce nu a fost sã fie, ce nu va mai fi
niciodatã – acestea sunt câteva dintre reperele conversaþiei de mai jos. Tot în 2020, Mihai Zamfir a
publicat un volum de convorbiri ºi un apreciat roman.
– Vã mai amintiþi despre ce era primul text al dumneavoastrã
pe care l-aþi încadra în aceastã specie – publicistica?
– Eu am început sã scriu când jurnalistica nu era liberã.
Ceea ce vrea sã însemne cã, deºi exista nominal profesia de
jurnalist, de fapt, nimeni nu o putea exercita cum se cuvine. Nu
puteai scrie despre ce voiai. Erau, dar din alte motive decât
astãzi, ºi atunci ziare foarte puþine, la fel reviste – lunare ori
sãptãmânale. Primul meu text, de fapt primele mele texte
publicistice – debutul meu în revistã – s-a realizat într-o revistã
celebrã pe vremea aceea, Contemporanul, condusã de George
Ivaºcu. Ca sã fac acest pas am fost stimulat de faptul cã Ivaºcu
mi-a fost profesor; am fãcut cu el un semestru la facultate. ªi
atunci, am început prin a comenta diverse studii de istorie
literarã referitoare la literatura veche, la cea paºoptistã sau la
cea clasicã. În concluzie, la aceastã întrebare: am început în
genul cel mai plictisitor cu putinþã. Nu aº vrea sã îmi recitesc
Nr. 12 • 2020
textele scrise atunci, deºi, la vremea lor, au fost lãudate, au avut,
cum se spune, ecou. Dar pentru cã nu erau, de fapt, decât niºte
scurte scrieri de naturã ºtiinþificã, cu greu ar putea intra în
categoria jurnalisticii, a publicisticii...
– Dar primul sau primele texte de dupã 22 decembrie 1989?
– Aceasta este cu totul altceva. Scrisul meu în libertate a
avut imediat drept urmare un fapt: atunci am început ºi eu cu
adevãrat sã trãiesc ca publicist, în primele zile de dupã 22
decembrie 1989. Primul meu text în libertate chiar aºa se chema:
„Libertate”.
– Deci, „libertate”, nu egalitate...
– „Libertate”! A apãrut, desigur, în România literarã ºi, dacã
þin bine minte, prima frazã era cam aºa: „e cel mai frecvent
nume scris pe zidurile Bucureºtiului astãzi – libertate”. Atunci a
început, de fapt, perioada din viaþa mea în care am fãcut ce
visam de treizeci de ani sã fac, ºi anume sã scriu despre orice,
12
despre orice îmi face mie plãcere ºi fãrã niciun fel de restricþie.
– Din punctul dumneavoastrã de vedere, prin ce e diferitã
publicistica de alte specii ale jurnalismului?
– Am constatat, nu acum, ci de multã vreme, pot sã spun
chiar de când studiam literatura românã interbelicã, am
constatat, aºadar, cã românul e nãscut nu poet, dramaturg în
niciun caz, prozator nu foarte mult, doar puþin, ci jurnalist.
Românul e nãscut jurnalist! Chiar atunci când talentul nu
serveºte foarte mult personajul, chiar atunci când tema dezbãtutã
nu are o mizã extraordinarã, românul are aceastã pasiune a
descãrcãrii sociale. ªi anume: a atacãrii unei teme în care el crede
cã poate aduce ultimul cuvânt, cã poate sã formuleze, vorba
vine,„adevãrul”. E, evident, o prostie, dar asta nu are importanþã.
Pornirea existã ºi e foarte puternicã. Iluzia întreþine o cantitate
enormã de oameni care scriu jurnalism. Lucrul se verifica uºor
în epoca interbelicã. ªi, pentru mine, acest lucru s-a vãzut
extraordinar de limpede începând cu ianuarie 1990. Când a
dispãrut cenzura. Atunci, cantitatea de oameni care au dorit sã
fie jurnaliºti, publiciºti a fost imensã. ªi nu numai cã a fost
imensã, dar s-a mai întâmplat ceva: persoane care pânã atunci
fuseserã poeþi, prozatori, filozofi, eseiºti, oameni de ºtiinþã, istorici,
lingviºti etc., toþi s-au repezit în aria publicisticii, a jurnalisticii.
Aceasta a arãtat, încã o datã, ce rezerve extraordinare de
jurnalism latent au existat în România. O „rezervã” reprimatã
timp de 45 de ani ºi care, iatã, deodatã, a izbucnit. Izbucnirea a
fost, dupã pãrerea mea, spectaculoasã; ea s-a petrecut în toate
þãrile foste comuniste, dar am impresia cã în România mult mai
mult pentru cã la noi teroarea fusese cu mult mai mare. În
Polonia, în Ungaria, în Cehoslovacia, chiar ºi în RGD sau în
URSS existase nu o presã „de opoziþie”, ci, în interiorul presei de
atunci, posibilitatea de a fi exprimate ºi opinii uºor divergente
cu linia oficialã. La noi, nu. ªi atunci, când a sãrit „capacul
cazanului”, a fost ceva realmente zguduitor.
– Ce virtuþi conferiþi publicisticii? De ce sã iubim publicistica?
– Publicistica are avantajul enorm al actualitãþii perpetue.
Dacã vrem sã ºtim neapãrat cum stau lucrurile, trebuie sã ne
adresãm ziarelor; ziarului cotidian mai ales, dar ºi revistelor, fie
ele de culturã sau de actualitate socio-politicã. Pe de altã parte,
fiind o specie fãrã virtuþi „nobile”, nefiind încadratã în nicio
panoplie a retoricii – nici vechile retorici, nici noile retorici nu
pomenesc de publicisticã –, lumea (mai ales cea din ultimii 30
de ani) are impresia cã o poate face oricine. Iluzia unei libertãþi
totale pândeºte aceastã specie. Dar nu e, în realitate, chiar aºa.
Pentru cã, dacã se poate face foarte uºor publicisticã, se poate
face foarte greu publicisticã de calitate. Publicistica de calitate e
la fel de rarã – din pãcate – cât de rarã este ºi poezia bunã,
proza bunã, eseul bun. Nu e mai uºoarã.
– Cum e, din punctul dumneavoastrã de vedere, publicistica
de calitate? De ce e nevoie ca sã avem aºa ceva?
– De ceva banal, de fapt: e nevoie de talentul celui care o
scrie. Nu subiectul, ci talentul. Sunt subiecte spectaculoase,
evenimente de importanþã extraordinarã despre care se scrie
mediocru, pe care un publicist le poate rata cu seninãtate. Nici
mãcar ecoul public al unui eveniment nu e criteriul fundamen-

tal, pentru cã oamenii se pot foarte uºor inflama pentru niºte
lucruri pânã la urmã insignifiante. Ceea ce conteazã însã e
talentul celui care scrie. ªi aici, deodatã, vedem cã înrudirea cu
literatura existã. Publicistica e un fel de veriºoarã de-a doua cu
literatura; dar varã de sânge, adicã nu prin alianþe, ci din familie.
Dovadã cã au existat personaje importante care s-au ilustrat
perfect ºi ca mari poeþi, critici, prozatori, dar ºi ca mari gazetari,
publiciºti. ªi, de vreme ce face parte dintre rudele literaturii,
publicistica este o rudã care trebuie tratatã cu consideraþie. Încã
o datã: e la fel de greu sã faci publicisticã bunã cum e la fel de
greu sã faci literaturã bunã.
– Dumneavoastrã aþi fost, pentru ceva vreme, ºi diplomat. A
fost aceastã condiþie, aceastã profesie pe care aþi exercitat-o o
constrângere pentru publicistica dumneavoastrã?
– A fost mai ales un factor de constrângere. Am funcþionat
ca diplomat aproape 10 ani. Cam patru ani în Portugalia, în jur
de ºase ani în Brazilia – în ambele cazuri ca Ambasador.
Reprezintã o constrângere aceastã condiþie, pentru cã, din pãcate,
un diplomat nu poate sã spunã decât rareori ceea ce crede.
Nemaivorbind cã anumite circumstanþe de ordin politic fac în
aºa fel încât de anumite subiecte este mai bine sã nu te atingi. ªi
atunci, evident, pentru cel care vrea sã scrie despre orice a fi în
aceastã profesie înseamnã o constrângere. În cazul meu, a fost
ºi un avantaj, prin aceea cã a durat puþin – 9 ani ºi jumãtate,
aproape 10 ani înseamnã, pentru diplomaþie, puþin la nivelul
unei vieþi. Dacã ar fi durat mai mult, era jale. Tot avantaj a fost
faptul cã am avut contacte cu cercuri de informaþie, cu cluburi,
cu grupãri de oameni, cu autoritãþi oficiale politice la care era
foarte greu altfel sã ajung, sau poate chiar imposibil. În felul
acesta, ajutat de diplomaþie, poþi vedea spectrul unei þãri ºi al
unei societãþi de la un cap la altul. Diplomaþia e o ocazie
importantã de a cunoaºte lumea.
– Dintre subdiviziunile publicisticii, care vi se pare cea mai
dificilã? De pus în practicã, vreau sã zic...
– Cel mai greu de pus în paginã este, cred, textul politic,
pentru cã, aici, foarte uºor intervin pasiunea sau chiar
idiosincraziile proprii, preferinþele, simpatiile, antipatiile. Or, dupã
pãrerea mea, ceea ce vãduveºte foarte grav majoritatea articolelor
pe teme politice nu e numai pasiunea cu care sunt scrise, ci
absenþa moderaþiei stilului. Idealul meu de publicisticã politicã
e acel articol calm ºi, dacã se poate, elegant, fãrã injurii, fãrã
patimã, fãrã violenþe, fãrã parti-pris evident, dar, în acelaºi timp,
care ar putea fi luat separat de subiectul lui, detaºat, cu
posibilitatea de a fi privit ca, sã zicem, un poem în prozã. Atunci
de-abia, cred eu, publicistica politicã are un anume rang, o anume
nobleþe ºi eficienþã pentru persoanele care gândesc. Din pãcate,
textele de acest tip sunt rare – 10% din total, sã spunem cu
generozitate. Majoritatea lor sunt un urlet generalizat, de o
mediocritate strivitoare; de asemenea, nu puþine au o „pedalã”
pe vulgaritate extrem de apãsatã.
– Apropo de acesta: nu vi se pare cã e un semn – încã un
semn – al decãderii publice faptul (incontestabil, dupã pãrerea
mea) cã la noi lipsesc polemicile ºi prisosesc pamfletele (ºi acelea,
adesea, de joasã speþã)?
– Cred cã situaþia aceasta nu e, din pãcate, o realitate numai
la noi. Pare sã fie un spirit al epocii; lucrurile s-au schimbat în
întreaga lume, mã tem cã nu neapãrat în bine. Sã dau un singur
indiciu: este de ajuns sã urmãrim nivelul jurnalistic al
campaniilor electorale din þãri cu foarte îndelungatã ºi bunã
tradiþie de disputã politicã: Franþa, Anglia, Statele Unite,
Germania. Pânã ºi acolo, atacurile directe, atacurile vulgare,
procesele de intenþie, amestecarea dimensiunii private cu cea
publicã a vieþii unui personaj politic, atacarea pânã ºi a unor
defecte fizice sunt, din pãcate, constante ale „dezbaterilor”. Din
pãcate...
– Cum scapã de condiþia sa efemerã un text de publicisticã?
Cum devine mai puþin perisabil, cum trece – poate chiar într-o
carte – dincolo de contextul îngust în care e scris?
– Pentru ca un text sã sarã peste timpul sãu trebuie sã fie
întrunite, cred, douã condiþii. Mai întâi: sã fie scris cu talent.
Accentuez aceastã idee, pentru cã o consider importantã. E, poate,
o virtute cardinalã sau, în orice caz, condiþie sine qua non. Dar,
dincolo de talent, mai este ceva. Destinul fericit – cel la care se
referã întrebarea dumneavoastrã – al unui text de publicisticã
depinde, sã ºtiþi, ºi de întâmplare. Dacã e primul text ce atacã o
problemã care, prin forþa lucrurilor, a împrejurãrilor, se va dovedi
recurentã, aceastã primã semnalare are ºanse sã treacã timpul
scurt despre care vorbeaþi. Cel mai adesea, evenimentele mari
au o dozã mare de imprevizibil, ceea ce face ca atunci când
publicistul scrie, primul, despre un eveniment, el sã nu ºtie cã
textul sãu va supravieþui mai mult decât în mod normal.
– În prezent, „mãsuraþi” altfel impactul textelor
dumneavoastrã de publicisticã decât în urmã cu 20 sau 30 de
ani?
– Realitatea mã obligã sã o fac altfel, da. Imediat dupã
Revoluþie eram tot timpul sunat, abordat, uneori contrazis, chiar
felicitat. Mã frapeazã ºi acum acest detaliu: oamenii necunoscuþi
veneau – ºi sunt convins cã nu eram o excepþie – ca sã îmi
spunã pãrerea lor despre un text de-al meu sau altul. Era, e
adevãrat, ºi foamea de a citi presã. Ei bine, acum, pe de o parte,
lupta politicã de la noi nu mai este aºa de încrâncenatã ºi nu
mai înseamnã „da” sau „nu” din punctul de vedere al libertãþii,
pe de altã parte, aceasta înseamnã cã textele publicistice de
naturã politicã îþi pãstreazã un anume interes din partea
publicului, dar nu mai au un rol decisiv, vital pentru societatea
româneascã. ªi atunci, ºi ecoul unor asemenea texte e mai mic,
semnificativ mai mic. În ce mã priveºte, scriu în ultimii ani din
ce în ce mai puþin texte care au legãturã cu politica. Mã intereseazã
tot mai mult sã scriu despre acele fapte, detalii ale culturii despre
care ºtiu cã, din pãcate, sunt perisabile. Încerc sã surprind
anumite laturi ale culturii despre care ºtiu sigur cã peste foarte
puþin timp nu vor mai fi actuale.
– Credeþi cã scãderea semnificativã a impactului textelor de
publicisticã merge în paralel ºi cu o decãdere a importanþei textului
scris?
– Acesta este un fapt evident. Mai mult, aº spune cã nu e
vorba de o paralelã, ci de o conjugare. Dupã ce ani buni presa pe
hârtie a fost hotãrâtoare, acum mijloacele televiziunii ºi reþelele
sociale suplinesc aceastã funcþie publicã. Din pãcate, nu ºi –
într-o mãsurã foarte mare – radioul. Pe de altã parte, pentru a
fi un foarte bun jurnalist la radio sau la televiziune îþi trebuie
altceva decât ceea ce ai avea nevoie pentru a fi un foarte bun
jurnalist de presã scrisã. Nu aº spune cã sunt chiar domenii
diferite, dar sunt vocaþii diferite.
– Care este, la dumneavoastrã, textul de cel mai mare impact
din zona aceasta a publicisticii? Textul cu care, cum se zice pe
româneºte, aþi „bubuit”?
– Nu, nu am „bubuit”. Am scris un articol, totuºi, al cãrui ton
avea, ceea ce e rar la mine, o anume virulenþã. Era un text scris
într-un an când alegerile la noi au fost, destul de evident, trucate.
Ideea de a truca alegerile mi s-a pãrut inadmisibilã. Articolul,
fãrã ca eu sã ºtiu, a ºi fost, de altfel, tradus în douã ziare strãine
de mare importanþã – unul francez ºi unul olandez. Dar o
asemenea intervenþie a fost o excepþie. În general, stilul meu este
altul – ºi am mai vorbit ceva mai înainte despre moderaþie,
despre o anume eleganþã. Eu cred în ideea cã picãtura sfarmã
piatrã. Pânã la urmã, acesta este articolul de ziar pentru mine.
Oricât de aparent senzaþionalã ar fi o descoperire, ea trece odatã
cu senzaþionalul. Dacã vrei sã ai o influenþã realã asupra opiniei
publice, atunci trebuie sã fii conºtient cã te înhami la o operaþiune
de duratã. Nu se poate cu operaþiuni-ºoc. Idealul meu de a scrie
13
Dialoguri
jurnalistic este acela de eleganþã ºi de apel mai ales la litotã ºi la
aluzie decât la datul cu mãciuca.
– Publicistica – asemenea unei psihoterapii? „Cumpãraþi” o
asemenea interpretare, o asemenea alãturare?
– Nu cred cã poate fi aºa ceva.
– Dar ce? Cu ce aþi putea sã o însoþiþi?
– Mã tenteazã o astfel de comparaþie: aº compara-o cu oficiul
preotului. Cel care, printr-o muncã continuã ºi modestã, are
grijã de turma lui, are grijã de enoriaºii lui; are grijã, în cazul de
faþã, de cititorii lui. Cel care cautã sã rezolve marile probleme
prin intermediul singurei sale puteri: cuvântul. El a ajuns acolo
în urma unui contract – contractul pe care Isus l-a fãcut cu
apostolii. Adicã are ceva care nu se poate cumpãra, are ceva ce i-
a fost oferit. Iar cuvântul, fiind singurul lui argument, cu acesta
trebuie sã lucreze. ªi cuvântul lui trebuie sã fie formidabil pentru
ca turma lui, enoriaºii lui, oamenii din jurul lui sã fie convinºi.
– Ce maladii, ce boli credeþi cã pândesc publicistica?
– Sunt mai multe. Lipsa de talent, în mod cert. ªi, mai ales,
corupþia. Nu am vorbit pânã acum despre aºa ceva, fiindcã am
presupus cã se subînþelege – dar, ca ºi în critica literarã, calitatea
fundamentalã trebuie sã fie incoruptibilitatea. Sã nu fii influenþat
atunci când scrii de interesul personal, de relaþiile pe care le poþi
obþine, sã nu fii influenþat de modã, de cine e la putere, de
„coterii”, de cine are puterea socialã. Nu e chiar ceva simplu de
obþinut, aceastã independenþã de spirit. Dacã lipseºte aceastã
onestitate moralã, publicistica nu face doi bani.
– Ce este, pentru dumneavoastrã, un Jurnal indirect?
– Jurnalul indirect este modul în care un personaj, un
intelectual urmãreºte evenimentele fundamentale din existenþa
lui concretã. Michel Tournier, marele romancier, avea ºi el un
jurnal – despre care nu spunea cã este intim, ci cã e extim. Un
jurnal în care noteazã mai ales despre ceilalþi, despre ce se
întâmplã în jur.
– Dar un jurnal intim, dumneavoastrã aveþi?
– Am. Îl þin de mulþi ani, de decenii. E un jurnal care va fi
destinat dispariþiei odatã cu mine.
– O sã îl distrugeþi?
– Cred cã da. E un jurnal care, la momentul actual, a ajuns
la volumul cu numãrul 13 ºi la pagina 9.500; a început în
noiembrie 1966.
– Dar de ce sã îl distrugeþi?
– Pentru cã aºa cred cã trebuie. Nu e pentru a fi fãcut public.
Este al unor reacþii mult prea intime, mult prea personale.
– Privind cãtre viitor, nu credeþi cã ºi jurnalul este, iatã, o
specie fragilã, foarte fragilã?
– Nu, în asta nu cred. Iatã de ce: vanitatea umanã este infinitã
– ºi în privinþa jurnalului viitorului poþi conta pe vanitatea
umanã fãrã sã greºeºti.
– Dar dintre subdiviziunile literaturii, care anume credeþi cã
este cea mai bine echipatã pentru viitor, cea mai rezistentã?
– Romanul, fãrã niciun dubiu. Romanul este purtãtor de
viitor. Eu sunt ºi romancier, între altele (râde)... Am scris destul
de multe romane ºi am convingerea cã am mizat pe o specie care
are o lungã posteritate.
– În ce sens este, pentru dumneavoastrã, citez acum din
dumneavoastrã, „limbajul – ultimul vestigiu al unei normalitãþi
pierdute”?
– Normalitatea noastrã, în calitate de fiinþe umane, este datã
de limbaj. Scriitorul, publicistul – mai mult decât ceilalþi – mizeazã
pe cuvânt. Or, dacã aceasta este trãsãtura fundamentalã, este în
acelaºi timp ºi locul de refugiu – pentru cã atunci când toate
celelalte apãrãri, „ziduri”, „metereze” dispar, rãmâne cea mai
importantã, cea centralã. Or,„piesa” centralã este piesa la care se
reduce oficiul omului – cuvântul, limbajul, cum spuneam...
Nr. 12 • 2020
 Cãrþi ºi autori în selecþia

35 de ani fãrã Liviu Rusu ºi 31 fãrã I. D. Sîrbu

L iviu Rusu (1901-1985), unul dintre cei

mai mari esteticieni români, nu s-a
bucurat de recunoaºterea antumã pe care ar fi
meritat-o. Cu toate cã în 2006 a fost declarat
post-mortem membru al Academiei Române,
din nefericire, pare cã nici posteritatea nu-i
acordã deplina apreciere ce i se cuvine aceluia
care cu Essai sur la création artistique: Contri-
bution à une esthé tique dynamique (Paris,
Alcan, 1935) a fost citat de R. Wellek ºi A. War-
ren în canonica Teorie a literaturii sau de Cesare
Pavese în Meseria de a trãi (ca sã dãm doar
douã exemple). Liviu Rusu este cel care a
contribuit decisiv dupã 1960 la reabilitarea lui
Titu Maiorescu.
ªi totuºi... Un onorabil gest de recuperare a
cunoaºterii aduse de Liviu Rusu ºi de
cunoaºtere a acestuia (la 35 de ani de la trecerea
marelui Liviu Rusu la cele fãrã sfârºit, 17
decembrie 1985) aratã reputatul universitar
Ilie Rad prin Scrisori cãtre Liviu Rusu.
Proficienþa actualã a profesorului Ilie Rad
pe domeniul istoriei literare documentare a
pornit de la demonstraþia capabilitãþilor în anii
1990 ºi de la probarea competenþelor în anii de
dupã 2000: Memorialistica de rãzboi în literatura
românã (1999), Aron Pumnul (2002), Geo
Bogza. Rânduri cãtre tineri scriitori ardeleni.
Scrisori ºi telegrame trimise de Geo Bogza lui
Teofil Rãchiþeanu, Ilie Rad ºi Viorel Mureºan, în
anii 1973-1991 (2003), Edgar Papu. Interviuri
(2005), Cella Serghi. Interviuri (2005), Interviuri.
Constantin Ciopraga (2007), De amicitia. [200]
de scrisori de la ªtefan J. Fay (2009), Întâlnirile
mele cu Iorgu Iordan. Scrisori ºi interviuri (2011),
Mircea Zaciu; Octavian ªchiau, Corespondenþã
(1956-2000) (2015), Mihai Beniuc. Însemnãrile
unui om de rând/ Pagini de jurnal ºi memorii
Vitrina cãrþilor
(1965-1969; 1971; 1974) (2017), Reflexe
francofone. Receptarea operei lui Horia Bãdescu
în spaþiul cultural francofon (2018), Ion Vlad.
Alternative la memorii. Dialoguri, corespon-
denþã, mãrturii (2019).
Dupã cum se vede, profesorul Ilie Rad s-a
ocupat în ultimele decenii de realizarea a cel
puþin unei ediþii de corespondenþã sau
interviuri pentru foºtii sãi mentori (Edgar
Papu, Constantin Ciopraga, Iorgu Iordan,
Mircea Zaciu, Ion Vlad). Cartea de faþã constituie
un model la îndemânã pentru cei care de acum
încolo se vor încumeta sã purceadã la a aduce
la luminã corespondenþa unei personalitãþi
literare sau din orice alt domeniu. Dupã lectura
volumului se poate spune cã parcã aceasta era
pentru domnul Ilie Rad cea mai stringentã ºi
cea mai dificil de realizat povarã dintre ediþiile
de corespondenþã pentru dascãlii sãi: „pentru
mine recunoºtinþa este ca o povarã” (p. 37).
Transpare din prefaþã cã Liviu Rusu este
maestrul care ºi-a pus cel mai pregnant
amprenta asupra formãrii profesorului Ilie Rad
în anii de studenþie ºi în primii ani de profesorat
la Timiºoara. De la Liviu Rusu a luat marea
lecþie de cercetãtor, lecþia de „rigoare ºi de
onestitate ºtiinþificã” (p. 36). Ca apropiat al
reputatului estetician ºi deseori în casa acestuia,
domnul Ilie Rad a fost alintat „Techergheu”, iar
doamna profesoarã Doina Rad – „Nimfã”. Mai
mult, a cunoscut foarte bine întreaga familie,
pe soþia (Tincuþa Rusu), pe cele douã fiice
(Cristina ºi Liana) ºi pe nepoatele Dana ºi
Brânduºa Marta. Pe de altã parte, într-una
dintre prefeþele de escortã ale volumului,
intitulatã „Gânduri despre tatãl meu”, Liana
Marta Rusu îºi evocã tatãl drept „un model de
viaþã ordonatã ºi disciplinã interioarã” ºi îl
menþioneazã pe editor drept „ucenic iubit al
tatãlui meu” (pp. 27-28). Într-o alta, nepoata
Dana Marta (trãind acum la Stuttgart,
Germania) aminteºte cã estetica „fãcea parte
din modul de a gândi ºi de a fi” al bunicului
sãu.
Corespondenþa, întinsã pe aproape 50 de
ani (1931-1985), este organizatã pe criteriul
cronologic ºi în raport cu prima scrisoare, ºi în
raport cu fluxul scrisorilor; o singurã excepþie:
o scrisoare a lui Lucian Blaga este peste rândul
timpului. În aceastã ordine de idei, este de
evidenþiat cã Liviu Rusu a primit scrisori de la
mari personalitãþi artistice ºi culturale ale
vremii: Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Nicolae
Tonitza, Ovid Densusianu, Tudor Vianu, Iorgu
Iordan, Nicolae Balotã, I. D. Sârbu, ªtefan Aug.
Doinaº etc. Editorul dã exemplul a douã seturi
de mai mult de 10 scrisori de la un autor, care
„pot fi citite ca douã calupuri independente”,
scrisorile de la Nicolae Balotã ºi I. D Sîrbu.
Lecturãm cu interes, deci, cele 18 scrisori trimise
de I. D. Sîrbu lui Liviu Rusu între 3 noiembrie
1974 ºi 4 septembrie 1985, plus alte 4 trimise
familiei (soþiei, fiicelor sau nepoatei Brânduºa;
esenþial este aici cã-ºi cere scuze pentru cã nu a
participat la înhumare). Cu scrupulozitate, Ilie
Rad precizeazã cã „notele aferente scrisorilor
lui I. D. Sîrbu (…) au fost redactate de domnul
Toma Velici” (p. 409). Din cele 640 de pagini de
corespondenþã, 62 conþin scrisori ale lui I. D.
Sîrbu, adicã 9,7 %. Pe Liviu Rusu îl considera
„Profesor ºi Mentor” (p. 465), iar pe sine „ucenic”
(p. 453) care îºi viseazã „deseori” magistrul (p.
456), „mi-aþi servit drept model” (p. 429). O
mãrturisire de relevanþã: „Nu neg, aº fi dorit sã
ajung un profesor în teoria generalã a artelor,
nu s-a putut. Dar de la Liviu Rusu am învãþat
Ilie Rad, Scrisori cãtre Liviu Rusu, Cluj-
Napoca, Editura ªcoala Ardeleanã, 2020
cã Estetica nu este numai o disciplinã filosoficã
teoreticã, ci e ºi un codex normativ (ca Etica,
Logica, Epistemologia)” (p. 411). Se vede ca un
„umil creºtin fãrã confesiune” (p. 467) ºi aratã:
„dacã nu am creat filosofie, am fost, cu skepsis
ºi umor, un tenace practicant al filosofãrii” (p.
426). Se simte „obosit” (p. 452), îngrijorat de
soarta cãrþilor sale, de cum i se joacã sau nu
piesele de teatru. Trãieºte într-o lume strãinã:
„la Cluj, în 1948, am fãcut gafa politicã de a
cere drepturi egale cu colegii mei unguri. Am
zburat din Universitate, am zburat ºi din Cluj”
(p. 438); „aparþin unei lumi pe care eu nu o
mai pricep deloc” (p. 456); „eu trãiesc într-o
lume care a dispãrut” (p. 464). La Craiova are
un „binefãcãtor” în persoana doctorului
Alexandru Olaru; în plus: „nu am niciun
prieten” (p. 457), o „lume de laºi, fricoºi ºi lichele”
(p. 464).
Un mare scriitor îi face mãrturisiri unui
mare estetician, mentorului sãu. Aceastã carte
apare în absenþa, dar spre gloria lor. 35 de ani
fãrã Liviu Rusu, 31 de ani fãrã I. D. Sîrbu: iatã
o carte ca un dar din recunoºtinþã.
• ªtefan Vlãduþescu

P rofesor, prozator, autor al unor studii

de lingvisticã generalã ºi aplicatã,
Mihai Petre publicã în anul 2020 Caragiale.
Lecturi, relaþii, perspective. Cartea se constituie
ca o relecturã a operei caragialeºti, o relecturã
ce vizeazã de aceastã datã procesul de
comunicare de la nivelul textelor drama-
turgului. Lucrarea lui Mihai Petre popune o
nouã perspectivã asupra creaþiei caragialeºti,
în general, ºi a dramaturgiei sale, în particu-
lar. Lumea comediilor pe care o urmãreºte
autorul este cea a societãþii bucureºtene de la
sfârºitul secolului al XIX-lea, o lume
stratificatã social (politicieni, avocaþi, oameni
ai legii, negustori etc.). Caragiale. Lecturi,
relaþii, perspective este structuratã pe trei
secþiuni, aºa cum reiese încã din titlu. Lecturile
evidenþiazã faptul cã opera trebuie parcursã
dincolo de nivelul superficial, fiind nevoie de
o pãtrundere adâncã în esenþa ei, scopul
lecturii nu este nici el omis în acest capitol. Tot
acum autorul stabileºte o diferenþã clarã între
lectura textului dramatic, moment în care
lectorul îºi creeazã un spectcol subiectiv, ºi
spectacolul pus în scenã, care i se oferã
spectatorului ca atare. Cartea utilizeazã
concepte specifice teoriei textului, urmãrind
modul în care se transferã informaþiile de la
emiþãtor la receptor, toate acestea se realizeazã
prin lectura de cercetare ºi pragmaticã: „În
ce ne priveºte, am practicat o lecturã de
cercetare ºi pragmaticã a comediilor
caragialene. Prima a presupus (re)citirea
comediilor, cu focalizãri ºi reveniri asupra
unor pasaje, replici, personaje etc., incluzând
ºi o mare parte din bibliografia criticã. De
asemenea, ne-a faciliat abordarea textului din
perspectiva unitãþilor/secvenþelor constitu-
tive, concepte cu care opereazã teoria modernã
a textuluiî. Textul dramatic a fost analizat
astfel: arhitext/arhitextualitae, text/
textualitate, paratext/paratextualitate,
metatext/metatextualitate, intertext/
intertextualitate“. Cea de-a doua secþiune,
Relaþii, se opreºte tot asupra comunicãrii
dintre personaje, fie cã este vorba despre
comunicare verbalã sau nonverbalã. Aceasta
este omniprezentã în opera lui Caragiale, ea
este cea care stabileºte relaþiile dintre
personaje. Mircea Iorgulescu a surprins în
Eseu despre lumea lui Caragiale importanþa
statului de vorbã, acesta fiind ocupaþia de
bazã a personajelor: „Ocupaþia cea mai
raspânditã în lumea lui Caragiale e statul de
vorbã. Au, n-au treabã, aceºti oameni abia
aºteaptã un prilej ori un pretext sã-nceapã o
discuþiune“, de obicei una „foarte animatã“ ºi
mai întotdeauna mult prelungitã“. Urmãrind
comunicarea de la nivelul textelor dramatice,
autorul stabileºte asemãnãri între personaje,
relaþii de opoziþie, dar ºi relaþii de simetrie.
Cea de-a treia secþiune, Perspective, reliefeazã
noi modalitãþi de abordare a textului, noi
orizonturi de cercetare, dar se bazeazã ºi pe
relaþiile de comunicare clasicã.
Lucrarea lui Mihai Petre oferã o imagine
ineditã asupra lumii din dramaturgia lui I. L.
Caragiale. Bibliografia pe care a utilizat-o
autorul în realizarea demersului sãu cuprinde
atât volume de criticã ºi istorie literarã, cât ºi
lucrãri de lingvisticã ºi stilisticã. Caragiale.
Lecturi, relaþii, perspective se bazeazã pe Mihai Petre, Caragiale. Lecturi, relaþii,
noþiuni de teoria textului literar, pe tipologia perspective, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã,
relaþiilor de comunicare, pe modalitãþile de Cluj-Napoca, 2020
creionare a personajelor, cu scopul de a oferi datoritã complexitãþii, eclectismului formal,
cititorilor avizaþi o nouã accepþiune asupra tematic ºi expresiv al operei. Aºadar, cartea
dramaturgiei caragialeºti. Canonul în care se lui Mihai Petre este una dintre dovezile cã
încadreazã opera lui Caragiale este greu de cercetãrile asupra creaþiei lui Caragiale sunt
stabilit, nu pentru cã acesta nu ar fi avut o departe de exhaustivitate.
concepþie esteticã bine conturatã, ci din cauza/ • Aura Dogaru

Nr. 12 • 2020
14

Foto: Cristian Pãtrãºconiu
Cred cã obiectivitatea este condiþia esenþialã
a criticii literare
– Dragã Daniel, încep dialogul nostru prin a
te felicita pentru volumul Linia de contur
(Editura Spandugino) distins cu Premiul pentru
Cartea de Criticã, Eseu ºi Istorie literarã la Premiile
Uniunii Scriitorilor din România. Ce reprezintã
în parcursul tãu obþinerea acestui premiu?
– Acum, când rãspund, mi-au trecut emoþiile
intense pe care le-am avut la primirea acestui
Premiu. Nu e primul pe care îl iau, dar este
probabil cel mai important. Iatã cã, la aproape
douãzeci de ani de la Premiul pentru debut al
Uniunii Scriitorilor, se poate spune cã am
confirmat speranþele puse în mine atunci. Pe de
altã parte, nominalizãrile au fost atât de bune,
încât m-am bucurat foarte mult ºi pentru
nominalizarea cãrþii mele. Fiindcã nominalizarea
unei cãrþi înseamnã selectarea ei dintr-un numãr
mare de titluri apãrute într-un an în genul
respectiv; deci, de vreme ce Linia de contur a fost
nominalizatã din câteva zeci de titluri de criticã,
eseu ºi istorie literarã ºi a intrat pe lista scurtã,
cum sã nu mã bucur?
Mulþumindu-þi pentru felicitãri, ca ºi pentru
invitaþia la acest dialog, voi rãspunde simplu:
obþinerea acestui Premiu al Uniunii Scriitorilor,
dupã nominalizarea cãrþii semnate de mine,
înseamnã consacrarea.
– Când ai timp sã îþi scrii propriile cãrþi? Ai un
regim aparte de lucru, cum este o zi „fireascã”
pentru tine?
– Majoritatea cãrþilor mele de pânã acum
sunt fãcute din texte publicate anterior în reviste.
Chiar ºi la teza de doctorat, nu mai ºtiu exact
când, înainte sau dupã susþinerea ei, am dat în
foileton, în Ziarul de Duminicã, la invitaþia lui
Stelian Þurlea, episoade din biografia lui Ion D.
Sîrbu. Dacã aº fi fost activ în anii în care Noica
era „antrenorul” de la Pãltiniº ºi, ca ipotezã de
lucru, filozoful mi-ar fi dat sfatul sã am o
perioadã de recluziune culturalã, sã stau câþiva
ani fãrã sã public nimic, l-aº fi întrebat:„Glumiþi?”
ºi aº fi fugit de acolo mâncând pãmântul. Pânã
ºi în armatã, pe când îmi fãceam stagiul militar,
timp de ºase luni, am scris sãptãmânal pentru
Adevãrul literar ºi artistic, unde m-a debutat C.
Stãnescu. Am scris în fiecare sãptãmânã cel
puþin un text din 1997 încoace; ºi nu din obligaþie,
ci fiindcã mi-a plãcut sã fac asta ºi aºa am vrut
eu: sã citesc ºi sã scriu neîntrerupt. Cineva se
poate mira de dimensiunile cãrþii mele recente:
peste 700 de pagini, format mare. Da, e o carte cu
Daniel
Cristea-Enache
Interviu realizat de Simona Preda
multe pagini, dar câþi ani de muncã au fost
necesari pentru conþinutul acestei cãrþi? Cam 12
ani.
– Se leagã momentul debutului tãu de o
întâlnire, de o persoanã anume? Când ai ºtiut cã
vei face criticã literarã?
– Valeriu Cristea, tatãl meu adoptiv ºi
binefãcãtorul meu, insista adesea, când eram
student, sã debutez cu un text de criticã literarã.
Îmi dãdea exemple de tineri critici care se
lansaserã deja, Rãzvan Voncu sau Bogdan
Popescu sau Sebastian-Vlad Popa, ºi mã întreba
direct: tu de ce nu vrei sã scrii? Chiar nu ºtiu de
ce, poate cã încã nu sunt pregãtit, îi rãspundeam;
ºi-mi vedeam de învãþat la multele ºi dificilele
materii din Facultate. Valeriu a fost deci primul
om care a crezut în mine, care m-a considerat
capabil sã fac criticã literarã, încã înainte de a fi
scris eu primul rând. Iar apoi, când am început
sã scriu, el îmi citea textele, îmi fãcea unele
observaþii ºi se minuna uneori de parcã cine ºtie
ce valoare ar fi avut cronicile mele. Erau modeste,
zic eu, dar el zicea altfel. Apoi, am început sã cred
cã oi avea ºi eu ceva îndreptãþire sã-mi spun
critic literar. Dacã o spunea el!...
– Dacã aº face afirmaþia cã (ºi) critica literarã
este, la rândul ei, o formã de literaturã, cât de
mult m-aº afla în eroare?
– Da ºi nu. La Cãlinescu e mai mult da, la
Maiorescu e mai mult nu. În aceastã privinþã,
sunt mai degrabã maiorescian decât cãlinescian
ºi spun: chiar dacã un critic are talent literar,
chiar dacã se observã în scrisul lui plasticitate,
expresivitate, capacitate de insolitare, chiar dacã
portretistica dezvãluie aptitudini de scriitor,
faptul cã el scrie despre literaturã ºi cã discursul
lui este secund în raport cu textul literar, care
este prim, mi se pare decisiv. Chiar ºi Cãlinescu,
care a împins foarte departe literaturizarea
criticii, scrie despre autori de literaturã. Nimeni
n-ar spune despre un comentator de fotbal care
descrie, rezumã, evalueazã un meci de fotbal, cã
el este fotbalistul. Ca sã închei pe aceeaºi linie:
când Cãlinescu scrie Enigma Otiliei, el ar fi
fotbalistul. Când acelaºi Cãlinescu scrie Sensul
clasicismului, el ar fi comentatorul de fotbal.
– Adesea, percepþia faþã de critica literarã este
deformatã. Ce înseamnã de fapt a critica o carte?
Cum îþi pãstrezi obiectivitatea? ªi care crezi cã
este aceastã limitã în a fi obiectiv?
– Cred cã obiectivitatea este condiþia esenþialã
a criticii literare. Se leagã de ce spuneam mai
devreme: critica fiind un discurs despre literaturã,
analistul trebuie sã punã între paranteze nu
numai propria subiectivitate, inerentã, ci ºi tot
ce þine de sfera extra-literarului. De exemplu, un
scriitor a dat o carte slabã, dar are o funcþie
înaltã. Tendinþa este de ajustare la prestigiul ºi
beneficiile funcþiei, fiindcã suntem cu toþii fiinþe
sociale. Dar un critic adevãrat rezistã acestei
ajustãri ºi opune calculului de oportunitate
modul în care el, cu gustul lui, cu priceperea sa,
a receptat cartea. O altã situaþie: un autor a dat
o carte valoroasã ºi acelaºi autor l-a calomniat ºi
l-a insultat pe critic anterior. Sã ne gândim câte
insulte a primit Lovinescu... Lovinescu a rezistat
minunat ºi ajustãrilor sociale, ºi gustului pentru
revanºã personalã. În criticã a fost obiectiv, senin
ºi cu gândul numai la cartea pe care o citise.
Aceasta este critica.
– ªtiu cã încurajezi ºi susþii tinerii prin tot
ceea ce faci – cursuri, platforme literare, intervenþii
media – este mai greu pentru aceastã generaþie
sã se plaseze într-un spaþiu cultural în care existã
o multitudine de diletanþi ºi formatori de opinie
în domeniul literar? Este mai grea, mai dificilã
acum profesia de critic literar?
– Nu ºtiu cum le este tinerilor de azi; ei ar
trebui sã rãspundã la prima jumãtate a acestei
întrebãri. Din afara generaþiei lor, format în altã
epocã decât aceasta, eu aº putea sã spun: nu
cred cã le este mai greu decât le era tinerilor
„optzeciºti” în ultimul deceniu al ceauºismului.
Existã, da, mulþi diletanþi ºi avem chiar situaþii
ciudate în care þine cursuri de creative writing
un autor care nu a dat vreo carte bunã în genul
ale cãrui taine le dezvãluie cursanþilor. Eu n-aº
putea lua lecþii de matematicã de la cineva care
nu ºtie matematicã, dar iatã cã totul e posibil.
Urmeazã sã învãþãm sã sãrim cu paraºuta ºi sã
ne þinem strâns de mâini cu un antrenor de
paraºutism care nu a sãrit niciodatã cu paraºuta.
Doamne, ajutã!...
Profesia de critic literar îºi gãseºte rostul ºi
îndreptãþirea în acest context literar ºi cultural,
în care se scrie ºi se publicã atât de uºor, iar
supralicitãrile ºi encomioanele sunt la ordinea
zilei. E terenul cel mai bun de „acþiune” pentru
un critic ºi un cronicar literar.
– Care sunt limitele criticii literare? ªi care
sunt limitele exigenþei tale?
– Încep cu a doua întrebare. Limitele exigenþei
15
Dialoguri
mele sunt date de situaþii de viaþã excepþionale,
pe care le iau ca atare ºi… nu scriu. Dacã un
autor îmi trimite o carte, eu o citesc, mi se pare
slabã ºi vreau sã scriu asta, ºi aflu cã autorul e
grav bolnav, e pe moarte, ºi-a pierdut copilul,
traverseazã o suferinþã cumplitã, renunþ sã-i mai
recenzez cartea. Nu vreau ca prin cronica mea
sã-i aduc omului care suferã în cel mai înalt
grad încã o suferinþã, cât de micã. Mã abþin ºi
pun singur limite exigenþei mele critice.
Altfel, dacã ne gândim la condiþia criticii
literare, limitele sunt altele pentru fiecare critic
în parte. Unii sunt remarcabili critici de poezie,
dar nu au prizã la textul prozastic. Alþii,
dimpotrivã, sunt buni cititori de prozã, dar nu
au antene pentru liricã. Sunt limitele unei
specializãri, care poate merge ºi pe verticalã
temporalã (specialiºtii în culturã românã veche
percep mai greu modernitatea literarã, esteþii ºi
estetizanþii, precum I. Negoiþescu, comit erori de
evaluare când se referã la texte vechi). Sigur sunt
ºi limite de instrucþie, de formare intelectualã ºi
profesionalã, de gust. De aceea, pentru mine este
important sã-mi recunosc limitele, sã mi le asum
ºi sã încerc sã le depãºesc: sã le împing puþin
mai încolo, fãcând un cerc de criticã literarã
valoroasã cu raza cât mai mare. Voi încheia
repovestind o „pildã” datã de Blaga contrat dur
de Beniuc, istorisitã de Ion D. Sîrbu, fostul discipol
al lui Blaga. Fiindcã Beniuc era mic de staturã,
„pilda” lui Blaga arãta cum tranºeazã urºii griz-
zly disputa pentru întâietate. Nu, nu se bat între
ei, cum am fi tentaþi sã credem. Rivalii se duc
spre un copac înalt, se întind ºi zgârie cu ghearele
scoarþa copacului. Ursul care zgârie copacul mai
sus decât celãlalt câºtigã competiþia, iar învinsul
se retrage, înþelegând ce…? Înþelegându-ºi
limitele.
Limitele lui Iorga, ca istoric, sfidau pur ºi
simplu limitele altora. Cãlinescu scrie despre
Iorga urmãtoarele: „El e un specialist total, un
istoric care a sorbit apa tuturor. Nu este cu putinþã
sã-þi alegi un domeniu oricât de îngust ºi umbrit
din istoria românã fãrã sã constaþi cã N. Iorga a
trecut pe acolo ºi a tratat tema în fundamentul
ei.”. ªi, cu o analogie funambulesc-cãlinescianã:
„Iorga este în istorie Virgiliu, Sf. Paul ºi Beatrice
laolaltã, care te conduce din infernul diplomelor
pânã în roza celestã a viziunilor totale.”.
Cât de sus zgârie scoarþa copacului literaturii
critica lui Cãlinescu însuºi!
Nr. 12 • 2020
 Prozã
Misterioasa boalã a domnului Chiara
L a vremea aceea, nea Marcel îºi începuse
deja periplul la care tot visa din tinereþe.
Pentru un personaj mesianic, precum domnul
Chiara, satele din apropierea oraºului ofereau
un avantaj esenþial faþã de zonele citadine. Aici
oamenii vedeau rar pe cineva pe care sã nu-l fi
cunoscut deja. Si, când îl vedeau, acesta purta
aura unui altfel de orizont.
Maratonul domnului Chiara s-a întins pe
durata unei sãptãmâni întregi, culminând,
searã de searã, cu câte un discurs þinut la
braseria satului. Noaptea, dormea pe unde
apuca, profitând de ospitalitatea sãtenilor mai
curioºi. Dupã care, la lumina zilei, îºi relua
nestingherit misiunea. ªi asta pânã într-o zi de
duminicã, în care nea Marcel n-a mai reuºit sã
se trezeascã. Fiindcã pãruse mereu pus pe
glume, sãtenii au crezut cã la mijloc era vreo
farsã de-a lui, asemãnãtoare discursurilor de
la cârciumã. Apoi, vãzând cã nu miºca deloc, l-
au crezut mort de-a binelea. Însã domnul
Chiara nu murise, doar cã nu mai era atât de
viu pe cât erau cei care-l vegheau. Adevãrul e
cã, dupã atâtea pahare golite zile-n ºir, nea
Marcel intrase într-o comã profundã, din care
ºi-a revenit cu greu, ºi abia la spital. Între timp,
mai intervenise ºi o schimbare, pe care cei din
jur nu ºtiau cum s-o înþeleagã: nea Marcel nu
mai recunoºtea pe niciunul din ei ºi începuse
sã vorbeascã într-o altã limbã decât toþi ceilalþi.
Dupã câteva zile de convalescenþã, a fost
transferat la un alt spital, unde putea sã
rãmânã pe o perioadã nedeterminatã. Poate
cã, în sfârºit, venise momentul ca un astfel de
om sã fie analizat cu atenþia cuvenitã ºi de cãtre
oameni competenþi.
Însã dupã vreo sãptãmânã de spitalizare,
domnul Chiara rãmãsese acelaºi prizonier al
muþeniei care contrasta cu forfota din jur. Fie
cã era lovit cu un ciocãnel peste genunchi, fie
cã i se arãtau diverse imagini, care ar fi trebuit
sã-l miºte emoþional, nimic nu funcþionase cu
el. La final, medicul examinator îl întrebã dacã
îl durea ceva. În loc sã rãspundã la întrebare,
domnul Chiara continua sã priveascã vidul
populat de imagini care nu ajungeau la
suprafaþa privirii lui. Nu pãrea sã-l doarã nimic.
Atunci i se aduserã niºte coli de scris ºi câteva
creioane colorate. Poate cã pacientul lor non-
verbal avea sã comunice cu ei prin intermediul
desenelor naive, sau pe calea semnelor criptice.
Spre surprinderea tuturor, nea Marcel se apucã
sã scrie ceva care semãna cu o confesiune. Era
discontinuã ºi trãda obsesiile lui cele mai
profunde. Una din ele era pentru viul care se
Nr. 12 • 2020
(fragment)
scursese din lumea sufletului sãu, pentru a se
refugia într-o alta, nevãzutã.
Aºa se întâmplase la moartea bunicii lui, când
copilul de atunci îi identificase sufletul cu cel al
satului în care trãiau la acea vreme. Tocmai
înfloriserã teii din marginea cimitirului. În fiecare
varã veneau aici sã le culeagã florile, la umbra lor.
Acum,într-o cutie de lemn,trupul bunicii se clãtina
rigid,rãsucindu-se.Nu mai semãna cu cel pe care-
l purtase atâta vreme în suflet: se transformase
dintr-odatã, semãnând cu o pãpuºã rãsfãþatã de
mâini copilãreºti. ªi de data asta însã, de cum se
apropiaserã de poarta cimitirului, se fãcuse simþit
parfumul teilor. Doar indiferenþa lui, punctualã,
fusese ceva nou pentru micul Marcel.
Dupã acest eveniment urmase o întâmplare
ce se consumase la puþin timp dupã moartea
bunicii.
Era la sfârºitul verii, iar micul Marcel se
simþea exilat ca dintr-un suflet trecut. Deºi
petrecea mult timp prin sat, alãturi de alþi copii,
se simþea în afara realitãþii acelui spaþiu. Într-
una din acele zile, copiii aceºtia tot alergau,
înainte ºi înapoi, pe unul din drumurile
înmuiate de ploile sfârºitului de varã. Marcel
se lãsase ºi el împins de veselia celorlalþi, fãrã
sã contribuie cu adevãrat la bucuria lor. ªi poate
tocmai de aceea avusese rãgazul sã observe cum
drumul se transformase, aproape impercep-
tibil, în urma paºilor sãi. Se oprise din alergat,
ca ºi cum ar fi obosit subit, desprins din grupul
ce pãruse mai sprinten decât el. Impresia cã
unul din copii ar fi pierdut ceva preþios îl fãcuse
sã se întoarcã câþiva paºi. Acolo, ca într-un ochi
intermediar, zãcea un colier strãlucitor, înfipt
în nãmolul bogat al drumului. Copilul de atunci
s-a aplecat sã-l ia, fermecat de existenþa lui
neaºteptatã. Nici nu mai apucase sã observe cã
obiectul cu pricina era unul din acelea care se
vindeau în vechea lume a satului, la bâlciurile
ocazionale. Pentru el, colierul din plastic colorat
avu strãlucirea ºi profunzimea nevãzutã a unei
alte lumi.
Aºa se pomeni nea Marcel în faþa unui plu-
ton de specialiºti, exact ca în interogatoriile pe
care ºi le imaginase vizavi de oamenii Securitãþii.
De data asta, nu era nici un pericol: oricâte ar fi
avut pe suflet nea Marcel, acum nu mai putea
rosti niciun cuvânt. Când se vãzu însã
înconjurat de atâþia oameni, al cãror centru de
interes era chiar el, privirea i se mai înviorã. κi
studie cu atenþie completul de judecatã,
întârziind cu ochii mai ales pe decolteul
doamnelor din comisie. În special pe una din
ele, care þinuse sã-ºi evidenþieze frumuseþea cu
16
Camil
Moisa
podoabe ce nu aveau nicio legãturã cu lumea
pe care o reprezentau acolo. Ci, mai degrabã, cu
cea îndelung cãutatã de domnul Chiara. Fiindcã
acesta, fãrã sã mai dea de ºtire, se repezi la
gâtul frumoasei femei ca o fiarã ce ºi-ar fi pândit
dinainte prada. Atunci, doi bãrbaþi vânjoºi
apãrurã ca din senin. Sãrind sã-l prindã, ei
încercarã sã opreascã ceea ce pãrea sã fie
începutul unei crize. Însã nea Marcel reuºise
deja sã smulgã de la gâtul femeii colierul aidoma
celui care i se arãtase în mijlocul drumului. Iar
acum ieºea fulgerãtor pe uºa încãperii, în timp
ce miºcãrile bãrbaþilor, ce se nãpustiserã mai
mult asupra umbrei lui, se succedau cu o
întârziere comicã.
Odatã ajuns pe coridor, nea Marcel se
pierdu printre pacienþii care bântuiau spitalul,
ca altãdatã în fumul þigãrilor fumate de-a
lungul anilor. De data asta însã era mai greu de
reperat, întrucât, printre stafiile care defilau
pe acolo, el era printre cele mai scunde de
staturã. Doar doamna Mioara înþelegea cu
adevãrat ce însemna asta, de câte ori îl pierdea
din ochi atunci când se afundau în câte o
mulþime citadinã. Acum, nea Marcel avu grijã
sã nu treneze prea mult de-a lungul coridorului
alãturi de ceilalþi pacienþi. Apucã repede pe
scurtãtura despre care ºtia cã-l putea duce la
ieºirea din spital. Iar acolo avu noroc cu
paznicii, care tocmai încinseserã un ºeptic, ºi
de care trecu fãrã nicio emoþie.
Când ajunse afarã, începu sã alerge egal, fãrã
sã adauge vreo nuanþã vitezei cu care se
îndepãrta de spital. S-ar fi zis cã se grãbea sã
urmeze mecanic un traseu stabilit dinainte de
alþii. Nici nu observã întunericul accentuat de
coroanele copacilor ce acopereau curtea
instituþiei ºi care erau, de fapt, o prelungire a
zonei împãdurite în care fusese construit spitalul.
Astfel cã, de cum trecu de poarta lui exterioarã,
nea Marcel se pomeni în chiar miezul pãdurii.
Acolo întunericul era ºi mai dens. Doar cerul
înstelat oferea o diferenþã la acea obscuritate,
opacã, ºi silueta albã a pacientului care se deplasa
ca o nãlucã. Evitase ºoseaua dreaptã ºi
întunecoasã care tãia pãdurea în douã, urmând
o potecã care-l fãcuse pierdut instantaneu. Nu
se opri din alergat pânã nu ieºi într-un câmp
larg, ce îngãduia bolþii cereºti sã-i lumineze
drumul. De acolo, ºoseaua pe care o evitase atunci
când ieºise pe poarta spitalului se zãrea departe,
ca un liman. Era chiar drumul pe care îl urmase
autobuzul în care o cunoscuse pe Mioara cu
mulþi ani în urmã. Când îºi dãdu seama de asta,
domnul Chiara simþi cum bucla destinului sãu
se închidea chiar acolo, într-un mod neaºteptat.
Îl cuprinse dintr-odatã nostalgia dupã tinereþea
lui, dupã autobuzul rablagit care-i preluase
drumul sufletesc, încât, odatã ajuns la destinaþie,
avusese o uºoarã nedumerire; apoi, dupã felul
în care o ceruse în cãsãtorie pe Mioara, în timp
ce viitorul socru se împiedicase de pragul uºii,
tot privind þintã la tânãrul Marcel, rãmas de
cealaltã parte, cu un buchet de flori în mânã…
Florile acelea, pe care le privise ca pe cheile intrãrii
lui într-o altã lume, le cumpãrase de lângã
autogarã, în aºteptarea autobuzului care-l ducea
în satul Mioarei. Deºi optase pentru cele mai
discrete, tot îl incomodaserã. Oricum le-ar fi þinut,
jocul sensibil la semnificaþii, pe care-l induceau,
era de neocolit. Pânã la urmã îl salvase autobuzul,
unde le þinuse lipite de geam, ca ºi cum, astfel, s-
ar fi descotorosit de ele, redându-le naturii mai
largi ºi mai obiective. În plus, nu se obiºnuia, pe
atunci, sã plimbi flori de la oraº la þarã. Iar tânãrul
Marcel încã mai trãia cu sentimentul cã astfel de
gesturi insolite îi puteau marca definitiv harta
propriului destin…
Ceva mai târziu, viitoarea soacrã i le luase
din mânã ºi le întinsese într-un lighean cu apã,
pe verandã, lãsându-le sã pluteascã cu capetele
înflorite pe marginea vasului. Între timp apãruse
ºi Mioara, care ratase momentul sosirii lui, tot
aranjându-se, pe undeva, prin culise. Odatã
subiectul vizitei epuizat, dupã-amiaza îºi reluase
cursul firesc pentru o asemenea zi, petrecutã la
þarã. Poate cã totul se consumase mai repede
decât înregistrase memoria lui Marcel Chiara.
Însã, de atunci, timpul acelei dupã-amiezi îi
rãmãsese în suflet ca o eternitate în miniaturã.
Acum, toate astea i se perindau prin faþa
ochilor cu intensitãþi diferite. Mai ales cã,
dinspre ºosea, rãsãreau lumini care îl orbeau
din când în când, fulgurant. Dupã care se
instala iar întunericul.
Nea Marcel se îndreptã instinctiv spre
drumul tinereþii sale, traversând câmpul
luminat intermitent de farurile vreunei maºini
trecãtoare. Când ajunse în apropierea acestuia,
se aºezã jos, pe iarba tãiatã scurt. Scoase din
buzunar colierul furat ºi, întinzându-se pe
spate, îl þinu ridicat, deasupra lui. Îi plãcea sã-
l proiecteze pe fundalul ceresc, fiindcã doar
astfel îi putea surprinde insesizabila miºcare.
Niciodatã, poate, nu fusese atât de fericit ca
acum, când privea totul din împãrãþia sinelui.
Îl fixã mult timp, fãrã sã clipeascã, ca ºi cum
doar strãlucirea acelei bijuterii l-ar fi putut face,
ºi pe el, dispãrut în lumea pe care o reprezenta
aceasta.

O raºul era mic ºi curat.Clement Popescu a
reuºit sã închirieze o camerã la un hotel
modest, la câteva sute de metri de Lacul Alb. Habar
n-avea de ce i se spunea aºa. Apele sale erau la fel
de cenuºii ca ale oricãrui lac. În sinea sa, chiar îºi
mãrturisise cã semãna mai degrabã cu o baltã
dintre cele mai obiºnuite. Înconjurat din toate
pãrþile de o mlaºtinã gãlbinicioasã, lacul îºi datora
prestigiul unui amãnunt ciudat: din scriptele
primãriei locale, singurele victime care sfârºiserã
pânã atunci în apele îmbâcsite cu reziduurile
deversate în ele de un canal colector fuseserã
scriitori. Nicio excepþie...
Credibilã sau nu, povestea celor ºapte autori
locali nu l-a impresionat pe Clement Popescu. A
ales sã vinã în acest orãºel pentru a-ºi definitiva
opera: o trilogie la al cãrei titlu se va gândi mai
târziu. ªi mai era ceva: aici îºi petrecea vacanþele
de creaþie Pleiada, o duzinã de reputaþi condeieri
în frunte cu singurii clasici în viaþã: Povestaºul ºi
Corãbierul cu palimpsest. Cei doi nu se prea
sufereau. Din acest motiv locuiau fiecare în alt
hotel ºi, bineînþeles, Pleiada se regrupase în jurul
celor doi,dupã afinitãþi.Clement Popescu se izolase
într-un hotel mai modest.
În prima parte a zilei, pânã la prânz, Clement
Popescu lucreazã la romanul sãu: ultimul volum
din trilogia în care se regãseºte viaþa lui de pânã
acum. Cautã un deznodãmânt potrivit. Înainte
de a pleca din Bucureºti, l-a consultat pe Corãbier;
îl prinsese în toane bune ºi l-a întrebat: „Cum ar
trebui construit finalul într-un roman
postmodernist? Deschis? Închis? În relaþie cu
incipitul? Tragic? Happy-end? Corãbierul cu pali-
mpsest l-a privit ca pe-o ceapã – stilul lui! – ºi l-a
expediat: „Du-te dracului, Clement, chiar eºti
prost? Roman postmodernist! Ceea ce ai scris tu
nu se cheamã nici mãcar roman. Îi lipseºte rigoarea
speciei, þi-am mai spus-o. Ai însãilat un ºir de
amintiri fãrã cap ºi fãrã coadã, fãrã o noimã
esteticã,vreau sã spun...Doreºti un sfat? Numeºte-
le Memorii ºi depune-le la administraþia unui
cimitir. Oricare... Ãia te vor crede scriitor ºi vor
aduce vorba când ºi când despre dumneata. Asta
este... Mai mult nu poþi obþine de la ce ai realizat în
viaþã ca scriitor.”. Clement Popescu n-a replicat
atunci, cum ar fi dorit. Astãzi, cu atât mai puþin.
Corãbierul cu palimpsest nu mai era ce-a fost.
Autoritatea lui scãdea pe zi ce trece. Se agãþa cu
înverºunare de cel mai înalt catarg, dar era tot
mai evident cã vântul opiniei scriitoriceºti îi va da
curând corabia la fund. Romancierul lãsã pixul
jos. Altã dimineaþã ratatã. N-a adãugat finalului
de roman niciun singur rând. Ca de fiecare datã
când mai vechiul conflict cu infatuatul Corãbier
se reaprindea în mintea sa.
Dupã-amiazã,Clement Popescu se plimbã prin
orãºel. Ia la rând librãriile ºi acestea nu sunt puþine.
Florin
Logreºteanu
Broaºtele
Aproape pe fiecare strãduþã existã câte o librãrie,
ceea ce nu gãseºti în Bucureºti ºi nici în alt mare
oraº. Presa scrisã ºi vizualã a remarcat acest as-
pect inedit, iar scriitorii din Capitalã ºi provincie
obiºnuiesc sã-ºi petreacã momentele de relaxare
aici, pentru a se afla în largul lor.„Nici la Paris nu
gãseºti aºa ceva”, a mãrturisit recent, într-un
interviu, Corãbierul cu palimpsest. Ceea ce putea
fi adevãrat. Ca ºi Clement Popescu, scriitorii intrã
în librãrii ºi întreabã fiecare de cãrþile proprii.
Considerã normal sã le afle în primul raft, la
vedere. Celor mai norocoºi li se rãspunde: „S-au
vândut deja. Sunt solicitate, în continuare, dar n-
avem de unde.Primim puþine, tirajele sunt mici...”.
Clement Popescu se intereseazã de trilogii, iar
rãspunsul primit este de fiecare datã descurajator:
„Nu primim.Cartea este scumpã. Gândiþi-vã la ce
preþ se ridicã o trilogie. Refuzãm astfel de comenzi”.
Iatã-l pe Povestaº. Nu intrã în librãrii, nu-ºi
bea cafeaua la cafeneaua orientalã din centrul
urbei. De mulþi ani i s-a rezervat un birou la ultimul
etaj al Bibliotecii Academice din orãºel. Nu-i aºa,
un nume pompos? Biblioteca se cheamã
„orãºeneascã”,„municipalã”sau ceva asemãnãtor.
Dar de când o frecventeazã Povestaºul, cam trei
luni pe an, a fost procopsitã cu un titlu nobiliar:
Academicã... Prilej de bârfã acidã pentru scriitorii
din anturajul Corãbierului cu palimpsest...„Bunã
ziua, Clement, scrii, scrii?”. Clement Popescu îi
întinde mâna, însã palma Povestaºului a rãmas
jos. „Scriu, maestre, ce pot sã fac altceva?” „Sã te
mai abþii, Clement, eºti la o vârstã când ar trebui s-
o laºi baltã.” „Scrisul e viaþa mea, maestre.”
Povestaºul este miop. Face eforturi sã-l priveascã
pe romancier în faþã.„Gândeºte-te ºi la viaþa altora,
îi spune. Ceea ce le oferi dumneata nu e literaturã,
e surogat.” Umilit, Clement Popescu îºi jurã sã-l
ocoleascã altãdatã. Povestaºul continuã sã-l ig-
nore ca scriitor. Scriitorii români de azi sunt, de
fapt, pentru Povestaº scriitorii de ieri ºi din alte
timpuri mai vechi, pe care-i citeºte ºi reciteºte cu
statornicã pasiune, impunându-i ca valori perene
unui public cititor din ce în ce mai puþin numeros...
Aþipise un ceas, poate douã. Se trezi brusc ºi se
ridicã în capul oaselor. Un zgomot infernal
rãzbãtea de afarã. Ascultã câteva minute, dar nu
realizã ce se întâmplã. Ferestrele camerei erau
închise ºi cu toate astea zgomotul devenise de
nesuportat. Merse la fereastrã, privi în stradã.
Nici þipenie de om. Gãlãgia venea dinspre lac.
Orãcãitul broaºtelor se fãcea auzit cu o intensitate
sonorã agresivã, cãreia niciun blocaj nu-i rezista.
Ferestrele, nici atât. Puteau fi câteva mii, gândi
Clement Popescu.
În noaptea aceea nu reuºi sã închidã ochii. A
doua zi, nu se putu concentra asupra
manuscrisului, deºi liniºtea pogorâse din nou peste
oraº. Înghiþi o cafea ºi ieºi din hotel. În grãdina
botanicã, pe care-ºi propusese s-o viziteze mai
târziu, dãdu cu ochii de Povestaº. Matinal, ca de
obicei... Îl abordã. Rezistã o vreme sã rãspundã
ironiilor acestuia la adresa confraþilor scriitori, pe
urmã îl întrebã brusc:„Cum aþi dormit, domnule?
Bãnuiesc cã...”„Cu ochii închiºi, îl luã peste picior
Povestaºul. Dumneata?”. Clement Popescu îi
povesti pãþania cu broaºtele. Povestaºul râse:
„Excelent final pentru cartea dumitale, spuse. Iatã,
batracienii þi-au oferit soluþia.”„În ce sens ?”,întrebã
Clement Popescu.„Orãcãitul neobosit al broaºtelor
poate fi un simbol al gângãvelii ºi al rutinei ce
caracterizeazã breasla scriitorilor. Cu toate cântã
la fel, dar fiecare are impresia cã o face diferit de
celelalte ºi, bineînþeles, mult mai acustic. Reflecteazã
la asta.În fond,ºi dumneata eºti o broascã, amice.”
Pe malul Lacului Alb, Clement Popescu îºi
petrece urmãtoarele ore ale dimineþii. Nu vede ºi
nu aude niciun brotac. Se întoarce în centrul
oraºului. Intrã într-o librãrie ºi-l observã pe
Corãbierul cu palimpsest. Maestrul parcurgea
absent o listã cu noutãþile editoriale, pusã la
dispoziþie de librar. Murmura numai pentru el,
dar suficient de tare ca sã poatã fi auzit de cei din
jur: „Prostii... Tâmpenii... Câtã hârtie irositã în
zadar!”. Subliniazã cu pastã roºie un titlu. Aparþine
Povestaºului. „Broasca asta râioasã nu înceteazã
odatã cu orãcãitul ei de nesuportat!”, ridicã tonul.
Se încruntã în momentul când îl descoperã pe
Clement Popescu lângã el.„Bunã dimineaþa,Clem-
ent. Ai finalizat cartea?” Romancierul neagã ºi-i
povesteºte cã n-a putut dormi toatã noaptea din
pricina afurisitelor de broaºte din Lacul Alb. Le-a
auzit ºi maestrul? Parcã pomenise de-o broascã
râioasã...”„Nu,spune Corãbierul.Pe mine nu m-ar
deranja broaºtele, în niciun caz reacþia lor la
umiditatea nopþii ºi lumina Selenei. Nu suport, în
schimb, broasca râioasã, simbol al urâþeniei ºi al
neîndemânãrii. Dar nici asta n-ar fi pânã la urmã
o problemã dacã acest nefericit animal n-ar da
dovadã de un tupeu care mã scoate din þâþâni...”
Clement Popescu nu înþelege încotro bate
Corãbierul. Îl ascultã cu gândul în altã parte, iar la
îndemnul acestuia de a-ºi finaliza repede romanul
pe care, oricum, el tot nu i-l va citi – ca ºi pe
precedentele! –, murmurã un „O.K.!” neologic ºi
iese din librãrie cu paºi de pisicã.
Seara urmãtoare, Clement Popescu bea un
pahar cu votcã, reciteºte ultimul capitol din trilogia
neterminatã ºi se vârã sub pãturã. Adoarme
imediat. În vis, milioane de broaºte acoperã
suprafaþa lacului. Întind capetele spre cer ºi-ºi
umplu plãmânii cu aerul nopþii. ªi dintr-odatã
corul începe. Romancierul încearcã sã se integreze
vocal ariei muzicale ale cãrei prime note îi dau
fiori de plãcere. Pe urmã, brusc, sonoritãþile devin
agresive, interpreþii parcã ºi-au ieºit din minþi.
Clement Popescu se trezeºte cu adevãrat, sare din
17
Prozã
pat ºi ascultã. Nu, nu este vis, dinspre lac decibelii
necuvântãtoarelor rãvãºesc somnul oraºului. Ex-
act ca în noaptea precedentã.
Dimineaþã, Clement Popescu se simte rãu. Îl
doare capul. Abia mai respirã. Coboarã la recepþie
ºi reclamã disconfortul de peste noapte. Nu s-a
fãcut nimic pentru protecþia ocupanþilor celor 40
de camere! „Pânã astãzi, nimeni n-a reclamat
chestia asta, ridicã din umeri recepþionerul. ªi
probabil cã nimeni nu aude noaptea broaºtele...”
„Eu, domnule, le-am auzit... Nu vorbesc prostii”,
protesteazã iritat Clement Popescu.„Soluþii,totuºi,
ar fi, nu-i ia în seamã recepþionerul enervarea.
Undeva, în centrul oraºului, existã o firmã care
comercializeazã broaºte pentru restaurantele cu
specific italienesc din Capitalã. Apelaþi la
consilierea lor. Mai mult nu vã pot ajuta.” Ideea i
se pare lui Clement Popescu rezonabilã. Gãseºte
firma, îºi spune nemulþumirea, este ascultat cu
atenþie.„Este curios ceea ce spuneþi, domnule, face
ochii mari achizitorul firmei. Noi ºtiam cã în Lacul
Alb nu mai existã picior de broascã. Le procurãm
te miri de unde. Ne scot din impas bãlþile din satele
din jur. Este cu adevãrat o minune sã fi reapãrut
broaºtele în lacul nostru.”„Sunt scriitor,om serios”,
insistã Clement Popescu.Promite sã aducã în zilele
urmãtoare cam o mie de broaºte. Pentru treaba
asta, firma îi pune la dispoziþie un minciog
pescãresc: „Le vrem vii, nu înþepate cu acul, i se
explicã. Deocamdatã, vã propunem sã aduceþi
numai o sutã. Aºteptãm batracieni ºi de la
comercianþii noºtri fideli din împrejurimi.Pe urmã
vom mai vedea”.
La sfârºitul sãptãmânii, Clement Popescu
revine la firma care achiziþioneazã broaºte pentru
consumul exotic. Afiºeazã un aer de satisfacþie.
Nu acelaºi lucru se întâmplã cu achizitorul cãruia
i se pune pe masã o pungã din plastic în care se
aflã, parcã înþepenite, douã broscuþe... „Nu mai
pricep nimic, face omul ochii mari. Ne înþelesesem
la o sutã. Dumneata chiar avansaseºi o ofertã de
o mie de bucãþi.”„Sunt singurele, zâmbi cu toatã
gura Clement Popescu. Am crezut cã sunt multe,
dar m-am înºelat.Acestea douã fãceau gãlãgie cât
o mie de broaºte. Vi le dau gratis. ªi minciogul. A
fãcut minuni.” Achizitorul nu reuºeºte sã-ºi vinã
în fire:„Sunteþi sigur? Numai douã? În tot lacul!”.
„Fiþi convins cã nu mã þin de glume, întãri Clem-
ent Popescu. Azi noapte am rãmas cu ochii
deschiºi pânã dimineaþã. N-am mai auzit nici
mãcar un orãcãit, domnule.”Fãcu câþiva paºi spre
ieºire, dar se întoarse brusc spre omul cu priviri
imbecile:„ªi reþineþi: aþi colaborat cu romancierul
Clement Popescu. De mine, cu siguranþã, veþi mai
auzi”.
Nr. 12 • 2020
 Poezie
Norul de hârtie
E searã, ne-am oprit din mers,
cãmilele s-au ghemuit în umbrã,
povestitoru-ncepe sã vorbeascã,
la încheietura mâinii îi zornãie brãþãri,
ameþitor, ne strângem rânduri-rânduri,
de el tot mai aproape, sã prindem
orice amãnunt. Însã povestea
se-aratã cal împiedicat,
deloc nu se urneºte ºi nu înainteazã,
deºi recitatorul se-avântã din ce în ce,
ne face sã vedem palate, viteji în fugã
peste nouã mãri ºi nouã þãri, iar la sfârºit,
iradierea armoniei. Totuºi, nu asta aºteptãm.
Pe cei în fire, dedesubtul naraþiunii, îngropaþi,
ai cãror ochi albastrul humus sunt, de sub cuvinte,
sã-i scoatem ca pe bulbi de iriºi vrem,
sã prindã glas ºi sã mãrturiseascã,
frunzele-apoi ºi viforoasele tulpini
le vom simþi cum se desfac ºi fãuresc,
în chinuri, laborios, cuvântul – fiindcã rodirea-i,
neîndoielnic, crudã. Estimp, istorisirea sã urmeze,-n
afara tramei din spaþiul înfloririi. Politicoºi,
deºi sãtui de uscãciunea vorbelor de sus, dintre nisipuri,
sã ascultãm în continuare povestaºul. Noi, stropii calzi,
afunzi îi jinduim, seva din grâne ºi din pajiºti,
gata sã urce spre-a-nsufleþi deºertul.
E noapte-acum ºi caravana de somn se pregãteºte.
Nor de hârtie, subþiat de spuneri, e povestirea,
un fulger îl va arde. Pe cerul negru vor dãinui înscrise
doar rãdãcinile dense ºi pure. Spre corturi
ne retragem, în ploaia stelelor curate.
Geniul spadei
Lângã fântânã-o spadã, în loc sã taie,
întruchipeazã-ntruna copaci somptuoºi
ca pãsãrile paradisului. O spadã singurã,
neapucatã-n mâini, cu apariþii, dispariþii
de supersonic pe aburosul vineþiu al apei
ascunse, zâmbitoare. Tu survoleazã locul
ºi vezi cum te prefaci, atins de geniul ei,
în rodnicie purã, fãrã corp, ºi-abia atunci
începi sã creºti, lãsând orice sfialã deoparte,
pânã devii stejar uimit de propriile-i seminþe.
Nimeni înãuntru
I se aduc trupuri ºi este instruit
s-aleagã unul, sã ºi-l adjudece la vânãtoare,
ca, astfel, legii sã se-nchine. Dar poate
nu-i nimeni înãuntru, gândeºte,
ºi tainic bate, în pieptul lemnos al
unuia, sunând a gol aude.
Dã totuºi sã asculte de legea invocatã,
deºi cu îndoialã ºi tristeþe. Aproape
consimte sã se închine,
dar cui, de fapt? Ce-anume este legea?
E zaiafet afarã, zgomot ºi nicio explicaþie
nu rãzbate. Îl cheamã-acuºi la praznic,
apoi va fi împins la defilare,
dar tigri-ncovrigaþi pe prag
Nr. 12 • 2020
Simona-Grazia
Dima
vegheazã – nu cumva sã uite.
Fulgerãtor, împuns de imperioºii ochi,
îºi aminteºte –
ºi iese-n grabã
pe uºa secundarã.
An Nou
Fericit sã ai o matcã-a refacerii,
un dom de-ntremare, unde sã intri
spre-a odihni-n sanctuar,
desprins din încleºtarea
cu pasãrea de pradã,
de-a lungul nopþii crude,
amuþit ºi cu riduri pe aripi.
Sã cerni pietre sure ori tulburi,
perlele disperãrii din iazuri,
înverzite de spaime submerse,
ºtiind sã-mblânzeºti catifeaua
de lacrimi, dantelãriile aspre-ale frigului,
iar din mortificate hãrþi cereºti
sã descifrezi, cu totul altfel
de cum pare, viitorul.
Vegheazã jarul noului an
ce-ºi apropie de noi copilãria viteazã,
neatinsul lanþ de puteri, înteþeºte-l.
Magul apei pure
De secole culcat, ochiul de apã tulbure
privea ca simplu martor castele arogante
cum îi tot cresc pe mal, pânã-ntr-o zi –
când n-a mai îndurat ºi le-a pãtruns în temelii,
apoi a prins sã urce din cãrãmidã-n cãrãmidã,
spre a-nþelege ce-nseamnã o zidire
ºi câtã depãrtare poate pune între lucruri.
Dupã ce-a izbutit s-ajungã pânã la turla de cristal
a celui mai înalt, pe sine însuºi s-a vãzut curat
ºi cu desãvârºire limpezit dupã ce cunoscuse
fiecare sediment ºi cat. A ºtiut cã nu-i nimic
de priceput, s-a fãcut om ºi a pufnit în râs!
Un mag al apei pure
bate de-atunci drumurile,
cu-mpletituri de unde fermecate-n mâini,
ºi orice val sãlbãticit, atins cu ele,
ºi-adunã, curãþit, puterile pe datã
ca sã vorbeascã-n demnã curgere din nou,
pe limba oceanului de la-nceput,
ivit aievea lângã noi –
un fagure neºtiutor de sumeþire,
ticsit, în alveole, cu mierea tuturor.
Peisaj
Un râu tãios, cu valuri
numai sãbii, dã roate stâncii
preschimbate noaptea-n
vâlvãtaie tandrã, singura-n stare
sã domoleascã apa crâncenã,
spre a o hotãrî sã curgã îmblânzitã,
gânditoare. Priveºti fãrã a înþelege încã:
dac-ar descreºte focul
18
ºi s-ar duce stânca,
pe loc te-ai mistui ºi tu.
Pe un ram de foc
Noi credem cã atingem, cã ucidem,
dar fiinþa în vibraþie ne scapã din mâini,
o adiere-a florii de cireº, pãrelnic temãtoare,
este – ºi, nevãzutã, îºi leagãnã corola de metal
a unei gingãºii atât de penetrante,
încât novicii gustului, sosiþi mereu de-afarã
s-o sfâºie, s-o rãneascã, o simt, cu indignare,
otrãvitã. Nimic din ce-au crezut c-ar fi
nu le rãmâne-n dinþi, ci numai un fluid mortal
ºi complicat, asemeni sângelui de zei –
el trece-ntruna prin poarta de fier fin,
lucrat cu artã, a inimii închise ºi deschise ritmic,
precum o hieroglifã de pazã, nemiloasã.
ªi-n vârf, ca pe un ram aprins, vântul de-oþel
cu faþa de copil, firavã, adastã-n nemiºcare.
Furtuna el o va dezlãnþui în cei aduºi aici
de-o jalnicã, flãmândã indiscreþie.
Nu vor putea pãtrunde, macula.
Una cu propria inimã, fãptura în vibraþie
respirã ºi vegheazã, stãpânã peste forþã.
Rãpune, scrie, a cucerit pãmântul.
În jur, în bezna deasã, contemplã mulþimea
de rãzboinici degeaba stinºi sub turlele
înaripate, aproape sã-ºi ia zborul,
ale unor mari oraºe învãþãtoare ce-au fost
ºi vor fi – petale deasupra prãpãstiilor.
Nevãzutei lumini
Numai în faþa ta neînchegaþi,
altminteri aprigi, îþi arãtãm nespusã
devoþiune. Tu nu te-arãþi ºi nu ai capãt,
puterea ta ne-a aruncat pe calea vieþii,
deci nu-i uita izvorului obârºia,
nici vârstele, ci lumineazã
chipurile de pe mal ºi drumul –
de înþelegere-i nevoie,
de mãrturii fãrã istov.
Te vom ruga apoi sã înfloreºti din lut
o boabã,una, pe solul de cenuºã,
cãci pilda ei îi va îmbãrbãta
pe cei ce curg alãturi, triºti.
Sã nu ne pãrãseºti nu te rugãm,
e de prisos, tu niciodatã nu te-îndepãrtezi.
Simpla-þi prezenþã ajutã aurul
s-alunece spre noi din munþi.
Într-adevãr, suntem prea mândri –
atunci când jinduim sã chemi
o întâmplare, spre-a-i fi dorinþei noastre
întrupatã oglindire, dar îndrãznim
sã cerem. Naivi, ne aninãm
de fapte ºi de lucruri, fiindcã
le credem scrise cu hotãrârea
canioanelor de a se scrijeli pe Geea,
când ele sunt, de fapt, în plinã destrãmare.
Pânã ºi amãgirea, însã, ne pãstreazã
alipiþi de tine, care, cunoaºtem,
nu conteneºti metamorfoza ºi iertarea
 cronica de film
de Haricleea Nicolau
R egizoarea Josephine Decker a debutat cu scurtmetrajele
Naked Princeton (2005), Where are you going, Elena?
(2009), Me the Terrible (2012). Filmele ei sunt catalogate
experimentale (documentarul Bi the Way, din 2008, thrillerul
psihologic Butter on the Latch, din 2013, thrillerul erotic Thou
Wast Mild and Lovely, din 2014, drama Madeline’s Madeline, din
2018). Noul film al lui Decker, Shirley, este al patrulea lungmetraj
al sãu, oarecum debutul în filmul comercial, cu actori importanþi
(Elisabeth Moss în rolul principal), produs cu rigorile impuse
de industrie, dar impune cinematografiei comerciale stilul ei
neconvenþional de a regiza povestea.
Scenariul filmului este semnat de Sarah Gubbins ºi se bazeazã
pe romanul Shirley: A Novel de Susan Scarf Merrell, publicat în
2014. Departe de a fi un film biografic, Shirley este o construcþie
destul de mult nãscocitã faþã de personalitatea realã a scriitoarei
Shirley Jackson, surprinsã în perioada în care scria romanul
Hangsaman (1951) – povestea dispariþiei unei studente în 1946,
fãcând referire la cazul Paula Jean Welden, studentã la
Bennington College, unde era profesor soþul scriitoarei, criticul
literar Stanley Edgar Hyman. Shirley Hardie Jackson (1916-
1965) a fost o scriitoare americanã de romane ºi nuvele de
groazã ºi mister (The Road Through the Wall – 1948, The Lottery
and Other Stories – 1949, o poveste sinistrã despre ritualul
sacrificiului uman într-un sat din New England, The Haunting
of Hill House – 1959, un roman horror, bazat mai mult pe teroare
decât pe groazã; capodopera We Have Always Lived in the Castle,
1962). Opera ei a influenþat scriitori precum Stephen King, Neil
Gaiman, Sarah Waters. În 2016, jurnalista Ruth Franklin a
publicat Shirley Jackson: A Rather Haunted Life, o biografie care
examineazã impactul pe care l-a avut cãsãtoria asupra scrierilor
sale.
Filmul se desfãºoarã preponderent în casa profesorului
Stanley Hyman (Michael Stuhlbarg) ºi a scriitoarei Shirley Jack-
son (Elisabeth Moss). Gãzduirea provizorie în casã a cuplului
de tineri cãsãtoriþi Rose (Odessa Young) ºi Fred Nemser (Logan
Lerman) îi plaseazã pe aceºtia exact în situaþia din piesa lui
Edward Albee, Who’s Afraid of Virginia Woolf?, unde tinerii Nick
ºi Honey erau audienþa necesarã pentru ca Martha ºi George sã
îºi exhibe cãsãtoria. Temele din piesa lui Albee sunt revizitate în
scenariul filmului ºi amplificate de linia feministã imprimatã.
Tema jocului iluziei se reflectã prin refugiul din lumea imaginarã
a scriitoarei Shirley, prin dependenþa de tutun, alcool, calmante
ºi amfetamine, sau prin consumul unor ciuperci cu efect
Un suflet bântuit
Shirley (2020)
• Regia: Josephine Decker
• Scenariul: Sarah Gubbins, bazat pe romanul
Shirley, de Susan Scarf Merrell
• Distribuþia: Shirley Jackson (Elisabeth Moss), Rose
Nemser/Paula Welden (Odessa Young), Stanley Edgar
Hyman (profesorul Michael Stuhlbarg), Fred Nemser
(Logan Lerman), Katherine (Victoria Pedretti), Caroline
(Orlagh Cassidy), Randy Fisher (Robert Wuhl), Decanul
(Paul O’Brien)
• Producãtori: Jeffrey Soros, Simon Horsman, Chris-
tine Vachon, David Hinojosa, Elisabeth Moss, Sue Naegle,
Sarah Gubbins
• Producãtor executiv: Martin Scorsese
• Imagine: Sturla Brandth Grøvlen
• Editare: David Barker
• Muzica: Tamar-kali
• Decor: Alexander Linde, Roland Trafton
• Costume: Amela Baksic
• Distribuit de Neon/ disponibil pe Hulu, Amazon,
Apple TV ºi alte platforme VOD
• Durata: 107 min.
• Filmãrile au fost fãcute în 2018 018 în Jefferson
Heights/ New York; anumite scene au fost filmate la
Colegiul Vassar, care a înlocuit Colegiul Bennington.
• Premiera mondialã a fost pe 25 ian. 2020 la
Festivalul de Film Sundance
• A câºtigat 2 premii ºi 3 nominalizãri (*pânã în
oct.2020):
- 2020 / Festivalul de Film Sundance: premiul special
al juriului pentru regizoarea Josephine Decker;
- 2020 / Asociaþia Criticilor de la Hollywood – premiul
pentru cel mai bun film independent
- 2020 / Festivalul Internaþional de Film de la Berlin:
nominalizare cel mai bun film ºi nominalizare Josephine
Decker
halucinogen sau prin existenþa copilului imaginar în cuplul
George ºi Martha. Amãrãciunea din cuplu este prezentã la
ambele perechi ºi este legatã de infidelitãþile repetate ale unora
dintre ei. Cu toate acestea, ºi unii, ºi alþii trec peste tensiuni cu
replici acide, umor cinic, cu dansuri ºi cântece mai mult sau mai
puþin frivole. O altã temã comunã este legatã de mediul social:
19
„Stanley: Pentru suferinþa noastrã, draga mea!
Shirley: Nu existã destul whisky în lume pentru asta!”
atât piesa lui Albee, cât ºi filmul lui Josephine Decker distrug
convenþiile legate de ideea unei familii americane perfecte ºi se
opun normelor acceptate ale societãþii americane în anii 1950 (o
familie cu doi pãrinþi ºi cel puþin doi sau mai mulþi copii, ideea
cã neapãrat tatãl era susþinãtorul financiar în familie ºi mama,
casnicã ºi neapãrat gospodinã).
Deºi filmul pare cã urmãreºte iminenta prãbuºire a cãsãtoriei
dintre Shirley ºi Stanley, în realitate, tot acest aranjament de a
locui împreunã cu un alt cuplu devine ciudat, pervers ºi periculos,
genereazã fisuri la nivelul cuplului tânãr, dar este programat.
Rose ºi Fred sunt atraºi inevitabil în vârtejul haosului emoþional
al familiei Hyman ºi cãsãtoria lor începe sã se clatine. Totul se
întâmplã pentru alungarea rutinei, dar ºi cu scopul de a înlãtura
impasul creativ în care se aflã Shirley. Sub protecþia prieteniei,
între Rose ºi Shirley se dezvoltã o relaþie de fascinaþie ºi
interacþiuni erotice; între cei doi bãrbaþi apare firesc competiþia
masculinã, Stanley nu ar refuza o aventurã cu tânãra Rose ºi
nu conteneºte sã îl desconsidere pe Fred, sabotându-i încercãrile
de a avea o funcþie academicã. În anii 1940, Shirley ºi soþul ei
dãdeau uneori serate la care erau invitaþi colegii lui Hyman,
profesori la Colegiul Bennington, o parte din studenþi, mai ales
studente, ºi alþi intelectuali din cercurile sociale influente din
Vermont. Hyman se cãsãtorise cu Shirley dupã ce a fost cucerit
de lectura primei nuvele publicatã în The New Yorker, iar între ei
a existat mereu un soi de concurenþã, o stranie relaþie de atragere
ºi respingere, prin care Shirley a reeditat relaþia dezastruoasã
pe care a avut-o cu mama ei în adolescenþã, dar ºi în anii ce au
urmat.
Elisabeth Moss creeazã cu naturaleþe un personaj cu mintea
bântuitã, dominatã de anxietate, profund nefericitã, zdruncinatã
de furie, nevroze ºi dezamãgire, conºtientã de infidelitatea notorie
a soþului ei care insista sã-i impunã o cãsãtorie deschisã.
Remarcabilã este disponibilitatea actriþei de a întruchipa un
personaj ce refuza orice legãturã cu preocupãrile firesc femi-
nine. Se pare cã neglijenþa lui Shirley era un act de rebeliune
împotriva mamei sale ºi a valorilor superficiale ale acesteia. Deci,
ºi-a permis sã se îngraºe, purta cele mai nepotrivite haine, s-a
cãsãtorit cu un intelectual evreu. În realitate însã, nu a pãrãsit
relaþia tensionatã ºi abuzivã pe care a avut-o cu mama ei. În
public pãrea o femeie puternicã, ingenioasã, impunãtoare; putea
sã fie incisivã, chiar agresivã cu oamenii care i-ar fi blocat
momentele de scris. O inadvertenþã cu biografia personajului se
leagã de viaþa de familie: în film, cuplul Shirley-Stanley nu are
copii, iar în realitate au avut patru copii. Imaginea fabricatã în
scenariul filmului o prezintã ca pe o femeie care trãia mai mult
într-o lume imaginarã a scrierilor sale; în realitate, era o mamã
care îºi respecta responsabilitãþile, chiar dacã scria mult. Hyman
era cu adevãrat un admirator al operei soþiei sale, îi citea
manuscrisele, o provoca mereu sã scrie, cu toate cã succesul ei i-
a eclipsat lui cariera. În filmul lui Decker aceastã încurajare
pare sã fie dusã chiar spre zona de exploatare a talentului soþiei
sale, îi alimenteazã permanent tensiunile ºi vulnerabilitãþile ºi
pare cã o þine voit într-o formã de continuã depresie. Stanley
graviteazã în jurul creativitãþii lui Shirley, dar nu ezitã sã aibã o
viaþã departe de cãsnicie, hedonistic organizatã.
Decorul este creat de Alexander Linde, Roland Trafton
propune un spaþiu claustrant, supraîncãrcat de obiecte,
insuficient luminat, mereu în dezordine, cu plante uscate ºi vii
aruncate în diverse colþuri, o casã cu etaj, înlãnþuitã de iederã ºi
cu ferestre prea mici. Un rol important în dinamica filmului îl
are imaginea semnatã de Sturla Brandth Grøvlen, care propune
multe gros-planuri ºi secvenþe detaliu. Josephine Decker creeazã
un film hipnotic, capteazã energia dintre Shirley ºi Stanley, un
cuplu de scriitori care îºi reclamã cinic autoritatea.
Nr. 12 • 2020
RAMURA traducerilor
Viorica Gligor
Ardoarea ºi tenebrele iubirii pasionale
A semenea scriitoarei suedeze Lena
Andersson în Pasiune purã, în romanul
Viaþa amoroasã, Zeruya Shalev exploreazã, cu
o luciditate extremã, universul abisal ºi tenebros
al erosului, geneza ºi avatarurile devastatoare
ale iubirii pasionale.Victima acesteia este Yaarah
Korman, o tânãrã asistentã universitarã,
cãsãtoritã cu Yoni, un bãrbat anost, dar
confortabil ca prezenþã. Prin el a dobândit
echilibrul afectiv de care avea o nevoie vitalã.
Cu atât mai mult cu cât în copilãrie a dezvoltat
o traumã sufleteascã, generatã de drama prin
care au trecut pãrinþii ei dupã ce ºi-au pierdut
fiul. Certurile, atmosfera familialã tot mai
irespirabilã, otrãvitã de resentimente, vinovãþie
ºi înstrãinare au dat naºtere instabilitãþii
emoþionale, spaimei de a nu fi pãrãsitã. Aceastã
anxietate a urmãrit-o întreaga viaþã, iar
cãsãtoria cu Yoni a fost determinatã de
certitudinea sentimentalã pe care i-a dãruit-o,
capabilã sã învingã angoasa abandonului: „La
fel mã trezeam ºi când eram micã, la zgomotul
uºilor trântite de tata în urma certurilor lor,
mereu cu sufletul la gurã, de teamã cã nu se va
mai întoarce, cã pierdusem ultima ºansã de a-
l vedea ºi de a-l convinge sã rãmânã cu noi”.
Confesiunea introspectiv-învolburatã a lui
Yaarah reflectã frustrãrile ºi insatisfacþiile
propriului mariaj, absenþa provocãrilor
intelectuale ºi senzuale. Când l-a cunoscut pe
Arie Even, prietenul patern, întregul eºafodaj
al securitãþii ei maritale a fost dinamitat. A
resimþit o atracþie fatalã faþã de acest bãrbat
exotic ºi misterios, precum ardenta ºi
torturanta „senzaþie pe care o încerci atunci
când înghiþi foc”. Mistuitã de flãcãrile obsesiei,
Nr. 12 • 2020
Yaanah a dezvoltat o dependenþã maladivã faþã
de Arie. Care a transformat-o într-o sclavã
sexualã, i-a sfâºiat totalmente fiinþa, i-a
destructurat viaþa conjugalã ºi profesionalã.
Pentru el a sacrificat totul, ºi-a pãrãsit soþul în
ajunul cãlãtoriei la Istanbul, proiectatã ca o lunã
de miere tardivã, dar recuperatorie. ªi-a
abandonat cursurile de la universitate, întrucât
n-a mai fost în stare sã studieze pentru teza de
doctorat.
În ciuda acestei depersonalizãri, tânãra îºi
analizeazã prizonieratul, este pacient ºi
psihoterapeut în acelaºi timp. Necruþãtoare, îºi
exfoliazã alienarea, deznãdejdea, provocate de
aceastã dragoste distructivã,„amarã ºi verde”,
lipsitã de speranþã: „Cine e el? Cineva care-mi
stoarce toate puterile ºi-mi mãnâncã tot timpul
ºi toatã voinþa, ºi preia controlul întregii mele
vieþi, ºi nu-mi oferã absolut nimic în schimb, în
afara luxului de a rãmâne fãrã putere, fãrã
timp ºi fãrã voinþã, ºi chiar asta face cu atâta
apatie, de parcã mi-ar face o mare favoare cã-
mi dã viaþa peste cap”; „Simþeam cum mã
cuprinde dintr-o datã disperarea, o disperare
fãrã margini, ca ºi când nimic pe lume n-ar
mai fi fost de niciun folos. Eu îmi distrugeam
viaþa, pe el îl distruge plictiseala...”.
Pe Arie îl vede exact aºa cum este, fãrã
cosmetizãri: egocentric, arogant, cinic, blazat,
rãsfãþat, capricios ºi pervers, dar nu se poate
elibera de vraja întunecatã a frumuseþii lui virile.
Este îndrãgostitã de pielea lui mãslinie ºi finã,
de ochii fumurii ºi triºti, de vocea guturalã, de
zâmbetul, mâinile ºi mersul lui. Deºi este
conºtientã de marile lui defecte, îi înþelege
slãbiciunile, contrastele structurale ºi, în
20
rãstimpuri, îl compãtimeºte. Mai ales dupã
moartea soþiei lui, când îl simte neajutorat,
vulnerabil, neconsolat. Totuºi, atunci când
descoperã cu câtã uºurinþã a ºters urmele
prezenþei ei din dormitorul conjugal, dupã nici
o zi, este cutremuratã de imoralitatea ºi
insensibilitatea lui: „Când a fãcut asta? Nu mai
departe de ieri locul acesta arãta ca un spital,
iar acum e lustruit ºi impersonal ca o camerã
de hotel... Dacã ea, care stãtuse cu el aproape
treizeci de ani, e ºtearsã într-o singurã zi, cu ce
vitezã voi fi ºtearsã eu, care sunt cu el abia de
un an de zile?!”
Dupã ce aflã cã în tinereþe a fost îndrãgostit
de mama ei, se întreabã, pe bunã dreptate, dacã
nu cumva frustrarea afectivã, pe care a târât-o
dupã el atâþia ani, s-a transformat într-o
bolnavã formã de rãzbunare. Prinsã în capcana
patimii erotice,Yaanah trãieºte scenarii de viaþã
halucinante, situate între realitatea terifiantã a
nefericirii ºi visul înaripat al bucuriei efemere.
Antitetic, bãrbatul pe care îl iubeºte se joacã
periculos cu mintea ei. Uneori e tandru, alteori
e agresiv, o umileºte ºi o rãneºte cu egoismul
lui.
Atunci când Yaanah încearcã sã scape din
plasa seducþiei, o cheamã din nou, dependent
de dragostea ei. Problematizãrile femeii
devoaleazã imposibilitatea de a stãvili forþa
stihialã a pasiunii, care îi inundã toate palierele
existenþei personale, devastându-le, în ciuda
barajelor ridicate de raþiune: „Problema ta e cã
nu faci distincþie între viaþa ta ºi viaþa ta
amoroasã, ca ºi când ar fi un zid între ele. Þi se
pare cã te-a lovit viaþa, dar viaþa amoroasã nu
e decât o parte a vieþii, ºi nu cea mai importantã;
Zeruya Shalev, Viaþa amoroasã, Traducere
de Ioana Petridean, Editura Humanitas Fic-
tion, Colecþia „Raftul Denisei”, Bucureºti, 2020
nu e decât un buzunar micuþ la costumul
vieþii...”. Mereu scindatã, pendulând între
fericirea iluzorie ºi agonie, Yaanah trãieºte
absenþa sau potenþiala pierdere a bãrbatului
iubit ca pe o suferinþã intensã: „simþeam cum
mã doare tot trupul din pricina dragostei,
dragoste ºi compasiune ºi durere ºi dor de el”.
În timp ce-ºi analizeazã zbuciumul interior,
devine tot mai conºtientã de ravagiile
dependenþei sexuale, resimþite asemenea unor
spasme foarte puternice, devoratoare:„simþeam
lovituri puternice înãuntrul meu, ca ºi când în
pântece aº fi avut un cal sãlbatic, ele deveniserã
dureroase, din ce în ce mai puternice, ca ºi când
ar fi fost o herghelie întreagã de cai sãlbatici, în
fiecare clipã se mai nãºtea unul, asemenea cailor
care înconjoarã templele din ceruri, caii
întunericului, caii umbrei morþii, caii sângelui,
caii de fier, caii ceþii, mâncând jãratic”.
În ciuda permanentelor exerciþii
autoreflexive, Yaanah nu reuºeºte sã gãseascã
antidotul împotriva disperãrii care o macinã.
Printre atâtea metamorfoze contradictorii, nu
poate sã-ºi desluºeascã adevãrata identitate
femininã. În schimb, Arie cel insaþiabil ºi frivol
îi descifreazã profilul interior, incapacitatea de
a-ºi face ordine în viaþã, de a-i controla cursul.
Fãrã îndoialã, în oglinda necruþãtoare a
intimitãþii erotice, partenerii de cuplu îºi vãd
atât goliciunea trupeascã, cât ºi pe cea
sufleteascã: „în loc sã te nãpusteºti asupra vieþii
ca o învingãtoare, te ascunzi panicatã ºi dai
buzna afarã din când în când, dar te întorci
imediat în cuºcã.Ai dreptul sã faci asta, desigur,
fiecare are dreptul sã-ºi aleagã propriul drum,
dar pe tine te frustreazã lucrul ãsta, se vede, nu
þi-e de-ajuns sã zaci în cuºcã, vrei mai mult, dar
pentru asta trebuie sã riºti, ºi tu nu
îndrãzneºti”.
ªi totuºi, femeia îndrãzneºte sã iubeascã
pânã la capãt, chiar dacã riscã sã piardã totul:
certitudinea propriului mariaj ºi perspectiva
unei cariere universitare. Plãteºte astfel „cel mai
mare preþ”. Fãrã sã ºtie sã înoate, se aruncã în
apele tulburi ºi adânci ale relaþiei adulterine,
cutremuratã de teamã, de interogaþii, remuºcãri
ºi dileme.
Scriitura Zeruyei Shalev este puternicã,
psihologicã ºi liricã, în egalã mãsurã, bogatã în
nuanþe emoþionale ºi senzuale. Ea radiografiazã
magistral confruntarea dintre luciditate ºi
pasiune, ipostazele complicate ale subiectivitãþii
ultragiate, fragilitatea dragostei, în vecinãtatea
cãreia pândeºte, mereu flãmândã, disperarea.

Gabriela Nedelcu-Pãsãrin
Memoria asociativã ºi restituirea
expresiei sentimentelor
D avid Grossman este un apreciat autor
israelian contemporan, scrierile sale fiind
traduse în peste 30 de limbi, ºi un cunoscut
comentator al politicii Israelului faþã de Palestina,
militant pentru recunoaºterea acestuia ca stat.
Pentru romanul Pânã la capãtul pãmântului,
grefat pe povestea de viaþã a personajului feminin
Ora, despre care Paul Auster a spus cã ar fi la
acelaºi nivel cu Emma Bovary sau Anna Karenina,
David Grossman a primit Premiul Albatros
acordat de Fundaþia G. Grass în 2009 ºi, doi ani
mai târziu, Premiul Médicis pentru literaturã
strãinã.
Cel mai recent roman al lui David Grossman
tradus în limba românã, De mine viaþa ºi-a tot râs,
are la bazã evenimente reale, despre care scriitorul
va afla chiar de la cea care avea sã-i inspire
personajul Vera. Receptarea textului va fi
potenþatã de declaraþiile autorului prin care va
deconspira geneza romanului ºi resortul interior
ce a generat acest univers narativ:„Cu ani în urmã,
am vrut sã scriu o colecþie de poveºti de dragoste
adevãratã – ºi nimeni nu avea una ca a ei. Primul
ei soþ s-a sinucis pe vremea când era prizonierul
serviciilor secrete ale lui Tito,în 16 octombrie 1951.
An de an, în 16 octombrie, o sunam ºi-i spuneam:
mi-am amintit cã azi e ziua lui Rade, soþul tãu.
Plângea ca ºi cum el abia murise. Era bântuitã de
aceastã întrebare: de ce a fãcut-o, de ce n-a putut
fi îndeajuns de puternic pentru a depãºi tortura,
cum a fost ea? Vorbea cu atâta duioºie despre el,
aceastã femeie – atât de neclintitã în privinþa
ideologiilor, dar atât de tandrã în iubire ” (Elle,
Italia).
Despre Eva Panic-Nahir, Vera, cunoscutã în
fosta Iugoslavie pentru atitudinea ei militantã, s-
au scris cãrþi documentare, iar Danilo Kiš i-a
dedicat o mini-serie la televiziunea sârbã. Eva i-a
povestit lui David Grossman trecutul sãu dra-
matic ºi, timp de decenii, au rãmas prieteni.
Scriitorul o va cunoaºte ºi pe fiica Evei,Tiana Wages,
imaginea ei regãsindu-se în romanul De mine viaþa
ºi-a tot râs.
Pornind de la acest nucleu narativ, scriitorul
israelian va reuºi în romanul amintit sã dezvolte
o poveste de viaþã care reuneºte destinul a trei
generaþii de personaje, fiecare fiind marcat de
tragism. Participarea benevolã la aceastã cãlãtorie
iniþiaticã pentru descoperirea de sine are ca
motivaþie interioarã reconstituirea „vieþii
pierdute”. Va folosi pretextul realizãrii unui film
despre destinul nonagenarei Vera, în fapt,„un film
despre viaþa noastrã care n-a fost trãitã”(p.56),
dar ºi despre adevãruri dureroase, nemãrturisite,
interiorizate ºi cu atât mai acutizate, care au avut
ca efect influenþarea destinului celor din
proximitatea lor.
David Grossman configureazã cu generozitate
spectrul ideatic ºi emoþional al poveºtii,
contribuind astfel la potenþialitatea textului prin
acordarea din perspectivã subiectivã, cea a
creatorului, a unor noi valenþe ale acþiunii
susþinute de resorturile emoþionale ale actanþilor:
„În De mine viaþa ºi-a tot râs… sunt tot felul de
forme ale iubirii. E iubirea cuiva, Miloº, care e totalã;
e o iubire fãrã nici cea mai micã fisurã. Sunt iubiri
de intensitãþi diferite, care iau forme diferite –
iubiri pentru femei, iubiri pentru bãrbaþi, iubiri
pentru copii, iubirea de viaþã, pur ºi simplu. Toate
stau sub aceastã «umbrelã»: nevoia de a iubi,
nevoia sã fii iubit. ªi e, desigur, ºi despre faptul de
a fi privat de iubire – dar ºi acesta este tot un fel
de a vorbi, «lateral», despre aceastã mare nevoie,
nevoia de iubire. Întreaga carte e o cãlãtorie cãtre
dragoste, o cãlãtorie de-a lungul cãreia putem înþe-
lege cum iubirea poate ruina viaþa sau cum, dim-
potrivã, poate crea viaþã” (declaraþie într-un
interviu acordat lui Cristian Pãtrãºconiu).
Valoarea romanului este însã mult mai mare
decât cea a unei transpuneri a incursiunii în
numele celor doi zei, Eros ºi Thanatos, pentru cã,
finalmente, moartea este spectrul din care derivã
ºi acþiunile de început ale poveºtii, în dublã
accepþiune (moartea fizicã a soþului Verei asumatã
de ea prin refuzul de a-l declara trãdãtor ºi a se
salva împreunã cu fiica Nina din lagãrul de
concentrare de la Goli Otok ºi perspectiva morþii
sub semnul uitãrii de sine, o moarte a memoriei
cauzate de boalã). Înainte de a se instala aceastã
uitarea de sine, Nina va dori sã reconstituie
parcursul vieþii. Vârsta înaintatã a mamei sale,
Vera, degradarea psihicã prin uitare ºi dorinþa de
a cunoaºte odiseea familiei de cãtre nepoata Ghili,
toate se conjugã în susþinerea realizãrii unui film
restitutiv despre viaþa lor „care n-a fost trãitã”,
dar mai ales despre motivele fiecãruia de a
ascunde secvenþe, creând un univers de clar-obscur
prin care doar puterea cuvintelor ºi a imaginilor
ar putea sã redea lumina adevãrului. Finalmente,
Nina, fiica pãrãsitã la ºase ani pe o insulã, în sine
simbol al torturii, va avea gestul salvator de la
interpretarea secvenþelor reconstitutive: va arunca
în mare casetele cu filmãrile acestei cãlãtorii ºi
aparatul de filmat pentru a ºterge memoria benzii
cinematografice. Rãmân episoadele disparate
reþinute de memoria afectivã a fiecãrui personaj
ºi, în acest punct, David Grossman intervine
propunând perspectiva de filmare: memoria
asociativã.
Romanul De mine viaþa ºi-a tot râs este, dincolo
de orice clasificare datoratã naturii scriiturii, un
roman de introspecþie psihologicã, în care factorii
psihologici, ca în cinematografie, sunt memoria
asociativã ºi persistenþa retinianã. Astfel, ochiul
observã în jurul lui o serie de imagini transmise
creierului, pe care le pãstreazã; fenomenul este
definit ca memorie asociativã ºi este factorul
psihologic care leagã diferite imagini, completând
lipsurile dintre ele. Cadrul general al proiectatului
film cuprinde profilurile mai multor personaje,
membrii familiei din trei generaþii, o defilare de
personaje, în care fiecare spune ceva despre
aniversatã, octogenara Vera. Sunt interpuse prin
vocea naratoarei filmului momente din viaþa fiicei
sale, Nina. Axul povestirii este regãsirea Ninei atât
21
RAMURA traducerilor
David Grossman, De mine viaþa ºi-a tot
râs, Traducere din limba ebraicã de Gheorghe
Miletineanu, Iaºi, Editura Polirom, 2020
de cãtre Vera, cât ºi de cãtre fratele vitreg, Rafael,
cu care a avut o poveste de iubire de o noapte ºi o
iubire pentru toatã viaþa conºtientã, relaþie din
care s-a nãscut Ghili, cea care va avea ideea
reconstituirii odiseei familiei printr-un film
restitutiv realizat din perspectiva memoriei
asociative.
„Legea nescrisã a torturii reciproce”va guverna
aceste destine. Boala Ninei ºi pierderea memoriei
le va determina pe cele douã femei sã-ºi doreascã
aflarea adevãrului, una despre cealaltã, Rafael sã
afle de ce a dispãrut Nina din viaþa sa, Ghili sã
cunoascã povestea familiei sale. Declanºarea bolii
Ninei va fi pentru scriitorul David Grossman
pretextul folosirii dedublãrii personajului, privirea
din exterior.Va apela la tehnica alternãrii vocilor,
cea interioarã, cea impersonalã (boala) ºi cea care
o identificã în memoria familiei. Filmarea este
pretextul de a salva amintirile. Fiecare personaj
porneºte în aceastã cãlãtorie cu o încãrcãturã
afectivã negativã. Reunirea tuturor înseamnã
reunirea misterului vieþii fiecãruia. Ceea ce se vede
la filmare este adevãrul fiecãruia, ceea ce este
dincolo de cuvinte ºi atitudine, fluxul emoþional
care uneºte destine. ªi totuºi, ceva trebuie uitat:
„Sã uiþi Auschwitz-ul.Ce dar preþios”– spune Rafi.
Pe acea insulã nu creºte nicio plantã. Buruiana
adusã de comandant este simbolul rezistenþei în
faþa implacabilului. Vera supravieþuieºte în lagãr
asemeni acelei plante în pãmântul cenuºiu al
trãdãrii, al abandonului de sine.Va fugi toatã viaþa
de trecut ºi se va întoarce la trecut dorindu-ºi sã
se confrunte cu adevãrul. Pare fãrã importanþã
trimiterea în context la romanul lui Victor Hugo,
Omul care râde.
Romanul lui Grossman este despre efortul de
a avea expresia sentimentelor rezultate din
combustii interioare, de a recupera aceste expresii,
pentru cã numai astfel poate fi definitã viaþa la
finalul ei. Dante distingea, în Convivio, patru nivele
de interpretare a unui text: literal, alegoric, moral
ºi anagogic, ultimul fiind despre„supra-sens, ceea
ce înseamnã lãmurirea spiritualã a unei scrieri”.
Acest ultim sens trimite la primul,„este o doctrinã
a sensului strãbãtând multiplicitatea semnelor,
ceea ce numim strãbaterea scriiturii, pentru cã ea
implicã în acelaºi timp o lecturã ºi o scriiturã”
(Philippe Sollers).„Dezvãluirea nu este reducþie,
ci pasiune”. „Spre a putea scrie Infernul, Dante a
fost în Paradis; dar, doar pentru cã a putut scrie
Infernul, el a avut revelaþia Paradisului” (Pentru o
teorie a textului, Ed. Univers, 1980). În aceastã
cheie descrisã de Sollers am putea decoda ºi
romanul lui David Grossman, un „vãl de sensuri”
sub imperativul captãrii memoriei asociative.
Nr. 12 • 2020
Meridianele textului
Avanpremierã editorialã

David
Mitchell
Conacul Slade
(fragment)

Traducere din englezã ºi note de Mihnea Gafiþa

Colecþia „Raftul Denisei”, coordonatã de Denisa Comãnescu
(c) Editura Humanitas Fiction, 2020

D avid Mitchell s-a nãscut în 1969, la Southport, Lancashire. κi face studiile de literaturã englezã ºi americanã
la University of Kent, urmând apoi un masterat de literaturã comparatã. Se mutã în Sicilia ºi apoi în
Japonia, la Hiroshima, unde þine cursuri de limba englezã timp de opt ani. Debuteazã cu romanul Ghostwritten
— Gata! – ºi, când îmi ridic iar privirile cãtre fereastra-
nchisã, femeia cu stupul de-albine pe cap a dispãrut, ºi n-o mai
pot face sã reaparã, indiferent în ce loc mã pun sau cât de tare-
(1999), câºtigãtor al John Llewellyn Rhys Prize ºi finalist la Guardian First Book Award, cãruia îi urmeazã, în 2001, mi înclin capul.
Visul numãrul 9 (Number 9 Dream; Humanitas Fiction, 2018), finalist la Booker Prize ºi la James Tait Black Iau poziþia de pornire, la colþul casei.
Memorial Prize, ºi Atlasul norilor (Cloud Atlas, 2004; Humanitas Fiction, 2008, 2013), roman câºtigãtor al British — Vulpea ºi copoiu’!, strigã Jonah, ºi-i rãspund cu-acelaºi
Book Literary Fiction Award ºi nominalizat la Booker Prize, Nebula Award ºi Arthur C. Clarke Award, ecranizat în strigãt.
2012, cu Tom Hanks ºi Halle Berry în rolurile principale. În 2006 publicã, de asemenea cu mare succes de criticã ºi — Unu, doi…
de public, Omul de ianuarie (Black Swan Green; Humanitas Fiction, 2015), urmat de The Thousand Autumns of
Jacob de Zoet (2010), roman nominalizat la Booker Prize ºi distins cu Commonwealth Writer’s Prize, The Bone Clocks — …trei! – îl îngân pe Jonah, ºi-o iau la fugã-n lungul aleii
(2014) ºi Conacul Slade (Slade House, 2015; Humanitas Fiction, 2020). În 2016, Mitchell terminã nuvela From Me cu ilice. Flop-flop-flop! – rãsunã paºii mei, ºi ecoul transformã
Flows What You Call Time, care face parte din proiectul Future Library – o capsulã literarã a timpului reprezentatã asta-n pac-pac-pac! E mai înalt decât mine, Jonah, ºi poate cã m-
de 100 de autori emblematici ºi urmând a fi lansatã în 2114, iar în 2020 publicã romanul Utopia Avenue. În 2003, ar bate, la o sutã de metri, dar eu tot aº putea sfârºi cursa pe
David Mitchell apare în antologia Granta a celor mai importanþi tineri scriitori englezi, iar în 2007 este inclus de post de copoi, nu de vulpe, fiindcã rezistenþa e cea care conteazã,
revista Time în topul celor mai influente 100 de personalitãþi din lume. Printre numeroasele premii acordate lui la distanþele mai lungi, ºi-am ºi ajuns, iatã, la capãtul aleii laterale,
David Mitchell se numãrã Geoffrey Faber Memorial Prize ºi South Bank Show Literature Prize. de unde m-aºteptam sã se vadã Bulevardul Cranbury, dar nu e
decât un zid lung de cãrãmidã, strãjuit de brazi, ºi o fâºie lungã
Bestseller în topul New York Times, declarat una dintre cele mai bune cãrþi ale anului de San Francisco ºi-ngustã de pajiºte, care nici nu-ncepe bine, cã s-a ºi terminat.
Chronicle, NPR, Los Angeles Times, The Guardian, The Telegraph, National Post, BookPageºi Kirkus Reviews. Mã reped înainte ºi-o cotesc brusc pe lângã un burlan, dupã
care grãbesc pasul de-a lungul unei alte alei laterale rãcoroase,
Þine-þi ochii larg deschiºi, sã nu treci cu vederea o uºiþã neagrã de fier. care parc-ar fi tãiatã-n felii de niºte lame de luminã pãtrunsã
Nu departe de un pub, în zidul înalt de cãrãmidã de pe o alee îngustã, dacã se întâmplã sã fie întrunite condiþiile printr-un gard înalt, cu tufe de mure crescute printre lamelele
strict necesare, ai ºanse mari sã dai peste intrarea în Conacul Slade. Te întâmpinã o persoanã strãinã, care-þi spune de metal, ºi-am ajuns înapoi pe latura din faþã, unde mã izbesc
pe nume ºi te invitã înãuntru. La început, nu mai vrei sã pleci. Mai târziu, descoperi cã nu poþi. La fiecare nouã ani, de-un tufiº acoperit de fluturi, ºi fluturii þâºnesc în toate direcþiile,
cei care locuiesc în Conac – un cuplu bizar, frate ºi sorã – lanseazã câte o invitaþie unicã unei persoane singure, care ca o viforniþã de-oranj, negru, alb ºi roºu – unul îmi intrã ºi-n
e puþin mai altfel: un adolescent precoce, un poliþist recent divorþat, o studentã interiorizatã… Dar ce se întâmplã gurã, ºi-l scuip afarã –, dupã care fac un salt peste pietrele
cu adevãrat în interiorul Conacului Slade? Pentru cei care ajung sã afle, e deja prea târziu… grãdinii alpine ºi sunt cât pe-aci sã calc strâmb, când aterizez,
Întinzându-se pe cinci decenii, de la sfârºitul anilor 1970 pânã în zilele noastre, schimbând mereu decorul ºi
numai cã nu se-ntâmplã. Fug mai departe, pe lângã treptele
sporind suspansul în pregãtirea unei concluzii cel puþin surprinzãtoare, acest roman într-adins complicat oferã o
care duc la uºa de la intrare, pe dinaintea ferestrei la care am
nouã viziune asupra motivului casei bântuite, pe care o distorsioneazã precum oglinzile de la bâlci.
vãzut-o pe femeia cu pãrul în formã de stup de-albine – acum
nu mai e – ºi ajung iar de unde-am pornit, de unde m-avânt iar
„O încântare de-a dreptul îndrãcitã… Ai zice cã Mitchell e un fel de magician.“ (The Washington Post)
pe dupã colþ, în lungul aleii cu ilice ºi ecouri. Încep sã simt niºte
„Te ºi înfioarã, te ºi distreazã… La el gãseºti palate incitante prin bizareria lor, studii caracterologice ºi o ºtiinþã
înþepãturi într-o parte, dar nu le bag în seamã, fiindcã ilicele-mi
a limbii ca la nimeni altul.“ (Chicago Tribune)
zgârie dosul mâinii, ca ºi cum s-ar fi gãsit chiar acum sã creascã,
ºi mã-ntreb dacã Jonah m-ajunge pe mine din urmã sau eu îl

C onacul Slade se profileazã pe cer. Iedera roºie pare mai

roºie decât o iederã normalã roºie. Ferestrele camerelor
de la parter sunt prea sus faþã de nivelul solului, ca sã se vadã
ceva-nãuntru, ºi-oricum nu fac altceva, decât sã reflecte cerul ºi
norii.
— Tu stai aici, îmi spune Jonah, la colþul din faþã-dreapta.
Eu mã duc în partea cealaltã, în spate. Când pornim, s-alergi în
sensul invers acelor ceasornicului – adicã-ncolo.
ªi Jonah o ia la pas pe lângã latura casei, al cãrei zid e
strãjuit de-un gard viu de ilice. Cât aºtept, observ cã e cineva
care se miºcã la fereastra cea mai apropiatã de mine. Fac un pas,
doi, într-acolo ºi-arunc o privire-n sus. O femeie. Vreo altã
musafirã invitatã de lady Norah Grayer la soirée, presupun,
sau, dacã nu, vreo servitoare. Are o coafurã de-alea, gen stup-
de-albine, cum aveau cucoanele de pe vechile LP-uri ale lui tata;
are fruntea brãzdatã, ºi gura i se deschide ºi se-nchide în ralanti,
ca la un peºtiºor de acvariu. Pare sã repete acelaºi cuvânt iar, ºi
iar, ºi iar. N-aud ce spune, fiindcã vorbeºte din spatele ferestrei
închise.
— N-aud, îi spun, ºi mai fac un pas înainte, dar ea dispare,
ºi nu se mai vede altceva, decât cerul reflectat în geam.
Drept care fac un pas înapoi ºi iar o vãd. E ca o pozã de-aia,
pe care-o gãseºti în cutiile de cereale de mic-dejun, cu câte o
imagine care pare sã se miºte, dupã cum înclini poza într-o
parte sau într-alta. Femeia cu stupul de-albine pe cap ar putea
spune: „Nu, nu, nu!“, sau: „Du-te, du, du!“, dacã nu cumva o fi
zicând, pur ºi simplu: „O, o, o!“. Pânã sã decid eu ce ºi cum zice,
aud vocea lui Jonah, venind parcã-n lungul gardului viu de
ilice:
— Gata, Nathan?, la care eu îi strig, la fel de tare:
ajung din urmã pe Jonah, dar nu pentru mult timp, fiindc-am
ajuns iar în spatele Conacului Slade, unde brazii par sã fie mai
groºi, mai mari, ºi zidul casei mai înceþoºat, ºi eu tot alerg, alerg,
alerg, iau colþul din alergare, pe latura unde tufele de mure au
crescut atât de mult, de-au înghiþit gardul, de-acum, ºi mi se
freacã de þurloaie, de ceafã, ºi mã tem sã nu rãmân eu vulpea, în
loc s-ajung copoiul, iar pe latura din faþa casei, soarele s-a pitit,
ori a scãpãtat, ori s-a dus învârtindu-se, ºi florile s-au veºtejit, ºi
nu mai e nici urmã de fluture pe tufiºul cu fluturi, numai unii
morþi, terciuiþi pe cãrare, ca niºte urme de frânare pictate cu
pudrã – unul singur, numai pe jumãtate mort, mai fluturã
dintr-o singurã aripã…
M-am oprit, fiindcã partea din fund a grãdinii – zidul cu-
acea uºiþã neagrã, de fier – s-a estompat ºi-aproape cã nici nu se
mai vede. Nu din cauza-nserãrii. Nu poate fi nici ora patru,

Nr. 12 • 2020
22

deocamdatã. Nu e nici pâclã – mã uit în sus, ºi cerul e la fel de-
albãstrui, cum era ºi pân-acum. E vorba de grãdina însãºi –
grãdina mai are puþin, ºi se dizolvã.
Mã-ntorc pe cãlcâie, sã-i spun lui Jonah sã lãsãm jocul pe-
altã datã, cã e ceva care nu e-n regulã, c-avem nevoie sã fie de
faþã ºi-un adult. M-aºtept sã-l vãd apãrând în orice moment,
alergând ca nebunul pe dupã colþul îndepãrtat al casei. Tufele
de mure se leagãnã deja ca niºte tentacule subacvatice. Mã uit în
spate, la grãdinã. Era un cadran solar, care acum a dispãrut – ºi
pomii care fãceau bãrdace au dispãrut ºi ei. Ce se-ntâmplã, oare,
cu mine – orbesc? Aº vrea sã-mi spunã tata cã totul e-n regulã,
cã nu orbesc, numai cã tata e-n Rhodesia, ºi-atunci aº vrea sã-
mi spunã mama. Unde-o fi Jonah? Dacã toatã chestia asta cu
disoluþia l-a prins ºi pe el? Acuma, ºi structura aia gen tunel, cu
cadre de lemn, s-a ºters. Ce faci, când mergi în vizitã, acasã la
cineva, ºi grãdina casei cu pricina începe sã se volatilizeze? Golul
se-apropie tot mai mult, ca un front atmosferic. Ei, ºi la celãlalt
capãt a ce-a mai rãmas din aleea cu tufe de mure, îºi face apariþia
Jonah, ºi eu mã simt uºurat preþ de-o secundã, fiindcã el precis
o sã ºtie ce e de fãcut, dar, uitându-mã la forma bãiatului care
aleargã, ºi ea se estompeazã ºi se transformã într-un ceva sumbru,
mârâitor, cu ochi ºi mai negri, ochi care mã cunosc, ºi colþi care
au de gând sã termine de sfâºiat ce-au început, ºi cãtre mine se
repede, într-un ralanti dãtãtor de fiori, mare cât un cal care
merge la pas iar eu aº þipa dac-aº putea dar nu pot fiindcã am
pieptul sufocat de-o panicã mâzgoasã care mã-neacã mã-neacã
ºi-s lupi e iarnã sunt oase ºi cartilagii ºi piele ºi ficat ºi plãmâni
deci e Foamete Foamete Foamete – ºi tu fugi! aºa cã fug înspre
scãrile Conacului Slade ºi-mi alunecã picioarele pe pietriº ca-n
vise dar dacã se-ntâmplã sã cad mã prinde ºi nu mi-au mai
rãmas decât cel mult câteva clipe ºi mã-mpiedic pe trepte când
sã urc ºi m-apuc de mânerul uºii dã sã se deschidã te rog dã sã se
deschidã s-a blocat nu nu nu e de aur zgâriat ºi nu se miºcã e cu
striaþii se rãsuceºte da nu da nu rãsuceºte-te odatã-mpinge
trage-mpinge roteºte rãsuceºte mã prãbuºesc în faþã, pe-un
ºtergãtor de picioare zgrunþuros ºi pe-un caroiaj cu dale albe ºi
negre, ºi þipãtul meu se-aude ca un þipãt þipat într-o cutie de
carton – înãbuºit ºi-atenuat.
— Nathan, ce naiba-i cu tine?
Sunt cãzut în genunchii tumefiaþi, pe-un covoraº din holul
de la intrare, cu inima fãcându-mi buf-buf-buf-buf-buf-buf –
dar tot mai încet, din ce-n ce mai încet, sunt în siguranþã, ºi lady
Grayer s-a oprit lângã mine, în picioare, ducând o tavã c-un
ceainic mic de fier, din al cãrui þuþuroi se-nalþã un ºerpiºor de
abur.
— Nu þi-e bine? Vrei s-o chem pe mama ta?
Mã ridic în picioare, nãucit. Zic:
— Afarã e ceva, Norah.
— Mã tem cã nu-nþeleg, zice ea. Ce fel de… ceva?
— Ããã… un fel de… cum sã zic? – pãi, chiar aºa, un fel de
ce anume? Zic: De câine.
— A, da, Izzy trebuie sã fie, de la vecini. Proastã de dã-n
gropi ºi care insistã-ntruna sã-ºi facã nevoile-n grãdina cu ierburi
aromatice. Te calcã pe toþi nervii, dar, pe de altã parte, e-o scumpã,
ce sã-i faci?
— Nu, nu, era un… mai mare… ºi mai era ºi grãdina, care
se fãcea nevãzutã.
Lady Norah Grayer îmi oferã un zâmbet, deºi nu-mi e foarte
clar de ce anume.
— E fabulos, când bãieþii-ºi pun imaginaþia la bãtaie!, zice.
Verii lui Jonah îngenuncheazã în faþa televizorului, cu toate
consolele-alea cu jocuri spaþiale, care fac blip-blip în toate limbile,
ºi eu le spun: „Uitaþi-vã ce zi frumoasã e! Mergeþi ºi vã jucaþi
afarã! – iar ei zic: „Da, bine, bine, mãtuºicã Norah, dacã zici
tu…“
Podeaua din vestibul are un model ca de tablã de ºah, cu
dale negre ºi albe. Se simte miros de cafea, pastã de lustruit, fum
de þigarã ºi crini. Arunc o privire-afarã, printr-un ochi de geam
din mijlocul uºii, în formã de romb, ºi vãd grãdina, care nu s-a
volatilizat câtuºi de puþin. La celãlalt capãt, vãd foarte bine
uºiþa neagrã, de fier, care dã pe-Aleea Slade. Probabil cã mi-am
pus imaginaþia prea tare la bãtaie. Din susul scãrilor, se-aude
Cântecul ciocârliei, de Ceaikovski. Mama-l cântã.
— Nathan, tu te simþi bine?, insistã lady Norah Grayer.
Am cãutat odatã „Valium“ într-o enciclopedie medicalã de
la bibliotecã ºi-acolo scria cã-n rare cazuri îþi poate da halucinaþii
ºi cã trebuie sã-i spui doctorului tãu de îndatã. Presupun cã-s
rar. Zic:
— Da, mulþumesc, sunt bine. Eu ºi Jonah jucam „vulpea ºi
copoiu’“, ºi cred cã m-am lãsat dus de val.
— Mã gândeam eu cã-ntre tine ºi Jonah precis existã un
raport – ºi-n timpul ãsta, ce sã vezi?,Yehudi ºi mama ta se-nþeleg
aºa de bine, de parc-a luat casa foc! Du-te ºi tu sus, la soirée –
urcã scãrile-astea, nu la primul nivel, ci la urmãtorul. Eu mã
duc sã-l caut pe Jonah, ºi v-aducem noi sus eclerele. Hai, fuga pe
scãri în sus. Nu fi timid.
Îmi scot pantofii, mi-i pun frumos unul lângã altul ºi urc pe
scãri, pânã la primul nivel. Pereþii au lambriuri de lemn, ºi covorul
de pe trepte e gros ca zãpada ºi bej ca nugaua. Mai sus de
nivelul ochilor mei, se deschide un mic palier, unde o pendulã
înaltã face: tronc… trosc… tronc… trosc… – dar, mai întâi,
trec pe dinaintea portretului unei fete mai mici decât mine, cu
obrajii stropiþi cu pistrui ºi care poartã un fel de ºorþuleþ din
vremuri victoriene. Are o figurã ca de moartã fãcutã s-arate vie.
Balustrada-mi alunecã pe sub vârfurile degetelor. Mama cântã
ºi ultima notã din Cântecul ciocârliei, ºi se-aud aplauze. Pe mama,
o fac fericit-aplauzele. Când e-abãtutã, n-avem decât biscuiþi ºi
banane la cinã. Urmãtorul portret e-al unui bãrbat cu sprâncene
stufoase, îmbrãcat în uniforma unui regiment – ºtiu cã e-a
Regimentului de Puºcaºi, pentru cã tata mi-a adus odatã o
carte despre toate regimentele din armata britanicã, iar eu am
învãþat-o pe dinafarã. Tronc… trosc… tronc… trosc… – face
pendula. Ultimul portret, pânã s-ajung la palier, este al unei
cucoane înþepate, c-o pãlãrie pe cap, care seamãnã destul de
bine cu domniºoara Stone, profesoara noastrã de religie. Dacã
doamna Marconi m-ar pune sã ghicesc, i-aº spune cã biata
cucoanã cu pãlãrie ºi-ar dori sã fie oriunde altundeva, numai
acolo, nu. De la micul palier pe care ajung, dinspre partea mea
dreaptã, porneºte un alt rând asemãnãtor de scãri ºi se terminã
în faþa unei uºi de-o culoare ºtearsã. Chiar cã-i înaltã, pendula.
Îmi lipesc urechea de pieptul ei de lemn ºi-i ascult inima: tronc…
trosc… tronc… trosc… Partea de ceas n-are braþe. În schimb,
are niºte cuvinte încastrate pe faþa ceasului propriu-zis, veche ºi
de-un alb ivoriu. Scrie: TIMPUL ESTE, iar mai jos: TIMPUL A
FOST, iar ºi mai jos: TIMPUL NU ESTE. Pe rândul al doilea de
scãri în sus, urmãtorul portret este al unui bãrbat de vreo
douãze’-ºi-ceva de ani, cu pãrul negru lins ºi niºte ochi ºaºii,
care face o mutrã de parc-ar fi desfãcut un cadou ºi nu-ºi poate
da seama ce reprezintã, de fapt. Penultimul portret e-al unei
cucoane pe care o recunosc – din cauza pãrului. E chiar femeia
pe care am vãzut-o la fereastrã, mai devreme. ªi cerceii sunt
aceiaºi, îi atârnã la fel, numai c-aici arboreazã un zâmbet visãtor,
în locul fardului de pleoape þipãtor. Trebuie sã fie vreo prietenã
de-a familiei Grayer. Ia uite ce vânã movulie are la gât, ºi-i palpitã,
ºi eu parcã ºi-aud un murmur în ureche, care-mi spune: Fugi
chiar în momentul ãsta, fugi cât de repede poþi, pe drumul pe care
ai intrat… – ºi zic: Poftim?!, iar vocea dispare. O fi fost realã,
mãcar? Probabil cã de vinã-i Valium-ul. Poate cã n-ar trebui sã
mai iau – mãcar o vreme. Doar câþiva paºi mã mai despart,
acum, de uºa palidã la culoare, ºi-o aud pe mama zicând aºa, de
cealaltã parte a uºii:
— Vai, nu, Yehudi, nu mã pune pe mine s-acaparez luminile
rampei, când e camera plinã de talent!
El îi rãspunde pe-un ton mult prea moale ca s-aud eu ce
zice, de unde mã aflu, dar lumea râde. Chiar ºi mama. Când am
auzit-o eu pe mama, oare, sã râdã cu-asemenea poftã? O aud, în
schimb, zicând:
— Eºti prea gentil, sã ºtii. Cum aº putea sã te refuz? – ºi-
ncepe sã cânte Dansatoarele de la Delfi1.
Mai urc douã sau trei scãri ºi-ajung la nivelul portretului
cel mai de sus – ºi ultimul.
Care sunt eu. Da, eu, Nathan Bishop…
Purtând exact hainele pe care le port în momentul ãsta.
Jacheta de tweed. Lavaliera. Numai cã n-am ochi, în portret.
Nasul meu mare, coºul pe care l-am avut pe vârful bãrbiei toatã
sãptãmâna, cicatricea pe care mi-a fãcut-o buldogul sub ureche
– toate sunt la locurile lor, mai puþin ochii. Ce glumã-i asta? ªi-
ar trebui sã fie amuzantã? Habar n-am. I-o fi trimis mama vreo
pozã de-a mea de la ºcoalã, plus alte poze, ale hainelor pe care
aveam sã le port, ºi Norah Grayer ºi-a pus pictorul sã realizeze
portretul pe care-l am în faþa ochilor pe care nu-i am în el? Dacã
nu aºa, cum? Asta nu mai e din cauza Valium-ului, nu? Sigur nu?
23
Meridianele textului
Mã uit intens la portret, dupã care trag un ºut în plinta de la-
mbucãtura treptei cu peretele – nu atât de tare, încât sã-mi rup
degetul de la picior; în schimb, suficient de tare, ca sã mã doarã.
ªi, dacã nu mã trezesc, ºtiu cã sunt deja treaz. Pendula face iar:
tronc… trosc… tronc… trosc…, ºi pe mine m-apucã tremuriciul
de furie. ªtiu cum e furia, când o simt cã m-apucã. E simplu, cu
furia – ca ºi cum ai fi tu însuþi ceainicul în care fierbe apa. De ce
mi-a jucat mama o asemenea farsã, tocmai în ziua în care mi-a
cerut sã mã „port normal“? În mod normal, aº sta s-aºtept,
pânã când s-ar termina piesa lui Debussy, ºi-abia pe urm-aº
deschide uºa de culoare ºtearsã, dar mama nu le mai meritã
astãzi, bunele mele maniere, aºa cã-ntind mâna spre mânerul
uºii…
Mã ridic în capul oaselor, în pat. Nu e patul meu, din amãrâta
mea de cãmãruþã din Anglia – mãcar atâta-i cert. Camera-n
care mã aflu e de cel puþin trei ori mai mare, ºi are niºte perdele
care nu reuºesc sã opreascã lumina soarelui s-o inunde. Pe
suportul de partituri troneazã mutra lui Luke Skywalker2. Îmi
vâjâie capul. Am gura uscatã. E ºi-un birou de scris; un raft de
cãrþi, plin cu exemplare din National Geographic; ºiraguri lungi
de mãrgele-n cadrul uºii; un milion de insecte-afarã; un scut ca
de ºef de trib zulus ºi-o suliþã, amândouã decorate c-un fel de
paiete, care m-aduc mai aproape de rãspunsul enigmei, mai
aproape, ºi mai aproape…
Coliba-n care stã tata, cea din Bushveld3. Rãsuflu mai uºurat
decât un câine care latrã, ºi toatã furia mea din vis faþã de
mama se fâsssâieee… Sunt aici, în Rhodesia ºi e-Ajunul
Crãciunului! Singur am venit ieri, c-un avion BritishAirways –
primul meu zbor cu-avionul –, ºi-am cerut plãcinta cu peºte,
pentru cã nu ºtiam ce-i ãla Boeuf bourguignon4. Tata ºi Joy au
venit cu jeep-ul sã m-aºtepte la aeroport. Pe drum încoace, am
vãzut zebre ºi girafe. Nu tu portrete care-þi dau fiori, nu Conacul
Slade, nu buldog. Doamna Todds, profesoara mea de englezã, i-
ar da patru automat oricui s-ar încumeta sã scrie vreodatã, la
sfârºitul vreunei compuneri: „M-am trezit, ºi totul s-a dovedit a
fi fost un vis“. Ar zice c-aºa ceva-ncalcã buna-nvoialã dintre
cititor ºi scriitor, cã e ca o eschivare de la datorie, cã e-un fel de
Petricã-ºi-lupu’5. Numai cã-n fiecare dimineaþã ne trezim, ºi totul
chiar se dovedeºte-a fi fost un vis. Pãcat cã n-a fost real nici
mãcar Jonah. Ridic un colþ al perdelei de lângã patul pe care
stau ºi vãd coline-mpãdurite ºi câmpii cu ierburi, care se-ntind
la infinit. Undeva, mai jos, e râul cafeniu, în care-ºi fac veacul
hipopotamii. Tata mi-a trimis o pozã fãcutã cu Polaroid-ul – era
exact aceastã vedere. Poza-i acasã, în Anglia, pe peretele de lângã
perna mea, dar aici am chiar vederea propriu-zisã. Pãsãri
africane, dimineaþ-africanã, ciripit african. Simt miros de ºuncã
ºi mã dau jos din pat. Sunt în pijamaua mea din catalogul de la
Kays. Podeaua de pin e noduroasã, caldã ºi modelatã dupã
tãlpile picioarelor mele, iar ºiragurile de mãrgele se simt ca tot
atâtea burice-ale unor degete pe faþa mea…
1
Les Danseuses de Delphes, preludiu pentru pian din 1910, de Claude
Debussy (1862–1918), inspirat de grupul statuar cu acelaºi nume,
descoperit în apropierea sanctuarului de la Delfi, dedicat lui Apollo.
2
Eroul principal pozitiv, cavaler jedi, din saga de nouã filme Star Wars
(Rãzboiul stelelor. 1977–2019).
3
Denumirea pãdurilor sub-tropicale din Africa de Sud.
4
Textual: „bou burgund“, adicã o tocanã din carne de vitã, fiartã ºi
înãbuºitã cu vin roºu de Burgundia.
5
Fabulã apãrutã pentru prima datã la Esop (sec. VII–VI î.e.n.), despre
un bãiat-pãstor care a pus pe jar satul de atâtea ori, strigând cã-l ataca
lupul, încât, atunci când lupul într-adevãr a sãrit la el, nimeni din sat n-a
mai miºcat un deget sã-l ajute.
Nr. 12 • 2020
 carnet plastic
de Cãtãlin Davidescu
P robabil cã o încercare de reloadare a lui Dimitrie Vârbãnescu
este oarecum utopicã, o provocare a cãrei subiectivitate mi-o
asum pentru cã am în continuare convingerea cã, deºi nu a lãsat o
operã de „prim raft”, cum se spune la scriitori, el meritã un alt destin
atât la nivel european, cât mai ales unul integrat în istoria artei
româneºti.
Se ºtie însã cã, mai bine de un secol, arta româneascã a stârnit
interesul specialiºtilor doar prin vârfurile ei, ceilalþi artiºti, care, în fapt,
constituie cea mai importantã parte a fenomenului, fiind aproape
ignoraþi. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult pânã astãzi, decât în
mãsura în care unii dintre cei ignoraþi au stârnit interesul colecþionarilor
ºi, câºtigând în cotã, au impulsionat curiozitatea cercetãtorilor.
Din pãcate, nu este ºi cazul lui Dimitrie Vârbãnescu. Calitatea
operei nu justificã tãcerea care s-a aºternut peste numele sãu, în
Franþa ºi, deopotrivã, în România. O încercare de conturare a
parcursului artistic ºi biografic va întâmpina dificultãþi adesea
insurmontabile, din cauza lipsei de informaþii cu privire la opera ºi
viaþa artistului. Cu excepþia a douã cataloage1 substanþiale, realizate
de Muzeul de Artã din Grenoble, primul acum mai bine de patru
decenii, celãlalt în 1994, o expoziþie itinerantã la trei muzee din România
(1968) ºi, în 2010, o altã expoziþie organizatã la Muzeul „Teohari
Antonescu” din Giurgiu, cu documente ºi lucrãri din fosta colecþie
Radu Ionescu, câteva articole din presa româna ºi francezã, nu existã
alte surse importante de informaþie.
black
În 1942 reuºeºte sã deschidã la Grenoble o nouã expoziþie
cyan
yellow
magenta
Câteva note despre
Dimitrie Vârbãnescu
personalã, de graficã, prezentatã tot de Marcel Michaud. Dupã o
lungã perioadã de când prezenþa sa nu mai fusese semnalatã în
presa din þarã, dupã rãzboi, în 1947, Revista literarã2 publicã un
articol de prezentare a activitãþii sale din Franþa, semnalând intenþia
artistului de a lucra în România. Era vorba de un proiect pentru a
face o monumentalã scenografie modernã la spectacolul Harap-Alb
de Ion Creangã, pe un libret scris de compozitorul Alexandru Jar. Din
pãcate, acesta nu a fost finalizat, probabil pentru cã vremurile erau
tulburi, altfel, am fi avut o formã singularã de implicare culturalã a lui
Dimitrie Vârbãnescu în România.
Dupã ce pendulase o viaþã între Grenoble ºi Lyon, în 1955 decide
sã se mute la Paris, unde va rãmâne pânã la sfârºitul prematur al
existenþei sale, în 1963. În toatã aceastã perioadã îºi câºtigase o bunã
notorietate, era invitat sã participe la diverse expoziþii în companii tot
mai onorante, sã ilustreze texte importante din Aristofan, Federico
Garcia Lorca, Ignacio Sánchez Mejías, Lautréamont, Panait Istrati,
pentru mari case de editurã, multe dintre volumele publicate fiind
acum raritãþi bibliofile. Din pãcate, tot acest parcurs este întrerupt
brusc la vârsta de doar 55 de ani.
Prietenul sãu Michaud spunea, în 1957, cu ocazia ultimei expoziþii
a grupãrii Témoignage:„Venim din diverse þãri ºi din diferite orizonturi
filozofice, striviþi de o moºtenire fabuloasã, dar hotãrâþi sã cernem
spiritul lucrurilor, sã semnificãm ºi nu sã reprezentãm”.
Nonconformist încã din tinereþe, Vârbãnescu ºi-a propus sã
depãºeascã întotdeauna aparenþa. Domeniul cercetãrilor sale picturale,
grafice, dar ºi teoretice s-au raportat întotdeauna la filosofie, la analiza
profundã a lucrurilor, la o încercare de reformulare a realitãþii, fãrã
însã a depãºi propriile sale mijloace.
Într-un numãr din revista Confluence3, artistul publica eseul
Peinture des ormes et Peinture d’expression, în care îºi exprima crezul
în privinþa picturii. El aratã cã „idolatria formei conduce la pictarea
obiectului pentru el însuºi”, eludându-i astfel artistului ºansa la
„generozitate, calitatea primordialã a artei”.
În privinþa teoriilor vehiculate în epocã cu privire la „pictura-
expresie”, artistul considerã cã „pseudo-pictorul expresiei nu face
decât sã ajungã din celãlalt capãt la aceeaºi formã-pentru-ea-însãºi,
dupã un înconjur prin vid. În cele din urmã, faptul sãu se rezumã la
o simplã deformare a formei”4.
Vârbãnescu pledeazã pentru o creaþie cu caracter mitic ºi nu
mitologic, adicã pentru o angajare pe cãile mitului, care sã devinã o
realitate vie, îngãduind artistului sã imagineze în spaþiul realitãþii.
Sunt nãzuinþe fireºti, proprii culturii.
Un alt punct important pe care îl atinge în fundamentãrile sale
teoretice, ca reflex al propriilor expresii plastice, este impulsul mitic
necesar oricãrui demers de tip artistic, unde creatorul poate sã
inventeze „pe terenul liber al obiectivitãþii”. În acest spaþiu, arta sa se
întâlneºte cu spiritualitatea româneascã. Artistul nu împrumutã, la
modul propriu, în compoziþiile sale, elemente din stilistica noastrã
popularã, dar pornind de la ea îºi construieºte propriul discurs în
care, deºi nu întâlnim aproape deloc elemente din folclorul românesc,
imaginile de ansamblu induc pertinent o astfel de apropiere. Relaþia
gândirii sale artistice cu sursele folclorice româneºti, cunoscute lui din
perioada tinereþii,au fost remarcate ºi de Petru Comarnescu5 în prefaþa
catalogului realizat în 1968, cu ocazia primei expoziþii retrospective.
Aceasta a fost organizatã de soþia artistului la Bucureºti, în sala
Ateneului Român, ºi itinerantã ulterior în mai multe muzee: Brãila,
Galaþi, Craiova ºi, bineînþeles, în oraºul sãu de origine, Giurgiu. Meritul
organizãrii acestei unice expoziþii a artistului în România îi revine
soþiei sale, Suzanne, lui Petru Comarnescu, în calitate de secretar la
secþia de criticã a U.A.P., lui Radu Ionescu, în calitate de curator ºi,
într-o mãsurã, Marianei ªora, prietena ei, care i-a mediat Suzannei
Vârbãnescu relaþia cu lumea unde se nãscuse Dimitrie Vârbãnescu. În
timpul acestei expoziþii itinerante, în afarã de cele câteva lucrãri de
picturã ºi graficã, achiziþionate de stat, cele mai multe au fost donate
de soþia artistului, ceea ce face ca mãcar câteva dintre operele sale sã
existe la Muzeul Naþional de Artã Bucureºti, Biblioteca Academiei,
Muzeul de Artã Craiova ºi Muzeul de Artã Galaþi. Determinarea cu
care Suzanne Vârbãnescu a reuºit sã realizeze aceastã expoziþie în þarã
denotã mai mult decât dragostea fireascã pe care i-a purtat-o, o
înþelegere a operei lui. Ea a fost dintre cei, destul de puþini, care au
reuºit sã perceapã deplin relaþia subtilã pe care creaþia lui Dimitrie
Vârbãnescu a avut-o cu þara sa de origine, dar ºi cu þara de adopþie,
considerând cã imaginarul de facturã miticã, specific operelor sale,
este o amprentã specificã sufletului românesc; dar acest element
identitar nu ar fi fost atât de pregnant în universul sãu artistic dacã
nu ar fi plecat în Franþa.
Expoziþia din România a fost, de fapt, o prelungire fireascã a
expoziþiei retrospective pe care Muzeul de Artã din Grenoble i-a
organizat-o în toamna anului 1965. Atunci au fost expuse 60 de
lucrãri din colecþia artistului ºi din colecþii particulare, însoþite de un
catalog ºtiinþific al întregii sale creaþii plastice ºi eseistice.
Întreaga sa creaþie pãstreazã, de la început, amprenta unor ritmuri
agitate ºi grave care s-au convertit de la o viziune expresionistã, cu
care plecase din þarã, la un suprarealism de tranziþie, deschis spre
imagini emblematice, foarte personale, care i-au construit o
individualitate vizualã bine conturatã. În ansamblu, creaþia sa denotã
o imensã disponibilitate pentru meditaþie, pentru un discurs plastic
raþional, unde grija pentru calitatea tehnicã a actului în sine este
fericit cuplatã cu mesajul pe care îl transmite privitorului.
1
Dimitri Varbanesco, Musée d’Art Moderne Grenoble, Introducere de
Gabrielle Kueny, conservator ºef, 1965; Dimitrie Vârbãnescu, Musée de Valance,
1994.
2
În Revista literarã, an III, nr. 34, rubrica „Fereastra”, 1947, p. 8.
3
Confluences, IV, februarie-martie, 1944.
4
D. Vârbãnescu, „Peinture des formes et peinture d’expresion”, Confluences,
IV, 29, februarie-martie 1944.
5
Petru Comarnescu, Expoziþia Dimitrie Vârbãnescu (1908-1963) picturã,
graficã, noiembrie-decembrie, 1968, catalog, Ateneul Român , pp. 3-7