Revistã a Uniunii Scriitorilor din România • Apare lunar la Craiova • Nr.

8 (1250) • 2020
• Fondatã în 1905 • Serie nouã • 24 de pagini • 2 lei
black
cyan
yellow

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri de Arthur Segal

magenta

Revistã de culturã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii

 Simpozionul Internaþional al Traducãtorilor
S impozionul va avea loc pe parcursul a douã zile, în cadrul unor
sesiuni organizate în jurul temei traducerii.
De asemenea, un specialist al epocii literare în care a apãrut volumul
va fi prezent la fiecare masã rotundã. Specialistul nu va face o prezentare,
Fiecare sesiune va avea parte de un traducãtor al unei opere de la ci va lua cuvântul în cunoºtinþã de cauzã, comentând textul alãturi de
noi, dar ºi de unul din strãinãtate, care a realizat o traducere din limba
Revistã editatã de traducãtori.
Uniunea Scriitorilor originalã în altã limbã.
din România
ºi Fundaþia Ramuri

Redacþia:
Simpozionul Naþional „Interferenþe literare
Gabriel COªOVEANU
(redactor-ºef) româno-maghiare”
Gabriela GHEORGHIªOR
(redactor-ºef adjunct)
Gabriel NEDELEA
(redactor)
E ste de prisos de subliniat cât de im-
portant este un eveniment în care
românii ºi maghiarii pot comunica fãrã opreliºti
lecturã publicã, în cursul cãrora citesc din
lucrãrile lor literare scriitorii români ºi
maghiari.
Mureº a U.S.R., Markó Béla, ºi scriitori de ambele
etnii.
Evenimentul se va încheia cu festivitatea
de decernare a premiilor ºi diplomelor literare,
Valentin BAZÃ-VERDE pe marginea unor teme culturale. Participã preºedintele Uniunii Scriitorilor, juriul fiind alcãtuit din: Markó Béla, Eugeniu
(redactor) Simpozionul constã în douã sesiuni de Nicolae Manolescu, preºedintele Filialei Târgu Nistor, Kocsis Francisko, Fekete Vince.
Mihaela IOVAN
(secretar general de redacþie)

Redactori asociaþi:
Festivalul „Limba Românã”
Cãtãlin DAVIDESCU

Victor OLARU
F estivalul „Limba Românã” s-a nãscut din nevoia consolidãrii
identitãii culturale/ literare a Braºovului pe coordonatele pe
care s-a consacrat: oraº al operei prima în crearea, dezvoltarea ºi
Editorial”, cu sprijinul Filialei Braºov a Uniunii Scriitorilor din România.
În seara aceleiaºi zi, la Sala Mare a Teatrului „Sicã Alexandrescu” din
Braºov, se va acorda Premiul de Literaturã al Oraºului Braºov unei
Cristian PÃTRêCONIU promovarea limbii române literare. personalitãþi a literaturii române care, prin opera sa, a contribuit la
La colocviu participã 15-20 de scriitori reprezentativi din þarã, cultivarea limbii române literare. Premiul va fi acordat de un juriu al
Marcel VOINEA
comunicãrile lor urmând a fi publicate în volum la Editura „Libris Uniunii Scriitorilor din România.
(concepþia graficã)

Colegiul revistei: In memoriam Miron Kiropol

Gabriel CHIFU

Dan CRISTEA M iron Kiropol s-a stins din viaþã joi, 18

Gabriel DIMISIANU
Nicolae PRELIPCEANU
Mihai ªORA
Adresa revistei:
Str. Olteþ , Bloc IJK Parter, Craiova
Tel.:0351.461.797Fax.: 0251/41.44.14;
www.revistaramuri.ro
e-mail: ramuri_2005@yahoo.com
Administraþia:Calea Victoriei nr. 133, BUCUREªTI;
Tel.: 021/21.27.993
Conform prevederilor Statutului,
Uniunea Scriitorilor din România
nu este responsabilã pentru politica
editorialã a publicaþiei ºi nici pentru
conþinutul materialelor publicate.
Apare cu sprijinul
financiar
al Ministerului Culturii
ºi Identitãþii Naþionale
Revista „Ramuri“ este membrã A.R.I.E.L.
Tiparul:
Imprimeria Editurii AIUS
RAMURI / ISSN 1220-6342
Tehnoredactarea revistei:
Adrian CRISTEA
Abonamentele se pot încheia prin
MANPRES
office@manpres.ro
Tel./Fax: +40 213 146 339
iunie 2020, la Paris.
Nãscut la 29 septembrie 1936, la Bucureºti,
Miron Kiropol a debutat cu versuri în 1963 la
Contemporanul, iar editorial în 1967, cu Jocul
lui Adam. Urmeazã alte douã volume de poezii:
Schimbarea la faþã (1968) ºi Rosarium (1969),
ultimul rãmas însã nedifuzat ºi ulterior dat la
topit drept represalii pentru cã, în septembrie
1968, profitând de o invitaþie la un colocviu de
poezie ce urma sã aibã loc în Belgia, Kiropol
luase decizia, sub ºocul invadãrii Cehoslovaciei,
dar ºi convins cã nimic nu se va schimba în
România, sã nu se mai întoarcã în þarã. Are
ºansa de a fi sprijinit de personalitãþi precum
Pierre Emmanuel sau Vintilã Horia. Dupã un
scurt interludiu spaniol, se stabileºte definitiv
în Franþa, la Paris.
Cu trecerea timpului, devine poet ºi scriitor
de limbã francezã, tipãrind în anii ’80 ºase vo-
lume de versuri ºi în 1991 unul de prozã
memorialisticã foarte specialã, poematic-
filosoficã, Diotima.
În 1983, cunoscutul editor de poezie Guy
Chambelland îi dedicã un numãr al revistei sale,
Pont de l’Épée. De-a lungul anilor ’90 îi apar
câteva cãrþi fundamentale: Aceastã pierdere
(1992), apoi versiunea româneascã a primului
volum din Diotima (1997), conþinând dublul
paginilor din ediþia francezã, al doilea volum
(1998), precum ºi Fãt-Frumos din lacrimã (I-II,
1994-1996), epopee proiectatã în mai multe
volume ce vor însuma între zece ºi cincisprezece
mii de versuri. A tradus în româneºte din
Eugenio Montale, Cecco Angiolieri, Dino
Campana, Salvatore Quasimodo ºi din lirica
olandezã contemporanã, iar în francezã din Ion
Caraion ºi Mircea Dinescu.
În 1992 a fost distins cu Premiul Uniunii
Scriitorilor din România ºi cu Premiul
Academiei Române, iar în 1997, la primul Festi-
val Internaþional de Poezie de la Oradea, i se
acordã Premiul Opera Omnia.
Opera literarã:
Jocul lui Adam, Bucureºti, 1967; Schimbarea
la faþã, Bucureºti, 1968; Rosarium, Bucureºti,
1969; Sur le visage redempteur, Paris, 1972; Dieu
me doit cette perte, Paris, 1983; Auguste nostalgie
du sang, Paris, 1986; Chastete regnante, Paris,
1987; Le Rang johannique, 1989; Apophtegmes
de l’amour, Paris, 1989; Diotima, vol. I: Les morts
s’en melant, Paris, 1991; ediþia Oradea, 1997,
vol. II: Scara lui Iacob, Oradea, 1998; Aceastã
pierdere, Bucureºti, 1992; Fãt-Frumos din
lacrimã, I-II, Bucureºti, 1994-1996; Augusta
Calendar al
nostalgie a sângelui – Auguste nostalgie du sang, scriitorilor din Filiala
ediþie bilingvã, Oradea, 1997; Solitudinea lui Eros,
Bucureºti, 1998; Ceea ce sferele gândesc despre Craiova a USR
noi, Iaºi, 1999; Metopã, Timiºoara, 2001; Ioana Ion Munteanu – poet, critic literar
d’Arc, Botoºani, 2001; Povestea deviaþionistului, – 05.08.1961
I, Iaºi, 2003; Aur în sitã, 2014; Cuvinte strigându- Constantin Pãdureanu – poet,
ºi cenuºa, 2019. prozator – 06.08.1953
Traduceri: Horia Dulvac – critic ºi istoric
Poeþi francezi din secolul al XVI-lea, literar – 17.08.1958
Bucureºti, 2000; G. Bacovia, Plumb-Plomb, ediþie Florin Oncescu – romancier –
21.08.1960
bilingvã, Iaºi, 2001; Comment lire Eminescu en
Valeriu Birlan – poet, traducãtor –
français, Bucureºti, 2001; Mircea Dinescu,
24.08.1951
Trente-deux poésies, Paris, 2001; Jean Keats, Ion R. Popa – romancier –
Poezii, Bucureºti, 2001. 26.08.1941
Prin moartea lui Miron Kiropol, literatura Ion Catrina – romancier –
românã a pierdut un important poet ºi 30.08.1943
traducãtor. Ion Cepoi – poet, eseist – 31.08.1951

Nr. 8 • 2020
2
 editorial
de Gabriel Coºoveanu
E ste, ºi nu este, de fapt, greu sã faci
legãtura între precaritatea retoricã ºi
ideaticã a „revoluþionarilor” de azi, demolatori
de statui, adicã de tradiþie, ºi relaþia lor cu
literatura. Radicalismul ºi decibelii campionilor
anti-democraþie aratã, acum ca ºi ieri, reaua
sau falsa racordare la culturã, respectiv la
Bibliotecã. Cu alte cuvinte, prostul dialog cu
ªcoala. Un aºa-zis influencer actual, vlogger sau
altceva vizibil, fanatizat de idei primite de-a gata
de la staþia de rit guru a egalitarismului,
feminismului ºi antirasismului, se dovedeºte
mândru cã nu citeºte literaturã, aceea respi-
rând, pasã-mi-te, un aer obsolet ºi non-com-
bat. Or, se vede cã trãim, din pãcate, pentru
rating, afectând independenþa rostitã sonor, ºi
insolent, de multe ori, spre exasperarea
profesorilor (aceia de vocaþie) care încearcã sã
inculce contrariul ideii de auto-afirmare de tip
Blitzkrieg a tinerilor.
Bun, trebuie sã fii complet neprecaut sã
conteºti un slogan care are drept cuvânt cheie
libertatea, motivat de culoare, rasã, religie sau
de alte opþiuni personale, dar în chestie e ce se
înþelege prin termenul atât de sus cotat de toatã
lumea. Probabil vorbim de cel mai votat con-
cept la o prezumtivã anchetã cu genericul Ce v-
aþi dori în primul rând?. Cu proba literaturii îl
„dovedeºti” pe manipulatorul inhibant, la
prima ochire, de vocabule scientizante, de
statistici, ºi mânuitor avizat, iarãºi umilitor, de
toate gadget-urile IT. Asta în vreme ce alþii,
intelectuali de modã veche (sau ceva mai
reflexivi în raport cu virtuþile vitezei
computaþionale), folosesc în lecturã, pentru
necesare adnotãri, creionul (de preferinþã, cu
o minã B mai intensã, sã vadã ºi miopul) sau
pixul. Nu-i vorbã, utilizãm cu toþii tehnologia
pentru treburi administrative ºi pentru diverºi
algoritmi instituþionali, dar asta þine de
dexteritãþi ºi nu de viziune. De aceea, apropo
de noþiunea ecumenistã de libertate, optãm
pentru opinia lui Nicolae Manolescu, dintr-un
text recent din România literarã: „Eu sunt de
pãrere cã libertatea de exprimare care þine de
expresia artisticã, literarã îndeosebi, este
singura absolutã. Libertatea de opinie, de obicei
politicã, implicã responsabilitate ºi anumite
limitãri. În epoca internetului, acest lucru e cu
atât mai demn de luat în seamã. Ne mirãm cã
s-a umplut spaþiul virtual de fake news. Cum
sã nu se umple, dacã se permite oricãrui
neavenit, ºi, încã, sub protecþia anonimatului,
sã-ºi dea cu pãrerea despre tot ºi despre toate?”.
Validitatea numitei expresii artistice se
verificã mai repede decât te-ai gândi, ºi în locuri
neaºteptate. Exemplele culese din avangarda
ºtiinþificã, despre care vulgul continuã sã
creadã cã s-a edificat prin delimitare de
iraþionalul ºi eterogenul „scandalului” literar
(ficþional), sunt elocvente, unele chiar
spectaculoase. Spre dezamãgirea tuturor
„scientizanþilor”, personalitãþi ca Max Planck,
Albert Einstein, Werner Heisenberg sau Niels
Bohr admit, cu francheþe, cã activitatea lor se
leagã efectiv nu de „realitate”, ci de conceperea
unor modele explicative, în care imaginarul ºi
subiectivitatea câºtigã spectaculos teren. Aºa
se face cã „figura” universului cauzal-mecanic
s-a erodat mult în ultimii ani, impunându-se,
Ce facem cu libertatea de
exprimare?
în schimb, noþiuni de felul „întâmplare”,
„turbulenþã”,„fenomen haotic”,„învolburãri”,
„fractali”, „arabescuri” etc. Unul dintre marii
fizicieni moderni are curajul de a se exprima
astfel: „În fizicã frumuseþea domneºte
atotputernicã. Experimentul greºeºte de multe
ori, frumuseþea – niciodatã”. Metafizica se vede
repusã, treptat, în drepturile fireºti (de diferenþã
specificã umanã), loc de unde pozitiviºtii de
toate nuanþele, culminînd cu cei marxizanþi, o
izgoniserã cu strigãte de indignare. Frumoasã
revanºã, am spune, în spiritul conceptului lui
Blaga: „Fãpturã refuzatã de cer, omul de ºtiinþã
se lipeºte gasteropodic de terenul pe care se
miºcã”.
Ne grãbim sã ranforsãm teza conform
cãreia competenþa literaþilor în comentarea
actualitãþii ar þine de metafore, spaþiu, prin
urmare, al abordãrii nerealiste. Aproprierea
realistã a fenomenelor revine, chipurile,
economiºtilor, statisticienilor, tehnicienilor în
genere (denumiþi, impropriu, tehnocraþi). În
atare punct, devine imposibil sã nu invocãm O
teorie a secundarului, carte dintre cele mai
incomode cu putinþã, în care Virgil Nemoianu
pune într-o luminã interogatoare (ca sã nu
zicem uºor ridicolã) – dar o face cu eleganþã ºi
fermitate – tot setul de pretenþii megalomanice
ale matematicienilor, logicienilor et comp. Evi-
dent, mã refer la cei ce reacþioneazã ca celebrul
om de cifre, dupã ce vizionase un spectacol de
teatru, întâmplãtor tocmai Hamlet: „ªi ce
demonstreazã asta?”. Or, spectacolul teatral, ca
ºi acela al literaturii, în general, argumenteazã
Virgil Nemoianu, demonstreazã cã atât de
3 Nr. 8 • 2020
incriminata „minciunã” a literelor recupereazã,
benefic, „tot ceea ce este abandonat ºi
demonetizat – limbaj, tipologii umane, idei – ºi
le reintroduce în ecuaþie cu gesturi hotãrâte,
deconstructive, tulburând mulþumirea de sine
a progresului ordonat ºi sistematic”. Este
adevãrat cã funcþia visului (a digresiunii,
relaxãrii, refuzului teleologiei) nu va face din
om un învingãtor. Însã proiectul divin în ceea
ce-l priveºte pe om, dupã Paul Claudel, constã
în a-i da doar posibilitatea de a evita, cu graþie,
înfrângerea.
Revenind, oarecum brutal, la ceea ce ne
doare, respectiv la ignorarea avertismentelor
venite dinspre literaþi în legãturã cu starea de
libertate a individului, nu se poate sã nu iei în
calcul investigarea postcomunismului din
unghiul terminologiei. Ruinele mentalitãþii
dupã care ar trebui sã fim fericiþi cu orice preþ
constituie o lume-unicat în istoria omenirii, în
care se pune, periculos, la îndoialã proiectul
democratic, pornindu-se de la „convingerea
înrãdãcinatã cã fiecare ins lãsat în libertate va
da curs pornirilor sale cele mai mizerabile, cã
libertatea este echivalentã cu desfrîul, cã «piaþa
liberã» înseamnã «trafic de bunuri furate»”
(citez din Françoise Thom, Sfârºiturile
comunismului). Românul nu citeºte indiferent
aceste rânduri. El constatã, lezat, cã obligaþiei
resemnãrii (sau oportunismului) sub politruci
i-a luat locul obligaþia reformei economice, când
prioritatea era o reformã de ordin politic ºi
mentalitar. Neglijându-se ordinea justã a
prioritãþilor acestora, susþine convingãtor F.
Thom, s-au creat condiþiile apariþiei unei specii
mai aproape de neant chiar decât homo
sovieticus. Nu mai este vorba de cetãþeanul care
servea regimul, urându-l ºi acumulând motive
sã explodeze, ci de acela care nu-ºi mai gãseºte
resurse pentru nimic. Blocada stângistã a
creierelor a reuºit sã anihileze propulsorul vi-
tal al motivaþiei ºi, în consecinþã, sã saboteze
activitatea socialã de orice fel, începând cu
libertatea de exprimare.
Ar fi de nuanþat chestiunile din cauza
cãrora trebuie sã admitem, nu foarte alegri,
dacã ne gândim la folosirea narcisistã a
sintagmei homo sapiens, cã milioane de pagini
despre „viitorul de aur” al omenirii au o singurã
destinaþie: topitoria. La ce bun atât efort, atâþia
kilometri de volume roºii conþinând „operele”
doctrinare fãrã vreo legãturã cu realitatea?
Pentru cã aspectul consternant al analizei
universurilor concentraþionare aici rezidã, în
stranietatea discursului „mântuitor” combinat
cu crima, în duplicitate, amoralism fioros ºi
trãirea în transã a unor concepte vide. În
stilistica de tip comunist ºi neocomunist, ca, de
altfel, în orice discurs egalitarist/ populist, unde
limbajul era vãzut, oricum, ca un simplu verbiaj,
menit sã manipuleze, ºi nu sã exprime opinii,
cuvântul libertate e compromis, recte batjocorit
la fiecare ocurenþã. Aviz consumatorilor
pantagruelici de lozinci marxizante.
 rememorãri
ºi revelaþii
de Adrian Popescu
A cum câteva decenii, cãlãtor prin Roma,
am vãzut primele statui ale cezarilor,
pe Via dei Fori Imperiali, mânjite cu neagrã
cernealã contestatarã, cum scriam. Era
începutul erei spray-urilor colorate care nu se
ºterg de pe ziduri, intrãri, faþade, porþi. Apoi, la
Perugia, tot mai demult, am ascultat frazele
revoltate ale unui locuitor al oraºului: „De ce
nu scriu pe monumentele lor de acasã aceºti
studenþi din Orient, nu pe ale noastre?”. Perugia,
se ºtie, era vestitã pentru mulþimea studenþilor
din toatã lumea, strãini, veniþi sã înveþe limba
ºi cultura italianã la Universita per stranieri, nu
sã o dispreþuiascã. Acum, vãzând furia
demolatoare cu care în SUA sau în Anglia sunt
vandalizate statuile oamenilor celebri, de la
Columb la Cervantes, de la Churchill la Wash-
ington, gestul (hipioþilor?) de-atunci, din
Cetatea eternã, mi se pare acum unul teribilist
– ignorant, dar nu sinucigaº. Proba imaturitãþii
culturale, îmi ziceam, o joacã de adolescenþi
frustraþi ºi excentrici. Ce poþi sã ai cu Traian, cu
Cezar sau cu Nerva? Erau, mã gândeam în sine-
mi, rãbufniri reziduale, probabil, ale anului ‘68.
Între timp, revendicãrile celor de pe baricadele
pariziene fuseserã satisfãcute, lumea se
schimbase, nu era mai fericitã, dar funcþiona la
standardele normale ale civilizaþiei occidentale,
care, imperfectã, asigura, de bine, de rãu, o
anumitã bunãstare obþinutã prin efortul muncii
sistematice. Existau multe nedreptãþi sociale,
dar exista ºi o protecþie socialã, dar, mai ales, se
respecta un set de norme etice, revizuit, relaxat,
permisiv, adaptat vremii.
Acum, grupurile numeroase de rebeli
clameazã vinovãþia albilor ca rasã împotriva
celor de culoare, aceºtia veacuri la rând sclavi,
izolaþi ºi discriminaþi. Aceasta pânã prin anii
‘60, când dreptul la vot al afro-americanilor a
fost introdus în Constituþie. Nu e destul, spun
cei din miºcarea unui pastor, trebuie spãlate
Nr. 8 • 2020
pãcatele strãbunilor albi de cãtre voi, toþi cei de
acum. Istoria se cere rescrisã, reinterpretatã
prin grila exigenþelor corectitudinii politice. Au
suferit mai multe generaþii, se clameazã pe
strãzi, din cauza omului alb. Au fost, de
asemenea, ostracizate minoritãþile sexuale, nu
doar cele rasiale. Trebuie, deci, revizuitã toatã
cultura lumii, cea constituitã dupã criteriile
consacrate de secole. Religia creºtinã, familia
tradiþionalã, relaþiile sociale obiºnuite de veacuri
s-au perimat, afirmã ei, cu elanuri pseudo-
revoluþionare bazate pe argumente puerile. Ei
nu discutã, decreteazã, nu avem o agora, ci o
armatã de anarhiºti, care distrug magazinele,
ucid opozanþii, aduc teroarea, nu raþiunea
dialogului în confruntãri. Nu avem de a face,
atenþie, cu niºte reminiscenþe naiv-utopice, nu
e flower power, ci o tentativã de modificare a
naturii umane, o ºtergere a diferenþelor de gen,
de culturã, de educaþie, în numele unor prin-
cipii de relativizare a valorilor etice. Nu avem,
astfel, un om cu o personalitate ºi demnitate
distincte, ci membri ai unui partid de anonimi.
Practic, asistãm la o discreditare a
ontologiei, la o coborâre în maelstromul
instinctelor, la o distopie pusã în scenã la nivelul
întregii planete. Similar cu ultima fazã a
nazismului, dupã Ernst Jünger, citând un teolog
german, în Jurnale pariziene (Editura
Humanitas, 2004), de la Lucifer se ajunge la
diavol, dia-bolon, cel care divide, desparte,
opune, apoi la distrugerea totalã, satanas. Ne
aflãm în faza dia-bolon pregãtind autodis-
trugerea civilizaþiei europene, tãierea
rãdãcinilor eline, latine, evreieºti? Anarhia, ano-
mia, „pustiirea urâtului”. Supraomul a devenit
anti-om, dupã Holocaust. Acum vine omul-
fantã, vorba lui Nichita Stãnescu, sau omul-
gãunos, cum spunea Eliot? Ura de rasã a
reizbucnit, în zilele noastre, aliatã cu cea de clasã?
Albii sunt urâþi de o parte a populaþiilor de
4
Focul devastator
culoare... 1940, 2020. Pactul din 1939,
Ribbentrop-Molotov, pus în aplicare în 1940,
Germania ºi Uniunea Sovieticã împreunã,
armatele celor doi dictatori împotriva
democraþiei. Acum, sã fie la fel?, un amestec
exploziv al celor douã ideologii extremiste?, un
fel de nazi-comunism, având în plus pseudo-
teorii despre identitatea sexualã? Ce vor
anarhiºtii post-pandemiei, prin aceastã
reeducare similarã celei din China lui Mao?
Distrugerea omului tradiþional, a valorilor
spirituale, a religiilor. Instaurarea unei Dictaturi
a relativismului, cum spunea mai demult
Benedict al XVI-lea. Dictatura minoritãþilor.
Dictatura rasialã, negrii contra albilor. „De
neatins, de neatins”, vorba poetului, doar
islamul exonerat de orice vinã, cel care ar vrea
o Europã de dinaintea Reconquistei.
Bine, dar ce punem în locul civilizaþiei
europene? Mi se pare o întrebare legitimã, logicã,
necesarã. Comunitatea gay, loisirul, activismul
politic primar, devãlmãºia socialã, condam-
narea opiniilor numite conservatoare?
Distrugerea tabuu-urilor, deci, a tuturor
normelor elementare, fireºti, care ne asigurã
condiþia de oameni civilizaþi? Înspãimântãtoare
lume ne aºteaptã, unde terorismul intelectual
se exercitã tot mai violent împotriva universi-
tãþilor, parlamentelor, consiliilor regionale,
presei. El a degenerat, în unele locuri, în terorism
propriu-zis, de la cerneluri la sânge este doar
un pas, tot trãim într-o lume fluidã. Tristã mi
se pare apoi laºitatea unor intelectuali,
universitari, nu toþi, desigur, culmea, aflaþi la
apogeul unei cariere sau a unei notorietãþi, care
se adapteazã noului curs autodistructiv al lumii
noastre debusolate.„Conservatorul” este un alt
chip neomarxist de ,,duºman al poporului” din
comunism. Nimeni nu neagã cruzimea istoriei,
dar nu le putem imputa celor tineri greºelile
generaþiilor anterioare.
Am rãmas uimit când am citit reproºurile
dintr-o publicaþie culturalã centralã, de la noi,
unde eram învinovãþiþi, ca bãrbaþi, cã am
maltratat, violat, nedreptãþit femeile. Eu, unul,
nu ºtiu vreun literat român violator, nici sã-ºi
batã muza, da,am întârziat acasã,croind„planuri
din cuþite ºi paharã”, dar am fãcut penitenþã,
dupã, sincer. Le stimez pe toate femeile din
Univers, poete, eseiste, plasticiene, profesoare,
medici, asistente, cãlugãriþe, poliþiste, contabile,
sportive de performanþã sau nu, mult mai mult
decât cred ele. Nu mã simt, dupã o autoscopie
atentã, vinovat cã nu le-am apreciat multiplele
calitãþi intelectuale, talentul, înþelepciunea,
practicarea virtuþilor, tandreþea, mila, simþul
realului, intuiþia.
Tot ce pãrea imposibil acum câþiva ani a
devenit posibil ºi ia înfãþiºare de barbarie dirijatã,
de autosuprimare, de sinucidere culturalã,
religioasã, apoi fizicã, scene dintr-un coºmar din
care ne vom trezi vreodatã? „Fereastra de
oportunitãþi”, „fereastra Overton”, aceea de a
obiºnui lumea cu absurdul, aberantul, ilogicul,
pas cu pas, poate este o realitate pe care noi
refuzãm sã o vedem... Nimeni nu este împotriva
experimentelor, dar sã ºtergi cu buretele uitãrii
ceea ce omenirea a câºtigat cu truda nopþilor
albe de studiu, cu vieþile dãruite artei mi se pare
revoltãtor de primitiv. Sã ciopârþeºti marmura
statuilor, meschin deocamdatã, trei degete ale
unui poet, înseamnã sã ignori desenele peºterilor
fãcute de Homo sapiens, alegând doar osul de
ros ºi toporul de cremene. Focul aprins cu incon-
ºtienþã nu e unul purificator, ci devastator al
civilizaþiei.
 rãzleþe semnal(e)
de Gheorghe
Grigurcu
Totul s-a petrecut atît Minunata lume nouã
de repede (4)
„Landa ar trebui sã înlesneascã naºterea unor gînduri
puternice. Aici totul e dezvelit, în nuditatea sa în faþa lui
Dumnezeu. Aici nu mai existã necazuri domestice, nici unul din
Î mprumut, doar pentru aceste rânduri (pe urmã îl înapoiez
proprietarului), acest titlu al cãrþii lui Aldous Huxley ce
pare uitatã. Când citeam acea poveste, înfiorãtoare, îmi dau
acele subterfugii graþie cãrora conºtiinþa se poate ascunde, ºi seama acum, nici prin cap nu-mi trecea cã voi trãi eu însumi o
care o împiedicã sã fãptuiascã ceva temeinic în dezordine. minunatã lume nouã. Care, iat-o cum îºi aratã colþii de dupã
«Încotro sã mã duc de la Duhul tãu ºi de la faþa ta unde sã fug?» colþul strãzii, cel pe care-l voi da în curând. Chit cã abia scãpasem
Aceastã frazã, într-adevãr, poate fi rostitã aici, pe landã” din alta, care ºi ea pretindea cã e lumea nouã.
(Kierkegaard). Noua minunatã lume nouã are datele ei specifice. Zilnic ne
* ciocnim de principiile ei, puse în operã pe ici pe colo, dar
Rîsul: un cinism diluat. Cinismul: o drojdie întunecatã a ambiþionând, ca toate principiile totalitare, sã-ºi extindã
rîsului. domeniul la lumea întreagã.
*
Deocamdatã e greu de alcãtuit o listã cât de cât apropiatã de
Durerea: limita naturalã a cinismului. Durerea nu poate fi
starea exhaustivã, dar câte ceva se vede, ºi încã de multã vreme,
cinicã.
de cãtre cei care trãiesc mai dinainte în lumea liberã. Pentru noii
*
sosiþi, cum suntem noi, persistã perplexitatea.
A. E.: „Moft paremiologic. Sã nu fugi dupã doi iepuri dintr-
Iatã câteva dintre cele care se vãd cu ochiul liber:
odatã, þi se recomandã. Dar cine-þi poate garanta cã dacã fugi
dupã unul singur îl vei prinde?”. Contraselecþia înlocuieºte selecþia pe competenþã. Acum
* primeazã discriminarea pe bazã de culoare, sex, gen, opþiune
Merge într-o direcþie inexistentã. sexualã, opþiune religioasã ori politicã, neapãrat mai degrabã
* spre stânga decât spre dreapta. Competenþa vine pe urmã. Dacã
„Cercetãtorii americani de la Universitatea din Arizona au vine. Andrei ªerban, marele regizor, profesor la Columbia Uni-
analizat efectele telefoanelor mobile asupra omului, analizînd versity din New York, ºi-a povestit experienþa în urma cãreia a
65 de persoane cu vîrste cuprinse între 18 ºi 35 de ani.Voluntarii decis sã renunþe la a mai preda. Fiind într-o comisie care trebuia
au recunoscut cã 90% din textele citite sunt de pe telefonul sã aleagã pe cineva pentru un post, ºefa de departament i-a
mobil sau de pe laptop, nu din cãrþi, reviste sau ziare. Doctorul specificat fãrã ruºine cã trebuie sã fie femeie de culoare, de
Madison Frazier, care a coordonat studiul, a arãtat cã 54% dintre preferat lesbianã, iar la întrebarea lui dacã cel mai competent se
voluntari aveau ochii uscaþi ºi iritaþi, aveau probleme cu somnul, va dovedi a fi un bãrbat alb, heterosexual, familist, i s-a rãspuns
aveau constant dureri de cap ºi sufereau de depresie. Dupã ce ceva de genul „în nici un caz”. Acum câteva zeci de ani s-ar fi
au redus la mai puþin de 30 de minute timpul petrecut în faþa spus cã aºa ceva e incredibil, fireºte, în lumea aceea, pentru cã la
calculatoarelor ºi cu telefoanele mobile în dreptul feþei, durerile noi se practica demult contraselecþia bolºevicã, sorã a celei care
de cap au dispãrut ºi migrenele s-au diminuat. Frazier susþine pare a fi câºtigat cursa ºi pentru noua minunatã lume nouã. ªi
cã afecþiunile ochilor tind sã devinã cronice în cazul în care atunci chiar mã mir de mirarea noastrã, când am fost deprinºi
timpul petrecut pe telefon depãºeºte 120 de minute pe zi ºi decenii la rând cu varianta curat comunistã a procedeului. Sau
amplificã de cele mai multe ori efectele stresului cotidian. «Dupã poate tocmai pentru cã ºtim cum e, ne încãpãþânãm sã nu mai
cinci ani de folosire constantã a telefonului, tinerii ajung sã aibã vrem sã trãim aºa ceva, fie ºi, aparent, de altã culoare (aici
o vedere mai proastã decît a oamenilor de 65 de ani», a cuvântul culoare nu se referã la feþele oamenilor, specialiºtii în
concluzionat Frazier” (Click, 2020). discriminare pot sã se uite în altã parte).
* Un semnal dãduse George Steiner, în cartea sa În castelul lui
Moment negru. Altãdatã scriai cu obºteasca cernealã. Azi
Barbã-Albastrã, în 1971, însã pe vremea aia noi eram ocupaþi sã
scrii cu sîngele despãrþirilor. Inclusiv al despãrþirilor de tine
parãm, cât se putea, loviturile date culturii ºi educaþiei de
însuþi.
plenarele partidului, de fapt, de Ceauºescu însuºi.
*
Dar mai avem ºi alte lucruri care se vãd a se iþi din ceea ce
Cornel Rocsin, marele prieten al adolescenþei tale, a plecat
deja poate fi numit lumea nouã. Cum ar fi slaba preþuire datã
dincolo la 18 ani. Poate pentru ca – teribilã supoziþie – sã nu
culturii, mai ales celei clasice. Înlocuirea studiilor literaturilor cu
ajungã în situaþia de-a te dezamãgi dureros mai tîrziu, aºa cum
s-a întîmplat cu V. L. cele zise de gen sau cu cele de... comunicare. Acum vedem cã
* acest principiu – sã-i zicem aºa – vine la pachet cu dãrâmarea
Clipe caste, clipe echivoce, clipe luxurioase. propriu-zisã a statuilor de altãdatã, inclusiv a celor ale unor
* oameni care au pus bazele culturii europene. Sau mai ales astea.
Cititori: X urmãreºte dificultãþile pe care un autor Plus obligaþia de a te ruºina cã eºti european.
mãrturiseºte prin scrisul sãu a le fi avut în viaþã, pentru a se La noi, þarã înapoiatã, cum se vede ºi la pandemie, de cum
consola în mod empatic. Y le urmãreºte pentru a adopta faþã de au dat de libertate, oamenii, cei tineri mai ales, au decis cã e mai
autorul în cauzã o posturã de superioritate. bine sã n-ai ºcoalã, dar sã faci bani din afaceri, fie ele chiar
* ilegale. Cât despre bãtrâni, mulþi ar prefera corupþia, dacã s-ar
„Cea mai mare carte din lume lucratã manual are 1,4 tone, afla în poziþia de a o practica. Mã rog, specific naþional, nu-i aºa?
e legatã în pielea a 13 vaci argentiniene ºi se aflã la Szinpetri, un Pânã la urmã, nu-i acelaºi lucru? E, numai cã vârstnicii sunt
sat cu mai puþin de 300 de locuitori din nordul Ungariei” (Dilema mai ipocriþi ºi proclamã din gurã cinstea, în timp ce tinerii, cu
veche, 2020). „ce-i în guºã ºi-n cãpuºã”, spun pe ºleau ce preferã de fapt.
5 Nr. 8 • 2020
de Nicolae
Prelipceanu
O profesoarã de românã s-a distins (sic) public prin
declaraþia cã elevii n-ar mai trebui sã-l aibã în manuale pe
Creangã, a cãrui limbã nu o înþeleg, de preferat ar fi, spunea
domnia sa, Harry Potter ºi alte câteva asemenea mari succese de
datã recentã. Ei bine, în perioada pandemiei, de câte ori era
vorba despre reluarea cursurilor pe la ºcoli sau despre predarea
românei pe internet, cine era întrebat(ã)? Cum cine? Aþi ghicit,
aceeaºi doamnã de românã tip Harry Potter. De fapt, o
demolatoare a unei statui, Ion Creangã. Pãi sã te mai miri de
româna de pe la televiziuni, sã te mai miri cã aproape toþi
comunicatorii, de la meteo la ºtiri, l-au mutat pe la, punând în
locu-i o altã prepoziþie, ºi anume în, de unde era locul lui,
plasându-l aiurea, „la momentul respectiv” se spune acum, în
loc de firescul „în momentul respectiv”. Aºa cã auzim cum va fi
vremea în Paris, în Londra, în Moscova, la momentul acesta.
Corect ar fi fost, ºi a ºi fost multã vreme, la Paris, la Londra, la
Moscova. În-ul se folosea când venea vorba de þãri sau provincii:
în Suedia, în Oltenia, în Catalonia, sau în cazuri ca acestea: în
casã, în curte etc. Ei, dar s-au dus de mult asemenea subtilitãþi,
familiare oricãrui cetãþean român care absolvise patru clase
acum cinzeci de ani ºi poate chiar mai puþini. E drept, am auzit
aberaþia asta acum mulþi ani, din gura unui scriitor, care mã
informa cã se duce în Bucureºti. Cum eram la Cluj, am zis cã,
deh, aºa sunt ardelenii, nu prea vorbesc tocmai limba literarã.
La noi minunata lume nouã ia, aºadar, forme minore, în
timp ce în alte pãrþi agresiunea e mult mai durã. Aici te mai poþi
trezi amendat de o comisie care ar fi contra discriminãrii pentru
cã ai spus un banc cu þigani. Dar dacã spui unul cu moldoveni
sau cu olteni, cã astea sunt multe de tot, oare te mai amendeazã
pentru discriminare?
O concluzie: minunata lume nouã n-are umor. Deloc. ªi asta
au înþeles ºi antidiscriminatorii de profesie de pe la noi. Nu mai
trebuie sã râzi de nimeni ºi de nimic, râsul e periculos. Mai ales
pentru proºti. ªi adicã de ce sã râzi de proºti? Ca sã-i discriminezi?
Nici nu e de înþeles râsul, când procedeul preferat e mai de-a
dreptul: execuþia.
Violenþa, prezentã în toate manifestãrile adepþilor minunatei
lumi noi, nu mai are cum sã apeleze la subtilitãþi cum e, de pildã,
râsul.
Râsul presupune ºi o anume intimitate, or, intimitatea e pe
cale de a fi complet izgonitã din lume. Pentru cã e periculos sã te
izolezi de masele revoltate, ai putea sã gândeºti altceva ºi aºa
ceva e condamnabil. Gregarismul e modul de viaþã preferat de
cei din lumea cea nouã. În fond, aºa reapar oamenii noi, nu
departe de cei ai lui N. Ceauºescu. Oamenii noi care-l preferã pe
noi lui eu. Poate ºi pentru cã sunã mai apropiat de idealul (sic)
lor. În fond, dacã niet kultur, cãci niet e vorba predominantã în
minunata lume nouã, atunci e mai bine sã te strângi în turmã,
cãci „unde-s doi puterea creºte”, chit cã habar nu au ei de unde
vine asta. Fericirea de a fi în grup bate tot, s-a vãzut ºi când cu
izolarea cauzatã de pandemie.
Din toate astea, plus din cele nemenþionate aici, se vede cã
minunata lume nouã, pe lângã cã va fi plinã de nedreptãþi,
comise cu pretenþia de a face dreptate, va fi una tristã, încruntatã.
Dar noi am mai vãzut aºa ceva, ºi încã nu demult.
Ei, nu disperaþi, o sã mai vedeþi, dacã nu vã grãbiþi sã daþi
colþul.
 idei & istorii
de Mihai Ghiþulescu
M i s-a întâmplat, în ultima vreme, sã
dau de mai multe ori peste Adrian
Pãunescu & Cenaclul Flacãra, de obicei în texte
memorialistice ºi în ipostaze negativ-comice. Îl
menþionez pe Ioan T. Morar1, care povesteºte
una dintre legendele asocierii numitului
cenaclu cu turcescul bok, a cãrui traducere vã
rog sã o aflaþi singuri. Mi s-a trezit oarecum
interesul pentru subiect, mai ales cã am ºi eu
niºte amintiri cu Adrian Pãunescu, e adevãrat,
din anii ’90-2000. Voi povesti în memorii cum
mi-a fãcut onoarea de a-mi striga în public
„Înapoi în copac, javrã!” ºi cum l-am ajutat sã
nu cadã cu scaunul. Dar, pânã la memorii, am
încercat sã vãd, cât de cât, cum e prezentat
fenomenul în istoriografie. M-am întors la
studiul mai vechi al Alinei Pavelescu2 ºi, cu
ajutorul unor prieteni, am putut citi fragmente
din recentul volum colectiv consacrat culturii
de masã din timpul comunismului3, în care
Cristian Vasile s-a ocupat de ce mã interesa.
Aflând multe lucruri, mi-am dat seama cã ºi
mai multe sunt încã neclare, cã Flacãra lui
Pãunescu a fost o „afacere” incredibil de vastã
ºi de încurcatã, cu iþe din inima sistemului
ceauºist pânã dincolo de marginile lui, în timp
ºi în spaþiu. M-am bucurat sã aflu cã a apãrut
o carte care îi e dedicatã în întregime. Am gãsit-
o electronic (cu facturã), am descãrcat-o pe
mai multe dispozitive ºi m-am apucat de citit.
Am fost plin de speranþã, vreme de vreo
douãzeci de pagini, pânã când prefaþa lui
Bogdan Teodorescu s-a încheiat ºi a început
textul autorului de pe copertã, Alexandru
Mamina, care nu ºtiu ce ºi de ce a vrut sã
spunã. O sã vã spun ce am înþeles.
Asemenea istoricilor menþionaþi ºi a altora,
nu neapãrat istorici, care au avut ceva de zis în
privinþa fenomenului, Alexandru Mamina
crede cã a fost vorba simultan de un spaþiu al
libertãþii ºi al propagandei. Dar, spre deosebire
de cei mai mulþi, care vãd libertatea lãsatã
participanþilor la cenaclu ca pe o supapã ori
ca un mijloc de eficientizare a propagandei,
domnia sa vede, dimpotrivã, acceptarea
propagandei ca pe un preþ plãtit de participanþi
– în special de Pãunescu – pentru pãstrarea
libertãþii, atâta cât a fost ea. De pe margine,
Nr. 8 • 2020
tind sã le dau dreptate celor din prima
categorie, însã nu asta conteazã. Dezbaterea e
necesarã, iar polemicile sunt, cred, inevitabile,
dar...
Alexandru Mamina îi eticheteazã pe cei cu
care nu e de acord drept „diletanþi în materie
de cercetare istoriograficã” ºi/ sau apreciazã
discursul lor ca „tributar cliºeelor comune
(propagandã, îndoctrinare), în sensul cã
subsumeazã realitatea unor scheme teoretico-
ideologice prestabilite, fãrã sã cerceteze ceea ce
s-a recitat ºi s-a cântat efectiv timp de aproape
doisprezece ani la cenaclu” (p. 28). De acord,
trebuie mers la text! Mereu la text! Dar, deºi
pretinde cã exploateazã „materialul
documentar”, autorul nu face decât sã
furnizeze o sutã ºi ceva de pagini de tabel cu
titluri de cântece ºi poezii (în total 2243; nu le-
am numãrat, merg pe încredere), ordonate
cronologic ºi grupate (discutabil) pe registre
(afectiv-meditativ, naþional-istoric, umanist-
contestatar, partinic, social ºi generaþional,
ludic, folcloric, clasic, internaþional ºi...
neidentificabil). Tabelul e întocmit pe baza
înregistrãrilor sonore ºi a consemnãrilor din
revista Flacãra. Materialul documentar e
completat cu o serie de interviuri (incluse în
anexã, foarte interesante, însã puþin exploatate)
cu participanþi la cenaclu ºi cu ceva spicuiri
din Arhiva CNSAS, folosite parcã pentru a
chitui goluri ºi pentru a întãri zone fragile.
Lista de care am vorbit va servi, poate, unor
cercetãri viitoare, dar, deocamdatã, nu spune
mai nimic, deºi autorul pretinde cã spune.
Faptul cã ponderea textelor din registrul
partinic e redusã ar fi o dovadã cã scopul nu
era de a servi regimul. Dar, evident, nu doar
acestea puteau fi purtãtoare de mesaj propa-
gandistic, ci toate celelalte,
ºi, mai ales, registrul
naþional-istoric, cã doar de
aceea i s-a zis „naþional-
comunism”. Aici, lucrurile
se complicã ºi se
îndepãrteazã de materialul
documentar.
Ca istoric, Alexandru
Mamina nu poate ignora
anumite realitãþi precum:
transformarea cenaclului
în spectacol ºi scãderea
calitativã a conþinuturilor,
megalomania lui Adrian
Pãunescu ºi personalizarea
întregului fenomen, existenþa unor mesaje
propagandistice, proslãvirea lui Ceauºescu.
Totuºi, tinde sã le minimalizeze, în aºa fel încât
Flacãra sã aparã cât mai bine, cât mai puþin
pro-regim ºi cât mai mult contra. Pentru asta,
dezvoltã un discurs care adesea poate indigna.
Tema naþionalismului m-a fãcut sã ridic de cele
mai multe ori din sprâncene. În primul rând,
naþional-comunismul aberant e prezentat într-
un mod greu de înghiþit: „comunismul nu a
6
Circul Flacãra
fãcut decât sã continue, în alþi termeni
ideologici, o evoluþie structuralã anterioarã” (p.
312), „intrând în conjuncþie cu afinitãþile
publicului, care privilegia tradiþia luptei pentru
libertate, unire ºi independenþã pe filiera
tradiþiei paºoptiste”; „nu societatea a fost
infuzatã de ideologic de regim, ci regimul ºi-a
însuºit reperele ideologice ale societãþii, propa-
ganda oficialã nefãcând altceva decât sã
cauþioneze ºi sã amplifice un imaginar istorico-
naþional în fond liberal-democratic, aºadar un
imaginar concurent...”. Mai mult, „în varianta
sa ceauºistã, naþionalismul nu era unul
exclusivist, antagonic [...], ci unul integrator
Alexandru Mamina, Cenaclul Flacãra.
Istorie, culturã, politicã, Târgoviºte, Editura
Cetatea de Scaun, 2020, 456 p.
în sensul comunitãþii de interese a poporului
muncitor” (p. 313). Mi se pare o prezentare a
naþionalismului comunist luând de bun felul
în care el însuºi s-a prezentat. La Cenaclul
Flacãra, s-ar fi cultivat „exact aceastã orientare
de inspiraþie paºoptistã a naþionalismului” (p.
314), care ar fi reieºit „de altfel clar, pe lângã
repertoriu, din mai multe afirmaþii ale
conducãtorului sãu”. Ca exemplu, ni se aduce
„afirmaþia” lui Pãunescu cã 23 august 1944 a
decurs firesc din 1 decembrie 1918, „cea mai
minunatã zi din istoria neamului”, ºi din 24
ianuarie 1859 (p. 315). Paºoptism, paºoptism,
dar „naþionalismul exersat acolo a susþinut o
dinamicã în discordanþã cu organizarea ºi
interesele regimului” (p. 326), iar „în tradiþia
paºoptismului, naþionalismul promovat la
Flacãra nu era incompatibil cu influenþele din
strãinãtate”. Cenaclul „a contribuit la
propagarea modelelor muzicale ºi atitudinale
occidentale ºi în societatea româneascã”, astfel
cã, „în absenþa unei rezistenþe politice, folk-ul
ºi rock-ul au reprezentat în cazul românesc
ipostazele cele mai semnificative ale aºa-numitei
rezistenþe prin culturã...” (pp. 324-325). ªi, uite
aºa, ajungem sã gãsim la cenaclu nici mai mult
nici mai puþin decât „fermenþii morali ai
Revoluþiei”. Lucrurile sunt prea ambigue, din
multe puncte de vedere, pentru a fi expediate
prin câteva vorbe (fie ele ºi preþioase) în vânt.
Numai pentru Alexandru Mamina sunetele lui
Adrian Pãunescu „nu lãsau loc de vreun
echivoc ideologic”: „Omul nu poate fi înjugat.
Omul este liber pentru cã este eminamente
frumos, pentru cã prin conºtiinþa lui se poate
elibera de orice fel de asupriri” (p. 318). Curat
clar, curat ideologic, curat „liberal”, curat
„umanist luminist”.
Sper ca istoricii care s-au ocupat de
Pãunescu & Flacãra sã comenteze mai în detaliu
aceastã carte. Îmi rezerv la final câteva rânduri
pentru impresii personale. Am zis în titlu „circ”
în loc de „cenaclu” pentru cã mi se pare mai
potrivit, din mai multe puncte de vedere. Odatã
cu ieºirea în aer liber, pe stadioane, cu lãrgirea
publicului, cu împestriþarea repertoriului,
fenomenul a cãpãtat tot mai mult un aer de
circ, pãstrând legãturi tot mai firave cu ideea
de eveniment literar-artistic. Apoi, deºi
legãturile cu autoritãþile comuniste sunt
ambigue, e clar cã ele au tolerat pânã la un
punct Flacãra, tocmai pentru a lãsa populaþiei
niºte circ, în vremea când pâinea era tot mai
rarã. În sfârºit, îmi permit niºte gânduri
contrafactuale. Existã aºa-numitele circuri ale
foamei, construcþii care ar fi trebuit sã devinã
uriaºe centre alimentare, în care „oamenii
muncii” sã se hrãneascã la comun. Dacã s-ar fi
realizat, ele ar fi fost locurile în care lumea
înfometatã ar fi gãsit ceva de mâncare, oricât
de puþin ºi de prost. Ar fi existat posibilitatea
ca aceste monstruozitãþi totalitare sã fie
valorizate pozitiv, ca mijloace prin care oamenii
au reuºit sã supravieþuiascã, iar într-o formã
extremã, chiar ca locuri ale belºugului.
Directorul unui circ al foamei, chiar dacã ar fi
administrat stabilimentul (ºi) în interes
propriu, ar fi putut fi considerat un erou
pozitiv. Într-o altã opticã, alimentându-ºi
cetãþenii în mod controlat, regimul i-ar fi ajutat
sã reziste ºi, deci, le-ar fi fãcut posibilã revolta.
Cam aºa mi se pare cã e prezentarea în luminã
pozitivã a fenomenului Pãunescu & Flacãra.
1
Ioan T. Morar, Fake News în Epoca de Aur. Amintiri
ºi povestiri despre cenzura comunistã, Iaºi, Editura
Polirom, 2020.
2
Alina Pavelescu, „Idéologiser la culture alterna-
tive. Adrian Pãunescu et le Cénacle Flacãra”, în His-
tory of Communism in Europe, vol. II. Avatars of
Intelectuals under Communism, Zetta Books, 2011, pp.
51-71.
3
Cristina Anisescu, Daniela Apostol, Florin
Dumitrescu, Cãlin Hentea, Cosmin Nãsui, Oana Nãsui,
Cristian Vasile, Cultura de masã în „Epoca de Aur”.
Cântarea României & Cenaclul Flacãra, Bucureºti,
Editura Postmodernism Museum, 2019.
 focus
de Cristian Pãtrãºconiu
D e la pagina 110 pânã la pagina 169
din volumul al doilea din antologia
Varia de Nicolae Steinhardt ne putem bucura
de, nici mai mult, nici mai puþin, o comoarã de
hermeneuticã cu privire la opera lui Ion Luca
Caragiale: e vorba despre o anume, foarte
aparte, neobiºnuitã interpretare la cea mai
faimoasã piesã de teatru a lui Caragiale, în textul
intitulat „Secretul Scrisorii pierdute”. Eseul
antologat, în volumul apãrut la Polirom, re-
produce versiunea – aºa-zicând primã – a
textului apãrut în 1975, nu în România, ci în
Franþa, în Ethos (la paginile 108-151) ºi semnat
nu cu numele real al autorului sãu, ci cu un
pseudonim, Nicolae Niculescu. În România, sã
preluãm aceste date ºi din raþiuni care þin de o
minimalã istorie literarã, „Secretul Scrisorii
pierdute” apare pentru prima datã în 1995,
graþie editorului Ion Vartic, în volumul Cartea
împãrtãºirii (Biblioteca Apostrof). Marea
comoarã – cãci aºa este, pe drept cuvânt acest
eseu-interpretare la Scrisoarea pierdutã – i-o
datorãm, aºadar, lui Nicolae Steinhardt; la fel,
comoarã ºi mai mare. Inclusiv pentru motivul
cã acest text – repet, o interpretare rarissimã
la piesa de teatru a lui Caragiale – are un folclor
semnificativ, dar nu este, în articulaþiile sale,
atât de bine cunoscut, vom insista, în dorsala
acestui „Focus”, asupra lui. Mai întâi, aºadar,
despre „marea comoarã”.
Nicolae Steinhardt povesteºte în debutul
acestui eseu – e mai mult decât o captatio... –
despre o reacþie neobiºnuitã pe care o avea, în
copilãrie, la finalul actului al IV-lea al Scrisorii
pierdute; într-un mod foarte asemãnãtor
reacþiona ºi mama acestuia. Amândoi
plângeau. Pur ºi simplu, plângeau. „Constanþa
aceasta nedezminþitã dovedea cã un anume
resort intra în funcþiune pentru cã un anume
instinct mai adânc fusese chemat. Râsul
necruþãtor era o fireascã încheiere a
spectacolului Scrisorii pierdute; alta era
amãrãciunea, indignatã ºi patrioticã. Lacrimile
dulci ale înduioºãrii nu puteau fi decât o
excentricitate, de nu curatã nebunie”, noteazã
N. Steinhardt. Existã, dincolo de o apropriere
în cheie emoþionalã, o anume raþiune, de
profunzime, a acestor lacrimi; ele dau seama
(anticipativ), considerã cel care va deveni, la
un moment dat, monahul de la Rohia, de o
anume înþelegere – diferitã, adecvatã, în adevãr
– cu privire la sensul operei lui I.L. Caragiale.
Încã o datã, Steinhardt e copil când plânge,
alãturi de sau împreunã cu mama sa, la finalul
celei mai faimoase piese de teatru. El vede, copil
fiind, montarea de la Teatrul Naþional – adicã,
acea montare care se sustrage interpretãrilor
la care avem, astãzi, acces, interpretãri mijlocite
de grile (oarecum) politice. Mai precis, apropo
de interpretare, în cuvintele eseistului: „sunt
convins cã este ºi o a treia posibilitate, bazatã
pe arta interpretativã tradiþionalã a vechilor
actori ai Teatrului Naþional, conduºi ºi
îndrumaþi în prima lor generaþie de însuºi
Caragiale, ºi care, spre deosebire de toate
interpretãrile din ultimul sfert de veac, era fãþiº
pornitã cãtre o expunere «blândã», «cuviin-
cioasã», «îndulcitã» a subiectului ºi o purtare
reþinutã a personajelor. Interpretarea aceasta
din care tot ce e ticãlos, crud sau vulgar este
îndepãrtat cu grijã ºi estompat cu simþire o
socotim cea autenticã pentru cã a impus-o
autorul în deplinã cunoºtinþã de cauzã”.
Schimbul de replici „–Iartã-mã, coanã
Joiþica!/ – Te iert!” (din ultimul act al piesei, cel
de-al patrulea) e, în scenariul hermeneutic pe
care îl construieºte Nicolae Steinhardt, punctul
de inflexiune care plaseazã aceastã piesã într-o
altã dimensiune decât aceea pe care o simþim/
vedem/ detectãm în primele trei acte: „actul al
IV-lea este acela unde,
pentru cine are ochi
de vãzut, urechi de
auzit ºi inimã sã-i
batã, autorul Scrisorii
saltã peste comedia
de moravuri, peste
genul realist, peste
teatru ºi ne duce cu
iuþealã mare, în marº
forþat – uimiþi,
încântaþi, emoþionaþi
(vezi lacrimile) –, în
lumea care nu mai e
a unei realizãri
teatrale, ci a marii
arte unde se deco-
deazã sufletul ome-
nesc – în cazul de faþã, românesc”.
Sã nu ne ferim de (aceste) cuvinte, chiar
dacã, în vremuri precum cele pe care le trãim,
existã numeroase indicaþii corect-politice care
au sensul opus: lectura pe care o face ºi pe care
(ne-)o propune Nicolae Steinhardt Scrisorii
pierdute e, fãrã echivoc (cãci dacã spunem
„negru pe alb” se poate interpreta...), una
creºtinã, profund creºtinã. O grilã de lecturã,
aºadar, de un asemenea tip ºi calibru pe care
N. Steinhardt o instituie – ºarmant, foarte
convingãtor – apelând (ºi încã din startul
O mare comoarã dintr-o
comoarã ºi mai mare
argumentului sãu) la referinþe culturale, ele
însele neobiºnuite. Nici mai mult, nici mai puþin:
N. Machiavelli (prin mijlocirea lui Jacques
pãmântului ºi voinþei autorului ºi ne duc cu
ele în eterul de sus”. ªi încã: „Secretul Scrisorii
pierdute – ca ºi al condiþiei umane în sine –
Maritain) ºi... Marshal McLuhan. Existã, este nostalgia paradisului. Omul în starea lui
noteazã Steinhardt, douã forme de lumeascã ºi arta toatã sub orice formã –
machiavelism. Unul absolut: casant, la limitã îndrãznesc a spune – urmãresc un singur
extrem de dur ºi criminal, în care „cinismul se lucru: recâºtigarea paradisului”.
preface în metodã generalã”, iar „din vechea „Secretul Scrisorii pierdute” e, cum
lume a oamenilor cu pãcatele, cãinþele, spuneam, parte din volumul Varia; mai exact,
speranþele ºi înduioºãrile lor nu mai rãmâne din alt doilea volum cu acest titlu care adunã
nimic”. ªi unul relativ – în marginile cãruia se
mai poate trãi. Acesta din urmã e, crede N.
Steinhardt, propriu lumii lui I.L. Caragiale –
„lumea aceasta e încã plinã de valori umane ºi
creºtine, degradate cu totul, dar totuºi
existente, o lume desigur vinovatã în unele
privinþe ºi pãtatã de fãþãrnicie, dar nu definitiv
ºi întreg coruptã de machiavelismul absolut,
încã nu spurcatã de râsul batjocoritor al
ºmecherilor, încã nu mânjitã de vãrsarea
sângelui nevinovaþilor”. Cât priveºte „convo-
carea” lui McLuhan, necesitatea acestei referinþe
þine de sugestia istoricului ºi sociologului
canadian de a proiecta asupra unei opere
literare, asupra oricãrei opere literare o „analizã
de câmp” (spectroscopicã – în cuvintele lui N.
Steinhardt). „Caragiale nu trebuie aºadar citit
nici el numai textual ºi vizual, ci în tot complexul
cadrului audio-tactilo-evocator, cu luarea în
considerare a întregii ambianþe psihofizice ºi a
fondului, ca sã zic aºa, ectoplasmatic, a gamei
vaste de valori înconjurãtoare pe care ochiul Nicolae Steinhardt, Varia, vol. II, Ediþie
n-o poate desprinde dintr-odatã”, noteazã îngrijitã, studiu introductiv, note,
eseistul. referinþe critice ºi indici de Florian
E o altã lume cea încapsulatã în aceastã Roatiº, Iaºi, Editura Polirom, 2020
creaþie de geniu pur a lui I.L. Caragiale, este
convins Nicolae Steinhardt:„lumea echilibrului publicistica (impresionantã ºi importantã
bine aºezat între douã capete, în care, dupã pentru înþelegerea operei culturale de
frumoasa vorbã a sudiºtilor, there is always time ansamblu) lui Nicolae Steinhardt. Varia – 1 &
for good manner, ba ºi pentru un ºpriþ ºi o 2 – reprezintã (ºi acum ajung la „comoara ºi
fripturicã la grãtar”. E o lume plasatã într-un mai mare”) volumele cu numerele 18, respectiv
„Orient mijlociu” (sintagma nu trebuie sã fie 19 dintr-o monumentalã (ºi la propriu ºi la
luatã în sensul ei geopolitic, ci simbolic, figurat) iniþiativã în duet a Mãnãstirii Rohia
axiologic), într-un, pluseazã Steinhardt,„punct ºi a editurii Polirom: seria completã a operelor
de aur al cumpãnirii”. De fapt, e cu mult mai lui Nicolae Steinhardt. Seria de autor N.
mult decât atât. ªi anume, intrând ºi mai adânc
Steinhardt a debutat în toamna anului 2008,
în „câmpul” pe care ni-l sugereazã McLuhan: e
cu o primã ºi cea mai cunoscutã versiune a
lumea care ne duce la „taina finalã” a Scrisorii
Jurnalului fericirii.Am þinut sã menþionez acest
pierdute – condiþia paradiziacã. În frazele,
detaliu – cã e cea mai cunoscutã versiune a
admirabile ºi antologice, ale lui Nicolae
Steinhardt: „crescendoul comic chefuiesc- cãrþii; cu câþiva ani în urmã, în 2012 mai pre-
prezidez-manifestez urcã, de fapt, treptele unei cis, în aceeaºi serie a fost publicat Jurnalul
scãri ducând de la iartã-mã – te iert de-a fericirii. Manuscrisul de la Rohia – o versiune
dreptul în empireu: lumea care, din lipsã de ineditã, dupã manuscrisul aflat la Mãnãstirea
analizã de câmp ºi de opticã bazatã pe zoom, „Sf. Ana” de la Rohia, cu mai multe pagini
pare a fi a ºantajiºtilor, încornoraþilor, farsorilor rescrise, a faimosului text; e, de altfel, singura
ºi bãtãuºilor, fiind, de fapt, o lume creºtinã a carte – din cele 19 de pânã acum – care are o
machiavelismului relativ, unde forma þine copertã de culoare diferitã de restul celor din
fondul în frâu, unde cruzimea teoretizantã nu seria de autor. O serie întru totul admirabilã,
poate frânge bunãtatea elementarã – minunatã care va avea peste 20 de volume ºi care e încã
lume capabilã de iertare, uitare ºi împãcare, neterminatã – urmãtorul volum va fi dedicat
unde pânã la urmã duioºia va stoarce ºi lacrimi. abundentei corespondenþe steinhardtiene
Iartã-mã – Te iert este pragul paradisului, de (scrisorile trimise, mai precis).
aici încolo personajele scapã atracþiei
7 Nr. 8 • 2020
 homo viator
de Daniela Micu
P uþine jurnale de cãlãtorie scrise de
români despre România ºi încã ºi mai
puþine scrise din dorinþa de a cuprinde, din punct
de vedere cultural, o zonã sau alta au fost
publicate în ultimul deceniu. Cãlãtorii au tendinþa
de a se îndrepta cãtre zone cât mai îndepãrtate de
casã, unde sã poatã descoperi locuri diferite de
cele cu care sunt obiºnuiþi. Subiectul ºi numãrul
jurnalelor de cãlãtorie nu constituie în niciun caz
un barometru prin care se poate mãsura proporþia
realã a cãlãtoriilor în diferitele areale geografice.
Aici este vorba despre un hazard total în
conjuncþia cãlãtor talentat la scris, care are dorinþa
sã împãrtãºeascã astfel experienþa sa, ºi ºansa pe
care i-o oferã un anumit context de a se nimeri
într-un loc sau altul. În ceea ce priveºte cãlãtoriile
românilor în România, un lucru este clar:
indiferent de scopul cãlãtoriilor, majoritatea
cãrþilor reprezintã un mãnunchi de cãutãri
personale, exemple de imprimare a propriului
univers asupra celui exterior, cu alte cuvinte, deºi
frumoase, se dovedesc de foarte puþin ajutor
pentru eventuale cercetãri antropologice. Nu este
de condamnat precaritatea mijloacelor de reflecþie
asupra evoluþiei culturii române, când, în orice
caz, nu asta ºi-a propus autorul. Totuºi, jurnalele
de cãlãtorie româneºti, mai vechi sau mai noi,
reuºesc sã surprindã foarte bine atmosfera locului.
Nu-mi dau seama dacã rezultatul este unul
subînþeles ori þine de amprenta unui talent local.
Editurile au acordat o deosebitã atenþie
jurnalelor interbelice sau din timpul rãzboaielor,
din timpul comunismului ºi aºa mai departe,
adicã lucrãrilor legate de evenimente istorice
majore. Astãzi înclinã spre cãlãtoriile spirituale de
tipul Eat, pray, love, care vin în întâmpinarea
cãutãrilor new-age-iste. Într-o societate în care
suntem bombardaþi cu informaþii de tot felul ºi în
care presiunea emoþionalã asupra individului este
din ce în ce mai mare, cãrþile despre o retragere
într-o þarã îndepãrtatã, eventual într-un ashram,
în care omul îºi încarcã bateriile, se recâºtigã pe
sine ºi se întoarce ca un rãzboinic antrenat gata
sã triumfe asupra rãzboaielor cotidiene, au devenit
noul Bushido. Actualmente se scrie mult într-un
stil accesibil ºi se citeºte mult în aceastã direcþie.
Nr. 8 • 2020
Cartea de la Vama Veche acoperã o perioadã
mai întinsã de timp, aproximativ patruzeci de
ani, în care ºtim cã se petrec schimbãri extrem de
importante din punct de vedere politic. Aici,
evenimente internaþionale, încãrcate cu o aurã
legendarã, precum contracultura hippie, se
întrepãtrund cu fondul politic local, restrictiv, ºi
se creeazã, astfel, un joc de emoþii ºi idei oscilante.
Anii‘70-’80 sunt o curiozitate pentru cititorul
tânãr. Ce se întâmplã, de fapt, dincolo de aspectul
politic totalitar? Ce fel de viaþã aveau oamenii?
Cum fãceau faþã la viaþa de zi cu zi, fiind nevoiþi sã
trãiascã fiecare moment în teroare? S-a format
aici o enclavã, în care nu rãzbãtea nimic occidental,
cu excepþia câtorva norocoºi care mai reuºeau sã
aibã vreo legãturã cu vestul? Existã puþine jurnale
de cãlãtorie în România din acea perioadã, în care
sã se punã accentul mai mult pe poveºtile
personale, independent de aspectul politic.
Cristian Pepino vine din lumea artisticã, unde
cunoaºte succesul ca regizor în teatrul de animaþie.
Ca scriitor,publicã lucrãri ce þin de lumea teatrului
ºi a regiei, aºa cã jurnalul acesta de cãlãtorie este o
excepþie ºi o abordare neaºteptatã. Fãrã mari
pretenþii literare, Cartea de la Vama Veche se vrea
o colecþie de istorioare amuzante ce redau
atmosfera celei de-a doua jumãtãþi a secolului al
XX-lea, într-un moment aproape mistificat. Este
timpul vacanþelor lungi la mare, în staþiunile Doi
Mai ºi Vama Veche, al reverberaþiilor hippie ºi al
artiºtilor care trãiau cu iluzia libertãþii. Poveºtile
devin cu atât mai interesante cu cât protagoniºtii
lor sunt nume sonore precum Silviu Purcãrete,
Nina Cassian, George Banu, Mihaela Marinescu,
Marina Carafoli, Miriam Rãducanu, Gigi
Cãciuleanu ºi mulþi alþii.
Competiþia dintre liceele bucureºtene Lazãr ºi
Toniþa se concretizeazã în divizarea teritoriilor pe
litoral, aflãm mai multe despre gaºca de la Foiºorul
de Foc, snobismul ºi rebeliunea împotriva
normalitãþii, haine ºi frizuri flower power. Unele
întâlniri sunt pãstrate viu în amintire, iar detaliile
aproape deificante nu sunt decât un mijloc prin
care autorul reuºeºte sã ne introducã în atmosfera
vremii, legându-ne de ceva cât mai concret, precum
oameni care au existat în realitate ºi care pot fi
8
Întâlniri la Vama Veche
identificaþi foarte uºor: „Marina era o femeie
fascinantã, cu un farmec extraordinar. Avea un
chip delicat ºi un aer mereu misterios. Toþi bãieþii
erau înnebuniþi dupã ea. Nu numai cã radia o
feminitate specialã, era foarte inteligentã ºi foarte
cultã, dar avea un fel de-a fi ºi de a gândi cu totul
aparte: astãzi s-ar spune cã era foarte cool. […]
Ne elibera astfel de toate complexele noastre de
adolescent ºi ne domolea tendinþa de a critica ºi a
bârfi cu rãutate pe toatã lumea. Marina era o
doimaistã fidelã, stãtea în fiecare an la Casa Pictatã,
numitã astfel pentru cã pe un geam care închidea
veranda casei se afla o picturã în stilul anilor ‘60,
pe care o fãcuse chiar ea. Marina era zeiþa noastrã,
Cristian Pepino, Cartea de la Vama Veche,
Bucureºti, Editura Humanitas (format
electronic), 2015
ce sã mai spun… Oricum, alãturi de Nina Cassian,
era un personaj emblematic pentru Doimai. Dar
mult mai iubitã.” (p. 4).
Autorul puncteazã ºi alte aspecte, inclusiv
gastronomice ori vestimentare, în încercarea de a
surprinde cât mai autentic tabloul locului, dar ºi al
unui timp care se opune în cea mai mare parte
libertãþilor individuale. Referitor la vestimentaþie,
accentueazã în special perioada care stãtea sub
semnul contraculturii hippie: „Revenind la
costumaþia din vremea aceea, noi, tinerii flower-
power, purtam pãrul lung (nu plete, totuºi, ci niºte
laþe care ne acopereau puþin urechile), aveam,
majoritatea, bluginºi cumpãraþi de pãrinþii noºtri
de la cei care primeau pachete de la rudele din
strãinãtate (sau, mai târziu, de la vaporeni). Spre
consternarea pãrinþilor, cum primeam bluginºii, îi
îmbrãcam ºi intram cu ei în cada de baie, unde-i
frecam cu o cãrãmidã ca sã se decoloreze la
genunchi. ªi pentru cã intram îmbrãcaþi cu ei în
apã, se mulau frumos pe corp, […]. Mai purtam ºi
cãmãºi cu imprimeuri florale discrete, iar unii dintre
noi îºi fãceau pe braþe sau chiar pe obraji un fel de
tatuaje, de fapt desene cu carioca […]. La Doimai
era ceva obiºnuit sã mergi îmbrãcat aºa ºi netuns,
însã în Bucureºti […] te bãgau cu forþa într-o frizerie,
unde erai tuns regulamentar” (pp. 4-5). Pentru a
evita astfel de situaþii, mulþi tineri fãceau rost de
adeverinþe de la teatru ori cinematografe, în care se
specifica necesitatea purtãrii pãrului lung pentru
a juca în diferite spectacole.
Cristian Pepino îºi propune sã se abþinã de la
eventualele deraieri nostalgice ºi încearcã sã
prezinte evenimentele într-o luminã ludicã. În tot
acest timp cuprins în jurnal (1966-2000), el merge
fãrã excepþie la mare ºi niciun sejur nu este mai
scurt de o lunã jumãtate. Odatã cu omul, se
schimbã ºi societatea, fluctuaþiile politice se resimt
în detalii, în atitudini, în evoluþia celor douã
staþiuni, în perindãrile turistice de diferite tipuri,
în sãrãcia ori abundenþa culinarã, în libertãþi mai
mici ori mai mari ºi altele. Litoralul ºi staþiunile
montane devin locuri care permit o libertate mai
mare, aºa cum am vãzut ºi în cazul aspectului
vestimentar.Aici, contracultura hipiotã se resimte
cel mai puternic în România: cu protagoniºti
care aveau iluzia socialismului liber, de a nu se
lãsa oprimaþi de sistem, de a nu li se spune cum sã
trãiascã ori sã gândeascã, adepþi ai pãcii ºi ai
traiului în mijlocul naturii. Autorul urmãreºte în
mai multe episoade sã trãiascã în acest spirit:„…
la un moment dat, cred cã era prin 1970, am
descoperit o minunatã soluþie pentru a scãpa
de zilele de foame […] m-am apucat sã culeg
midii” (p. 26), împrumutând ideea de la niºte
turiºti francezi, spre dezgustul localnicilor.
Noutatea situaþiei, „dupã plecarea franþujilor
devenisem unicul pescuitor de midii din
Doimai” (idem), ceea ce îl face pe autorul însuºi
un personaj pitoresc al locului.
Fãrã a încerca sã emitem raþionamente de
naturã filozoficã ºi doar þinând cont de aceste
aspecte, nu putem sã nu ne gândim de ce
destinaþiile de vacanþã au reprezentat
întotdeauna imaginea libertãþii. Odatã întrerupte
activitãþile de zi cu zi ºi culminând cu schimbarea
temporarã a locului, pentru a sublinia ieºirea din
rutinã, dar ºi relaxarea mãsurilor de supraveghere
ori a rigorilor impuse de regimul totalitar, omul
poate sã guste libertatea care, aici, nici mãcar nu
este o iluzie, este doar de foarte scurtã duratã ºi,
odatã cu asta, un bun foarte costisitor, o delicatesã
a vieþii, pe care majoritatea indivizilor ºi-o permite
doar ocazional. În aceste insule ale libertãþii, nici
mãcar prezenþa Securitãþii nu umbreºte
atitudinea liberã pe care, sã zicem, am avea-o azi.
Chiar ºi alegerea titlului ce plaseazã acþiunea la
Vama Veche, deºi în carte accentul cade în primul
rând pe timpul petrecut la Doi Mai, este fãcutã în
scopul cuprinderii unei stãri asociate locului, care
se declanºeazã în mintea românului ºi care a
devenit deja un simbol naþional în ceea ce priveºte
combaterea normelor, contraculturã (fie hippie,
fie rock º.a.m.d.) ºi libertate.
În cele din urmã, cartea lui Cristian Pepino,
unicã în bibliografia sa, este un obiect savuros, ce
se remarcã prin reprezentarea unui context
despre care cunoaºtem doar din auzite, prin
întâlnirile cu oameni actualmente celebri, despre
a cãror adolescenþã ori tinereþe putem afla astfel,
o lecturã vie, numai bunã de vacanþã ºi care
contribuie cu un aer original la înþelegerea culturii
noastre.
 gambitul lecturii
de Gabriel Nedelea
În intimitatea lui Brâncuºi

R eproducerile în masã, prin cópii,

ilustrate/ fotografii ºi albume, precum ºi
expunerile permanente în mediul virtual ale
operelor de artã – aflate tot timpul la doar câteva
click-uri distanþã – au schimbat, într-adevãr,
statutul acestora. N-aº fi atât de sigur cã astfel s-
a petrecut un declin ireversibil al aurei sau o
distrugere a ei, cum susþinea Walter Benjamin în
eseul „Opera de artã în epoca reproducerii
mecanice”.S-a intrat într-un joc al simulacrelor, al
ascunderilor ºi al atentatelor la unicitate, al
democratizãrii accesului la imagine, imagine care
poate foarte bine sã transmitã ideea artisticã sau
efectiv sã o piardã. O artã în sine a devenit
fotografierea operelor ºi reproducerea lor în
sã„valoreze”operele de artã, dar nu e locul aici. Un
lucru aº mai adãuga, totuºi, mai ales cã fenomenul
nu luase amploarea de acum în momentul în care
Benjamin îºi scria eseul: turismul ºi concediile
„culturale”. Îmi povestea un prieten, destul de
instruit în ale artei – cu un doctorat în domeniu,
cã la prima sa descindere în Paris a vizitat peste
treizeci de muzee de artã contemporanã în
aproximativ o sãptãmânã, ceea ce îi dãdea clar
un ascendent în discuþiile pe aceastã temã.
Experienþa a repetat-o, cu aceeaºi performanþã,
mai degrabã sportivã, aº zice, în alte câteva rânduri.
Mãrturisesc cã nu-mi imaginez cum un individ
poate avea capacitatea sã asimileze atâta informaþie
ºi sã ducã atâta trãire într-un timp atât de scurt.
Cred cã este peste puterile omeneºti. Nici nu înþeleg,
din postura omului care la prima experienþã
directã cu o mare expoziþie,„De la Miró la Warhol.
La collection Berardo à Paris” – vãzutã în 2019 la
Lisabona, am fost efectiv copleºit, dedicându-i o zi
întreagã, cu nevoia de a reveni. În fine, pânã la
urmã consumul artistic este o experienþã profund
individualã, o formã de autotranscendere greu
de gestionat ºi greu de împãrtãºit.
* ta. Da, da, poþi sã fii un adevãrat Maurice»”. Iatã,
expoziþiilor ºi despre mersul vânzãrilor, îl anunþã
când îl viziteazã, îl invitã în varii locuri, îi scrie
despre turneele de ºah pe care le joacã în Franþa.
Transpare, în ciuda caracterului administrativ al
corespondenþei, o anume intimitate, iar indicatorul
principal este modul în care se semnau: Maurice/
Morice – nume oferit oamenilor care intrau într-
un anumit cerc de intimitate ºi încredere al celor
doi. Printre reperele pe care le oferã Doina Lemny
în acest sens se aflã ºi mãrturia Lydiei Sarazin-
Levassor, prima soþie a lui Duchamp, care nu
lãmureºte originea acestui mod de adresare, dar
surprinde însemnãtatea sa: „Intimii lui Brâncuºi
îºi ziceau între ei «Maurice». Nu oricine era
Maurice! Trebuie sã te dãruieºti trup ºi suflet, un
suflet foarte curat, ca sã fii un Maurice. Am fost
foarte mãgulitã când, dupã douã sau trei întâlniri,
Brâncuºi m-a calificat de Maurice. «Eºti foarte
bine. Cu adevãrat nesofisticatã. Solidã ºi în stare
de orice, suflet, inteligenþã, asta trebuie ºi mai ales
sã fii tu însãþi. Nici mai mult, nici mai puþin. Sã ºtii
cum sã cântãreºti ce s-a fãcut, sã fii liber în gândire.
Sã nu þii cont de doctrine, sã nu te laºi influenþat
de grupãri. Sã te laºi condus de instinct ºi de mintea
foc ºi îþi trimit o grãmadã de sãrutãri.// Tantan”.
Sãrutul este leitmotivul acestei corespondenþe,
care se poate citi ºi ca o transpunere a acestei
opere în realitate, în viaþã. Fiecare scrisoare este
însoþitã de frize ºi viniete ce reproduc Sãrutul. O
scrisoare din 1 noiembrie, trimisã cu ocazia veºtii
cã sculptorul se întoarce mai devreme din
America, ne dezvãluie cum este trãitã aceastã
lucrare, care împodobeºte, ca o verighetã,
epistolarul: „Vreau sã-þi împãrtãºesc bucuria
mea de o asemenea învolburare în capul meu,
sunt nebunã de fericire. Sã fie oare posibil? Dar
ºººt!!!...ºººt... ºººt...Deci Tonton o sã toarcã ronron
cu Tantan de Reveion? Oh...// Dragule iubit, drag,
drag Tantan,// Nu mã gândesc decât la tine ºi m-
am îndrãgostit de ultimul tãu sãrut care e culcat/
/ Acum mã opresc din scris ºi mã înfãºor toatã
în aºternuturi cãci sunt singurã ºi te strâng în
braþele mele ºi te sãrut sã mã dau toatã þie.//
Bunã ziua,Tantan”.Sãrutul „culcat”încarcã, dintr-
odatã, imaginea acestei sculpturi cu o dimensiune
eroticã unicã, posibilã, iatã, doar într-un astfel
de text. Nu-mi imaginez lucrarea expusã astfel,
însã vizualizând-o reprodusã în scrisoare, îmi
dau seama cum sculptorul schimbã perspectiva,

O altã cale de degustare ºi înþelegere a

Brâncuºi & Duchamp sau povestea unei
prietenii: corespondenþã, Ediþie prezentatã
de Doina Lemny, Traducere din limba
francezã de Doina Jela ºi Silvia Colfescu,
Bucureºti, Editura Vremea, 2019
albumele expoziþionale. În atare condiþii, devin
extrem de importante naraþiunile de gradul al
doilea, exegetice/ critice/ hermeneutice, datoare sã
urmãreascã sensul, sã încerce sã-l scoatã din
ascundere, sã-l returneze. Sigur, se întâmplã ca
efectul sã fie contrar aºteptãrilor, comentariul sã
amplifice înstrãinarea, sã deturneze. Aproape ca
o lege a pieþei interpretãrii, vârfurile creaþiei au
atras ºi cele mai încâlcite, superficiale, caraghioase,
absconse, uneori chiar groteºti interpretãri, din
partea unor inºi care în felul ãsta s-au agãþat de
capitalul de imagine al operelor vizate, profitând,
la propriu, de acesta. Asta a condus la critica criticii,
domeniu nici el ocolit de tot felul de neaveniþi ºi
„elitiºti”, depunându-se ºi astfel alte ºi alte straturi
de zgurã.
Au existat ºi existã însã ºi demersuri de
igienizare ale reþelelor de bunuri simbolice,
indispensabile,mai ales cã în„clipa în care criteriul
autenticitãþii nu se mai aplicã producþiei artistice,
se produc rãsturnãri la nivelul funcþiei sociale a
artei”ºi,pentru majoritatea,„în loc sã se întemeieze,
pe ritual, ea se întemeiazã, de acum înainte, pe o
altã practicã – politica”, dupã cum afirma acelaºi
Walter Benjamin. E mult de discutat cum ajung
artei este apropierea, pe cât posibilã, de
artist, prin monografiile bune care-i sunt dedi-
cate, prin eventualele documente personale/
subiective, în diferite grade: jurnale, corespon-
denþã, manifeste, programe artistice, interviuri/
convorbiri, eseuri. Titluri precum Brâncuºi &
Duchamp sau povestea unei prietenii:
corespondenþã ºi Brâncuºi & Marthe sau povestea
de iubire dintre Tantan ºi Tonton: corespondenþã
sunt de-a dreptul irezistibile, mai ales cã sculptorul
român a intrat demult în acel malaxor al
interpretãrilor, cu rezultate fanteziste mult peste
medie. (A se vedea, în acest sens, articolul Luizei
Vasiliu, „Care Brâncuºi”, publicat în Scena 9, 12
septembrie 2016.) Nu mai reiau aici odiseea însuºirii
simbolului Brâncuºi ca bun naþional, interpretãrile
din aceastã sferã care au obstrucþionat, pur ºi
simplu, apropierea de lucrãrile acestuia.
Brâncuºi & Duchamp sau povestea unei
prietenii: corespondenþã, primul dintre volume, va
pãrea dezamãgitor ca document, compensând însã
prin excelentul studiu introductiv al Doinei Lemny.
Ce-ºi puteau spune, în scrisori, doi dintre cei mai
importanþi artiºti vizuali ai modernitãþii, atât de
diferiþi în atitudinea faþã de relaþia cu tradiþia,
diametral opuºi în concepþia despre artã? Nu mare
lucru... Duchamp este impresarul ºi curatorul
expoziþiilor brâncuºiene din America. L-a ajutat
nu numai sã intre pe piaþa simbolicã, în care deja
cãpãtase un statut, ci ºi pe piaþa realã, unde îi va
vinde, avantajos financiar, o bunã parte dintre
lucrãrile care l-au fãcut celebru peste Ocean.
Scrisorile lui Brâncuºi lipsesc, fiind prezente doar
câteva rãspunsuri telegrafice ºi o scrisoare ceva
mai lungã din 7 februarie 1927, iar cele ale lui
Duchamp cu siguranþã nu s-au pãstrat toate –
dupã cum reiese din celãlalt volum, în care Marthe
menþioneazã cã sculptorul de origine românã se
plângea cã Duchamp scrie scrisori lungi. Artistul
francez îi transmite informaþii despre organizarea
un crez artistic în toatã puterea cuvântului, crez
care se rãsfrânge, cum ar trebui sã o facã orice
gest artistic, asupra relaþiilor umane.
*
Mult mai ofertantã este cea de-a doua carte,
ce cuprinde corespondenþa cu Marthe Lebherz.
Începând cu coperta volumului – cu titlul scris
cu auriu (metalizat) pe fond negru ºi o
reproducere în centru, cu acelaºi auriu, a
Sãrutului – totul este special. (Cealaltã copertã
pãstreazã modelul, numai cã reproducerea din
centru este un pãtrat.) Cei doi s-au cunoscut în
1925, an din care dateazã o singurã scrisoare,
neexpediatã, nucleul epistolarului desfãºu-
rându-se între 1 septembrie-11 decembrie,
perioadã în care Brâncuºi a fost în America
pentru organizarea expoziþiei personale de la
Galeria Brummer din New York. Relaþia lor este
þinutã secretã faþã de familia Marthei, iar pentru
a uºura lucrurile, sculptorul o angajeazã ca
Brâncuºi & Marthe sau povestea de
secretarã a sa, misiune pe care aceasta o trateazã
iubire dintre Tantan ºi Tonton:
serios, renunþând chiar la unele oportunitãþi din
corespondenþã, Ediþie prezentatã de
cariera de dansatoare. Brâncuºi va face chiar
Doina Lemny, Traducere din limba
planuri de cãsãtorie cu Marthe, cumpãrând ºi
francezã de Claudia Drãgãnoiu,
un teren pentru construirea unei case, lucruri
Bucureºti, Editura Vremea, 2019
care, însã, nu se vor întâmpla.
Întâlnim în aceste scrisori un Brâncuºi atribuindu-i o sugestie sexualã, pe care nu o
îndrãgostit în toatã puterea cuvântului: putea sugera în niciun fel de spaþiu expoziþional.
entuziast, tandru, spontan, total implicat, chiar Brâncuºi s-a ataºat într-atât de acest
cu un acces de gelozie, senzual, liric, muzical. El o epistolar creat împreunã cu Marthe Lebher încât
alintã pe ea Tonton, ea pe el Tantan, cuvinte care a vrut sã-l publice sub formã de carte.„Romanul
devin adevãrate refrenuri, pe care cei doi ºi le de dragoste dintre Tonton ºi Tantan” urma sã fie
fredoneazã în scris: „Despre întoarcerea mea – deschis de o copertã realizatã de artist pornind
încã nu ºtiu cum are sã fie, dar crede-mã, dragã de la tema Sãrutului, perfect simetricã, având în
Tonton, cã dacã e vreo ºansã sã te pot trece în stânga ºi în dreapta reproduceri ale Coloanei
anul urmãtor în braþele mele, n-am s-o ratez. infinitului, iar sus ºi jos frize cu reproduceri ale
Pânã atunci, sã nu pleci din cer. Munceºte ºi Sãrutului.Aceastã poveste de dragoste ne apropie
cântã ºi spune-mi lucruri frumoase, asta îmi face nu numai de omul Brâncuºi, dar e ºi o chemare în
tare bine, cântã-mi, Tonton iubit, cântã Tonton, intimitatea operei, o altfel de reanimare a ei sau,
cântã-mi. Îmi eºti foarte aproape, Tonton. Îþi aud mai degrabã, a noastrã.
respiraþia ºi îþi simt inima cum bate, te sãrut cu

9 Nr. 8 • 2020
 studii literare
de Gabriela Gheorghiºor
G abriela Adameºteanu este, azi, una
dintre scriitoarele canonice ale
literaturii române postbelice. În Istoria criticã a
literaturii române, Nicolae Manolescu o include
în capitolul dedicat prozei ºaizeciste. Dupã
criteriul vârstei biologice, Gabriela Adameºteanu
aparþine generaþiei ’60, deºi debutul sãu a fost
unul întârziat (în 1975, cu romanul Drumul
egal al fiecãrei zile). Istoricul ºi criticul literar
observã însã cã „scriitorii care au început sã
publice dupã 1970 au inovat în primul rând în
felul de a considera realitatea. Metaforic,
perspectiva lor poate fi numitã mioapã. Ochiul
se apropie foarte mult de o realitate devenitã
foarte poroasã“ (Manolescu, 2008: 1198).
Reforma neorealistã nu va fi, totuºi, dusã aici
pânã la ultimele sale consecinþe (eludarea
aspectului istoric al realitãþii, absenþa ierarhi-
zãrii evenimentelor în funcþie de semnificaþie,
inconsistenþa personajelor, incoerenþa ansam-
blului epic etc.), dar acest mod de a înregistra
realitatea, ºi prin micronii banalului cotidian,
anunþã deja o nouã poeticã a prozei (care va fi
ulterior teoretizatã ºi exersatã de generaþia ’80).
Din punctul de vedere al filiaþiilor, Gabriela
Adameºteanu se înscrie în descendenþa
romanului psihologic modernist (Camil
Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu), iar
comentatorii cãrþilor sale, mai ales cei strãini,
au fãcut trimiteri ºi la tehnicile narative ale lui
Proust sau Joyce, numele de referinþã ale
Nr. 8 • 2020
modernismului prozastic, la care se raportau
ºi scriitorii interbelici. Gabriela Adameºteanu
nu foloseºte însã doar procedee specifice
ionicului, monologul interior sau fluxul
conºtiinþei, ci ºi stilul indirect liber, ºi chiar
perspectiva unui narator obiectiv, atribuite, de
regulã, doricului. Toate aceste moduri de a nara,
proprii fie prozei traditionalist-realiste, fie
aceleia modernist-psihologice, se regãsesc în
cuprinsul literaturii ei, în diverse proporþii sau
combinaþii. De aceea, se poate spune cã Gabriela
Adameºteanu este, deopotrivã, o maestrã a
realismului psihologic ºi social. În neomoder-
nismul românesc al anilor ’60-’70, în care
coexistã atât elanul recuperator, cât ºi nevoia
de inovare, esteticile nu doar se concureazã,
dar se ºi întrepãtrund, uneori în cadrul aceleiaºi
cãrþi.
Dimineaþã pierdutã (1983, deºi a intrat în
librãrii în aprile 1984) este romanul cel mai
celebru al Gabrielei Adameºteanu. Se bucurã
de cele mai multe aprecieri critice (capodoperã
a fost termenul pe care mulþi nu s-au sfiit sã-l
foloseascã în evaluare) ºi beneficiazã de cele
mai multe traduceri în alte limbi. Ediþiile de
dupã 1989 se vor întregi cu paginile eliminate
de Cenzura comunistã la ediþia princeps.
Dimineaþã pierdutã are o construcþie narativã
polifonicã, pluriperspectivatã, în care se
amestecã nu doar vocile diferite ale unor
personaje (din elita intelectualã, din burghezie
10
„Epopeea“ Vicãi Delcã
ºi din lumea mahalalei), ci ºi epocile istorice
(sfârºitul Belle Époque, interbelic, anii
stalinismului ºi ai ceauºismului din deceniul al
optulea). În prima parte a romanului, fosta
negustoreasã Vica Delcã, într-o dimineaþã de la
finele anilor ’70, îºi începe obiºnuita peregrinare
pe la casele rudelor ºi cunoscuþilor. Dupã un
scurt popas la cumnata sa, în Berceni, unde
nu-l gãseºte decât pe taciturnul nepot Gelu,
ajunge în cartierul Domeniilor Regale, la Ivona
Scarlat, vlãstar al burgheziei de altãdatã, acum
scãpãtate. Întreþinându-se la o cafea ºi
depãnând amintiri din trecut, cele douã femei
deschid un vechi album cu fotografii. Prin acest
artificiu textual se introduc pãrþile a doua ºi a
treia ale Dimineþii pierdute, un roman de familie
din preajma izbucnirii Primului Rãzboi
Mondial, care ar putea funcþiona ºi autonom.
De fapt, precum la Camil Petrescu, se îmbinã, în
interiorul romanului familiei Mironescu, tema
geloziei ºi a rãzboiului. Partea a patra revine în
prezentul taifasului dintre Vica ºi Ivona, el însuºi
trecut, dacã e privit prin prisma Epilogului, în
care Vica este vizitatã la spital de cãtre Gelu.
Aceastã sumarã prezentare a structurii
Dimineþii pierdute nu poate însã devoala
întreaga complexitate a angrenajului narativ,
în care dialogul personajelor se melanjeazã cu
stilul indirect liber ºi cu monologurile interioare.
Replica directã, frustã sau ipocritã, este urmatã,
cel mai adesea, de o repliere interioarã,
observaþia microrealistã imediatã alterneazã cu
retrospectivele, mai reduse sau foarte ample.
Oralitatea debutonatã, vie ºi coloratã a Vicãi
Delcã, reprezentând vocea mahalalei bucure-
ºtene, contrasteazã cu limbajul corect, uneori
incolor, alteori franþuzit, însã plin de elipse ºi
de eschive, al burgheziei ºi al conversaþiilor sale
mondene, dar ºi cu stilul elitist, intelectual,
scriptic, din jurnalul profesorului universitar
ªtefan Mironescu (tatãl Ivonei).
Reuºita artisticã a romanului rezultã din
modul în care se intercaleazã atât planurile
temporale, ale unor perioade istorice distincte,
cât ºi cele interioare ºi exterioare sau indivi-
duale ºi colective (dramele personale ºi cele
social-politice), precum ºi din felul în care sunt
mânuite registrele limbii, de la cel vulgar ºi
zeflemitor, de bârfã femininã ºi colportaj, la cel
de floretã ironicã de salon, de la cel de
trãncãnealã derizorie la cel grav ºi patetic, de
meditaþie identitar-naþionalã. Dimineaþa
pierdutã a Vicãi Delcã sau a Ivonei Scarlat
devine, astfel, o metaforã simbolicã a „României
pierdute“, cum sublinia Monica Lovinescu, în
cronica vorbitã de la Radio Europa Liberã, din
1984: „Romanul nu e numai al femeilor ºi al
bârfelor. Dimineaþã pierdutã este poate în
primul rând un roman al bãtrâneþii – bãtrâ-
neþea personajelor, bãtrâneþea timpului,
destrãmarea, mucegãiala lui“ (Lovinescu Apud
Adameºteanu, 2018: 479).„România pierdutã“
este aceea de dinainte de instalarea comunismu-
lui, iar rãmãºiþele sale, între timp decrepite,
sãrãcite, se vor duce ºi ele, odatã cu dispariþia
bãtrânilor. Însã lumea nouã, care se ridica pe
destrãmarea ºi moartea celei vechi, nu era una

deja bolnavã, pauperã ºi alienatã?
Vica Delcã este cel mai pitoresc personaj al
romanului Dimineaþã pierdutã. Cu ea facem
cunoºtinþã încã de la prima paginã. Mai întâi,
aflãm despre neastâmpãrul care o îmboldeºte
sã plece de-acasã. De aici, obiceiul de a face vizite
frecvente cunoscuþilor, cu riscul de a-i
inoportuna. În trecut, erau ºi deplasãri de lucru
(Vica pricepându-se la croitorie), „de nicãieri
nu se întorcea cu mâna goalã, mai ºi schimba o
vorbã, mai afla una-alta, cã tot sã stai cu mutu
ãsta de om îþi vine sã-þi iei câmpii“ (Adameºtea-
nu, 2018: 11). În fapt, dincolo de ce primea
pentru serviciile sale, se reþine nevoia de
sociabilitate, curiozitatea de commère ºi plãcerea
de a trãncãni. Din frazele urmãtoare, vedem cã
este slobodã la gurã, „apoftegmele“ vulgare
arãtându-i originea modestã, de femeie din
mahala, deºi se mândreºte cu umblatul prin
„casele mari“ ale cucoanelor din Bucureºti.
Vica este acum o femeie în vârstã, iar ieºirile
i s-au rãrit. Dar, o datã pe lunã, îºi ia „þoaºca de
piele“, o îndeasã cu diverse lucruri (conserve,
legume, pungi goale) ºi o ia din loc, sub privirile
dezaprobatoare ale soþului ursuz, „lighioana
bãtrânã“. Situaþia materialã precarã (primeºte
o pensie de 650 de lei) se vede, dincolo de
aspectul sordid ºi înghesuit al locuinþei
închiriate, în improvizaþia vestimentarã ºi în
faptul cã circulã cu tramvaiul la clasa a doua.
Descrierea Vicãi Delcã, încotoºmãnatã caraghios
în dimineaþa de sfârºit de iarnã ºi încovoiatã
de spate, poate avea însã ºi semnificaþii
simbolice. Bãtrâna înfofolitã cu toate cojoacele,
cu paltonul uzat, cu douã basmale, peste care
îºi pune o „bascã þeapãnã pe care ºi-a fãcut-o
din resturile de la palton acum nouã ani“
(Adameºteanu, 2018: 12), legatã cu un fular,
este imaginea supravieþuitorului în vremuri
dificile. Imaginea românului obiºnuit
(Everyman – cum ar zice englezii), care a trecut
prin douã rãzboaie ºi traverseazã greoi
comunismul. Straturile de haine sunt menite
sã o apere pe madam Delcã nu numai de frig, ci
ºi de îngheþul epocii. Istoria grea, pe care pare
sã o care în spate, a gheboºat-o: „Merge
încovoiatã, de parc-ar avea un gheb în spate,
cu paltonul albastru decolorat, pocnind de toate
câte ºi le-a pus pe dedesubt ºi cu þoaºca în mânã“
(Adameºteanu, 2018: 17). Unii comentatori
strãini au vãzut în ea un „Leopold Bloom în
fuste“, „un Ulise român“ (Thomas Kjellgren
Apud Adameºteanu, 2018: 486, 489), rãtãcind
pe strãzile Bucureºtiului de dupã marele
cutremur din ’77. Comparaþia este justificatã,
cel puþin pânã la un punct. Percepþiile ºi
amintirile Vicãi reveleazã o realitate stratificatã,
dar cel din urmã nivel nu este unul mitic, ca la
Joyce (care urmeazã îndeaproape schema
Odiseei), ci unul istoric (chiar dacã, în mentalul
colectiv, mitizat ca „vârstã de aur“ a României).
Vica Delcã se trage din familia unui oltean
negustor, venit cu o cobiliþã-n spinare la Bucu-
reºti, ºi a unei fete de grecoaicã date de suflet.
Tatãl luptase pe front în Primul Rãzboi, iar
mama murise de tifos, ca ºi alþi trei copii ai sãi.
Orfanã de la unsprezece ani, Vica a rãmas în
casa veche din Pantelimon, de lângã biserica
Capra, sã-ºi creascã fraþii mai mici, în timp ce
tatãl se va muta cu cea de-a doua nevastã. Când
s-a fãcut fetiºcanã, vindea la tejghea, într-o
dugheanã din mahalaua Iancului. Dupã ce s-a
mãritat, cu banii din dotã ºi cu ce strânsese
bãrbatul ei, ºi-au deschis prãvãlie în Coriolan,
unde comercializau mezeluri, brânzeturi,
bãuturi spirtoase ºi vinuri „Dealu zorilor“. Coana
Vica lucrase însã, în interbelic, ºi la Casa de
Mode a lui Margot Geblescu (sora Sofiei Ioaniu,
fostã Mironescu, zisã ºi Muti, ca mamã a Ivonei):
„Un an a stat la croitorie ºi-a pughilit la cârpe,
º-acu parcã simte mirosu de mangal de la fieru
de cãlcat, ce-l mai legãna sã s-aprinzã tãciunii,
e-hei, ce rochii, ce mantouri era! Parcã le vede
pe manechine. În anii ãia a vãzut ea cucoane
adevãrate, cucoanele Bucureºtiului, care de care
mai împarfumate ºi mai elegantarisite, toate
clientele Patroanei“ (Adameºteanu, 2018: 43).
Dar madam Delcã nu vãzuse numai luxul
„micului Paris“ dintre cele douã conflagraþii
mondiale, ci ºi mizeria din anii de rãzboi, în
care miºunau pãduchii, trãise penuria
alimentelor ºi a lemnelor, plus teroarea bombar-
damentelor. O amintire impresionantã este
aceea a rechiziþionãrii clopotelor bisericilor de
cãtre nemþi, pentru a le transforma în gloanþe.
Ba ºi mai grozav de atât, aceºtia ar fi dinamitat
ºi racla cu moaºtele Sfântului Dumitru, care
scãpase, totuºi, de prãpãd, lãsând în urmã
cadavrele mutilate ale ocupanþilor.
Nu este de mirare cã Vica este chibzuitã
(poate chiar zgârcitã, din perspectiva
cumnatei) ºi are spirit practic: „Uite cã de colo,
de colo, s-adunã; ºi dacã n-ar fi fost ea chibzuitã,
cu cât îi aducea omu ei, nu s-ar fi descurcat nici
o sãptãmânã“ (Adameºteanu, 2018: 37). Reuºise
sã punã deoparte 7000 de lei, pentru zilele
negre ale bãtrâneþii. Ea nu refuza nimic ºi cerea,
cu aparentã autoironie, tot ceea ce alþii voiau
sã arunce: „La ce s-o arunci? Îi zice ea. Dã-mi-o
mie, io sunt coºu de gunoi…“ (Adameºteanu,
2018: 35), „Dã-le-ncoa, madam Ioaniu, io sunt
lada de gunoi, dã-le-ncoa…“ (Adameºteanu,
2018: 42). Vica avusese o viaþã asprã, dupã ce
terminase patru clase ºi pãrinþii voiau s-o dea
la liceu, venise rãzboiul dintâi: „Numai muncã
ºi muncã, asta a fost viaþa ei, de la unºpe ani, de
când a murit mãmica ºi-a rãmas singurã-n lume
ºi cu liota de fraþi dupã ea“ (Adameºteanu,
2018: 18). κi aminteºte statul la cozi, în frig ºi
întuneric, pâinea de tãrâþe, tare ca piatra.
Cãpãtase însã o înþelepciune existenþialã ce pare
adesea cinicã ori din topor, dar este una de
supravieþuitor: „care trãise, trãise, care murise,
murise, care cum le-a fost norocu…“ (Adame-
ºteanu, 2018: 19) sau „ãla care e om întreg ºtie
sã-ºi poarte de grijã singur, ºi ea ºtie“
(Adameºteanu, 2018: 36). Comportamentul
Vicãi se sprijinã pe ºi se justificã prin astfel de
„precepte“, care ignorã, aºa cum vorbirea ei
ignorã gramatica, buna-cuviinþã. De aceea, fosta
negustoreasã apare neanunþatã pe la uºile
altora (la Ivona, ºi pentru a cere în avans mica
„rentã“ de 50 de lei, pe care aceasta i-o oferea
lunar), trãncãneºte mult ºi mãnâncã pe furiº:
„A ameþit de vorbãria bãtrânei ºi tot poveºtile
alea vechi ale ei; când crezi c-ai scãpat, o ia iar
de la capãt. De la o vreme, parcã vorbeºte din ce
în ce mai mult, ºi tot atâta de mult mãnâncã“
(Adameºteanu, 2018: 25), gândeºte nepotul
Gelu. Ivona aude frigiderul deschizându-se ºi o
vede cum se întoarce din bucãtãrie molfãind.
Iar dupã ce cã soseºte nepoftitã, Vica nu se mai
dã nici dusã acasã.
Chiar dacã face parte din lumea
buruienoasã a mahalalei, madam Delcã are
orgoliul orãºencei get-beget, deplângând
umplerea Bucureºtiului cu þãrani, precum ºi
stricarea moravurilor. Atitudinea ei faþã de
doamnele de neam sau de bunã condiþie este
însã una ambivalentã. ªi faþã de madam Ioaniu,
pe când trãia, dar mai ales faþã de Ivona, alãturi
de care o vedem acum la taclale, la un coniac
sau o cafeluþã, Vica are sentimente atât de
admiraþie, cât ºi de dispreþ, manifestã porniri
atât de compasiune, cât ºi de invidie. Este când
flatatã cã doamnele din vechea burghezie îi
acceptã compania ºi limbuþia, când vexatã cã o
trateazã ca pe o servitoare. De cele mai multe
11
ori, una spune, alta gândeºte, deºi rafinata Ivona
este, prin educaþie, campioana ipocriziei, a
neputinþei de a expune direct lucrurile neplã-
cute, ºi a pãstrãrii aparenþelor. În dialog, Ivona
îi laudã Vicãi tenul neridat sau puterea de a se
chivernisi, în sinea ei considerã cã pielea întinsã
este apanajul grãsimii ºi o taxeazã de „neam
prost“: „tu îi întinzi un deget, ºi el îþi ia toatã
mâna! Eu o tratez de la egal la egal ºi mã arãt
cât se poate de drãguþã cu ea, ºi ea îºi permite
sã ne judece! Ne ºi judecã, ºi ne face socoteala la
bani, pentru cã oamenii din popor aºa sunt: la
ei interesul practic primeazã!“ (Adameºteanu,
2018: 404). Vica nu-ºi poate înfrâna întot-
deauna remarcile maliþioase (de pildã, despre
infidelitãþile fostului avocat Niki Scarlat, soþul
Ivonei), însã, de regulã, suportã aºa-zisa
umilinþã a condiþiei sale ºi aplicã principiul lui
Ghiþã Pristanda: „Am io ac de cojocu tãu, îºi
zice ea în gând, da nu s-aratã. Nu-i zice nimic,
nici nu se uitã chiorâº, se face c-o crede. ªtie ea
ce meritã alde Ivona: pup-o în bot ºi ia-i banu
tot“ (Adameºteanu, 2018: 82).
Vica Delcã reprezintã unul dintre cele mai
bine realizate personaje din literatura românã,
dar nu numai. „Epopeea“ ei din Dimineaþã
pierdutã este emblematicã pentru destinul
omului simplu, rãzbãtãtor, în lupta cu valurile
unei istorii tumultuoase.
Bibliografie:
Adameºteanu, Gabriela, 2018. Dimineaþã pierdutã.
Ediþia a IX-a definitivã. Cu Dosar de presã. Iaºi: Editura
Polirom.
Axinte, ªerban, 2015. Gabriela Adameºteanu.
Monografie, antologie comentatã, receptare criticã.
Bucureºti: Editura Tracus Arte.
Cordoº, Sanda, 2003. În lumea nouã. Cluj-Napoca:
Editura Dacia.
Cristea, Valeriu, 1987. Fereastra criticului.
Bucureºti: Editura Cartea Româneascã.
Dicþionarul general al literaturii române, vol. I, 2004,
Coord. Eugen Simion. Bucureºti: Editura Univers
Enciclopedic.
Holban, Ioan, 1987. Profiluri epice contemporane.
Bucureºti: Editura Cartea Româneascã.
Lovinescu, Monica, 1990. „Gabriela Adame-
ºteanu“, în Familia, nr. 7.
Lovinescu, Monica, 1996. Unde scurte, IV. Bucureºti:
Editura Humanitas.
Manolescu, Nicolae, 2001. Literatura românã
postbelicã. Lista lui Manolescu, II. Braºov: Editura Aula.
Manolescu, Nicolae, 2008. Istoria criticã a literaturii
române. Cinci secole de literaturã. Piteºti: Editura
Paralela 45.
Negrici, Eugen, 2003. Literatura românã sub
comunism. Proza. Bucureºti: Editura Fundaþiei PRO.
Petraº, Irina, 1994. Literatura românã contempo-
ranã. Bucureºti: Editura Didacticã ºi Pedagogicã.
Pop, Ion (coord.), 1988. Dicþionar analitic de opera
literare româneºti, I. Bucureºti: Editura Didacticã ºi
Pedagogicã.
Simion, Eugen, 1989. Scriitori români de azi, vol. IV.
Bucureºti: Editura Cartea Româneascã.
ªtefãnescu, Alex, 2005. Istoria literaturii române
contemporane 1941-2000. Bucureºti: Editura Maºina de
scris.
Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian, Sasu, Aurel
(coord.), 1995. Dicþionarul scriitorilor români, A-C.
Bucureºti: Editura Fundaþiei Culturale Române.
Nr. 8 • 2020
 Dialoguri

Ioan T. Morar

Fake news în Epoca de Aur –

cartea mea nu este un gest de
împãcare cu Epoca, ci unul de apoi deja era periculos sã merg cu ea la înregistrat, dupã ce am folosit-
o atâta vreme ilegal… Mi-a fost teamã sã nu fiu prins, tocmai de
aceea, nici nu am ascuns cã am maºinã de scris, era la vedere. Cum sã-
þi imaginezi cã un ziarist scrie articole, acasã, la o maºinã de scris

totalã ºi definitivã despãrþire neînregistratã?

Nu s-a vorbit destul despre alt tip de cenzurã,cenzura vieþii intime,
despre fenomenul care a dus la apariþia„decreþeilor”.Despre cenzura
vestimentarã, despre faptul cã partidul îþi indica modul în care sã te
Interviu realizat de Cristian Pãtrãºconiu tunzi… cenzura nu era numai la tipãrituri… ªablonul Omului Nou
a umplut de rãni oamenii vechi, oamenii reali, oamenii de rând.
Fake news în Epoca de Aur. Amintiri ºi povestiri cu cenzura comunistã este cel mai recent titlu din portofoliul lui Apropo de cenzurã, mã înspãimânt când vãd aceastã reizbucnire
Ioan T. Morar ºi cartea (editura Polirom, 2020) care asigurã „materia” primã pentru dialogul de faþã. O carte despre a ei în toatã lumea, aceastã invazie de gânditori corecþi care te taxeazã
care Mircea Mihãieº noteazã: „Fie cã ºi-a propus, fie cã nu, Ioan T. Morar ne oferã o savuroasã contra-istorie a pentru orice nu e conform cu proiectul lor ideologic. Lumea trece
comunismului românesc. Sub forma unor secvenþe adeseori burleºti, scriitorul livreazã imaginea unei lumi în care printr-o perioadã periculoasã pe care, având experienþa anilor ceauºiºti,
absurdul era regula, nu excepþia. Deºi scrise sub ghilotina cenzurii, ele sunt complet dezinhibate, cu o libertate a noi o putem vedea mai bine.Mutilarea gândirii,amuþirea vocilor non-
gândului ºi a expresiei ce le dãdea, în epocã, un aer de neverosimil. ªi totuºi, textele au apãrut în presa ultimelor conformiste, ºablonizarea culturii îmi amintesc tot mai mult de ce am
douã decenii comuniste, pe sub nasul activiºtilor de partid ºi al vãmuitorilor ideologici. Cum a fost posibil acest trãit noi, atunci. Ei, cum am trecut prin Epoca de aur, om trece noi ºi
lucru? Uneori, prin jocul hazardului, pe care autorul îl explicã în palpitante capitole de memorialisticã. Adeseori, prin Epoca Gândirii Corecte! Sãnãtoºi sã fim, zic, dar gluma asta e
prin partide de ºah încrâncenate în care inteligenþa s-a dovedit superioarã obtuzitãþii ºi prostiei. Cartea lui Ioan T. cam amarã.
Morar este, pe lângã certele virtuþi literare, conectate la o nesecatã minã de umor ºi inteligenþã, un sclipitor – ªi, complementar întrebãrii anterioare: de ce avea nevoie Epoca
document de epocã. Suntem invitaþi cordial sã urmãrim felul în care o Românie alternativã – plinã de umor, cu un de Aur de fake news?
accentuat simþ al grotescului, inventivã, coloratã, ironicã – dã cu tifla cenuºiului murdar al ideologiei comuniste.” – Epoca de Aur, chiar aceastã expresie lipitã pe perioada lui
Ceauºescu, era un fake. Propaganda de partid se ilustra prin douã
– De ce sã (ne) mai amintim de Epoca de Aur? vedeam nicio ieºire. Iar Ceauºescu pãrea, ca sã zic aºa, din ce în ce mai componente: cenzura ºi falsul. Fãrã fake news, fãrã raportãrile false
– Rãspuns previzibil: sã ne amintim de ea ca sã ne putem elibera. nemuritor. Eram convins, ca majoritatea românilor, cã dupã el vine din industrie ºi agriculturã, fãrã minciunile despre bunãstare, fãrã
Sã putem râde, sã putem uita ºi sã scãpãm de o povarã. Cel puþin eu, Nicu. ªi ne puneam speranþele în schimbarea reprezentatã de el, de elogierea unor calitãþi inexistente ale cuplului Ceauºescu, Epoca de
dupã ce am terminat de scris ºi am dat cartea la tipar, m-am simþit altfel, Securitatea întreþinea acest zvon, cã el va fi urmaºul. Chiar se Aur nu ar fi putut trãi. Dezinformarea sistematicã, vehicularea unei
mai liber.Scãpasem de ceva, de niºte poveºti în care otrava epocii mai spunea cã, atunci când va veni el, se va da pãmântul þãranilor ºi se vor imagini idilice a românilor, insistenþa maladivã asupra superioritãþii
era prezentã… Am spus în introducere cã trebuie sã ne amintim ca înmulþi barurile, cam asta era doctrina lui economicã,prezentatã„pe socialismului în faþa capitalismului sunt stâlpii acelei epoci.
sã putem uita. Ca sã ne despãrþim definitiv. Tocmai de aceea, o spun surse”. Iar perioada în care Nicu Ceauºescu a fost prim-secretar la Supravieþuirea Epocii de Aur a fost posibilã numai prin generarea
rãspicat, cartea mea nu este un gest de împãcare cu Epoca, ci unul de Sibiu, menitã sã fie ca un fel de perioadã pilot pentru viitorul continuã a fake news-urilor. Imagini false destinate Occidentului
totalã ºi definitivã despãrþire. conducãtor, a produs ºi ea fake news-uri pe care, de asemenea, am (ambalate, cumva, mai cu grijã) ºi imagini false care sã convingã
– Avem o memorie publicã bunã/ suficientã/ activã/ adecvatã despre încercat sã le demontez. românii cã viaþa lor e luminoasã. Ceauºescu, salvatorul Planetei,
Epoca de Aur? – Cum poate exista atâta cenzurã într-o Epocã de Aur? candidat la Nobelul pentru pace, imaginea aceasta a fost construitã
– Din pãcate, deºi, în mod public, existã iniþiative de a conserva, – Câtã vreme cenzura a fost oficialã, reprezentatã de Direcþia de pe bani grei de statul român, cu concursul unor condeie disponibile,
discuta, diseca Epoca, deºi a existat o condamnare oficialã a presã ºi tipãrituri, situaþia era clarã: îþi taie cenzura din text, dupã care i-au scris biografii false, care i-au oferit diplome.Vizitele de lucru
comunismului, rezultatele nu sunt spectaculoase. Nu atât de aceea tu nu mai ai nicio responsabilitate. Paradoxal, dupã pãrerea ale lui Ceauºescu erau prezentate românilor ca mari evenimente
spectaculoase încât sã contracareze nostalgia toxicã din spatele mea, cenzura s-a întãrit în momentul în care, printr-un gest de falsã planetare ºi uriaºe recunoaºteri ale valorii lui ºi, implicit, ale justeþii
convingerii unora cã„era mai bine pe vremea lui Ceauºescu”.Departe eliberare, Ceauºescu a desfiinþat cenzura. S-a întãrit pentru cã ea s-a politicii sale interne.
de mine gândul trufaº cã aceastã carte ar repara situaþia… Dar am practicat mai mult, pe mai multe paliere. Dacã înainte decidea cenzura – Am putea spune cã fake news era un „principiu de funcþionare”
încercat sã demistific câteva afirmaþii de genul „Da, dar Ceauºescu a ºi gata, dupã desfiinþare aveai tu o responsabilitate, iar în cazul pentru Epoca de Aur?
fãcut metroul”. Nu, nu Ceauºescu a fãcut metroul, amestecul lui în publicaþiilor,redactorul ºef,apoi forul de partid.La Viaþa studenþeascã – Da, categoric. Secþia de propagandã era incubatorul fake news-
proiectul metroului l-a fãcut mai vulnerabil, mai prost, de fapt. Nos- se mai adãuga „controlul” din partea UASCR… Nu i se spunea urilor oficiale. Imaginile tot mai edulcorate ale familiei Ceauºescu (aici
talgia e de înþeles, ºi eu sunt nostalgic al anilor 1980 pentru cã eram cenzurã, erau „observaþii” care se traduceau prin tãieturi: de articole, Sabin Bãlaºa a fost un maestru) sunt tipice pentru cum lucra propa-
tânãr. Dar e de neînþeles când aceastã nostalgie se edificã pe amintiri de fragmente, de fraze ºi cuvinte. E în carte o poveste a unui poet ganda. Stejarul din Scorniceºti, Geniul Carpaþilor, Arhitectul pãcii
false, provenind din falsurile propagandistice ale Epocii. clujean care lucra la cenzurã. A dat un grupaj de versuri la revista mondiale, Pãrintele Naþiunii nu au fost o emanaþie a unor spirite
– Ce e/ cum e Epoca noastrã de Aur? O epocã în care, prin forþa Echinox ºi, când le-a citit, în calitate de cenzor, a tãiat din ele. Poate libere, a unor creatori integri, ci produsul propagandei oficiale. În
împrejurãrilor de destin, aþi trãit ceva mai mult decât mine... pãrea incredibil, dar toate tipãriturile, inclusiv biletele de tramvai sau Epoca Omului Nou, Ceauºescu devenise un fel de Supraom Nou. Un
– Am trãit pânã la vârsta christicã, 33 de ani, în comunism, dintre de autobuz, trebuiau sã aibã aprobarea cenzurii. Maºinile de scris trimis al Istoriei! O imagine alimentatã, zi de zi, de presã, de televiziune,
care 25 ani în Epoca Ceauºescu.Acum îmi e uºor sã privesc înapoi ºi erau înregistrate la Miliþie, ca nu cumva posesorii lor sã scrie texte de radio… Portretul lui Ceauºescu a invadat toate instituþiile publice
sã povestesc, cu detaºare, diverse întâmplãri. Dar atunci, o spun cu duºmãnoase. Eu nu am înregistrat-o, la început din motive obiective ca dovadã a unei iubiri extraordinare pentru Conducãtor. Evident, o
toatã sinceritatea, credeam cã suntem condamnaþi sã trãim într-un (eram profesor la Lugoj, dar aveam domiciliul stabil în Arad, unde iubire fake, inexistentã.
comunism fãrã sfârºit, credeam cã istoria se va bâlbâi mereu. Nu ajungeam doar duminica, iar duminica Miliþia nu avea program), – Dumneavoastrã aþi produs multe fake news?
– Da, în carte este o micã antologie de fake news-uri produse de

Nr. 8 • 2020
12

mine.Sãptãmânal, în Viaþa studenþeascã, din când în când în Orizont,
în almanahuri, în programul sãptãmânal al echipei de fotbal Rapid.
S-au adunat câteva.
– De ce? Mai precis: aþi fost conºtient, subconºtient sau inconºtient
fãcând aºa ceva?
– Din toate câte puþin. Eram blazat, lucram deja în presa vremii,
simþeam nevoia sã gãsesc o breºã, o fantã, sã pãcãlesc cenzura. Pur ºi
simplu mã distram de fiecare datã când întâmplãri gogonate inventate
de mine treceau prin sita cenzurii.Nu cred cã-ºi imaginau,cei de acolo,
cã existã posibilitatea sã fie duºi de nas. Ei erau atotputernici, noi,
ziariºtii, eram niºte slujbaºi supuºi. Mi-am asigurat, cumva, doza de
adrenalinã.Acum,parcã, îmi dau seama mai mult de inconºtienþa de
atunci, vãd mai bine riscurile. Mi-a fost fricã, dar o fricã transformatã,
paradoxal, în curaj.
– Prin ce sunt diferite fake news-urile de atunci de cele de astãzi?
– Dacã vorbim de fake news-urile produse de propagandã, nu
sunt mari diferenþe. Ceea ce circulã astãzi ca fake news, informaþii
trunchiate, reconstruite, întâmplãri inventate sau cu mesaj
distorsionat, toate acestea au scopuri propagandistice. Diferenþa este
cã fake news-urile de atunci, de la noi, nu erau produse în libertate, nu
aveai alternativã. În lumea în care trãim, încã mai avem dreptul la
opinie, e drept, din ce în ce mai îngrãditã de corectitudinea politicã.
PCR era, pentru România, corectitudinea politicã absolutã.
– Aþi fi putut avea, în materie de fake news fabricate de dvs., un
asemenea palmares în comunism fãrã complici?
– Nu se putea fãrã. Cum am povestit în carte, am avut de partea
mea câþiva complici care, în fond, au riscat la fel de mult ca ºi mine
închizând ochii ºi publicând ceva ce ºtiau cã e fake news. Nu am
acþionat singur: Mircea Mihãieº, Adriana Babeþi, Radu G. Þeposu,
Ioan Groºan, Ioan Buduca, Lorin Vasilovici, Radu Cãlin Cristea ºi
Stelian Tãnase,iatã, onoratã instanþã, lista complicilor mei.
– Ce fel de poveste despre comunism spuneþi, de fapt, în Fake news
în Epoca de Aur?
– Spun povestea mea, evoluþia mea printre capcanele Epocii,
vorbesc despre eforturile mele de a nu mã face de râs, de a nu mã
conforma. Cum am subliniat în carte, nu am fost un erou, dar nici un
laº, un linguºitor al regimului, un turnãtor al Securitãþii. ªi asta mi-a
luat multã energie, mi-a provocat multe insomnii. Povestea cãrþii e o
autobiografie de context.
– Epoca de Aur ca fake news! Sau e mult prea puþin spus aºa?
– E acoperitor, total acoperitor. Sã-l compari pe Ceauºescu, un
incult, cu ºcolaritate pauperã, cu profil clar de dictator, sã-l compari,
deci,cu Pericle,ce argument mai clar ne trebuie cã totul era o fãcãturã?
O imagine falsã, triumfalistã, acoperind o lume cenuºie, þinutã în frig,
întuneric ºi înfometatã. Iar procesul de înfometare sã-l îmbraci într-o
pojghiþã pseudo-ºtiinþificã numitã Programul de Alimentaþie Raþionalã
a Populaþiei. Deºi, cum totul se dãdea pe raþie, alimentaþia chiar era
raþionalã. Exista un banc în epocã, foarte bun, dupã pãrerea mea.
„Dacã la noi e atât de bine ºi în Occident e atât de rãu, atunci de ce la
noi e atât de rãu ºi în Occident e atât de bine?”
– ªi o întrebare „cu mantã”, care poate deriva din anterioara:
comunismul românesc a fost un fake sau a fost comunism autentic?
– Chiar nu ºtiu ce e comunismul autentic. Cel din URSS? Cel din
China? Cel din Cuba, din RDG, din Ungaria sau din Coreea de Nord?
Pentru cã, în opinia mea, comunismul este o ideologie împotriva
oamenilor,da,toate aceste comunisme au fost autentice,ºi-au îndeplinit
menirea. Comunismul a fost, adesea, matricea din care au pornit
dictaturile comuniste.Dacã o„aplicare”a comunismului ca orânduire
statalã a adus cu sine restrângerea drepturilor ºi chiar crime, atunci,
acel comunism a fost autentic. Da,ce am trãit noi pânã în‘89 a fost un
comunism autentic, în costum popular românesc.
– Care sunt cele mai elaborate 3 farse textuale care sunt legate de
numele dvs.?
– (1) Poeziile lui Cassius Clay publicate în Almanahul României
literare din 1986, apoi, (2) traducerea din cartea de aforisme ale lui
Bud Spencer „Piedone”, în Viaþa Studenþeascã, ºi, în fine, (3) citatele
(false, evident) din scriitorii clasici români despre sport, apãrute în
programele de meci de la Rapid Bucureºti, cu ºtampila Comitetului
de partid al Municipiului Bucureºti ºi semnãtura tovarãºului Croitoru,
bucuros cã sportul e atât de bine oglindit în literatura autohtonã.
– Dar fake news care vã sunt favorite? Tot 3, sã zicem...
– Am avut multe în Viaþa Studenþeascã,la rubrica„Lumi paralele”:
1. întâmplarea cu o familie de botaniºti brazilieni mâncatã de o plantã
carnivorã; 2.Povestea tripleþilor care s-au cãsãtorit cu triplete, de mai
multe ori; 3. ªtirea despre o familie de nictalopi din America de Sud
care, vãzând perfect în întuneric (asta înseamnã nictalopie), erau
angajaþi paznici de noapte.
– În decembrie 1989 aþi pus în circulaþie vreo fake news?
– Nu,dimpotrivã,am crezut în fake news-urile cu teroriºti,am fost
vigilent, mi-am pus ºi eu cocardã tricolorã la braþ… Am plecat spre
televiziune cu primul numãr din Studenþimea democratã, titlu care-l
schimba pe cel al Vieþii studenþeºti.Am petrecut noaptea la tipografie…
Deci, am participat la fake news, dar, de data asta,de pe cealaltã parte
a baricadei, în calitate de consumator. Iliescu mi s-a pãrut, atunci, în
primele zile, salvatorul, existau zvonuri despre el cã e prieten cu
Gorbaciov… Momentul în care mi s-a aprins beculeþul în legãturã cu
Iliescu a fost cel în care a spus: „vrem sã construim o societate fãrã
bogaþi”. Eu credeam cã vom fi o societate fãrã sãraci.
– Aþi „croit” fake news ºi dupã ce Epoca de Aur a apus?
– Am considerat Epoca încheiatã. Au început sã circule fãcãturi
multe, nu mã mai interesa. Nu exista niciun risc, nici un pic de
adrenalinã…, dar realitatea însãºi a produs tot felul de întâmplãri
aproape de ideea de fake news. Voi aminti o întâmplare
postrevoluþionarã perfectã pentru discuþia noastrã: Victor Surdu a
cumpãrat un tablou care s-a dovedit a fi fals, cu un cec fãrã acoperire!
Rotunjime perfectã!
– De ce aveai nevoie în comunism pentru a „asambla” fake news?
– Am sã numesc un element care nu mi se pare suficient de bine
pus în circulaþie: de slugãrnicie. Toatã Epoca s-a bazat pe slugãrnicia
activiºtilor (mã rog,la ei era în fiºa postului),pe slugãrnicia scriitorilor,
pictorilor, actorilor, jurnaliºtilor, televiziunii. Era concurs de epitete
adãugate lui Ceauºescu, de calitãþi care sã-l facã nemuritor. Apoi a
apãrut ºi Elena Ceauºescu în prim plan, ºi, în legãturã cu descrierea ei
hiperbolicã, idilicã, s-au remarcat mulþi:„mamã eroinã”,„savantã de
renume”,„om de ºtiinþã recunoscut mondial”… Spectacolele omagiale
erau, ºi ele, o competiþie: cine scoate lume mai multã la mitinguri, cine
scrie mai frumos,din corpuri umane,Ceauºescu-PCR.Un exemplu pe
care eu îl consider cel mai greþos din punctul de vedere al
pupincurismului: la TVR, în comentariul la vizita unei gospodãrii
agricole, jurnalista a spus, clar, fãrã echivoc: „În continuare, cei doi
demiurgi au vizitat…”. Nu un demiurg, ci doi.
– Cum a fost sã te aperi prin fake news de comunismul românesc?
– Nu m-am apãrat,mai degrabã m-am ascuns… Mi-am creat o
clandestinitate invizibilã, ca sã zic aºa. Mã amuzam sã vãd cã pot
publica „grozãviile” respective nestingherit.Apoi, referitor la poeziile
din Orizont, de la rubrica„Poemele Pãcii”,mi se pãrea interesant sã-mi
schimb stilul, sã scriu ca ºi când aº fi fost altul. Sã mã joc cu libertatea
poeticã.
– Când aþi fost cel mai aproape sã o pãþiþi de pe urma acestor
dihãnii textuale?
– La un moment dat am forþat cumva nota, am oferit o traducere
din Poetul american John T.Miller,dar nimeni nu s-a gândit sã traducã
numele ºi, deci, nimeni nu ºi-a dat seama cã am prezentat un Ioan T.
Morar american. La semnãtura traducãtorului am pus Ion ªeitineanu,
aluzie la comuna mea natalã, ªeitin. Dãdusem, cumva, cheia ca sã fiu
prins. ªi nu s-a întâmplat. Cel mai aproape de interzicerea rubricii
„Lumi paralele”am fost chiar în momentul în care ea s-a interzis! În
toamna lui‘89, scrisesem una gogonatã, cu o corabie care se întorcea
13
Dialoguri
din Triunghiul Bermudelor dupã un secol, cu tot echipajul în viaþã,
dar atins de muþenie. Povestea întreagã a opririi rubrici se aflã în
carte… Nu o dezvãlui acum…
– Recomandaþi (consumul de) fake news? Îl recomandaþi în vreo
situaþie?
– Acum e simplu, alegi fake news-ul care corespunde gusturilor
tale, ca ºi cum ai alege ce parfum, ce esenþã sã aibã îngheþata ta
preferatã. E la alegere. E inevitabil sã întâlnim fake news-uri, nu noi le-
am inventat. Calul Troian e un dar fals fãcut unei cetãþi credule. E
strãmoºul fake news-ului, cred. Am vãzut printre titlurile ultimilor ani
o carte de pre fake news în Roma anticã! Se poate ca asta sã fie o
cerinþã, o necesitate a omului, sã citeascã ºi minciuni pentru a putea
sã aprecieze adevãrul. Nu ºtiu, e o presupunere. Dacã, prin absurd
(sau, cum zicea Ceauºescu, „prin abstrac’”), s-ar putea stãvili fake
news-urile, cum vã imaginaþi campaniile electorale? Promisiunile
electorale, aceste fake news-uri de perspectivã, predictive, sã zic, nu ar
mai putea exista. Campaniile electorale sunt perioade de abundenþã
(iar îl citez pe Ceauºescu: „abudenþã din plin”) a fake news-urilor. Se
cheltuie bani grei pentru a le produce.
– Au existat membri de partid ºi/ sau securiºti care au fost interesaþi
sã aprofundeze din creaþiile personajelor inventate de dvs.?
– De la cabinetul tovarãºului Olteanu, secretar cu propaganda la
CC al PCR, a venit o solicitare în acest sens. Dar nu dezvãlui mai mult,
povestea e în carte. Cred cã are hazul ei ºi de aceea nu vreau sã-l
ºtirbesc povestind, totul, aici. Am avut ecouri nesperate la poeziile lui
Cassius Clay,grupajul a avut parte de o cronicã literarã hiper-elogioasã
în revista Flacãra, a avut comentarii la radio. Cu astfel de ecouri,
paradoxal, nu m-a cuprins frica sã nu fiu descoperit, ci certitudinea
cã nimeni nu va demonta aceastã poveste. Cassius Clay s-a cimentat
ca poet (el scriind poezie în realitate, dar aºa, mai de boxer) ºi cred cã
ar fi fost o pierdere pentru toþi sã se afle cã e vorba de un fals.
– Aþi avut pentru aceste farse textuale maeºtri,„inspiratori”, sau au
venit firesc, ca de la sine?
– Pentru fake news, recunosc, am citit o schiþã a lui Iosif Costinaº,
în revista Orizont, cu un cioban care a devenit poliglot. Era o schiþã
literarã, cu aparenþa de reportaj, o schiþã umoristicã. ªi mi-am spus cã
aº putea scrie ºi eu astfel de întâmplãri, mai puþin apropiate de
literaturã ºi mai apropiate de jurnalism. În materie de poeþi ºi poezii
inventate, desigur, ºtiam de Fernando Pessoa, poetul portughez cu
cinci identitãþi.
– Aþi trãit în „Lumi paralele”, nu?
– Da, lumea în care am trãit pânã în ‘89 a fost, cumva, paralelã în
raport cu restul lumii. În întâlnirile cu francezi (mai ales, în ultimul
timp), dar ºi cu alþi cetãþeni care au trãit în ceea ce pe atunci numeam
Lumea liberã (azi, din ce în ce mai puþin liberã), când povestesc
despre Epoca de Aur sunt privit cu o oarecare neîncredere. Sigur,
existã oameni de stânga care cred, ca ºi Iliescu, atunci, în decembrie
‘89, cã Nicolae Ceauºescu doar a întinat idealurile comunismului.
Dupã ce le spulber îndoielile, mulþi mã întreabã cum am rezistat. ªi le
spun cã am rezistat prin solidaritate, prin complicitate, prin lecturi
fundamentale, din cãrþi cu circulaþie clandestinã. Faptul cã aveam
doar douã ore de program pe zi la tv, ºi acelea de neurmãrit, ne-a
împins mai mult spre lecturã, spre dezbateri culturale underground.
Aici am exemplul Cineclubului din Arad, unde, fiind înscriºi la cursurile
ªcolii populare de Artã, ne adunam, aveam cadrul necesar sã ne
adunãm ºi sã discutãm liber despre curente estetice, creatori de filme
ºi altele.
Iar faptul cã noi, din lipsa mijloacelor de a dubla filmele, le aveam
subtitrate, dar cu dialogurile versiunii originale, ne-a familiarizat cu
limbile strãine. Am fãcut, la o scarã largã, în puºcãria largã a Epocii,
ceea ce au fãcut intelectualii închiºi în puºcãrii grele: au învãþat, au
discutat, ºi-au povestit lecturi fundamentale, au fost solidari ºi au
luptat situându-se într-o lume paralelã.
Am trãit într-o lume paralelã de care partidul s-a temut, iar
Securitatea a supravegheat-o. Dar ºi despre asta, cum s-ar zice,„mai
departe scrie-n carte”.
Nr. 8 • 2020
Istorie literarã
D eºi nu se aflã printre semnatarii
scrisorii cãtre E. Lovinescu,
recunoscutã mai târziu ca un adevãrat mani-
fest literar, Ion D. Sîrbu rãmâne un reprezentat
de seamã al Cercului Literar de la Sibiu. Încã
din primii ani de studenþie a avut o activitate
susþinutã în cercurile literare studenþeºti, fiind
ales, alãturi de ªtefan Aug. Doinaº ºi Deliu
Petroiu, în conducerea Cercului literar
studenþesc: „În ziua de 25 noiembrie 1942 a
avut loc, în sala mare a Facultãþii de Drept,
ºedinþa de constituire a noului comitet al
Cercului literar studenþesc de sub preºedinþia
D-lui Prof. Lucian Blaga. Dupã ce vechiul
comitet, condus de Radu Stanca, ºi-a depus
mandatul, primind din partea D-lui Preºedinte
mulþumiri pentru activitatea desfãºuratã, s-a
trecut la alcãtuirea comitetului pe anul 1942/
1943 a cãrui înfãþiºare e urmãtoarea:
Vicepreºedinte – Ion Oana; [...] Membri în
comitetul central: D-nii ªtefan Aug. Doinaº,
Eugen Gelepu, Deliu Petroiu, Ion D. Sîrbu, Radu
Stoichiþã ºi Ion I. Vintilã”2. Va fi, apoi, între
întemeietorii Cercului Literar de la Sibiu, dar
diversele perioade de întrerupere a studiilor,
din cauza concentrãrilor ºi participãrii la
rãzboi, au fãcut sã nu poatã fi prezent la toate
întâlnirile literare. Când era, însã, la Sibiu
participa la toate întâlnirile Cercului Literar,
presa vremii consemnând acest lucru: „La
cenaclul din 25 februarie 1945 s-a citit nota
despre Pavel Dan de C. Regman, versurile lui
Tudor Bogdan ºi nuvela Persida de DeliuPetroiu.
Au luat parte domnii Lucian Blaga, Tudor
Bogdan, Ovidiu Cotruº, Ovidiu Drimba, Henri
Jacquier, I. Negoiþescu, Ion Nistor, Deliu Petroiu,
Ion Pogan, C. Regman, Ion D. Sîrbu, Radu
Nr. 8 • 2020
Alexandru
Ruja
Ion D. Sîrbu ºi Cercul
Literar de la Sibiu1
Stanca, Robert de Suse; domniºoarele Dorli
Blaga, Elisabeta Dobre, Ica Popescu, Eta
Popovici.“3.
La Cluj pãrea sã i se deschidã o strãlucitã
carierã universitarã, fiind apreciat de Lucian
Blaga ºi Liviu Rusu, de aceea se înscrie la
doctorat cu o temã vizând Funcþia episte-
mologicã a Metaforei. Cu o comisie formatã din
Liviu Rusu, Lucian Blaga ºi D.D. Roºca susþine
examenul pentru postul de asistent (martie,
1947), fiind declarat reuºit.
Cerchiºtii continuã la Cluj întâlnirile
cenacliere. La o întâlnire citeºte inedita,
controversata ºi discutata lucrare în prozã
Enuresis nocturna. Va reveni asupra ei mai
târziu, în textele epistolare. În jurul acestei proze
se vor þese legende, vor aminti despre ea
cerchiºtii, dar ºi alþii. Peste ani, Virgil Nemoianu
îi va scrie într-o epistolã: „Bivoliþele e dulce-
demodatã, dar scrisã cu impecabil meºteºug –
mare lucru în ochii mei. Enuresis nocturna, deºi
are aceeaºi lungime, e poate cea mai finã din
toate.[Vulgaritatea cea mai subþire din lume]“4.
Ion D. Sîrbu a intrat în atenþia organelor de
represiune, va face obiectul diverselor note in-
formative.5
Este preocupat de literaturã, despre cum
se poate scrie în acele condiþii, despre posibilele
teme. Discutã despre toate acestea, mai ales cu
Eugen Todoran. „Discutat ieri, îndelung, cu
amicul T[odoran] despre literatura posibilã
azi“ – notaþie în Jurnal din 22.II.19536. κi expune
clar propriile opinii despre literaturã.
„Literatura noastrã de azi – dacã nu va reuºi
sã atingã formula unui «realism metafizic»
(paradox pe care-l consider posibil, deºi nu-i
cunosc nici silueta teoreticã) – nu va avea nicio
14
valoare. Niciodatã omul nu a cãzut atât de jos,
niciodatã crima n-a fost mai largã ºi mai
absurdã, niciodatã jertfa mai inutilã, niciodatã
durerile atât de variate ºi ucigãtoare.
Psihologicul, eticul, inconºtientul, sublimul –
toate se turtesc, devin teme femenine, în faþa
problemelor noi, pe care le ridicã vremurile.
Omul nu a fost niciodatã atât de jos; tot ce s-a
spus despre el pânã acum e fals.Visul umanitãþii
despre propria sa nobleþe a cãzut. El a fost posibil
numai într-o societate care nu a permis omului
o condiþie în care sã ajungã ceea ce a ajuns azi“.
În anul 1949 este dat afarã din învãþã-
mântul universitar. Pânã la urmã, cu dificultãþi,
reuºeºte încadrarea în învãþãmântul liceal. La
vârsta cristicã face un bilanþ al vieþii, în condiþiile
unor multiple dificultãþi materiale. Noteazã în
jurnal, la 28.VI.1952: „Azi împlinesc 33 de ani.
Trist ºi amãgitor bilanþ. Toatã ziua am circulat
prin oraº, cu greutatea sterilã a anilor în inimã.
33 de ani. De 10 ani, nu exist decât în
eventualitate. Copilãria – chin inconºtient –
adolescenþa – frãmântare, vis, speranþã – ºi,
de-atunci, anii aceºtia lungi – negri, uniformi,
ani de ruºine ºi jertfã, ani de sinucidere ºi de
rãzbunare, ani de provizorat ºi... Nici un ban în
casã. De ieri, am hotãrât sã merg la Crucea Roºie.
Azi-dimineaþã (sportiv, bãrbierit, aer lejer de
aventurã citadinã) m-am hotãrât ca, cu orice
preþ, sã câºtig bani. 100 gr. de sânge se plãtesc
cu 20 lei. Dau 300 grame,
plãtesc cei 50 lei datorii ºi-mi
rãmân 10 pentru a-mi
sãrbãtori aniversarea anilor
lui Christos.“
Ca ºi pentru ceilalþi
cerchiºti, a început calvarul
existenþial; pentru a se
întreþine lucreazã ca
suplinitor, apoi, un timp la
revista Teatrul (1955-1957).
Nu poate publica în presã, va
fi urmãrit ºi condamnat la ani
mulþi de închisoare (1957-
1963) 7. Oficial, cauza
condamnãrii era„uneltire con-
tra ordinii sociale“. ªtefan Aug.
Doinaº a fost arestat înaintea
lui Ion D. Sîrbu, care a
participat la procesul lui
Doinaº ºi a depus o depoziþie
în calitate de martor. Din documentele existente
în dosarul lui Doinaº (aflat în arhiva C.N.S.A.S.),
reiese momentul discuþiei lor cu Marcel
Petriºor8.
Momentele de anchetã ºi cele din închisoare
sunt relatate în jurnal. „Îmi aduc aminte de
primele luni ale anchetei mele la securitate.
Eram total nevinovat, fusesem arestat fiindcã
lui Drãghici (care m-a auzit «pledând» în
apãrarea lui Doinaº ºi avea numeroase
informaþii despre mine de la fosta mea soþie,
devenitã soþia prietenului sãu, ministrul de
justiþie Adrian Dimitriu) îi devenisem deosebit
de simpatic. «De astfel de bãieþi avem nevoie:
culþi, simpatici, poligloþi, având acces în birourile
ºi la manuscrisele marilor personalitãþi, buni
vorbitori, buni bãutori, buni fii ai clasei
muncitoare noi etc. ...». În primele luni, am fost
tratat ca un oaspe drag: în clãdirea de atunci a
Ministerului de Interne (actualmente sediul
C.C.-ului), eu am fost închis în celula de lux
(WC, duº), cea în care fusese închis, nu ºtiu
când, ºi domnul dr. Petru Groza. Eram curtat,
fermecat, mi se dãdeau þigãri. Eram eu neiniþiat,
dar prost nu eram. Timeo Danaos... Dupã trei
luni, foaia a fost schimbatã, au început ºantajele.
Care au fost in crescendo (ºi nu au încetat nici
dupã ce am ieºit din închisoare, dupã 6 ani de
chinuri, bãtãi, foamete, muncã, umiliri
nesfârºite)“9.
A fost arestat ºi condamnat, cu toate cã Ion
D. Sîrbu a fost un intelectual cu orientare de
stânga ºi s-a manifestat ca atare, cu mare
ataºament faþã de oamenii simpli, de muncitori,
din al cãror mediu provenea, sau, cum scrie
Deliu Petroiu, evocându-l în cartea prietenilor:
„... amândoi fii de meseriaºi, mândri de breslele
lor ºi puþin (sau mai mult) soþialiºti, mai
degrabã în spirit decât în practicã...“. Condiþiile
inumane la care a fost supus în detenþia de la
Jilava, Gherla, Periprava, Giurgeni, Salcia nu
au putut înfrânge demnitatea lui I. D. Sîrbu,
care a refuzat colaborarea cu Securitatea.
III. Episodul „Vasile Cãbulea“. Cele douã
episoade,„Ion Motoarcã“ (ªtefan Aug. Doinaº)
ºi „Vasile Cãbulea“ (Ion D. Sîrbu), pot fi privite
în oglindã, unul pentru poezie, altul pentru
prozã. În Clujul anilor postbelici, cerchiºtii nu
au mai putut trãi atmosfera culturalã a anilor
de studenþie. Marii profesori ai Universitãþii au
fost scoºi brutal de la catedrã (Lucian Blaga,
Liviu Rusu), revista lor de suflet, Euphorion,
pe care doreau sã o înfiinþeze ºi la care sperau
sã-ºi poatã publica creaþia literarã nu a mai
putut sã aparã. A apãrut, în schimb, la Cluj
publicaþia Almanahul literar, condusã de A. E.
Baconsky, în perioada activitãþii sale de poet
proletcultist, la care nici ªtefan Aug. Doinaº,
nici Ion. D. Sîrbu nu au putut colabora.Amândoi
au recurs la o farsã. Ion D. Sîrbu i-a scris elevului
sãu, Vasile Cãbulea, lucrãri în prozã, cu caracter
proletcultist, acceptate ºi publicate de
Almanahul literar, unele chiar premiate10. Se
vede, însã, cã nu întotdeauna Ion D. Sîrbu putea
sã scrie în conformitate cu „exigenþele“(?!)

literaturii care se cerea atunci, deoarece în
raportul de analizã, la un an de la apariþia
Almanahului literar, Miron Radu Paraschivescu
a subliniat gravele lipsuri din nuvela Aur
murdar de Vasile Cãbulea. Nuvela Aur murdar
era inspiratã din viaþa minerilor, lume atât de
bine cunoscutã de I. D. Sîrbu11. Ca ºi în cazul
poeziilor semnate Ion Motoarcã, unde nu era
greu sã vezi cã nu pot fi ale unui tânãr începãtor,
ºi în cazul prozelor semnate Vasile Cãbulea se
putea vedea cã nu pot fi ale unui elev. Lãsând
la o parte tema, acþiunea, clar proletcultiste,
modul de structurare aratã o anume experienþã
a scrisului, cum este în nuvela Prima misiune12.
„Aventura“ lui Ion D. Sîrbu nu se opreºte la
„episodul Cãbulea“, scrie o nuvelã „despre þiganii
din Pata“ pe care o trimite la un concurs
(anonim), apoi o alta intitulatã Scuipatul divin
sau o lecþie de realism, „în care îºi ia eroii din
redacþia Almanahului, bãtându-ºi joc de ei“,
dupã cum se consemneazã într-o notã
informativã: „Sârbu Dezideriu a scris o nuvelã
despre þiganii din Pata. Aceasta nuvela a fost
tradusa tot de el, in ungureste si prezentata
anonim, la un concurs regional al Uniunii
Scriitorilor, cu intentia de a «juca o festa»,
conducatorii actuale a literaturii, cu care ar
premia eventual/ asa cum era aproape sa se
faca daca nu se descoperea adevarul/, un om
compromis su dusman. Dupa aceasta
intamplare, acelasi SARBU a scris o alta nuvela
intitulata Scuipatul divin sau o lectie de realism,
in care isi lua eroii din redactia Almanahului,
batandu-si joc de ei, de literatura noua si
calomniind muncitorimea, caci in nuvela era
vorba tocmai de cum muncitorii i-au la bataie
un scriitor actual.Aceasta nuvela circula in copii,
printre membrii. O copie se afla la un moment
dat la I. MUSLEA, angajat al Academiei, care
banuesc ca ia parte activa la sedintele cercului,
de asemenea un alt membru este prof. CULCER,
medic si profesor de anatomie, mi se pare la
Inst de Arta“13.
Preþuirea de care s-a bucurat I.D. Sîrbu în
Cercul Literar este probatã de mai multe
mãrturii ºi aprecieri ale colegilor. Într-o evocare,
„Mãºtile” lui Ion D. Sîrbu, Doinaº povesteºte cã,
în lungile discuþii avute, în nopþile albe, cu
Ovidiu Cotruº, atunci când acesta, urmãrit fiind
de Securitate, se ascundea în satul sãu natal
(Cherechi/ Caporal Alexa), au încercat o
clasificare a membrilor Cercului Literar din
punctul de vedere al inteligenþei, iar Ovidiu
Cotruº îl considera cel mai inteligent pe Ion D.
Sîrbu. Nu este puþin acest lucru, venind din
partea unui cerchist, la rândul lui cu o
inteligenþã ce i-a fost recunoscutã14. Iar Deliu
Petroiu scria despre prietenul sãu cã „aducea
în discuþiile estetice ºi filosofice de la seminarii,
prelungite sub zidurile bãtrânului burg, pe aleile
parcului Sub Arini sau la mesele cafenelei
Bufniþa, o undã proaspãtã ºi tare. Sub lumina
scrutãtoare a spiritului sãu, certitudinile
cãlduþe se topeau, ideile luate de-a gata se
clãtinau, adevãrurile îºi cãutau conture
îndrãzneþe ºi noi. Necruþãtor cu prostia, cu
impostura ºi cu laºitatea, lua în vârful ascuþit
al ironiei ºi al sarcasmului întreaga ºi variata
galerie a prejudecãþilor”15.
1
Dintr-un volum în curs de apariþie: Cercul
Literar de la Sibiu, destine frânte – destine împlinite.
2
Vieaþa universitarã, Cluj-Sibiu, 1943, nr. 2-3-4.
3
Naþiunea Românã, Sibiu, 1945, nr. 10, martie.
4
Ion D. Sîrbu, Traversarea cortinei.
Corespondenþã cu Ion Negoiþescu, Virgil Nemoianu,
Mariana ªora, Prefaþã de Virgil Nemoianu, Ediþie
îngrijitã de Virgil Nemoianu ºi Marius Ghica, Editura
de Vest, Timiºoara, 1994, p. 176.
5
„Deºi revista Cercului a încetat sã aparã în 1945,
ºedinþele pare cã au continuat ºi mai continuã clan-
destine. În 1951 circula printre membrii cercului o
broºurã cuprinzând-o «nuvelã» de prof. D. Sârbu,
intitulatã Enuresis nocturna ºi purtând inscripþia
«Editura Cercului Literar Cluj». Proza expunea cu lux
de amãnunte psihologice ºi licenþioase chinurile
unui baron care nu-ºi putea satisface necesitãþile,
noaptea, neavând la îndemânã un W.C. Se pare cã
Istorie literarã
aceastã bucatã nu era singura care circula printre
membrii cercului. De asemenea, este mai mult ca
sigur cã ei continuã sã se întâlneascã sãptãmânal, la
unul dintre ei, sau prin rotaþie, organizând ºedinþe
cu caracter literar.“ Nota informativã este
dactilografiatã, dar semnatã de mânã (olograf): M.
Zaciu. Sub semnãturã este urmãtoarea notaþie, tot
olografã: „ªtersãturile îmi aparþin”. Dupã care
urmeazã, din nou, semnãtura, olografã: M. Zaciu.
Nota informativã este mai extinsã, cuprinde date ºi
informaþii ºi despre alþi cerchiºti (I. Negoiþescu, N.
Balotã), despre relaþia cu Almanahul literar etc. Nota
informativã se gãseºte în dosarul lui I. Negoiþescu, în
arhiva C.N.S.A.S.
6
Toate citatele din jurnal se dau dupã ediþia: Ion
D. Sîrbu, OPERE, I. Jurnalul unui jurnalist fãrã jurnal,
Ediþie îngrijitã, cronologie ºi note de Toma Velici în
colaborare cu Tudor Nedelcea, introducere de Eugen
Simion, Editura Academiei Române, Fundaþia
despre ºiretenia lui ºi despre prostia redacþiei care a
Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, Bucureºti, 2013
publicat o nuvelã scrisã de el ºi nu de elevul Cãbulea.
7
S-a publicat dosarul de Securitate al lui I. D.
Anchetat de redactorul responsabil al revistei, tov.
Sîrbu: Clara Mareº, Zidul de sticlã. Ion D. Sîrbu în
Geo Dumitrescu, actualmente redactor al unui ziar
arhivele Securitãþii, Editura Curtea Veche, Bucureºti,
ce apare pe ºantierul hidrocentralei de la Bicaz, elevul
2011.
Cãbulea a recunoscut cã prof. Sârbu a scris cea mai
8
„Cu ocazia evenimentelor de la Poznan,
mare parte a nuvelei. Asemenea încercãri s-au
împreunã cu Popa ªtefan am discutat aceste
repetat. Tot sub influenþa nefastã a «cercului», din
probleme, ne-am arãtat satisfacþia faþã de acþiunile
care face parte Sîrbu, unii tineri poeþi clujeni au cãzut
huliganice întreprinse acolo. Ulterior am comentat
pe panta unor devieri primejdioase în poezie sau slab
ºi evenimentele din Ungaria fiind de acord cu fasciºtii
dotaþi (sic!) ideologice ºi ºovãitoare în atitudine, au
care au trecut la acþiuni acolo ºi aceste probleme
început sã scrie poezie net duºmãnoase la adresa
precizez cã au fost comentate în ziua de 1 noembrie
regimului, parodii ale poeziilor noastre actuale, sau
1956 în felul urmãtor: Ne-am dus la redacþia revistei
sã renunþe pur ºi simplu a mai scrie, sub diverse
de teatru unde am gãsit în birou numai pe Sîrbu,
pretexte puerile. De la aceastã renunþare de a mai
prieten cu Popa ªtefan ºi pe care-l cunoscusem ceva
colabora, ei au cãzut apoi tot mai jos pe panta unei
mai înainte. Popa ªtefan fiind lipsã din birou, Sîrbu
atitudini reacþionare: beþii, afirmaþii duºmãnoase,
m-a întrebat ce s-a întâmplat cu studenþii care au
insulte la adresa scriitorilor actuali etc. Astfel sunt
fost arestaþi. Eu i-am spus cã aceºtia au fost arestaþi
studentul I. Motoarcã, de la fac. de Chimie Babeº ºi
pentru cã au fãcut agitaþie. Concomitent cu aceasta
Al. Cãprariu, fiu al unui fost colonel, pe care redacþia,
am început sã vorbim despre acþiunile fasciste din
din lipsã de vigilenþã, l-a ajutat sã publice versuri în
Ungaria ºi prin comparaþie am precizat cã agitaþia
revistã.[…] Atitudinea prof. Sârbu, care nu poate fi
fãcutã de studenþii arãtaþi ar fi un pretext pentru a se
strein de toate aceste încercãri de a discredita pe
trece la acþiuni asemãnãtoare în R.P.R. Sîrbu a spus
scriitorii clujeni sau revistele ce apar aici, mai poate
cã numai prin studenþi nu se poate ajunge la rezultate
fi verificatã ºi prin faptul cã numitul iese duminica la
asemãnãtoare cu cele din Ungaria. Eu i-am rãspuns
piaþa de vechituri ºi vinde cãrþi vechi. Fireºte, suma
cã în afarã de studenþi la acþiuni vor participa ºi alte
ce ar realiza-o, presupunând cã aceste cãrþi i s-ar
elemente, cã acþiunea este bine organizatã, rebelii
cumpãra, n-ar fi de naturã sã-l scoatã din încurcãtura
dispun de arme ºi cã din rândurile noastre vor face
financiarã. E vãdit faptul cã el face acest lucru pentru
parte ofiþeri. În acel moment a intrat în birou ºi Popa
a arunca o luminã defavorabilã asupra regimului
ªtefan care a asistat la cele spuse de mine. Mai mult,
nostru, în care un profesor de liceu e «silit» sã iasã la
Sîrbu i-a repetat spusele mele. Eu m-am adresat lui
talcioc ºi sã-ºi vândã biblioteca...Aceastã mascaradã
Popa ªtefan ºi Sîrbu, pe care i-am întrebat: «faþã de
trebuie opritã.“
aceastã situaþie, voi ce poziþie luaþi?» Aceºtia mi-au 12
Almanahul literar, Cluj, anul II, 1951, nr. 4 (17),
rãspuns cã dacã acþiunile contrarevoluþionare din
aprilie, pp. 39-47. Cu o temã de neocolit în
R.P.R. au amploarea relatatã de subsemnatul, vor
proletcultism, aspecte din lupta comuniºtilor, Prima
participa ºi ei. “(Marcel Petriºor: Proces verbal de
misiune este o povestire în povestire. Pentru cã
interogator, 13 februarie 1957).
9
povestirea „tovarãºului Ion Ardelean“, cuprinzând o
Jurnalul unui jurnalist fãrã jurnal, ed. cit., pp.
întâmplare („prima misiune“) din vremea tinereþii
981-982.
10
sale („Eram de doi ani ucenic la atelierul de foraj de la
A se vedea Aurel Rãu, Cântece de stea. Articole
depoul de aici din Cluj“), va fi preluat ã ºi povestitã
aniversare Steaua, Editura ªcoala Ardeleanã, Cluj-
de tânãrul cãruia i-o nareazã.„– Vreau sã te rog ceva.
Napoca, 2019: „… beneficiarul al doilea de la
Dacã vei scrie vreodatã povestea mea, dupã cum mi-
premiul III, fiind un elev de liceu, Vasile Cãbulea,
ai spus cã ai de gând s-o faci, sã nu uiþi un lucru. Un
nume sub care se ascunde profesorul de liceu, în Cluj,
lucru pe care eu l-am lãsat anume afarã din firul
I. D. Sârbu, fost asistent al lui Lucian Blaga la catedra
povestirii, pentru cã voiam sã þi-l spun la urmã. În
de filozofie, acum exclus din partid“.
11
noaptea aceea am fost foarte miºcat de dragostea
Prin diverºi colaboratori ºi informatori era
celor trei muncitori necunoscuþi care m-au ajutat.
urmãritã ºi aceastã activitate a lui I. D.Sîrbu. Din nota
Nu le ºtiu numele ºi nici nu vreau sã li-l aflu.Unul din
informativã citatã deja la nota nr. 5: „Acela ºi prof.
ei însã mi-a spus un cuvânt mare. Un cuvânt pe care
Sârbu a încercat sã atragã o serie de colaboratori
nu-l pot uita ºi pe care te rog sã-l aminteºti ºi
tineri ai revistei Almanahul literar.Astfel, atunci când
dumneata în scrierea ce o vei face...“.
V. Cãbulea, actualmente redactor la Scânteia, era încã 13
Nota informativã are la început transcrisã data
elev la un liceu clujean ºi-l avea profesor de românã
de 16.II.1954 (dactilografiat), iar la sfârºit se
pe numitul Sârbu, i-a mãrturisit profesorului sãu
consemneazã: Inf. Z. M. S,arcini s,a trasat in nota
dorinþa sa de a scrie ºi de a încerca sã publice o nuvelã
generala(dactilografiat). Textul notei informative
despre viaþa minerilor din Munþii Apuseni.Nuvela fu
este dactilografiat, cu greºeli de scriere ºi fãrã semne
prezentatã la redacþia Almanahul unde, fiind încã
diacritice; am pãstrat scrierea.
într-o formã necorespunzãtoare i s-au dat sfaturi 14
ªtefan Aug. Doinaº, Scriitori români, Editura
autorului spre refacerea (sic!) materialului. Nuvela a
Eminescu, Bucureºti, 2000.
fost adusã, apoi, intr-o formã mai bunã ºi a apãrut. S- 15
Deliu Petroiu, Cartea prietenilor mei, Editura
a aflat curând cã prof. Sârbu s-a lãudat peste tot
Universitãþii de Vest, Timiºoara, 2006.
15 Nr. 8 • 2020
 RamuRock
Dumitru Ungureanu
N u ºtiu alþii cum sunt, dar eu, de câte
ori îmi amintesc de nopþile petrecute
ca spectator, prin 1975-1976, la Cenaclul
Flacãra, mã simt cuprins de-o lehamite
furioasã. ªi nu pentru cã mi-aº fi ratat sensul
vieþii, consumând cu inocenþa maculatã a
elevului de liceu industrial propaganda generos
ºi artistic oferitã. Faptele sunt clare: la început,
acolo s-au întâmplat chestii frumoase; apoi,
treaba s-a împuþit într-un fel nebãnuit,
considerat ºi azi imposibil de mulþi prizonieri
ai minciunilor. (Cei direct interesaþi de
mistificarea trecutului ies din discuþie.) Per-
sonal, nu pretind cã am fost atât de lucid încât
sã-mi dau seama ce se petrece; mai bine zis, din
ce cauzã se petrece. Am avut însã un moment
de ºoc atunci când Nicu Alifantis a acceptat, la
sugestia liderului Adrian Pãunescu, sã schimbe
douã cuvinte scrise de poetul Ion Nicolescu într-
un cântec intitulat Imn. Astfel, din „Trãiascã
România/ Trãiascã Tricolorul/ Trãiascã Alma
Venus/ Mãria-Sa, Poporul!” s-a ajuns la:
„Trãiascã România/ Trãiascã Tricolorul/
Trãiascã Ceauºescu/ Mãria-sa, poporul!”. (Ul-
terior, schimbãrile au fost total(itar)e, textul
fiind masacrat de poetul... multi-pereche, cum
îl denumeau inamicii.) Au trecut 45 de ani ºi n-
Cãrþi ºi autori în selecþia
Toma Grigorie, Faþa de pe nisip,
Bucureºti, Editura Eikon, 2018
T oma Grigorie,senior al literelor craiovene,
a publicat numeroase volume de poezie
ºi comentarii critice, de teatru, dar ºi romane ori
traduceri. Cea mai recentã carte de versuri a sa,
Faþa de pe nisip, cu un titlu inspirat din textele lui
Michel Foucault, poartã amprenta unei constante
meditaþii asupra timpului ºi a rosturilor vieþii,
susþinutã de o intimã cunoaºtere a maeºtrilor
filosofiei din toate timpurile.
Suflet, indiscutabil, candid, poetul se
autodisecã în trãirile-i contradictorii. Aflat într-o
perpetuã, neistovitã cãutare de sine, are atenþia
aþintitã asupra sensurilor niciodatã închegate de
o manierã definitorie. Cu luciditate, el îºi trãieºte
dureros alteritatea, diferenþa incomodã conferitã
de statutul sãu de creator, care nu-i rezervã decât
condiþia captivitãþii în „trupul imund” al lumii-
Nr. 8 • 2020
De alaltãieri ºi pânã când?
am uitat stupoarea din acea noapte (sã fi fost
la Învierea din 1975? Nu mai ºtiu...). Explicaþia
pe care o a(ve)m nu foloseºte la nimic. Sã
recunoaºtem: amestecul de muzicã bunã ºi
ideologie ceauºistã a lucrat impecabil, depãºind
chiar ºi cele mai aprinse intenþii ale
mistificatorilor. Iar o contribuþie, deloc minorã,
la succes a venit din partea muzicanþilor folk,
rock sau ai altui gen, unii dintre ei cu intenþii
onorabile. Între aceºtia, Doru Stãnculescu n-a
fost excepþia confirmãtoare de regulã, din
pãcate.
Mi-l aduce în memorie un disc dublu: De
alaltãieri ºi pânã ieri, editat de Asociaþia
Culturalã „ArhiDOR”, în 2019, greu (de) gãsit
ºi adãugat la colecþie. Explicabilã, poate, din
cauza tirajului de 1000 de exemplare,
dificultatea n-a recompensat aºteptarea.
Chinuitoare, neplãcutã ºi frustrantã în clipele
când speranþa „capturii” tindea spre zero,
cãutarea acestei apariþii era motivatã de
prezenþa tutelarã a lui Dan Aldea,
binecunoscutul „om bun” exilat la München, a
cãrui experienþã de producãtor n-o
descoperisem încã pe discul vreunui compa-
triot. ªi trebuie sã spun cã proverbul cu „la
pomul lãudat...” se aplicã ºi aici. Aveam deja
Poetul ºi „Punctul Nemo”
moluscã. Prins în carapacea ei, unde, umil fir de
nisip, va zãmisli mãrgãritarul, crede cã nu are
nicio ºansã de scãpare. În alte ipostaze ingrate,
precum cea de obiºnuit al „morþii eterne”,
„visãtorul”cutreierã aleile din „parcul neantului”
(Unhabitué) sau rãtãceºte la pas prin cosmos
(Rãtãcit pe Calea Lactee), punând în scenã mereu
alte scenarii deambulatorii, iniþiatice.
Þinta sa „de distanþã”, în calitate de creator, o
defineºte, în prelungirea jubilaþiei juvenile induse
de lectura operei lui Jules Verne, drept „Punctul
Nemo”. Nobila menire a acestui construct ludic-
imaginativ constã în a apropia, mental, spaþiile ºi
a revela, astfel, coeziunea, nebãnuita intimitate a
universului, devenit, gradual, interior al sinelui
propriu. Kant, Cioran, Wittgenstein, Voltaire sau
Leibnitz sunt prezenþe familiare pe traseul nesigur,
neliniºtitor, întrerupt mereu de emoþii, întrebãri,
gânduri fugitive: „Amocul apare de niciunde/ E
musai sã lucrez ceva/ ca sã-l alung/ Lucrurile din
camerã/ încep sã pluteascã/ pe aerul dens al
reveriei/ De unde s-a iþit oceanul/ în care înot
disperat/ spre un mal inexistent” (Mai degrabã cu
minus). Dramatismul inerent existenþei
pãmântene este figurat tot ca o înaintare pe o cale
plinã de primejdii ºi mistere, un regres tainic, dar
nu mai puþin dureros, spre sursa neprecizatã,
deci anxiogenã:„Drumul fãrã întoarcere îl parcurg
ca legat la ochi// Nu pot sã-i descifrez limitele/ deºi
mã zguduie hârtoapele/ tot mai multe/ tot mai
adânci” (Hârtoapele drumului).
Proteic, înþelesul destinului nu se devoaleazã,
rãmâne ºi pe mai departe ocultat în þesãtura densã
16
ediþia aceluiaºi disc de la Intercont, volumul I,
1998, pe casetã originalã; volumul II, 2005, tot
de Aldea girat, este pe CD. Nu mã lansez în
judecarea unor chiþibuºuri profesionale, n-am
pregãtirea necesarã; ce mã intereseazã e
senzaþia lãsatã de audiþie. Iar în cazul de faþã,
oricâte îmbunãtãþiri ºi fineþuri va fi adus Dan
Aldea orchestraþiei, oricât de „fãrã cusur” ar
suna, nu regãsesc nici 25% din tensiunea ºi
cãldura primei versiuni, înregistrate cu alþi
oameni în studioul lui Valeriu Sterian, B’Iniºor.
Dupã ce am ascultat noile variante, am pus
caseta de acum 22 de ani, iar sunetul mi-a
încãlzit inima ca unui bãtrân amintirea singurei
iubiri. Artistul, fãrã îndoialã, a fost dãruit de
pronia divinã cu asupra de mãsurã. Ce-a fãcut
cu harul sãu, e altã poveste!
Cântecele lui Doru Stãnculescu au intrat,
cumva firesc, în folclorul cult, din a doua
jumãtate a anilor ‘60 încoace. Sã fi contat
inspiraþia? Efortul? Oportunitãþile?
Promiscuitãþile? N-are importanþã. Orice român
cu pretenþii cât de cât intelectuale, simþindu-ºi
efemeritatea, fredoneazã „Ai, hai” (piesã inclusã
ºi pe coloana sonorã a unui film de rãzboi scris,
la vârful carierei sale monumentale, de teluricul
Marin Preda). Se recunoaºte, chiar dacã
a celor ºapte zile ale sãptãmânii, nedefinit repetate,
consolatoare, totuºi, prin putinþa lor de a îndeplini
fuziunea vârstelor:„Nu cauzez niciun rãu/ nu-i aºa/
cafelei amare a vârstei dacã-i/ adaug puþin zahãr
cubic din/ cheseaua de pe poliþa bunicii/ Dincolo de
riduri îl vedeþi stã/ un obraz de bujor sau de/ rodie
al copilului care/ am fost nu demult doar/ de o sutã
de ani/ fãrã un sfert” (Doar de-o sutã de ani).
Toma Grigorie împleteºte graþios mai multe
registre tematice ºi stilistice, îmbinã profesiuni de
credinþã în poesis cu pasaje de corosivã criticã a
unei decrepitudini colective.Versurile sale reproduc
vocea instanþelor violente ºi inculte, în agresivitatea
lor declaratã faþã de literaturã: „Cine mai are timp
sã stea la palavre/ chiar ºi cu romanele/ Viaþa fierbe
pe dalele strãzii/ în cluburi în baruri/ Ce sã caute în
bibliotecã/ sã-ºi scrânteascã mintea citind poezii”
(Viaþa fierbe în baruri). Polemica socialã nu face
însã decât sã-i reafirme autorului„optimismul struc-
tural”, credinþa în cugetare ºi în lirism, deoarece
„numai poeþii citesc în noaptea de dincolo a
lucrurilor”. Într-o asumatã tradiþie romanticã,
sfumato-ul poeziei se aratã deci cu mult mai eficient
în plan revelatoriu decât lumina orbitoare.„Privesc
lumea cu ochi de cârtiþã/ Cutez relocarea lunii în
locul soarelui/ pentru sporirea luminii difuze”,citim
în acelaºi poem, intitulat În noaptea lucrurilor.
Alteori,poezia este o„pavãzã”providenþialã, întrucât,
sub pleoapa ei, hipersensibilul eu al artistului se
simte „protejat” (Sub pleoapa poeziei).
De aceeaºi delicateþe a spiritului lui Toma
Grigorie þine ºi conºtiinþa zãdãrniciei cuvintelor,
intuiþia cã tâlcul se dezvãluie mai pregnant în tãcerea
strâmbând subþire din buze, valoarea textelor
alese de muzician pentru piese, precum ºi
trimiterile intertextuale evidente. N-am încotro,
musai sã depun mãrturie cã am fost intrigat
peste poate când am auzit prima datã
inubliabila Shambala. Nu înþelegeam legãtura
cu spaþiul mitic evocat de Mircea Eliade în
tulburãtoarea povestire Secretul doctorului
Honigberger, rãscititã cu fervoare prin 1974-
1976. N-o înþeleg nici acum, mea culpa!
Admiratorii lui Doru Stãnculescu se mirã
cã a încetat sã editeze (poate ºi sã compunã)
cântece noi dupã 1990, mulþumindu-se sã
trãiascã din gloria celor precedente. N-am idee
de ce, ºi nu mi-aº fi pus chestiunea, dacã mã
ocolea inchietudinea unor prieteni. Se pare cã
artistul septuagenar vrea sã lase moºtenire
doar aceste 23 de piese, (re)imprimate cu vãditã
grijã de Dan Aldea. Nu e deloc rãu. Mã tem însã
cã noile generaþii, aºa cum se întâmplã în istorie,
se vor dispensa de muzica lui Stãnculescu, la
fel ca de multe „vechituri”. ªi eu patinez pe linia
subþire dintre „cine?”ºi „bãi, ce miºto cânta omul
ãsta odatã!”. Întrebarea de ce Stãnculescu, la
fel ca Mircea Florian ºi alþi rockeri valoroºi,
refuzã sã intre iar în studio, este din gama „de
ce trag clopotele, Miticã?”...
abisalã. Prin urmare, identificat deocamdatã cu
faþa de pe nisip, cugetãtorul considerã vinovatã
de crimã (una fãptuitã,desigur,doar în orizontul
cunoaºterii) ºi, evident, sortitã, ºi ea, extincþiei,
fãrã a-ºi fi dovedit vreo calitate iluminatorie,
tocmai aceastã ipostazã efemerã a fiinþei, pe care
a slujit-o fidel prin creaþie. Înþelege cã experienþele
de pânã acum nu sunt indestructibile, ci simple
„rãvãºiri”, „putreziri ale gândului”, topite
finalmente în„magma apolinicã”(Rãvãºiri).Aºa
cum, în spaþiul public, verbiajul se substituie
veritabilei comunicãri, în absolut, rostirea poeticã
poate constitui un pãcat (supremã înþelepciune,
în fraternã armonie cu versurile târzii ale lui
Vasile Voiculescu!): „E de bun augur cã
Dumnezeu ne mai ia din cuvinte/ înainte de
pragul muþeniei” (Vorbesc deci exist). Setea de a
trãi, însã, nu o poate istovi nimeni, nu este în
primejdie de a-i fi rãpit rolul de catalizator al
treziei poetului, încât vitalismul acestuia, deºi
pândit de neant, manifestã o demnitate, o
bravurã aparte: „Nu te opri, bea toatã dulcea
otravã a vieþii/ Þine-o strâns între pinteni/ pe
gloaba iadului” (Sã nu-þi fie teamã), afirmã el,
niciodatã sãtul de extaticele „cavalcade nebune
prin iarba/ pânã la brâu/ fãrã teamã de coasã”
(ibidem), care circumscriu tinereþea eternã.
Scrisul sprinten, exersat, dezinvolt al lui
Toma Grigorie, plasat sub cupola metaforelor
solare, iradiazã luciditatea prezentului,
tincturatã de bucuria anilor trãiþi plenitudinar,
cu atenþie ºi gratitudine faþã de fiecare dar al
inimii, al intelectului, al sufletului.
• Simona-Grazia Dima

Spre bucuria noastrã, uneori
suntem luaþi prin surprindere de
frumuseþe
Interviu realizat de Simona Preda
– Sunteþi poet, eseist ºi jurnalist cultural,
dacã ar fi sã alegeþi zona în care vã simþiþi cel
mai confortabil, care ar fi aceea?
– Confortabil ºi inconfortabil mã simt în
toate. Când mã preocupã, când incubeazã, când
le nasc, când mã bucur cã merg singure, când
vãd cã oamenii (unii) se bucurã, se contagiazã.
Mã simt ocupat ºi eliberat mereu. E un joc
(serios) de du-te-vino. Pe de altã parte, evident,
deocamdatã, cel mai acasã mã simt în poezie,
deºi iubitor de filosofie fiind, îmi place sã scriu
ºi eseu, uneori un reportaj, o luare de poziþie.
– ªi, mai exact, de ce depinde acest confort,
de o stare, de o situaþie, de un moment anume?
– Totul þine ºi de interesele relativ constante
pe care le am, dar ºi de ce îþi oferã agenda zilei.
Apoi, spre bucuria noastrã, uneori suntem luaþi
prin surprindere de frumuseþe. ªi atunci trebuie
sã îi rãspunzi. Sã îþi dezveleºti pieptul!
– Dar pentru poezie – aveþi nevoie de o stare
aparte?
– Poezia este o zonã specialã. Pentru cã ea
se scrie sub o anume transã, chiar dacã te-a
inspirat un lucru oarecare. E ca o intrare în
aurã, ca o colorare a lumii ºi a vieþii în culori
mai vii. Poate în sepia, uneori. E ca ºi cum un
ceva produce un declic, o rupere de nivel, o
rãpire (sã ne amintim de Blaga, de exemplu).
Nu degeaba poeþii, încã din antichitate, au fost
asociaþi profeþilor. Fãrã acest salt, poetul nu se
conecteazã la experienþa sa trecutã ºi încãlzitã
ºi nu se pune în legãturã cu tot ce ºtie (sau nu
ºtie cã ºtie) din cultura cãreia îi aparþine. Doar
aºa se fac sinapsele la poeþi.
– Jurnal de cuplu/ a couple’s diary (Editura
Brumar, Timiºoara, 2019) – un poem tulburãtor
în 13 pãrþi – de la ce a plecat? Care a fost
momentul în care s-a nãscut sau, altfel spus,
când s-a lãsat scris?
– Jurnal de cuplu a plecat de la experienþa
mea cu Femeia, cu femeile, cu dragostea ºi cu
erosul, prin care te legi de ele. E clar cã este o
încercare de trecere de la particular la general,
dar este, în primul rând, rodul unei mari
sinceritãþi. Acest poem s-a nãscut într-o varã,
acum vreo 4-5 ani ºi frumos a fost cã a venit
dintr-odatã, aºa cum este, cât e el de lung. Nici
Laurenþiu-Ciprian
Tudor
nu a mai fost nevoie sã intervin ºi nici nu m-a
mai lãsat, deºi l-am pus la dospit ºi apoi la beci,
ca pe vinul vechi. Am crezut, la un moment dat,
cã îl pot lungi, cã o sã-l fac parte dintr-un volum
cu mai multe poeme, dar el nu a vrut decât sã
rãmânã cum este, singur. Am þinut, recunosc,
în acest sens, cont ºi de sfaturile doamnei
Liliana Ursu ºi ale domnului Daniel Drãgan,
care au simþit mai bine decât mine.
– Mi-au atras atenþia câteva versuri: „noi
bãrbaþii suntem de aer/ ele sunt de pãmânt/ ºi
cele mai bune de apã”. ªi pentru cã tema
poemului este iubirea, aº fi curioasã: iubesc
femeile altfel decât bãrbaþii?
– Da. Altfel ºi mai profund, mai
dezorganizat, mai tiranic, mai total, mai
jertfelnic. Ele sunt cele care fac ºi întreþin focul
vetrei, de aceea sunt, cel mai adesea, de pãmânt
ºi de piatrã. În orice moment, în femeie stã în
aºteptare maternitatea, sensurile vieþii ºi ale
morþii. Pot spune cã civilizaþia a început în
momentul în care o femeie a convins un bãrbat
(l-a ademenit) sã rãmânã lângã ea, lângã rodul
gângurind al nopþilor lor. Dragostea lor este ca
o livadã plinã!
– Poemul dumneavoastrã se referã la un
bãrbat arhetipal – care oscileazã între a sta ºi a
pleca pentru a reveni – pentru cine aþi scris
acest poem?
– Nu am scris acest poem pentru nimeni.V-
am spus cã a venit pur ºi simplu. Cu siguranþã
din frãmântãrile mele, din încercarea de a
înþelege, de a-mi clarifica stãrile, de a mã limpezi.
Evident cã vorbim aici ºi despre bãrbatul
arhetipal ºi, mai mult, despre o anumitã laturã
a lui ocultatã azi, îndulcitã, destul de incorectã
politic. Avem o sumedenie de cuvinte destul de
tari pentru aceastã laturã: marþialitate,
machism, donjuanism, seducþie º.a.m.d. Din
pãcate, azi, vorbim despre virilizarea femeii ºi
despre falimentul masculinitãþii.Vedem bãrbaþi
mai epilaþi decât partenerele lor, cu barba
pudratã ºi cu pantaloni ca niºte ºtrampi. Acest
poem cheamã bãrbatul clasic, indubitabil, chiar
dacã ºi el are conºtiinþa culturalã a unei anume
androginitãþi (de care amintea chiar Platon).
– Ce aþi simþit când aþi publicat acest poem?
A avut un efect de eliberare, de uºurare? Poemul,
trebuie sã menþionãm, a fost foarte bine primit
de criticii literari ºi de colegii de breaslã.
– M-am simþit bine cã este, cã spune ce
spune, cã aratã cât de diferiþi suntem, bãrbat ºi
femeie. Asta face ca iubirea, erosul, sã fie cu
adevãrat un dar, o tainã, o minune. O
binecuvântatã oazã în vremelnicia noastrã, în
lupta fiecãruia cu suferinþa ºi cu moartea, cu
noi înºine, cu rãul. Da, volumul a fost primit
bine de câþiva oameni foarte pricepuþi într-ale
cuvântului: Liliana Ursu ºi Tess Gallagher (cele
douã mari doamne ale poeziei au ºi vrut, de
altfel, sã traducã poemul), Monica Pillat,Adrian
Lesenciuc, Robert ªerban ºi rãposatul Daniel
Drãgan au girat aceastã apariþie a anului
trecut. Cu toate acestea (mai ales din cauza
pandemiei), cartea nu a ajuns la prea mulþi. Nu
am putut sã fac decât douã lansãri: la
Gaudeamus ºi la Braºov. Sper ca spre finele
acestui an sã o pot lansa cu adevãrat la apã. E
un volum care poate fi o corabie foarte bunã.
Se poate cãlãtori pânã spre mituri.
– Existã un cititor ideal, credeþi în existenþa
17
Dialoguri
unui cititor ideal?
– Nu îmi pun problema asta. Cred cã poezia
presupune un rafinament ºi o cultivare a
emoþiei care cere, din start, un receptor special,
un ins care, aºa cum spuneam, poate face saltul,
poate visa, poate contempla, e interesat de apa
sentimentelor care trece prin el, cã este râu
repede, cã este fluviu, cã este lac liniºtit, cã este
chiar marea. De aici, din aceastã atenþie, el se
poate ridica la omul în sine, poate reveni la
toate paradisurile pe care le-am pierdut.
– De fapt, ce reprezintã pentru
dumneavoastrã poezia? Citiþi poezie? Care este
locul unui poet în peisajul contemporan?
– Doamne! Ea e totul! E, mundan vorbind,
maximul! Spun mundan pentru cã peste ea
este, indubitabil, rugãciunea, cu care, de altfel,
chiar seamãnã... pentru cã îi este fiicã sau fiu
risipitor, uneori, adeseori. Frumos este cã, de la
un anumit moment, începi sã vezi lumea po-
etic, începi sã poþi sã îþi dai emoþiile la aceastã
facultate a afecþiunii care este poezia. A vedea
lumea poetic este un caz particular al simþului
transcendent. Un soi de transcendenþã fãrã
obiect clar, un fel de disponibilitate afectivã
permanentã pentru dincolo, o feldeinþã
asemãnãtoare cu mistica. Care este locul unui
poet în cetate? Pãi, el este tocmai acest personaj
excentric cu rol de dormitatium animorum
excubitor, de trezitor al sufletelor adormite sau
stinse. De ce? Tocmai pentru cã omul are o altã
demnitate decât cea care i se dã azi. El poate fi,
în pofida perisabilitãþii sale, nemuritor... prin
ceea ce simte, prin conºtiinþa sa, prin faptul cã
sufletul sãu ºtie sã cânte. ªtim cã adevãrata
noastrã fire este edenicã. ªi?! Ce facem pentru
asta? Cum ne onorãm cãlãtoria?
– Ne va salva poezia? Este poezia un refugiu,
o evadare din mundan?
– Poezia ca refugiu, ca evadare este stadiul
cel mai de jos. Peste acesta este nivelul poeziei
ca mod de viaþã, fie cã eºti creator sau eºti doar
consumator de poezie (adicã un poet mut, cum
spunea doamna Liliana Ursu). Doar aºa poezia
existã cu adevãrat, dacã inundã viaþa noastrã.
Doar aºa viaþa noastrã se schimbã, se
primeneºte, creºte. Poezia în mic este drojdie,
iar în mare este aeroport. Pentru cã ea trebuie
sã fie viaþã adevãratã, militantã. Mã enerveazã
cliºeul acela al poetului inadaptat, nebun,
ochelarist. Eu lupt pentru un poet vãzut,
rãzboinic, mândru, ca o vedetã de cinema, ca
un star.
– Cum ar fi o lume fãrã poezie?
– Ca o conservã, ca o închisoare, ca un spi-
tal de nebuni. Cred cu toatã fiinþa mea în
frumuseþe, în frumos. Asemenea lui Fiodor
Dostoievski, ºtiu cã ea va mântui lumea pentru
cã undeva frumosul coincide cu binele, aidoma
cu geometria, care, într-un punct, întâlneºte
poezia. Sper sã ne amintim de asta. Poeþii sã nu
uite sã ne-o spunã ºi noi sã nu ne punem cearã
în urechi. Domnul sã ne apere!
Nr. 8 • 2020
 cronica de film
de Mihai Ghiþã
Î n plinã pandemie, lansarea unei miniserii lacrimogene,
precum O parte din adevãr/ I Know This Much Is True,
poate sã aparã drept un act de curaj din partea HBO. O parte
din rãspuns îl regãsim în talentul actorului Mark Ruffalo,
cunoscut prin Incredibilul Hulk din saga Marvel, confirmat în
The Kids Are All Right (2010) ºi exploatat aici în profunzimile
unui rol dublu, impresionant încarnat ºi diferenþiat, ca doi fraþi
gemeni, Thomas, un schizofrenic, ºi Dominick, alter-ego-ul sãu
protector, dar autodistructiv. De-a lungul celor 6 episoade de
câte o orã, Dominick devine un Hulk hiperrealist, strivit sub un
domino al nefericirii. Pe lângã grija fratelui sãu, care îl pune în
conflict cu autoritãþile ºi cu tatãl lor vitreg (John Procaccino), ºi
frustrarea de a nu-ºi fi cunoscut niciodatã tatãl adevãrat,
Dominick a rãmas secãtuit, dupã un tragic divorþ, de orice urmã
de libido faþã de actuala lui prietenã (Imogen Poots) ºi ajunge
sã vadã în jur numai moarte. Însã Dominick nu e omul
resemnãrii, ci un demolator al destinului, care, în plinã cerbicie,
luptã pânã la înfãptuirea lui. Adaptat dupã romanul bestseller,
de 900 de pagini, al lui Wally Lamb, O parte din adevãr urmãreºte
firul roºu al restriºtei unei familii ºi ne aratã, fãrã pudoare
afectivã, gentrificarea rãului în sânul unei societãþi auto-
colonizatoare.
Dominick ºi Thomas s-au nãscut de revelion, la 6 minute
distanþã unul de altul, dar în ani diferiþi. Mama lor de sânge
sicilian (încã un rol al asperitãþii feminine, bine þinut de Mellisa
Leo) a pãstrat neatinsã taina paternitãþii, însã i-a oferit lui
Dominick un manuscris în italianã al tatãlui ei, document care
dezgroapã cãlãtoria bunicului, ironic denumit Tempesta, ºi a
fratelui sãu, crescuþi la umbra muntelui Etna, de unde plecaserã
în cãutarea unei vieþi mai bune cãtre o Americã a înfloririi
spinoase. „Dezrãdãcinatã ºi resãditã în pãmânt strãin, bãtrâna
tulpinã bãtutã de vijelie îºi scuturase jalnic cele din urmã frunze”,
asemãna Mateiu Caragiale flora migratoare cu destinul unor
astfel de pribegi.
Deºi tatãl lor vitreg ºi i-a asumat pe gemeni drept propriii
copii, a simþit mereu frustrarea mocnitã de a avea o familie
împrumutatã, pe care a tratat-o în spirit abuziv militãresc,
Nr. 8 • 2020
O parte din adevãr: dimineaþa
în patru picioare, la prânz în
trei ºi seara într-unul
O parte din adevãr/
I Know This Much Is True (2020)
• Producþie: Willi Hill & Film Nation Entertainment, SUA;
• Regie: Derek Cianfrance; dupã romanul omonim al lui
Wally Lamb;
• Scenariul: Derek Cianfrance, Anya Epstein;
• Distribuþie: Mark Ruffalo, John Procaccino, Melissa Leo,
Rob Huebel, Juliette Lewis, Imogen Poots;
Disponibil pe platforma HBO GO;
insistând ca firavul Thomas sã nu devinã o fetiþã. Dominick ni
se confeseazã la rece cãutând genealogia suferinþei din familie,
regresând ºi descurcând amintiri, precum recentul accident din
toamna anului 1990, când fratele sãu a intrat într-o bibliotecã
din Three Rivers, Connecticut, ºi i s-a rugat lui Dumnezeu sã îi
accepte sacrificiul. Spre groaza cititorilor ºi a unei clase de copii
din preajmã, Thomas a ridicat ritualic tãiºul unui cuþit, intonând
rugãciunea ºi golind sala de lecturã în timp ce îºi amputa mâna
ca un mãcelar nepriceput. Schizofrenia paranoidã este cel mai
întâlnit tip al acestei disfuncþii, bolnavul simþindu-se persecutat
de cãtre facþiuni maliþioase, de guvern ºi servicii, care îl ameninþã
prin tot soiul de atacuri psihotronice, pericole împotriva cãrora
n-ar rezista fãrã sã posede adevãrul absolut ºi soluþia unicã. Iar
aici, Biblia vine ca o mãnuºã.„Companiile petroliere... trãim un
timp împrumutat, Dominick”, îi spunea fratelui sãu cu o zi în
urmã, privind cu coada minþii la televizor, la discursurile teatrale
ale lui George H. W. Bush din timpul rãzboiului din Golf,
consolidându-ºi convingerea cã, printr-un sacrificiu, Dumnezeu
va lua în calcul cruþarea omenirii. În ultimii ani, Dominick
învãþase pe de rost medicamentele ºi dozajele fratelui sãu ºi
reuºise sã-l stabilizeze într-un spital, la un doctor care sã îi ºtie
istoricul medical. Însã sacrificiul din bibliotecã îl aduce pe Tho-
mas într-un penitenciar de maximã securitate, unde fantasmele
lui paranoice se confundã cu abuzurile reale. Ca strãlucitorul
personaj al lui Robert Pattinson din Good Time (2017), însã pe
o suprafaþã narativã mai generoasã, fratele-daimon porneºte
18
într-o înduioºãtoare odisee a eliberãrii alter-ego-ului sãu trãdat
de cogniþie.
Mark Ruffalo pare aici singurul actor capabil sã uºureze
digestia acestei tragedii, la care se adaugã performanþele
nutriþionale de Oscar. Dupã ce a slãbit ca sã filmeze în rolul
cãrnos al lui Dominick, el a luat o pauzã de o lunã, timp în care
s-a îngrãºat 14 kg ºi, împreunã cu echipa, a revizitat toate locaþiile
de filmare în pielea lui Thomas. Acum 20 de ani, dreptul de a
adapta romanul în film fusese cumpãrat pentru o primã
tentativã, însã, între timp, expirase. Wally Lamb a considerat cã
o miniserie ar fi mai potrivitã decât un lungmetraj pentru
adaptarea stufoasei lui poveºti, avându-l în minte pe Mark
Ruffalo pentru dublul rol al gemenilor, care la rândul lui l-a
propus pe Derek Cianfrance ca regizor. Prin distribuþia bine
aleasã, compusã din figuri autentice în diversitatea lor, precum
ºi prin rolul dublu interpretat de trei actori de vârste diferite,
Bonnie Timmermann pare la fel de potrivitã ca directoare de
casting cum e Rosie O’Donnell în rolul unei asistente sociale din
penitenciar, Lisa Sheffer, singura care îl mai poate domestici pe
Dominick prin rãbdare ºi bunãvoinþã ºi singura care îi poate
sugera comportamentul de compromis în faþa monstrului
birocratic. Tot ea îl trimite la terapeuta indiancã Patel (Archie
Panjabi), cãreia îi fusese însãrcinat cazul lui Thomas. Ea se vede
nevoitã sã aplice tactica ierarhiei salvãrii, conform cãreia
consilierea fratelui mai sãnãtos e mai importantã.
*
„– Crezi cã toate aceste evenimente sunt cauzate de cãtre un
blestem?
– Da, de ce nu?
– Dominick, mie îmi pare cã… ai încercat sã îl protejezi pe
fratele tãu ºi uite cã s-a întâmplat un accident teribil.
– Un accident?
– Da, Dominick, un accident. Un accident care a fost complet
în afara controlului tãu.
– N-a fost în afara controlului meu.
– A fost în afara controlului tãu. Nici mãcar n-ai fost acolo.
– De ce e aºa de greu sã prinzi conceptul? Pãcatele tatãlui
trec la fiu. Crezi în karma, nu?
– Mhm.
– ªi prin ce e diferit de conceptul de karma?
– Pentru cã... Dominick... pentru cã uneori e mult mai uºor
sã ne uitãm în afara noastrã când cãutãm explicaþii pentru
durerea noastrã, pentru eºecurile ºi dezamãgirile noastre, mai
degrabã decât sã privim în noi ºi sã ne asumãm responsabilitate
pentru acþiunile noastre.”
*
În discursul lui despre lumea interioarã a traumei,
psihologul Donald Kalsched aminteºte de o carte denumitã God
is a Trauma (/Dumnezeu e o traumã), al cãrei autor, Greg
Morgenson, sugereazã cã avem tendinþa sã percepem
evenimentele traumatice ca ºi când ar fi divine ºi cã facem lucrul
acesta fiindcã trauma este un eveniment a cãrui durere
copleºitoare nu poate fi simbolizatã. Morgenson spune: „Tot
ceea ce nu putem acomoda la nivel psihologic, îmblânzim prin
rãspunsuri religioase. Nu numai cã Dumnezeu este incognoscibil
ºi inimaginabil; ne îndreptãm spre Dumnezeu cu cea mai mare
sinceritate atunci când imaginaþia nu ne mai ajutã... a sta în
faþa unui eveniment pentru care nu avem metafore înseamnã a
sta în tabernacolul Domnului”. Dacã e sã ne luãm dupã cuvintele
de mai sus, rostite de cãtre terapeuta Patel, o tragedie fictivã
riguros bricolatã poate avea un efect paliativ, fiindcã ne e mai
uºor sã descãrcãm lacrimi reþinute în faþa unei dureri strãine,
dar familiare. Aºadar, O parte din adevãr poate fi eliberarea de
care avem nevoie într-o perioadã în care împãrþim frãþeºte
acelaºi colþ cu demonii.
 cronica de teatru
de Daniela Firescu
TOM ªI JERRY 2.0
• Adaptare dupã „Jerry and Tom”, de Rick Cleveland
• Traducerea: Florin Piersic Jr.
• Regia: Florin Piersic Jr.
• Scenografia: Tudor Prodan
• Director de imagine: Alexandru Condurache
• Camera ºi editare video: Alexandru Condurache ºi Florin
Piersic Jr.
• Sunet: Ovidiu Pãcurar
• Asistent regie: Corina Predescu
• Coordonator marketing: Daria Ciobanu
• Manager proiect: Claudia Maior
• Distribuþie: Marius Turdeanu, Ali Deac, Ioan Paraschiv
• Data premierei: 15 iulie 2020
• Foto credit: TNRS, Rareº Helici
Î n Punct ºi de la capãt, Peter Brook, una dintre cele mai
vizionare minþi din lumea teatrului, anticipeazã, în
capitolul Filmând o piesã, provocãrile regizorului de teatru în
filmarea variantei scenice ºi identificã subiectivitatea camerei
de filmat ca diferenþã esenþialã între teatru ºi film: „în film am
fãcut ceea ce un regizor de film nu poate evita, adicã sã arate ce
vede cu propriii ochi. La teatru însã, o mie de spectatori vãd
acelaºi lucru cu o mie de perechi de ochi, dar în acelaºi timp
intrã într-o viziune colectivã, compozitã.” Printre primele
spectacole în premierã dupã perioada de carantinã ºi starea de
urgenþã, Tom ºi Jerry2.0 ºi Outfitul ºearpelui sunt douã exerciþii
de creativitate, de „exorcizare a unor demoni”, de educare ºi
acomodare a publicului la noua condiþie de spectator, la scena
digitalã.
În Tom ºi Jerry2.0, Rick Cleveland urmeazã toate regulile de
scriere dramaticã pe care David Mamet le oferã în cãrþile/
workshopurile/ interviurile sale: replici atent gândite, menþinerea
Scena digitalã: ºi teatru, ºi film
suspansului, implicarea ºi recompensarea spectatorului. Florin se combinã/ suprapun ºi influenþeazã construcþia spectacolului:
Piersic Jr. e familiarizat cu stilul lui Mamet, a scris ºi regizat rularea notelor semnificative, construcþia în prim planuri, selecþia
Stage Dogs (inspirat de cartea acestuia A life in the theatre), iar materialului dincolo de o banalitate aparentã include gesturile
aici exploreazã subtil tehnicile mametiene, ºi asemenea lui Mamet cele mai comune reinvestite cu substanþã, cu corp. Nefericirile
face trecerea de la teatru la film. Subiectul pare desprins din corpului ºi ale sufletului comunicate prin miºcare ºi poezie.
filmele lui Quentin Tarantino, dar, dincolo de structura de Corpul ca o curiozitate, Vlad Udrescu, maestru de ceremonie în
suprafaþã, stereotipuri, Tom ºi Jerry sunt mai mult decât douã acest poem-dans, intervine cu un refren de date ºtiinþifice,
personaje de pulp fiction ºi, prin reciclare ºi rescriere ºi dialog cu paradoxuri, bizarerii legate de corpul uman. E o lume rãsturnatã,
trecutul cultural, depãºesc schema comercialã. Filmate alb-negru, corpul captiv în poziþie nefireascã, Cãtãlin Miculeasa, în echilibru
cu decoruri tipice filmului noir, scenele aparent autonome sunt precar, expune prima vârstã, vârsta întrebãrilor („ce-ai fi regretat
legate între ele de evoluþia relaþiei dintre personajele principale,
Jerry, novice în lumea asasinilor plãtiþi, Tom, maestrul care îl
ghideazã, iar Ali Deac (Jerry) ºi Marius Turdeanu (Tom) se
sincronizeazã foarte bine. Dupã fiecare „job” finalizat fãrã
complicaþii, Tom îl întreabã„Eºti bine?”,„E vreo problemã?”, replici
care indicã o urmã de umanitate. Interesantã e ºi situaþia
victimelor. ªi prietenul din maºinã, ºi necunoscutul din sala de
cinema anticipeazã ce li se va întâmpla. În întuneric, filmul
ruleazã ºi suspansul de pe ecran e dublat de povestea
spectatorului zgomotos, fascinat de actriþa blondã „logodnica
mea”, el vocifereazã, face comentarii „asta se cheamã talent”,
într-o scenã în care spectacolul se joacã pe mai multe planuri:
filmul propriu-zis, relatarea exaltatã a spectatorului ºi tensiunea
artificialã între personajul jucat de Vicki Torrence (aluzii la scena
duºului din Psycho) ºi viaþa realã a actriþei care se confundã cu
filmul, intratã în relaþii dubioase, ea suferã un accident la filmare
ºi, nu în ultimul rând, „filmul” lui Tom ºi Jerry care închide
ultimul capitol din viaþa lui Vicki Torrence ºi-l eliminã pe logodnic,
martor incomod.
Existã în Jerry tentaþia irezistibilã de a agita lucrurile, de a
nu se conforma regulilor. Titlul original este Jerry and Tom 2.0,
Jerry e personajul principal, el este cel care destabilizeazã cuplul
de killeri ºi într-un final îl distruge. Mult mai exotice sunt
personajele secundare, Will ºi Bill, boss-ul din umbrã ºi mâna lui dacã n-ai fi existat?”), o succesiune de momente provocatoare
dreaptã, secvenþa asasinãrii lui Will, o intenþie de parodie vizibilã vizual- plimbarea în lesã amintind de versurile lui Geo Bogza
a filmelor de gen, replicã minimalistã la The Irishman, asasinul „sufletul chelãlãie, smucindu-se scurt în lanþ”, urmatã de o vârstã
ce e în spatele unor crime celebre, de la J.F.K sau Marilyn Mon- a revoltei cuprinsã de Alex Calangiu în dansul mâinilor, miºcãri
roe sau chiar Elvis. Spectatorul este purtat printr-un carusel de frânte, sinuoase, versuri frânte, lupta cu tata, o rãfuialã inegalã
surprize, care avanseazã rapid, cu forþã ritmicã, ºi considerând („eu mort de beat, el mort de-adevãratelea”). Monologul lui
caracterul de spectacol-film, Florin Piersic Jr. aranjeazã foarte George Albert Costea „m-au învãþat” vs. „m-am învãþat” anunþã
bine toate aceste twisturi, învãluit într-un nor de fum apare maturizarea ca un act subversiv, iar presiunile din interior ºi
între secvenþe, supravegheazã ºi delimiteazã, iar în final se relevã din exterior sunt desãvârºit reprezentate în samba de carnaval,
ca personaj surprizã, regizor al spectacolului ºi al poveºtii din manifest al bucuriei, lumini, culoare, între vitalitate ºi graþie
spectacol, evazivul Bill. molaticã, pesonajul consumerist se defineºte prin delimitare,
nici corporatist, nici corpo-artist, nici corpo-trist. Episodul
OUTFITUL ªEARPELUI colectiv, scaunele aliniate, un joc de improvizaþie, muzica lui
• Regia: Andrea Gavriliu Mihai Dobre se integreazã într-o etapã/ vârstã nedefinitã, ªtefan
dupã poezii de Marius Aldea Cepoi conduce acest joc al mãºtilor identice, al sentimentelor ºi
• Concept, regie, coregrafie: Andrea Gavriliu obsesiilor, în care numitor comun este privirea masculinã,
• Muzicã: Mihai Dobre secondatã de vocea masculinã când tandrã, când ironicã, când
• Scenografie: Lia Dogaru fals empaticã, dialog parodic ºi livresc cu un celebru poem al lui
• Cu: Claudiu Mihail, George Albert Costea, Alex Calangiu, Nichita Stãnescu.
Vlad Udrescu, ªtefan Cepoi, Cãtãlin Mihai Miculeasa Valoarea performativã a limbajului poetic tradusã în miºcãri
ample sau geometric gândite, asocieri de cuvinte, gesturi ºi poziþii,
O utfitul ºearpelui, spectacol „poeticoregrafic”, teatru fizic
prin care Andrea Gavriliu dezvoltã un scenariu pornind
de la versurile poetului Marius Aldea, ºase personaje, mai multe
elogiul somnului „care te duce de pe lume” se unesc într-un
spectacol rotund despre constrângerile realului ºi necesitatea
adaptãrii la realitate, inventarea unui spaþiu indeterminat, a
ipostaze, un singur subiect. Tehnicile de construcþie ale poemului unui dans salvator.
19 Nr. 8 • 2020
 RAMURA traducerilor
Viorica Gligor
Puterea mântuitoare a artei, a dragostei ºi prieteniei
R omanul lui Romain Gary, Educaþie
europeanã, a cãrui acþiune este plasatã
în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, mai
exact, în iarna anului 1942, recompune secvenþe
din viaþa unor grupuri de partizani polonezi,
refugiaþi în pãdurea Wilejka, în apropiere de
Wilno. Unul dintre ele era cel al studenþilor,
consideraþi „romantici”, deoarece erau prea
exaltaþi ºi îºi asumau prea multe riscuri.
În centrul scenariului narativ este situat
itinerarul maturizãrii lui Janek, adolescentul
pe care medicul Twardowski, tatãl sãu, l-a
ascuns în codru pentru a-i salva viaþa, dupã ce
i-au fost uciºi ceilalþi doi fii. Aici, dupã ce-ºi
pierde pãrintele, este adoptat de grupul de
„verzi”ºi se implicã în lupta împotriva naziºtilor.
Astfel, descoperã preþul unor valori esenþiale,
precum demnitatea, libertatea, solidaritatea,
eroismul, sacrificiul. Conºtientizeazã cã ei,
tinerii, sunt constrânºi sã asume, aºa cum
spunea studentul Tadek Chmura, un alt tip de
educaþie europeanã, cea a urii, a crimei, a
dezumanizãrii:„plutoanele de execuþie, sclavia,
tortura, violul – nimicirea tuturor lucrurilor
care fac viaþa frumoasã”.
Prins în vâltoarea unor vremuri
tenebroase, lui Janek i se relevã, în egalã mãsurã,
dramatismul, fragilitatea ºi frumuseþea vieþii.
În timpul unei misiuni periculoase, se simte
subjugat de vraja muzicii lui Mozart, Chopin,
Schubert, interpretatã la pian de un bãtrân
neamþ. Altãdatã, când îl ascultã cântând la
vioarã pe un copil evreu, are revelaþia Graalului,
Nr. 8 • 2020
a puterii transfiguratoare a muzicii. Care va
mântui lumea de suferinþã ºi decãdere: „În
picioare, în mijlocul beciului duhnitor, îmbrãcat
în zdrenþe murdare, micuþul evreu cu pãrinþii
uciºi în ghetou mântuia lumea ºi oamenii, îl
izbãvea pe Dumnezeu. Cânta. [...] Cu capul
zvârlit pe spate, ca învingãtorii, cu buzele
deschise într-un zâmbet triumfãtor, cânta...
Lumea ieºise din haos. Cãpãtase o formã
armonioasã ºi purã. La început, a murit ura,
iar dupã primele acorduri au murit foamea,
dispreþul ºi urâþenia, aidoma unor larve
sumbre pe care lumina le orbeºte ºi le ucide. În
toate inimile vieþuia cãldura dragostei, toate
mâinile erau întinse, toate piepturile erau
fraterne...”.
În condiþii existenþiale extreme, iniþierea lui
Janek în tainele omenescului n-ar fi fost
completã fãrã experienþa iubirii. Prin Zosia, de
care sufletul lui fraged se îndrãgosteºte
iremediabil, învaþã lecþia dragostei. Împreunã
cu ea, viseazã o umanitate vindecatã de
violenþã, de foame ºi frig. Alãturi de Adam
Dobranski, studentul care le citeºte partizanilor
proze alegorice despre „oameni care suferã,
luptã ºi se apropie unii de alþii...”, trãieºte
bucuria prieteniei. Proiectul acestuia de a scrie
o carte cu titlul Educaþie europeanã reprezintã
o inspiratã mise en abyme, prin care se
devoaleazã atât tehnica novatoare a scriitorului,
cât ºi miezul credinþei sale artistice. Dobranski
este un personaj simbolic, profetic, în
confesiunile cãruia se oglindesc idealurile
20
tinerei generaþii postbelice, traumatizate de
barbaria rãzboiului. În memoria lui Janek se
întipãreºte pentru totdeauna pledoaria lui
ardentã pentru renaºtere spiritualã, pentru
fraternitate ºi pace, pentru regãsirea
adevãratelor valori ale civilizaþiei ºi culturii
europene: „Nu vorbea, cânta. Cânta ºi întreaga
forþã, ºi întreaga frumuseþe din cânturile
nemuritoare ale omenirii îi vibrau în vocea
profeticã. Nu va mai exista niciodatã rãzboi,
americanii ºi ruºii aveau sã-ºi uneascã frãþeºte
eforturile ca sã ridice o lume nouã ºi fericitã, o
lume din care neliniºtea ºi spaima aveau sã fie
definitiv alungate. Toatã Europa va fi liberã ºi
unitã; va avea loc o renaºtere spiritualã mai
rodnicã ºi mai constructivã decât au nãzuit
vreodatã oamenii, în clipele lor cele mai
entuziaste...”. Printr-un joc metatextual,
reflecþiile lui Dobranski, un alter ego al
scriitorului Romain Gary, asemenea lui Janek,
dezvãluie sensurile mirabile ale literaturii –
refugiu al speranþei, antidot împotriva
disperãrii, suferinþei ºi uitãrii, oglindã a
prezentului, dar ºi a trecutului individual ºi
colectiv: „Adevãrul e cã existã momente de-a
lungul istoriei, momente precum acesta pe care-
l trãim, când tot ce-l împiedicã pe om sã fie
nãpãdit de disperare, tot ce-l îmboldeºte sã
creadã ºi sã continue sã trãiascã are nevoie de
o tainiþã, de un refugiu. Iar acest refugiu e,
uneori, doar un cântec, o melodie, o carte. Mi-
aº dori ca volumul meu sã fie unul dintre aceste
refugii, mi-aº dori ca, atunci când rãzboiul se
Romain Gary, Educaþie europeanã,
traducere de Daniel Nicolescu, Bucureºti,
Editura Humanitas Fiction, Colecþia „Raftul
Denisei”, 2020
va încheia, oamenii care îl vor deschide sã-ºi
regãseascã trecutul neºtirbit, sã afle cã am fost
nevoiþi sã trãim ca niºte jivine, dar cã n-am fost
obligaþi sã cãdem pradã deznãdejdii. Nu existã
artã disperatã – disperarea înseamnã doar
lipsã de talent”.
În epilogul romanului, Janek, devenit
locotenent în armata polonezã, înainte de a-ºi
începe studiile la Academia de muzicã din
Varºovia, se întoarce, pe urmele trecutului, în
pãdurea care a adãpostit lupta de rezistenþã a
partizanilor, pentru a-ºi împlini promisiunea
faþã de Dobranski, care, înainte de a muri, i-a
încredinþat misiunea de a termina cartea. În
semn de omagiu, Janek aºazã volumul pe locul
unde a decedat cel mai bun prieten al sãu.
Imaginea simbolicã a furnicilor care
escaladeazã, trudnic ºi tenace, obstacolul
neprevãzut, reflectã, prin similitudine, sisificul
efort al fiinþei umane de a-ºi purta crucea
demnitãþii, împotriva potrivniciilor absurde ale
istoriei, împotriva suferinþei ºi a morþii:„Lumea
în care oamenii suferã ºi mor este aceeaºi în
care suferã ºi mor furnicile; o lume crudã ºi de
neînþeles, în care singurul lucru care conteazã
este sã cari mereu mai departe o rãmurea
absurdã, un capãt de pai, mereu mai departe,
cu sudoarea frunþii ºi cu preþul propriilor
lacrimi de sânge, mereu mai departe, fãrã rãgaz,
fãrã sã-þi tragi sufletul sau sã te întrebi de ce...”.
În þesãtura intertextualã, reflexivã ºi liricã a
Educaþiei europene se înalþã un recviem pentru
eroii polonezi, care ºi-au jertfit viaþa în numele
libertãþii naþionale, dar ºi un elogiu închinat
iubirii, prieteniei ºi forþei cathartice a literaturii
ºi a muzicii. Romain Gary este, ºi de astã datã,
un povestitor remarcabil, a cãrui mãiestrie este
vizibilã atât în curgerea captivantã a relatãrii,
cât în crearea unor personaje fascinante,
înnobilate de credinþa în valorile esenþiale ale
omenescului.

Gabriela Rusu-Pãsãrin
Regresiunea ºi nevoia de intropatie
R omanul de debut al tinerei Pauline
Delabroy-Allard, Povestea asta este
despre Sarah, a avut un succes nesperat,
obþinând ºapte premii literare, câºtigând, în
2018, Premiul Goncourt – Alegerea României
ºi Premiul Goncourt – Alegerea Poloniei, iar în
2019, Premiul Goncourt – Alegerea Elveþiei.
Desemnarea de cãtre publicul tânãr a premiilor
ºi receptarea criticã entuziastã atestã aviditatea
cu care un subiect despre iubirea dintre douã
tinere suscitã deopotrivã interesul generaþiei
tinere ºi al maturilor, din raþiuni diferite:
curiozitate ºi informare cu tenta de identificare
prin poveºti de viaþã. Stilul naraþiunii o plaseazã
pe Pauline Delabroy-Allard printre scriitorii
adepþi ai naraþiunilor cu dublu impact. „Ea
vorbeºte despre dorinþã ºi absenþã, chin ºi
nebunie, obsesie ºi derivã. Ea intrã în literaturã
prin uºa din faþã”, nota Le Figaro la momentul
apariþiei romanului.
Povestea de dragoste dintre profesoara
divorþatã ºi Sarah, violonista pasionalã ºi
stranie în comportamentul sãu, are un parcurs
fulminant, trecând cu lejeritate de la o relaþie
incipientã la pasiunea devoratoare. Prezenþa
profesorului de liceu, a cãrui companie este
doritã de Sarah la începutul romanului, creeazã
echilibrul prin viziunea tradiþionalã despre
relaþiile dintre sexe. Vocea care dezvãluie
detaliile unei vieþi la limita acceptãrii de cãtre
familie ºi distanþarea de experienþe care nu sunt
acceptate în mentalitatea tradiþionalã este
femininã, cea a profesoarei tinere.
Prin tratarea acestui subiect, autoarea crede
„cã se pot deschide perspective. Chiar ºi în
Franþa am stat de vorbã cu oameni care mi-au
mãrturisit cã romanul le-a arãtat cã lucruri pe
care le credeau bizare sau în afara normei
seamãnã foarte mult cu ceea ce simt ei în mod
obiºnuit, ceea ce trãieºti într-o relaþie
heterosexualã ºi cã i-a tulburat acest aspect.
Seamãnã cu o poveste obiºnuitã ºi asta îi face
sã îºi schimbe pãrerile”, a declarat într-un
interviu pentru Mediafax Pauline Delabroy-
Allard. Identificarea autoarei cu personajul
narator este evidentã ºi susþinutã într-un alt
interviu. „Personajul naratoarei a fost creat,
oarecum, dupã chipul ºi asemãnarea mea. Are
foarte mult din mine aceastã povestitoare: are
vârsta mea, aceeaºi meserie ca ºi mine, este
mama unei fetiþe; deci, în prima fazã ea mi se
aseamãnã cel mai mult. Dar, într-adevãr, ºi eu
prefer personajul Sarei”. Iubirea dintre cele douã
tinere va evolua spre disoluþia sentimentelor,
factorul catalizator fiind starea de boalã a
tinerei Sarah, un cancer de sân care îi va rãpune
viaþa. Debusolatã de certurile iscate de
temperamentul violonistei, când aceasta era în
starea letargicã înainte de deces, profesoara se
va retrage la Trieste ºi va trãi decepþia acestei
iubiri pânã la stadiul de boalã ºi moarte. ªi îºi
va pune întrebarea dacã ea a fost cea care a
ucis-o pe Sarah sau dacã a murit sub ochii ei.
Cele trei personaje au un fond latent de
sensibilitate, pe care îl exteriorizeazã prin
comportament: Sarah prin extravaganþã,
profesoara prin sensibilitatea cauzatã de iubirea
pierdutã, profesorul prin voita detaºare de
emoþional.
Latenþa este, se pare, nucleul iradiant al
reacþiilor personajelor: „Un cuvânt nu-mi dã
pace, mã obsedeazã, cuvântul latenþã” (p.14).
Definiþia din dicþionarul medical nu este
întâmplãtor plasatã: „Latenþã: stare a ceea ce
existã în mod non-aparent, dar care, în orice
moment, se poate manifesta prin apariþia unor
simptome” (p. 42). Naratoarea va resimþi acut
aceastã latenþã, iar Sarah o va asocia cu câteva
fobii: „Fluturii de noapte ºi statuile. Nu poate sã
stea într-o camerã în care este un fluture de
noapte. Nu-i plac pentru cã sunt imprevizibili,
nu ºtii niciodatã în ce direcþie zboarã, sunt
schimbãtori, derutanþi, versatili. Cât despre
statui, o înspãimântã ideea cã s-ar putea
însufleþi din senin. Cã din moarte o sã devinã
vii” (p.83). Sarah este de o „frumuseþe tragicã”
(p. 46). „Povestea asta este despre asta, despre
Sarah necunoscuta, Sarah fata cinstitã, Sarah
doamna precautã, Sarah femeia capricioasã,
Sarah ciudatã, Sarah femeia singurã” (p.63).
Este o explicitare a titlului romanului, din care
rezultã accentul pe structura personajului
aparent secundar, întrucât în prim plan este
vocea naratoarei ºi ar fi îndreptãþit sã o
considerãm pe ea actant principal. În fapt,
imaginea Sarei dominã naraþiunea, iar
profilurile psihologice, bine conturate ab initio,
odatã cu derularea acþiunii par a se suprapune,
pierd contururile ºi dobândesc aura de tragism
în egalã mãsurã, finalul fiind acelaºi: trecerea
în moarte ca urmare a unei boli. Cele douã
personaje feminine sunt dominate ºi resimt
acut latenþa definitã de un alt dicþionar medi-
cal invocat de autoare astfel: „dupã un trau-
matism psihic, timpul care se scurge între
eveniment ºi apariþia sindromului
de repetiþie în nevroza traumaticã.
Aparent liniºtitã, aceastã perioadã
este deseori însoþitã de momente de
izolare, dificultate de adaptare, stãri
depresive sau, dimpotrivã, stare de
euforie paradoxalã. În mod normal
dureazã de la câteva sãptãmâni la
câteva luni, poate sã fie foarte scurtã
sau sã se prelungeascã ani întregi”
(p. 96). Este definiþia care descrie
în detaliu evoluþia iubirii celor douã
lesbiene, starea euforicã a Sarei ºi
starea depresivã a profesoarei.
Finalul este expresia decrepitudinii
fizice în ambele cazuri. Cu diferenþa
cã aºa cum a trãit, intens, trepidant,
Sarah moare tânãrã dupã câteva
luni de cancer, profesoara trãieºte
în depresie încã 15 ani, însingurarea
voitã fiind modul de refuz al
realitãþii imediate.
Povestea este, în esenþã, despre
regresiune, despre timpul regãsit,
despre copilãrie ºi modul copilãresc
de detaºare de complexe.
Claude Bremond propune, în
volumul Logica povestirii (Ed.
Univers,Bucureºti, 1981), trei categorii în care sã
fie plasate spre identificare satisfacþiile ºi
insatisfacþiile celor ce resimt efectele unei boli:
starea hedonicã (starea care produce prin ea
însãºi o plãcere imediatã), satisfacþie de ordin
pragmatic (se calculeazã un avantaj), satisfacþie
de ordin etic (conºtiinþa datoriei împlinite). Este
evoluþia afectelor (satisfacþie sau insatisfacþie)
însoþind percepþia pe care o are pacientul asupra
21
RAMURA traducerilor
Paulina Delabroy-Allard, Povestea asta este
despre Sarah, traducere din limba francezã de
Despina Jderu, Bucureºti, Editura
Humanitas, Colecþia „Raftul Denisei”, 2019
stãrii sale prezente (pp.191-192). Cele douã
personaje ale romanului, aflate într-o relaþie ce
produce în egalã mãsurã satisfacþii ºi
insatisfacþii, sunt sub incidenþa stãrii hedonice,
dar profesoara va sfârºi prin asumarea bolii de
nevrozã traumaticã, cu evidente stãri depresive,
pânã la inducerea morþii ca salvare de la
însingurare, o satisfacþie de ordin etic.
Citirea romanului trimite ºi cãtre alte asocieri
de termeni: satisfacþii, insatisfacþii ºi nevoia de
intropatie. Teoriile despre intropatie mizeazã pe
relevarea relaþiei de receptare de cãtre un subiect
aflat în stare de impresionabilitate. Wilhelm
Worringer conferã „nevoii de intropatie” o
motivaþie ºi o cauzalitate:„Sentimentul de fericire
care este stârnit în noi prin reproducerea
organicã a vieþii, ceea ce omul modern
caracterizeazã ca frumos, este o satisfacþie a acelei
nevoi interioare de activitate proprie, în care
Lipps vede premisa procesului de intropatie” (în
Abstracþie ºi intropatie ºi alte studii de teoria artei,
Ed. Univers, Bucureºti, 1970, p. 31). Este esenþa
acestui roman, poate mai puþin cu intenþie din
partea autoarei, dar textul se rescrie dupã logici
prea puþin explicate. Intropatia, acest concept
din filozofia germanã, desemneazã transpunerea
eului în obiecte exterioare. În cazul romanului
autoarei franceze Pauline Delabroy-Allard,
aceastã intropatie se manifestã la Sarah prin
vioarã, iar la profesoarã prin banca albastrã care
se uneºte, în percepþia ei, cu albastrul mãrii ºi al
orizontului. Este dorinþa de dematerializare ºi
de depersonalizare, de pierdere a contururilor
pentru unirea cu starea de infinit, o deschidere
spre eternitate. Sarah, violonista, se va identifica
în timp cu vibraþiile viorii ºi va fi perpetuatã
starea sa de emoþie esteticã prin imaginea de pe
afiºul cu cvartetul. Ceea ce uneºte cele douã
percepþii este poemul Tânãra ºi moartea de
Matthias Claudius, pe care îl citeau împreunã,
iar acum, dupã moartea Sarei, formaþia
muzicalã va pãstra locul Sarei ºi va interpreta
cvartetul în re minor astfel intitulat, scris de
Franz Schubert în martie 1824.
Importante în ecuaþia analizei sunt efectele
nevoii de intropatie, sunetele ºi satisfacþia iubirii
ºi dincolo de moarte, temã susþinutã prin
aceastã epifanie eroticã, revelaþia unei lumi
nevãzute, o percepere neaºteptatã a unei noi
semnificaþii a iubirii între douã suflete, în acest
caz, femei aflate la limita singurãtãþii ºi a
disperãrii prin însingurare.
Nr. 8 • 2020
Meridianele textului
Avanpremierã editorialã

Maja Lunde

Istoria apelor
(fragment)

Traducere din norvegianã de Ivona Berceanu

Colecþia „Raftul Denisei”, coordonatã de Denisa Comãnescu
(c) Editura Humanitas Fiction, 2020
chiar dacã el trebuie sã mã ocoleascã pentru cã vine dinspre

M aja Lunde este una dintre cele mai importante voci ale literaturii norvegiene actuale. S-a
nãscut în 1975 ºi a crescut la Oslo, unde locuieºte ºi în prezent cu soþul ei ºi cei trei copii.
A studiat la Universitatea din Oslo mai întâi literatura ºi psihologia, apoi ºi-a luat masteratul în
babord. Trag cârma într-o parte, pornesc motorul la maximum
ºi…
Nu au rãmas decât câþiva metri între mine ºi navã, aproape
media ºi comunicare, cu specializare în istoria filmului. Din 2009 s-a dedicat exclusiv scrisului, cã vãd petele de ruginã de pe pereþii vaporului ºi sudurile din
concentrându-se pe scenarii de film ºi pentru televiziunea norvegianã, care s-au bucurat de succes. structura de oþel.
Printre acestea se numãrã cele pentru filmul serial pentru copii Barnas supershow, pentru serialul Probabil cã nu m-a vãzut cãpitanul, de acolo de sus de pe
dramatic Hiem (Acasã) ºi serialul de comedie Side om side (Unul lângã altul). Din 2012 pânã în puntea de navigaþie, ºi el nu ºtie, nu va ºti niciodatã, cã azi
prezent i-au apãrut zece cãrþi pentru copii ºi adolescenþi. Primul sãu roman pentru adulþi, Istoria aproape a omorât un marinar de ºaizeci ºi ºapte de ani din
albinelor (Bienes historie; Humanitas Fiction, 2019), care a propulsat-o pe scena literarã internaþionalã Norvegia.
într-un mod spectaculos, fiind tradus în treizeci ºi cinci de þãri, a fost publicat în 2015 ºi face parte Dar acum nava dispare încet în spatele meu ºi mi se pare cã
dintr-o tetralogie dedicatã transformãrilor profunde ale planetei sub acþiunea distrugãtoare a ar strãluci, sau poate cã în faþa ochilor îmi joacã luminiþe albe,
oamenilor. Romanul a primit mai multe premii literare, printre care prestigiosul Bokhandlerprisen pentru cã acum îmi amintesc în sfârºit sã rãsuflu.
(Premiul librarilor norvegieni) ºi Fabelprisen (Premiul Fabel pentru literaturã fantasticã). Cel de-al ªi râd, râd cu voce tare, cuprinsã de un sentimente de
doilea roman din tetralogie, dedicat elementului definitoriu al vieþii – apa – se intituleazã Istoria uºurare.
apelor (Blå), a apãrut în 2017 ºi este deja tradus în peste douãzeci ºi cinci de þãri. Romanul, ale cãrui Râsul te poartã, chiar ºi prin ceaþã, te poartã ºi persistã.
personaje evolueazã fie în fiordurile îngheþate ale Norvegiei de azi, fie într-o Europã a viitorului Sunt de neoprit! mã gândesc.
deºertificatã, devastatã de rãzboaiele purtate pentru cea mai preþioasã resursã, va fi publicat de Sunt, ºi am fost mereu de neoprit. De nestãvilit.
editura Humanitas Fiction în aceastã toamnã. Mai ales în lupta pentru Eidesdalen, bolnavã de furie ºi cu
copilul care creºtea în mine. Îmi amintesc cum furia creºtea
odatã cu copilul, îmi amintesc cum ardea ºi mã încãlzea ºi se
N ici o adiere de vânt. Pornesc motorul, merg la vitezã
micã. Aud mai bine acum, stau în picioare, mã ridic pe
vârfuri, dar nu vãd prea multe.
privirea fixatã pe acul busolei, toate sunetele au dispãrut, de
parcã ar fi dispãrut într-un vortex, sau în spaþiul cosmic,
umiditatea aerului împiedicã propagarea undelor sonore, eu
fãcea tot mai puternic pe zi ce trecea.
Eram de nestãvilit, dar nu eram fericitã. Existã oameni care
îºi trãiesc întreaga viaþã cu o luminã în ochi, se miºcã calm, se
Strâmtoarea avea doar 33,1 km în porþiunea cea mai îngustã, încerc din nou sã acþionez cornul de ceaþã, dar sunetul este atât plimbã în siguranþã prin lume, au capacitatea de a se bucura de
între Dover ºi Calais. Franþa la babord, Anglia la tribord, stau de slab, încât aproape cã nu se aude. un prânz bun, de o searã petrecutã într-o companie bunã, de o
aproape de coasta Angliei pentru a evita traficul cu feriboturi, Eu continuu, merg pe acelaºi curs, menþin viteza redusã la plimbare în pãdure cu oameni dragi lor, ºi care acumuleazã
am senzaþia cã pãmântul se strânge în jurul meu, vântul se trei noduri, la aceastã vitezã va dura câteva ore sã trec de Dover, astfel de experienþe, le poartã în suflet, ºi revin la ele atunci când
domoleºte, iar ceaþa se ridicã dinspre Anglia, patria ceþii, desigur. dar nu îndrãznesc sã cresc viteza. viaþa îi pune la încercare, ºi atunci se agaþã de ele, se folosesc de
Anglia, Anglia, iatã-te din nou, nu m-am întors niciodatã la ªi atunci am auzit! Motorul unei alte bãrci… nu, nu al unei ele ºi se încãlzesc la cãldura emanatã de ele. Cred cã aceastã
tine, am evitat þara, mirosul de prãjealã, fumul de þigarã, gustul bãrci… ci motorul uriaº al unei nave. abilitate trebuie sã fie înnãscutã, geneticã, aºa cum este talentul
de cãrãmidã, privirea recepþionerului, ºi nici n-o sã mã întorc Mã rãsucesc. pentru cifre sau pentru cuvinte.
vreodatã, nici mãcar dacã aº cãuta de un port de urgenþã; chiar De unde se aude? Dar am fost fericitã acolo, îmi amintesc cã am fost fericitã.
ºi atunci mai bine mã scufund. Nu vãd decât acelaºi perete cenuºiu în toate pãrþile. Tabãra a fost ridicatã la punctul terminus al drumului de
Pe sub canal trece un tunel, este ceva inimaginabil, la fiecare Nava se apropie, sunetul creºte, dar de unde vine? Opresc construcþie, pe muntele înalt, la o altitudine de 1100 de metri
orã, sute de oameni traverseazã Canalul în trenuri, pe sub mine, motorul, stau încordatã, aud foºnetul gecii mele în timp ce mã deasupra nivelului mãrii, unde era planificat sã fie construit
cu milioane de litri de apã deasupra capetelor lor. Câtã cutezanþã miºc, þesãtura jachetei care foºneºte, iar vaporul, vaporul, care noul baraj. Acolo nu urma sã fie nici un baraj, nici un tunel, nici
au cei care stau într-un tren în fiecare zi ºi cu bunã ºtiinþã ºi de nu existã încã, decât sub forma unui duduit puternic ºi înfundat, o þeavã care sã ducã la centrala electricã, aºa credeam noi, pentru
voie bunã se duc pe fundul mãrii, într-un loc strâmt ºi mai care treptat ºi neînduplecat creºte în intensitate. cã în fiecare zi tot mai mulþi demonstranþi ni se alãturau, ºi în
adânc, cum nu mai existã. Mã rãsucesc, sunetul vine de la tribord. Îmi întorc capul curând am fost mai mulþi de cinci sute. Majoritatea erau tineri,
Ceaþa devine din ce în ce mai deasã, nori care iubesc înspre babord, dar nici de acolo nu vine. Auz blestemat! La inclusiv niºte copii ni s-au alãturat, pentru cã era varã ºi copiii
pãmântul, aºa obiºnuia sã spunã tata, lui îi plãcea ceaþa, dar urechea dreaptã auzul este mai slab decât la cea stângã, am stat se plimbau de parcã ar fi mers într-o drumeþie obiºnuitã.
ceaþa aici…ºi acum… mã ridic, vizibilitatea a scãzut, marea se prea aproape de un megafon odatã, sau de polizorul acela Corturile, toate corturile de munte joase construite pentru
evaporã în faþa mea, în spatele meu, nu mai vãd cerul. unghiular în Alta, o altã pierdere, când au petrecut o zi tãindu- condiþii de genul acesta, se aflau împrãºtiate pe o porþiune întinsã
Este întuneric, un întuneric bizar, cenuºiu, pornesc felinarele, ne lanþurile, am crezut cã vom câºtiga, ºi într-o singurã zi ne-au ºi stâncoasã. Vremea era necruþãtoare acolo sus, la o altitudine
dar nu mã ajutã prea mult, o fac doar ca sã ºtiu cã am fãcut ºi desprins; dar acum nu mai am nevoie de auz, pentru cã acum atât de mare deasupra nivelului mãrii ºi ploua adesea, deoarece
asta. Sun sirena de ceaþã, semnalul ei slãbuþ este înghiþit de vãd nava care se ridicã precum o umbrã uriaºã, cenuºie, ca un ne aflam într-o zonã în care norii dinspre mare se dezintegrau
aerul saturat de vapori, un semnal lung ºi douã scurte, unul munte, chiar în faþa mea. la întâlnirea cu munþii. Puþin ne pãsa. Zilele erau lungi, luminoase
lung ºi douã scurte. Se îndreaptã fix înspre mine, dinspre babord. ºi noi împãrþeam totul, poveºtile, mâncarea, cafeaua, þigãrile ºi
Dar îmi cunosc poziþia, am busola, doar cã trebuie sã-mi Acþionez cornul meu de ceaþã, una lungã, douã scurte, de dedicarea. Obiºnuiam sã ne strângem seara în jurul unui foc
urmez cursul, sã las cornul de ceaþã sã sune, ºi voi fi în siguranþã. mai multe ori, dar semnalele mele sunt acoperite de zgomotul mare, umpleam liniºtea munþilor cu cântãri ºi citirea scrisorilor
Mã agãþ de eche, încheieturile mâinilor mi s-au fãcut albe, am motorului navei uriaºe, care nu m-a vãzut ºi-ºi vede de drum,

Nr. 8 • 2020
22

ºi a articolelor din ziar. Citeam tot ce ne venea la mânã, tot ceea
ce scria despre noi. În fiecare zi primeam declaraþii de susþinere,
fie sub formã de scrisori, ziare ºi mâncare, care ne erau aruncate
dintr-un mic avion. Toate acele lucruri reprezentau semnale
care ne dãdeau de veste cã ne-am fãcut remarcaþi, cã participam
la un moment istoric, pentru cã niciodatã lupta norvegianã
pentru mediu nu a mai atins nivelul unei astfel de demonstraþii.
ªi ce era ºi mai important: protestele noastre au avut ecou
ºi în afara graniþelor þãrii, deoarece ºi ziarele suedeze ºi daneze,
chiar ºi cele germane au scris despre acþiunea noastrã la scurt
timp dupã aceea.
Niciodatã nicãieri nu m-am simþit ca acasã, aºa cum m-am
simþit acolo sus, ºi speram ca asta sã dureze o eternitate. Dar
amintirile mele nu s-au transformat în experienþe la lumina
cãrora sã mã pot încãlzi, pentru cã toate au luat sfârºit în curând,
împreunã cu tot restul vieþii mele, aºa cum o ºtiam eu.
Începutul sfârºitului a fost poate în dimineaþa aceea când a
venit ºeriful din Ringfjord. Fusese angajat în urmã cu vreo doi
ani, nici Magnus ºi nici eu nu-l cunoºteam pe acest tinerel cu
dialect din Stavanger.A venit însoþit de trei bãrbaþi ºi un megafon,
prin care ºi-a bâlbâit discursul pregãtit dinainte. Ne ruga sã
plecãm, vorbea sincer, fãrã furie, a pomenit Codul Penal, pe care
îl încãlcaserãm cu toþii ºi eram în pericol sã fim pedepsiþi cu
amenzi, sau chiar cu închisoarea.
— Vi se cere sã pãrãsiþi locul imediat, pentru ca lucrãrile sã
poatã continua.
L-am strâns de mânã pe Magnus.
— N-ai sã vezi! am spus eu cu voce ºoptitã, pentru el ºi
pentru mine.
Cãci noi am rãmas locului, evident cã am rãmas acolo, urma
sã zãcem acolo pânã când ne vor îndepãrta.
Dar ºeriful a continuat:
— Ne-aþi comunicat ce aþi avut de comunicat, aþi obþinut
ceea ce aþi dorit sã obþineþi.
— Ce limbaj! am pufnit eu.
— Credeam cã îþi place atunci când oamenii se exprimã
corect, mi-a spus Magnus.
Tata a fãcut un pas înainte ºi i-a zâmbit ºerifului.
— Înþelegem cã te afli aici pentru cã nu ai de ales, a spus el.
Dar tu nu reprezinþi decât Ringfjord-ul… Nu-l vãd pe ºeriful
Meridianele textului
din Eidesdalen aici…
— Nici eu nu vãd mulþi locuitori din Eidesdalen, i-a retezat-
o el.
— Au ferme de care trebuie sã se îngrijeascã, a rãspuns tata.
Noi nu ne aflãm aici doar pentru ei. Suntem aici pentru naturã,
pentru mierlele de râu ºi pentru midiile de apã dulce.
ªeriful a rãmas locului, ezitând, cei trei poliþiºti erau postaþi
în spatele lui ca sã-l apere, ºi nimeni nu ºtia ce sã facã cu mâinile.
Noi eram cinci sute, ei erau patru.
— Cred cã am spus tot ce am avut de zis, a spus ºeriful ºi a
fãcut un pas înapoi.
— ªi v-am auzit, dar nu ne vom supune, a spus tata.
— Nu pot decât sã sper cã totul se va rezolva paºnic, a spus
ºeriful.
întâi ºi mai întâi miroseau a conservã. Acum începeau sã se
— Suntem adepþii protestelor paºnice, a spus tata.
ridice aburii din tocana vâscoasã ºi mi-au pãtruns în nas.Aceastã
— Dacã într-adevãr vorbiþi serios, ar trebui sã le transmiteþi
dietã îmi sporea greþurile ºi poate cã nu era sãnãtoasã pentru
avertismentul meu celor din tabãrã.
bebeluº.
Avea un aer neajutorat, acum cã nu mai avea o foaie de pe
Magnus stãtea la uºa cortului. În spatele lui, cortul stãtea
care sã citeascã.
într-o parte, faþa de masã atârna printre beþe, ºi nu pãrea sã fi
— Bietul om, a ºoptit Magnus.
fost prins cum trebuie, iar el doar stãtea acolo, ca un bolovan,
— Nimeni nu-l obligã, i-am spus eu.
chiar dacã farfuriile grosiere din aluminiu din care urma sã
— Asta-i munca lui, a spus Magnus
mâncãm erau în continuare murdare.
— Bine atunci, a spus ºeriful cu voce tare. Ne vedem în
— N-ai de gând sã le speli? i-am aruncat farfuriile.
curând.
— Nu trebuie sã strigi.
— ªtii unde sã ne gãseºti, i-a spus tata.
— Dar le poþi spãla?
ªeriful le-a fãcut un semn poliþiºtilor ºi s-au retras.
— Signe, ºtii cã mai devreme sau mai târziu va trebui sã
Cu toþii ne-am înveselit când au pornit maºina ºi au plecat.
plecãm.
— Unu-zero pentru noi, a spus tata.
Nu i-am rãspuns, am continuat sã amestec în cutie, tocãniþa
Fãrã sã spunã nimic, Magnus, s-a întors la cort ºi m-am
era pe punctul de a se arde, aluminiul cutiei era prea subþire.
grãbit sã-l prind din urmã.
— Nu putem sã plecãm pur ºi simplu? m-a întrebat el.Acum.
Începuse sã plouã mãrunt.
— Mâncarea este gata. Trebuie sã speli farfuriile, i-am spus
— Þi-e foame? l-am întrebat.
eu.
El a ridicat din umeri.
— Signe?
Am gãsit aragazul de camping, l-am luat afarã cu mine,
— Vezi cã arde.
brusc am simþit cât de frig îmi era, îmi tremurau mâinile atunci
— N-ai putea mãcar sã cobori ºi sã vorbeºti cu Iris? a insistat
când am vrut sã torn spirt în rezervor, flaconul era deja gol pe
Magnus.
jumãtate, trebuia sã mergem dimineaþa sã mai aducem.
— Ce?
Am scos o cutie cu tocanã ºi am început sã o încãlzesc direct
Iarãºi se referea la ea cu numele mic, Iris.
deasupra flãcãrilor. De fapt, nu prea îmi plãcea mirosul mâncãrii
— Îi pare foarte rãu, Signe.
de la cutie, toate conservele aveau un gust aparte, de parcã mai
— Ai vorbit cu ea?
— Te rog frumos… nu putem sã purtãm o conversaþie?
Sã purtãm o conversaþie?
— Nu! i-am spus eu.
— Am fost acolo ieri, a spus el.
— Când anume?
— Seara.
Nici mãcar nu observasem cã fusese plecat.
— Îi pare rãu cã tu … Cã voi … Luaþi lucrurile atât de
personal.
— De parcã lucrurile astea ar putea fi luate ºi altfel decât
personal.
— Totuºi, e mama ta.
— Tu nu iei lucrurile personal? Este familia ta. Valea ta.
— Încerc sã separ lucrurile personale de chestiunea asta.
Nu m-am putut abþine sã nu râd, ºi am pufnit în râs.
— Nu înþeleg cum vrei tu sã tratãm lucrurile astea. Dacã nu
personal, atunci cum?
— Cei care vin din Oslo, din Bergen, a dat el din cap înspre
focul de tabãrã. Probabil cã ei au înþeles. Ei au venit ca sã apere
cauza noastrã.
— Nu! i-am spus eu. Tu eºti cel care n-a înþeles. ªi ei o iau
personal, este ºi cascada lor, ºi apa lor, ºi valea lor, chiar dacã nu
sunt localnici.
A rãmas nemiºcat un pic, parcã ar fi fost prins de o lentoare
apoi ºi-a întins braþele cãtre mine, zâmbind ºãgalnic.
— Uneori, nu înþeleg cum te poþi implica atât de tare, Signe.
— Cum de mã pot implica? Dar mai este ºi altã cale?
Când s-a lãsat seara, m-am vârât în sacul de dormit ca de
obicei, dar nu puteam sã adorm, pentru cã eram atât de umed
ºi de lipicios, încât nu conta cât de strâns mã înveleam în sac.
Simþeam cã nu pot scãpa de pânza de cort, care mereu mi se
pãrea prea aproape de faþã. Simþeam în gurã gustul de ars al
tocãniþei din conservã ºi mirosul de alcool, ºi dintr-o datã mi s-
a fãcut atât de silã de toate, ºi de ploaia care cãdea în averse, de
umezeala care pãtrundea peste tot, dar tot nu-i puteam
împãrtãºi asta lui Magnus, care dormea cu spatele la mine. Asta
ar fi însemnat sã îi dau dreptate.
23 Nr. 8 • 2020
 carnet plastic
de Cãtãlin Davidescu
U nul dintre artiºtii de origine românã
insuficient cunoscuþi în România, dar
ºi în lume, este pictorul Arthur Segal. Studiile
care i-au fost consacrate pânã acum îl
încadreazã în primul val al Avangardei euro-
pene, iar în peisajul plastic autohton este chiar
un precursor al acesteia1. Deºi este considerat
un actor secundar în cadrul miºcãrii
moderniste de la începutul secolului al XX-lea,
personalitatea lui Arthur Segal meritã un
interes sporit din partea cercetãtorilor. Nu mã
refer aici la istoriografia artei româneºti, unde
prezenþa sa este aproape inexistentã, ci la cea
germanã ºi englezã care, la rândul lor, nu au
reuºit sã epuizeze subiectul. Unul dintre cei mai
buni exegeþi ai creaþiei sale, Norbert Lynton,
remarca: „Segal a fost un outsider ºi nu a aderat
la o miºcare artisticã sau alta. A trãit în mijlocul
artei progresiv, fãcând propriile sale picturi,
graficã ºi ocazional sculpturi, organizând,
predând, scriind, înregistrând”2.
Consider cã Arthur Segal a aparþinut acelei
black
foarte subþiri categorii de pictori pentru care
arta este mai important sã fie înþeleasã decât
evaluatã, motiv pentru care nu simþea nevoia
sã îºi gãseascã o amprentã dupã care sã fie
recunoscut. Cele cinci perioade ale creaþiei sale,
deºi sunt relativ uºor de identificat, nu pot fi
distinse temporal pentru cã nu au, decât destul
de vag, un caracter succesiv, aºa cum se
întâmplã în mod curent. O primã perioadã,
aproape ignoratã de criticã, este cea a debutului,
influenþatã de ºcoala realistã a sfârºitului de
secol al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea,
când, marcat de atmosfera conservator-
cyan
yellow
magenta
provincialã în care îºi petrecuse copilãria ºi
tinereþea, picta peisaje cu impact emoþional, gen
Octav Bãncilã, la noi, sau, mai curând, Giovanni
Segantini, pe plan internaþional. Sunt piesele
cu care participã la Expoziþiile anuale ale
artiºtilor în viaþã de la Bucureºti ºi pentru care
este premiat. Berlinul acelei epoci era la fel de
conservator în ceea ce priveºte fenomenul ar-
tistic, motiv pentru care mulþi tineri preferau
Parisul.
Faza urmãtoare ne relevã un Segal mult mai
curajos, aproape Fov, cu un discurs structurat
pe o combinaþie originalã de elemente neo-
impresioniste din maniera lui Signac, cu o paletã
cromaticã foarte vie, pe dominante de roºu
intens care compun grafia imaginii. Este, fãrã
îndoialã, o formã de manifestare a unei energii
tinere, care simte nevoia sã erupã, dar, în aceeaºi
mãsurã, se simte ºi cenzura interioarã a
pictorului, care îºi controleazã bine impulsurile
afective. Cu acest gen de lucrãri a deschis
expoziþia din 1910, de la Bucureºti, consideratã
de presa din România ca fiind prima mani-
festare de artã modernã de la noi.
Cea de-a treia perioadã de creaþie, a
Echivalenþelor, are mai multe faze de dezvoltare.
Compoziþiile rectilinii care divizeazã suprafaþa
picturalã derivã din Cubism, în mod particular
din arta lui Robert Delaunay, care se bucura de
aprecierea tinerilor artiºti germani de la
începutul secolului trecut. Nu putem însã vorbi
de preluarea unui tipar compoziþional sau
cromatic, pentru cã structura sa intimã era
diferitã de cea a lui Delaunay sau a altor
inovatori din acea perioadã. Motivaþiile sale
Arthur Segal
sunt de naturã eticã ºi esteticã în raport cu
firea sa temperatã, înclinatã spre echilibru. Acest
ciclu de lucrãri, al Echivalenþelor, apare în creaþia
sa în perioada tulbure a Primului Rãzboi
Mondial când, afectat de tragedia din jurul sãu
ºi aflat într-un moment de crizã spiritualã, îºi
pierduse încrederea în artã, încercând sã
reconstruiascã echilibrul pierdut. Iar în acest
ciclu al Echivalenþelor, despre asta cred cã este
vorba. Din punct de vedere tematic, majoritatea
lucrãrilor reprezintã peisaje sau naturi moarte,
unde întreaga suprafaþã este tratatã egal, fãrã
a construi centre de interes ale lucrãrii.
Compoziþional, divizarea geometricã a
suprafeþei favorizeazã tratarea sa egalã, iar la
nivel cromatic se întâmplã acelaºi fenomen.
Folosind o paletã stinsã, compusã în bunã
mãsurã din griuri colorate cu accente de negru,
artistul încearcã sã impunã echilibrul dorit.
Chiar ºi atunci când îºi diversificã cromatic
paleta, o face de o manierã controlatã în spiritul
analizelor spectrale descrise de Goethe în
lucrarea sa, Zur Farbenlehre (/Despre teoria
Culorilor). Atât la nivelul imaginii, cât ºi la cel al
susþinerii teoretice, artistul vrea sã ne convingã
de importanþa recâºtigãrii echilibrului în toate
planurile, exterior-vizual, social-etic ºi interior-
spiritual.
O dezvoltare a Echivalenþelor va accentua
filonul narativ al picturii în pofida concepþiei
generale a moderniºtilor, refractari unei
asemenea legãturi.Acest gen de compoziþii, unde
lucrarea este divizatã în mai multe ecrane,
fiecare dintre ele constituind o compoziþie în
sine, începe chiar înaintea revenirii sale din exilul
elveþian, mã refer la cele cu tematicã religioasã.
Asemenea compoziþii de facturã epicã în care
sunt tratate teme de naturã socialã, eticã ºi chiar
politicã întâlnim destul de frecvent în creaþia
sa din anii ‘20. Lucrãrile sunt pictate în mod
intenþionat naiv. Fiecare scenã în parte este însã
atent structuratã atât din punct de vedere
compoziþional, cât ºi cromatic, bine indi-
vidualizatã, dar atent integratã ºi în ansamblul
lucrãrii. Ciclul, în ansamblu, îºi asumã
intenþionat un idiom de facturã popularã, pe
care artistul îl considerã propriu mesajului pe
care vrea sã îl livreze. Aproape în paralel cu
lucrãrile epice, Segal experimenteazã ºi o serie
de piese abstractizate ºi uneori chiar non-
figurative. Uneori, acestea, la rândul lor, pot fi
subdivizate într-un segment de lucrãri unde
prioritar este un singur centru de atenþie sau
„punct de vedere”, cum a mai fost numit. Segal
experimenteazã în aceste lucrãri, concepute prin
anii 1925-1930, fenomenele optice iniþiate de
Manet ºi continuate de Seurat, prin care
lucrarea, asemenea privirii umane, este focusatã
pe imaginea centralã. Detaliile compoziþiei încep
sã se estompeze treptat în raport cu distanþa
faþã de acest „centru de atenþie”.
În ultimul deceniu ºi jumãtate de viaþã,
creaþia sa a suferit o nouã metamorfozã, o
reîntoarcere spre figurativism, dar dintr-o
perspectivã diferitã de cea când a debutat. Mã
refer la felul în care Segal se raporteazã acum
la motiv atât ca implicare afectivã, cât ºi din
punct de vedere vizual. Naturile sale moarte ºi
compoziþiile conþin o formã de obiectivare
sentimentalã în acord cu principiile pe care le-
a ºi teoretizat, acelea ale picturii obiective. De
asemenea, imaginea este construitã cu o mare
atenþie pentru respectarea realitãþii, ceea ce mã
determinã sã o consider o precursoare a
Hiperrealiasmului anilor ‘60, dar ºi a noului
realism contemporan.
Cãutãri similare pentru gãsirea unor
metode obiective de realizare a unor expresii
vizuale au fost ºi reliefurile sale în ghips unde,
pe lângã relieful natural al formei, implicã ºi
culoarea pentru sublinierea unor contraste.
Acelaºi tip de mesaj îl are ºi în scrierile sale
teoretice despre artã. Volumul rãmas încã în
manuscris, Legile obiective ale picturii,
argumenteazã, ca de obicei, din perspectiva unei
etici sociale care conþine ºi viziunea plasticã,
concepþia sa despre viaþã. Este o formã de
înþelegere a relaþiei dintre naturã, societate ºi
artã care trebuie sã coexiste într-un permanent
echilibru, nu o încercare de dominaþie. Segal nu
ºi-a dorit niciodatã sã se închidã într-un turn
de fildeº, sã separe arta de viaþã sau sã îºi
considere opera ca pe o formã de dominare a
lumii prin impunerea propriului sãu univers.
1
I. Gruia,„Întâia expoziþie de artã modernã,
Arthur Segal”, în Secolul, an XI, din 10.03.1910,
p. 9; Petru Comarnescu, Curente în arta
româneascã modernã, în Arta, nr.7, 1967, pp. 8-
10.
2
Norbert Lynton, Arthur Segal, text catalog,
Fisher Fine Art Gallery, London, octombrie-
noiembrie, 1978.