Revistã a Uniunii Scriitorilor din România • Apare lunar la Craiova • Nr.

5 (1283) • 2023
• Fondatã în 1905 • Serie nouã • 24 de pagini • 2 lei

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri de Marcel Voinea

Ioana Bãtrânu, Interior melancolic, 1999

Revistã de culturã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii

 ªedinþa Comitetului Director al Uniunii
Scriitorilor din România din 5 aprilie 2023
Î
Revistã editatã de n ziua de 5 aprilie 2023 s-a întrunit propus numirea unui consilier al preºedintelui Pentru ediþia a VI-a a Simpozionu-
Uniunea Scriitorilor Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor, ºi a directorilor departamentelor Uniunii, toate lui Interferenþe literare româno – maghiare, se
din România
rezultat în urma alegerilor din Filiale, din propunerile fiind adoptate prin vot de propune traducerea din limba maghiarã în
ºi Fundaþia Ramuri
Comitet fãcând parte urmãtorii membri: Comitetul Director. Întrucât numirea mem- limba românã a volumului Ejszakak a zenben
Preºedintele U.S.R., Prim-vicepreºedintele brilor Comisiei de Validare este atribuþia (Nopþi Zen), autor Balazs Imre Jozsef, apãrut la
Redacþia: U.S.R. ºi câte un reprezentant al Filialelor cu Comitetului, a fost stabilitã componenþa acestei Editura Lector Kiado, precum ºi traducerea din
Gabriel COªOVEANU peste 150 de membri, care poate fi Preºedintele Comisii ºi aprobatã prin vot. limba românã în limba maghiarã a volu-
(redactor-ºef) Filialei sau un reprezentant decis de Comitetul Comitetul a decis Premiile Festivalului mului Urma, autor Adrian Alui Gheorghe,
Gabriela GHEORGHIªOR de Conducere al acelei Filiale. Preºedintele Internaþional de Literaturã „Tudor Arghezi” de Editura Cartea Româneascã. Toate propunerile
(redactor-ºef adjunct)
Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, a la Târgu Jiu ºi Premiile „Garabet Ibrãileanu”. au fost aprobate prin vot.
Gabriel NEDELEA
(redactor)
Valentin BAZÃ-VERDE
(redactor)
ªedinþa Consiliului Uniunii Scriitorilor
Mihaela IOVAN
(secretar general de redacþie) din România din 5 aprilie 2023
Redactori asociaþi:

Cãtãlin DAVIDESCU
Î n ziua de 5 aprilie 2023 s-a întrunit
Consiliul Uniunii Scriitorilor din
România, în noua componenþã, rezultatã în
Victor OLARU urma alegerilor din Filialele Uniunii din lunile
martie – aprilie 2023.
Cristian PÃTRêCONIU
Rezultatul votului pentru Preºedintele
Marcel VOINEA Uniunii Scriitorilor – anunþat de Preºedintele
(concepþia graficã)
Comisiei de Monitorizare a Alegerilor, Cristian
Pãtrãºconiu – a fost alegerea, cu 91,7% dintre
U.S.R. în mandatul curent.
Consiliul a aprobat componenþa Comisiilor
Uniunii, constituite conform Statutului.
voturile exprimate, a domnului Nicolae
Manolescu pentru un mandat de cinci ani. S-au discutat proiectele ºi orientãrile
activitãþii Uniunii Scriitorilor în perioada
Consiliul a aprobat prin vot, la propu-
urmãtoare.
nerea Preºedintelui, ca dl Varujan Vosganian
sã ocupe funcþia de Prim-vicepreºedinte al

Colegiul revistei:
In memoriam Radu Cosaºu (1930-2023)
Dan CRISTEA
U niunea Scriitorilor din România
anunþã cu imensã durere încetarea
din viaþã a scriitorului Radu Cosaºu.
Gabriel DIMISIANU
Prozatorul ºi ziaristul Radu Cosaºu s-a
Adrian POPESCU nãscut pe 29 octombrie 1930, la Bacãu. A
absolvit liceul la Bucureºti în 1948, apoi a urmat
Nicolae PRELIPCEANU un an de studii la Facultatea de Litere (1948-
1949), iar ulterior ªcoala de Literaturã ºi Criticã
Mihai ªORA Literarã „Mihai Eminescu” (1952-1953). A
lucrat ca reporter la Revista elevilor (1948-
Adresa revistei: 1949) ºi apoi la Scânteia tineretului (1949).
Str. Olteþ , Bloc IJK Parter, Craiova A lucrat, de asemenea, ca frezor la Uzinele
Tel.:0351.461.797Fax.: 0251/41.44.14; Timpuri Noi (1950), revenind ca reporter la
O.P. 1, C.P. 208 (pentru corespondenþã)
Scânteia tineretului (1953-1956). Dupã ce a
www.revistaramuri.ro
lansat teoria „adevãrului integral” la Congresul
e-mail: ramuri_2005@yahoo.com
Tinerilor Scriitori (1956), nu a mai fost angajat
Administraþia:Calea Victoriei nr. 133, BUCUREªTI;
Tel.: 021/21.27.993
în presã timp de mulþi ani.
A debutat editorial cu volumul Servim Re-
publica Popularã Românã, Editura Tineretului,
1952,semnând cu pseudonimul Radu Costin.
Opiniile unui pãmântean (1957) este primul
volum semnat Radu Cosaºu.
A fost redactor la ziarul Sportul Popular ºi
la revistele Cinema (1967-1987), Dilema (1993-
2004) ºi Dilema veche. A fost un apreciat cro-
nicar de film, având mulþi ani o rubricã de cin-
ema în revista România literarã, ºi cronicar
sportiv, din 1969. În ultimii ani a susþinut o
rubricã de opinii în Gazeta sporturilor. În do-
meniul sportului a semnat tabletele sale cu
pseudonimul Belphegor. Radu Cosaºu a
publicat un mare numãr de volume cu tematicã
diversã, cele mai recente fiind Rãmãºiþele mic-
burgheze (2002), Armata mea de cavalerie
(2003) ºi Viaþa ficþiunii dupã o revoluþie (2016).
S-au bucurat de cronici elogioase volumele sale
de prozã memorialisticã din ciclul Supravieþuri
(ºase volume).
Radu Cosaºu a fot un pasionat jucãtor de
belotã ºi bridge, scriind texte spirituale despre
aceste jocuri de inteligenþã.
La 30 martie 2004 a fost distins cu Ordinul
„Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiþer,
conferit de Preºedinþia României, iar trei ani
mai târziu a primit Premiul Naþional pentru
Literaturã acordat de Uniunea Scriitorilor, ca
omagiu dedicat întregii sale cariere.
Prin dispariþia lui Radu Cosaºu, literatura
românã suferã o grea, ireparabilã pierdere.

Conform prevederilor Statutului,

Uniunea Scriitorilor din România
nu este responsabilã pentru politica
editorialã a publicaþiei ºi nici pentru
conþinutul materialelor publicate.
Apare cu sprijinul
financiar
al Ministerului Culturii
Revista „Ramuri“ este membrã A.R.I.E.L.
Tiparul:
Imprimeria Editurii AIUS
RAMURI / ISSN 1220-6342
Tehnoredactarea revistei:
Adrian CRISTEA
Abonamentele se pot încheia prin
MANPRES
office@manpres.ro
Tel./Fax: +40 213 146 339
Calendar al
Concurs de manuscrise la scriitorilor din Filiala
Craiova a USR
Festlit Cluj – ediþia a 10-a Dan Anghelescu, poet, 2 mai, 1945
7 – 9 iunie 2023 Toma Grigorie, poet, eseist, dramaturg,
traducãtor, 5 mai, 1940
La cea de-a 10-a ediþie a FestLit Cluj va fi inaugurat Concursul de Florin-Radu Scorojitu, pseudonim
manuscrise pentru tineri scriitori.
Florin Logreºteanu, prozator, 14 mai, 1948
Filialele Uniunii Scriitorilor au fost invitate sã trimitã propuneri (un
Traian Dobrinescu, poet, prozator, 23
manuscris – Filialele mici; douã manuscrise – Filialele mari) ale unor
autori cu vârsta maximã de 35 de ani. mai, 1949
Dintre manuscrisele primite, un juriu va alege cartea câºtigãtoare. Camil Tãnãsescu, poet, eseist, 27 mai,
Aceasta va apãrea la Editura ªcoala Ardeleanã pânã la finele anului. 1972
Manuscrisele de poezie nu vor depãºi 100 de pagini, iar cele de prozã, Paul Areþu, poet, critic ºi istoric literar,
eseu, criticã etc., 250 de pagini, adicã 500 – 600 de mii de semne. 29 mai, 1949

Nr. 5 • 2023
2
 editorial
de Gabriel Coºoveanu
C ãrþile au putere doar dacã sunt luate
de pe un raft ºi citite, cum se ºtie, desigur,
cã, altfel, fizic, nu prea se poate sã ai emoþii ori
senzaþii la mâna a doua. E, pedestru spus, ca
mersul la baie. Cum cititul începe, la concurenþã
neloialã cu Artificial Intelligence, sã devinã
preocupare cumva exoticã, evident cã puterea
efectivã a unui volum e, mai degrabã, cel puþin
teoretic, minusculã. Aici nu vorbesc de lectorul
profesionist, ci de statistici fãcute la mioritici, din
ce în ce mai îngrijorãtoare în privinþa procentului
celor care nu au pus vreodatã mâna pe vreo
tipãriturã din genul beletristic. Ai jura, uneori, cu
nãduf, cã, pentru destui, atingerea cãrþii e ceva
periculos, ca ºi cum ai vrea sã mângâi o tarantulã,
sau ca o formã de contaminare cu un virus letal.
Dacã respectivii iliteraþi ar fi auzit de mitologie, ar
echivala frecventarea bibliotecii cu deschiderea
cutiei Pandorei. Au cam apus vremurile când
Suferinþele tânãrului Werther sau, mai încoace
temporal, opurile lui Emil Cioran generau sinu-
cideri (nu e de mirare cã ambii autori meþionaþi
au primit etichete precum„necreºtini”sau au fost
calificaþi ca fiind „în afara decenþei” – e adevãrat,
mai ales Goethe). Ãsta da feedback, ar exclama
unii, convinºi, pe calea acestei constatãri verificabile,
dacã nu de beneficiul lecturii, mãcar de pericolul
conþinut în actul ca atare. Ca într-un fel de magie
cu dus-întors. Poþi sã ai o revelaþie sau, la fel de
bine, te poþi trezi cu minþile tulburate, ori la modul
sublim (vezi paradigma Don Quijote), ori la modul
terestru de tot, prin deºertul sufletesc al variilor
manifestãri ale bovarismului, boalã, în fond,
gravisimã ºi subestimatã.
Ce se vede, însã, ce e la îndemâna oricui sã
observe, e imensa voinþã de putere a scriitorilor,
purtatã, ca o hainã sudatã de suflet, peste tot,
prin urmare izbitoare ºi pentru cei care se rãtãcesc,
întâmplãtor, pe la vreun târg de carte din centrul
urbei sau la vreo lansare care poate avea loc, de
exemplu, în holul hotelului plin de oaspeþi total
dezinteresaþi de culturã.Aceºtia vor deveni ºi mai
ostili umanioarelor când vor sesiza, lesne, ce stimã
uriaºã de sine, ca sã discutãm elegant, are insul
care îi dã drumul operei sale, bineînþeles nemu-
ritoare, în lumea muritorilor. Adicã plebeii,
ignoranþi sau confraþi, vezi bine, „mai puþin
talentaþi”, ca s-o dãm iarãºi pe edulcorare, ar trebui
sã-i mulþumeascã guru-ului cuvântãtor sub
reflectoare,iar acestea sã fie multe,respectiv„pohta
ce-a pohtit”. Dacã ar fi numai atât, lucrurile s-ar
uita, cu/ prin iureºul cotidian, iar martorii
involuntari ai infatuãrii auctorelui s-ar gândi, fãrã
sã aprofundeze, cã nu e timp de reflecþie prea
multã azi, las‘ cã rezolvã tot ChatGPT, cã au asistat
la una din tot mai numeroasele surprize publice
tip flash mob. Dar morbul dorinþei de a fi „eu,
supremul” conduce la implicaþii complexe, în
sensul cã, de multe ori, supãrãtoare, sâcâitoare, ºi
foarte greu de evitat.
ªi cu asta ajungem la un punct nevralgic, de
fapt esenþial pentru salubritatea fenomenului
literar, ºi anume condiþia cronicii de întâmpinare.
Aspectul s-a dezbãtut îndelung, în ultimele de-
cade, chiar insistent, în paginile principalelor
reviste de culturã din þarã, începând cu România
literarã,al cãrei cronicar,Nicolae Manolescu,decenii
întregi, ºi din acelea dificile politic, a fost sinonim
cu reperul valoric necesar,de tip salvatoare busolã,
pentru atâþia ºi atâþia cititori derutaþi de politica
agresivã a comuniºtilor de a impune trâmbiþaºii
grafomani ºi gãunoºi estetic ai regimului. Dezbateri
pe tema responsabilitãþii semnãrii unei astfel de
cronici, activitate aparent banalã (sau, dupã unii,
rutinierã, cãci inevitabilã) au gãzduit, nu o datã, ºi
Ramuri-le. Nimeni nu ºi-a fãcut, categoric, iluzii,
cã frumoasele principii deontologice expuse de
cei care au luat atitudine în privinþa importanþei
covârºitoare a cronicii vor însãnãtoºi, peste noapte,
practicile clientelare, ori vor diminua arghirofilia
sau amoralismul. Chiar aº face o comparaþie, care
poate pãrea exageratã pentru pudibonzi, cu filmele
despre mafioþi, unele excepþionale (aici îi elogiez,
în treacãt, ca împãtimit al celei de-a ºaptea arte, pe
regizori precum Martin Scorsese sau Francis Ford
Coppola ºi pe actori ca Robert De Niro, Al Pacino,
Joe Pesci, Armand Assante – ultimul, în foarte
„coloratul” lingvistic Gotti, probabil mai puþin
cunoscut, dar, dupã mine, reprezentativ).
Ce se reþine de acolo, apropo de fascinaþia
puterii, motorizatã, de când lumea, de instalarea
terorii, mai mult sau mai puþin vizibile, e acel ordin
scurt, sec ºi cinic, pe douã direcþii posibile: radeþi-l
pe cutare ºi, respectiv, propulsaþi-l pe cutare. De
bunã seamã, nimeni nu se împiedicã de natura
moralã a mijloacelor implicate în atari acþiuni.
Atâta doar cã mânuitorii condeiului nu au
mitraliere, ºi nici nu ai cum sã-i vezi în scene
„savuroase” fãcându-ºi cruce cu pistolul, dar
gândul de a dicta ºi de fi temuþi îl au. Repet: nu se
aud împuºcãturi, dar setea de a domina peisajul
vine din acelaºi loc, explicitat de Schopenhauer
prin voinþã, sau de discipolul sãu, Nietzsche, prin
termeni ca voinþa de putere sau supra-omul. Greu,
foarte greu, în lumea artisticã, sã nu visezi la
notorietate, sã nu tânjeºti sã fii citat, sã nu ºtie
toatã suflarea de tine. Asta se poate realiza ºi
coercitiv-mecanic, aºa cum se aranja pentru barzii
lui Ceauºescu, astãzi„elitã”de tristã amintire, deºi
nostalgicii sunt mai numeroºi decât am crede,
pentru cã e vorba de specii care au nevoie de idoli,
de un tãtuc, de o mânã forte, în mintea lor toate
acestea purtând un nume, dupã ei, serios ºi
rezonabil: ordine.
Doar cã literatura, ca ºi oricare altã artã, nu se
poate ordona precum tabelul lui Mendeleev, unde
chiar e stabilitate de atâta timp. Ce vis! – curatã
slavã stãtãtoare. Aºa cã preiau, restrângându-mã
cu multã dificultate, câte ceva din „pãrintele”
problematicii puterii, mai precis din Noi, filologii
(ediþie realizatã, la noi, de Vasile Muscã, în 1994, la
Dacia), volum foarte drag mie, mãcar prin titlu:
„De altfel, trebuie sã recunoaºtem cinstit cã filologia
a împrumutat, oarecum, din mai multe ºtiinþe ºi
este ca un fel de licoare vrãjitã în care s-au fiert
laolaltã cele mai ciudate umori, metale ºi oase, mai
mult, cã ea, în afarã de aceasta, conþine un ele-
ment artistic, cu caracter imperativ în domeniul
estetic ºi etic, care stã într-o contradicþie, ce poate
fi pe deplin gânditã, cu atitudinea pur ºtiinþificã.
Ea este la fel de mult o bucatã de istorie ca ºi una
de ºtiinþã a naturii sau de esteticã”.
Aceste complicate interconectãri sesizate de
filozoful german, ºi dezvoltate în Naºterea
tragediei..., Ecce homo, Aºa grãit-a Zarathustra etc.
nu spun, însã, mare lucru celor înclinaþi, genetic,
Puterea dinlãuntrul literaturii
spre maniheism. Cifristul îi va considera, în
continuare, pe literaþi ca pe niºte „poeþi” pe care
nu se poate pune bazã socialã, finanþiºtii, în genere,
mai ales cei ajunºi în posturi decidente, vor „uita”
constant de chestiunea stringentã a salarizãrii
corespunzãtoare a profesorilor ºi de soarta omului
de culturã, pentru cã, grosso modo, aceste specii
nu aduc beneficii cuantificabile prin calculator,
nici prea multe voturi, aºa cã asistãm la rãbufniri
periodice ale câte unui puternic al zilei: „ia mai
lãsaþi-mã cu filfizonii ãºtia, a cincea roatã la cãruþã,
mereu milogi!”. La capitolul tãieri din bugete,
mãsurã impusã, mã rog, de astuparea unor gãuri
financiare (cine le-o fi produs? te pomeneºti cã
anturajul lui Vito Corleone din Godfather, dar ºi o
motivaþie cu marþieni rãutãcioºi ar merge, numai
sã nu cunoaºtem ºi noi, civilii, nume ºi prenume
de vinovaþi), gestul e tot din zona filmelor
antemenþionate. Aici radem, dincoace sporim. Asta,
chiar practic ºi literal, se cheamã cosa nostra.
Din pãcate, conºtient sau nu, miºcãrile din
câmpul umanioarelor se dovedesc, în destule
cazuri, „nietzscheene”. Pudorii ºi discreþiei/
delicateþei celui dedat la deliciile cabinetului de
lecturã, aºadar, un paºnic introvertit, în speþã,
friabil fizic (cãci apariþii precum Hemingway sau
Jack London sunt rare) i-au luat locul vorbitul
strident, atacul la persoanã, gestica facil-teatralã,
întemeiatã tot pe decibeli. Mulþi. Îmi amintesc de
câteva reflecþii, profunde, fãcute de Livius Ciocîrlie,
ca unul care l-a glosat intens, spre pildã, în Cap ºi
pajurã,pe autorul Genealogiei moralei: „Nietzsche
te sileºte sã spui banalitãþi. El colecteazã nega-
3 Nr. 5 • 2023
tivitatea, iar þie îþi lasã bunele sentimente.Vii ºi tu
spre negativitate, dar cum el a luat inventivitatea
ei, nu poþi decît sã-l insulþi: cã-i nazist, cã-i
slãbãnog”.
Propovãduitorul lui„dincolo de bine ºi de rãu”
este, nu-i vorbã, un nihilist, ºi încã unul incendiar,
chiar mãnos, specialist în canonade ºi mitralii
expresive. A lua poziþie faþã de idealul supraomului
venit sã ia locul zeilor morþi ajunge un criteriu de
evaluare a posibilitãþilor discursului integrabil
social. Intrãm într-o zonã delicatã – cum integrezi
comunitãþii o asemenea cugetare, care chiar nu
conþine nimic metaforic: „Autorizaþia de a avea
copii ar trebui conferitã ca o distincþie”? Sau cum
receptezi maximalismul sãu eugenic:„sã-i întãrim
pe cei puternici ºi sã-i zdrobim pe cei slabi”?
Gândind despre viaþã, Nietzsche gândeºte, de fapt,
despre haos, ºi aici se întâlneºte cu glosatorul sãu,
cel care rãscolea vidul spre a gãsi repere pe enig-
maticul traseu dinspre simþitul pur ºi simplu spre
simþitul enorm. L. Ciocîrlie, când utilizeazã generos
litota în ceea ce-l priveºte, vizeazã hipersensibilitatea
ºi comerþul ei înfloritor cu vidul, cu haosul. Din
efortul disperat de a institui oarecare ordine a
ieºit o confruntare deschisã cu paradoxul formulat
de apostolul Pavel (I Corinteni 1, 27): „Ci Dum-
nezeu ºi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sã
ruºineze pe cei înþelepþi; Dumnezeu ºi-a ales pe
cele slabe ale lumii, ca sã le ruºineze pe cele tari”. Sã
meditezi fãrã oprire la fertilitatea catastrofelor –
din viaþa lui Iov, de pildã – conduce la excese.
Exaltarea iraþionalului suprauman, pe de o parte,
apologia larvarului temãtor de „complicaþii”, pe
de alta. Doar cã posteritatea prezintã avantajul
de a putea sancþiona ontologic radicalismul, dupã
destule monstruozitãþi politice ºi militare.
Astfel, Livius Ciocârlie denunþã o boalã greu
reperabilã – fascinaþia arbitrarului – ºi o servitute:
sã te fereºti sã fii pudibond – „E o adevãratã
nenorocire când un artist devine doctrinar.Arta e
excesivã prin natura ei. O face suportabilã gratu-
itatea. Transpusã, ca doctrinã, în lumea realã,
gratuitatea se transformã în iresponsabilitate.
Vãzut dinlãuntrul culturii, Nietzsche e un artist
sublim. În afara culturii, e un nebun periculos”.
Totuºi i se recunoaºte „nebunului” extracultural
puternica autodisciplinã, ca ºi alergia, împãrtãºitã,
la mediocritate. Mai ales la mediocritatea lustruitã,
trãitoare fãrã probleme într-o lume de rating ºi
fixing, fãrã incomozi gen Nietzsche. ªi încã:
insanitatea ideologicã se revendicã din discon-
fortul acut (resimþit de toþi incomozii) cã lumea,
structuratã darwinist, concurenþial ºi pe nemiloase
lanþuri trofice, ar rejecta specimenele vulnerabile,
„neadaptabile”.
Agresivii „îl fascineazã pe Nietzsche, pentru
cã el nu poate fi ca ei”. Ideea de suprimare a defi-
cienþilor energetici l-ar fi afectat, într-o primã
instanþã, pe chiar emitentul ei. Dupã pãrerea mea,
jocurile puterii din microcosmul„nostru”umanist
sunt reglate parcã printr-un consilier tip Nietzsche.
Doar cã cel invocat a fost unic ºi nici nu are cum
sã fie blamabil în fond, nici istoric, nici tipologic,
mai ales de cãtre niºte epigoni, ca sã nu mai zicem
de dureroasa acestor setoºi de putere, teribil de
vizibilã civic, lipsã de culturã.
 laptopul
de hârtie
de Cãtãlin Pavel
C um recitim azi un eseu despre Homer
a cãrui autoare e consideratã, dacã nu
chiar o sfântã necanonizatã, în orice caz una
dintre cele mai influente mistice moderne?
L’Iliade ou le poème de la force mi se pare unul
din cele mai stimulatoare texte ale lui Simone
Weil. Nu e locul aici pentru un comentariu de
substanþã, dar aº nota câteva întâmpinãri
posibile.
Miezul interpretãrii lui Weil este acesta:
recursul la forþã „transformã oamenii în
lucruri”. Forþa „se exercitã pe douã planuri:
pietrificã în mod diferit, dar la fel de mult,
sufletele celor care o îndurã ºi ale celor care o
folosesc”. (Citatele sunt în traducerea mea
pentru cã, din câte ºtiu, nu existã deocamdatã
o traducere româneascã a acestui eseu). A
subordona sufletul uman forþei, continuã
argumentul, înseamnã a-l subordona materiei.
În viziunea lui Weil, Iliada este închinatã tocmai
acestei forþe monstruoase, în urma cãreia
rãmân, pe de-o parte, cadavre, pe de alta, morþi
vii. Sufletul adus în contact cu forþa nu poate
evita sã devinã pietrificat decât printr-un
miracol, spune ea.
Eseul este redactat în 1940, dupã invazia
Franþei de cãtre forþele naziste ºi publicat la
Marsilia, în Cahiers du Sud (dec. 1940-ian.
1941). Cu nici doi ani înainte, Weil avusese ºi
prima experienþã misticã (nov. 1938), urmatã
de altele, mai radicale, dupã care va începe sã
citeascã Iliada într-o cheie creºtinã, dar ºi sã
gãseascã o dimensiune misticã lui Platon ºi una
cristicã lui Dionysos. Sensibilitatea extremã a
eseului pentru tema rãzboiului ºi cea a credinþei
subîntinde deci o crizã biograficã. Nu este însã
o problemã, cred, dacã se simte în analiza unui
text literar antic vuietul din prezentul
analistului de azi. O interpretare este, în gene-
ral, invalidã nu în mãsura în care se sincro-
nizeazã cu teme ºi prioritãþi biografice, ci numai
în mãsura în care supraliciteazã textul origi-
nal.
În ce priveºte prima parte, mã limitez sã
consemnez o observaþie a lui Weil care aratã cã
interpretarea ei nu e pur ºi simplu una biogra-
ficã, a cuiva a cãrui þarã e invadatã ºi care, deci,
îºi vede numaidecât viaþa ºi revolta oglindite în
rãzboiul din Homer. Ea spune: „Învinsul este o
cauzã de nefericire pentru învingãtor, aºa cum
este ºi învingãtorul pentru învins”. Câtã putere
Nr. 5 • 2023
îþi trebuie ca sã-þi poþi compãtimi invadatorul
pentru tragedia ontologicã pe care o trãieºte,
chiar dacã, fireºte, fãrã sã simtã ºi fãrã sã înþe-
leagã cã trãieºte ºi el o tragedie? În ce priveºte a
doua parte, fiindcã e destul de trufaº sã afirmi
cã felul în care cineva interpreteazã Iliada nu
este „corect”, o sã mã limitez la a observa cã,
într-adevãr, Weil nu citeazã nicãieri savanþi
moderni (filologi, istorici, arheologi). Întregul
ei comentariu se bazeazã pe textul Iliadei, din
care citeazã abundent, în propria ei traducere,
pentru a-ºi ilustra ideile. Ceea ce, din nou, nu
este o problemã, pentru cã eseul ei nu pretinde
sã fie un text academic. În parantezã fie zis, azi
mulþi clasiciºti cunosc mai bine ce au scris alþi
clasiciºti despre cutare text antic decât textul
însuºi. Aparent, cercetãtorii din secolul 21 se
cred prea sofisticaþi sã se mai coboare la o
cunoaºtere intimã a sursei. Weil mãcar citise cu
maximã atenþie Iliada, ºi stãpânea bine greaca
veche, mult, mult mai bine decât eseiºtii con-
temporani. E drept cã analiza ei nu este filolo-
gicã, însã are virtuþile rare pe care le gãsim
doar în textele marilor scriitori care vorbesc,
fãrã fasoane academice, despre alþi mari scriitori
– aºa cum o face, sã zicem, Borges (sau
Steinhardt, care o preþuia pe Weil, cu care are
atâtea în comun).
Weil a murit la 34 de ani de tuberculozã.
Cum se ºtie, imaginea ei publicã nu þine numai
de volumele ei de filozofie moralã ºi politicã,
reinterpretatã creºtin, dar ºi de angajamentul
social personal pentru ideile ei. Biografiile su-
bliniazã, de obicei, cã a ales sã lucreze în fabrici,
sã lupte – stângaci – în rãzboiul civil spaniol,
privându-se de hranã, la final, ca membrã a
Rezistenþei în Anglia, în solidaritate cu
compatrioþii din Franþa ocupatã. Impactul ei
asupra studiilor religioase era deja, la mijlocul
secolului trecut, imens. Or, e cam greu sã faci
peer review la textul unei sfinte. Mulþi filologi
occidentali de primã mânã au lãudat deci eseul
lui Weil drept una din cele mai profunde sinteze
dedicate Iliadei. Altora însã li se par extrava-
gante aceste laude, subliniind aparatul critic
defectuos ºi cutare imprecizie a traducerii (sau
o eroare mai serioasã într-un pasaj cheie din
cântul XXIV al Iliadei). În plus, viziunea ei
creºtinã despre un univers homeric în care eroul
principal nu poate fi altul decât însãºi forþa,
brutalã, depersonalizantã, contrazice consensul
4
Cântã, zeiþã. Simone Weil
ºi Nietzsche
clasiciºtilor despre codul eroic al unei Iliade în
care costurile individuale ºi sociale ale gloriei
sunt integral asumate. Alte citate decât cele
convocate subiectiv de Weil în paginile eseului
ei i-ar fi contrazis cutare sau cutare argument,
subliniind cã Hector, de pildã, departe de a fi
un pacifist, are fundamental aceeaºi eticã
sangvinarã a rãzboiului, sau cã ascultãtorii
poemului nu erau victime ale rãzboiului
cãutând o ocazie sã-ºi retrãiascã traumele, ci
iubitori de rãzboi aºa cum erau ºi iubitori de
poezie bunã, mâncare ºi vin. De adãugat cã, în
Homer, din când în când, cineva se ridicã îm-
potriva rãzboiului care secerã vieþi, cu alte
cuvinte, devine rezonabil ºi se îngrozeºte de
aceastã nebunie colectivã. Dar toate protestele
împotriva codului eroic eºueazã ºi, în plus, zice
Weil, „se gãseºte întotdeauna la nevoie un zeu
care sã te împingã sã fii absurd”.
În Iliada sau poemul forþei,Weil vede epopeea
drept prima expresie a geniului grec, a cãrui
ultimã expresie ar fi Noul Testament. Coordo-
natele creºtine ale Iliadei ar fi, dupã ea, acestea
trei: „sã nu admiri niciodatã forþa, sã nu-þi
urãºti duºmanii ºi sã nu-i dispreþuieºti pe cei
nenorociþi”. Lor li se mai adaugã ceva ce ea
identificã drept amãrãciunea permanentã din
vocea lui Homer, venitã din afecþiunea pentru
toþi muritorii. Cãci Homer, chiar dacã în
prezentarea rãzboiului nu face niciodatã rabat
de la realism, regretã tot ce este astfel distrus,
toate lucrurile mici ºi mari ale omului. Nimic
nu e mai impresionant pentru Simone Weil
decât compasiunea asta extraordinarã a lui
Homer, care „resimte poate chiar mai dureros
nenorocirea inamicilor”, într-atât încât „de-abia
dacã se mai ghiceºte cã poetul este grec, iar nu
troian”. Nu pot ºti dacã aceste argumente
demonstreazã cã în Homer lucra un ferment
creºtin; poate cã nu ilustreazã decât cã era un
scriitor adevãrat.
Eseul lui Weil nu este, evident, o operã de
prozelitism. Chiar dupã ce are revelaþia credinþei
catolice, ºi deºi afirmã cã unele tragedii greceºti
(Antigona…) sunt mai creºtine decât oricare
altele scrise în ultimele douã milenii, autoarea
noastrã nu începe vreo vânãtoare sistematicã
de texte clasice cu facondã novotestamentarã,
cu care sã facã demonstraþii ecleziastice. Ea nu
discutã în termeni creºtini, de pildã, Heracle al
lui Euripide (deºi eroul grec are profil cristic
deja la unii Pãrinþi ai Bisericii), nici pe Ulise
legat de catarg, ca de o cruce, în episodul sire-
nelor, nici Ecloga a patra a lui Vergiliu, pe care o
cunoºtea, de asemenea, ºi în care atât de des s-
a vãzut, cum se ºtie, o premoniþie mesianicã.
(Pe Vergiliu nu-l gusta, de altfel, deloc; numea
Eneida o imitaþie rece, sclipitoare, dar de prost
gust, ºi, în general, literatura latinã i se pãrea
contaminatã de un imperialism în care vedea,
explicit, un proto-fascism). Perspectiva creºtinã
din Iliada sau poemul forþei este organicã,
implicitã, iar nu vreo colocare artificialã ºi
exortativã a lui Homer de partea justã a
baricadei.
Spontan, aº compara recepþia eseului lui
Simone Weil în lumea clasiciºtilor dupã 1940
cu cea a unei lucrãri mult mai cunoscute în
România, Naºterea tragediei din spiritul muzicii
(1872), prima operã filozoficã substanþialã a
lui Nietzsche. Ambele texte sunt dedicate vechii
Grecii ºi sunt scrise, de altfel, la vârste foarte
apropiate, de pe poziþii asumat în rãspãr cu
establishment-ul, de cãtre doi oameni altminteri
nu lipsiþi de instrumentar ºtiinþific ºi patalama
academicã. Ambele au avut parte de multã cu-
surgealã din partea filologilor (Die Geburt der
Tragödie considerabil mai mult decât L’Iliade
ou le poème de la force) ºi, în ambele cazuri, au
rãmas mult mai celebre decât cei care le-au cri-
ticat. Nietzsche a avut ºi ghinionul (sau norocul,
uneori nu e prea clar) sã aibã un critic pãtimaº,
marele filolog clasic Ulrich von Wilamowitz-
Moellendorff, care, la numai câteva luni dupã
apariþia Naºterii Tragediei, o salutã cu un baraj
polemic devastator. Wilamowitz pare sã fi
perceput opera drept un cocktail de speculaþie
mitologicã, romantism wagnerian ºi filozofie
schopenhauerianã, ºi îi cere acestui ºarlatan sã
demisioneze din poziþia lui de profesor de
filologie clasicã la Universitatea din Basel. (Îi mai
transmite ºi cã face de râs ºcoala pe care o urma-
serã amândoi, celebra Schulpforta). Nietzsche nu
folosise note de subsol ºi nici bibliografie de
specialitate, cum nu folosise nici Weil, dar, spre
deosebire de ea, de-abia dacã citeazã un pasaj
din Sofocle. Wilamowitz scrie cã Nietzsche nu
înþelege corect nici religia, nici tragedia greacã
ºi n-are decât sã-ºi ia tirsul ºi sã cãlãtoreascã
din India în Grecia, înconjurat de tigri ºi
pantere, ca Dionysos, dar sã nu se înconjoare
de tineretul german cãruia sã pretindã cã-i
predã cum se face ºtiinþa. Ca urmare a acestei
condamnãri în mediul academic, ºi în ciuda
sprijinului din partea amicului Erwin Rohde,
celebru mai târziu pe bunã dreptate pentru
Psyché, Nietzsche nu mai rãmâne decât cu doi
studenþi în sala lui de curs de la Basel. (Gând
cu care se pot consola eventual profesorii de
azi aflaþi într-o asemenea situaþie la vreun curs
de masterat).
ªi Nietzsche, ºi Weil au fost pedepsiþi, în
diferite mãsuri, de mediul academic pentru
abordãrile lor creative, vaticinante, ale unor
subiecte clasice, la a cãror înnoire au contribuit;
amândoi au vãzut, în mod paradoxal, un spirit
creºtin la lucru în antichitate încã înainte de
apariþia lui istoricã. Asta nu înseamnã cã aveau
viziuni compatibile. Concepþiile lor despre
Dionysos, de pildã, sunt diametral opuse, iar
într-o scrisoare cãtre fratele ei, Weil are aceastã
notaþie crudã despre filozoful german: „chiar
când exprimã lucruri pe care ºi eu le gândesc,
mi-este literalmente intolerabil”.
Cele douã texte, francez ºi german, nu sunt
opere filologice, ci filozofice.Vulnerabilitatea lor
la o criticã filologicã sau istoricã ridicã probleme
interesante. Pe de-o parte, e legitim sã te temi cã
nu se poate deduce adevãrul dacã vreuna din
premise se dovedeºte falsã. Pe de altã parte,
existã forme de inducþie în care judecata finalã
se regãseºte pe un cu totul alt nivel decât datele
pe care le ia drept pretext, iar valoarea ei de
adevãr trebuie evaluatã independent de ele.
Istoria ideilor cunoaºte asemenea exagerãri
productive – ºi chiar greºeli vitale.
 rãzleþe
de Gheorghe Grigurcu
Zi plinã de variate tãceri (3)
„Întrebarea hotãrâtoare pentru om e: sã te
raportezi sau nu la infinit? Acesta este criteriul
vieþii sale. Numai dacã ºtiu cã nemãrginirea este
esenþialul nu-mi fixez interesul pe futilitãþi ºi
pe lucruri care nu au o însemnãtate decisivã.
Dacã nu ºtiu, atunci insist sã mi se recunoascã
o anumitã valoare în lume, din cauza unei
însuºiri sau a alteia pe care o concep ca pe o
avere personalã: talentul «meu» sau, eventual,
frumuseþea «mea». Cu cât omul pune mai mult
accent pe o posesiune falsã ºi cu câte percepe
mai puþin ceea ce este esenþial, cu atât mai nesa-
tisfãcãtoare îi este viaþa. El se simte îngrãdit
pentru cã are intenþii îngrãdite, iar de aici re-
zultã invidie ºi gelozie. Dacã înþelegem ºi simþim
cã încã din timpul acestei vieþi suntem legaþi de
nemãrginire, dorinþele ºi atitudinea se modi-
ficã” (C. G. Jung).
* pentru multe ºi este desemnat ºi invocat de
N-ai încotro. Cel mai bun confesor al tãu
eºti tu însuþi.
* poate spune cã fiecare gând, fiecare manifestare
Epuizarea pe care se întâmplã s-o simþi
dupã ce, un timp, þi-ai programat sã ai o acti-
vitate pe care n-ai ajuns s-o împlineºti, ca ºi
cum ai fi istovit în urma efortului depus. Situa-
þie similarã cu durerea care uneori îl încearcã
pe un om cu un membru amputat, ca ºi cum
acesta ar mai fi rãmas la locul sãu.
*
„Dacã nu poþi doborî un taur, nu flutura
capa roºie în faþa lui” (dintr-un film).
* altora, chiar dacã cele personale (ale confor-
Visurile diurne. Le trãieºti cu ochii con-
ºtiinþei închiºi, aºa cum pe cele nocturne le ai
cu ochii închiºi aievea.
*
A.E.: „Moartea dã dovadã de politeþe când
te cautã la un moment rezonabil, e impertinentã
când soseºte prea devreme sau prea târziu. Dar
de câte ori vine în împrejurãri imprecise, deru-
tându-te?”.
* conformau nu curentului general instituit, ci
Mã tem cã e dificil sã fii un veritabil cre-
dincios, dacã n-ai perceput niciodatã în viaþã o
tangenþã cu miracolul. Cu toate cã eviþi a face
publice atari rãscolitoare experienþe…
* general. În unele cazuri, oportuniºtii îºi puteau
„În sufletul nostru toate se îmbinã în chipul
cel mai propriu, mai plãcut ºi mai viu. Lucrurile
cele mai strãine se strâng laolaltã graþie unui
loc, unui timp, unei asemãnãri stranii, unei erori,
unei întâmplãri oarecare. Apar astfel unitãþi
ciudate, înlãnþuiri caracteristice – ºi un singur
lucru le aminteºte pe toate celelalte, devine semn
multe. Inteligenþa ºi fantezia sunt în chipul cel
mai bizar îngemãnate prin spaþiu ºi timp ºi se
a sufletului nostru este veriga cea mai indi-
vidualã a unei totalitãþi absolut caracteristice”
(Novalis).
*
Caracterul insaþiabil al scrisului. Nepu-
tându-te opri la o imagine pe care þi-o oferã
acesta, cauþi înãuntrul sãu o alta ºi apoi o alta,
precum în jocul cu pãpuºile Matrioºka.
* de un adevãrat oportunism, ci mai de grabã de
O femeie timidã poate pãrea expresia unei
graþii nefinisate, un bãrbat timid iritã sau
amuzã.
* mistului) nu se potrivesc acestora. Aici avem,
A scrie: a încerca sã opui biete ingeniozitãþi
deopotrivã vieþii ºi morþii.
semnal(e)
Prelipceanu
Oportunism,conformism,snobism
A r fi curios, dacã n-ar fi asemenea multor
altor inversiuni contemporane nouã,
faptul cã a fi oportunist azi nu mai e de ruºine,
ca pânã acum nu de mult. Sigur, dacã luãm în
considerare ºi alte epoci ale istoriei, de multe
ori progresul a fost susþinut de snobi, care erau
tot un fel de oportuniºti, atâta doar cã ei se
celui abia pe cale de a se naºte. Pânã la urmã,
conformismul ºi oportunismul au ceva comun,
ºi anume aceea cã amândouã aceste, sã le zicem,
curente se nasc din teama de a se opune celui
scuza poziþia prin aceea cã, fiind numiþi ºefi ai
unor instituþii, îºi apãrau de represalii oamenii.
Dacã mulþimile nu ar fi conformiste, oportuniste
chiar, nu ºtiu ce s-ar alege de statele lumii. Dar
parcã aº putea bãnui, aºa, vag, ce s-ar fi ales de
Europa, dacã bãtrânul mareºal german
Hindenburg nu l-ar fi numit pe Adolf Hitler
prim-ministru, dându-i astfel mânã liberã
pentru tot ceea ce a urmat. Numai cã, aºa cum
ne învaþã orice istoric onest, istoria nu se face
cu „ce s-ar fi întâmplat dacã”, ci numai cu „ceea
ce s-a întâmplat din cauza (sau datoritã) fap-
tului cã...”.
Oportunismul din primii ani de dupã
rãzboi (Al Doilea) manifestat de atâþia români
ar avea, poate, o scuzã în teama de barbara
Armatã Roºie, instalatã cu arme ºi bagaje în
toatã aceastã zonã esticã, nefericitã, a Europei,
care abia dacã mai încearcã sã-ºi revinã dupã
cinci decenii de la tristul eveniment. Dar, dacã
ne gândim mai bine, poate cã nici n-a fost vorba
un simplu conformism. Dicþionarele definesc
conformismul ca adaptare la convingerile
declarat cel puþin, cazul literar Pristanda (O
scrisoare pierdutã de I. L. Caragiale, pentru cine
nu-ºi aminteºte): „altele am eu în sufletul meu”.
5 Nr. 5 • 2023
de Nicolae
Nu departe este oportunistul, cel care-ºi
adapteazã „conduita dupã circumstanþe,
subordonându-ºi principiile unor interese
momentane, profitabile”. ªi acesta „altele are el
în sufletul lui”.
În ochii celor care se cred nevinovaþi nici de
conformism ºi nici de oportunism, cei dintâi
sunt judecaþi mai cu blândeþe, oportuniºtii, în
schimb, fiind priviþi cu dispreþ. Noi, aici, în
România post-comunistã, avem modelul
pãsãrilor cãlãtoare dintr-un partid în altul,
adevãratele modele de oportuniºti. De altfel, aici,
la noi, li s-a ºi creat oportuniºtilor un culoar,
încã din anul 1990, prin apariþia diverselor
partide care le dublau pe cele antipatizate de
„creatori” (aceºtia fiind, de obicei, profesioniºtii
dezinformãrii securiste, puºi în slujba FSN). Cel
mai clar caz e acela al Partidului Naþional-Agrar,
dublurã fesenistã a Partidului Naþional-
Þãrãnist. Pentru „creatorii” Partidului Naþional-
Agrar scopul a fost atins: PNÞCD s-a dizolvat
în acidul fesenist.
Dar acestea sunt momente istorice deja
clasate. S-au nãscut, între timp, în lume miºcãri
mult mai importante ºi mai de rãsunet decât
partidele ºi partiduþele româneºti din anii 1990.
Bântuie miºcarea woke, corectitudinea politicã,
iar lor li se alãturã, evident din oportunism,
multã lume nouã. Cãci omul nou nu e numai
creaþia comunismului, el a fost visul primilor
creºtini ºi continuã sã fie un scop pentru cei
care agitã azi idei ce tind sã devinã ideologii,
dacã n-au ºi devenit între timp. Pentru a
promova în anumite domenii, în general
universitare, e bine, atât în America (Statele
Unite ale Americii), cât ºi în Europa (deocam-
datã mai ales de Vest), sã fii nu numai la curent
cu aceste noi ideologii, ci chiar sã militezi pentru
ele, sau mãcar sã te faci cã o faci (sic). Lumea
nouã (coincidentã cu termenul prin care se
înþelegea America acum câteva sute de ani, cât
ºi pentru ceea ce ne învaþã America de azi)
dicteazã, vrem-nu vrem, direcþiile ideologice în
care vor merge cu toþii mai devreme sau mai
târziu.
În artã, în teatru, dar ºi în literaturã, în
film, principiile impuse de noile ideologii îºi fac
loc tot mai mult ºi nimeni nu se mai ruºineazã
de faptul cã este oportunist. A dispãrut din
breviarul creatorului (nu a celui de false partide
ºi dezinformãri de orice gen) ideea cã trebuie
sã nu te supui curentului pentru a crea ceva
care sã reziste timpului. Mai întâi a fost înde-
pãrtatã de la noi „chestia” asta, „rezistenþa în
faþa timpului”, pentru ca sã nu se mai sin-
chiseascã nici un artist de altceva decât de pre-
zent. De altfel, aºa numitul prezenteism e religia
lumii de azi.
Oportuniºtii de azi mai au, poate, în adâncul
sufletului lor o pulsiune asemãnãtoare celei a
snobilor de altãdatã, un anume snobism se mai
amestecã în oportunismul zilelor noastre, încât
nici nu mai ºtii sã le deosebeºti foarte bine unul
de altul.
 idei & istorii
de Mihai Ghiþulescu
C ultul personalitãþii lui Carol al II-lea
nu ne este necunoscut. În ultimele
decenii, în spaþiul public românesc, s-au tot
vehiculat mostre de texte encomiastice ºi foto-
grafii cu parade militare pompoase ori cu cete
de strãjeri înflorind figurativ pe stadioane ºi
s-au subliniat asemãnãrile cu „Epoca de Aur”.
Destui istorici s-au aplecat asupra subiectului,
dar fãrã a-l trata în detaliu, astfel cã el e încã
destul de puþin vizibil în vasta istoriografie
consacratã lui Carol, în care atenþia e concen-
tratã asupra chestiunilor politice hard ºi/ sau
asupra celor frivol-personale.
Iatã cã o contribuþie consistentã a venit de
unde ne aºteptam mai puþin, de la domnul
Petre Otu, cunoscut în primul rând ca eminent
istoric militar, unul dintre cei care salveazã
aceastã etichetã de ruºinea din anii naþional-
comunismului.
Masivul volum Carol al II-lea. „Întâiul
dintre poeþi” e alcãtuit din douã pãrþi. Cea
dintâi, „Prinþ de Coroanã, Prinþ Moºtenitor,
Rege”, e o biografie, care, chiar dacã nu are
cum sã surprindã prin noutate, trebuie apre-
ciatã pentru rigoarea sintezei ºi pentru scru-
pulele bibliografice. Nu ezit sã o recomand oricui
doreºte o perspectivã de ansamblu asupra
persoanei ºi a „problemei Carol”. Dintre aspec-
tele mai puþin cunoscute, meritã amintite„Birjã-
ria”(gaºca din tinereþe a prinþului) ºi acel „docu-
ment compromiþãtor”, gãsit la percheziþia casei
unui fost apropiat al prinþului exilat, docu-
ment care „purta o denumire specialã, un nume
de personaj”, uitat, ºi care fãcea referire la „o
nouã examinare a graniþelor cu Ungaria ºi la o
eventualã rectificare” (p. 134). De asemenea,
nu doar pentru tema particularã a cultului
personalitãþii, foarte importantã este prezen-
tarea sistematicã a rolului – asumat explicit,
de la început – de „Voevod al culturii româ-
neºti”, cu precizarea detaliilor instituþionale (în
primul rând privind Fundaþiile Regale) ºi a
realizãrilor concrete (Revista Fundaþiilor Re-
gale, ediþiile critice, volumele autorilor moderni,
Enciclopedia României º.a.). În final, gãsim un
subcapitol în care se aratã clar cã, deºi „ºi pânã
la el dinastia se bucurase de aprecieri mãguli-
toare, sincere sau mai puþin sincere”, „cu
domnia lui Carol al II-lea, situaþia s-a schimbat
Nr. 5 • 2023
radical, cultul personalitãþii sale ajungând la
cote de neimaginat pânã atunci” (p. 210), ceea
ce „n-ar fi fost posibil fãrã disponibilitatea unei
pãrþi importante a clasei politice, a unei
categorii întinse de intelectuali, a opiniei publice
în general, faþã de conduita ºi de excesele re-
gale” (p. 233). Sã ne gândim doar la cât se
înmulþiserã sãrbãtorile publice! Pe lângã
tradiþionalul 10 mai, apãruse ºi 8 iunie, ca Ziua
Restauraþiei (cu toate evenimentele conexe).
Se mai serba cu fast ºi ziua de naºtere 16 (?)
octombrie, iar în perioada târzie se mai
inventaserã ºi alte momente propagandistice,
precum Ziua Constituþiei (27 februarie). De
fapt, dacã ne uitãm cu atenþie, nu exagerãm
spunând cã festivismul era cotidian.
Partea a II-a,„«Regele cãrturar» – omagiul
scriitorilor”, este dedicatã exclusiv celor consi-
deraþi „vârful de lance al omagierii suvera-
nului” (p. 238), cu accent asupra perioadei
„cultului personalitãþii la apogeu”, adicã anii
regimului autoritar, 1938-1940. Sunt prezen-
tate numerele speciale (iunie 1940), dedicate
împlinirii unui deceniu de la Restauraþie, ale
Revistei Fundaþiilor Regale ºi Gândirii ºi sunt
antologate aproape 200 de texte apologetice
(în cea mai mare parte, în versuri), datând din
octombrie 1893, când s-a nãscut „Regescul
prunc cel mult dorit” (D.C. Ollãnescu-Ascanio,
p. 248), pânã în iunie 1940, când „frumosul
Crai” ºi-a aniversat pentru a zecea ºi ultima
oarã urcarea pe Tron. Sunt ºi bucãþi culese din
diverse volume ºi periodice, dar cele mai multe
sunt inedite, extrase din fondurile Casa Regalã
– Diverse ºi Miscelanee. Existã în cel dintâi o
bijuterie intitulatã 1930-1940. Majestãþii Sale
Regelui Carol al II-lea. Scriitorii Majestãþii
Voastre închinã Regelui inima, credinþa ºi pana
lor. 8 iunie 1940, un volum unicat, de 97 de file,
cu olografe ale multor granzi ai literaturii
române. Sunt acolo: Arghezi (cu un catren
ºontâc), Barbu (în toatã splendoarea barbi-
lianã), M. Sadoveanu, Vianu (amândoi cu
versuri), Minulescu ºi Claudia Milian, Gh. V.
(cu un aer de ºcoler bun la matematicã, pus sã
scrie o compunere dupã plan) ºi Agatha Grigo-
rescu Bacovia (o poezie cu „soare mult”), Ionel
(prea puþin literar) ºi Al. O. Teodoreanu (Pãs-
torel) (cam forþat solemn-arhaic, parcã mai-
6
„Regele Renaºterii artistice
româneºti”
mai sã-l umfle râsul). Cel mai realist (era în
iunie 1940) ºi decent – fãcea, în fond, o urare,
nu un laudatio, ºi nu atât Regelui, cât þãrii – mi
se pare Vasile Voiculescu: „Trec crunte vremi cu
degetul pe buze/ «Rãzboiul... Inter arma silent
muzae»/ ªi-n lungul lumii tace glasul lor./ Dea
Domnul sub a Ta oblãduire/ Netulburate-n þara
noastrã, Sire,/ Sã cânte pururi muzele în cor.”
(p. 477). Erau acolo ºi destui mãrunþi, printre
care niscaiva surprize. Te gândeºti la Arghezi
când citeºti: „ªi dornic sã de lumii rod ºi floare./
Tãcut, solemn, întinsu-Þi-a Modura / Urcioru-
n care-un neam ºi-a pus fiorul/ Sã sorbi din
taina-i Cuminecãtura” (p. 468). Dar nu! Era
nimeni altul decât cel care, peste un deceniu,
avea sã se vadã în posturã de Eminescu: A.
Toma. Unii au ales sã pupe independent, prin
cãrþi de autor. Aºa, de exemplu, când publica
volumaºul Cântec pentru Regele nostru („Te
slãvesc uzinele,/ Sondele ºi minele;/ Stâncile
Carpaþilor,/ Braþele bãrbaþilor...”, dar ºi „Îþi aduc
mirezmele/ Azi catapitezmele,/ Crucea, tetra-
vanghelul,/ Cã ne eºti Arhanghelul...”, (pp. 364-
365), George Lesnea nu îºi putea imagina cã
va deveni celebru pentru „Partidul e-n toate...”.
Din acelaºi caiet de olografe provine ºi
sintagma din subtitlul volumului, ºocant-
comercialã, dar stupidã. Sanda Movilã zicea:
„Prin spiritul Lui de ordine, Regele/ nostru este
întâiul dintre Poeþi” (p. 484). Referirea la ordine
poate sã-l fi bucurat pe Carol, dar proclamarea
supremaþiei literare nu cred cã l-a miºcat. Era
prea inteligent pentru a avea astfel de ambiþii.
De aceea am ales ca titlu o formulã de-a lui
Arghezi. Atitudinea lui la „marea sãrbãtoare”
ar merita mai multã atenþie. A scris în caiet,
dupã cum am zis, doar patru versuri ºchioape.
A deschis, e adevãrat, numãrul omagial al RFR,
dar cu poezia Carol II Rege, destul de neºlefuitã,
mult sub potenþialul sãu. În numãrul special
(9 iunie 1940) al ziarului oficial România (ne-
luat în seamã de autorul cãrþii), a semnat o
biatã pastilã (pusã în paginã, ironic, în josul
poeziei Rugã, a ilustrului I. Gr. Perieþeanu), atât
de nearghezianã prin... deficitul de metaforã.
Zicea el cã „Regele României nu se aseamãnã
cu orice Rege. El este Regele Renaºterii artistice
româneºti”. Apoi, spunea, foarte scurt, de ce:
în primul rând, pentru „belºugul imens de
scrieri realizate în aceastã scurtã epocã”. Oricât
de bombasticã, formula sa „Regele Renaºterii...”,
mi se pare, din toate pe care le-am vãzut, cea
mai potrivitã ºi cu realitatea, ºi cu dorinþele
omagiatului. Dupã cum a conchis ºi dl. Petre
Otu,„cultul personalitãþii lui Carol s-a «hrãnit»,
cel puþin din perspectiva scriitorilor, din
susþinerea masivã acordatã culturii în timpul
domniei sale” (p. 489). Totuºi, nu aº merge atât
de departe ca domnia sa, când preia aprecierea
dlui. Lucian Boia, anume cã patronajul cul-
tural al lui Carol a fost „singurul capitol fãrã
umbre în cariera lui regalã” (p. 185). Cum în
alte aspecte nu trebuie sã ne pripim cu diabo-
lizarea, aici e bine sã ne temperãm tendinþa de
a idealiza, sã admitem cã „tabloul cultural al
epocii este unul divers, contradictoriu pe anu-
mite planuri” (p. 210), sã nu uitãm cã „lucrurile
trebuie privite nuanþat” (p. 489). În fond, chiar
proliferarea cultului personalitãþii poate fi
consideratã o „umbrã”. Apoi, ceva îmi spune
cã, dacã luãm la bani mãrunþi tot ceea ce s-a
Petre Otu, Carol al II-lea. „Întâiul dintre
poeþi”, Editura Litera, Bucureºti, 2022, 512 p.
publicat la Fundaþii, gãsim mult balast ºi
jonglerii cu bani nu chiar mãrunþi. Îmi vine în
minte istorisirea lui Gh. Jurgea-Negrileºti despre
cum Regele l-a taxat pe prietenul ºi propagan-
distul oficial Cezar Petrescu: l-a scãpat de datorii
la terþi, pentru a-i putea reþine chiar el din
drepturile de autor sumele respective.
Comparaþia cu ceea ce s-a întâmplat în
timpul (naþional-)comunismului nu poate fi
evitatã. Sunt de acord cu ideea cã „regimul de
autoritate monarhicã... a fost într-un fel be-
nign, faþã de excesele ºi schizofreniile celor din
perioada postbelicã” (p. 211). Represiune,
cenzurã, cultul personalitãþii au existat ºi în
anii ’30 ºi nu trebuie minimalizate. Dar marea,
esenþiala diferenþã, faþã de anii ’80, e cã, oricât
le-ar fi plãcut unora din epocã termenul, nu
erau „totalitare”, sufocante – aveau sã devinã
astfel chiar dupã detronarea lui Carol. Mai era
încã loc ºi pentru altceva decât ceea ce era agreat
de regim. Apologia „Voievodului Culturii”, a
„Marelui Strãjer” era o parte a discursului pu-
blic, neavând, nici pe departe, monopol.
Evident, pe acest subiect e mult de buchisit
ºi trebuie buchisit, dar mai e ceva: nu ar strica
sã fie pus în context. Vorbim despre o epocã în
care cultul personalitãþii era o „modã”, dat fiind
cã multe þãri europene alunecaserã spre auto-
ritarism, dacã nu chiar spre totalitarism. ªi
mai interesant e cã, în cazul României cel puþin,
putem observa cã nu doar ºeful suprem era
obiect de adulaþie, ci ºi cei din eºaloanele de
mai jos ºi chiar vârfurile opoziþiei.
 focus
de Cristian Pãtrãºconiu
a. Dennis Deletant a publicat – la editura
Humanitas, foarte recent, 2023 – ediþia în limba
românã a memoriilor sale de istoric ºi de excelent
cunoscãtor al României. Cartea se chemã În
cãutarea României. O aventurã personalã din ‘65
pânã astãzi ºi este, nu am nici un dubiu, una dintre
cele mai preþioase lucrãri subsumate speciei
generoase a literaturii memoriei apãrute la noi în
ultimii ani.
ã. Dennis Deletant – cel despre care Robert D.
Kaplan noteazã urmãtoarele:„Nici un universitar
strãin nu a urmãrit în ultimele decenii ororile ºi
bogãþia istoriei României din secolul XX aºa cum
a fãcut-o Dennis Deletant.“
â. Sau cel despre care John Simpson, ºef BBC,
spune, la fel de elogios ºi de binemeritat cã „este
poate cel mai important specialist în istoria
României, începând cu perioada întunecatã a lui
Nicolae Ceauºescu, când a dat dovadã de un curaj
remarcabil, ridicându-se împotriva dictaturii…
Relaþia lui cu România este fascinantã, iar aceastã
carte e o lecturã esenþialã pentru oricine vrea sã o
înþeleagã“.
b. O micã picanterie: în urmã cu puþine luni,
tot în Ramuri, la aceeaºi rubricã, am publicat un
text despre Paul Kenyon. De asemenea, autor
britanic. De asemenea, autor al unei istorii
spectaculoase dedicate României. ªi cãsãtorit cu
o româncã. Ei bine, ºi Dennis Deletant este, de
multe decenii, cãsãtorit tot cu o româncã, distinsa
doamnã Andreea Caracostea. Cei doi au doi copii
– pe jumãtate români ºi ei, aºadar.
c. Mai mult decât atât: Dennis Deletant e
singurul istoric strãin specializat în istoria
modernã ºi contemporanã a României care a
primit prestigioase decoraþii de la doi dintre
preºedinþii þãrii noastre (Constantinescu ºi
Iohannis). Una dintre urmãrile acestui fapt este
cã acela care e decorat poate solicita cetãþenia
românã. Dennis Deletant – poate cã aici apare în
premierã aceastã informaþie – este, de câþiva ani,
ºi cetãþean român.
d. Am vorbit recent cu domnia sa – ceea ce e,
de fiecare datã, un mare privilegiu pentru mine.
Cu umor, mi-a confirmat, ºi ca observator activ
de la distanþã, ºi în noua sa calitate de cetãþean
român, cã niciodatã nu te poþi plictisi în România.
e. În cãutarea României este, într-un fel, un
copil de hârtie al pandemiei provocate de
coronavirus. Izolarea îndelungatã i-a întrerupt
contractele universitare/ academice obiºnuite
prestigiosului istoric ºi, de asemenea, a sporit
curiozitatea urmaºilor sãi pentru cele pe care le
povesteºte, cu ºarm ºi stil britanic desãvârºite,
Dennis Deletant cu privire la România. O parte
dintre istoriile sale – toate, cu accente personale
evidente – sunt în aceastã carte.
f. O altã parte a acestor istorii (poate cu un
accent mai mare pe cele trãite dupã 1989), mi-a
mãrturisit cu ocazia vizitei sale din aprilie-mai în
România, îºi aºteaptã un timp potrivit – cel mai
potrivit! – pentru a fi puse în paginã, în ceea ce va
fi o istorie la fel de personalã, o continuare a acestei
cãrþi splendide.
g. Douã-trei „cârlige” despre structura cãrþii.
Mai întâi: ºase decenii aproape de România – de
unde rezultã o cunoaºtere (a istoriei, a locurilor, a
þãrii, a trecutului recent, a tribulaþiilor prezen-
tului) la prima mânã, rafinatã,„motorizatã” de o
curiozitate, o eleganþã ºi o deschidere remarcabilã.
h. Apoi: un dozaj fin, rafinat al perioadelor
istorice survolate sau marcate printr-o amintire
sau alta. Cam jumãtate din cartea lui Dennis
Deletant e despre ce a fost înainte de 1989; a doua
jumãtate, despre ce e recent & recentissim în istoria
personalã a dlui Deletant ºi în istoria noastrã.
i. Scriitura e, firesc, la persoana întâi – dar,
dincolo de cascada de detalii, de anecdote, de micii
istorii, ceea ce spune/ scrie în aceastã carte Den-
nis Deletant are ºi relevanþã – aºa-zicând –
obiectivã, din unghi de vedere istoric. În cãutatea
României e, în primul rând, istoria lui Dennis
Deletant, dar e ºi istoria noastrã. ªi anume, e istoria
noastrã ca zestre de memorie ºi ca pedagogie
continuã.
î. Zestre de memorie: Dennis Deletant este
unul dintre marii avocaþi ai memoriei din spaþiul
public românesc. Pentru cã prezenþa lui e de
duratã ºi e o lecþie de consecvenþã. Memoria în-
seamnã istorie, înseamnã (fie ºi opþional) cu-
noaºtere, înseamnã respect, dar ºi ajustare. Un
singur asterisc aici: pentru mai mulþi ani, Dennis
Deletant a fost rector al ªcolii de varã de la Me-
morialul Sighet, o instituþie de aur pentru visul
democratic autentic al României. Memoria e, la
limitã, în termenii de netrecut ai Anei Blandiana,
justiþie – ºi Dennis Deletant este unul dintre cei
care ºtiu prea bine aceasta.
j. Istoria ca lecþie: dl Deletant e autorul unui
proiect de cursã lungã în miezul cãruia e onesti-
tatea, curiozitatea bine intenþionatã ºi bine plasatã
ºi, chiar dacã sunã maximal, adevãrul. Adevãrul
istoric, oricât de dureros ar fi acesta. Ce face –
cãrþi, conferinþe, contacte, dialoguri publice,
interviuri ºi aºa mai departe – de decenii la noi
Dennis Deletant e un fel de„lecþie de neuitare”.Ne
pierdem ºi mai mult, ne rãtãcim ºi mai mult, ne
îmbolnãvim ºi mai tare dacã ne uitãm istoria, fie
ea ºi istoria recentã – ne sugereazã, cu fiecare
componentã a evantaiului acþiunilor sale publice,
Dennis Deletant. De aceea: nu trebuie sã uitãm,
avem, cumva, datoria de neuitare.
k. Sabina Fati, I: „Dennis Deletant cunoaºte
România de aproape 60 de ani ºi tot de atâta
vreme cãlãtoreºte dinspre Vest spre Est pentru a
înþelege, pentru a scrie, pentru a ajuta, pentru a
pune reflectorul asupra istoriei noastre recente,
pe care adesea o ºtie mai bine decât noi”.
l. Sabina Fati, II: „În cãutarea României ne
ajutã sã nu uitãm, ne povesteºte de unde venim
ºi ce drum lung am fãcut în ultimii 60 de ani.
Totul este vãzut prin lentila celui care are ºi destulã
distanþã, ºi suficientã apropiere pentru a ne arãta
doar detaliile care conteazã“.
m. Mai mult de douã-trei „cârlige” spicy din
aceastã carte – cãci sunt, atent plasate, numeroase
pasajele care provoacã „zoom”-ul, care cresc
instantaneu atenþia. Unul dintre acestea: dosarul
de la Securitate – cel cunoscut, desigur, cãci nu e
exclus sã fie ºi alte documente în ceea ce nu e
(deocamdatã) public – al lui Dennis Deletant
Alfabet: România – declaraþie
de iubire
numãrã nu mai puþin de 1.500 de pagini.
n. O altã secvenþã „picantã”: în timpul vizitei
preºedintelui Nixon în România, Dennis Deletant
e, printr-un fericit concurs de împrejurãri, tra-
ducãtor al unei pãrþi a delegaþiei americane. Mai
mult decât atât: cu acel(aºi) prilej, el atinge, pentru
câteva secunde, valiza nuclearã a Statelor Unite ºi
chiar o duce în mânã pentru câteva secunde.
o. Îl viziteazã, (ºi) înainte de 1989, pe Corneliu
Coposu – ºi urmãrile acestor vizite sunt dintre
cele mai diverse. Îl revede imediat dupã eveni-
mentele din decembrie 1989 – ºi revederea celor
doi este, de data aceasta în alte coordonate, de
asemenea palpitantã.
p. În 1988 primeºte interdicþia de a veni în
Dennis Deletant, În cãutarea României. O
aventurã personalã din ’65 pânã azi,
Traducere de Alina Pavelescu, Editura
Humanitas, Bucureºti, 2023
România – e, cu alte cuvinte, persona non grata
–, ca urmare a comentariilor sale (din care re-
produce o parte chiar în carte) critice la adresa
politicii oficiale a României din acele vremuri.
Sunt, într-adevãr, poziþionãri critice, dar perfect
în adevãr, ca sã folosim o sintagmã celebrã.
q. La Revoluþia din decembrie, la puþine zile
dupã cãderea Ceauºeºtilor, ar fi putut sã fie, dacã
ar fi acceptat propunerea lui Ion Caramitru, ºef
„la culturã” la Bacãu. Detaliile – picante ºi ele – în
carte! Din fericire, Dennis Deletant nu a acceptat
atât de generoasa ºi, mai ales, naiva propunere.
r. În cartea aceasta existã – parte, de ase-
menea, a eticii neuitãrii – un tronson tematic
semnificativ pe care Dennis Deletant îl dedicã
Republicii Moldova. O þarã pe care, de asemenea,
o cunoaºte din multe perspective ºi, nu mai puþin,
din experienþã directã. Sã spun(em) doar atât:
nu sunt mulþi istoricii români – de fapt, sunt
foarte puþini – care scriu, cu o asemenea empatie,
despre Basarabia cum o face dl Deletant.
s. Istoria o fac, în mod esenþial, oamenii.
Deletant ºtie prea bine aceasta – ºi ilustreazã din
abudenþã acest „decupaj” privilegiat pentru
7 Nr. 5 • 2023
naraþiunea de tip istoric. În alte cuvinte, genul
portretistic e reprezentant într-un fel remarcabil
în cartea În cãutarea României.
º. O parantezã legatã de titlul cãrþii – parcã în
limba englezã sunã ºi mai bine, ºi mai elocvent: In
Search of Romania.Un proces,o deschidere,lampa
curiozitãþii ºi a atenþiei mereu aprinsã!
t. Revenind la portrete, sunt de mai multe
feluri ºi, fie cã sunt schiþe, fie cã sunt detaliate,
toate sunt ataºant conturate. Le-aº împãrþi – ºi
cu sugestie de lecturã aferentã – în douã tipuri:
cele ale civililor (copios, cele mai numeroase) ºi
cele care merg spre ceea ce un important politolog
numea societatea necivilã, aºadar, ale necivililor.
þ. Trei exemple din zona celor care sunt, di-
rect, fãrã echivoc, în patrimoniul verticalitãþii.
Prima – despre demersul celor de la Memorialul
Sighet, un portet de instituþie, însã tutelatã de
figura iconicã a Anei Blandiana ºi a lui Romulus
Rusan mai ales: „am privit proiectul Sighet nu în
termeni de distribuire a vinovãþiilor, ci în termeni
de distribuire a responsabilitãþilor. (...) nu este
exagerat sã afirm cã Memorialul de la Sighet e
considerat de mulþi specialiºti drept cel mai
elocvent ºi mai impresionant muzeu de acest fel
din Europa”.
u. Apoi – cu un context generos pe care îl
rezumã în carte, Doina Cornea: „rezistenþa e
solitarã în faþa dictatorului, refuzul ei de a-ºi
abandona propria demnitate ºi de a tãcea în faþa
persecuþiilor ºi a intimidãrilor stau mãrturie
pentru tãria interioarã a acestei femei remarcabile
care, pentru o bunã parte a deceniului, a repre-
zentat conºtiinþa românilor”.
v. ªi – dar, repet, portretele de acest fel sunt
mult mai multe! –, despre ªerban Papacostea:
„pentru mine, el a fost un simbol al rectitudinii ºi
al fermitãþii rareori întâlnite într-o societate
sfâºiatã de comunism ºi obligatã sã-ºi întoarcã
privirea de la Vest la Est. Aceste calitãþi personale
i-au conferit o autoritate moralã neobiºnuitã
printre istoricii români”.
w. ªi douã exemple din zona „necivililor”.
Primul: 7 pagini despre Mircea Rãceanu. Fãrã
spoilere!
x. Al doilea: (tot) ºapte pagini despre Ion
Mihai Pacepa. ªi, la fel, fãrã vreun alt indiciu decât
aprecierea – valabilã ºi pentru paginile despre
Rãceanu – cã, în mic, veþi (re)gãsi câte o mare
poveste.
y. O (pen)ultimã observaþie: nimic din ce
reprezintã mari borne al istoriei recente a Ro-
mâniei nu e ocolit în aceastã carte. Direct sau
indirect, explicit sau aluziv – le vom regãsi în
carte. Pentru ultimele 5-6 decenii. Pentru alte
perioade ale istoriei moderne a României, alte cãrþi
ale lui Dennis Deletant sunt, de asemenea, de prim
raft.
z. În mod fundamental, În cãutarea României
e o mare declaraþie de iubire pe care, prin carte ºi
prin felul în care e autorul în carte, Dennis Deletant
o face þãrii noastre. Sã o primim recunoscãtori.
Chiar avem pentru ce sã fim aºa, cu asupra de
mãsurã!
 RamuRock
Dumitru Ungureanu
Î n scurta ºi turbulenta istorie a muzicii
rock existã câteva trupe care ºi-au pãstrat
reputaþia chiar ºi dupã destrãmare. Exemplul
consacrat este The Beatles. Se alãturã, numai din
spaþiul britanic, Cream, Ten Years After, Led Zep-
pelin, Black Sabbath, Sex Pistols ºi altele. Fenomenul
poate fi aºezat în contextul culturii efervescente
din perimetrul geografic în care s-au pritocit
Magna Charta Libertatum ºi revoluþia industrialã,
legea atracþiei universale, computerul, clonarea
geneticã etc. etc. Structuratã pe clase aparent
imuabile, Marea Britanie s-a dovedit o societate
cu indiscutabilã deschidere spre valoare ºi
noutate. Pasiunea pentru mistere ºi crime pare
sufocantã acolo. Rasismul, aceastã plagã mai
producãtoare de morþi umane decât orice fel de
ciumã, gripã sau covid, nu lipseºte din bãtrânul
ºi perfidul Albion. Dar prezenþa altor neamuri
sub Union Jack a adus o infuzie nestãvilitã de
creativitate, diversitate ºi – ne prefacem cã uitãm?
– fair-play competitiv! Oare aºa se explicã
dominaþia militarã mondialã a Imperiului
Britanic, de aproximativ 200 de ani, prelungitã
prin muzica rock pânã în zilele noastre confuze?
Metisajul a fost îndelung blamat oficial de
politicieni, însã acceptat în realitate ºi exploatat
Cãrþi ºi autori în selecþia
Alex Gregora sau vocaþia mântuirii prin poezie
E legiac ºi meditativ, fãrã a da semne cã
ar fi inhibat de „modesta ºi misterioasa
complexitate”(J.L.Borges),Alex Gregora deschide
o portiþã spre o altã faþã a literaturii tradiþionale
care, în contextul ludic al postmodernismului, este
nejustificat pusã sub obloc:„realitatea îmi bate în
fereastrã/ iar fereastra se deschide în mine,/ învãþ
sã vãd, sã înþeleg, sã pãtrund frigul ceresc/ printr-
o tãieturã” (Realitatea).
Poemele din volumul Mi-e toamnã, mã vãd
înger, intens eliptice, purtând marca unui stil
recognoscibil, urmeazã astfel un model literar uºor
desuet, autorul neintenþionând, în primã instanþã,
sã circumstanþieze sau sã amprenteze estetic un
fetiº destul de frecvent în lirica generaþiilor
apartenente„obsendantului deceniu”, ci pentru a
ne întoarce cugetul, „pe temeiul unei plãsmuiri”
(Am fost sã cumpãr lut), spre acolo unde „în a
doua parte a existenþei auzeam tãcerea reptilei”
(În prima parte a existenþei), iar „lumea noastrã
începe dintr-o materie,/ din carnea ºi din aceeaºi
dulceaþã/ a memoriei lui Dumnezeu” (Lumea
noastrã). Mai mult, sacrul introdus programatic
în construcþiile poematice, în speranþa alungãrii
din cotidian a forþelor malefice cuibãrite înlãuntrul
fiinþei, creeazã o imagine ieºitã din canoane a new-
poeziei, impunând fãrã somaþie necesitatea
rememorãrii:„Am locuit în mai multe oglinzi,/ de-
acolo o vreme nu rãspundeam la nimic/ ori din
rânduialã ºi aºezare de siliciu m-am arãtat,/ eram
fratele din respiraþia unui leu,/ […]/ eram lu-
mina ºi sarea dinlãuntru,/ fie pricinã de înflorit,
fie de murit/ ca un stãpân de alcooluri ale
amurgului/ dupã ce mã vestisem altora cu
Nr. 5 • 2023
Viu ºi periculos
fãrã jenã de ipocrita „clasã conducãtoare”, care
îºi fãcea un titlu de glorie din toleranþã abia când
roadele acesteia nu mai puteau fi ascunse. Câteva
fapte din domeniul nostru de referinþã, rockul,
sunt clare: Jimi Hendrix, chitarist genial, nãscut
din tatã negru ºi mamã indianã, a „explodat” la
Londra, nu în SUA. Vangelis ºi George Michael,
amândoi de neam grec, tot la Londra au gãsit
scena potrivitã descãtuºãrii talentului. Mulþi
dintre bluesmenii negri ai Americii ºi-au cãpãtat
locul cuvenit în show-biz dupã ce au trecut
„examenul” publicului alb din Marea Britanie,
beneficiind ºi de suportul unor scandalagii ca
Rolling Stones, ori nefericiþi ca Eric Clapton. ªi
Phil Lynott, nãscut din mamã irlandezã ºi tatã
negru venezuelean, tot din Londra a pornit ferm
la cucerirea lumii, ispravã realizatã cu aportul
nebãnuit al whisky-ului – oficial distilat sau de
contrabandã – bãut pe furiº cu borcanul!
Thin Lizzy se numeºte formaþia pe care Lynott
ºi încã doi-trei prieteni de ºcoalã au înfiinþat-o
în Dublin. Zornãia sfârºitul anilor‘60, când lumea
îºi schimbase reperele social-culturale, chiar ºi-n
partea ei comunistã. Scriu aºa, deoarece muzica
rock pãtrundea cum-necum ºi dincoace de Zid.
Whisky in the Jar, vigurosul hit al trupei irlandeze,
privirea” (Am locuit). Deºi sugereazã iluzia
spargerii oglinzii prin cultivarea, sub aparenþa de
mitizare axiomaticã, Alex Gregora nu renunþã la
accentele standard ale liricii vulnerate într-o lume
bulversatã la rândul ei de starea de utopie a unei
entropii estetice „ieºite din rânduialã” (Se þine
departe), fapt care probeazã, totuºi, legãturile sale
ombilicale cu poezia optzecistã:„Vine un alt timp/
în care fiul semãnãtorului, ieºit din sine,/ se zideºte
ca pasãrea în lutul/ bãtãtorit cu aripile,/ vine un
alt timp/ în care fiica semãnãtorului stãruie sã
nascã,/ o, maica noastrã, cum ai fost uitatã/ de
norii tãi cei sterpi ca mioarele bãtrâne!” (Vine un
alt timp); sau:„Pentru voi sunt doar Omul Greºit/
ºi aici mã petrec, ºi rãmân, ºi vorbesc/ asemenea
ferestrei abia atinsã cu aripa/ unei picãturi de
acid lunar/ ce se doreºte pasãre”(Pentru voi sunt).
Poetul,„mag între scrierile cetãþii”(Ivit frumos),
nu este un mistic, chiar dacã în caleidoscopul
„frescelor” decupate „ionic” dintr-o „pravilã
creºtinã” îndeamnã, pur ºi simplu, la recuperarea
luminii„din lumina/ trupului tãu zidit cu luminã”
(Am început): „Atât de frumoasã-i rãdãcina,/ iar
copacul pare îngerul/ dintr-o adãugare de lume/
ce se sfârºeºte undeva,// orice poamã a lui devine
ochi de lavã/ într-o frescã de bisericuþã vãtãmatã/
pânã la ardere,/ iar livada toatã adunã o stare
deplinã/ de învãþãtor al verdelui,/ dar nu luminã”
(Atât de frumoasã-i). Poezia,„sunet de stea dintr-
un arcuº de infinire” (Caut starea), identificatã
platonic, cum s-a prefigurat, în orice lucru în care
zeul sãlãºluieºte,„are o sutã de chipuri ascunse ca
graiul/ unui flãmând eschimos decupat dintr-un
aisberg,/ cãlimarul îºi urmeazã doar scrisul/ ce-l
face viu pe cel ce a murit” (Opreºte pornirea
8
a intrat pe lista audiþiilor mele favorite puþin
dupã apariþie, prin 1974. Ingredientul lichid la
care râvneam lipsea din comerþul socialist ori se
gãsea greu; piesa – prelucrarea unei balade cu
hoþi, curve, alcool ºi gelozie – nu þinea de sete,
dar plãcea! Opt ani mai târziu, în 1982, am avut
la dispoziþie pentru înregistrat pe bandã
magneticã dublul album Live and Dangerous,
din 1978. Era un vinil american de „prima
presã”, cum vâneazã colecþionarii împãtimiþi ai
suportului clasic pãstrãtor de sunet (cel mai bun,
dupã opinii avizate). Îl cumpãrase din SUA un
prieten, medic veterinar, care se specializase peste
ocean 12 luni în domeniul avicol, în cadrul
schimburilor de specialiºti convenite guverna-
mental – vezi istoria complicatelor relaþii
româno-americane din acel deceniu. (Programul
i-a furnizat prozatorului Constantin Þoiu
elemente epice uºor incredibile, atribuite unui
erou din romanul Însoþitorul.)
N-am uitat nici azi senzaþia trãitã la
desfacerea discului împrumutat. Mirosul
cartonului copertei ºi al hârtiei de plic interior,
altul decât emanaþia tipãriturilor neaoºe, îmi
amintea de cãrþile rãsfoite la Biblioteca
Americanã. Fotografiile trupeþilor,„capturate”în
fiarelor).
Mozaicarea discursului liric, în special în
secþiunea intitulatã „Cãlimarul”, înþeleasã ca o
aparentã, fragmentarã aluzie la Cântarea
Cântãrilor, cu termeni arhaici, cãzuþi din uz activ,
dar plini de vigoare expresivã – rugãtoriu, nour,
mângâietoriu, risipitoriu, rãbdãtoriu, rãsplãtitoriu,
postitor, lucrãtoriu º.a. –, indicã dubla intenþie
narativ-auctorialã de a transfera voluptate
hieratizatã trãirii creaþiei ºi de a da rostirii sens
eshatologic:„Spune-ne, preaiubite, de unde-i vine
foºnetul/ ca sã rãmânã?/ în fiecare zi aruncã lacrimi
în þarinã,/ ºopteºte ca un pian, respire-i-s-ar
numele de cãlimar/ ºi sã rãsarã/ într-o filã de
carte cu miresme de clopote albe,/ spune-ne,
preaiubite, de unde-i vine foºnetul/ ca sã rãmânã?”
(Cãlimarul).
De fapt, în poemele lui Alex Gregora, puternic
aureolate de o mixturã liturgicã, psalmistã ºi, de
ce nu?, dosofteianã, sunt întrupate cu o realã
frenezie „strigãtul ºi ºoapta ºi tãcerea”(Eu îl vãd),
toate consonând cu trãirea personajului liric, aces-
ta din urmã fiind condiþionat de revelaþia deschi-
derii eului cãtre sine ºi divinitate: „Eu încã doresc
sã-mi însoþesc trupul/ prin arterele unui trecut
bolnav/ ce mi s-a ºters cu bisturiul,/ […]/ sunt
rãbdãtoriu ca un dregãtor îmboldit/ de ultima
dimineaþã de pe pãmânt,/ de înserarea întâia de
sub pãmânt” (Eu încã doresc).
În ciclul al doilea – „Omul greºit” (sintagmã
care, presupunem, accentueazã o posibilã ipostazã
a omului creºtin „ales/ la semãnatul ce se doreºte
sã vinã/ ori la seceriºul de sine”, O jumãtate) – al
volumului Mi-e toamnã, mã vãd înger, divinitatea
supremã, Dumnezeu, devine un leitmotiv iniþiatic,
concerte, mã fascinau. Vãzusem puþine pânã
atunci, niciuna cu Thin Lizzy. Instantaneul de pe
coperta I este reprezentativ: Lynott în genunchi,
þinând chitara ca pe-o armã, cu pumnii strânºi,
capul dat pe spate, gura deschisã ºi ochii închiºi.
Face o rugãciune sau adreseazã o imprecaþie
divinitãþii?Versurile pieselor (plus poemele strânse
în câteva plachete în timpul scurtei sale vieþi – 36
ani – ºi post-mortem de cele douã fiice) stau la
câteva click-uri distanþã de amatorii poeziei
internautice.Pozele chitaristului Scott Gorham mi-
au fulgerat retina. Pletos ca blondele din Califor-
nia natalã, Scott are silueta unui hermafrodit,
specie rãspânditã în rock, fie numai ca iconografie
ºoc (vezi David Bowie, Boy George ºi alþii). Chiar
dacã trecusem prin diferite medii (u)bucureºtene
ºi pãþisem destule, tot am rãmas absolut interzis.
Dar nu elementele decorative situeazã Live
and Dangerous printre cele mai apreciate discuri
înregistrate în concert. Muzica în sine are
maturitatea deplinã a genului rock, este puternicã
ºi graþioasã, durã ºi fermecãtoare. Fãrã sã fie o
trupã de categorie grea, Thin Lizzy (numele spune
tot!) rãmâne una de referinþã. Recenta reeditare a
titlului„periculos”(ediþie completã pe 8 CD-uri) îi
atestã popularitatea. ªi preþuirea.
Alex Gregora, Mi-e toamnã, mã vãd înger, Iaºi,
Editura Pim, 2023
întâlnit ºi în intima depãrtare a clasicilor – Arghezi,
Blaga, Coºbuc, Goga etc. –, în scopul tãinuit de
Alex Gregora pentru a-ºi crea propriul teritoriu
prozodic: „Dupã ce am învãþat ce-mi era trupul/
am dorit sã trãiesc fãrã el,/ […]/ am murit lumii
ºi, iatã, pot privi înapoi/ cum aº privi o alcãtuire
de vieþuitoare/ într-o stare de nod,/ mi-a venit
noaptea – îngãduie-mã, Doamne,/ ºi picurã-mã
în sângele pustiei” (Dupã ce am învãþat).
Alex Gregora este, hotãrât lucru, fascinat de
latura cosmic-celestã a lumii, dar ºi, în egalã
mãsurã, obsedat de viziuni sincretice, categoric
postmoderniste, asupra timpului trãit/ asumat
în actul scriiturii: „sunt þãrmul de pe lama unui
cuvânt de isihastru” (Lumineazã-mã încet).
• Florian Copcea

Atotputernicia mangafalei
Î n cele aproximativ 190 de pagini ale
volumului Zuliari ºi mangafale, cu sub-
titlul Viaþa fascinantã a personajelor, apãrut la
Editura Neuma, în 2023, Horia Gârbea continuã
periplul prin aventura existenþialã a unor
personaje, publicând volumul mai sus amintit
dupã trei reeditãri ale unei alte cãrþi, ºi anume,
Minunata viaþã a personajelor. Notam, în Cartea
de identitate criticã (p. 240), despre Minunata
viaþã a personajelor, cã Horia Gârbea „radiogra-
fiazã” viaþa personajelor din peste 200 de cãrþi
semnate de peste 140 de autori, cãutând sã
aducã în faþa cititorilor aspecte referitoare la
amor, patimi, obsesii sau frustrãri, exact cum
se întâmplã ºi în realitate. Dacã unele personaje
din acest volum sunt târfe, ºtoarfe, boarfe, se-
condate de fanþi ºi birlici, în Zuliari ºi mangafale
ne întâmpinã o altã „faunã”, ivitã din paginile
unui numãr de 90 de autori, cãrora li se adaugã
„11 texte cu subiecte variate din care nu lipsesc
personajele”, dupã cum mãrturiseºte autorul
în deschiderea volumului, sub titlul Personaje
vechi ºi noi.
Ca structurã, aceastã carte conþine douã
pãrþi, Zuliari ºi mangafale ºi Alte eseuri, alte
personaje, la care se adaugã o listã nominalã a
autorilor din opera cãrora ºi-a ales personajele
Horia Gârbea ºi cuprinsul, cu titluri precum:
Un motor dramatic trifazic: gelozia, ªpanga, ºicul,
vitrionul, Draci ºi personaje demonice, Divinaþii,
superstiþii, vrãji, în prima parte, Reginele lui
Shakespeare. Aparenþã ºi esenþã, Strategii, Poezia
muzicii sau viceversa, O nouã paradigmã sau
vechile dureri?, în partea a doua. Dar sã
observãm ce animã cercul în care se învârt aceste
personaje, dacã au sau nu ceva în comun, dacã
se încadreazã în mai marea familie a
mangafalelor bãºtinaºe ori sunt de-a dreptul
exotice.
Primele „apariþii”, reprezentate de eroii lui
Caragiale, se lasã prinse în furtuna
amantlâcurilor, în care înfloreºte triunghiul
conjugal, ce, deseori, îºi desface laturile ºi devine
pentagon, stârnind râsul. Situaþie întâlnitã în
comedii, pentru cã în Nãpasta triunghiul
amoros nu aduce în niciun caz umor ºi ironie,
ci „instrumenteazã drama”. Horia Gârbea
descoperã ºi „triunghiuri fãrã vârf ”, cum este
cazul în Conu’ Leonida faþã cu reacþiunea, cãci
Efimiþa dacã ar cãuta evadarea eroticã nu ar
avea niciun impediment din partea conului.
Urmeazã alte piese, alte triunghiuri: Tache,
Ianche ºi Cadâr sau Omul cu mârþoaga îi oferã
autorului exemple ale abandonãrii moralei
tradiþionale. În dramele camilpetresciene, când
vine vorba de triunghiul amoros, aºa cum apare
el vãzut în cartea pe care o propunem spre
interpretare, unul dintre cei trei protagoniºti
cautã idealul, e un visãtor, fatalmente sortit
eºecului. Alte exemple de amor prãduitor sunt
ºi cele din Gaiþele lui Kiriþescu, dar aici eroina
cu nume de floare, Margareta, ceea ce aminteºte
ºi de alte „Margarete” ale literaturii, fiind
trãdatã, se sinucide. Trecând la perioada co-
munistã, Horia Gârbea observã cã tema geloziei
nu mai e de actualitate, pentru unii autori,
problemele în cuplu trec pe planul al doilea, în
favoarea socialului, care însã nu asigurã textelor
valoare literarã, nici personajelor viabilitate (se
exemplificã „tema” realizãrii cocsului românesc
la Hunedoara, într-o piesã a lui Paul Everac).
Mangafalele cu „carte de identitate” revin
în piesele caragialeºti, luate ca modele, fiind
caracterizate într-o amplã enumeraþie cu
caracter de generalitate, de cãtre Horia Gârbea:
„personaje pãtimaºe, dar ºi naive, ireverenþioase
ºi non-paroliste, dar în stare de iubiri ºi adoraþii,
de jurãminte repetate”. Ca sã-nþelegem exact
semnificaþia termenului mangafa, autorul ne
oferã explicaþia din dicþionar, asezonatã cu
întrupãrile concrete din lumea lui Caragiale:
„mangafaua (din turcescul mankafa, adicã greu
de cap, lipsit de inteligenþã) este consortul ºi
este de presupus cã amantul, dacã ar accede la
statutul de soþ, ar deveni el însuºi o mangafa
pentru un terþ amant ºi aºa mai departe” (p.
17). Surprinzãtor, o probã de autenticã mangafa
o gãseºte Horia Gârbea în personajul ªtefan
Gheorghidiu, din romanul Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de rãzboi, personaj care
þine un jurnal amoros. În viziunea interpretului,
Gheorghidiu parcurge un fel de iniþiere în a
deveni mangafa, el nu se încadreazã de prima
datã în aceastã tipologie, ci treptat, dupã ce
primeºte moºtenirea care le schimbã statutul
material.
ªi dacã la tatãl Caragiale e prezentã
mangafaua, ea nu putea lipsi nici la fiu, respectiv,
la Mateiu, deºi povestea lui Pirgu, care nu excela
în sinceritate, poate fi doar o scornealã, dupã
cum ne asigurã Horia Gârbea: „o mangafa este
ºi Miºu Nachmanson, al lui Mateiu Caragiale,
chiar când este în agonie. Raºelica îl traduce cu
Pirgu în camera alãturatã celei în care Miºu
trage sã moarã. Sã fi fost aºa, sau Pirgu mistificã,
relatând Povestitorului scena? Avem doar
mãrturia lui Pirgu, care nu pare sã exceleze
prin sinceritate”. Se întreabã autorul ºi ne
Cãrþi ºi autori în selecþia
întrebãm ºi noi, deopotrivã, dacã, în romanul
lui Cãlinescu mangafaua este moºierul
Pascalopol sau Felix, dar când vine vorba de
Titi Tulea suntem asiguraþi cã nu mai încape
îndoialã cã el este mangafaua perfect valabilã,
prin cãsãtoria „cam forþatã” cu frivola Ana,
care îºi „traduce” soþul, fãcându-ºi amant chiar
pe cumnatul acestuia, Stãnicã Raþiu.
La prima vedere pare amuzantã apre-
cierea lui Horia Gârbea cã „Mangafaua este
un personaj necesar în orice societate”,
afirmaþie pe care autorul o preia de la un
personaj feminin din teatrul lui Al. Kiriþescu,
dar, la o mai atentã descifrare a sensurilor,
„acest rãu necesar” aratã un fel de cancer al
moralitãþii ce se extinde în ciuda diferitelor
Horia Gârbea, Zuliari ºi mangafale. Viaþa
„medicaþii”. În literaturã, mangafaua seamãnã
fascinantã a personajelor, Cluj-Napoca,
cu o hidrã, aºa cã ne întâlnim cu ea ºi în ro-
Editura Neuma, 2023
manul lui Petru Dumitriu, Cronicã de familie,
în povestiri semnate de G. Brãescu sau Al. Când subiectul este despre copilãria
Cazaban, de exemplu. personajelor, Horia Gârbea avertizeazã cã
Pânã sã ajungã o mangafa, bãrbatul trece aceastã temã nu trebuie sã cadã în „dulcegãrie
prin etapa de vânãtoare, adicã îºi face o stra- ºi cliºee”, definitorie fiind, pentru destinul
tegie pentru „o partidã”, dar nu întotdeauna eroilor, apartenenþa socialã. Dupã copilãrie,
îi ºi iese. Diferenþa de situaþie materialã autorul se opreºte asupra personajelor bãtrâne,
ºubrezeºte înþelegerea matrimonialã sau ea care, unele, devin „sfãtoase”, în timp ce altele
apare disfuncþionalã de la început, cazul piesei sunt un fel de clovni ai înþelepciunii sau de-a
Trei generaþii, de Lucia Demetrius. Precum în dreptul decrepiþi. Un alt aspect sesizat de
viaþã, se întâmplã ºi în lumea personajelor Gârbea în viaþa personajelor de care se ocupã
mezalianþe, presãrate cu episoade de ºantaj în aceste eseuri þine de latura violentã, împinsã
sentimental, prin urmare, Horia Gârbea vine pânã la sinucidere sau crimã.
cu mai multe exemple de cupluri realizate Tocmai aceste perspective largi, încruciºate,
astfel, unde nunta nu e nicidecum un garant faptul cã de la paginã la paginã nu mai ºtii în
al fericirii ºi înþelegerii ºi, ca sã ne convingã, ce areal este plasat un personaj sau altul face
autorul pune sub lupã nunta lui Ion, din deliciul lecturii ºi menþine interesul cititorilor
romanul omonim al lui Rebreanu, cu Ana. pânã la final. Zuliari ºi mangafale. Viaþa fasci-
Când citim despre„fumurile personajelor”,
nantã a personajelor este o carte ce te pune în
trebuie sã avem în vedere sensul propriu, adicã
legãturã cu ceea ce ºtiai deja, dar care, în acelaºi
faptul cã aceste personaje sunt fumãtori ºi
timp, îþi deschide mai multe porþi de înþelegere,
printre ei descoperim þãranii din Siliºtea
de acces la viaþa personajelor ºi prin asta meritã
Gumeºti ai lui Preda. Un alt unghi de pre-
cu prisosinþã sã fie cititã!
zentare a personajelor vizeazã contactul cu
teatrul sau cu muzica. • Gela Enea
9 Nr. 5 • 2023
 Dialoguri
Mareºalii alcãtuiesc un tablou care reflectã, prin
extensie, personalitatea regelui ºi calitatea elitelor de
care poate dispune în serviciul sãu direct
– Dragã Tudor, te felicit pentru aceastã
apariþie editorialã intitulatã Mareºalii Palatului.
Demnitari ai Curþii regilor României 1866-1947
(Editura Corint, 2022), iar prima întrebare pe
care þi-o adresez este referitoare la momentul în
care þi-a venit ideea de a scrie despre acest subiect.
De ce?
– Dragã Simona, îmi face întotdeauna
plãcere sã vorbesc despre subiectele pe care le-
am cercetat ºi îþi mulþumesc pentru aceastã
ocazie. M-am gândit de multe ori la faptul cã o
lucrare de istorie, pe lângã trecutul pe care îl
evocã, are ºi ea o poveste: de exemplu, am
început sã scriu La ºcoalã cu Regele Mihai.
Povestea Clasei Palatine (Editura Corint 2016)
dupã o întâlnire fericitã cu ultimii colegi de
clasã palatinã ai regelui Mihai, Radion
Chiaburu ºi Lascãr Zamfirescu. În cazul de faþã,
lucrarea are o filiaþie academicã, pornind de la
teza de disertaþie. Am ales acest subiect în anul
2018, cu puþin timp înainte de susþinerea tezei
Nr. 5 • 2023
Tudor Viºan-Miu
Interviu realizat de Simona Preda
de licenþã, o analizã a principiilor de organizare
ale dinastiei române. Coordonatorul meu,
Andrei Florin Sora, mi-a oferit prilejul unor
discuþii foarte productive, în care am comentat
idei, ipoteze ºi direcþii de cercetare viitoare. Una
dintre constatãri a fost aceea cã în istoriografie
nu s-a acordat o mare atenþie oamenilor de
lângã familia regalã româneascã. La acel mo-
ment, despre organizarea Curþii Regale a Ro-
mâniei au scris, bazându-se pe un studiu rigu-
ros al arhivelor, douã autoare, ªtefania Dinu ºi
Adriana Mazilu. Preferând drumurile mai
puþin bãtãtorite, am fost tentat de ideea unei
monografii dedicate funcþiilor de la Curte. În
faza de început, am explorat, pe rând, toate
categoriile de la Palat: servitorii, funcþionarii
de cancelarie, doamnele de onoare, aghiotanþii
ºi, în fine, m-am oprit asupra mareºalilor, soco-
tind cã funcþia de mareºal al Palatului a fost
multã vreme cea mai importantã demnitate în
serviciul direct al regelui.
10
– Te invit sã le explicãm ºi cititorilor ce este
un mareºal al Palatului...
– Pânã la apariþia lucrãrii, adesea m-am
lovit de un blocaj în a explica tema disertaþiei
mele oamenilor cu care discutam, majoritatea
fiind înclinaþi, când auzeau de „mareºalii
Palatului”, sã-i asocieze ºi confunde cu mareºalii
Armatei Române. Cei doi termeni au aceeaºi
bazã semanticã, primii „mareºali” fiind maeºtrii
grajdurilor regale, pãstrãtorii cailor suvera-
nului. Rolul militar a evoluat înspre funcþia de
mareºal al Armatei, cu un rol de vârf în coman-
damentul militar sau un statut onorific, în timp
ce funcþia administrativã ºi ceremonialã s-a
cristalizat în postul de mareºal, prezent la ma-
joritatea curþilor regale europene, unde este o
demnitate civilã, care, în cazuri excepþionale,
poate fi îndeplinitã ºi de un militar.
– Care sunt atribuþiile acestor mareºali?
– Rolurile mareºalului diferã în funcþie de
organizarea ºi dimensiunea curþii respective.
În genere, el este responsabil de coordonarea ºi
supravegherea serviciilor Palatului ºi de repre-
zentarea Curþii în raport cu cei din exterior.
Curtea româneascã fiind una de dimensiuni
mai modeste, care nu au crescut mult nici dupã
proclamarea Regatului, în 1881, mareºalul a
ajuns un factotum, îndeplinind ºi rolul de
„maestru de ceremonii” pânã ce o astfel de
funcþie a fost creatã dupã Marea Unire, în 1920.
Angajãrile la Curte, programul zilnic, audienþele,
festivitãþile ºi ceremoniile – totul trecea prin
mâinile sale înainte de a fi supuse atenþiei
regelui.
– Care este statutul sãu în raport cu
regalitatea ºi Palatul?
– În România, dar ºi în alte monarhii, curtea
regalã era organizatã ca o instituþie privatã,
finanþatã din veniturile publice ale regelui,„lista
civilã”. Ca atare, mareºalul era un om ales de
rege, care, atunci când era un civil, deºi avea
statutul unui demnitar privat, era un partener
de discuþii în rang egal cu oamenii politici ai
vremii, întrucât ei ºtiau cã vocea mareºalului
comunicã ideile suveranului. Când mareºalul e
un militar, acest raport nu se schimbã, ba chiar
are ºi autoritatea datã de uniformã. În cadrul
Palatului, mareºalul reprezenta o autoritate care
purta o mare rãspundere, fiindcã în foarte
multe situaþii trebuia sã ia decizii în chestiuni
de detaliu pentru care nu se cãdea sã-l deranjeze
pe rege. Din acest motiv, personalul de la curte
îi acorda toatã deferenþa pentru cã depindeau
de dispoziþiile sale în activitatea lor. El avea
ultimul cuvânt, dacã nu se ajungea ºi la rege,
pentru angajãri, pedepse, promovãri ºi
concedieri, aºa încât o laudã sau o reprimandã
din partea unui mareºal conta mult.
– Cum ajungeai într-o funcþie de mareºal?
Care erau criteriile de eligibilitate?
– Un mareºal trebuia sã fie un supus
(cetãþean) român, funcþia nu putea fi acordatã
unui strãin. Un mareºal trebuia sã fie apartizan,
sã nu-ºi manifeste eventualele simpatii politice
ºi sã fie cât se poate de discret cu informaþiile
pe care le posedã. Pentru a fi un reprezentant
al regelui ºi un partener de dialog credibil, era
foarte important sã-ºi fi construit deja o repu-
taþie bazatã pe merit, nu putea fi un „ilustru
necunoscut”. Conta foarte mult sã aibã o
educaþie bine întemeiatã, sã fie manierat, ele-
gant, prezentabil, neconflictual. Obligatoriu,
trebuia sã cunoascã franceza, care era limba
diplomaþiei europene ºi a corespondenþei re-
gale. Civilii care au ocupat funcþia au fost mai
degrabã membrii unor familii boiereºti, parte
din elita societãþii, care aveau ºi o experienþã
instituþionalã: de regulã erau foºti diplomaþi,
fiindcã cerinþele coincideau în majoritatea
punctelor. De multe ori au fost preferaþi ofiþerii
fiindcã aveau toate atuurile: nu au dreptul sã
facã politicã, au prestigiul funcþiei militare, cu
atât mai mult când erau veterani de rãzboi, ºi
au de regulã talente organizatorice puse în
valoare de rigoarea ºi disciplina cazonã.
– Cum era candidatul ideal? Ce calitãþi
trebuia sã întruneascã pentru a ocupa acest post?
– Mareºalul ideal era o persoanã a cãrui
imagine, idei ºi acþiuni se confundau, în timpul
îndeplinirii funcþiei, cu interesele regelui. Un
mareºal nu trebuie sã aibã o agendã personalã,
pentru cã suveranul vrea sã se poatã baza pe

sfaturile sale dezinteresate ºi sã poatã avea
încredere cã, în momente de crizã politicã, va
urma cu stricteþe linia de acþiune pe care a decis-
o monarhul, care controla jocul politic prin
faptul cã numea executivul care forma legisla-
tivul. În acelaºi timp, unui mareºal îi este de
mare folos regelui atunci când are propriile
contacte ºi relaþii la vârful politicii, pe care le
foloseºte pentru a-ºi desfãºura cât mai bine
misiunea. Funcþia de mareºal era ºi prestigioasã,
ºi întrucâtva ingratã, nu de puþine ori apare
percepþia cã onorabilul mareºal „se ocupã (ºi)
cu vesela palatului”. Ca atare, nu era „punctul
final” pe care sã ºi-l doreascã cineva pentru
cariera sa, fie el diplomat sau militar. În 1885,
diplomatul George Ghica, cãruia i s-a oferit
funcþia de mareºal, a preferat numirea ca mi-
nistru la Constantinopol. În 1943, într-un con-
text intern ºi internaþional mult mai complicat,
Vasile Grigorcea, tot un diplomat, a preferat sã
rãmânã la Vatican decât sã revinã la Bucureºti
ca mareºal al Curþii. Cât pentru militari, vorba
„orice soldat poartã în raniþã bastonul de
mareºal” are aici o valoare limitatã: orice gen-
eral ajuns la Curte sperã sã promoveze ca
ministru al Armatei, ºef al Marelui Stat Major
sau la comanda unei mari unitãþi.
– Cum era o zi din viaþa unui mareºal?
– Mareºalul avea un rol împãrþit între
treburile interne ale Palatului ºi reprezentarea
regelui. Într-o zi îl puteam vedea cu nasul în
facturi, urmãrind calculele privind deficitul
creat de cheltuieli excesive la bucãtãria regalã,
alteori avizând rãspunsurile pentru cererile de
audienþã, solicitãrile pentru ajutoare sau apli-
caþiile pentru titlul de „furnizor al Curþii Re-
gale”, iar la ocazii festive îl puteam privi într-o
splendidã uniformã, bãtând cu bastonul în
podea pentru a anunþa intrarea „Majestãþii Sale
Regelui”. Datã fiind varietatea problemelor de
care se ocupã, mareºalul nu are un program
de lucru care începe ºi se terminã la o orã fixã:
uneori poate rezolva totul în câteva ore, alteori
trebuie sã suporte un program foarte încãrcat,
mai ales când sunt necesare pregãtiri pentru
ocazii speciale: vizite, festivitãþi, funeralii...
Mareºalii, ca ºi alþi curteni, au ºansa de a cãlãtori
prin þarã ºi mai ales în strãinãtate, însoþind
sau reprezentând familia regalã. Curtea regalã
reprezenta nu doar un organism instituþional,
ci ºi o comunitate, iar mareºalul cãuta sã între-
þinã o atmosferã în care existã, pe de o parte,
relaþii foarte stricte, iar, de cealaltã, un spirit de
solidaritate, o mândrie de a fi „în slujba regelui”,
funcþiile nefiind foarte bine plãtite... În timpul
regelui Carol I, mareºalul era invitat sã dejuneze
cu suveranul numai la ocazii festive: în restul
timpului el prezida „masa mareºalului”, menitã
sã uneascã personalul superior ºi sã creeze un
fel de „spirit de echipã”.
– Care au fost cei mai importanþi mareºali
ai Palatului ºi prin ce anume s-au remarcat ei?
– O sã încep cu civilii. Primul mareºal, în
1866, a fost George Filipescu, care, ulterior, a
fost primul ministru rezident la Sankt Peters-
burg. Cel mai lung serviciu de mareºal l-a avut
Theodor Vãcãrescu: era de opt ani în funcþie în
1881, în momentul proclamãrii Regatului. El a
scris Ceremonialul Curþii Domneºti, revizuit
ulterior ca Ceremonialul Curþii Regale, un
manual de protocol, care explicã desfãºurarea
fiecãrui tip de ceremonii care se bucurã de
prezenþã regalã. A avut un rol important ºi în
legãturã cu „Rãzboiul de Independenþã”, cu un
an înainte a fost trimis în restrânsa delegaþie
primitã de þarul Alexandru al II-lea la Livadia,
când s-au deschis discuþiile pentru o convenþie
româno-rusã. Având ºi o formaþie de ofiþer, în
1877 l-a însoþit pe Carol I pe frontul de la Plevna,
ca aghiotant domnesc. În 1882 a pãrãsit curtea,
revenind la o carierã diplomaticã, delegat în
capitale importante: Bruxelles, Roma ºi Viena.
La urmãtorul rãzboi, cel de „întregire”, mareºalul
curþii regelui Ferdinand a fost Henri Catargi,
nepotul Olgãi Mavrogheni, care dupã rãzboi a
avut o îndelungatã misiune diplomaticã la
Bruxelles. În fine, la curtea regelui Mihai I s-a
remarcat diplomatul Ioan Mocioni-Stârcea, care
a jucat un rol important în coagularea grupului
care a pregãtit ieºirea din alianþa cu Axa, la 23
august 1944. Între militarii care au ocupat
funcþia de mareºal regãsim generali care au
ocupat ºi înalte funcþii militare ºi politice.
Generalul Constantin Sãnãtescu era mareºalul
Palatului la 23 august 1944, când a format
guvernul proaliat care a adus un scurt reviri-
ment democratic. Sãnãtescu a fost singurul
mareºal de curte care a ajuns prim-ministru.
– Ce surse ai folosit pentru documentare ºi
care a fost cea mai mare provocare pe parcursul
cercetãrii?
– M-am bazat preponderent pe surse de
arhivã. Arhivele Naþionale ale României
pãstreazã, la serviciul central, fonduri vaste cu
documentele arhivei Casei Regale ale României.
Pentru a urmãri biografiile mareºalilor am re-
curs ºi la arhive speciale: diplomatice, militare,
ale Securitãþii... Accesul la arhive a fost relativ
simplu, cu excepþia anilor pandemiei când, timp
de mai multe luni, sãlile de studiu au fost
închise, în diferite perioade ºi în funcþie de
instituþii. Cea mai mare provocare, însã, a fost
faptul cã mã aflam pe un teren nou, într-atât
încât nu aveam mãcar o listã completã a mare-
ºalilor ºi am fost nevoit sã propun eu una. Nu a
fost simplu pentru cã funcþia de mareºal nu a
avut o continuitate perfectã: în 1882, dupã
demisia lui Theodor Vãcãrescu, eram tentat sã
cred cã a dispãrut pânã când, studiind atent
practicile de la curte, am constatat cã, atunci
când nu exista un titular al funcþiei, rolul ei era
îndeplinit de ºeful Casei Militare a regelui. Aici,
trebuie explicat faptul cã monarhul, fiind ºeful
statului ºi comandantul suprem al armatei, are
nevoie atât de un aparat civil, cât ºi de o suitã
de militari. De cele mai multe ori, mareºalul
conducea Casa Civilã ºi era superior în rang
ºefului Casei Militare, cãruia nu-i venea uºor
sã se subordoneze unui civil, iar aceastã relaþie
putea stârni tensiuni, rezolvate de multe ori
prin preluarea concomitentã a funcþiei de
mareºal de cãtre ºeful Casei Militare. Din cei 21
de mareºali, zece au fost de fapt generali activi
care au condus ºi Casa Civilã, ºi Casa Militarã.
O altã dificultate a cercetãrii este aceea cã
organizarea ºi desfãºurarea activitãþii Curþii a
fost codificatã destul de târziu într-un regu-
lament general: în timpul regelui Ferdinand
apar primele dispoziþii, suplinind o lipsã care
ar putea pãrea curioasã venind dinspre domnia
regelui Carol I, cu excepþia Ceremonialului ºi a
unor dispoziþii punctuale. Explicaþia mea este
cã a existat multã vreme o transmitere oralã a
normelor, dar, pe mãsurã ce aparatul de lucru
al Palatului a crescut în dimensiuni ºi s-a
profesionalizat, a devenit necesar ca fiecare
funcþie sã aibã o „fiºã a postului”.
– Aceastã funcþie de mareºal al Palatului a
cunoscut de-a lungul timpului momente diferite
ca importanþã?
– Desigur. În 1866, mareºalul era în mai
mare mãsurã un „maestru de ceremonii” ºi un
reprezentant al regelui decât un administra-
tor, dar în timp i s-au dat tot mai multe sarcini
de detaliu. Dupã plecarea lui Theodor Vãcã-
rescu, regele Carol I nu a reuºit sã mai numeascã
un titular civil al funcþiei de mareºal: pânã în
1914, toþi au fost militari, cu douã excepþii: în
anul 1900, Carol al II-a readus în slujba sa pe
George Filipescu ca „mare mareºal” (era deja
bãtrân ºi bolnav ºi a murit doi ani mai târziu),
iar în 1902 l-a numit mareºal pe generalul
Mihail Priboianu, care pânã atunci îi fusese
aghiotant ºi, pentru a putea fi angajat ca civil,
a trebuit sã demisioneze din armatã (a murit
în 1906, la sfârºitul anului în care s-a serbat
jubileul de 40 de ani). Or, aceºti generali care
erau ºi mareºali trebuiau sã fie foarte organizaþi
pentru a putea coordona ºi activitatea aghio-
tanþilor, ºi pe cea a personalului civil. În timpul
domniei regelui Carol I s-a mai întâmplat un
lucru: în 1884 s-au înfiinþat Domeniile
Coroanei, iar, în „Almanahul de Gotha”,
administratorul Domeniilor a fost înscris în
fruntea ordinii de precãdere a demnitarilor
Curþii. Iancu Kalinderu, care a îndeplinit aceastã
funcþie timp de douãzeci de ani, pânã la moartea
sa, cu un an înaintea regelui Carol I, i-a fost
acestuia un important consilier politic. În
ultimul an al vieþii sale, regele Carol I l-a numit,
ca succesor al defunctului Kalinderu, pe Barbu
ªtirbey, prefigurând rolul politic atât de im-
portant pe care l-a îndeplinit pe lângã regele
Ferdinand în timpul Primului Rãzboi Mondial.
Dupã Marea Unire, când reforma agrarã a redus
dimensiunea ºi importanþa Domeniilor
Coroanei, a fost creatã o nouã funcþie, cea de
ºef superior al Curþii, numit apoi „ministrul
Casei Regale”, încredinþatã diplomaþilor Nicolae
Miºu ºi Constantin Hiott. Pânã la sfârºitul
Regenþei, ºeful Casei Militare era, formal, ºi
mareºal, însã rolurile tradiþionale ale mare-
ºalului, întâi în chestiuni ceremoniale, apoi ad-
ministrative, au fost preluate treptat de
ministrul Casei Regale. În 1930, regele Carol al
II-lea a revenit la sistemul dinainte de 1884.
Gãsindu-ºi un colaborator de nãdejde, un ofiþer
de cavalerie numit Ernest Urdãreanu, regele a
recurs la repetate reorganizãri pentru a-i oferi
acestuia tot mai multã putere, contând pe
devotamentul sãu absolut. Prin urmare, funcþia
ocupatã de Urdãreanu primea super atribuþii,
dupã care era diminuatã sau desfiinþatã: timp
de câteva luni a fost ºi cea de mareºal, ocupatã
apoi de diplomatul Constantin Flondor, dar cu
un rol redus, mai apropiat de cel de la începu-
turile funcþiei. În 1938, pentru Urdãreanu a fost
recreatã funcþia de „ministru al Casei Regale”...
Într-un fel, acesta a fost apogeul curþii regale
sub aspectul dimensiunii ºi, dacã vreþi, al
pompozitãþii. În septembrie 1940, rolul politic
al regelui fiind diminuat odatã cu dictatura
11
Dialoguri
antonescianã, ºi aparatul curþii a fost restrâns
ºi pus sub un control guvernamental pânã
atunci inexistent sau foarte discret. Modul de
organizare a curþii a reprezentat un motiv de
dispute între rege ºi Antonescu,„Conducãtorul”
vrând sã-i impunã ofiþeri care, fiind ºi mareºali,
sã supravegheze activitatea familiei regale.
Numirea unui mareºal civil, în 1942, a oferit
regelui o anumitã libertate de acþiune. Punctul
culminant s-a consumat într-un conflict
deschis între Casa Civilã ºi Casa Militarã, solu-
þionat prin numirea generalului Sãnãtescu. Deja
fusese momentul Stalingrad, iar Antonescu
avea probleme mai stringente... Regele a reuºit
sã adune în jurul sãu oameni devotaþi, care i-
au fost alãturi la 23 august 1944 ºi, în bunã
mãsurã, au rãmas la Palat pânã la lovitura de
stat antimonarhicã din 30 decembrie 1947.
Ultimul mareºal a fost Dimitrie Negel, care l-a
însoþit pe fostul suveran în exil.
– Care a fost marele merit al mareºalilor, ce
au adus ei în plus în organizarea administrativã
ºi a puterii în contextul Palatului?
– Funcþia de mareºal este indispensabilã
pentru buna funcþionare a unei curþi regale:
numele ei poate sã difere, dar nevoia unei
„mâini” ºi a unei „voci” a regelui existã întot-
deauna ºi cineva trebuie sã îndeplineascã aceste
roluri. Mareºalii alcãtuiesc un tablou care
reflectã, prin extensie, personalitatea regelui ºi
calitatea elitelor de care poate dispune în ser-
viciul sãu direct. Curþile regale preþuind, prin
excelenþã, continuitatea ºi consecvenþa, meritele
unui mareºal se regãseau la nivelul faptelor
„banale” de zi cu zi. Câþiva dintre ei au fost
testaþi în momentul unor crize politice ºi
internaþionale. Loialitatea este un criteriu im-
portant, iar toþi mareºalii au dovedit-o: chiar ºi
Urdãreanu, cu toate pãcatele lui, cel puþin faþã
de regele Carol al II-lea. În timpul „grevei re-
gale” din 1945, Dimitrie Negel a fost ameninþat
direct cã va fi considerat rãspunzãtor pentru
atitudinea regelui Mihai faþã de guvernul Groza,
dar în niciun moment nu a pãrut tentat sã
facã vreun compromis cu sovieticii. În încheiere,
aº aminti faptul cã, dupã 1989, regele Mihai ºi-
a organizat aparatul de lucru din þarã dupã
tradiþiile din timpul monarhiei, iar, într-o
adaptare faþã de contextul republican, s-au
folosit nume noi, funcþia de mareºal fiind
intitulatã „ºef al Casei Majestãþii Sale”. Îndrãz-
nesc sã afirm cã istoria mareºalilor Palatului
ar putea oferi un model ºi instituþiilor republi-
cane, în speþã Administraþiei Prezidenþiale,
pentru care buna organizare, reputaþia ºi un
oarecare fast sunt importante ca ºi pentru o
curte regalã.
Nr. 5 • 2023
Ancheta Ramuri:
Literatura ºi voinþa de putere
Cum s-a manifestat/ se manifestã voinþa de putere în domeniul
literaturii ºi al cercetãrii literare (al umanioarelor, în general)?
Gabriela
Gheorghiºor
Voinþa de putere în domeniul
umanioarelor
C ea mai simplã, nesofisticatã formã a
voinþei de putere a artistului este
dorinþa de a fi actor în teatrul politic. Mi-a rãmas
în minte un poem al lui Constantin Kavafis,
Alaiul lui Dionysos, în care un sculptor viseazã
sã intre în lumea potentaþilor, vãzutã ca un
banchet al plãcerilor: „Acestea face Damon. ªi,
pe lângã acestea, în/ gând socoteºte tot timpul/
rãsplata promisã de regele Siracuzei;/ trei
talanþi, bani frumoºi./ Când cu ceilalþi, strânºi
prin ani,/ îi va uni, va trãi ca un bogãtaº,/ ºi va
putea face ºi el politicã – ce plãcere! –/ ºi el în
Senat, ºi el în Agora” (din vol. Aºteptându-i pe
barbari, trad. de Aurel Rãu, Editura Cartier,
Chiºinãu, 2022). Dacã participarea directã a
artiºtilor la viaþa politicã, acolo unde se iau
decizii importante, urmãreºte binele general,
libertatea ºi prosperitatea întregii societãþi, acest
tip de implicare n-ar fi neapãrat ceva rãu. Sunt
numeroase exemple în istoria literaturii române
(de pânã la dictatura comunistã) de scriitori
care au fost ºi oameni politici, având o contri-
buþie decisivã în procesul de modernizare a
þãrilor române.
O altã manifestare a voinþei de putere o
reprezintã angajarea scriitorului/ artistului în
slujba unei Puteri politice opresive. Conside-
rându-l pe scriitor o „fãpturã primejdioasã”,
politicienii îl „acceptã” doar în mãsura în care-l
pun în ipostaze ancilare, umilitoare, ridicole,
spunea Tudor Arghezi într-un articol din 1926,
„Scriitorul la conducerea statului” (reprodus
în Scrieri, Editura Minerva, 1994). Ambiþia
parvenirii (mai ales a unor veleitari, deºi au
existat ºi cazuri de autori talentaþi), pofta de a
Nr. 5 • 2023
dobândi nemãsurate privilegii (materiale ºi
simbolice) îi împing pe unii scriitori sã devinã
servanþi ideologici, mercenari ce-ºi vând con-
ºtiinþa ºi scrisul, producãtori de texte propagan-
distice. Acestã „literaturã” infestatã ideologic,
Gabriel
apãrutã într-un regim totalitarist, a fost numitã
„oportunistã” (în clasificarea lui Ion Simuþ, din
articolul „Cele 4 literaturi”, România literarã,
1994) sau „aservitã” (Eugen Negrici, Literatura
românã sub comunism, ediþia a III-a, Polirom,
2019). Astfel de scrieri þin de o „patologie
esteticã”, beneficiile scriitorilor pierzându-se
odatã cu dispariþia sistemului politic autori-
tarist.
Pe lângã situaþia specialã a literaturii
propagandistice din epoci de dictaturã, voinþa
de putere poate apãrea în orice timp ºi loc,
inclusiv în condiþii de libertate ºi democraþie.
Ea constã în faptul cã o anume literaturã/ artã
urmeazã fidel „principalul” Istoriei (de regulã,
o ideologie dominantã la un moment dat).
Marea literaturã are, cum arãta Virgil Nemo-
ianu în O teorie a secundarului (Editura Univers,
Bucureºti, 1997), o reactivitate de fond, un
nonconformism ºi o libertate naturale, înscrise
în ADN-ul ei, care o fac sã parã reacþionar-
conservatoare faþã de politica oficialã. Când
discursul literar „imitã papagaliceºte impera-
tivele istoriei”, tendinþele ideologice îl acapa-
reazã, simplificându-l sau artificializându-l.
Atât literatura, cât ºi cercetarea literarã (artis-
ticã, în sens larg), subordonându-se slugarnic
ideologiei principale, vor sã capete putere
financiarã ºi simbolicã în societate (artiºtii ºi
cercetãtorii obþin mai uºor finanþãri pentru
proiectele lor, burse de creaþie, sunt publicaþi ºi
promovaþi de revistele de specialitate ºi de me-
dia mainstream). Astfel de artiºti ºi de
cercetãtori obsedaþi de victorie se prefac a uita
cã valoarea literaturii decurge tocmai din
secundaritatea, recalcitranþa ºi unicitatea ei.
Nemoianu reaminteºte condiþia ontologicã a
12
literaturii veritabile, aparent paradoxale, literar. Numai cã un robot nu va putea niciodatã
întrucât abia înfrângerea o face învingãtoare
în ordinea axiologicã din durata lungã a
sã rãspundã adecvat la provocãrile profund
umane ale literaturii adevãrate.
istoriei: „Literatura poate fi încãpãþânatã ºi,
de obicei, chiar ºi este, precum Bérenger al lui
Ionesco, în lumea de culori uniforme a rino-
cerilor, printre chipuri severe ºi tropãituri de
copite, ca niºte tunete.Victorioasã însã nu va fi
niciodatã ºi, de regulã, nici nu încearcã sã fie,
mulþumindu-se cu un rol auxiliar: sã câr-
Nedelea
teascã, sã obiecteze, sã aducã nuanþe, sã pãstreze Despre pervertiri ale puterii
porþile deschise, sã imagineze posibilitãþi, sã
nutreascã vise. Cu toatã insistenþa multora
simbolice în putere politicã
dintre cei ce o practicã, literatura rãmâne, în
fond, un izvor blând ºi durabil de relaxare ºi
de înfrângere. La rândul sãu, darul vital al
etern-înnoitei, etern-efemerei înfrângeri repre-
zintã una dintre cele mai caritabile ºi preþioase
piese din zestrea fiinþei umane, izvorul fidel al
tuturor galanteriilor ºi speranþelor noastre”.
O altã ocurenþã a voinþei de putere (legatã
de cea anterioarã) þine de complexul cercetãto-
rilor literari în faþa ºtiinþelor „tari”, exacte.
ªtiinþa este avangarda progresului (prin
urmare, ea face parte din „principalul” Istoriei)
ºi se bucurã de toate avantajele financiare ºi
de prestigiu ale epocii. Din acest motiv, destui
reprezentanþi ai umanioarelor se strãduiesc
sã demonstreze o „ºtiinþificitate” de acelaºi fel
a domeniului lor, împrumutând masiv teorii
P rivind retrospectiv, dupã (re)naºterea
mitologicã ºi mitologizantã din roman-
tism, literatura s-a bucurat de un prestigiu di-
ºi metodologii din ºtiinþele „tari”. Mai ales în
rect proporþional cu cel al modernizãrii ºi
era dezvoltãrii tehnologic-informaþionale,
modernitãþii, în genere, cu apogee în modern-
criticul ºi istoricul literar în varianta lui „clasi-
ism ºi neomodernism. S-a instituþionalizat în
cã” ºi-a pierdut capitalul simbolic extraordinar.
varii forme ºi ºi-a revendicat autonomia. În
Voinþa de putere îl mânã însã pe cercetãtorul
cultura românã, n-a reuºit însã niciodatã sã se
literar în lupta cea mare a secolului sãu, chiar
emancipeze faþã de exigenþele naþionale ºi, im-
dacã riscã sã ajungã în „fundãturi” epistemolo-
plicit, faþã de mediile politice/ politizate, cãzând
gice sau sã nege tocmai unicitatea fenomenului
pradã etatizãrilor. Or, „emanciparea literarã
artistic, redus la numãrãtori ºi scheme expli-
provoacã ceea ce s-ar putea numi un fel de
cative strãine de natura lui. Pentru asemenea
«deznaþionalizare», adicã o rupere a principiilor
demersuri, în scurtã vreme, inteligenþa
ºi instanþelor literare de preocupãrile strãine
artificialã va înlocui fãrã probleme cercetãtorul
spaþiului literar propriu-zis” (Pascale Casanova,
Republica Mondialã a Literelor, Ed. ART, 2016, p.
108), un spaþiu al libertãþii afirmãrii ºi negãrii
constructelor (/ valorilor) istorice, sociale, filoso-
fice etc. Aceastã dinamicã ºi autonomie, dusã
uneori la extrem, este proprie culturilor mari,
cu detentã transnaþionalã. În mediul autohton,
complicitãþile politice ºi mimetismul sistemic au
amplificat ºi mai mult simulacrele puterii
simbolice pe care literatura le-a dobândit, prin
propriile mijloace sau/ ºi prin atribuire. În
Iluziile literaturii române, Eugen Negrici
analizeazã „fabrica de sfinþi”, „canonizãrile” ºi
„supralicitarea literaþilor percepuþi ca «apãrã-
tori» ai cetãþii”. Sigur, discuþia este una extrem
de complexã, mai ales în privina „legitimãrii”
scriitorilor, în logica ºi dinamica gândirii
canonice, prezente implicit sau explicit în toate
formele de învãþãmânt instituþionalizat.
Domeniul literar a devenit din ce în ce mai
atractiv, inclusiv în ultimele decenii, deºi
prestigiul scriitorului se aflã în mod evident pe
un trend descendent, însã, în mod curios, nu ºi
mitul creatorului. Iluzia intrãrii în eternitate,
complexele de superioritate (sau, dimpotrivã,
cele de inferioritate), dar mai ales fascinaþia
puterii simbolice explicã, în parte, dorinþa
(în)semnãrii pe o copertã sau sub un text.
Aceste cauze, de naturã umoralã, ce þin mai
ales de insuficienþã educaþionalã, de fapt,
coroborate cu democratizarea ºi liberalizarea
mediilor literare au atras o sumedenie de impos-
tori, care paraziteazã ºi erodeazã prestigiul
literar. Fenomenul provoacã pagube mai mari
decât avem impresia, deºi sunt cât se poate de
concrete: slãbirea interesului pentru literatura
românã, care a ajuns, probabil, la cel mai scãzut
nivel din toate timpurile (ca procent din popu-
laþia alfabetizatã). Nu, vina nu este exclusiv a
publicului ºi a ºcolii, nici mãcar nu este în primul
rând a receptorilor, amatori ºi/ sau profesioniºti,
ci a calitãþii generale a literaturii care de multe
ori ajunge la public ºi în ºcoli sub eticheta de
„literaturã contemporanã”. Impostorii propun
pseudo-literaturã, folosindu-se de mitul cãrþii,
atât de puternic încât acest obiect (mijloc) trece
drept o valoare în sine, iar editura e acreditatã
(meteahnã comunistã), inconºtient, ca filtru
valoric desãvârºit. Cât despre valoare, într-
adevãr, vânzãrile pot sã reflecte sau nu calitatea
unei cãrþi, criteriul este impactul cultural al cãrþii
într-una sau în mai multe comunitãþi de idei
sau de gusturi. O carte cu adevãrat valoroasã
aproape cã se impune de la sine, asta însem-
nând, totuºi, ºi cu concursul criticii (parte or-
ganicã a literaturii), dar nu prin câteva cronici
conjuncturale, ci prin prezenþa ei prelungitã în
reþea, prin participarea sa la marele joc livresc
ºi intertextual al literaturii, prin ocuparea
efectivã a unui spaþiu pe inelele active ale
tradiþiei literare, în continuã formare, într-o
dinamicã ºi cu o forþã autoreglatoare ºi (au-
to)generatoare. Impostura însã pretinde ºi
risipeºte resursele materiale din sistem, printr-o
putere brutã ce o mimeazã ºi simuleazã pe aceea
politicã. Impostorii cautã sã transforme
puterea simbolicã în putere politicã, solicitã
finanþãri – cã cartea e de bine (e o valoare) –,
respect ºi poziþie socialã. Mai mult, solicitã sã li
se punã la dispoziþie public, sã fie citiþi, recenzaþi
etc. Nu strãlucitoarele (anti)curente literar-
artistice (avangardiste) sau critice, de o densi-
tate literarã extraordinarã, care anunþau moar-
tea scriitorului sau moartea literaturii au slãbit
prestigiul literaturii, ci impostura, de un parºiv
(pseudo)conservatorism (cãci totul poartã,
chiar dacã e doar subînþeles, acest prefixoid în
imposturã), are acest efect. Literatura nu
depinde de o instituþie specificã sieºi, fiind un
domeniu al creaþiei individuale, creaþie care,
singularã sau în lanþ, poate crea efectiv
comunitãþi spontane de lecturã, de idei ºi de
gust. Instituþiile create în acest sens depind însã
de literaturã. Ele sunt necesare în ecosistemul
cultural, înþeles în sensul cel mai larg al terme-
nului de culturã, atâta vreme cât se structu-
reazã în spiritul literaturii. Impostura scriitori-
ceascã cunoaºte mai multe forme, între care
una relativ nouã: îºi asumã acte didactice, în
mediile academice sau în mediul privat, prin
cursuri de scriere creativã, de pildã. De fapt,
aceasta este tot o mostrã de acaparare ºi
pervertire a puterii simbolice în putere politicã.
Ion Pop
Voinþe mari ºi mici
M ã tem cã formula „voinþa de putere”
nu este chiar cea mai potrivitã pentru
a fi aplicatã „domeniului literaturii ºi al
cercetãrii literare, al umanioarelor, în general”.
Conceptul nietzschean a fost interpretat, cum
se ºtie, în fel ºi chip, de la impulsul vital
„dionisiac” pânã la extrema dominaþiei asupra
celuilalt, exploatatã deformat mai târziu de
ideologia hitleristã. Voinþã de putere avea ºi
eroul nietzschean prin excelenþã, Zarathustra,
în sensul afirmãrii unei energii romantice de
afirmare deplinã a omului victorios asupra
circumstanþelor istorice ºi a propriilor slãbi-
ciuni, voinþã, aºadar, de creaþie ºi idealã con-
strucþie de sine. În ce mã priveºte, aº opta pentru
aceastã variantã a interpretãrii zisei „voinþe de
putere”, cea pozitivã, care mi se pare singura
cu adevãrat definitorie pentru creaþia literarã.
În puterea literaturii au crezut dintotdeauna
autorii ei, de n-ar fi crezut nu s-ar fi apucat de
scris, iar în epoca romanticã n-au fost puþini,
nici la noi, scriitorii care au ocupat poziþii
însemnate în ierarhia oamenilor politici, militând
pentru progresul social ºi al culturii naþionale.
Un Dostoievski putea spera cã frumuseþea va
salva lumea, crez generos, extensibil spre arta
frumoasã a literaturii, ºi un procent din aceastã
speranþã alimenteazã orice voinþã de creaþie
literarã, chiar concuratã de doza de inevitabil
septicism, sporitã de noile degradãri grave din
spaþiul „umanioarelor”. Este evidentã pânã la
stridenþã marginalizarea, astãzi, a celui care scrie
literaturã, scãderea puterii sale de influenþã
odatã cu micºorarea drasticã a numãrului de
cititori ºi creºterea „privitorilor ca la teatru” de la
televiziune, internet, cu marea trãncãnealã de pe
alte canale de comunicare rapidã a informaþiei
– fapt constatabil mai ales la noi, din pricini
ºtiute: învãþãmânt precar, desconsiderare a
elitelor spiritului, politici culturale greºite…
Existã, desigur, nu mai puþin evidentã, ºi
varianta meschinã, deloc generoasã, a unei voinþe
de putere în sensul dominaþiei de grup, a unor
oameni ai scrisului care dispun în„organigrama”
administrativã, de la diferite nivele, de poziþii
temporare avantajoase, de care se grãbesc sã
profite cât pot s-o facã, divizând forþele creatoare,
menþinând sau încurajând un soi de concurenþã
neloialã între grupãri ºi inºi, ajungând, cum ºtim,
chiar la procese în justiþie, cu niciun alt profit, în
fond, decât al orgoliului mãrunt ºi al unei biete
„voinþe de putere”, cu atât mai surprinzãtoare
cu cât se manifestã pe un teren de precaritãþi ale
poziþiei scrisului literar, tot mai frapante. Un astfel
de „darwinism literar” îmi pare steril ºi nu cred
cã poate asigura o realã ºi durabilã „supravi-
eþuire” în câmpul valorilor. Altminteri, fiecare
nouã „generaþie de creaþie” se luptã, se va lupta –
ºi nu e surprinzãtor – pe baricade programatice
proprii, contestând înaintaºi mai vechi sau mai
noi. A fost cazul opoziþiei la dezastruosul „real-
ism socialist” în anii ‘60 ai secolului trecut, al
polemicii „optzeciºtilor”noºtri cu neomodernis-
mul imediat precedent, al celor din anii 2000
contra acestora din urmã… Sociologii literaturii
au putut ºi mai pot identifica ºi analiza în cultura
europeanã ºi mondialã diverse grupuri de
„putere simbolicã”, angajate în cucerirea unor
poziþii ºi sfere de influenþã explicabile în dinamica
evoluþiei de ideologii ºi stiluri. O variantã a
„voinþei de putere”, mai puþin frapantã totuºi,
ar fi de numit ºi în competiþia cercetãrilor din
domeniul academic, pozitivã în fond, care se bat
pentru înregistrarea în indicii „citãrilor” inter-
naþionale, nu întotdeauna relevantã, totuºi.
Trãgând linia, zisa „voinþã de putere” cred cã
þine, în teritoriul creaþiei literare, de aspiraþia mai
degrabã idealistã de afirmare a unei viziuni ºi
personalitãþi proprii, cu conºtiinþa mult slãbitã
în ultimele vremuri a ecoului cu efecte transfor-
matoare în planul social mai larg. Mica voinþã
de putere poate perturba, desigur, uneori grav,
mersul firesc al scrisului literar, justa scarã a
valorilor, dar Timpul cu majusculã va face, poate,
dreptate celor astãzi nedreptãþiþi. Literaturã ºi
cercetare se va face totuºi, cãci existã, la urma
umelor, ºi o putere de sacrificiu încrezãtoare a
scriitorului autentic într-o (micã? mare?)
victorie finalã. Cãci vor exista mereu cititori, fie
ei mai reduºi ca numãr, asupra cãrora puterea
relativã a scrisului va acþiona cu consecinþe su-
perior benefice.
13
Andreea
Rãsuceanu
Î nsuºi actul de a scrie nu e altceva decât
manifestarea voinþei de putere, de a-i
convinge pe ceilalþi de propriul adevãr, de a-þi
impune o viziune, o perspectivã asupra lumii, ºi
mai cu seamã de a fi „stãpânul” propriei lumi
create, ale cãrei personaje acþioneazã din voinþa
ta, asupra cãrora ai drept de viaþã ºi de moarte.
Fiecare creator e un mic demiurg care taie ºi
spânzurã în universul imaginat de el, pe care-l
poate distruge oricând. Cine spune cã nu a
încercat niciodatã voluptatea de a dispune dupã
propria dorinþã, în marginea sau dincolo de re-
guli, moralã, îndoieli sau remuºcãri, de vieþile ºi
destinele unor personaje e lipsit de onestitate.
Cine are pornirea scrisului, instinctul de a crea
lumi ficþionale are ºi voinþa de a-ºi manifesta
puterea asupra personajelor care le populeazã.
Totodatã, ar fi nerealist (ºi o ipocrizie) sã
spunem cã scriitorul existã în turnul sãu de fildeº,
neimplicat, neatins de nimic din ceea ce se
întâmplã în exterior, imun la ierarhiile care se
fac ºi se desfac în preajma lui ºi care-l privesc în
mod direct, pentru cã-l includ sau îl exclud din
rândurile autorilor care conteazã. Lumea literarã
româneascã (ºi cu siguranþã nu numai ea) a
fost întotdeauna un câmp de luptã în care gru-
puri cu interese ºi ideologii diferite s-au ciocnit
disputându-ºi supremaþia ierarhicã (la fel întâm-
plându-se, de altfel, ºi în interiorul grupurilor).
Tot astfel scriitorii ºi-o disputã pe cea valoricã,
angrenaþi ºi ei, la rândul lor, în lupte intestine
sau de suprafaþã, fraternizând unii cu alþii sau,
dimpotrivã, contestându-se. Adeziunea la un
grup sau altul exprimã o dorinþã de putere, iar
acestea (grupurile) îºi exercitã deseori discreþio-
nar puterea, ignorându-i, excluzându-i pe cei
care nu se aliniazã trendului ideologic asumat.
Oricine cunoaºte puþin dinamica lumii culturale,
chiar ºi din afarã, ca spectator, observã imediat
cum se organizeazã aceste nuclee de putere, cum
acþioneazã, cine sunt adepþii ºi cine contestatarii,
cine pe cine susþine sau vrea sã impunã. Situaþia
nu e cu mult diferitã în lumea academicã, sau
poate acolo se vede chiar mai bine: cine nu se
aliniazã trendurilor din cercetare, sau nu aderã
la ideologia dominantã asumã un loc marginal,
iar aceasta nu e singura consecinþã.
Voinþa de putere s-a manifestat întotdeauna
în domeniul literaturii, iar dacã ne gândim la
pactul cu regimul comunist fãcut de scriitori –
dintre care astãzi mulþi au cãzut în uitare –,
avem un caz clasic de compromis ideologic. Unii
dintre aceºtia, din fruntea unor redacþii de reviste
literare sau edituri, îºi cenzurau sau sprijineau
confraþii, într-un exerciþiu al puterii – au rãmas
exemple notorii în istoria literaturii. Dincolo de
toate acestea, însã, literatura a gãsit întotdeauna
mijloace de supravieþuire, chiar dacã lucrurile
au pãrut pierdute într-un moment sau altul.
Nr. 5 • 2023
 Arte vizuale
#ImpresiiSenzaþii. Despre cum materia face sens
E xistã ºi face sens în Craiova o
semnãturã artisticã ale cãrei unde
vibreazã în zone mult prea discrete deocam-
datã. Dar vibraþiile acestea sunt atât de
puternice încât rãzbat ºi persistã pe diverse
suprafeþe timp îndelungat. A trecut ceva vreme
de la vernisajul expoziþiei „Doi” a Ioanei
Flueraºu, dar mie încã îmi vibreazã în memorie
limbajul de lume nouã pe care l-am descoperit
atunci la Galeria Arta. ªi colecþia continuã sã se
Nr. 5 • 2023
îmbogãþeascã într-un ritm discret, dar pe care
nu am cum sã nu-l bãnuiesc cã va rãsturna
oareºce prejudecãþi.
„Doi”, ne spune artista, este o colecþie
dedicatã iubirii. Era sã zic cã e mai mult decât
atât, dar de fapt este chiar aºa – este o artã
dedicatã iubirii, dar iubirii aºa cum poate nu
ne-am mai dat timp sã mai gândim.„Doi” este
exprimat într-o lume care se încãpãþâneazã
în prejudecata (sau speranþa falsã?) a lui UNU
(a androginului º.cl.) ºi aceasta este sursa
bãnuielii mele din paragraful anterior. Unu,
ne învaþã toate cãrþile bune, este Totul, este
creatorul, este principiul divin, este originea
lumii, este principiul care armonizeazã. ªi
atunci, Doi? ªi atunci, Iubirea?
Doi este, în primul rând, opusul singu-
rãtãþii. Doi mã duce cu gândul la subtila
nuanþã observatã într-un cu totul alt context
de Cathrine Kebrat Orecchioni (1980):„la trace
de l’acte dans le produit”, Doi este dualul,
dialectica, tensiunea imanentã care ne face
umani. Ce vedem la Ioana Flueraºu este cã Doi
nu existã pentru a deveni Unu. Doi devine
Iubire. Tensiunea dualitãþii irumpe/ se armo-
nizeazã în Iubire.
ªi ajung în felul acesta la ceea ce mi se
pare trãsãtura esenþialã (în fine, una dintre)
a acestei semnãturi: ascultarea. Am privit la
vernisaj lucrãrile Ioanei, am revenit cât de des
am putut la fotografiile lucrãrilor. Lucrãrile
acestea nu mã absorb, ci dau nãvalã peste mine.
Avem în faþã colaje, îmbinãri, armonizãri de
materiale, de culori, de obiecte, de spaþii goale
(vide) ºi de spaþii abundente, de vârste ºi
geografii artistice atât de multe cât te lasã mintea, memoria ºi imaginaþia sã cuprinzi. ªi pe aceeaºi faþã a monedei, pe aceeaºi suprafaþã,
îþi place ºi te simþi cumva în cel mai familiar ºi sunt armonizate, sunt chemate sã ne figureze
straniu loc în acelaºi timp. În fapt, Ioana naturalul cuplului, care nu poate exista decât
Flueraºu ia materia (sã nu zic materialele, deºi opozitiv, pentru cã numai aºa poate crea lumea.
nu aº greºi) ºi începe sã le asculte ºi cautã sã le Reconcilierea interiorului ºi exteriorului pe
înþeleagã. Ascultã materia ºi apoi o pune în
acord cu fiinþa creatorului (ºi mã gândesc acum
ºi la noi, umili receptori, care punem ºi noi micile
noastre reverii în trena copleºitoare a operei).
Iar Ioana este un creator care preþuieºte foarte
mult materia, adicã firescul. De aceea, prin acui-
tatea sa infinitezimalã, de mare artist (pentru
cã e nevoie de o fibrã cu totul ºi cu totul aparte
sã vezi, sã înþelegi ºi, mai ales, sã nu respingi
materia), gãseºte ºi ne aratã ºi nouã sensul ma-
teriei. De aici, ºi senzaþia copleºitoare cã lucrãrile
ei devin rapid context: resemantizeazã orice
spaþiu în care figureazã.
Cãtãlin Davidescu o numeºte într-un rând
pe Ioana Flueraºu, o „romanticã” de lume nouã
ºi o pune alãturi de Mihail Trifan, atunci când
îi apreciazã inventivitatea. Un alt determinant
recurent în puþinele discursuri despre Ioana ºi
Doi-ul ei este „fragilitatea”. Într-adevãr, plat-
forma suprastructuralã este sticla, adicã fra-
gilul element creat (nu dobândit) de mintea
omeneascã. Fragilitatea sticlei este fragilitatea suprafaþa capricioasã a sticlei este sensul lui
carnalului, adicã a exterioritãþii, în care artista Doi, adicã al iubirii, iubire care nu poate exista
îºi pune toate speranþele de semnificare. ªi o decât în contextul tensiunilor imanentului.
descoperim aici pe Ioana Flueraºu o sartrianã Vârsta pe care o traverseazã Ioana este o
în toatã legea, care vede, înþelege ºi (ne)aratã vârstã a curajului înþelept, a curajului asumãrii,
puterea semnificantã a carnalului. ªi revenim a expresivitãþii bine stãpânite. Artista a ajuns
la suprafeþe. ªi ne înclinãm din nou în faþa pe un versant atât de bine poziþionat încât poate
firescului: un artist plastic pariazã totul pe forþa vedea ºi în depãrtãri, ºi în profunzimi. Este
vizibilului. Ioana Flueraºu scoate pe suprafaþa versantul care îi dã liniºtea ºi puterea sã per-
trupului, a carnalului, a sticlei toate semnele ceapã semnul pur ºi sã ignore himerele.
vieþii interioare. Impresia ºi expresia sunt puse • Xenia Negrea
14
 cronica de teatru
de Daniela Firescu
N umele acesta ermetic ºi complex descrie exact demersul
studenþilor de la Departamentul Arte ºi Media al
Universitãþii din Craiova, în ceea ce constituie spectacolul lor de
licenþã, o dramatizare pornind de la Martir de Marius von
Mayenburg, o confruntare de idei, dogme, extremism religios ºi
toleranþã, o confruntare de voci/ personaje foarte bine articu-
late. Structura piesei, douãzeci ºi ºapte de scene, expune ºi
exploreazã aproape ca într-un film procesul unei auto-îndoc-
trinãri, elevul Benjamin care îºi construieºte o identitate în care
învãþãturile creºtine sunt asimilate ºi aplicate în mod radical, ºi
este aceastã compoziþie de cinema ce permite „înrãmarea”
subiectului ºi transformarea lui într-un spectacol despre filmarea
producþiei Martir. ªi jocul de cuvinte devine clar, acþiunea se
deruleazã pe un set de filmare, iar spectatorii sunt introduºi
rapid în acest laborator de lucru.
Elevul Benjamim Südel refuzã sã se dezbrace la orele de înot
din motive religioase ºi cazul lui complicat este expus în câteva
scene concentrate în jurul relaþiei cu mama, cu o fatã care îl
place, cu profesorii. Cruciada lui Benjamin este declanºatã de
divorþul pãrinþilor, el îºi acuzã mama de adulter ºi, în general,
discursul lui este discursul unui revoltat, ºi nu mai încape nicio
îndoialã cât de excesive sunt intenþiile lui când declarã pãrintelui
Menrath cã vrea sã devinã un rãzboinic al credinþei, un martir
gata sã-ºi dea viaþa pentru convingerile lui. Criza misticã de
care este cuprins i se pare exasperantã mamei lui, profesorii au
rãspunsuri diferite, pentru Dörflinger, profesorul de sport, e
doar o fazã tipicã adolescenþilor, directorul ºcolii are intervenþii
ºi comentarii nepotrivite, profesorul de religie încearcã sã-l
înþeleagã, dar sugestia lui de a intra într-un grup de prieteni ai
Bibliei e respinsã ºi ironizatã, Dumnezeul lui Benjamin nu e
unul al toleranþei. Erika Roth, profesoara de biologie, este singura
care se documenteazã, cautã contraargumente, vrea „sã-l batã
cu propriile arme”. Este un conflict ce evolueazã în subdiviziuni,
fiecare scenã atinge un maximum de tensiune care este retezat
Necazuri cu ºcoala, laborator
de teatru-film
v e r S E T 8, 23
dupã Martir de Marius von Mayenburg
Departamentul Arte ºi Media, Universitatea din Craiova
• Regia & versiunea scenicã: Haricleea Nicolau
• Asistenþi de regie: Alexandru Gabriel, Petriºor Diamantu
• Scenografia: Alexandru Gabriel
• Ilustraþia muzicalã: Alexandru Gabriel
• Light design: Dodu Ispas, ªtefãniþã Rezeanu
• Regizor tehnic: Florentin Finca
• Photo: Albert Dobrin
• Distribuþia:
Benjamim Südel/ actorul Max Reisinger – Adrian Tudor
Erika Roth/ actriþa Klara Trend – Nadine Urs
Markus Dörflinger/ Yakub Zbarazhsk (regizorul filmului) –
Darko Huruialã
Pãrintele Dieter Menrath/ actorul Lars Ostendorf, operator
– Lucian Vlãsceanu
Inge Südel/ actriþa Ethel Müller – Elena Ianichi
Willy Batzler/ actorul Nikolas Hartwig – Alexandru Geicu
Georg Hansen/ actorul A.G. – Alexandru Gabriel
Lydia Weber/ actriþa Ida Hess – Corina Oprea
O elevã/ Operator Greta Riefenstahl – Karyna Floriþa
de replica regizorului „Cut!”, de gesturile grãbite ale actorilor ce
ies din rol rapid, manevreazã eficient decorul, îºi schimbã
costumele ºi intrã în scena urmãtoare. Efectul de distanþare este
cel mai evident în cazul regizorului care interpreteazã rolul
profesorului Dörflinger, Darko Huruialã
construieºte douã personaje: profesorul fãrã
autoritate, cu un defect de vorbire, cu efecte
comice, în opoziþie cu regizorul care controleazã
tot, riguros ºi eficient. Detaºarea de rol, intrarea
în rol, expunerea convenþiei, viteza cu care se
fac trecerile surprind ritmul vieþii, excese,
abuzuri, agresivitate, nimic nu ne atinge, nimic
nu ne satisface, totul e provizoriu, totul e relativ,
nici mãcar povestea lui Benjamin, care trebuie
integratã unei structuri postdramatice pentru
a avea un impact real.
Sigurul prieten al lui Benjamin este Georg,
care devine un fel de proiect personal, un
15
discipol cãruia îi încredinþeazã ideile lui, ºi pe care încearcã sã-
l vindece prin puterea credinþei, penru cã Georg are un picior
mai scurt ºi e izolat, stigmatizat din acest motiv. Scena în care
Benjamin încearcã sã producã miracolul, strigând plin de
fervoare „Creºti, piciorule! Creºti! În numele lui Iisus Christos!
Creºti!”, e de un comic nebun, ºi datoritã jocului lui Alexandru
Gabriel care aduce ºi candoare ºi naivitate ºi devotament, dar,
totuºi, când antipatia lui Benjamin pentru doamna Roth ima-
gineazã scenarii prin care sã o ucidã, nu acþioneazã.
De fapt, confruntarea ideologicã ºi moralã din v e r S E T 8,
23 este susþinutã de altercaþiile, dezbaterile, înfruntãrile dintre
Benjamin ºi doamna Roth, iar Adrian Tudor ºi Nadine Urs au o
implicare totalã, ºi dacã nebunia lui Benjamin e vãditã de la
început, în cazul lui efortul e de menþinere a intensitãþii dramatice,
pentru personajul Erikãi Roth apariþia obsesiei e progresivã ºi
remarcabilã este trecerea printr-un registru dramatic vast, ea e
profesoara „de încredere”, iubita profesorului de sport, care îºi
neglijeazã relaþia pentru a-l înþelege/salva pe Benjamin, evreica,
victimã a urii rasiale, profesoara acuzatã de hãrþuirea unui elev.
Finalul îi aparþine, chiar dacã Benjamin, într-un acces de furie,
îl ucide pe Georg, momentul final e al doamnei Roth, într-o
scenã foarte bine gânditã, consiliul profesorilor, poziþionaþi cu
spatele la public, ºi discursul fulminant al Erikãi care nu se lasã
intimidatã, riposteazã. Ea trebuie sã se apere de acuzaþiile lui
Benjamin, de atitudinea condescendentã a directorului care,
atunci când nu-i contestã competenþa profesionalã, face
comentarii la limita hãrþuirii sexuale, de trãdarea fostului
partener, o combinaþie de atitudini ºi practici implicite sau
explicite de urã împotriva femeilor, versetele din Biblie invocate
de Benjamin „Nu îngãdui femeii nici sã înveþe pe altul, nici sã
stãpâneascã pe bãrbat, ci sã stea liniºtitã.”, toate acuzaþiile cul-
mineazã cu excluderea din ºcoalã. Nu acesta e momentul cul-
minat, ci reacþia actriþei ce o joacã pe Erika Roth, care se con-
tamineazã de energia clocotitoare, de îndârjirea personajului
pentru a-l convinge pe regizor sã filmeze scena ei de prim-plan,
monologul ce închide filmul „Eu sunt la locul meu aici. Eu una
sunt la locul meu, voi n-aveþi ce cãuta aici.”
Cu v e r S E T 8, 23, Haricleea Nicolau ºi studenþii ei realizeazã
un spectacol-laborator despre tineri, despre adulþi, care deschide
un dialog direct ºi incomod uneori pentru problemele de azi, ºi
nici în regie, ºi nici în jocul actorilor nu au lipsit momentele,
gesturile de risc ºi îndrãznealã pe care textul lui Marius von
Mayenburg le impune.
Nr. 5 • 2023
 Poezie
Dumitru Andreca
1. zidul
sus în nerostire
cu iedera pãrãsirea sporind-o
venisem împins de bucuria cãrnii
cea tânãrã în sine – având imperii
pe searã când pe frânghii roºii
clopotele mãrii zuruiau
brusc arãtându-mi-se
locuitor mãrunt al fricii m-am vãzut
la porþile-acelea unde
cu zidul mãsurându-ºi înãlþarea
mereu deasuprã-i veghetorii stau
am înþeles ºi-am plâns în înserare
pe când clopote cu neguri încãrcate
pe frânghii roºii coborau în mare.
2. cum scribii
cei ce-l judecã doar dupã cuvânt
nu ºtiu nimic despre poet
între lucruri bolnave
aureola nu e a lui
el doar o urmeazã
mai repede sau mai încet
pe rãni pune în neºtire nisip
cum pe cerneluri scribii cândva
nici nu pluteºte nu nicidecum
fiindcã el nu e
ci numai era
cum steaua-n afarã strãluce
prin arderi lãuntrice pure
daþi-i ce-i e dat sã îndure
el urcã de bunãvoie
pe cruce.
3. dealul clopotelor
mai ascultã ºi gurile vântului
cu apele conversând
mai apropie-þi micile vietãþi ale nopþii
clopotul ce bate-n dungã
varsã neguri peste case
acum crucile þin dealul
în fluviu sã nu se surpe
mâini strãine întârzie
cu buchete în umblare
Doamne cum se aud iar
respirând prin þevi de crin
altfel de grai fiind mireasma
ce recoltã viitoare
gândul ãsta-n minte-ngroapã
sunt rosturi pe care poate
n-ai sã poþi a le pãtrunde
dar vin zorii
viaþa încã-i o somaþie
rãspunde.
4. vuitoarele coruri
ai pierdut pânã ºi micile
mocnit repere ale cãii de noapte
se-ndepãrteazã larma
Nr. 5 • 2023
se stinge-înapoia zidirilor vechi
doar descântece negre ºi zvon orgiastic
se mai aud
de-acum în urmã lucra-vor
complotul ºi faima murdarã
tragi în nãri
mirosul crud ºi aprig al sevei
umbli sub astre umile
spre þinutul de alb cotropit
încã-ºi face mireasma de cap
într-acolo
încã umblã adolescenþa-n cãmaºã de crin
lângã fluviul cu vuitoarele coruri
care te-au vrut
spre ziuã
tinere trupuri în întâmpinare
din ape ieºi-vor
pentru un alt început.
5. urme
cu scaietele cu nalba sãlbaticã
prin arºiþa semnului
focul sporovãind în miriade
limbile sale
în umilinþã în pânza umilinþei
înveºmântat
cordon ombilical ºarpele-având
în toiag de mãslin
sprijinindu-þi trecutul
urci domol colinele asculþi vuietul
marginea-i doar înlãuntru îþi zici
ºi steaua rãspunde
foºnetul scade
al vietãþilor mici
cel bogat în vise
nicicând nu se pierde
ajunge mesajul chiar de e numai gând
noapte de varã
am trecut pe acolo
urme se mai vãd fumegând.
6. în munþi
drumul se curmã de parcã
se scurge-n adânc
cauþi cu privirile-n zare
doar vulturi planând în înalturi
puncte înaripate înscriind în albastru
orbitele lor circulare
stâncã pustie pe care nici iarba
sãlaº nu-ºi gãseºte
cu vipera sorã de spaimã
inima îi glãsuieºte
ard munþii lãuntric
ºi-aruncã
lavã spre cer
orbitor ºterge-nserarea
ultimul vultur stingher.
16
Laurenþiu Belizan
La solitudine pãianjenul_de_iod mi-am scos pânzele
savanþii au clonat urechea lui Van Gogh la vânzare
scannerul urmãreºte precis curbura orice miriapod care posedã
lobilor inimii creierului un vag simþ estetic este
soarele a devenit o luminã oarecare pe cer invitat sã le admire
abia atingi vârful miilor de cuvinte ºi le poate degusta pe cele care
skipper pe un velier în ape fãrã maree înfãþiºeazã naturã vie
(muºte licurici gãrgãriþe etc.)
pe insulã din ramuri de sequoia cresc suflete urzind mi-am încolãcit tentaculele
fructe de aer vrãjit ieºind unele din altele precum coarnele unui actant cornicoid
atingând pãmântul pictând mã simt un berbec mustind de sevã
în zilele când crepusculul se zbate în plasa mea
zilele-piranha pãtrund în vene aorte capilare mã închipui bunul samaritean
distilate în penumbra crudã a vieþii altora dus de valuri în aerul nubeloid
simt purtat în timp ca într-o pubertate a simþurilor
ºtiu cã trupul tãu este
un gând al meu simplificat þin între braþele-picioare
ºi sunetele din jur se opresc un album cu poze vechi de
în cãlcâiul lui Ahile gumed
cu fiecare filã mã rãscumpãr puþin
mintea refuzã vacanþe în Caraibe stând crispat pe corniºa unui gând
efluvii frumos mirositoare o sã mã eliberez de trecut
simplu
acolo delfinii se sinucid cu cinism o sã-l leg de un zeppelin
de dragul artei pe nisipul alb când se va ridica la cer
ºi cuvintele stau în teci ca ghearele va deveni o tablã a legilor
unei leoaice cu pui sparte
pe muntele Athos se scoate izvod nou iar eu
oare aº putea sã te iubesc în douã dimensiuni un ipotenuz izosfer
ca pe o icoanã? o sã mã descalþ de cele 99 de potcoave
ºi înãlþându-mã pe o turlã a lui Gaudi
ºi dacã i-ar cãdea o foiþã de aur voi face un ultim bunjee-jumping în pinacoteca
ar putea deveni un goblenurilor mele desãvârºite
corn al lui Noe gemând? de zbaterea voastrã
inutilã
vezi?
dincolo de sticlã chirurgii catedralã pe ºine
opereazã nesfârºitul bâzâit tot ce-mi amintesc este
al apelor catedrala ce huruia pe ºine
ºi mirosul de camfor scoþând fum din locomotivã
ei sunt fii ai lui Noe ca dintr-o clopotniþã
odatã ajunºi la þãrm încinsã de rugãciuni
vor despica lemnul în bandaje ºi ºi se arunca în faþa ta
fâºii kareninã triumfãtoare
înãlþând o casã
în ea se vor adãposti cohortele de inocenþi peronul în care strãinul cu valizã de lemn
gata sã incendieze noul paradis zãcea ca într-un cocon
mi-a spus cã au trecut treizeci ºi trei de ani
scormonesc pixelii ºi cãlãtorii încã povestesc despre umbrele
ºi îþi gãsesc o pleoapã ce se zvârcoleau printre macazuri
intru în ea ca într-o mare agitatã când îmbrãþiºãrile noastre
îmi ºopteºti din spatele pupilei se rostogoleau
sunt aici! la picioarele Anei
iatã-mã!
ºi acum rãmân acestea trei
înaintez prin tine legat de catargul prezentului pendul în clopot –
prin aorta pe care ºi Columb ar fi ocolit-o am desluºit toate limbile
cãutându-te
inima ta pluteºte în derivã chemându-te
pe ea a mai rãmas un chiparos
ieºit din nisipul cald iar dacã cerul
ºi-ar lipi urechea de mine
eºti o prinþesã în cãmaºã de noapte tot n-ar auzi
captivã la ultimul etaj al dorului vibraþia absenþei
uneori plouã –
lacrimile tale trupul de fier încins se crapã de ziuã
devin tridimensionale întind trecãtorilor bucãþi din el
în fiecare
arahnofilie o cheie se rãsuceºte
io în gol
irod

Parisul Marthei Bibescu
M artha Bibescu este fiica lui Ion
Lahovary, om politic ºi diplomat
(ambasador al României în Franþa) în timpul
domniei lui Carol I, ºi a Smarandei Mavro-
cordat, descendentã din spiþã voievodalã. În
1905 se cãsãtoreºte cu George Valentin Bibescu,
nepot al domnitorului Gheorghe Bibescu,
dobândind titlul de principesã. Dincolo de viaþa
mondenã, ea îºi consacrã timpul scrisului.
Volumul Les Huit paradis, publicat în 1908, îi
aduce Premiul Academiei Franceze. Dragostea
pentru þara natalã îi inspirã cartea Isvor, le pays
des saules (Paris, 1923), iar Parisul, romanul
Catherine-Paris, apãrut în 1927. Ne oprim
asupra acestuia din urmã pentru a descoperi,
graþie vocii narative, tabloul oraºului de suflet
al scriitoarei, Parisul, dar ºi aventurile prota-
gonistei, Catherine-Paris, nãscutã la Bucureºti,
dar transplantatã la Paris, dupã moartea
tatãlui, de cãtre mama sa, care visase dintot-
deauna sã trãiascã în „oraºul-luminã”. Aceasta
îi mãrturiseºte: „La Paris m-am gândit prima
datã la tine, draga mea; era luna mai, când
trãsuricile aleargã pe strãzi pline de lãcrimioare,
când se udã caldarâmul cu stropitoarea, când
plouã o clipã numai, ºi-apoi iese iarãºi soarele;
când e atâta verdeaþã nouã pe crengile arborilor
bãtrâni de pe Avenue Gabriel, de pe Avenue
Marigny ºi din cartierul Roule, unde stã bunica
ta, încât te crezi în mijlocul pãdurii!...” (p. 6 –
Citatele sunt din Martha Bibescu, Catherine-
Paris, Traducere din limba francezã de Magda
Rãduþã, Iaºi, Editura Polirom, 2013). Fetiþa ce
urma sã se nascã îi apare mai întâi în vis: „(...)
Prima datã s-a-ntâmplat când ieºeam din
prãvãliile de la Luvru. Se auzea larmã de copii;
sãreau cu toþii împrejurul unui vânzãtor care
trebuia sã le împartã niºte baloane” (Ibidem);
„Altã datã te-am vãzut în Jardin des Tuileries,
cum alergai în jurul bazinului unde plutesc, iar
apoi se rãstoarnã, vaporaºele cu pânze ale
copiilor (...)” (p. 7). Înzestratã cu darul clar-
viziunii, mama Catherinei îºi vede fiica nenãs-
cutã chiar aievea, nu doar în vis. Într-un res-
taurant de pe Champs-Élysées, unde cina
alãturi de soþul ei, de pildã, sub înfãþiºarea unei
tinere, „îmbrãcatã în roz ºi negru” (p. 7).
„Hãrãzitã oraºului cãruia îi purta numele”,
micuþa Catherine, în vârstã de trei ani, însoþitã
de mama ei, urcã, la 15 februarie 1893, treptele
de la „Gare de l’Est – o altã Intrare în Templu”.
Trãsura închiriatã se îndreaptã spre micul
apartament din rue Matignon al bunicii
materne, strãjuit la intrare de madam Fenouil,
portãreasa. Fetiþa va descoperi Parisul avându-
l drept ghid pe domnul Beau, un prieten al
prinþesei Catherine. Pe lângã plimbãrile obiº-
nuite pe Champs-Élysées, cei doi merg uneori
la teatrul de pãpuºi. O întreagã aventurã este
plimbarea la Tuileries: „(...) Înfãºurate în ºaluri,
prinþesa Catherine ºi Marie urcau într-un
landou vechi, închiriat. Domnul Beau ºi
Catherine, mai bravi, o luau pe jos, pe Champs-
Élysées, ºi urcau voiniceºte pânã când fetiþa
întâlnea trãsurica trasã de þapi. Cu ea, Catherine
mergea pânã la capãtul bulevardului, în
dreptul ultimului castan, ºi cobora chiar în faþa
ultimului castan” (p. 27). Tablourile pariziene
poartã amprenta istoriei: „Profesor de istorie
înainte de orice, bãtrânul domn Beau nu
concepea sã-ºi plimbe eleva altundeva decât
acolo unde vorbea istoria. La Concorde, îi arata
stâlpii de fier cu sãgeatã în vârf, unde n-au stat
decât felinare; un rãpãit de tobã era prilej de a
vorbi de Santerre; apa din fântânã curgea ca
sã spele sângele regelui ghilotinat, iar dacã ve-
deau zburând un porumbel dinspre Palais-
Bourbon spre Madeleine, atunci nu putea fi
decât sufletul sãrmanului urmaº al Sfântului
Ludovic, care încerca sã se ridice în ceruri.
Obeliscul, vârf al cadranului solar din Paris,
aratã câte ceasuri sunt – ºi toate oraºele Franþei
aflau de la el” (Ibidem).
Din peisaj nu lipseºte nici ludicul: „Aºa, tot
jucându-se pe aleile parcului, Catherine învãþa
istoria Franþei ºi mitologie. Când suna de patru
ºi jumãtate, fetiþa îºi aduna iute firimiturile
rãmase de la gustare ºi alerga spre Luvru, care
se desena în zare, albastru ca o culme muntoasã.
Catherine ºtia cã Arcada Caruselului este o voli-
erã de pãsãri minunate. Îi plãcea mai ales sã
arunce firimituri vrãbiilor victorioase, care
piuiau de-þi luau auzul: erau niºte vrãbii viteze,
care îºi fãceau loc alãturi de vulturi” (p. 29).
Marcajul senzorial evidenþiazã unicitatea spa-
þiului de elecþie, eden din care se simte izgonitã
în timpul exilului de la Arcachon, impus de
boala mamei: „Catherine trecea prin mâhnirile
exilului – îi era dor de tot ce lãsase în urmã în
colþiºorul Matignon, de la mirosurile, îmbietoare
sau nu, ale strãzii, pânã la umbra lampagiului,
seara, ºi la gustul pâinii, care nu e nicãieri ca la
Paris. Vãzând-o aºa de tristã, mama ei îºi dãdu
seama cã îi lãsase moºtenire nu doar dragostea
de oraº, ci ºi calea de a fi fericitã acolo” (p. 31).
Dupã moartea mamei, Catherine rãmâne
în grija unchiului Charles Adolphe, desemnat
drept tutore. El se va ocupa de instrucþia
adolescentei, împãrþind aceastã sarcinã cu
domnul Beau: „Vara, în zilele de joi, domnul
Beau o scotea la plimbare în oraº: vizitau Parisul
cum numai Roma se mai viziteazã, luând la
rând bisericile ºi catacombele. În duminicile de
iarnã era rândul unchiului Charles-Adolphe
sã o ducã la Teatrul Odeon (...): dacã unul o
însoþea într-o zi la Cluny, data viitoare era
rândul celuilalt sã meargã cu ea la Luvru. Vaux
ºi Versailles erau de resortul unchiului; Meaux,
Senlis ºi Saint-Denis, nu. Catedralele erau,
fireºte, domeniul domnului Beau” (pp. 36-37).
Tot în compania celor doi „paznici” ai sãi îºi va
întâlni Catherine ºi viitorul soþ, contele polonez
Adam Leopolski, exilat la Paris. Evenimentul
are loc la reºedinþa familiei Leopolski, „pe In-
sula Sfântului Ludovic, în 23 aprilie 1907”, cu
ocazia unei petreceri date pentru vânzarea la
licitaþie a unor cãrþi rare: „Reºedinþa princiarã
data din 1659 ºi, cum þinu neapãrat sã precizeze
domnul Beau, fusese construitã de arhitectul
François Le Vau exact în capãtul insulei-corabie,
arãtând cumva ca o prova a cãrei pupã era
reºedinþa Czartoryski” (p. 43). Desemnatã în
ghidurile oraºului cu numele „casa Centa-
urului”, ea îi apare domnului Beau sub forma
unei galere. Descrierea ei se metamorfozeazã
însã într-un splendid tablou, având ca personaj
principal Sena: „(...) Mai vãzuserã ºi altãdatã,
când mergeau amândoi sã caute raritãþi
bibliofile pe cheiul Mégisserie sau pe lângã Piaþa
de Flori, reºedinþa aceea fãcutã parcã numai
din ferestre, aºezatã ca un felinar deasupra apei,
în locul în care cheiul Alençon îºi prelungeºte
în apã bordura pietroasã. Dincolo de arborii
înalþi, Sena se oglindea la ferestre. Zidurile ei
priveau gânditoare apa trecând pe sub poduri;
încãpeau exact în despãrþitura de pânã la râu
ºi semãnau cu o clepsidrã care se înãlþa pe mal
sau cu o moarã fãrã roatã, în care numai ºtima
apelor putea locui” (Ibidem).
În perioada 1948-1973, Marthe Bibesco a
locuit în L’Île Saint-Louis, strada Bourbon, nr.
45. Clãdirea descrisã în Catherine-Paris este cea
locuitã de scriitoare. Gãsim referinþe în acest
sens ºi la Michel Tournier, în cartea Voyages et
paysages (Paris, Éditions Gallimard, 2012): „(...)
nu am frecventat decît un singur scriitor din
Insulã, pe prinþesa Marthe Bibesco, care locuia
într-un apartament somptuos, situat la prova
Insulei. De la toate ferestrele, nu se vedea decât
apã ºi copaci având în dreapta biserica Saint-
Gervais ºi în stânga, partea exterioarã a absidei
de la Notre-Dame. Prinþesa Bibesco fusese
bogatã, celebrã, frumoasã ºi anturatã. Când am
cunoscut-o eu, era ruinatã, uitatã, infirmã ºi
singurã. Avea totuºi un valet care se numea
Mesmin, pe care îl împãrþea cu Pauline de
Rothschild. Când soseam, striga: «Mesmin, fã-
ne ceai!» ºi am crezut prima datã cã se adresa
propriilor sale mâini. Fãrã îndoialã în amintirea
celui mai mare succes al sãu, romanul Papagalul
verde (1924), avea mereu un papagal care fãcea
mare tãrãboi ºi murdãrea totul în jurul sãu. κi
purta trista bãtrâneþe cu un curaj ºi un umor
ce stârneau admiraþia. Într-o zi când am sosit,
mi-a zis: «Ia te uitã, tocmai dumneavoastrã
veniþi sã mã vedeþi, original mereu!»” (Op. cit.,
p. 60, n. t.).
Dupã voiajul de nuntã ºi o ºedere plictisi-
toare la castelul de la Zamosc, „un Versailles
polonez”, proprietate a soþului sãu, Catherine,
protagonista romanului, revine la reºedinþa
parizianã de pe cheiul Alençon a familiei
Leopolski, semnalatã de o emblemã vegetalã
recurentã în text, „plopii tremurãtori” de la
„casa Centaurului”. O imagine à vol d’oiseau
evidenþiazã singularitatea oraºului iubit: „(...)
Revãzând plopii tremurãtori, Catherine se
scuturã ca de o presimþire fericitã: Adam nu
avea aºadar nici un amestec în senzaþia plãcutã
din ziua aceea de demult? Era locul în care
credea cã se nãscuse iubirea ei – ºi acum se
apropia de fereastrã cu aceeaºi emoþie, care,
iatã, se nãºtea singurã, fãrã vreo apropiere
omeneascã. Se aplecã ºi puse fiecare lucru la
locul lui, într-o privire largã din care înþelegea
totul. Sena curgea între podul Saint-Louis ºi
podul Louis-Philippe, pornind dinspre Arcole.
Un cer înalt ºi limpede se desfãcea deasupra
turlelor de la Saint-Gervais, de la Notre-Dame,
de la Panthéon. Pe margine se ridicau clãdiri
cenuºii, fãrã nimic ieºit din comun, simple case
de raport renovate la fiecare ºapte ani, dar mai
frumoase decât orice casã care se va ridica
vreodatã în vreun alt oraº: pe faþadele lor goale,
ca pe tãbliþele de litografie, se citea cã sunt case
ale Parisului” (pp. 105-106).
Descrierile pariziene poartã, cel mai adesea,
pecetea picturalitãþii: „Frunzele plopilor tremu-
rãtori se aºternurã în apã ºi toamna cãpãtã
înfãþiºare de iarnã goticã în Insula Sfântului
Ludovic. Oraºul pãrea o planºã de anatomie,
gravatã în acvaforte: arbori ca niºte plãmâni
vânjoºi în care pulseazã sângele negru îºi desple-
teau crengile spre cerul fumuriu” (p. 108). Zgo-
motele oraºului sunt ºi ele evocate. Ale clopotelor
17
Eseu
care marcheazã scurgerea timpului, de exemplu:
„Afarã, clopotele sunau patru ceasuri; el îi spuse
pe rând de unde se aude fiecare: de la Saint-
Gervais, de la Saint-Louis-en-l’Île, de la Palatul
de Justiþie, de la Hôtel de Ville ºi ultimul, cel mai
domol, de la Notre Dame” (p. 44). Li se adaugã ºi
altele: huruitul trãsurilor pe strãzi, claxoanele
automobilelor, sirenele remorcherelor de pe Sena
etc.
Notaþiile referitoare la viaþa culturalã parizi-
anã în preajma iminentei declanºãri a rãzboiului
poartã amprenta autobiografiei: „(...) Marcel
Proust, de la care tocmai primise o scrisoare, o
anunþa cã în primãvara lui 1913 are sã publice
Swann” (p. 165). Neglijatã de soþul aventurier,
protagonista pãrãseºte Zamoscul ºi revine la
Paris cu dorinþa de a-l reîntâlni pe Robert Ricard,
pilotul cunoscut la Point-du-Jour, într-o
dimineaþã de iunie a anului 1912. Pentru a-i fi în
preajmã, devine o prezenþã obiºnuitã a terenu-
rilor de încercare ºi a aerodromurilor, absentând
însã de la evenimentele mondene, precum „Balul
Nestematelor” ºi dând, astfel, prilej de bârfã.
Rãzboiul îi desparte pe cei doi îndrãgostiþi. Ricard
pleacã pe front, iar Catherine este nevoitã sã ia
drumul pribegiei, având, dupã soþ, cetãþenie
austriacã. Ultima noapte petrecutã în oraºul ei
de suflet este o noapte albã ºi tristã:„Ceasornicele
arãtau începutul celei de-a treia zi de mobilizare,
în Parisul devenit câmp fortificat. Catherine nu
se mai culcã: stãtu de veghe, pentru cea din urmã
oarã, la prova corãbiei. Ascultã întreaga noapte
foºnetul plopilor ºi sunetul clopotelor; la man-
sardã, un ceas cu cuc din Pãdurea Neagrã, adus
la Paris de un valet suab al bãtrânului conte,
traducea pe nemþeºte ora de la Notre-Dame. Spre
patru dimineaþa se ridicã zvon de trãsuri, pocnete
de bici, saboþi bocãnind pe caldarâm: cãruþele
din Hale mergeau spre armatã. Catherine se
gândi cã avea ºi ea, ca toate femeile Parisului, pe
cineva în armatã, într-acolo unde se duceau
convoaiele” (pp. 188-189).
Cãzut prizonier, aviatorul Ricard este
internat într-un lagãr elveþian. Catherine îl va
întâlni într-o vilã de la Bregenz, pe malul austriac
al lacului Konstanz. Cei doi petrec aici prima lor
noapte de dragoste, înainte de evadarea pilotului.
Catherine este silitã sã rãmânã în Elveþia, unde,
la 2 martie 1917, în miez de noapte, va da naºtere
unui bãiat, rod al iubirii. Întrucât divorþul de
Adam Leopolski nu avusese loc, acesta nu va
putea primi numele tatãlui adevãrat, care nu va
mai reveni, de altfel, la Paris, dupã terminarea
celor patru ani de rãzboi. Catherine-Paris îi va
transmite însã fiului dragostea sa pentru
„oraºul-luminã”. Este dragostea împãrtãºitã ºi
de prinþesa Martha Bibescu, care s-a stins din
viaþã în oraºul unde a cunoscut gloria literarã ºi
admiraþia unor mari scriitori precum Proust,
Valéry, Cocteau.
• Maria Tronea
Nr. 5 • 2023
 Cãrþi ºi autori în selecþia
Mass-media locale în postcomunism:
perspective
A l ºaselea exponat al conferinþelor ºi
congreselor academice întru Jurnalism,
Comunicare, Istorie a presei de la Oradea,
Evoluþia mass-media locale în postcomunism,
coordonat de Ioan Laza ºi Florin Ardelean,
cuprinde 42 de texte aparþinând unor specia-
liºti, cercetãtori, universitari din Cluj, Timiºoara,
Craiova, Constanþa, Oradea, Piteºti, Gyula,
Chiºinãu, precum ºi din alte localitãþi/ judeþe
(Târgu Jiu, Teleorman), prezentând aspecte
generale ºi particulare ale periodicelor din
diferite (nu ºi cvasi-totale) zone ale patriei, care
anevoios strãpung perdeaua notorietãþii,
vizibilitãþii la Centru. Neºansã, fatalitate,
înfrângere (intuibilã)? Cauzele nu se discutã,
chit cã unele gazete au atins un cert nivel
calitativ, apreciate de publicul larg din acel fief.
,,Hrãnitã din pasiuni fãrã istov, presa localã
a fost ºi mai este acea þesãturã finã – afirmã
Florin Ardelean –, pânzã ce uneºte într-un
tablou de grup oameni ºi instituþii, fãrã de care
jurnalismul românesc ar fi doar o iluzie” (p. 9).
Din punctul nostru de vedere, materia acestui
volum s-ar compartimenta aºa:
a) Gazetãria teritorialã, districtualã,
regionalã în sinteze, paralele, studii de caz, mai
ales, din Bihor ºi Republica Moldova (peste
ºase alocutori);
b) Portrete de ziariºti: Teodora Smolean (re-
dactor responsabil la ziarul septuagenar
Libertatea, Novi Sad, Serbia), Radu Macovei
(liderul de opinie de la Viaþa liberã, Galaþi), ,,un
profesionist desãvârºit – cum îl caracterizeazã
Nr. 5 • 2023
Cãtãlin Negoiþã –, un lord al condeiului, care
folosea peniþa ca pe o floretã, nu ca pe o bâtã”
(p. 133);
c) Agenþia Rador (în comentariul lui
Carmen Ionescu), cel mai important centru de
monitorizare a presei;
d) Digitalizarea în articole ce relevã
impunerea internetului în faþa mijloacelor de
informare scrise, cãci ,,a schimbat forte mult
comportamentul de consum cultural” (p. 15);
e) Practica jurnalisticã ºi specia pamfletul,
un excurs în diacronie, cu definiþii multiple (,,o
structurã artisticã… vizând neantizarea ori-
cãrei opoziþii”, apud. Ion Vasile ªerban),
identificãri în literaturã (Tudor Arghezi,
Baroane) ºi în media tipãritã;
f) Branduri româneºti: Braincof, Farmec
(Cluj), Guban (Timiºoara), Pegas, Râureni…;
g) Alte publicaþii: religioase (centenara
Legea româneascã, Buna-Vestire din Beiuº….),
universitare (Impact), despre sãnãtate ºi mediu
(Natura)…
Multe materiale/ prelegeri pe tema stan-
dard Presa locului, poate ca o revanºã ºi pentru
cã ea ,,este privitã de sus” – cum sesizau Marian
Petcu ºi Aurelia Perºinaru în Presa localã ºi
regionalã în România. Mituri ºi realitãþi (p. 14),
desconsideratã, perceputã cu neîncredere, scep-
ticism, în comparaþie cu aceea metropolitanã
mai valoroasã, interesantã, credibilã, actualã.
Dupã o radiografie atentã a unui universitar
bucureºtean (tot Marian Petcu), au existat ºi
publicaþii harnice, fie ºi de ordinul deceniilor,
18
de la Bihoreanul, Mesagerul de Sibiu pânã la
Monitorul de Fãgãraº, Drumul din Roºiorii de
Vede, Informaþia de Strehaia… La o abordare
intransigentã a altui coleg (Florin Ardelean),
,,majoritatea (publicaþiilor, n. n.) au umplut
bazinul polimorf al efemeridelor” (p. 71).
Cu toate acestea, în vest au înflorit Criºana,
Jurnal de dimineaþa, Jurnal bihorean, Cele trei
Criºuri (1990-2020), precum ºi Producþia
editorialã a Muzeului Þãrii Criºurilor, comple-
teazã Gabriel Moisa ºi Cristian Culiciu (pp. 208-
213). Pe alocuri, cotidianele au fost concurate
de hebdomadare alerte, moderne, cu format
mozaicat, precum Criºana Plus, 1992-2003 (cf.
Mihai Drecin, pp. 199-203). Aliniatã sau nu
politic, ziaristica bihoreanã a constituit obiect
de studiu atât pentru Ion Zainea (pp. 367-382),
cât ºi pentru Carmen Ungur Brehoi (pp. 349-
358), cea care a catalogat Criºana drept un ziar
conservator, cu tendinþe patriarhale, teme
religioase, cu accentul pe tradiþie, iar Jurnal
bihorean ca având simpatii de dreapta. Printre
alte perisabile bihorene, Zodii în cumpãnã
(2007-2012), publicaþie de atitudine, de
memorie culturalã, care, fie ºi ,,în insularitatea
sa”, gloseazã Ioan Laza, ziarul s-a arãtat ,,un
experiment pe care l-am dori continuat” (p.
586). De altfel, Irina Pop semnala cã la un mo-
ment dat, în 2010, dinamica presei bihorene
însemna 6 cotidiene, 3 bisãptãmânale, 6
sãptãmânale. Pe lângã revistele de culturã –
Familia, de pildã – sau cea de istorie contem-
poranã... În general, în destinul unui periodic,
schema incumbã perioada, caseta redacþionalã,
cu perindãri fireºti sau atipice, rubrici, tematicã,
idei îndrãzneþe, cuantum de originalitate, rapor-
tarea la naþional. Coborând geografic în tabloul
jurnalistic, urmeazã Banatul în comunicãrile a
trei dascãli de la UVT, Marcel Tolcea (22
decembrie 1989, prima zi de revoluþie – o
amintire), Lucian Vasile Szabo (Mass-media ºi
Revoluþia, 1989-1990) ºi Adina Baya, ce mutã
discuþia pe conceptul de ,,migranþi”.
Sudul þãrii include ºi Craiova, apoi, prin
acoladã, Oltenia, generos examinatã de Mihaela
Albu în 30 de ani de presã culturalã în Craiova,
atentã mai ales la mensuale ori trimestriale
precum Mozaicul (reapãrut în 1998), Scrisul
românesc (2003), Lamura (2001), Noul literator
(2010), Antilethe (2018), Autograf MJM (2005),
pe lângã cele din ultimul deceniu al veacului
20, Noua idee europeanã (1990), Suflet
românesc (1992), Gând ºi slovã olteneascã
(1995), Excelsior (1996). Urmeazã fiºe de
dicþionar cu numele fondatorilor, colectivul de
redacþie, problematica… Gorjul ºi Oltul au ºi
ele suflu artistic – mai zice sursa menþionatã –
prin Columna (1990), Portal Mãiastra (2005),
respectiv, Oltul cultural (1990), Olt Art, Memo-
ria Oltului. Dan Anghelescu asigurã finalul prin
Carmina Balcanica, delimitând Balcanica de ieri
– „tãrâmul toleranþei” – de cel al prezentului,
conflictual ºi, am opina noi, segregaþionist.
Desigur, nu omitem revista editatã de Uniunea
Scriitorilor din România, Ramuri.
Argeºul jurnalistic beneficiazã de douã
materiale. „Presa – ne asigurã Delia Duminicã
– (ar fi, n.n.) captivã unui cerc vicios: lipsa
Ioan Laza, Florin Ardelean (coord.), Evoluþia
mass-media locale în postcomunism:
proiecte,împliniri, perspective, Bucureºti,
Editura Tritonic, 2021
banilor ºi decredibilizarea profesiei”. Bineînþeles
cã ziariºtilor autentici, cu state vechi, li s-au
adãugat ºi scriitorii ºi cei din domenii mai mult
sau mai puþin învecinate, dar cu „tolba” plinã
de vorbe inteligente, cu viziune, capacitate de
comprimare ºi detaliere… Sunt enumerate
gazete argeºene, Curierul zilei, de pildã, ºi nu se
camufleazã în acestea, în atari condiþii, cumpã-
rarea obedienþei faþã de unele personaje mai
bizare, precaritatea financiarã, disponibilizarea
de personal… Degringolada ar continua cu
Dispariþia reþelelor de televiziune localã (pp. 383-
392).
O panorama acribioasã propune ºi Traian
Brãtianu cu Publicaþii dobrogene postcomuniste
(pp. 425-435), sinonime cu Dobrogea nouã,
Cuget liber, Contrast (sãptãmânal), Farul.
Practic, toate partidele au scos câte un oficios,
tribunã doritu-s-a a ideilor (independente). În
plan cultural, atenþia lectorului avizat s-a pliat
pe Ex-Ponto (revistã a Uniunii Scriitorilor),
Tomisul cultural, Dobrogea culturalã. Printre
nume importante de redactori, Iulian Talianu,
Ovidiu Dunãreanu, Florin Pietreanu, Angelo
Mitchievici…
ªi Tulcea a avut un far publicistic, ºi anume,
Steaua Dobrogei/ Dunãrii. Mai la sud, Teleor-
manul, cu Caligraf ºi Teleormanul cultural,
reviste încã active.
Presa din Republica Moldova, prospectatã
de Mihail Guzun, Victoria Bulicanu, Mihai
Lescu,Vitalie Guþu, Mariana Toacã… º.a. a dez-
vãluit un adevãr crud: ,,fãrã ideologie ºi fãrã
bani”, zice Mihail Guzu, ce a contabilizat 174 de
ziare în 2011, dintre care nu se uitã ºi Cuvânt-
ul.
Cât priveºte diaspora, spaþiul Ungariei, de
semnalat Foaia româneascã (de la Gyula, fon-
datã în 1950) ºi Cronica (2005), ziar controlat
de autoritãþile statale. Atipicul, insolitul în gaze-
tãrie la acest eveniment pare a fi fost docu-
drama în audio-vizual, genul cel mai arid din
Republica Moldova (Alexandru Lupaºcu
Bohanþov), ce a apãrut la începutul anilor ‘60,
la postul de televiziune BBC, sinonimã cu o na-
raþiune audio ºi video, axatã pe fapte autentice
în combinaþie cu reconstituiri jucate de actori .
Urmeazã exemplificãrile.
Concluzia amarã: doar 4% din populaþie
mai citeºte o publicaþie tipãritã faþã de 20% în
2010 (dupã Marian Petcu, p. 15)
• Iulian Bitoleanu

U nele cãrþi sunt purã magie. Îþi schimbã
viaþa. Aceasta este una dintre acele
cãrþi. Cu toate acestea, nu este deloc uºor sã
vorbeºti despre ea. Este ca ºi când îþi place cu
adevãrat de o persoanã, dar te sufoci în
prezenþa ei. Am amânat atâta timp scrierea
câtorva idei despre memoriile lui Amos Oz
deoarece am simþit nevoia sã-mi evaluez pe
îndelete gândurile ºi sentimentele faþã de
lucrarea lui. Pentru cã, trebuie sã mãrturisim,
dacã vrei sã citeºti Poveste despre dragoste ºi
întuneric, apãrutã prima datã în limba românã
la Editura Humanitas în anul 2008, cu siguranþã
trebuie sã-i acorzi timp. Amos Oz a reuºit cu
siguranþã sã recreeze trecutul, pictând nu
numai istoria Israelului, dar ºi a celorlalte þãri,
culturi ºi limbi de care acesta este legat în mod
inevitabil. Relatând povestea naºterii unei
naþiuni, autorul ne duce înapoi în timp vorbind
despre viaþã ºi moarte în toatã complexitatea
lor, despre viaþa ºi moartea unui individ, despre
viaþa ºi moartea unei familii. Sunt puþini aceia
care au vorbit despre viaþa lor în mod atât de
intim, de emoþionant ºi de trist.
Unele cãrþi, dupã ce le-ai citit, te fac sã te
gândeºti fie cã ai fi putut sã le scrii tu, fie cã ai
putea scrie ºi tu ceva asemãnãtor cândva. Mã
consider un mare admirator al romancierului
Oz, al portretelor sale libere, al intimitãþii dintre
cupluri, dar aici, în aceastã carte lungã, el
dezvãluie ºi un talent uriaº pentru tabloul na-
rativ mare, pentru portretele personajelor
dickensiene ºi pentru fuziunea strãlucitã cu
istoria ºi viaþa personalã. Nu poþi uita niciodatã
cum descrie liniºtea totalã din cartier, atunci
când toatã lumea se adunã la miezul nopþii ca
sã asculte la radio rezultatul votului ONU care
ar împãrþi Palestina pentru a crea un stat
evreiesc, copilul simþind cu mâna lacrimile de
pe faþa tatãlui sãu. Consideratã a fi cea mai
vândutã operã literarã din istoria Israelului,
cartea este o explorare a motivului pentru care
s-a sinucis mama lui ºi a efectului pe care l-a
avut acest eveniment asupra lui, un bãiat
sensibil ºi inteligent care a crescut la Ierusalim
în timpul ultimilor ani ai mandatului britanic.
Mihai Valentin Vladimirescu
Gânduri despre dragostea
ºi întunericul lui Oz
Cu toate acestea, alternând permanent între
reproº ºi jovialitate, cartea este mult mai mult
decât atât. O mare parte a memoriilor este
construitã neliniar în jurul sinuciderii Faniei,
cititorul putând constata cã prima jumãtate a
lucrãrii abia dacã trece peste eveniment. Este
una dintre cele mai amuzante, mai tragice ºi
mai emoþionante cãrþi pe care le-am citit
vreodatã. Oscilând fãrã efort între intim ºi uni-
versal, bildungsromanul lui Oz îºi invitã cititorii
sã strãbatã percepþiile evolutive ale prota-
gonistului despre dragoste, întuneric, identitate
ºi dorinþã de apartenenþã, în timp ce navigheazã
pe terenul tumultuos al relaþiilor familiale ºi al
statului israelian în curs de dezvoltare.
Amos Oz reuºeºte sã-ºi lege biografia
personalã de biografia statului evreu spunând
povestea unui popor care îºi gãseºte propria
limbã, adesea în contrast cu ceea ce aveau în
minte pionierii sioniºti. Mai mult, Oz apro-
fundeazã contradicþiile inerente identitãþii isra-
eliene în curs de dezvoltare formate pe fundalul
unui trecut evreiesc comun, al euforiei ºi
deziluziei care cuprindeau proiectul sionist.
Multiplele detalii autobiografice cu accent pe
inconsecvenþele excentrice ale oamenilor expun
în mod intim fisurile psihicului uman, aºa cum
le-au experimentat membrii familiei lui Oz. Una
dintre numeroasele chei hermeneutice cu care
Oz deschide cu îndemânare uºa lumii sale este
fluctuaþia constantã dintre iubire ºi întuneric,
douã forþe aparent ireconciliabile care stau la
baza experienþei colective a poporului evreu din
secolul al XX-lea.
Cartea este o cronicã despre naºterea auto-
rului la Ierusalim ºi o descriere fascinantã a
sfârºitului mandatului britanic, a întemeierii
Israelului ºi a rãzboiului arabo-israelian din
1948. El ne povesteºte viaþa sa la Ierusalim în
timpul copilãriei când statul evreiesc Israel era
la început, o viaþã înconjuratã de cãrþi, de cititori
avizi, de savanþi, de povestitori minunaþi, de
poeþi ºi de scriitori prolifici. Printre mulþi alþii,
citea Balzac, Tolstoi, Zweig, Maupassant, Cehov,
Flaubert, Hesse, Zweig. Deºi Israelul este
fascinant din mai multe perspective, ne
intereseazã în mod deosebit situaþia sa
lingvisticã. Cu acþiunea bine plasatã în perioada
post-Holocaust, romanul vine cu lumini noi
asuprea luptei pentru identitate lingvisticã în
cadrul societãþii israeliene în curs de dezvoltare,
pe mãsurã ce ebraica începe sã reaparã ca o
limbã modernã, vorbitã. Integrarea subtilã a
motivelor biblice ºi a nuanþelor lingvistice, o
mãrturie a erudiþiei filologice a lui Oz, sporeºte
bogãþia acestui dens roman autobiografic.
Limbã moartã timp de aproximativ un mileniu
ºi jumãtate, ebraica reînvie în acea perioadã
pentru ca astãzi sã fie vorbitã din nou de peste
9 milioane de oameni. Pãrinþii autorului, la fel
ca majoritatea israelienilor din generaþia lor,
au învãþat limba ebraicã la ºcoalã. Autorul ºi
cei din generaþia sa au crescut vorbind ebraica
modernã, ceea ce a fãcut ca limba sã creascã, sã
se dezvolte ºi sã se schimbe, afirmându-ºi
statutul de limbã vie. Deºi pãrinþii autorului
vorbeau, citeau ºi scriau în mai multe limbi (tatãl
sãu ºtia sã citeascã în 17 limbi, în timp ce mama
lui vorbea 5 limbi ºi citea în 8 limbi) au decis sã
îi vorbeascã fiului numai în ebraicã, dorindu-ºi
ca limba ebraicã sã facã parte din identitatea
lui ca cetãþean al noului Israel.
Anecdotele politice ºi culturale din aceastã
carte sunt de neuitat. În acest sens, foarte
elocvente sunt comentariile sale savuroase
despre cultura scrisului în Ierusalimul copilãriei
sale, în ultimii ani ai dominaþiei britanice, când
toatã lumea stãtea acasã ºi scria sau descrierea
unei scurte întâlniri pe care a avut-o cu Ben-
Gurion. Într-o carte care aduce la viaþã Israelul
de atunci, Oz reuºeºte sã jongleze cu umorul ºi
cu tristeþea, oprindu-se ºi asupra vieþii evreilor
din Europa, înainte de restabilirea statului
evreiesc. Nu este uºor de citit, deoarece nu are o
intrigã realã, iar unele pasaje care apar chiar la
început sunt pline de nume evreieºti, date ºi
evenimente greu de înþeles, îngenunchindu-te
ºi ispitindu-te sã renunþi la carte. Cantitatea de
detalii poate deveni monotonã ºi plictisitoare,
Oz încercând uneori prea mult sã fie iconoclast
ºi cinic. I se pot ierta gândurile ºi poveºtile se-
cundare mai mult decât ocazionale, tangenþiale,
ºerpuitoare, deoarece timpul petrecut în
compania lui este o experienþã emoþionantã. El
include, de asemenea, multe elemente de folclor
evreiesc din Europa de Est ºi poveºti care fac
trimitere la Hasidism, acel curent iudaic apãrut
ca o sintezã vibrantã a tradiþiei cabalistice pre-
dominante ce exemplificã bogãþia experienþei
evreieºti.
Stilul incisiv al lui Oz îmbinã particularitãþile
contextului regional cu emoþiile umane
universale, dând naraþiunilor sale un sentiment
de rezonanþã care transcende graniþele naþio-
nale ºi culturale. Complexitatea personajelor,
încapsulate în dilemele ºi turbulenþele lor
emoþionale, oferã o fereastrã cãtre articularea
tensiunilor ºi a frumuseþii inerente luptelor ºi
dorinþelor vieþii. Cu o abilitate incredibilã de a
juxtapune poveºtile profund personale ale
indivizilor cu tapiseria vastã ºi neiertãtoare a
19
RAMURA traducerilor
Amos Oz, Poveste despre dragoste ºi întuneric,
Ediþia a IV-a, Traducere de Dana Ligia Ilin,
Bucureºti, Editura Humanitas Fiction, 2023
istoriei, autorul creeazã un labirint complicat
de metafore, care nu numai cã accentueazã stra-
turile enigmatice ale naraþiunii, dar subliniazã
ºi subtextul ideatic. Metafora pãsãrii plãpânde
evidenþiazã vulnerabilitatea ºi natura delicatã
a sufletului uman, aºa cum se vede la mama
protagonistului, care în cele din urmã cedeazã
în faþa apãsãrii vieþii. Dincolo de simpla esteticã
vizualã, alãturarea spaþiilor luminoase ºi
întunecate se referã la vieþile imigranþilor evrei
care se confruntã cu dualitatea paradis-exil.
Folosirea evocatoare a metaforelor peisajului,
în special îmbinarea peisajului european luxu-
riant cu terenul israelian dur ºi steril, evi-
denþiazã diferenþa dintre idealizatul „pãmînt
al fãgãduinþei” ºi realitatea, adeseori durã, a
întreprinderii sioniste. În timp ce metafora
luminii exprimã potenþialul de transformare
ºi dorinþa de redresare, metafora întunericului
se referã la forþa distructivã a tulburãrilor
interioare nerezolvate, a tragediei istorice ºi a
durerii trãite de generaþii.
O altã metaforã puternicã este labirintul,
care apare sub diferite forme, întruchipând
complexitatea memoriei, a identitãþii ºi a cãu-
tãrii sensului în mijlocul pierderii ºi al frag-
mentãrii. Reprezentarea Ierusalimului sub
forma unui mozaic ale cãrui fragmente cu mai
multe faþete evidenþiazã fricþiunile istorice ºi
distincþiile etnoculturale din cadrul comunitãþii
evreieºti subliniazã ºi mai mult aspectele
multidimensionale ale acestei opere literare,
oferind perspective valoroase asupra peisajului
socio-politic al vremii. Plinã de aluzii la cultura,
la istoria ºi la mitologia evreiascã, subliniind
permanent legãtura dintre trecut ºi prezent,
cartea transmite un sentiment de autenticitate
ºi de intimitate. Autorul abordeazã macrocos-
mosul tãrâmurilor politice ºi istorice ale
Orientului Mijlociu în timp ce exploreazã fãrã
teamã microcosmosul emoþiilor, dorinþelor ºi
tragediilor umane, ca o mãrturie a perseve-
renþei ºi a ingeniozitãþii poporului evreu. Plinã
de implicaþii alegorice subtile, cartea îºi invitã
cititorul sã îºi punã întrebãri filozofice pro-
funde referitoare la identitate, memorie ºi la
exigenþele experienþei umane. Cartea rãmâne o
lecþie de istorie, de politicã, de sociologie, de
literaturã ºi de geografie, în care mãiestria impe-
cabilã a lui Oz de a creiona o poveste ferme-
cãtoare din cele mai banale detalii ale vieþii de
zi cu zi lasã o rezonanþã profundã în mintea ºi
în inima cititorului.
Nr. 5 • 2023
 RAMURA traducerilor
Toma Grigorie
F ilosoful francez Jean-Jacques
Wunenburger, profesor emerit de
filosofie generalã la Universitatea Jean Moulin,
Lyon, este specialist în studiul imaginarului ºi
al sacrului, fiind autor al mai multor lucrãri
din arealul acestor domenii. Este Doctor hon-
oris causa al Universitãþii din Bucureºti ºi al
Universitãþii din Craiova. Opt dintre cãrþile sale
au fost traduse în limba românã ºi editate în
România, printre care: Viaþa imaginilor (Cluj,
1998), Sacrul (Cluj, 2000), Utopia sau criza
imaginarului (Cluj, 2002), Filosofia imaginii
(Iaºi, 2005), Imaginarul politic (Bucureºti, 2006),
dupã cum ne informeazã Ionel Buºe, în
„Cuvântul înainte” al cãrþii Imaginarul, tradusã
în limba românã ºi republicatã la Editura Aius,
Craiova, 2022, dupã ce a apãrut în prima ediþie
la editura Dacia din Cluj în 2009. Acelaºi
prefaþator a scris despre carte ºi în revista
Ramuri (nr.1 / 2010). (Profesorul universitar
ºi scriitorul Ionel Buºe, îngrijitorul ediþiei
actuale, este ºi unul dintre traducãtorii unora
dintre cãrþi).
Am citit aceastã ultimã apariþie nu cu
puþinã dificultate, dar cu mare câºtig inte-
lectual, dupã ce am primit-o cu autograf de la
autor, la lansarea de la Craiova, nu cu mult
timp în urmã. Impozanta carte, Imaginarul, este
structuratã astfel: „Introducere” ºi ºase capitole,
fiecare cu mai multe subcapitole: „I – Definiþie
ºi istoric”,„II – Metode, structuri, transformãri”,
„III – Funcþiile ºi valorile imaginarului”,„IV –
Explorãri de imaginarii”, „V – Mito-foria:
formele ºi transformãrile mitului”, „VI –
Contribuþie la o logicã paradoxalã a
simbolului”,„Bibliografie”.
Din Introducere reþinem, pentru început,
una dintre valenþele conceptului de imaginar,
care este „mai puþin un set de reprezentãri fic-
tive, false sau iluzorii, pe care le-am putea
identifica, stãpâni, combate sau accepta cu
rezerve, în anumite împrejurãri, cât mai ales,
un limbaj simbolic universal prin care dãm
formã emoþiilor, imaginilor, ideilor, acþiunilor,
prin folosirea precisã a caracteristicilor sale”.
Ca sã ne introducã ºi mai profund în magma
conceptului, ne mai spune cã imaginarul
Nr. 5 • 2023
Imaginarul în complexul
semantic
reprezintã prima structurã psihicã ºi cognitivã
care ne ajutã sã percepem, sã ne amintim
trecutul ºi sã anticipãm viitorul prin raportarea
la ceilalþi ca sã ne clarificãm originea ºi sfârºitul
tuturor lucrurilor în scopul „exorcizãrii morþii
prin înãlþarea sensului”.
Aceastã primã definire a imaginarului este
dezvoltatã în capitolul intitulat Definiþie ºi istoric
ºi ni-l putem reprezenta prin elementele:
fantasmã, amintire, reverie, vis, credinþã, mit,
roman, ficþiune, expresii aparþinând unui om
sau unei culturi. Þin de imaginar: concepþiile
preºtiinþifice, literatura ºtiinþifico-fantasticã,
credinþele religioase, producþiile artistice,
picturã non-realistã, roman, ficþiunile politice,
stereotipurile, prejudecãþile sociale. º.a.
Pentru confirmarea aserþiunilor sale, în
relaþia cu imaginaþia ºi imaginarul, Jean-Jacques
Wunenburger analizeazã detaliat teoriile unor
filosofi renumiþi: Gaston Bachelard, Gilbert
Durand, Paul Ricoeur, Henry Corbin, aici fiindcã
trimiterile la alþi filosofi sau gânditori sunt
numeroase.
În acord cu accepþiunile lor sau în mod
personal, autorul, referitor la lexic, aratã cã
termenii de imaginaþie sau imaginal au fost
preluaþi într-un fel de modernul imaginar, de
origine, francezã, deosebindu-l de imagerie, care
desemneazã un ansamblu de imagini ilustrative
ale realitãþii concrete sau ideale, pe când
imaginarul implicã „o oarecare independenþã
în raport cu o determinare anume, presupu-
nând inventarea unui conþinut nou, decalat,
care introduce dimensiunea simbolicã”.
Într-un alt subcapitol, al Capitolului al II-
lea (vezi consemnarea anterioarã), ne infor-
meazã despre dimensiunea iconicã a imagina-
rului, care reflectã, diferit de la un imaginar la
altul, dimensiuni lingvistice (povestiri mitice,
imagini poetice), care însã pot releva ºi expresii
vizuale (icoane religioase, alegorii politice, hãrþi
geografice, cliºee etc.). Astfel, imaginarul derivã
din „dezvoltarea gândirii verbale printr-o
vizualizare iconicã”, iar icoana ºi scriitura se
îmbinã în mod armonios pentru a realiza
„legãtura profundã dintre vizibil ºi lizibil”.
Despre imaginarul poporului român, Jean-
20
Jacques Wunenburger ne dezvãluie concepþia
sa în subcapitolul Imageria unor popoare:
România ºi Statele Unite (Cap. IV), recurgând
la teoria filosoficã a lui Lucian Blaga despre
conformaþia deal-vale a spaþiului mioritic
românesc, cu referire la eseul blagian (Spaþiul
mioritic, 1936), dar ºi la muzica baladei popu-
lare Mioriþa. Punctând teoria despre originile
culturale ale României din strãvechiul fond
indo-european, conclude cã s-a realizat un
imaginar foarte bine conturat de Lucian Blaga
într-o stilisticã româneascã cu particularitãþi
spaþio-temporale impregnate „în ansamblul
creaþiilor populare de la habitat pânã la
conþinutul visurilor colective”.
Capitole de mare interes, opinez, sunt ºi V,
ºi VI, care dezvoltã teorii ºi revelaþii referitoare
la douã concepte fundamentale încorporate în
sfera semanticã largã a imageriei: mitul ºi, res-
pectiv, simbolul. Prin sintagma mito-foria,
autorul devoaleazã ºi analizeazã formele ºi
transformãrile mitului, în scopul frânãrii
devalorizãrii cantitative ºi de duratã a mitului
„sub presiunea raþionalismului pozitivist”.
Militeazã pentru decliºeizarea conceptului ºi
pentru deschiderea câmpului semnificant, care
se caracterizeazã, de fapt, „prin mobilitate ºi
posibilitate de adaptare la date noi”, care sã
determine „progresul conþinuturilor gândirii”.
Jean-Jacques Wunenburger refuzã ideea cã
mitul poate fi reductibil la un text închis, tre-
buind sã fie dimpotrivã o operã deschisã (sin-
tagma lui Umberto Eco), fiindcã este inseparabil
de creaþia colectivã, de cultura vie, de dina-
mismul vieþii religioase, rezistând timpului ºi
rãmânând viu, creator ºi imaginativ.
Pe lângã faptul cã mitul este considerat un
discurs deschis, are ºi alte proprietãþi: ora-
litatea, inventivitatea, operând ca joc, oferind
posibilitatea de rescriere ºi reactualizare, per-
miþând închiderea ºi deschiderea, bricolajul
mitic, istoricitatea, transfigurarea barocã,
ritmicitatea.
Dincolo de limitele disciplinelor umaniste,
s-a reconfigurat în sânul lui Anthopros „un loc
pentru mithos ca fondator al sensului”.
În Capitolul VI, din final, luãm cunoºtinþã
Jean-Jacques Wunenburger, Imaginarul,
Traducere de Dorin Ciontescu-Samfireag,
Ediþie îngrijitã ºi Cuvânt înainte de Ionel
Buºe, Craiova, Editura Aius, 2022
de contribuþia autorului la o logicã paradoxalã
a simbolicului. Referindu-se la oponenþa dintre
simbolic ºi non-simbolic, filosoful relevã
diferenþa dintre aceste concepte, stipulând cã
non-simbolicul se diferenþiazã de simbolic
precum „manifestul de latent, directul de indi-
rect, vizibilul de invizibil, univocul de echivoc”.
Simbolicul are în mod esenþial relaþie cu
reprezentãri mediate care necesitã permanent
o interpretare. Pentru delimitare, simbolicul
poate desemna, în sens larg, ansamblul sem-
nelor lingvistice, iar în sens foarte restrâns, o
varietate de reprezentãri figurate.
Desigur cã aserþiunile autorului sunt
analizate ºi corelate cu cele ale unui întreg
cortegiu de filosofi de cel mai înalt rang ºtiinþific,
citaþi în josul paginii, la momentul oportun ºi
incluºi, cu operele lor fundamentale, în seg-
mentul final de Bibliografie. Între contribuitorii
la configurarea acestui studiu amplu ºi meti-
culos întocmit îi regãsim ºi pe Mircea Eliade, cu
Traité d’histoire des religions sau Le sacré et le
profane ºi Le mythe de l’éternel retour, amintiþi
fiind ºi Emil Cioran, sau contemporanul Lucian
Boia.
Ca literat ºi nu ca specialist, apreciez studiul
Imaginarul, semnat de Jean-Jeacques Wunen-
burger pentru rigurozitatea ºtiinþificã, dar ºi
pentru stilul elevat, expresiv, dar ºi accesibil, în
mare mãsurã, ºi lectorului mai puþin iniþiat ºi
avizat. O contribuþie ineluctabilã la introducerea
acestui concept relativ mai nou, în aceastã
formulare, în hermeneutica extinsã a dome-
niului ce þine, putem spune, de metafizica exis-
tenþialã a umanitãþii.

Gabriela Nedelcu-Pãsãrin
A mélie Nothomb a câºtigat Premiul
Strega Europeo 2022 pentru romanul
Primul sânge, dupã ce în 2021 primise Prix
Renaudot, ceea ce confirmã ab initio valoarea
acestui nou succes de public, aprecierile criticii
literare fiind o continuare a certificãrii statu-
tului de scriitor cu impact internaþional. De la
romanul de debut Igiena asasinului (1992),
autoarea de origine belgianã a câºtigat nume-
roase distincþii (Marele Premiu pentru roman
al Academiei franceze, de douã ori Premiul
Alain-Fournier ºi Marele Premiu Jean Giono
pentru întrega operã).
Recentul roman, Primul sânge, a fost inclus
în topul celor mai bune 100 de cãrþi ale anului
2021 al revistei Lire. Cu aceste repere de apre-
ciere internaþionalã este firesc interesul lecto-
rului pentru a descoperi unul dintre cele douã
argumente ale lecturii dirijate de receptarea
criticã: fie este o continuare a tematicii predilecte
din opera scriitoarei, fie este o noutate în formã
ºi subiect a acestei noi creaþii literare. Constatãm
cã traducerea în limba românã de cãtre Claudiu
Constantinescu face ca lectura volumului
apãrut la Editura Trei (2022) sã fie atractivã ºi
sã confirme primul argument, imaginea tatãlui,
Patrick Nothomb. Aceasta este urmãritã dintr-
o nouã perspectivã, cea a devenirii unui erou,
iar un spaþiu, Pont d’Oye, devine locul iniþierii
Sindromul Stockholm
ºi contrarietatea relevantã
într-o lume a contrariilor.
Copilul este cel ce va exterioriza prin reacþii
cristalizarea unei concepþii despre viaþa în
comunitate, definind acest parcurs al devenirii
ºi al iniþierii.
Ceea ce asigurã unitatea naraþiunii este
procesul similaritãþii ºi efectele de atracþie ale
acesteia. Copilul este privat de dragostea pa-
ternã, iar mama se distanþeazã vãdit de fiu du-
pã decesul tatãlui. Nimic nu va înlocui sen-
timentul de iubire pentru soþul sãu ºi va crea
distanþa socialã inclusiv faþã de familia sa.
Pierre Nothomb, întruchiparea lui Patrick
Nothomb, tatãl autoarei, va parcurge un drum
iniþiatic spre identificare cu sentimentul de care
a fost privat: iubirea pentru tatãl sãu. Din aceas-
tã perspectivã Amélie Nothomb va crea o dublã
receptare a mesajului: un prim plan, al eviden-
þei, imaginea tatãlui reconstituitã din povestirile
familiei ºi augumentatã de atitudinea negativã
a mamei, ºi un al doilea plan, al reþelei ideatice
de semnificaþii care marcheazã etapele evolutive
ale copilului pânã la maturitate. Ambele planuri
se supun efectelor de atracþie ale similaritãþii.
Ideile-pivot care genereazã reþeaua de sem-
nificaþii sunt: mama – distanþarea emoþionalã,
tatãl – un model pentru copil, soþia suprapune
imaginea acestuia cu a copilului, sãrãcia vs titlul
nobiliar – un baron sãrac, poet ºi avocat acuzat
cã soþia ºi douã fiice au murit din cauza restric-
þiilor alimentare impuse de el, rubarba –
alimentul folosit pentru a salva de la foame
familia. Copilul este plasat între trecutul pe care
nu îl cunoaºte ºi prezentul în care trãieºte o
iniþiere în comunitate. Este, în esenþã, concluzia
care se detaºeazã cu uºurinþã: depãºirea solitu-
dinii nu poate fi realizatã prin asumarea unui
prezent cu enigme.
ªi tot ca un simbol in extremis este imaginea
a ceea ce familia sãracã a baronului numeºte
shtouf: „un mod de viaþã în care se putea supra-
vieþui iernilor din Ardeni. Era vorba de înghe-
suirea tuturor fãpturilor vii dintr-o casã, inclu-
siv a animalelor, în singura camerã în care aces-
tea puteau încãpea” (p. 62). În lipsa comunicãrii
în mediul elitist îþi doreºti apropierea fizicã ºi
emoþionalã. „Sã-þi supravieþuieºti propriei
copilãrii rãmâne o experienþã darwinianã
pentru progeniturile lui Pierre Nothomb” (p.76).
Copilul va traversa aceastã experienþã, pasiunea
pentru discurs ºi lejeritatea memorãrii textelor
îl vor ajuta sã-ºi atingã scopul în viaþã, profesia
de diplomat, dar destinul îl va menþine în zona
incertitudinii ºi a limitei existenþiale: va fi pri-
zonier ºi ameninþat cu moartea pânã la ima-
ginea finalã, a execuþiei.
Amélie Nothomb foloseºte ca pretext al
argumentaþiei comportamentale eponimia,
personaje ale cãror nume proprii ajung sã de-
semneze o altã entitate decât cea pe care au
numit-o iniþial: fata de care se îndrãgosteºte
Pierre a fost numitã de pãrinþii ei Edith, dupã
numele Edith Cavelli, sora medicalã britanicã,
eroinã a Primului Rãzboi Mondial. „Eponimia
funcþionase: fata vedea în mine un bolnav grav
care trebuia salvat, iar instinctul sãu de bene-
dictinã a fãcut-o sã mã gãseascã irezistibil de
atrãgãtor” (p. 88). Va fi o dezamãgire dupã ce
aflã adevãrata sa fire. „Contrarietatea relevã
personalitatea profundã. Toatã lumea se poate
înfuria, ºi eu la fel ca ceilalþi, dar existã un zid
de diferenþã între supãrarea sãnãtoasã ºi figura
ofensatã. Aceasta din urmã distruge, în cazul
meu, cristalizarea iubirii ”(p. 91). Analiza fizio-
nomiei, mai ales în contextul negativ, dezvãluie
esenþa comportamentului persoanei. Pe aceastã
filierã a interpretãrii, autoarea atinge zona
efectelor de atracþie ale similaritãþii. Pierre va
cãuta sã se regãseascã în personajele pe care le
considerã modele în jurul sãu ºi le va atribui
acele caracteristici pe care ºi le-ar fi dorit sã le
aibã el. Printre factorii care determinã atracþia
faþã de o persoanã este similaritatea: similarita-
tea opiniilor, similaritatea de personalitate, si-
milaritatea intelectualã. Fenomenul de simila-
ritate-atracþie este de naturã corelaþionalã, ceea
ce Amélie Nothomb demonstreazã prin crearea
scenelor narative în care peronajul-erou tinde
sã se corelaþioneze cu mediul ºi cu actanþii
circumstanþiali (familia, iubita, soþia, prizonierii
din Congo). În timp ce sunt analizate perso-
najele secundare prin grila de receptare a perso-
najului principal, decurg ºi similaritãþile cu efect
direct cu gradul de atracþie. Pierre luptã de
fapt cu ieºirea din starea de „refuzat” de mamã,
de „captiv” al iubirii, de prizonier în Congo.
Aceastã similaritate creeazã o emoþie pozitivã:
dacã, în lipsa afecþiunii evidente materne, el se
ataºeazã de fotografia în care mama îl þine în
braþe, un mod de suprapunere a cliºeelor pen-
tru obþinerea satisfacþiei, în cazul imaginii fi-
nale, execuþia iminentã, aflarea în faþa pluto-
nului de soldaþi pregãtiþi pentru a-l împuºca,
Pierre va dezvolta un sentiment de satisfacþie
ºi detaºare care va atrage apariþia comandan-
tului care va anula ordinul de execuþie.Autoarea
valorificã aceastã teorie a psihosociologilor ºi
va crea o poveste a împlinirii unui grad ridicat
de satisfacþie a similitudinii.
Într-un crescendo bine temperat, romancie-
ra va contextualiza ºi sindromul Stockholm, în
aceeaºi idee de a sublinia similaritatea ºi efectele
de atracþie ale similaritãþii. Pierre va exersa
discursul diplomatic pentru salvarea prizonie-
21
RAMURA traducerilor
Amélie Nothomb, Primul sânge, Traducere de:
Claudiu Constantinescu, Editura Trei,
Bucureºti, 2022
rilor pânã la a simþi o plãcere în formularea
acestuia, în ciuda eºecurilor repetate în
negociere, prizonierii fiind executaþi pe rând.
În locul revoltei sau al sentimentului de
neputinþã în a persuada adversarul, consulul
va resimþi o plãcere a reluãrii discursului,
crezând de fiecare datã în reuºita negocierii.
Compensator, el însuºi va fi beneficiarul
efectului de atracþie a similaritãþii, preºedintele
Gbenye va anula execuþia. Ce a simþit personajul
-erou o clipã mai devreme de aceastã decizie?
„Voi putea trãi moartea din plin, îmbrãþiºând-
o cu propria-mi tinereþe. Am atins în sfârºit
starea mult visatã: acceptarea. Mai mult chiar:
iubirea destinului. Îmi place pânã la absolutul
propriei mele ignoranþe. Nu-i ãsta cel mai bun
mod de a pãºi în moarte? ” (p. 133).
Sindromul Stockholm funcþioneazã pânã
la un punct: se ataºeazã de criminal, dar nu
rãmâne supus necondiþionat, într-o adulaþie
sau iubire, ci îl va domina prin atracþia similari-
tãþii. Este un efect al persuasiunii ºi al autoper-
suadãrii. Similaritatea este o sursã de emoþie
pozitivã ºi un proces fundamental de integrare
socialã. Este ºi tema principalã a romanului
Primul sânge, decodarea titlului vizând tot
emotivitatea, sensibilitatea personajului prin-
cipal: Pierre leºinã de fiecare datã când vede
sânge proaspãt. Explicaþia uimeºte: nu are
aceeaºi reacþie când vede sânge închegat,
cadavre, pentru cã acel sânge nu are „suflet”.
Ca imagine de final, autoarea recreeazã starea
de similaritate: „În ciuda acelui mãcel, Pierre
Nothomb n-a leºinat: furia supravieþuirii nu
trebuie subestimatã. Asemeni celor nouã din
zece ostatici, s-a numãrat printre cei scãpaþi cu
viaþã” (p. 137). Este o „ieºire” din tunelul senti-
mentelor contradictorii, din zbaterea între
universul determinat negativ ºi acþiunea per-
manentã de similaritate – atracþie, finalul fiind
cel al emoþiei pozitive.
Amélie Nothomb construieºte memorabil o
poveste cu multiple ºi imprevizibile semnificaþii
pentru a aduce în prim plan imaginea tatãlui,
un elogiu sentimentului patern care este confi-
gurat din secvenþe de similaritate cu un model,
atingând apogeul prin identificare cu acest
model. Stil alert, descrieri sugestive de ambient,
definirea unor profiluri psihologice din sinteza
cãrora se va contura figura paternã, þinta de-
mersurilor în cãlãtoria iniþiaticã, toate poartã
amprenta scriiturii autoarei Amélie Nothomb.
Nr. 5 • 2023
Meridianele textului
Avanpremierã editorialã

Colm Tóibín

Casa numelor
(fragment) cã nu va mai rãmâne om în picioare din toatã oºtirea, ci numai
niºte câini horcãind în liniºtea ca de moarte, lãsatã în urmã de
blestemul tãu.
I-am spus apoi cum ar fi trebuit sã sune vorbele blestemului
Traducere din englezã de Mihnea Gafiþa
cu pricina. De la cortul nostru, am pornit în pas ceremonios
Colecþia „Raftul Denisei”, coordonatã de Denisa Comãnescu cãtre locul omorului: Ifigenia mergea înainte, eu, la câþiva paºi
(c) Editura Humanitas Fiction, 2023 în urma ei; dupã mine, femeile care veniserã cu noi ºi, la urmã
de tot, cei câþiva oºteni. Era o zi fierbinte, ºi mirosul de sânge, ºi
al mãruntaielor de animale, ºi al consecinþelor fricii ºi hecatombei

R omanul Casa numelor a fost desemnat „Cea mai bunã carte a anului 2017“ de NPR, precum ºi de publicaþiile
The Guardian, The Boston Globe ºi St. Louis Dispatch.
ne venea în întâmpinare, pânã când a trebuit sã ne sforþãm din
toate puterile sã nu ne acoperim nasurile împotriva duhorii.
Unde ne aºteptam sã gãsim un spaþiu al demnitãþii umane, în
Mitologia este sângeroasã, iar resorturile care stârnesc violenþele inimaginabile din chiar miezul sãu sunt care urma sã fie sãvârºit un omor ritual, am dat peste un loc
multiple, însã rareori reinterpretarea acestora izbuteºte atât de bine precum în Casa numelor. Judecatã, dispreþuitã transformat în tãrâm al ruinei, cu oºteni care umblau ca
ºi blestematã de zeii a cãror autoritate, ba chiar ºi existenþã nu le mai recunoaºte, Clitemnestra din romanul lui Colm bezmeticii de colo-colo, printre rãmãºiþele animalelor mãcelãrite,
Tóibín devine o eroinã dintre cele mai moderne. Nãscute din cea mai profundã ranã – trãdarea ºi crima lui împrãºtiate în toate pãrþile.
Agamemnon –, dar mai cu seamã din iubire, setea de rãzbunare ºi dorinþa de putere descrise de chiar vocea Poate cã scena respectivã, combinatã cu cât de uºor izbutisem
personajului nu rãmân respingãtoare în brutalitatea lor. Alternând abil vocile distinctive ale Clitemnestrei, Electrei sã invoc zeii în blestemul pe care-l nãscocisem, a avut darul de a
ºi a lui Oreste, Colm Tóibín rescrie atât de intim suferinþa unei familii, disfuncþionalitatea ºi dezrãdãcinarea ei, încât contura mai clar o idee pe care o aveam deja în minte. În timp ce
pânã ºi din cele mai sinistre gesturi ale acestor personaje, care bântuie deja în lumea umbrelor – nume doar –, ne îndreptam cãtre locul omorului, am devenit conºtientã, pentru
rãmâne siajul empatiei ºi profunzimii conferite de autor. Când zeii nu mai existã, totul vorbeºte despre umanitate, prima oarã, cã eram sigurã – chiar mai mult ca sigurã – cã nu
cu bunele ºi cu relele ei. credeam câtuºi de puþin în puterea zeilor. M-am întrebat dacã
doar eu nu credeam. Dacã lui Agamemnon ºi celor din jurul lui
„O poveste devastatoare, sãlbaticã, sordidã ºi tulburãtor de credibilã.“ (The Guardian) le pãsa cu adevãrat de zei, dacã ei realmente credeau într-o tãrie
„O cronicã dramaticã ºi intimã a imploziei unei familii, în vremurile tulburi când zeii se retrag din acþiunile ascunsã, aflatã dincolo de înþelegerea lor, care le þinea oºtenii
oamenilor. Departe de Brooklyn-ul ºi Irlanda celor mai recente bestselleruri ale sale, Colm Tóibín exploreazã aici
supuºi unei vrãji pe care nici o putere muritoare n-ar fi fost în
temele universale ale eºecului, pierderii, singurãtãþii ºi reprimãrii.“ (Publishers Weekly)
stare s-o invoce.
„Un gigant printre povestitori, cu acest nou roman al sãu Colm Tóibín lanseazã o provocare. [...] ªi este o
Numai cã ei, bineînþeles, credeau. ªi erau, cu siguranþã,
capodoperã.“ (Daily Telegraph)
convinºi de ce credeau – suficient de convinºi, încât sã vrea sã-
„Colm Tóibín inundã cu sânge venele celor mai tãcute personaje ale mitologiei greceºti. În ciuda trecerii secolelor,
ºi ducã planul pânã la capãt.
aceasta este o poveste tulburãtor de contemporanã a unei femei puternice, prinse între exigenþele ambiþiei ei ºi
Când ne-am apropiat de el, Agamemnon a ºoptit cãtre fata
constrângerile faptului de a fi femeie. Niciodatã pânã acum Tóibín nu a demonstrat o asemenea anvergurã, nu
lui:
doar a tonului, ci ºi a acþiunii.“ (The Washington Post)
— Numele tãu nu va fi uitat în veci… apoi, s-a întors cãtre
Nãscut pe 30 mai 1955 la Enniscorthy, în comitatul Wexford, Colm Tóibín este un romancier, poet, dramaturg, mine ºi mi-a ºoptit, la fel, cu o voce gravã ºi plinã de sine: Numele
jurnalist ºi critic literar irlandez ale cãrui cãrþi sunt traduse în peste 30 de limbi. A studiat la University College din ei nu va fi uitat în veci…
Dublin, iar între 1975 ºi 1978 a trãit la Barcelona. Este autorul a zece romane; primul, The South (1990), inspirat de Atunci am vãzut cã unul dintre oºtenii care ne însoþiserã
experienþa spaniolã, a fost distins cu Irish Times Literature Award. Urmãtoarele au revelat un mare scriitor european, pânã acolo s-a dus ºi i-a ºoptit ceva lui Agamemnon, care mai
fiindu-le acordate numeroase premii: The Heather Blazing (1992) a câºtigat Encore Award; The Story of the Night întâi l-a ascultat cu atenþie, dupã care le-a vorbit calm ºi ferm
(1996) a primit Ferro-Grumley Award; The Blackwater Lightship (1999) s-a aflat pe lista scurtã a Man Booker Prize; celor cinci sau ºase bãrbaþi care-l înconjurau.
The Master (2004) a fost distins cu IMPAC Prize, Los Angeles Times Novel of the Year Award, Prix du Meilleur Livre Apoi au început cântãrile, invocarea zeilor în formule pline
Étranger ºi s-a aflat, de asemenea, pe lista scurtã a Man Booker Prize; Brooklyn (2009) a câºtigat Costa Novel Award de repetiþii ºi de inversiuni stranii ale cuvintelor. Am închis ochii
ºi a fost ecranizat în 2015; The Testament of Mary (2012) a figurat pe lista scurtã la Man Booker Prize; Nora Webster ºi am ascultat. Simþeam în nãri mirosul sângelui de animale,
(2014) a primit Hawthornden Prize, urmat de Casa numelor (House of Names, 2017; Humanitas Fiction 2023). Cel care începuse deja sã se înãcreascã, ºi vulturii apãruserã pe cer,
mai recent roman al sãu, Magicianul (The Magician, 2021; Humanitas Fiction, 2022), pentru care s-a documentat aºa cã totul se învârtea în jurul morþii, ºi sunetul singular al
15 ani, a primit, în 2022, Rathbones Folio Prize, fiind finalist la Prix Femina Étranger ºi Prix Médicis Étranger. În incantaþiei s-a înãlþat, urmat de sunetul sfâºietor, din ce în ce
2022 îi apare prima culegere de poezii, Vinegar Hill, iar în 2023, volumul de eseuri A Guest at the Feast. Tóibín a mai tare, al aceleiaºi incantaþii repetate de cei care se supuneau
semnat ºi volume de prozã scurtã, eseuri, criticã literarã, publicã regulat în periodice culturale importante ºi este zeilor mai îndeaproape decât restul, ºi apoi, dintr-odatã, de
deseori visiting professor în mari universitãþi. În anul 2021 i s-a decernat David Cohen Prize for Literature pentru rãbufnirea unei mase de sunete similare, îndreptate cãtre cer de
întreaga sa operã. Actualmente este profesor la Columbia University ºi cancelar al Liverpool University. O parte din miile de oameni care au dat rãspunsul, parcã într-un singur
însemnãrile sale personale ºi arhiva sa de lucru se aflã în custodia Bibliotecii Naþionale a Irlandei. glas.
M-am uitat la Ifigenia, care rãmãsese singurã, în picioare.

Î nãuntru, în cort, Ifigenia era pregãtitã, ca o versiune

îndelung modelatã a propriei reprezentãri, impunãtoare,
placidã, care nu reacþiona la ecourile câte unui rãget de animal
suferind, izvorâte chiar din locul unde ea însãºi avea sã vadã
lumina zilei pentru cea din urmã oarã. I-am ºoptit:
— Le e fricã de blestemele noastre. Aºteaptã pânã se lasã
tãcerea, ºi atunci ridicã-þi glasul. Explicã-le cât de strãvechi e
blestemul, trecut de la mamã la fiicã de-a lungul timpului, ºi cât
de rar a fost rostit, tocmai din cauza puterii lui. Ameninþã-i cu
invocarea lui, dacã nu se înduplecã, ameninþã cã-l vei rosti mai
întâi împotriva tatãlui tãu ºi, pe urmã, împotriva fiecãruia,
începând cu cei aflaþi cel mai aproape de tine. Fã-i sã priceapã
Emana o putere nepãmânteascã prin frumuseþea veºmintelor,
prin albeaþa chipului, prin pãrul negru, prin liniile negre din
jurul ochilor, prin liniºtea ºi tãcerea ei.
În acel moment, a fost scos la ivealã pumnalul. Douã femei
s-au apropiat de Ifigenia ºi i-au desfãcut pãrul din agrafele cu
care-i stãtea prins, dupã care i-au coborât capul cu forþa ºi, cu

Nr. 5 • 2023
22

gesturi grãbite, brutale, i-au tãiat pãrul negru. Când una dintre
ele i-a înþepat pielea gâtului, Ifigenia a þipat, dar þipãtul ei nu a
fost al victimei unui sacrificiu iminent, ci al unei fete – o fetiºcanã
înfricoºatã, vulnerabilã –, ceea ce a fãcut ca fascinaþia sacrã sã
se risipeascã, fie ºi numai pentru o clipã. ªtiam cât de fragilã era
o asemenea mulþime. Oamenii au început sã strige. Agamemnon
s-a uitat de jur împrejur, consternat. Observându-l, am ºtiut
imediat cât de subþire, ca o pojghiþã, putea fi controlul pe care-
l exercita peste toþi aceia.
Când Ifigenia s-a eliberat din strânsoare ºi a dat sã vorbeascã,
n-ar fi auzit-o nimeni, aºa încât a trebuit sã urle, ca sã-i reducã
pe toþi la tãcere. Când a devenit clar pentru toatã lumea cã era
gata sã rosteascã un blestem împotriva tatãlui ei, un bãrbat s-a
apropiat de ea pe la spate cu o cârpã veche, albã, i-a legat-o
peste gurã ºi a început s-o târascã, în timp ce ea dãdea din
picioare ºi din coate, cãtre locul de sacrificiu, unde i-a legat
încheieturile mâinilor ºi gleznele.
Vãzând asta, fãrã nici o ezitare mi-am desfãcut larg braþele,
mi-am înãlþat glasul ºi am început sã rostesc eu blestemul despre
care-i avertizasem. L-am îndreptat împotriva tuturor. Câþiva
din faþa mea s-au dat înapoi înfricoºaþi, dar a venit din spate un
alt bãrbat, cu o zdreanþã pe care, în ciuda eforturilor mele de a
mã împotrivi, mi-a legat-o strâns peste gurã, la fel ca fetei mele.
ªi eu am fost luatã ºi târâtã de acolo, dar în direcþia opusã, cât
mai departe de locul sacrificiului.
Când am ajuns undeva unde nu mã mai vedea ºi nici auzea
nimeni, au început sã mã batã ºi sã-mi dea cu picioarele. Pe
urmã, i-am vãzut pe câþiva, la marginea taberei, ridicând o piatrã.
De vreo trei sau patru bãrbaþi a fost nevoie ca s-o ridice de la
pãmânt. Cei care mã târâserã pânã acolo mi-au dat brânci într-
o groapã sãpatã în pãmânt, chiar sub acea piatrã.
Spaþiul era destul de mare ca sã stau aºezatã în el, dar nu ca
sã mã ridic în picioare, nici sã mã întind. Imediat ce m-au bãgat
acolo, s-au grãbit sã punã piatra înapoi peste gura gropii. Mâinile
nu-mi fuseserã legate, aºa c-am putut sã mi le miºc atâta cât sã-
mi iau cârpa de la gurã, dar piatra era mult prea grea s-o pot
împinge eu singurã la o parte, ºi deci nu m-am putut elibera.
Eram prinsã într-o capcanã; pânã ºi strigãtele disperate pe care
le scoteam pãreau prinse în acea capcanã.
Am rãmas aºa, pe jumãtate îngropatã în pãmânt, câtã vreme
fata mea era ucisã ºi murea singurã. Nu i-am vãzut cadavrul ºi
nu i-am auzit strigãtele, nici n-am putut sã-i strig eu numele.
Dar mi-au povestit alþii cum a strigat. Iar acum cred cã acele
ultime sunete scoase de ea, cu toatã neajutorarea ºi frica pe care
le-au exprimat, aducând tot mai mult a zbierete, în timp ce le
strãpungeau timpanele celor adunaþi în mulþimea de privitori,
nu vor fi uitate niciodatã. Asta, ºi nimic mai mult.
* cum ºi de unde puteam ºti ce sã facem? Cine, dacã nu zeii, sã ne
Pentru mine apoi a început durerea – mã dureau ºalele, din
cauza poziþiei încovoiate, singura în care puteam sta în acea
groapã. Amorþeala din braþe ºi picioare s-a transformat ºi ea
curând în durere. Am simþit cã noada mã jena tot mai tare, ca
pe urmã sã mi se parã cã-mi luase foc. Aº fi dat orice sã-mi pot
întinde corpul, sã-mi eliberez braþele ºi picioarele, sã mã ridic în
poziþie dreaptã ºi sã mã miºc. Numai la aºa ceva m-am gândit la
început.
Dupã o vreme, m-au cuprins setea ºi teama care fãcea ca
setea sã parã ºi mai concretã. Nu mã mai gândeam la nimic
altceva, de-acum, decât la niºte apã, la o cantitate cât de micã de
apã. Mi-am adus aminte cã fuseserã momente în viaþã când
avusesem în preajmã ulcioare cu apã rece, bunã de bãut. Mi-am
închipuit izvoare care þâºneau din pãmânt ºi puþuri adânci. M-
am umplut de regrete cã nu savurasem apa mai mult. Foamea
care m-a cuprins apoi a fost nimic pe lângã setea care a precedat-
o.
Cu tot mirosul scârbos, cu toate furnicile ºi pãianjenii care
se târau prin jurul meu, cu toatã durerea din ºale, din braþe ºi
picioare, cu toatã foamea care mã chinuia din ce în ce mai tare,
cu toatã frica survenitã între timp, cum cã precis nu aveam sã
mai ies vreodatã vie de acolo – în ciuda tuturor acestora, setea
a fost cea care m-a transformat, cea care m-a schimbat.
Mi-am dat seama de greºeala pe care o comisesem – una
singurã. N-ar fi trebuit sã-i ameninþ cu blestemul pe bãrbaþii
care veniserã sã ne însoþeascã pe mine ºi pe Ifigenia la locul
acela dominat de moarte. Ar fi trebuit sã le îngãdui sã facã dupã
voia lor, sã meargã înaintea noastrã sau în rând cu noi, ca ºi
cum Ifigenia le-ar fi fost lor prizonierã. Ostaºul acela, care-i
ºoptise ceva bãrbatului meu, precis cã-l avertizase de ce urma. Îl
prevenise, eram convinsã, iar acum, stând în acea bortã de sub
pãmânt, mã consideram singura vinovatã. Ca rezultat al vorbelor
mele spuse mult prea nechibzuit, era limpede cã Agamemnon
poruncise ca, de îndatã ce Ifigenia sau eu am fi început sã
blestemãm, oamenii lui sã ne reducã la tãcere încã de la primele
vorbe, punându-ne cãluº vreo cârpã oarecare.
Dacã n-ar fi fost el pregãtit, parcã mi-i ºi închipuiam pe
oamenii regelui împrãºtiindu-se, mânaþi de fricã, de îndatã ce
Ifigenia ar fi început sã-ºi rosteascã blestemele. Mi-am închipuit-
o ameninþându-i sã-ºi continue blestemul, ajungând la capãtul
înºiruirii de vorbe care le-ar fi fãcut mãruntaiele sã se veºtejeascã,
dacã n-o eliberau. Mi-am închipuit c-ar fi putut scãpa cu viaþã.
Eu greºisem. În timpul petrecut sub pãmânt, ca sã-mi distrag
atenþia de la senzaþia de sete, am hotãrât ca, dacã scãpam de
acolo, sã cântãresc fiecare vorbã înainte s-o spun ºi fiecare decizie,
înainte s-o iau. Pe viitor, aº fi evaluat cu grijã chiar ºi cel mai mic
gest.
Oricât de brutal fusese trântitã peste mine piatra de
deasupra capului, zãream totuºi o geanã de luminã; drept care,
când a pãlit ºi aceea ºi n-am mai vãzut nimic, am ºtiut cã se
lãsase noaptea. În acele ore de întunecime, am trecut iarãºi peste
toate întâmplãrile, de la început ºi pânã atunci. N-ar fi trebuit sã
ne lãsãm pãcãlite sã venim acolo. ªi ar fi trebuit sã gãsim o cale
de-a evada, dupã ce intenþiile lui Agamemnon au fost evidente.
Asemenea gânduri m-au fãcut sã resimt cu ºi mai multã
intensitate setea care mã chinuia. Setea însãºi sãlãºluia în mine
ca o fiinþã vie, cu neputinþã de domolit.
A doua zi dimineaþã, când a venit cineva ºi a turnat un
ulcior de apã în borta din pãmânt în care fusesem îngropatã,
am auzit râsete. Am încercat sã beau cât mai multã apã cu
putinþã, din cea care mi se impregnase în haine, dar s-a dovedit
a nu fi mai-nimic. Mã udase pe mine zdravãn, ºi pãmântul de
sub mine, dar cam atât. În schimb, avusese darul – mãcar atât
– sã mã asigure, dacã aveam nevoie de aºa ceva, cã nu fusesem
uitatã acolo. Din când în când, pe parcursul a douã zile, mi-a
fost aruncatã ºi mai multã apã în groapã. Iar aceasta n-a fãcut
decât sã se amestece cu excrementele mele ºi sã dea naºtere unui
miros ca de cadavru în putrefacþie. Era un miros de care nu
credeam c-o sã mai scap vreodatã.
Nu numai duhoarea m-a obsedat în groapã, ci ºi un gând.
Mi-a venit din pãmânt, din piatrã seacã, dacã pot spune aºa, ca
o transformare a proastei dispoziþii pe care mi-o dãdeau poziþia
incomodã ºi setea, dar apoi a cãpãtat anvergurã ºi a început sã
însemne pentru mine mai mult decât oricare alt gând ºi orice
altceva. Dacã zeii nu vegheau asupra noastrã, m-am întrebat,
spunã ce sã facem? Atunci mi-am dat seama cã nu avea cine sã
ne spunã, absolut nimeni, cã nu exista nimeni care sã-mi spunã
ce aveam de fãcut în viitor ºi ce nu trebuia sã fac. De atunci
înainte, eu aveam sã fiu singura care sã decidã ce urma sã fac,
nu zeii.
ªi tot atunci am hotãrât cã aveam sã-l ucid pe Agamemnon,
ca rãzbunare pentru ce ºi cum fãcuse el. Nu m-aº fi consultat cu
nici un oracol, cu nici un preot. Nu m-aº fi rugat nimãnui. Aº fi
complotat de una singurã, în secret. M-aº fi pregãtit. Iar asta
urma sã fie ceva ce Agamemnon ºi cei din jurul lui, atât de
convinºi în sinea lor cã trebuie sã aºteptãm cu toþii decizia
oracolului, n-ar fi bãnuit niciodatã, ceva la care nu s-ar fi aºteptat
niciodatã.
* braþe ºi-i ºopteam la ureche, se dãdea înapoi înfricoºat. Aºa se
În a treia dimineaþã, îndatã ce se crãpase de ziuã, când au
venit sã ridice piatra, eram atât de înþepenitã, cã nici nu puteam
sã mã miºc. Au încercat sã mã tragã de braþe afarã, dar eram
înfiptã în locul acela strâmt, în care mã îngropaserã. A trebuit
sã mã urneascã ei de acolo, încet; s-au sforþat cât au putut sã
mã ridice de subsuori, pentru cã nu mã puteam ridica în picioare
– îmi pierise toatã forþa din ele amândouã. Mi s-a pãrut cã nu
era cazul sã vorbesc ºi m-am abþinut sã zâmbesc de satisfacþie
când i-am vãzut þinându-se de nasuri, doar-doar scãpau de
duhoarea care s-a înãlþat în soarele dimineþii din borta în care
mã vârâserã.
M-au dus unde aºteptau femeile. Ore întregi în acea
dimineaþã, dupã ce m-au spãlat ºi mi-au gãsit veºminte curate,
mi-au dat sã mãnânc ºi sã beau. Nimeni nu scotea o vorbã. Se
23
Meridianele textului
temeau, din câte am vãzut, sã nu le întreb cine ºtie ce despre
ultimele clipe de viaþã ale fetei mele ºi ce se alesese de trupul ei
dupã aceea.
Mã pregãteam sã fiu lãsatã în pace de ele toate, ca sã pot sã
dorm, când am auzit ºi eu, ºi acele femei zgomot de paºi care
alergau ºi voci. Unul dintre bãrbaþii care ne însoþiserã pânã la
locul omorului a dat buzna în cort, abia mai putând sã respire.
— Vântul ºi-a schimbat direcþia, mi-a spus.
— Unde-i Oreste? am vrut sã ºtiu.
Omul a ridicat din umeri ºi a zbughit-o înapoi afarã, în
mulþime. Pe urmã s-a înãlþat un vuiet de porunci ºi comenzi. În
scurt timp, doi oºteni au intrat în cortul femeilor ºi s-au postat
la intrare, în chip de santinele. Dupã ei, ºi-a fãcut apariþia, curând,
ºi bãrbatul meu, care a trebuit sã se aplece sã poatã ajunge pânã
la noi, pentru cã iarãºi îl ducea pe umeri pe Oreste. Copilul îºi
þinea în mânã sabia micã, ºi a izbucnit în râs când taicã-su s-a
prefãcut cã-l scãpa jos.
— O sã fie un mare luptãtor, a zis Agamemnon. Oreste e
cãpetenia tuturor oamenilor – ºi l-a lãsat jos într-adevãr, zâm-
bind, apoi a continuat: Pornim disearã, dupã ce apune luna. Tu
îl iei pe Oreste ºi-þi iei femeile, vã duceþi acasã ºi m-aºteptaþi. Îþi
dau patru oameni, care sã te pãzeascã pe drum.
— Nu vreau patru oameni, i-am spus.
— O sã-þi trebuiascã, mi-a întors vorba.
Când s-a dat înapoi, Oreste a înþeles cã urma sã rãmânã cu
noi, femeile, ºi a început sã plângã. Taicã-su l-a ridicat iar de la
pãmânt ºi mi l-a dat mie în braþe, zicând:
— Sã m-aºteptaþi – ºi unul, ºi altul. Am sã vin, dupã ce
termin ce-am început.
Dupã care a ieºit ca o furtunã din cort. N-a trecut mult ºi au
venit patru bãrbaþi – aceiaºi patru pe care-i ameninþasem cu
blestemul nãscocit de mine. Mi-au spus cã voiau sã pornim la
drum înainte de cãderea nopþii. Pãrea sã le fie fricã de mine
când le-am spus cã ne lua timp sã ne pregãtim, aºa încât le-am
propus c-ar fi fost mai bine sã se posteze la intrarea cortului ºi
sã aºtepte acolo pânã îi chemam eu.
Unul dintre cei patru era mai blând, mai tânãr decât ceilalþi,
ºi l-a luat în grija lui pe Oreste, þinându-i atenþia treazã cu jocuri
ºi poveºti, în timp ce ne îndreptam spre casã. Oreste era plin de
viaþã. Nici n-a vrut sã audã sã dea drumul din mânã sabiei cât
a vorbit numai de rãzboinici, de bãtãlii ºi de cum ºi-ar fi urmãrit
el duºmanul pânã la capãtul vremurilor. Abia cu vreun ceas
înainte sã adoarmã, a început sã se smiorcãie ºi s-a dat mai
lângã mine, în cãutare de cãldurã trupeascã ºi de alinare, apoi
m-a împins mai încolo ºi s-a pus pe plâns de-a binelea.Visele lui
ne-au trezit în câteva dintre acele nopþi. Voia la taicã-su, ºi pe
urmã o voia pe sorã-sa, ºi pe urmã îi voia pe aceia dintre oºteni
cu care se împrietenise. Voia ºi la mine, dar, când îl þineam în
face cã singura noastrã preocupare pe drumul înapoi spre casã
a fost numai Oreste, zi ºi noapte, ºi n-am apucat sã ne gândim ºi
la ce aveam sã spunem când am fi ajuns într-un târziu acasã.
Toþi ceilalþi probabil cã se întrebau, ca ºi mine, dacã vreun
zvon despre ce i se întâmplase Ifigeniei va fi ajuns la urechile
Electrei sau la urechile bãtrânilor lãsaþi în urmã, pe post de
sfãtuitori ai fetei. În ultima noapte petrecutã pe drum, atenþia
mea s-a concentrat la nevoia de a-l þine pe Oreste liniºtit, sub
cerul senin ºi înstelat, în timp ce mã gândeam la ce urma, de
atunci înainte, pentru mine, la cum aveam sã trãiesc ºi în cine aº
mai fi putut avea încredere.
Nu trebuia sã am încredere în nimeni, m-am gândit. Sã n-
am încredere în absolut nimeni – ãsta era cel mai folositor lucru
pe care trebuia sã-l reþin.
Nr. 5 • 2023
 carnet plastic
de Cãtãlin Davidescu
C u Marcel mã certam cel mai frumos. Mircea era ironic,
Sorin – coleric, Rusu – orgolios, doar Marcel bombãnea
întotdeauna împãciuitor ºi pânã scotea un cuvânt uitam din ce
ne-am luat, de parcã ar fi fost ardelean ºi nu oltean de Bãileºti.
Adevãrul e cã nici nu prea aveam pe ce sã ne certãm. Cel mai des
era pe artã, cã doar atâta aveam. Fete… erau ºi ele câte erau ºi
oricum Marcel ne bãtea pe toþi de la o poºtã ºi nu era subiectul
nostru preferat, deºi la douãzeci de ani... Mai aveam uneori
„probleme” cu bãutura, dar nici pe asta nu ne-am certat niciodatã.
Oricum, era puþinã ºi proastã pe vremea aia ºi tot Marcel era
ºeful, pentru cã mai primea câte o damigeanã de zaibãr din via
lui taicã-su, de la Bãileºti. Dacã era iarnã, beam la el în atelier
pentru cã avea „morãturi”, le punea sigur ºi aºa ne „ciupeam”
mai greu. Mâncarea, câtã era, o pãstram pentru vernisaje, unde
ne ghiftuiam. Cel mai adesea luam peºte oceanic uscat ºi sãrat,
de nu puteai sã îl mãnânci fãrã vin. Când ºi-a deschis prima
expoziþie, în centru, la Galeria „Arta”, Marcel s-a primenit în
costum, probabil ãla de la nuntã, ºi arãta de parcã era împãiat.
Tot aºa l-am vãzut ºi acum când a plecat. Îmi venea sã ºi râd,
ºtiam cã nu era el, cred cã ºi lui îi venea sã râdã. Mi-am adus
aminte ºi de o poveste a noastrã, teribil de hazlie, despre taicã-
sãu care, în mijlocul zilei, aþipise în prispã ºi când l-a întrebat, pe
tonul lor specific bãºcãlios: „Ce faci, bã?”, taicã-sãu, spontan, i-a
black
rãspuns ca Moromete: „Ce, bã, nu vezi, fac repetiþie!” .
Deºi tãcut din fire, spre deosebire de Ilarie, frate-sãu mai
mare, iute la vorbã, sculptor ºi el în Cluj, Marcel avea un spirit
ascuþit ºi o imaginaþie fabulatorie debordantã, hrãnitã probabil
din seva locului ºi poate de pasiunea sa pentru muzica bunã. A
ºi fost baterist într-o formaþie de la Cãminul cultural din Bãileºti,
iar mai încoace, când a mai dat de bani, ºi-a cumpãrat niºte tobe
teribile la care cânta cu multã pasiune într-o altã formaþie,
„Rãscruci”.
Lucrãrile lui, fie cã erau sculpturi, la început, ºi apoi tot mai
des reliefuri pictate, relevã scene epice cu un discurs în descen-
denþã oniricã, conjugat cu un umor natural, conºtient exprimat
în tuºe ludic populare. Adicã, spunea/ picta poveºti cu înþeles
sau mai curând cu subînþeles, dupã care se dãdeau în vânt ºi
cyan
yellow
magenta
Cu Marcel la timpul trecut*
scriitorii. (Goarnele Ierihonului, Icoanã cãlare, Anunþul, Cetate
în mers, Vestitorul, Doctrinã în miºcare, Confruntare º.a.). Au
fost ani buni, când toþi scriitorii din Craiova, dar ºi din Bucureºti,
se întreceau sã aibã mãcar pe copertã o lucrare de-a lui. Cred cã
putea sã-ºi facã o super expoziþie doar cu lucrãrile folosite în
cãrþi. ªi aveau dreptate, pentru cã era un fascinant povestitor
care ºtia natural sã livreze sensuri fãrã a încorseta imaginaþia.
Bineînþeles cã nu era doar atât, pentru cã poveºtile singure nu
ajung pentru a fi artist. Ele, ca sã stârneascã, au nevoie de un
tâlc pe care nu îl poate da oricine. ªi el avea acest har, îi fãcea pe
toþi sã înþeleagã, sã îºi imagineze fiecare câte ceva, dupã puteri.
De aia îl iubeam, ºi noi, ºi scriitorii, pentru cã era meºter ºi la dat
titluri, iar ei se dau în vânt dupã asta. Le potrivea cum numai el
ºtia sã o facã. O mai fãcea ºi I. D. Sârbu pentru ãi bãtrâni. Oricum,
trecuse moda titlurilor ºmechere, doar Marcel o mai practica.
În plus, ceea ce ne uimea la el era capacitatea de a modela cu
douã mâini ºi de a sintetiza forma exact în datele ei esenþiale.
Avea un simþ al formei pe care nu l-am mai întâlnit decât mulþi
ani dupã la Aurel Vlad, dar în cu totul alt tip de discurs plastic.
Marcel era îndrãgostit de Renaºtere, de perioada Clasicã ºi nu
aprecia decât de gura noastrã formele artistice produse ulte-
rior. Din spiritul generaþiei ’80, cãreia îi aparþinea biologic,
singurele lucruri asumate, ºi acestea relativ, erau spiritul ludic
ºi autoironia înþelese ºi redate însã în reperele propriului sãu
canon bãileºtean. Mai mult, s-a autoformat pentru cã, din
facultatea lui clujeanã, în afarã de tehnicã, de la Spãtaru învãþase
doar spontaneitatea formei, dar aceasta cred cã mai curând era
un har pe care el îl conþinea. Aºa cã esenþa universului sãu
vizual a fost, indiferent de ceea ce fãcea, un subtil melanj între
sinteza spontanã a formei, grefatã pe o structurã sufleteascã
solidã, iubitoare de ordine ºi armonie. ªi pentru a ne uimi ºi
irita, uneori fãcea demonstraþii de artã conceptualã iniþiind o
foarte frumoasã serie a „gurilor de canal” care, deºi nu mai
conþineau personaje, tot reuºeau sã vorbeascã expresiv despre
existenþa noastrã atunci, în comunism. La el, totul era ca o curgere
naturalã pentru care nu trebuia sã facã nici un efort ºi nici nu
fãcea. Spre exasperarea mea, mai ales, chiar ºi pentru o expoziþie
importantã, fãcea lucrãrile în ultima clipã. În rest, toatã energia
lui era concentratã pe fata lui, Petra, pe care o cãra cu bicicleta
mai abitir decât îºi plimbã astãzi pãrinþii odraslele cu maºina. E
de la sine înþeles cã orele de „after school” erau la atelier, într-o
ambianþã boem-responsabilã. Nu ºtiu cum, dar el reuºea sã le
facã pe toate, sã lucreze, sã aibã grijã de copil, sã facã de mâncare,
sã bea cu noi ºi multe altele, pe care doar la tinereþe le poþi face.
Mai târziu, spre mijlocul anilor optzeci, a apãrut în grupul
nostru Alina, dar fiind cea mai micã dintre noi, ea era cuminte
ºi bunã. Când ne-a arãtat însã, cu timiditate, ce deseneazã, am
rãmas toþi cu gurile cãscate, înþelegând de ce era preferata lui
Mircia Dumitrescu. Pe cât era de micã, pe atât era de talentatã,
iar fragilitatea ei fizicã era compensatã de o uriaºã combustie
interioarã. Din pãcate, ea a plecat prima, nici nu ºtiu dacã
ajunsese la vârsta rãstignirii când o întâmplare stupidã a rãpit-
o dintre noi, chiar în ajunul plecãrii sale la Roma, unde avea
expoziþie. Ne-a fost tare dragã tuturor. Era sora noastrã cea
micã. Cred cã atunci am început sã percepem faptul cã destinul
poate sã fie nedrept, e doar o percepþie, pentru cã destinul nu
este subiectiv, el are programul lui ºi puþin îi pasã de ce credem
noi. Oricum, dintre noi toþi, doar Marcel se lupta cu destinul. El
ºi-a zãmislit lumea cu cetãþi, peºti, icoane, cai, scãri care nu ºtii
dacã urcã sau coboarã, cu cavaleri care nu ºtii dacã sunt buni
sau rãi, pentru cã el înþelesese de mult cã nimic nu este alb sau
negru în lumea asta, cã totul este efemer, motiv pentru care era
atât de calm ºi hâtru. Poate de aceea era ºi atât de diferit. El ºtia
de unde vine, în timp ce noi,„copii de oraº”, pierduserãm tâlcurile
vieþii, zbânþuindu-ne inconºtienþi ºi trufaºi în efemerul cu
strãluciri calpe.
Acum, cã a plecat ºi el, am rãmas cam stingheri, doar eu ºi cu
Mircea.
*Aceastã povestire conþine personaje ºi fapte reale.
Personajele sunt:
Marcel Voinea (1951-2023), Sorin Novac (1953-2000), Rusu Grigorian
(1950-2020), Alina Roºca (1960-1991), Mircea Novac ºi subsemnatul, iar
faptele s-au întâmplat aºa începând din anii ‘80 pânã în prezent.