Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Director fondator:
Istorii cu scriitori
Ioan Slavici (1884) Scoase la lumină de Adrian Suciu
Publicație bilunară care apare sub egida
Consiliului Județean Cluj
Consiliul consultativ al revistei D in punct de vedere al istoriei literaturii române, una dintre arhivele cele mai valoroase și mai
necunoscute este Arhiva Camerei Deputaților. Foarte mulți scriitori au fost parlamentari,
angajați ai instituției, sau s-au intersectat, în activitatea lor, cu forul deliberativ, în diverse epoci
de cultură Tribuna:
istorice. La inițiativa scriitorului Adrian Suciu, consilier parlamentar la Camera Deputaților,
Alexandru Boboc revista „Tribuna” prezintă cititorilor, în serial, piese inedite și spectaculoase din Arhiva Camerei
Nicolae Breban Deputaților cu și despre scriitori. Ne propunem un demers de prezentare a unor documente cu
Andrei Marga valoare istorică și nu unul de interpretare a acestor documente. Interpretarea rămâne în sarcina
istoricilor și, de ce nu, a cititorilor.
D.R. Popescu
Grigore Zanc
Restrângerea consiliului consultativ a survenit
modificării Legii 189/2008, republicată.
Redacția:
Mircea Arman
(manager)
Ștefan Manasia
(redactor șef adjunct)
Ovidiu Petca
(secretar de redacție)
Ioan-Pavel Azap
Claudiu Groza
Oana Pughineanu
Aurica Tothăzan
Maria Georgeta Marc C onsemnarea, în Registrul deputaților, a mandatului de deputat în Marea Adunare Națională a scri-
itorului Aurel Rău, ales deputat în Circumscripția Prundul Bîrgăului în legislatura a V-a a Marii
Adunări Naționale, care a început la data de 7 martie 1965.
Tehnoredactare: Sursa foto: Arhiva Camerei Deputaților
Virgil Mleșniță
Redacția și administrația:
400091 Cluj-Napoca, str. Universității nr. 1
Tel. (0264) 59.14.98
Fax (0264) 59.14.97
C onsemnarea, în Registrul deputaților, a mandatului de membru al Adunării Deputaților a lui
Octavian Goga pentru legislatura începută la 20 noiembrie 1919 și dizolvată la 26 martie 1920.
Octavian Goga a fost deputat ales în județul Sibiu, circumscripția Rășinari, în această legislatură.
Sursa foto: Arhiva Camerei Deputaților
E-mail: redactia@revistatribuna.ro
Pagina web: www.revistatribuna.ro
ISSN 1223-8546
erată
Autoarea articolului „Cabaretul Dada
sau Arta autoratării, Geneza, Războiul și
Apocalipsa”, apărut în numărul 343, la pagina
17, este Andreea Costea. Ne cerem scuze autoa- C onsemnarea, în Registrul deputaților, a mandatului de deputat în Marea Adunare Națională a scri-
itorului Dan Deșliu, ales deputat în Circumscripția Noicești, Regiunea Pitești, în legislatura a V-a a
Marii Adunări Naționale, care a început la data de 7 martie 1965.
rei și cititorilor pentru eroarea produsă. Sursa foto: Arhiva Camerei Deputaților
E
xistă, prin urmare, trei funcţii sociale ale Dincolo de a fi un simplu concept Aletheia este
Aletheiei în perioada Greciei arhaice. Pe de o adevărată instituţie, o idee călăuzitoare, aidoma
o parte funcţia poetică, funcţia mantică şi cea acelora care au fondat marile mişcări religioase şi
de justiţie practicată de regii-judecători. Elementul au condus spiritual lumea.
comun al acestor trei funcţii şi esenţa Aletheiei în Apariţia lui Simonides şi a sofiştilor, însă, rupe
această perioadă este clarviziunea, iar modul ei au- această tradiţie şi instaurează în cultura şi civili-
tentic de exprimare este logos-ul. zaţia greacă domnia adevărului ca adecvare a lo-
Odată cu reforma hoplitică şi trecerea la organi- gos-ului la realitate, la lucru. Este, într-un fel, con-
zarea falangei, epoca eroică, aristocratică, se înche- ştientizarea dominaţiei intelectului asupra lumii
ie. Nu mai avem de a face cu războinicul solitar, cu exterioare, care, prin Aristotel, şi mai apoi prin
eroul homeric, funcţia războinică şi aşa-zisa „de- Thoma de Aquino va statua acel „adecquatio rei ad
mocraţie militară” guvernată de „es meson1” şi de intellectus” şi va marca pentru totdeauna spiritul
întreaga civilizaţie creată în jurul acestui concept, ştiinţific european. Maxim Dumitraş Absenţă încercuită III,
apune. Poeţii, politicienii, cei ce se ocupă cu sofistica şi lemn, metal, 170 x 150 x 60cm
Cu falanga ia naştere cetatea şi domnia cetăţii retorica, artiştii – pictorii, sculptorii, muzicienii – discuţie, pentru prima oară, chiar dacă la modul m
în civilizaţia greacă. Fiind deja un atribut al de- sunt cu toţii philodoxoi. etaforic încă, problema Unului şi a Fiinţei ca fiind
mos-ului, lupta devine un ce organizat, aidoma „Or, afinităţile pe care doxa le are cu apate şi cu odraslele Aletheiei.
cetăţii. formele de ambiguitate îşi pot găsi confirmarea în Astfel, apare pentru prima dată în cultura grea-
Tot ca un om al demos-ului, despuiat de funcţiile anumite semnificaţii fundamentale pe care le are că ideea după care deasupra Fiinţei şi Unului se află
sale mantico-religioase, apare acum poetul. Odată doxa. [...]. Din punct de vedere funcţional, doxa adevărul (Aleteheia), ca izvor prim al existenţei.
cu Simonides din Keos, spune Detienne, Aletheia este subordonată lui Peitho4, care substituie o doxa Cele două curente de percepere a adevărului, cel
îşi pierde funcţia sacrală în gîndirea grecilor trăi- unei alte doxa, departe de a aparţine domeniului lui bazat pe doxa (sofistic şi democratic) şi cel al sec-
tori în perioada arhaică. Episteme, doxa ţine de domeniul lui Kairos, «tim- telor mistico-filosofice însuşit de Parmenide vor
Poetul nu mai este un purtător şi „stăpînitor” pul acţiunii umane posibile», timpul contingenţei merge în paralel în conştiinţa culturală grecească
privilegiat de Aletheia. Ajuns să fie plătit pentru şi al ambiguităţii. Instabilitatea care caracterizează pînă în metafizica lui Platon.
munca sa, aidoma sofiştilor cu care se aseamănă doxa este un fapt fundamental: doxai sunt de ace- Există două tipuri de adevăr expuse de Platon în
din ce în ce mai mult, poetul este, treptat, asimilat eaşi natură ca statuile lui Dedal «ele o iau la fugă opera sa. Unul dintre ele este numita Aletheia, iar
celui care stăpîneşte apate. Apate este înşelăciune şi dispar». Nimeni nu a pus în evidenţă mai bine celălalt este adevărul onomaton, adică adevărul ca
şi iluzie şi nu mai are nimic de a face cu Aletheia. decît Platon aspectele de ambiguitate; Philodoxoi, adecvare a intelectului la lucru.
Cel care compune peanii nu mai este deţinătorul spune el, sunt «cei cărora le place să asculte glasuri Pentru a putea vedea ce înţelegea Platon prin
memoriei sacre, conţinătoare de adevăr, el devine frumoase, să privească culori frumoase şi toate Aletheia, va trebui să facem un scurt excurs în ana-
un fel de „tehnician” al memoriei, un meşteşugar frumuseţile de acest fel». Aceştia sunt oameni care tomia unui alt termen platonician care a suscitat
(banausos). se ocupă de lucrurile intermediare, cele ce ţin deo- un viu interes şi a cărui interpretare a cunoscut cele
Prin apate se ajunge la doxa, adică la părere, care potrivă de Fiinţă şi de Non-Fiinţă. Platon recurge mai variate soluţii.
nu mai are nimic de a face, poate doar tangenţial, la următoarea comparaţie: «ele se aseamănă acelor Termenul în discuţie este anamnesis şi îl găsim
cu mistica adevărului. Poetul inspirat, stăpînitor al vorbe cu două înţelesuri care se rostesc la masă şi în mai multe dintre dialogurile7 platoniciene. Să
adevărului sacru (Aletheia) este tot mai puţin pre- ghicitorii copilăreşti cu eunucul care loveşte lilia- vedem însă care este legătura între anamnesis şi
zent în lumea grecească. Poezia devine tributară cul, în care trebuie ghicit cu ce şi unde l-a lovit». Aletheia şi care este viziunea lui Platon relativ la
doxei şi mnemotehnicii. [...]. Doxa este forma de cunoaştere care se potri- Aletheia ca anamnesis.
Este perioada în care apar primi sofişti, în care veşte cu lumea schimbării, a mişcării, cu lumea Am văzut că Aletheia poate însemna, printre
cunoaşterea devine meserie. Memoria laiciza- ambiguităţii, a contingenţei. «Cunoaştere inexactă, altele, „fără uitare”, fiind un atribut al memoriei
tă devine izvorul doxei şi a „ştiinţei” politicului. dar cunoaştere inexactă a inexactului»5. (Mnemosyne) fiind legată de conceptul de prezenţă
Cuvîntul nu mai este creator de lume, el nu mai re- În această perioadă „a ieşirii din sine a grecu- eternă(Parmenide).
levă trecutul, prezentul şi viitorul, mulţumindu-se lui”, doar sectele mistico-filosofice mai păstrează, În imaginarul platonician desfăşurat atît de
să aplice asupra celor reale (pragmata). spre sfîrşitul secolului VI Î.Ch., un tip de gîndire sugestiv în Phaidros, omul a trăit cîndva în pro-
Primii sofişti fiind, de fapt, oameni politici, oa- apropiat de gîndirea „veche”, mantico-religioasă, şi ximitatea zeilor avînd posibilitatea nemijlocită de
meni care au simţul pragmatic foarte dezvoltat, în constantă şi vădită opoziţie cu gîndirea de tip a vedea ideile. Însă din cauza constituţiei sale atît
care gestionează lucrurile în devenirea lor şi care sofistic al cărei principiu fundamental tocmai l-am de asemănătoare lumii sensibile omul şi-a pierdut
au un real talent de comunicare cu oamenii. expus. propensiunea pentru „înalt” şi s-a lăsat cuprins
Pentru realizarea obiectivelor lor aceştia nu ezi- Această opoziţie este una evidentă, întrucît nu de atracţia pentru lumea sensibilă. Această cădere
tă să apeleze la înşelătorie (pseudes) şi persuasiu- acceptă nimic din gîndirea contemporană laicizan- din înaltul sacru al ideilor l-a făcut să nu mai poa-
ne (Peitho), conştientizînd faptul că logos-ul este tă şi deschisă spre exterior, axată pe praxis şi dedi- tă avea acces la acestea decît cu imensă dificulta-
unealta potrivită pentru a conduce, modela şi do- cată demos-ului. te, prin intermediul unui efort intelectual susţinut
mina cetatea. Cei ce trăiesc în interiorul acestor confrerii care, pornind de la analiza multiplicităţii senzaţii-
Odată cu laicizarea logos-ului, respectiv a me- mistico-filosofice resping apetitul pentru politic6 lor, ajunge la o anumită unitate, prin intermediul
moriei, apare, cu tot mai multă evidenţă declinul şi mase (demos) năzuind spre o viaţă interioară şi contempaţiei.
Aletheiei. Se înfăptuieşte, de fapt, trecerea de la gîn- spre mîntuirea personală. Acest act intelectual, de profundă reflexie, este
direa mitică la cea raţională. În aceste structuri închise vor apărea pentru văzut de Platon ca o „reamintire” (anamnesis) a
Şi aşa cum am mai demonstrat-o, acest pas nu prima oară ideile privitoare la obîrşia divină şi ne- lucrurilor văzute de sufletul său în vremea în care
s-a făcut prin miracol, cum credea John Burnet2, muritoare a sufletului legată de structura străveche „însoţea Zeul” şi în care omul avea acces direct la
sau doar prin devenirea mitului, cum o face Francis a Aletheiei, urmînd ca Platon, în Phaidros, să le Idee.
Mcdonald Cornford3, ci prin naşterea şi metamor- decanteze şi să le dezvolte ridicîndu-le la rang de Totuşi, trebuie să o spunem, ideea nu este atît de
fozarea unor structuri sociale, prin înfiinţarea de doctrină personală. nouă precum lasă să se înţeleagă şeful Academiei,
noi structuri instituţionale, prin laicizarea drep- Desigur, pînă la Platon, filosofii care îl vor fiind extrem de apropiată mitului ciclurilor, con-
tului, prin împămîntenirea doxei, democratizarea precede, în speţă, Parmenide, va pune proble- form căruia, în epoca de aur, cum arătam la
structurilor militare şi dispariţia Aletheiei. ma Aletheiei în termenii ei originari, aducînd în
D
ani de viață, evident un volum… polemic (în
e vreo două decenii încoace, una din pre- ciuda faptului că autorul ne atrage atenția: „Stu-
ocupările obsedante ale eminescologiei diul nu se vrea polemic”). Domnia sa n-a fost
(critici, istorici literari dar și diverși oa- invitat să se pronunțe în cauza respectivă, în vo-
Juri Orlov (Estonia) Ex libris Maria Florescu (2000)
meni de știință, de cultură în general) a fost ace- lumul academic, așa încât demersul său trebuie
ea de a căuta, în limita posibilităților de cercetare inventariat… în adăugire, cu atât mai mult cu cât tărilor clinice ale aterosclerozei la un om tânăr».
ale fiecărui individ în parte, să elucideze cauze- tocmai o analiză psihiatrică lipsește, după cum Dr. Codruț Sarafoleanu (specialist ORL) preci-
le morții lui Mihai Eminescu și, în consecință, ține să ne încredințeze: „Eugen Simion ridică zează în mod profesionist clinic de ce o otită a
justa diagnosticare a bolii de care suferea acesta, problema. Acad. Ioan Aurel Pop și colab. descriu poetului nu îi putea afecta creierul. Profesorul
varianta sifilisului fiind, în general, repudiată. În cu claritate contextul socio-politic și economic Vladimir Beliș (medic legist) demonstrează ire-
2015, un mare colectiv de specialiști în diferite intern, precum și ancorarea internațională a Ro- levanța informațiilor aduse de către parodia ne-
domenii ale științelor s-a reunit pentru a publica mâniei acelor ani. Prof. Călin Giurcăneanu (der- cropsihică a lui Eminescu. Acad. Victor A. Voicu
într-un masiv volum de studii opiniile în această matolog) demonstrează «fără fisură» inexistența (toxicolog) demonstrează corelația dintre into-
privință, nădăjduind, firește, să aibă astfel ulti- infecției sifilitice, fie ea congenitală, fie dobândi- xicația cronică cu mercur și simptomatologia
mul cuvânt și disputa să fie încheiată, cel puțin tă, precum și că ulcerațiile de la picioare nu erau suferinței lui Eminescu”. Așadar, „somaticienii
deocamdată: Maladia lui Eminescu și maladiile leziuni sifilitice. Prof. Bogdan Popescu (neuro- și-au făcut datoria. Rămânea de definit categoria
imaginare ale eminescologilor (Editura Fundației log) demonstrează cu aplombul profesionistului suferinței psihice”. Aceasta din urmă lipsind, dr.
Naționale pentru Știință și Artă, București). Încă care își stăpânește specialitatea că este exclus Gavril Cornuțiu se oferă să o facă, independent
din formularea titlului se vede limpede carac- un sifilis cu afectare cerebrală, adică psihoza lui de respectivul colectiv academic. Domnia sa mai
terul polemic al volumului, al studiilor în sine. Eminescu nu provine de la un creier afectat de adaugă și faptul că existau expertize în materie
Dar, departe de a pune capăt discuției, volumul a sifilis. Prof. Eduard Apetrei (cardiolog) demon- și înaintea celor oferite de colectivul respectiv.
stârnit, la rândul său, replici. Una dintre acestea strează că moartea poetului s-a produs pe cale Anume, studiile unor I. Nica (neurochirurg), O.
aparține unui psihiatru, medic „specialist de larg cardiacă, iar date științifice aduse la zi arată că Vuia (neurolog), Gh. Scripcaru (medic legist) și
orizont”, cum îl caracterizează I. Oprișan, dr. mercurul accelerează și agravează leziunile va- V. M. Ciucă (jurist), care „au dezgropat un di-
Gavril Cornuțiu, „cercetător cu rezultate accep- selor arteriale făcând «posibilă apariția manifes- agnostic betonat de vreme și au îndepărtat, ca
niște arheologi, poveștile și amatorismele, dez-
velind treptat fața bolii, care pe măsură ce era
scoasă la lumină se dovedea a nu fi sifilisul. Dar,
în privința precizării suferinței, sau a bolii psihi-
ce ei nu erau specialiști”, rămânând, așadar, „de
definit categoria suferinței psihice”.
Mai întâi, dr. Gavril Cornuțiu atrage atenția
asupra faptului că există o mulțime de informa-
ții privitoare la starea sănătății poetului, „expuse
haotic în literatura temei, unele contradictorii,
amestecând informațiile de la începutul suferin-
țelor cu cele de la sfârșit, fără a ține cont de sem-
nificația diagnosticală fundamentală a evoluției,
iar dintre informațiile necontradictorii unele
fiind credibile, altele ridicând serioase semne
de întrebare”. Cel mai mult îl irită „rollerienii”,
care se agită „cu ură, de câte ori istoria va bas-
cula, încercând ca vârcolacii să distrugă mituri
și să ronțăie simboluri”, acestora „nu trebuie să
le acordăm mai mare importanță decât schim-
bărilor vremii. Atâta văd, atâta înțeleg, atâta vor-
besc unii care sunt țuțerii celor cu ură în gușă și
cu venin în inimă”. Limbajul acesta, practicat, e
mai degrabă gazetăresc decât științific. Și îl aflăm
în continuare, încă și mai slobod. Referindu-se,
bunăoară, la opiniile mai vechi, dintr-o carte a
lui Zosim, dr. Gavril Cornuțiu se exprimă ast-
fel: „etichetarea este o flegmă pe ideea de știin-
ță” sau, în altă parte, atrăgând atenția că „știin-
ța înseamnă claritate, concizie și exactitate”, îi
condamnă pe cei care îl acuză pe poet „cu titlul
de simptom psihopatologic”, dovedind „lipsa
minimă de abilitate pragmatică”, pentru a se ex-
plica imediat: „Ei bine, atât eu care scriu cât și
dumneavoastră, toți care veți citi aceste rânduri,
suntem din acest punct de vedere niște păduchi
Mihaela Ursache-Apostol Ex libris Cristian Ursache (2000)
Nicolae Steinhardt
mlaștină”, în care notabile sunt doar efortul de su-
praviețuire prin scris (colaborări la reviste, traduceri
și cărți) și gândul călugăririi la sugestia prietenului
său C. Noica, concretizat, în cele din urmă, prin
Ion Buzași alegerea mănăstirii Rohia, din Țara Lăpușului „ca
oază de liniște”. Oază de liniște și nu prea, pentru că
Carmen Sorina Oltean fice, momentele esențiale ale unei existențe mai pu- așa cum menționează în concluzia acestui capitol,
Nicolae Steinhardt. Eseu monografic țin obișnuite, cu momente dramatice și cu impresio- peste această râvnită oază de liniște a planat în per-
Sibiu, Editura Crono Logia, 2016 nante manifestări de curaj civic și demnitate umană: manență „umbra amenințătoare a Securității”. Capi-
A
Rădăcina străbunilor (cu surprinzătoarea înrudire tolul acesta arată că Nicolae Steinhardt a fost monah
u fost publicate până acum două teze de doc- cu părintele psihanalizei Sigmund Freud), Copilăria și om de cultură; avvă și ucenic (v. relația sa cu tână-
torat despre Monahul de la Rohia: George și studiile (la Școala primară Clemența), cu lecturi rul preot și poet Ioan Pintea), a frecventat Mișcarea
Ardeleanu, Nicolae Steinhardt și paradoxu- din cărți fundamentale ale copilăriei recomandate literară de la Beclean și Salonul literar „Liviu Re-
rile libertății. O perspectivă monografică, București, de învățătoarea sa, d-na Bronzsky, liceul „Spiru Ha- breanu” de la Bistrița, și-a continuat colaborarea la
Editura Humanitas, 2009 (urmând unei micromo- ret”, unde are colegi și profesori ce vor deveni per- reviste, a ținut memorabile predici, a lucrat la cărțile
nografii didactice semnată de același autor – Nicolae sonalități ale culturii române, iar vărul său Emanuel pe care le avea în pregătire.
Steinhardt. Monografie, antologie comentată, recep- Neuman (Manole în Jurnalul fericirii), este un fel de Opera scriitorului este înfățișată în ipostazele
tare critică, Editura Aula, 2000) și Nicolae Morar, mentor al său în adolescență și tinerețe, îndemnân- ei esențiale: parodie, eseu, roman, oratorie de am-
Dimensiunea creștină a operei lui Nicolae Steinhar- du-l să urmeze facultatea de Drept și Litere. Urmă- von, jurnal, interviuri și corespondență. Autoarea
dt, Timișoara, Editura Paideia, 2004. Așa cum se toarele trei capitole prezintă momente dramatice ale dovedește o bună cunoaștere a operei lui Nicolae
observă chiar din titlu, ambele dezvoltau aspecte biografiei – Anii războiului și anii instaurării comu- Steinhardt și a referințelor critice asupra acestei
esențiale, dar fragmentare, ale operei steinhardtie- nismului – când este înlăturat din redacția Revistei opere. Parodia În genul…tinerilor, o scriere teribi-
ne – libertatea (la George Ardeleanu) și creștinismul Fundațiilor Regale, împreună cu Șerban Cioculescu listă, semnată Antisthius (pseudonim preluat din
(la Nicolae Morar). Profesoara Carmen Sorina Simu și Vladimir Streinu – se pare – scrie candidata „în Caracterele lui La Bruyere), comparabilă cu Nu de
(Oltean) își propune o cercetare integrală a operei lui urma unei cereri ultimative a lui G. Călinescu la Na- Eugen Ionescu, de care mai târziu autorul se dezice,
N. Steinhardt, într-o viziune integratoare biografie țiunea”, și când are decepția să constate că prietena scriind despre cei ironizați, pagini de critică de în-
/ operă, așa cum menționează în Argumentul te- sa Beatrice Strelisker (Trixi Strelisker în Jurnalul fe- țelegere și prețuire în strălucite eseuri. Căci Nicolae
zei: „eseul monografic urmărește modul în care se ricirii) se va transforma într-o comunistă fanatică și Steinhardt a avut vocație de eseist și candidata îl
reflectă în operă existența unui om ieșit din tipare, turnătoare de profesie, trăind mai târziu, ea însăși, așează în familia unor eseiști de marcă din perioa-
care a parcurs un proces de transformare lăuntrică, dezamăgirea înlăturării din rândurile partidului da interbelică, precum E. Lovinescu, Paul Zarifopol,
vizibilă pe parcursul operei sale”; pe osatura biogra- în care crezuse cu atâta ardoare. Arestat în 1960 Emil Cioran (aș adăuga și pe Mihail Sebastian),
fiei fixând „datele operei în aspectele sale cele mai pentru că a refuzat să fie martor al acuzării în lotul clasificându-le tematic în eseuri politice, eseuri
importante”. Pornind de la premisa că între biografie Noica-Pillat și dovedind o impresionantă demnita- ce discută probleme de artă și cele mai multe care
și operă există în cazul acestui scriitor numeroase și te civică – la îndemnul bătrânului său tată, Oscar, discută opere literare (ca pretext pentru sublinierea
semnificative filiații, autoarea reconstituie în prima pentru N. Steinhardt – urmează un moment cruci- valorilor morale ale vieții). Finalul acestui capitol
parte a eseului monografic, intitulată Repere biogra- al – închisoarea – convertirea la creștinism, o lungă evidențiază trăsăturile eseului steinhardtian: varie-
tatea, antididacticismul, digresiunea, erudiția, subli-
niind originalitatea, adeseori șocantă (v. Glossă – de
Mihai Eminescu – o provocare). Același comentariu
pertinent și în capitolul consacrat romanelor, deși în
opinia noastră N. Steinhardt nu este, ca romancier,
la nivelul colegilor săi de generație, Anton Holban,
Mircea Eliade, Mihail Sebastian ș .c .l. Călătoria fiu-
lui risipitor, este văzut, după o sugestie preluată din
Postmodernismul românesc de Mircea Cărtărescu ca
un roman postmodern, iar legătura cu Eseu roman-
țat asupra neizbânzii, văzut ca o virtuală continuare
a primului roman, este convingătoare.
Unul din cele mai bune capitole este consacrat
Oratorului religios; după o incursiune bine informa-
tă în istoria omileticii românești, cu repere preluate
din cursul de Omiletică al părintelui Vasile Gordon,
se ocupă de predică în concepția lui N. Steinhardt: o
predică atipică, în care oratorul religios se străduieș-
te să aplice, după recomandările Conciliului Vatican
II, conceptul de „aggiornamento”, de actualizare a
predicilor. Predicile sale teologico-morale sau teolo-
gico-sociale se disting în omiletica românească prin
bogate, sugestive și convingătoare referințe la litera-
tura universală sau literatura română. Sunt analizate
câteva predici (Tragedia lui Iuda, Timpul smochi-
nului – aici face o binevenită paralelă cu frumoasa
povestire a lui Vasile Voiculescu, Blestemul smochi-
nului), Două evlavii pe care nu trebuie să le părăsim:
Crucea și Maica Domnului ș.a., pagini antologice în
omiletica românească.
Apariția Jurnalului fericirii în 1991 (despre care
Monica Lovinescu spune că există și o a doua ver-
siune, din care candidata a cercetat fragmente în
Arhiva M-rii Rohia) a însemnat revelația lui N.
Steinhardt ca scriitor. Nu romanele, ci acest Jurnal –
Maxim Dumitraş Veriga VII, lemn, acrylic, 47 x 48 x 36 cm
care poate fi considerat și a fost considerat și roman,
D
utilizarea caragialescă greșită a verbului „a cauza” de singura cenzură pe care o
etc. eși nu mai este chiar o noutate editorială, respect: cenzura profesională...” (p. 300). Cenzura
Un capitol final înmănunchează selectiv apreci- cartea Noi vrem cuvânt!, semnată de ro- profesională, cea de care ar fi trebuit să aibă parte
erile critice semnate de critici cunoscuți care s-au manciera și publicista Magda Ursache atâția neaveniți din cultura românească și din în-
pronunțat asupra operei lui Nicolae Steinhardt: (Ed. Eikon, București, 2015), este categoric una vățământul nostru universitar din anii comunis-
Al. Paleologu, Valeriu Cristea, Gh. Grigurcu, Ion dintre cărțile care au șansa să rămână necontenit mului, dar, din păcate, și după evenimentele din
Simuț, Ion Stanomir, iar concluziile fixează în câte- în actualitate prin aceea că dă identitate unei pro- '89. Magda Ursache și-a publicat în bună parte
va rânduri memorabile lecția de viață a lui Nicolae blematici absolut legitime și recurent acutizabile, volumul în paginile revistei Contemporanul, rezo-
Steinhardt: „În acest secol, dar și în cele anterioare, decelabile încă din romanul Universitatea care nând acolo cu ceea ce i-a fost dat și lui Nicolae
condiția creștinului presupune o permanentă luptă ucide (Ed. Timpul, Iași, 1995), din Rău de Româ- Breban să trăiască îndelung și pe nedrept (a se ve-
cu sine însuși și cu ispitele sale, un război nevăzut nia (Ed. Junimea, Iași, 2003), dar mai ales din ese- dea în cap. VI, Cui i-e frică de Nicolae Breban; Im-
în care acesta își apără cel mai prețios lucru, sufle- istica sa, atipică, după cum însăși autoarea o cali- perialul N.B. versus CNSAS etc.). Cartea Magdei
tul… Oricând realitatea crudă poate fi transfigurată fică: Bolile spiritului critic (Ed. Libertas, Ploiești, Ursache are consecvența picăturii chinezești, con-
printr-un act liber asumat, asemenea celui făcut de 2006), Pe muchie de hârtie (Ed. Ideea Europeană, centrându-și tirul necruțător pe o problematică
Steinhardt, biet om sub vremi, puternic și liber însă București, 2007) și altele. Nu este de prisos să rea- bine conturată: a spune adevărăul cu orice prilej și
prin credință”. mintim că Magda Ursache, fost redactor la Croni- până la cap, „a se împotrivi răului cu toată ființa;
Eseul monografic al profesoarei Carmen Sorina ca ieșeană, a traversat o lungă și nedreaptă peni- și celui care vine din trecut, și celui actual” (p. 44).
Simu (Oltean) se evidențiază prin dorința de a cu- tență dictată de cenzura comunistă pentru o Pentru asta nu e niciodată prea târziu și mai ales
prinde într-o viziune unitară opera lui Nicolae banală eroare de corectură și poate nu numai nimic nu e inutil. Vigoarea argumentației, moti-
Steinhardt; prin reliefarea interferențelor semnifi- pentru atât: Magda Ursache a fost soția etnologu- vația ‒ dacă adevărul are nevoie de vreo motivație
cative biografie-operă; a originalității eseistului și lui Petru Ursache, un marginalizat al învățămân- ‒ și mai ales crezul celui care nu-și înclină demni-
oratorului religios; prin statutul de capodoperă a tului universitar ieșean, caruia nu i s-a dat nicio- tatea scutesc de vehemențele subiective ale vreu-
Jurnalului fericirii în istoria jurnalului românesc; dată cât și ceea ce i se cuvenea de drept din cauza nei răfuieli, deși cazul Petru Ursache nu e unul
prin efortul de originalitate documentară (studierea veleitarilor, informatorilor și culturnicilor din oarecare. Prozatoarea, într-o ușoară consonanță
arhivei Mănăstirii Rohia și a arhivelor CNSAS – din Universitate, adesea cu merite cel mult îndoielni- cu lamentația coșbuciană, la fel de legitimă, invo-
care reproduce pagini inedite) etc. ce și cel puțin ipotetice. Magda Ursache scrie pro- că dreptul natural la apărare (Noi vrem cuvânt!) și
n testând și spre aducere aminte, fără nădejdea de aici intrăm într-un remember firesc măcar noi,
vreunei îndreptări materiale. Scrie cu îngrijorare
Inteligența vs. prostia de de război sub Carol I, s-a lăsat prostit de farme-
cele unei actrițe italiene, venită la București pentru
Î
Dragomirescu, admonestat de E. Lovinescu, pentru
ntotdeauna, în cariera mea de cititor și observa- capabil”, el fiind inteligent, de caracter, cu o bună felul eronat cum a interpretat Somnoroase păsărele.
tor al lumii din jurul meu, am admirat inteligen- calificare profesională. În antiteză se află „escrocul”, M.D. a crezut că Eminescu a urat păsărelelor „noapte
ța intelectualilor de la care am învățat ceva, dar și „licheaua”. Pe treapta intermediară se află „omul mo- bună”, florilor „Dormi în pace”, lebedei „să-i fie înge-
prostia altora, înveselindu-mi spiritul și ferindu-mă dest și de treabă”, mijlociu ca inteligență, superior ca rii aproape, somnul dulce”! De fapt, poetul se adresa
de conduita hazlie a acestora. cinste și caracter. iubitei și nu păsărelelor, florilor și lebedei.
În decursul vremii, s-au repetat mereu, cu diverse După Nicolae Mărgineanu, românii prețuiesc Uneori chiar inteligenții neamului greșesc. Nae
prilejuri, cunoscutele judecăți populare: „Românul „tipul uman normal”, folosind expresia „om ca toți Ionescu (1890-1940) se întreba la 1931: „cine face is-
s-a născut poet!”, glumeț, isteț, viteaz ș.a.m.d. Dar oamenii”, fiind numiți oameni „cumsecade”. Drumul toria, oamenii inteligenți sau ceilalți?”8 După el, omul
s-au spus cu mare ușurință și altele de acest gen: ro- mijlociu e „drumul lor regal”. politic e unul de acțiune, iar omul inteligent e con-
mânul ori este prost din născare, ori se lasă prostit Alt psiholog, Leonard Gavriliu, s-a întrebat dacă trariul lui. Deși politicianul junimist P.P. Carp a fost
cu ușurință de mai multe ori pe parcursul vieții lui „prostia adevărată” poate fi detectată.5 În ce mă pri- mai inteligent decât liberalul Ion Brătianu, acesta din
chinuite, cum se întâmplă și în campaniile electorale. vește, nefiind psiholog de profesie, ci literat, eu res- urmă a guvernat 12 ani România și, deci, a făcut „is-
Verbul „a se prosti” îl numește pe individul care ping sintagma amintită, pentru că prostia conține torie”. Afirmația lui Nae Ionescu e paradoxală, pen-
și-a pierdut, dacă le avea, mintea sau inteligența, pu- totdeauna un neadevăr. De obicei, zicem: noaptea e tru că tocmai inteligența îi ferește pe oameni de erori,
terea de judecată, cu alte cuvinte s-a prostit, adică întuneric și ziua e lumină, așadar prostul spune pros- iar prostia naște erori. Pentru a-și susține argumen-
s-a îndobitocit. Natura psihologiei prostului a sur- tii și înțeleptul adevăruri. Petru Creția afirma tran- tarea, el apelează la crezul unuia din mentorii săi, N.
prins-o C. Rădulescu-Motru astfel: „Prostul nu știe șant: „cineva este prost așa cum are ochii albaștri sau Iorga. Acesta nu putea să-i sufere pe filosofi pentru
deosebi esențialul de secundar, nu știe generaliza în mușchii puternici”. În acest sens există o sumedenie că sunt „fabricanți de teorii”! Sigur, e un argument
mod logic, ci generalizează de-a-ndoaselea, făcând de cugetări despre prostie: „Cel care se naște prost, de „autoritate”, însă autoritatea lui Iorga putea fi luată
dintr-un caz particular o lege, dintr-o întâmplare un tot prost moare”; „Nalt ca bradul, prost ca gardul”; în seamă pe terenul istoriei, dar nu pe cel al filosofiei.
principiu.1 „Prostul uită, din natură, / De la mână pân-la gură”.6 Cum Nae Ionescu era acuzat că se contrazice de la un
La vremea lui, Alexandru Paleologu era de păre- Fiind lipsit de inteligență și de discernământ, prostul articol la altul, el le respinge prin invocarea „naturii”,
re că „dacă pe proști îi consideri frați, te sufocă”. Iar este incult și devine ridicol și nesuferit. care și ea se contrazice: „ieri a plouat, azi e soare!”
pentru Gheorghe Grigurcu, „prostia e o candoare Unii cărturari din epocile trecute i-au găsit un Afirmația ni se pare naivă și hazlie, pentru că natura
râncedă, pervertită”, ea naște „viclenia, unealtă a im- „frate” prostului, „zevzecul”, care a fost numit nătă- nu e ființă gânditoare, deci nu e nici inteligentă, nici
posturii ce nu cunoaște limite”. rău, găgăuță, neghiob etc Pe timpul lui I.L. Caragiale, proastă, e natură!
Pe de altă parte, cititorul român al lui Ion Creangă termenul era folosit în conversația sau cearta dintre „Prostirea” ca fenomen aleatoriu e caracteristică
descoperă în opera acestuia ipostaza prostiei hiper- oameni. Zevzecul a fost o creație a regățenilor7 și nu numai maturilor, ci și tinerilor din aceiași ani in-
bolice și se complace în acel „râs homeric”, fără să-i aproape nu a fost cunoscut în Transilvania. Aci era terbelici. De pildă, Mircea Eliade, la 20 ani, scrie pri-
pese de consecințele actelor săvârșite de persoanele frecvent termenul de „deșucheat”, adică smintit și mele articole la Cuvântul, unde colabora și magistrul
respective. În Prostia omenească (cunoscută și cu imoral. său. Un foileton are titlul: „Citind pe Iorga”. Istoricul
titlul Poveste), autorul nu a intenționat îndreptarea În literatură, zevzecul dă dovadă uneori de un se apropia de 60 ani. Deși istoricul era admirat în cer-
celor cu minte puțină ori rătăcită, ci înveselirea citi- fel de istețime amestecată cu viclenia. În scrisul lui cul lui Nae Ionescu, M. E. devine necruțător când îi
torului. Caragiale se află un asemenea personaj: „O fi deștept, analizează „metoda”. Constată că istoricul mai mult
Petru Creția considera prostia un dat genetic, o nu zic, dar e cam zevzec”. Într-un roman al lui Liviu „frunzărește” decât „citește”, iar metoda acestuia ar
slăbiciune a minții.2 Iar un fiziolog francez, Charles Rebreanu, aflăm că un arendaș se comporta ca un ze- avea „deficiențe”, datorită lipsei de interes pentru
Richet (premiul Nobel în 1913) afirma că omul dă vzec. De la numele personajului s-a format substanti- filosofie. Cum N.I. mărturisise că-l citise numai pe
foarte multe pilde de prostie și, ca atare, el ar trebui vul „zevzecie”, adică o vreme a înșelăciunii, a hoției și Platon, nu și pe Aristotel, tânărul gazetar conchi-
numit „Homo stultus”, adică „omul stupid”.3 ticăloșiei. Oare vremurile de astăzi nu ne amintesc și de cu gravitate că mintea genială a lui N. Iorga ar fi
În judecata comună, prostul este cel care nu-și cu- nu pot fi numite timpuri ale zevzeciei? „asistematică”! Cum conducerea revistei îl dezapro-
noaște puterile, nu-și cunoaște lungul nasului și, de Sigur, în marea familie a acestor personaje se află bă, tânărul se gândește să-și dea demisia din redacție.
aceea, manifestă tupeu, lipsă de măsură în raporturi- și vestiții Păcală și Tândală. Dar, find cunoscuți din Însă magistrul său îi șoptește ceva pentru încurajare:
le cu semenii, devenind astfel ridicol. școală și din unele texte literare, nu ne vom ocupa „Ceea ce spui dumneata despre metoda lui Iorga e
La polul opus se află „omul deștept”, foarte inteli- de ei. Vom consemna înclinația unor români de „a just, dar asta trebuie elaborată într-un studiu, într-un
gent. Dacă proștii îndeasă meseriile inferioare, cele se prosti”. De pildă, se spune despre cineva că „s-a foileton, o asemenea critică poate fi confundată cu
necalificate, ceilalți meseriile superioare, academice. prostit între pereții bibliotecii”.. Despre altul că lenea un pamflet.”s
Proștii au tendința spre conformism, exces de tra- (nevasta sau amanta) l-a „prostit” de tot. De aseme- Astăzi credem că M.E. s-a lăsat „prostit” de curajul
diționalism, sunt dușmanii oricăror schimbări. În nea, se știe și se acceptă tacit cum șefii unor partide și îndrăzneala specifice tinereții. Dacă nu a greșit în
schimb, deștepții preferă progresul, munca intelectu- își „prostesc” electoratul din patru în patru ani prin calitate de gazetar, a greșit din punct de vedere moral,
ală, responsabilitatea și inițiativa.4 promisiuni neonorate. Votanții se lasă „prostiți” cu pentru că nu era firesc să fie ridiculizată în public o
După același psiholog, inteligența se află în strânsă fel de fel de „atenții”. personalitate de dimensiunea lui N. Iorga. Adevărul i
legătură cu gradul de experiență și cultură, cu firea și Așadar, putem spune că „prostirea” e răspândită l-a spus Nae Ionescu.
temperamentul persoanei. Apoi, în cazul oamenilor pe tulpina viguroasă a neamului precum tăciunele Note
deștepți, inteligența este factorul de bază în selecția pe spicul grâului în vremuri ploioase. Uneori „pros- 1. Vezi Curs de psihologie, 1923, p. 192.
și orientarea profesională, chiar în succesul în viață. tirea” rezultă chiar și din sentimentul iubirii: „Rele-s, 2. Vezi Eseuri morale, 2003.
În limbajul curent, circulă felurite expresii prin puică, frigurile, / Dar mai rele-s dragostile / Frigurile 3. Vezi L”Homme stupide, 1919.
care tipurile umane sunt surprinse pe cât de plastic, te trezesc, / Dragostile te prostesc”. (Hodoș) 4. Apud Nicolae Mărgineanu, Psihologia persoanei, p. 475.
pe atât de încărcate de adevăr, încât rostirea lor nu Uneori „prostirea” îi caracterizează chiar pe oa- 5. Leonard Gavriliu, Inteligența și patologia ei, prostia, 2001,
mai are nevoie de psihometria psihologilor. Iată: „om menii instruiți, cu școală superioară. Cărturarul p. 160.
serios și capabil”; la polul opus se află „brânză bună V.A.Ureche (1834-1901) s-a lăsat prostit de graba cu 6. Voicu Lăscuș, În lumea proștilor, Casa Cărții de Știință,
în burduf de câine”, strălucind prin lene; „om modest care scria fără să se documenteze. Dorea să pară eru- 2010.
și de treabă”; „deștept, dar lichea”; aici caracterul de- dit și comitea șapte erori pentru care T. Maiorescu 7. Vezi Prostia, 1911.
servește inteligența; „deștept și cinstit, dar cam trăz- îl punea la colț ca pe un școlar prost. De asemenea, 8. Cuvântul, 1931, 28 și 31 ianuarie.
nit.” generalul Ioan Emanoil Florescu (1819-1893), care 9. Apud Mircea Eliade, Memorii, II, 1991, p. 130-132.
În limbajul comun, este prețuit „omul serios și a făcut școala de ofițeri la Paris și a ajuns ministru n
A
rilor ardeleni în română). De aceea, volumul (așa cum și numele de vîrf ale noii poezii ro-
părută în toamna anului 2016 la Casa cu nouă autori (tineri și foarte tineri, fiecare mânești o fac). În fundalul tabloului de grup,
de Editură Max Blecher, antologia Li- generos reprezentat cu poeme) îngrijit de su- mustăcește – sociologizant/anarhist – „prefa-
niște, pace, perversiuni, heppiend – ti- perstarul noii poezii/critici românești Ștefan țatorul” János Szántai, unul din mentorii Clu-
neri poeți maghiari din Transilvania este un Baghiu este o lectură obligatorie. În traduce- bului de Lectură „Nepotu’ lui Thoreau”, unde
eveniment. Există, în țară, numeroase contacte rea splendidă, vie și percutantă a lui Andrei mare parte din poemele (versiunile românești)
(chiar legături prietenești) între cenacluri lite- Dósa îi putem, în sfîrșit, citi pe junii maghiari cuprinse aici au fost scandate/ aplaudate.
rare / reviste de cultură românești și maghiare; confruntațional-amical: iată-i scriind fără (Ștefan Manasia)
O antologie necesară
Ovio Olaru
O
antologie a tinerilor poeți maghiari din pregnantă. Domină inversiuni exotice și-o ape-
Transilvania va oferi, inevitabil, multe tență pentru formele fixe. Însă dacă în poezia
puncte de plecare pentru o discuție criti- română, recuperarea formei fixe are loc, în cele
că. Vorbim despre poeți care, scriind în maghia- mai multe dintre cazuri, în cheie ironică și nea-
ră într-un oraș în care statutul de lingua franca e sumat, Botond Fischer dovedește că tinerii poeți
disputat încă, își păstrează cu obstinație vitalitatea maghiari mai au încă îndrăzneala structurilor li-
și exponenții tari. În Cluj-Napoca, ei și-au dezvol- rice tradiționale, discreditate în douămiismul ro-
tat cu succes un public fidel și constant, coagulat mânesc. Iese în evidență poemul A zecea stație, în
în jurul cenaclului Bretter György, care activează care e prădat de haine, unde stilul incantatoriu e
paralel Clubului de lectură „Nepotul lu’ Thoreau”. urmărit până la ultimele consecințe. Același stil
Dar luînd distanță față de fenomenele literare lo- își dovedește, însă, limitele în A treisprezecea sta-
cale, această antologie era necesară pentru a pune ție, Pietá, poem slab și manierist, care rămâne la
în lumină o literatură hibridă, puternică și cva- stadiul de demers.
si-necunoscută în spațiul cultural românesc, care Mária Magdolna Gondos apare, modest, cu
se derulează chiar sub nasul nostru. doar 5 poeme în antologie, fapt care îngreunea-
Aproape toți autorii antologiei se remarcă prin ză comentariul critic și nu permite identificarea timpul, moartea. Te-ai plictisit de benevolența
apetența pentru slam poetry, tip de poezie per- unor constante stilistice definitive. Textele ei, deși lor./ ești josnic și îndrăgostit de toate/ bestiile tale.
formativă cu ecouri minore în literatura română. nu strălucesc, performează frumos pe secvențe Ce-ți pasă de gândire.”). Momentul Kali Ágnes
Fapt explicabil și deja revelator: revendicându-se („cu un gest lejer al mâinii,/ cineva ți-ar putea e unul care actualizează acut paralele cu poezia
mai degrabă din poezia maghiară și implemen- asigura pentru câteva minute/ liniștea, ritmul românească revoltat feminină, în sensul în care
tând acest concept, poeții româno-maghiari au respirației.”, „cum să ceri un foc dacă toate cere- textele ei, traumatice, pot trezi aceeași retorică
transformat lectura de poezie într-un happening, rile/ amintesc de sărăcie/ te fac banală, mai mult, laxă despre daddy issues, apropierea temătoare de
fapt care explică, printre altele, muzicalitatea și oportunistă?”), se pierd, însă, în cadre familiale propria sexualitate, (auto)violentare etc., dublată
delirul liber, aparent neprelucrat, al textelor din tratate cuminte și nespectaculos. de un neoexpresionism întunecat, sângeros, cu
antologie. O altă chestiune care merită mențio- Înclinația poeților antologizați pentru fami- pretenții de profunditate: „am noroi pe tălpi, stau
nată e calitatea traducerilor semnate de Andrei lie și rupturile familiale – influența lui Borbély pe nimic/ sub mine un vid alterat în taină/ coap-
Doșa. Având în vedere că limba maghiară e o lim- Szilárd își spune, poate, cuvântul? – e de găsit și sa rănită tremură pe ritm/ tremură sângele curat”.
bă aglutinantă, ar fi de așteptat ca o parte a coe- în textele lui Gothár Tamás: „mama mea doarme Primul text din antologie semnat de Serestély
renței lirice să se piardă la o lectură românească. la etaj, poate tocmai/ îl visează pe tatăl meu:/ la 16 Zalán – și de departe cel mai reușit al autoru-
Lucru ce nu se întâmplă: textele antologizate nu ani lucra în mină ca să/ o susțină pe bunică-mea lui – este unul tot al dramei familiale: narativ și
au momente de stridență, iar traducerea, profe și pe cei doi frați infirmi.” Episoadele narative sau prozaic, contrapunctat inteligent de momente li-
sionistă, nu lasă echivocuri și nu permite momen- pasiv-observaționale („la casa de bilete doar in- rice puternice, de seninătate și vinovăție, el pune
te de suspensie logică. diferență, zgomotul tastelor./ Toată lumea aștep- restul poemelor, subtil minimaliste, într-un con
André Ferenc abundă în comparații („precum ta ursuză: degeaba am cercetat/ printre privirile de umbră, astfel încât par diluate prin contrast.
mierea”, „ca înghețata”, „ca insectele sub fân”), dar goale – nimeni nu m-a privit în ochi.”) constru- În sfârșit, László Edgár Varga scrie o poezie ludi-
stilul lui se pretează perfect unei lecturi perfor- iesc, însă, o tensiune eliberată la finalul poemelor că, ironică și autoreferențială („vezi toți poeții au
mate: posedă un discurs liniar, nesecvențial, ma- stângaci și anecdotic („a sosit vuind o mașină de ajuns nevrotici”), o poezie care riscă, însă, să eșu-
ximalist și dialogic, iar sintaxa, acumulativă, are poliție:/ am fost ridicați pentru provocare de in- eze în alint și în joc fără miză („când am aruncat o
minime rupturi (poemul Hipnagogic). Făcând cendiu”, „iar ca reacție la lumina pâlpâitoare înce- grenadă peste zid/ – cam așa ar trebui începută o
abstracție de carențele evidente, și anume ro- pe/ să latre câinele.”) poezie –/ apoi decriptat și clarificat pe parcurs/ ce
manțarea excesivă și lexicul forțat, cvasi-arhaic Un vârf incontestabil îl reprezintă Benji sunt aceste pregătiri de război/ și de ce luptăm și
(„coșurile nopții clipesc”, „parfumul șoaptelor”), Horváth, poet cu trei volume publicate, experi- împotriva cărui inamic.”) Dacă acceptăm conven-
se pot trage, pe alocuri, paralele cu neoexpresio- mentat și deja recunoscut ca fiind una din cele ția, ele amintesc de Alexandru Mușina.
nismul poetic românesc („iar m-ar țintui trupul mai pregnante voci ale poeziei maghiaro-române. Tematic, poemele din antologie nu se depla-
și doar gura/ ar striga din sine, totuși buzele/ se Poezia lui se află la limita biograficului, în iposta- sează foarte departe de zona problemelor perso-
zdrelesc și sunetele erup din/ carne, iar plămânii ze hardcore asumate detașat și firesc: nu dintr-un nale: adicții, sexualitate, dragoste, moarte, toate
se umplu// de solzi, frig și noroi”). Dacă aceste efort de epatare și fără sforțare programatică, ci tratate prin prisma biografiilor individuale. Însă
secvențe sunt tributare poeților români sau mo- cu„strălucirea nepăsării imaculate” are loc în po- felul în care ele sunt puse în discuție depășește le-
delelor maghiare depășește cadrele acestei discu- ezia lui plasarea scenariilor limită, de unde rezultă jer nu numai grila de interpretare a cronicarilor
ții. Mai puțin consecvent calitativ, Botond Fischer și angajamentul retrospectiv și tonul confesional, de poezie de la noi, dar și orizontul de așteptare al
scrie o poezie cu referințe biblice abundente, însă care alternează între vorbire directă cu încărcătu- publicului de poezie, care are de acum de-a face
predilecția pentru estetisme sonore e la el mai ră mistică și efort de conceptualizare („imaginea,/ cu un model alternativ.
n
B
arbara Cassin definește intraductibilul coace, literaturile minore și-au reinventat con-
drept procesul fără de sfârșit al traduce- stant sursele productivității, compensând lipsa
rii, articulându-l prin apelul la instabili- unor modele și tradiții indigene fie prin valorifi-
tatea semnificațiilor lingvistice, la dimensiunea carea vorbirii cotidiene ori a folclorului, fie prin
performativă a efectelor sofistice și, nu în ulti- simularea unor forme exemplare ale modernită-
mul rând, la condiția temporală/temporară a ții occidentale. După sfârșitul Războiului Rece și
traducerii. Pe scurt, traducerea înseamnă, pen- odată cu extinderea globalizării digitale, culturi-
tru editoarea faimosului dicționar, rescriere. La le minore dispun, pentru prima dată, de aceleași
rândul ei, rescrierea pune în lumină modurile în resurse creative de care beneficiază și cele din
care anumiți scriitori intră într-o cultură diferi- vest. Fără a intra în alte detalii, mai spun doar că
tă de cea autohtonă, dar și felurile în care lite- inegalitățile sunt acum de ordin economic, poli-
ratura adoptivă încorporează autorii non-nativi. tic ori tehnologic.
În această ecuație, intraductibilul ocolește cu Acum, oricât de simpatică ar fi micro-analiza
succes clișeul conform căruia n-ar exista tradu- „sociologică” practicată de János Szántai, unde
ceri perfecte. Departe de a fi un ideal intangibil, prefațatorul pune în pagină o convigătoare exa-
traducerea perfectă ar fi, în această perspectivă, minare a instituțiilor literare transilvănene, aș
o simplă și indezirabilă reproducere. Or, dacă zice că sunt totuși câteva detalii peste care ini-
transferul efectuat dintr-o limbă într-alta ar fi țiatorul clubului de lectură Nepotu’ Lui Thoreau
perfect, idiomurile (și magia fiecăruia în parte) le trece cu vederea. Sigur, cenaclul deja amintit
ar înceta pur și simplu să (mai) existe. Ne putem a jucat și joacă rolul, important, de altfel, al unei
imagina, oare, ceva mai fascist decât existența societăți funcționale a literaților maghiari și ro-
unui dialect cu adevărat universal (totalizant)? mâni, însă, dincolo de activitățile cercului literar
Nu altceva sesizează Andrei Dósa când scrie, Bretter György (pe care îl amintește – și acesta
într-o notă a traducătorului, că limbile și lite- desfășurându-se tot în Cluj-Napoca, la cafenea-
raturile minore „se reinventează mereu ținând ua literară Bulgakov), mai sunt câteva asociații/
cont de posibilitățile limbajului”, mizând „pe li- organizații culturale care merită reținute aici, Maxim Dumitraş Locuirea lui Iov, nuiele,pământ desen,
niile de fugă ale acestuia. Poate că acesta e unul fiindcă definesc, într-un fel sau altul, direcțiile pigment, 260 x 150 x 60cm
dintre motivele pentru care literatura maghiară estetice asociate poeților prezenți în acest vo- venți ai Universității Babeș-Bolyai, mai exact, ai
e greu de tradus. Mai ales poezia, unde dorința lum. E vorba, în primul rând, de cercul literar Facultății de Litere (și aici, cu o singură excepție:
de a agresa limbajul de zi cu zi e și mai accen- József Attila, o asociație literară din Ungaria László Edgár Varga care a absolvit Facultatea de
tuată. Iar limba maghiară, datorită flexibilității care, dincolo de faptul că organizează lecturi Biologie).
ei, permite multe forme de violență și frumuse- sau tabere literare, publică și diverse volume de Ceea ce înseamnă că volumul se putea numi
țe” sau, mai departe, unde recunoaște că a vrut poezie, traduceri sau teorie și, în al doilea rând, la fel de bine și „tineri poeți maghiari din Cluj-
să realizeze – într-un gest de suveranitate à la de rolul revistelor clujene Echinox, respectiv Napoca”. E limpede că, dacă adăugăm aici și
Bataille – „un transfer de privilegiu. Măcar unul Helikon. Mai mult, majoritatea celor prezenți în rolul pe care îl joacă azi, în interiorul poeziei
parțial”, lăsând cititorilor impresia că ar înțelege această antologie (cu o singură excepție: Benji de limbă română, așa-zisa „școală de la Cluj”
„din interior, (aproape) nemediat poezia celor Horváth – care a studiat filozofia și istoria re- (Rareș și Vlad Moldovan, Andrei Doboș, Ștefan
9 poeți incluși în antologie”. Din romantism în- ligiilor la Budapesta) sunt studenți sau absol- Manasia, Florentin Popa, Ștefan Baghiu, Alex
Văsieș, Ovio Olaru), putem spune, fără teama
de a exagera, că orașul universitar se detașează,
în mod hotărâtor, ca unul din centrele „poezi-
ei și criticii contemporane” sau că ar fi, după
București, „cel mai de seamă atelier al literatu-
rii” actuale (citatele sunt preluate din postfețe-
le volumului/antologiei bilingve Un pahar cu
lumină. Pohárnyi fény. Antologie. Poeti contem-
porani clujeni, Ed. Tinivár köyvkiadó, apărut la
Cluj-Napoca în 2005, postfețe semnate de Petru
Poantă și Molnos Lajos). De revăzut antologia
Milionarii timpului: poeți maghiari contemporani
(apărută în 2006 sub bagheta editurii Arcuș),
dar și volumul Az ev muforditasai (Traducerile
anului) tipărit de „Magyar Napló” în 2008 la
Budapesta (unde apar, în traducere, poeme de
Romulus Bucur și Răzvan Țupa, printre alte-
le). O altă selecție e publicată de aceeași editură
Arcuș (tot în 2006): A gyönyör román művészete
(Romanian Arts of beauty). Aici apar poeme de
Romulus Bucur, Caius Dobrescu, Doina Ioanid,
Alexandru Muşina și Răzvan Ţupa. O apariție
mai veche (1997), care merită și ea semnalată, e
Füst a dombról - Négy román költő (editura JAK,
cuprinzând poeme de Nichita Danilov, Aurel
Dumitrașcu, Bogdan Ghiu și Ion Mureșan, tra-
duse de Jánk Károly). În vara anului ce tocmai
s-a încheiat, revista Steaua (anul LXVII, nr.
8/814, august 2016) organizase un dosar dedi-
cat poeților maghiari: „dosarul ce urmează a fost
gândit bicefal şi propune atât o serie de tineri
Maxim Dumitraş Absenţă încercuită IV, lemn, metal, pigment, 200 x 180 x 50 cm
din Transilvania
voltare: „Eu sunt elementul strident al peisajului,/
cântec aparent fals, ce petrecerea o strică,/ pe care îl
miorlăie în cor/ eurile mele în proliferare lăuntrică”.
De aceeași zonă se apropie și multe dintre textele
lui Ágnes Kali, surprinzând raporturile tensionate
Robert Cincu dintre lumea interioară (a sinelui), lumea exteri-
Î
oară, discurs și relații inter-umane: „pe gură ți-au
n 2016 Casa de Editură Max Blecher publică conversației, pare să fie o necesitate generată de ieșit dintr-o dată toate bestiile latente/ ai prefera să
o substanțială antologie de poezie maghiară în context: călătorind cincisprezece ore, așteptând le împingi înapoi cu degetele altcuiva”. Autoarea
traducerea lui Andrei Dósa. Textele, așa cum un tren până dimineață pe peron alături de alți că- apelează adesea la un ton mai degrabă pesimist în
sugerează și subtitlul volumului, aparțin tinerilor lători (ostili), poetul privește dialogul ca fiind un versurile sale, reușind să-l contrabalanseze prin-
poeți maghiari din Transilvania, iar imaginea de ingredient necesar completării acestui cadru, însă tr-o serie de paradoxuri aforistice: „Despre moarte
ansamblu creată este una eterogenă, complexă, obținerea unui dialog real se dovedește a fi extrem nu se cunoaște nimic, doar victima./ Rămân un
direcțiile poetice propuse aici orientându-se spre de dificilă. Se observă, de asemenea, la Gothár posesor îngrijorat al plăcerilor,/ […] m-am blocat
zone dintre cele mai diferite. Tamás faptul că acesta preferă cadrele de tranzi- în mine însămi, mor de rușine că nu/ am pudoare,
Volumul debutează cu o prefață semnată de ție (autobuz călătorind, peron de gară în aștepta- să mor atunci, dacă așa m-am născut”.
János Szántai care face o paralelă între tânăra po- rea trenului, graniță etc.), astfel nu e de mirare că
ezie românească și cea maghiară subliniind ideea unul dintre poemele sale se numește, foarte reușit, Heppiend
că cele două „lumi” nu sunt, de fapt, paralele ci, Anatomia mutării. Pe lângă temele/aspectele comune semnalate
dimpotrivă, există un spațiu comun de dialog tot mai sus (problematizarea discursului/ a dialogului,
mai bine conturat în ultimii ani. De altfel, inclusiv Pace fumatul, configurarea sinelui), putem identifica și
antologia de față constituie un asemenea punct de E ușor de remarcat faptul că în antologia liniș- atitudini comune care se păstrează de la un autor
dialog intercultural. te, pace, perversiuni, heppiend se fumează foarte la altul sau de la un text la altul, iar, în acest sens e
În continuare, într-o scurtă notă a traducăto- mult, fie că vorbim de țigări, fie că e vorba despre foarte vizibilă o atitudine sarcastică (sau, mai exact,
rului, Andrei Dósa, discutând dificultățile pe care marijuana sau alte substanțe narcotice. Aș aminti o atitudine ce îmbină cinismul cu forme ironice
le-a întâmpinat ca traducător al acestei antologii, în acest sens două poeme remarcabile semnate de sau autoironice). E, așadar, o atitudine prezentă
reușește în numai câteva rânduri să surprindă mul- Botond Fischer unde tema centrală vizează tocmai la mulți dintre autori, fie că ea apare manifestată
titudinea de direcții spre care se îndreaptă opțiu- fumatul. De altfel și titlurile poemelor sunt foarte izolat în două-trei versuri, fie că acaparează întreg
nile poetice ale celor antologați: „e interesant cum sugestive: Marijuana, respectiv Nicotină. poemul. Probabil că cel mai interesant caz în acest
unii dintre cei care scriu poezie la ora actuală în Fumatul, așadar, pare să fie o activitate suspen- sens este textul Emese, semnat Árpád Kulcsár. Încă
Transilvania mizează pe adaptarea unei oralități și dată între două stări aproape opuse. Pe de o parte din prima strofă, analizând o relație de dragoste
directeți specifice poeziei slam, pe când alții mi- vorbim despre o naturalețe a fumatului, devenit mai veche, autorul reușește să fie deopotrivă critic,
zează pe formele elevate, sapă zidul care desparte rutină comună a vieții de zi cu zi, iar pe de altă par- narativ, amuzant apelând la tehnici (auto)ironice
epoca vitezei și a versului alb de cea a poeziei cla- te vorbim despre efectele nocive ale sale, traduse și la comparații/metafore foarte potrivite cadrului
sice. Iarăși alții își asumă ciuntiri și condiționări, o într-un limbaj metaforic tulburător. Ideile nu apar general pe care îl creează poemul: „Emese nu mă
bruscare în acest sens a limbajului, textele lor dând exclusiv la Botond Fischer ci, după cum anticipam, mai iubește/ m-a iubit timp de trei ani masivi/ așa
senzația ca au fost extrase dintr-o lume interioară tema este una recurentă de-a lungul antologiei. spune masivi de parcă nici nu s-ar referi la cei trei
aglomerată, cu o logică twisted”. Poate tocmai da- Astfel, grupajul de texte ale poetei Mária Magdolna ani/ ci ar vrea să facă momentul mai memorabil
torită acestei diversități a stilurilor (dar și a temelor Gondos, spre exemplu, se deschide cu versurile: decât e cazul/ mă uit cum se transformă în armă
abordate) e foarte dificil de găsit un fir roșu comun „Am făcut bine că mi-am investit în grade minus/ ceașca în mâinile ei/ daca tot m-a iubit timp de trei
tuturor textelor antologate. Cu toate acestea, câteva timpul pentru cinci țigări aprinse în lanț […]”. În ani masivi”.
puncte/teme comune există, iar dacă semnalarea poemul următor însă, nocivitatea fumatului apare O atitudine similară, deopotrivă critică, amu-
lor nu e suficientă, ea poate fi totuși, lămuritoare, semnalată cinic: „Aveai chibrituri, dar ai cerut și ai zantă, învăluită într-un aer de sarcasm propune
orientativă. primit./ Apoi a murit de cancer la plămâni, iar tu/ László Edgár Varga în poemul său, intitulat de fapt,
te-ai culcat lângă el în criptă”. unde reușește să formuleze o imagine a scriitorului
Liniște absolut inedită: „și așa ar trebui fără îndoială să fie/
Comunicarea în societatea contemporană pare Perversiuni și scriitorul […]/ necerând nici glorie nici onora-
să fie un aspect adesea problematizat în textele an- Un alt aspect major ce poate fi identificat în am- riu/ în stânga ținând strâns două cărți:/ lucrarea cu
tologate. Acestea surprind natura artificială a lim- plul grupaj de poeme antologate ține de configura- titlul «cum să scriem un roman despre nimic/ în-
bajului, banalizarea conversațiilor care, în loc să țiile poetice ale sinelui/eului. În mai multe cazuri, tru mărirea patriei și tării noastre»/ și «dicționarul
stabilească o apropiere între oameni, ajung să con- textele reușesc să surprindă nuanțe ale unui sine ortografic al limbii maghiare» ediția adăogită”. Nu
venționalizeze un stereotip de relație. În poemul scindat, proiecții monstruoase ale eului în exterior, de puține ori, aceste mecanisme ironice ajung să
galop, spre exemplu, Ferenc André rezumă, aproa- măști sociale care alterează conștiința, experiențe sublinieze foarte clar caracterul absurd al anumi-
pe explicit, această situație: „[…] și-ți spun mai traumatice imprimate în materia spirituală a sinelui tor situații. Exista însă poeme unde același caracter
povestește-mi/ despre bunica ta să treacă timpul,/ sau, pur și simplu, manifestări alienante ale subiec- absurd (al vieții de zi cu zi, spre exemplu), apare
pentru că eu nu am despre ce să povestesc,/ dar te tului. Zona această este explorată în profunzime semnalat nu în tonuri comice-ironice, ba chiar
ascult cu plăcere, dar tu nu mai/ găsești cuvintele, mai ales în textele lui Benji Horváth care-și încheie dimpotrivă. Astfel, într-un poem inspirat intitulat
spui doar/ că ți-e teamă […]”. Într-un alt poem (in- primul poem prezent în antologie cu versurile: „ai apatheia, Zalán Serestély vorbește despre o vizită
titulat care se îndepărtează), Ferenc André dezvoltă spune uneori doar atât: vie/ împărăția ta, doam- dificilă la un azil de bătrâni apelând la un discurs
această idee într-un limbaj, de această dată, meta- ne, și lasă-mă/ pe mine să trăiesc așa cum înțeleg neutru, distant, dar care surprinde cu atât mai bine
forizat: „eu ți-am închis cuvintele-n borcane/ și eu,/ apoi dizolvă-mă în cei înfometați”. Într-un alt absurdul situației: „în iarna aceea/ era deja aproape
totul a mucegăit […] și cum sa spun ce sunt/ dacă poem, epistolar (Dragă Irina,), impulsurile de tip complet cheală/ ea/ bunica mea/ și când după luni
tu nu povestești/ adică ai povesti/ dar ți-am închis agresiv (sau pasiv-agresiv) ale eului sunt foarte de zile/ i-am vizitat singurătatea/ ne-a fost frică s-o
cuvintele în noroi/ am vărsat împrăștiat cuvintele/ reușit traduse într-un limbaj metaforic: „Oriunde sărutăm pe obraz/ iar ea a preferat/ să ne întrebe
și amestecat/ și atunci cum sa ajungă la mine vocea aș merge,/ parcă aș avea un animal/ care locuiește despre banane/ daca i-am adus”.
[…]”. în sângele meu/ și vrea să facă mereu cunoștință Astfel, antologia liniște, pace, perversiuni, heppi-
O formă de neputință conversațională reușește cu toată lumea”. Sigur, în cazul lui Benji Horváth end se dovedește a fi un proiect literar remarcabil,
să surprindă foarte bine și Gothár Tamás: „Apoi exemplele pot continua aici, iar titlurile poemelor nu doar datorită importanței sale interculturale, ci
spre casă, fără o vorbă tot drumul,/ cincisprezece pot fi, în egală măsură, edificatoare (amfetamina ce și datorită unei diversități de stiluri și teme propu-
ore, și măcar am încercat/ să vorbesc în dodii, dar. va să vină, deepthroat, dependențe). se care, fără îndoială, bifează multe dintre direcțiile
Nimic. Știam/ că nici din asta nu voi scăpa teafăr”. Cu nuanțe mai puțin categorice, putem identifi- majore ale poeziei contemporane în general.
De fapt, la Gothár Tamás problema dialogului, a ca și la Botond Fischer câteva versuri care surprind n
Ș
tefan Baghiu spunea, în articolul dedicat an- ceralul cu atmosfera claustrantă. La el, corporali- biografist, din care nu lipsesc elemente amintind
tologiei liniște, pace, perversiuni, heppiend tatea se descompune mereu chimic atunci când de neo-expresionismul celei de-a doua jumă-
– tineri poeți maghiari din Transilvania că interioritatea generează implozie: „te-ar susține tăți a deceniului trecut din literatura română.
„fiecare poet reprezintă – în antologie – o indivi- țesătura zdrențuită/ a lipidelor sau a glucidelor, la Explorările infrareale generează panică, dezgust,
dualitate poetică supusă acestor registre și obsesii lumina/ felinarelor doar limba se istovește”, „iar iminența claustrării. Cea mai mare parte a poe-
comune. Și fiecare grupaj de poeme – poate – ar m-ar țintui trupul și doar gura/ ar striga din sine, melor ei promit o voce provocatoare, demonstra-
merita câte o cronică de analiză. Cu toate scăderile totuși buzele/ se zdrelesc și sunetele erup din/ car- tivă în resorturi și controlată în discurs: „Toamna
(majoritatea nu au debutat în volum), poeţii ma- ne, iar plămânii se umplu de// solzi, frig și noroi”. asta e țipătul buzelor cusute,/ frică scheunând din
ghiari tineri merită o discuţie aplicată”. De acord, În paralel cu el, Botond Fischer testează atitudini- gâtlej./ Azi, singurătatea mi-a găsit de bunăvoie o
mai ales că fiecare dintre cei nouă poeți antologați le grunge: „Eu sunt elementul strident al peisaju- cameră.// Toamna asta e știu, dar nu vreau,/ nu,
au primit un spațiu generos în volum (aproxima- lui,/ căzut în decrepitudine, un vagant/ nu înăcrit, vreau, nu, știu./ Deasupra mea bărbatul trage din
tiv de mărimea unui ciclu întreg dintr-un volum doar plictisit,/ nu mizantrop, doar odios, agasant” pipă, râde.// Vălul lui de fum mă îngroapă, mă în-
de dimensiuni standard). Cu o completare: faptul și tratează corporalitatea prin recursul la o poe- văluie”. Árpád Kulcsár e autorul unui singur poem
că majoritatea nu au debutat, încă, nu strică ima- tică junky, juxtapusă unor motive biblice (teme- demn de luat în considerare. Uzând de tehnicile
ginea generală a volumului. Dimpotrivă, faptul le mari sunt abordate fără nicio rezervă de către oralității și cu o fină doză de ironie auto-depreci-
că poeți foarte buni precum Ágnes Kali sau Fe- tinerii maghiari): „nu mă interesează corpul, țe- ativă, poemul Emese îl poate plasa, la rigoare, în
renc André sunt nedebutați, deși sunt mai mult sutul conjunctiv nu/ nu mă interesează limba, apropierea unui Vlad Drăgoi al nostru: „Emese
decât pregătiți pentru ieșirea pe piața editorială, cuvintele nu/ nu entorsa temporală pulsând/ trag nu mă mai iubește/ m-a iubit timp de trei ani ma-
demonstrează o anume maturitate în fața propriei perdeaua, cantina THC/ criza nervoasă în spațiul sivi/ așa spune masivi de parcă nici nu s-ar referi
creații și o prudență pe care mulți poeți români dintre clipe/ muntele Tabor din stomacul amorțit, la cei trei ani/ ci ar vrea să facă momentul mai
tineri ar trebui să o exerseze. rece/ transcendența instant/ și cu fiul meu oare/ memorabil decât e cazul/ mă uit când se trans-
E interesant cum reflexul critic îndeamnă la o ce e”. formă în armă ceașca în mâinile ei/ dacă tot m-a
analiză, în paralel cu poezia tânără autohtonă, a Mária Magdolna Gondos scrie o poezie ce- iubit timp de trei ani masivi”. Serestély Zalán scrie
acestor autori. Multe registre par familiare (for- rebrală, din spatele căreia se desfășoară, cu inti- o poezie biografist-minimalistă, în care angoase-
mula directă, notația frustă, oralitatea – caracte- midantă precizie, incizia autoscopică și nervul le familiale se diluează nefericit prin acumularea
ristici menționate și de Andrei Dósa, traducăto- tensionat: „Am făcut bine că mi-am investit în tropilor. László Edgár Varga e o ultimă surpriză
rul poemelor din antologie, în prefață), dar vin grade minus/ timpul pentru cinci țigări aprinse în antologie. Cu o poezie a cărei cotă de ironie îl
dintr-o cu totul altă direcție. Dacă poezia româ- în lanț,/ m-am holbat de sus la râu,/ dar nici cu- plasează în vecinătatea unui Geo Dumitrescu sau
nească tânără se află în marele siaj al liricii două- raj, nici chef pentru săritură”, iar Gothár Tamás e, a celor din aripa lunediștilor, Varga dinamitează
miiste (toate registrele poeziei milenariste au fost probabil, cel mai intimist poet din grup. Poezia sa convenții și juisează autoreferențial: „când am
reiterate, mai mult sau mai puțin, în „post-dou- alunecă familiar în aceleași locuri comune ca cea aruncat o grenadă peste zid/ – cam așa ar trebui
ămii”), poeții maghiari naturalizează cu succes minimalist-biografistă valului douămii: „Totul se începută o poezie –/ apoi decriptat și clarificat pe
direcția spoken word-ului care a făcut carieră în edifică/ treptat, când visez cu acea femeie/ (pro- parcurs/ ce sunt aceste pregătiri de război/ și de ce
Occident. În ritm alert și sincope abrupte, poezia babil) moartă. Am ochii deschiși; la început îi luptăm și împotriva cărui inamic”.
unui Benji Horváth sau Ferenc André poate fi lu- simt doar atingerea:/ cearșaful care se strânge în Cu destule momente bune și cu o listă de au-
ată drept studiu de caz pentru mai toate atelierele jurul meu”. tori tineri pertinenți, antologia liniște, pace, per-
românești de scriere creatoare. Iată cum, de pildă, Benji Horváth e, de departe, cel mai matur versiuni, heppiend... e capabilă să îi bucure atât pe
poezia lui Ferenc André fracturează metodic dis- poet antologat. Pendulând între nervozitate și paseiști, cât și pe amatorii de zone slam sau new
cursul de tip slam, într-o acumulare nevrotică de atitudine demonstrativă, cu destule opriri în formalism. Diversitatea tematică a antologiei, dar
tropi aparținând corporalității eșuate: „doar scâr- confesiv vorace, Horváth seamănă cel mai mult, și micile ei obsesii, recurente la mai toți autorii,
țâitul zgomotului/ cuibărirea cuvintelor în limbă/ din prisma acestei maturități stilistice, cu vârfu- fac din volum o lectură nu doar interesantă sub
așa cum forțează/ grilajul asemenea maxilarului/ rile din poezia românească a ultimilor ani. Fie că aspectul relațiilor inter-literare stabilite, ci și una
asemenea norilor/ și acum/ strânge/ strânge atât livrează flash-uri percutante, viscerale, sau osci- revelatoare, așa încât putem exclama, după par-
de tare încât/ nici nu poți să ții/ nici n-ai voie să lează între detașare și participare, poezia lui Benji curgerea celor 140 de pagini, „Habemus poezie
ții/ nici n-ai cum să ții asta/ pentru că atunci spa- Horváth surprinde prin însuși proteismul ei: „Eu maghiară tânără!”.
țiul se închide/ peste noi și-n frică se/ nasc doar întotdeauna ajung să fiu iubit târziu,/ și eu iubesc n
pisici/ doar claxoane și manevre/ și acum încotro/
dacă până și străzile fac pe ele/ așa cum și eu une-
ori/ dar măcar ține de cald/ nu-i așa/ ține cald/ o
vreme/ ca și vorbele”. Sau Benji Horváth, mixând
între directețe confesivă și alint demonstrativ:
„Îmi place să generez anarhie. Îmi place/ când pot
tăia craca de sub mine./ Îmi plac drogurile și îmi
place alcoolul./ Îmi place Eva Green și îmi place
să o fut în cur./ Îmi place când pot să spun că-
tre doi polițiști/ și o polițistă să mă pupe în cur./
Cunosc ca-n palmă redtube-ul./ Să destabilizez
ordinea tâmpită mă pricep./ Îmi place hardtechno
și îmi place rocknroll./ Dumnezeu mă vede, îmi
place gangsta rap-ul./ Primesc dacă cineva îmi
oferă pălincă proastă”.
Ca să recurg, totuși, la o inventariere concretă,
trebuie să fac câteva precizări legate de valențele
de specificitate ale fiecărui poet. Unii dintre ei,
apropiați în sensibilitate, reușesc totuși să se indi-
vidualizeze pertinent. André Ferenc mixează vis-
Maxim Dumitraş Deal - Vale, bronz, 39 x 50 x 4cm
Marina Nicolaev
S
cu toții calzi și săritori, dar gata să dea cu pum- merge prea bine ca să continui, în sfârșit mă simt
imt adieri de vânt legănând ușor cortul. nul în masă când nu le ies socotelile sau când se conectactă, nu pot ieși acum, trebuie să continui
Răcoarea se strecoară din când în când ca simt puși la zid. M-am adaptat repede. De fieca- tura, dar dacă o scap iar?, nu, concentrează-te,
un puf de piersică și probabil că un pisoi re dată când mă retrag mai devreme la culcare, continuă, lasă controlul, calul, concentrează-te
încearcă să pătrundă în holul cochiliei mele ca ascultând cum se sting ușor, simt o lipsă, ca și la cal, dacă aș ieși acum amintirea ar fi perfectă,
să guste un aer mai cald. Pleoapele îmi sunt din cum aș păstra miezul lor în mine. În lipsa acelui oprește-te!, nu, încă puțin, ține-ți tălpile în scă-
ce în ce mai grele și mâna pare a-mi îmbătrâni tremur de maracas, răsar petale de mucegai în riță, strânge nenorocitele alea de coapse, Zefa se
cu fiecare literă pe care o aștern. Mă uit la aceste fructe. împiedică, rămân în șa, Zefa pas, ne apropiem
pagini goale și întrebarea care îmi răsare în min- Mă întind și mă acopăr până la gât, ghemu- de ieșire, parcă vreau să mă uit înapoi, Zefa pas,
te este: spre ce înaintez? Mereu ajung să îmi pun indu-mă ca un fetus mulțumit. Azi am primit gata, am ieșit.
astfel de întrebări când iau pixul între degete. cel mai frumos compliment. Eram lângă fântâna Descalec și o sărut pe nas. Simt cum tensiu-
Dacă privesc peste umăr descopăr câteva caiete din spate și tocmai îmi limpezisem puțin mâinile nile înghesuite în mine se dispersează în toate
pline de notițe, versuri, mărturisiri, instantanee înainte de masă. Fântâna se află foarte aproape părțile. Zâmbesc. Îmi sprijin fruntea de botul
și gânduri împrăștiate. În spatele lor se ascun- de țarcul cailor și, din întâmplare, Zefa era prin Zefei. Totul a ieșit cum ar fi trebuit să iasă. Dacă
de un pârâu în care mi-am scăldat picioarele și preajmă. Am privit-o, zâmbind, iar ea... a venit la îmi spun asta, îmi pare că sunt bine. O colegă se
mi-am oglindit chipul timp de nenumărate zile mine. Am pupat-o pe năsuc și am îmbrățișat-o. apropie de mine și mă felicită. O întreb dacă s-a
și nopți fără să am nici cea mai mică idee despre Apoi m-am gândit că se răcește mâncarea și am văzut tare că nu am reușit să o controlez cum
cum va arâta în momentul în care voi fi semnat dat să plec. M-am întors, dar ea a rămas acolo. trebuie, iar ea îmi spune politicoasă că nu. Cel
și cea din urmă pagină. Dar cine poate ști, până Pur și simplu aștepta. În final am cedat și m-am de-al treilea călăreț vine să o preia pe Zefa. Cum
la urmă, nu-i așa? Am plutit într-o barcă de hâr- apropiat încă o dată. Am mângâiat-o și am stat a mers? Mă întreabă. Relativ okay, ai grijă cu ea,
tie studiind astrele și frunzele ca să ghicesc mă- nițel la taclale. Zefa are ochii mari și negri ca ră- e agitată, îi răspund. Cred că ne vom descurca.
car o ploaie înaintea sorții. Nici pomeneală! dăcinile. Zâmbește încrezător și își verifică scărițele. E
Odată cu rafala de vânt, prinde contur un alt Nu reușesc să adorm. Aprind lanterna și mă timpul să mă retrag. În câteva ore voi fi acasă.
gând demult ascuns în mine: de ce nu pot aștep- ridic în capul oaselor. Îmi sprijin fruntea în pal- Îmi e dor de casă... și de Vali, și de Iris, și de ai
ta finalul? E ca o umbră înfiptă în carnea mea. me și îmi susură un tremur blajin în piept. Simt mei.
Uneori îmi pare că nasc doar mădulare de copii. cortul mult prea mare și mult prea mic în același Stau ghemuită pe bancă în stația de tramvai.
Sunt o adunătură de schițe. Ce frumos sună... timp. Nu am spațiu să îmi desfășor gândurile și Prin preajmă sunt doar câteva femei cărunte cu
Totuși, nu încerc să mă afund într-o dilemă falsă. totuși, îmi pare că în jurul meu sunt mii de um- plase mari îngreunându-le parcă tot mai aproape
Nici pe departe. Știu că buba nu e umbra, ci cu- bre răzlețe care se ascund și râd de mine. Poate de miezul pământului. Din loc în loc, se întind
iele cu care am bătut-o în mine, iar acum, ori de dacă aș avea ochi la spate aș cuprinde întreaga pâraie lungi de săpături, doldora de mașinării
câte ori încerc să scot cuiele, degetele îmi sânge- cochilie. E liniște și ploaia s-a oprit. Mă încalț care bruiază călătoarele înaripate. Parcă s-ar
rează. Măcar mai pot ține dârlogii Zefei în mână. și îmi iau sacul de dormit în spate ca să mă fu- îndoi lumea să vadă ce a mai rămas din orașul
Și totuși la ultimul parcurs abia am reușit să o rișez în curte. Aud cum, în depărtare, animalele nostru. Nu îmi vine a crede că de locul ăsta mi-a
țin sub control. E abia a doua zi de trap săltat. insomniace încă mai mișună. Mă așez pe o bu- fost dor. E prea zdrențuit. Ce-i drept... mi se pare
Nu ar trebui să am pretenții prea mari. Înainte turugă lângă jarul stins și mă înfofolesc în sac, mai cald și mai loial ca niciodată, dar la plecare,
să pornesc am simțit-o pe Zefa inspirând și ex- lăsându-mă în voia unei călduri intrauterine. Nu asfaltul era alb și lăptos ca piatra lunii, iar acum
pirând adânc. Cred că pe cal sunt cea mai curată simt niciun dor. Surâd. Îmi pare că nici înainte, e ciopârțit și fumegând. Tramvaiul hurducăie de
variantă a mea. Astăzi, la ora de călărie, eram nici după mine nu a existat nimic. Cerul e foar- după colț și se apropie. Urc. E atât de cald și ae-
pur și simplu prezentă, concentrată, cu coapsele te, foarte aproape. Dacă aș mânui cu dibăcie o rul e înecăcios. Trebuie să îmi compostez biletul
strânse la maximum și cu mâinile transpirate pe minge de tenis, aș putea fără efort să arunc sfera și să aștept întâlnirea cu Iris. Avem multe să de-
dârlogi, încercând să mă sincronizez cu anima- păroasă în bolta de sticlă și aceasta să se întoarcă pănăm. Dar acum... am nevoie să mi se rupă fil-
lul de sub mine. Nimic mai mult de atât. la mine fără nici un fir ars pe spinare. Cele câteva mul. Trebuie să îmi dau seama ce e cu fumul ăsta
Începe să plouă din ce în ce mai puternic. Nu stele rămân timide ca și cum cerul nu ar fi al lor. și de ce îmi e așa cald. Am nevoie de un buton
am fost foarte conștiinciosă zilele astea (în afa- Una dintre ele cade, dar cade prin mine. Mă tul- de pauză. Nu e niciun buton de pauză. Mă întreb
ră de momentele în care am călărit). Totuși, am bur și îmi simt corpul înviorat de o scânteie neo- ce s-ar alege de lumea asta dacă, accidental, s-ar
avut destulă ambiție ca să scot caietul galben pic- bosită. Totuși, dacă voi continua să mă uit la cer împlini tot ce îmi trece prin cap. Nici nu vreau
tat de Iris și să-l mâzgălesc cu tot felul de minuni pe buturuga asta deja caldă, cel mai probabil voi să mă gândesc.
pentru a-mi umple timpii morți din program. rămâne aici, moale ca o trestie fără să știu spre ce Mă așez lângă fereastră și mă uit la ceas.
Mi-am promis că voi scrie în fiecare zi. Se pare stea mi-au adormit ochii. Mă ridic, așadar, pli- Probabil voi ajunge încă o dată prea devreme, iar
însă că imaginația îmi e nefastă: nicio născocire nă fericire și tai noaptea în punctul culminant. Iris va întârzia. Voi avea destul timp să șed și să
suculentă nu se încheagă... Poate pentru că toa- Iată-mă în cort alături de stelele pe care am decis cuget până va apărea în peisaj. E surprinzător de
te paginile acestui caiet sunt ca niște reflecții în de bună voie să le iau cu mine. Mâine voi călări. aglomerat. Căldura se furișează viclean de prin
bălți. Să continui oare cu o disecție a gândurilor Adorm, imaginându-mă călare și repetându-mi crăpături și corpuri transpirate. Mirosurile înțe-
mele, dezvăluind cât de greu îmi e să pretind în iar și iar ce trebuie să fac pentru ca totul să iasă pătoare ale oamenilor chirciți sub vreme păcă-
acest moment al scrierii că mă cheamă Eva și că bine. toasă și datorii țin loc asfaltului ars de viu. Lângă
sunt o tânără femeie extrovertită și plângăreață Am echipat-o pe Zefa și am încălecat. Ne sim- mine se așează un domn. Îl scrutez timp de câte-
care a ajuns pe nepusă masă la decizia că vrea țim agitate. Oamenii din jurul nostru ne privesc va clipe și un fior îmi zburlește părul de pe ceafă.
să călărească petrecându-și nopțile într-un cort insistenți, cu ochii mari și umezi. Noi deschi- Deasupra unui medalion argintiu a răsărit, cine
cu o pătură de lână? Sau că mă cheamă Luis și dem reprezentația. Ieri, instructorul mi-a spus știe când, o tumoare lucie ca o jumătate de mi-
că sunt un englez iubitor de animale care își vi- că un cal simte orice modificări chimice din cro-glob pământesc. Simt un nod în gât și, cu
zitează verișoara îndepărtată, proprietară a unei corpul uman, deci îmi va percepe instantaneu tropote metalice se apropie de mine un gând cu
ferme de cai? Dar acum că am scăpat o fărâmă emoțiile. Trebuie să ne sincronizăm și trebuie aromă de măr putrezit: De ce nu pot fi mai mulți?
cât de modestă din licuricii obsesiilor mele pe să îi inspir încredere. Trap săltat. Îi dau pulpă Știu, sună aiurea. Și totuși... la dreapta mea stă
foaie, nu mai pot trage linie. spun: Zefa trap. Pornește, dar, după câțiva pași un om necunoscut. Toate stâncile pe care el a
Se apropie miezul nopții și lumea se linișteș- hotărâți, ezită. Încetinește, preiau controlul, ac- trebuit să le crape de-a lungul vieții îmi sunt și
te încetul cu încetul. Pentru o clipă îmi lipsește celerează, și luăm curba, strâng dărlogii, trecem îmi vor fi mereu străine. Am fost, negreșit, pot-
Despre graficianul
polonez Leonard Salmen
și Eminescu
Nicolae Mareș
O literatură trainică, în stare să ne placă nouă şi poet în locuri dintre cele mai importante, de la
să fie originală pentru alţii, nu se poate întemeia București la Chișinău și Cernăuți sau de la Iași la
decât pe graiul viu al poporului, pe tradiţiile,obi- Galați, la Alba Iulia sau Onești, cât și în alte lo- instituției reamplasat fiind aici, în 1990, din Piața
ceiurile şi istoria lui, pe geniul lui. calități de pe tot cuprinsul țării, și nu numai. În Victoriei, relocare pe care nici Ceaușescu n-o fă-
M. Eminescu situația dată, un rol important l-a jucat în ulti- cuse, dar a făcut-o Petre Roman. N-a durat nici
E
mele două decenii Liga Culturală a Românilor de două zile, ca formalitățile și transportul monu-
minescu este principalul creator român Pretutindeni, al cărei neobosit președinte, prof. dr mentului să se petreacă și acesta să fie înălțat pe
care – în mod fericit – a inspirat și mai in- Victor Crăciun, s-a implicat în amplasarea unor un postament modest și dezvelit în cadrul unei
spiră un număr important de artiști, atrași plăci comemorative în multe din locurile în care ceremonii despre care voi aminti cu un alt prilej.
de lirica lui, dornici să îi asigure o redare plastică, Eminescu a trăit şi a lucrat, inclusiv ale unor bus- Spre încântarea celor care intră azi la Ministerul
veridică. Atractivitatea poemelor sale se datoreș- turi sau statui ale acestuia. Afacerilor Externe și au un pic de gust artistic,
te și faptului că descrierile cât și mesajul poetic Ca un fapt divers, amintesc de o întâmplare nu se poate ca aceștia să nu remarce alura poeti-
al liricii eminesciene în ansamblu se pretează la petrecută în anul 1991, când într-o plimbare de că clasică pe care o degajă bronzul lustruit de un
transpuneri vizuale dintre cele mai variate, unele duminică, făcută pe insula de pe Lacul Herăstrău mare sculptor, Ion Jalea, de parcă bardul ar cânta
de o mare gingășie. În investigațiile mele am găsit din București, cea care la scurt timp a devenit cu bucurie de vecinătatea asigurată de Patronul
un artist care și-a consacrat viața pentru a ilustra loc de jaf, cât și al unor bătălii acerbe imobiliare. instituției, Nicolae Titulescu, monument ridicat
creația poetului nepereche, de fapt el a trăit din Aici am observat, pe unul din malurile lui, două tot în anii respectivi, vis à vis de Eminescu, iar ră-
inspirația eminesciană în activitatea desfășurată sculpturi mici, mai mult ca sigur abandonate sau mășițele pământești ale marelui diplomat au fost
de desenator și grafician. Așa cum vom remarca „aruncate” pentru a fi ulterior mai ușor acaparate, aduse de la Nisa la Brașov, și îngropate exact în lo-
în cazul artistului, ilustratorului de origine polo- în orice caz, ambele cu fața la pământ. În afara cul în care și- a dorit – prin testament – Titulescu
neză, Leonard Salmen. faptului că era un evident act de vandalism al că- să își doarmă somnul de veci.
Salmen, timp de aproape 30 de ani, a lucrat rui mobil nici până azi nu l-am înțeles – prin fap- Bustul poetului nu l-a revendicat nimeni până
din şi „la Eminescu”. Nici un alt scriitor român tul că primăria aflând de aceasta nu s-a implicat azi, și poate fi văzut, după 27 de ani, în același
nu s-a bucurat de o „aderență” similară în rân- în elucidarea cazului, ceea ce mi-a prilejuit posi- loc, turnat parcă special pentru a înnobila cele
dul plasticienilor precum cea dovedită de acest bilitatea de-a aduce bustul respectiv în incinta te- două direcții ale ministerului de externe, ampla-
grafician. E greu să faci o enumerare exaustivă a renului din fața Ministerului Afacerilor Externe. sate atunci în clădirea din spatele său: culturală
plasticienilor care – cu mai mult sau mai puțin ta- Nu pot uita cum, șocat de ceea ce aveam în fața și românii din afara granițelor. Pe ultima din ele
lent – l-au reprezentat pe autorul Luceafărului sau ochilor, am încercat să văd ce personaje repre- o păstoream. Implicându-mă sufletește în „tran-
i-au ilustrat opera. Din respect pentru travaliul zintă sculpturile respective, ca să remarc că una sferul” respectiv, de fiecare dată când trec prin
lor îi voi aminti pe cei mai vechi: V. Antonescu, din ele îl înfățișa pe Eminescu, iar cea de-a doua preajmă îi dau binețe Bardului și-i admir alura pe
Aurel Dragoş, Dem. Iordache, Constantin Jiquidi, pe Sadoveanu. Prin secretarul de stat, regretatul care i-a dat-o cu mâna care i-a mai rămas după
Mina Byk-Wepper, Dem. Demetrescu, Florian scriitor și publicist, Adrian Dohotaru, l-am in- primul război mondial, cealaltă pierdută pe front.
Mureşianu, Ary Murnu, Leonard Salmen, Victor format pe ministrul de externe, de atunci, Adrian Și avut-am ce admira! – cu sentimentul de parcă
I. Popa, D. Stoica, O. Smigelschi, Fr. Şirato, Mişu Năstase, făcându-i propunerea de-a interveni pe personal l-aș fi turnat în bronz.
Teişanu etc. Dar nici pe contemporanii noștri nu- lângă primarul capitalei, la vremea respectivă – Cu câteva veri în urmă am fost foarte mâhnit,
mi permit să-i uit, mai ales pe cei care au dat noi Crin Halaicu, individ de tristă amintire ca și mulți când am constat că bronzul lustruit de marele
dimensiuni receptării poeziilor sale: Alexandru dintre urmașii săi, celebru prin jafurile imobili- sculptor se afla nu doar năpădit, ci sufocat de știr
Ciucurencu, Traian Brădean, Camil Ressu, Ligia are organizate în capitală în stil mafiot, dar care și alte buruieni, de parcă ministerul și-ar fi trimis
Macovei, Mircia Dumitrescu etc. a acceptat ca sculptura să fie adusă și amplasată pe toți slujbașii (inclusiv pe oamenii de serviciu)
O expoziție organizată de secția de stampe a în spațiul verde din fața Ministerului Afacerilor să reprezinte țara peste fruntarii, lăsându-și oas-
Academiei Române, depozitară a numeroase și Externe din Modrogan 14, unde lucram, sediul petele de onoare uitat în paragină. Imediat am
valoroase lucrări de acest gen, a demonstrat cu scris, indignat ministrului de externe despre con-
prisosință, la cea de-a 166-a aniversare de la naș- statarea nu doar tristă, dar și jalnică. N-au fost
tere Eminescului, în ianuarie 2016, cât de mult îi smulse urgent buruienile și nu s-au pus straturi
rămâne recunoscătoare arta românească poetului de flori, cum ceream, ci s-a cimentat locul încât
nepereche. Păcat că slaba popularizare a manifes- știrurul nu va mai crește acolo în vecii vecilor. Așa
tării a făcut ca expoziția să fie vizitată de un număr ne luptăm în România cu buruienile de tot felul.
prea modest de persoane. Organizatorii noștri nu Să nu ne condamne cineva că nu știm să fim eco-
știu să apeleze în asemenea prilejuri la mobiliza- logişti până în măduva oaselor. Doar de păduri
rea școlilor pentru a le folosi și cultiva receptivita- am uitat. Mai marii noștri jupânii le-au dat în ex-
tea existentă în simțirea tinerei generații, așa cum ploatare austriecilor cărora nu le pasă că românul
deseori am văzut în orașe mari din Occident, dar a fost frate cu codrul.
și la Cracovia sau la Varșovia, pentru a aminti de Cu siguranță, Eminescu se întoarce în mor-
aceste metropole pe care le-am cunoscut sufici- mânt când vede atâta nepăsare. Austriecii se în-
ent de bine. S-ar fi cuvenit ca efortul salutabil din grijesc numai de pădurile lor, să nu le cadă cum-
toate punctele de vedere al Academiei Române să va vreo crenguță. Mai recent l-am imortalizat pe
transforme salonul de expoziții al Bibliotecii în- poet într-o fotografie cu care am hotărât să ilus-
tr-un loc de pelerinaj pentru liceele și școlile bu- trez cartea de față. Păcat că nu l-am fotografiat și
cureștene. N-a fost să fie. pe malul lacului Herăstrău. Atunci nu se făceau
Lucruri demne de toată lauda s-au petrecut cu atâta ușurință fotografiile. Regret că nici acum
și în arta monumentală românescă. Aici avem nu știu cine și-a insușit sau unde se află monu-
un număr important de lucrări înfățișându-l pe mentul care îl reprezenta pe Mihail Sadoveanu,
Nikolai Holodok (Rusia) Ex libris Art.Ivanova (2000)
E
în exclusivitate omenesc, poetul scrie „stihurile departe, afară”.Omul arghezian este dezorientat
mblematică „ars poetica”, poezia Flori de de acum”, ale căror caracteristici susțin o latură în fața universului lipsit de repere, plasat sub
mucigai accentuează, în esența sa, spiri- esențială a creației autorului Cuvintelor potrivi- semnul înfricoșător al departelui, cu atât mai
tualitatea creației argheziene, propunând te. Ele sunt „stihuri fără an”, sintagmă mai puțin mult cu cât lipsa de repere transformă existen-
în egală măsură o atitudine semnificativă față convingătoare ca expresie a permanenței artei, ța în labirintul permanentei rătăciri. În această
de relația dintre realitate și artă. Refuzând gra- vizând în special poezia/creația ca întemeiere situație, ființa este amenințată de regresul spre
tuitatea și solemnitatea gestului de a scrie, pro- într-un creștin sfârșit al veacurilor, atunci când animalitate: „Și mă durea mâna ca o gheară /
cesul creator devine, într-un moment distinct, timpul „profan” se va fi consumat și când omul Neputincioasă să se strângă”. Unghia îngereas-
„acum”, sinonim acțiunii: el se exercită asupra își va redobândi condiția vârstei edenice. Ideea că rămâne o soluție în fața realității concrete,
realității prezente în textul poetic ca un „pere- este susținută convingător de un alt atribut al materiale, pline de substanță, nu însă și în fața
te” ce delimitează spațiul interior, asociat golu- stihurilor „de acum”, care transcriu „setea de nelimitatului, a realității de afară, lipsite de re-
lui și singurătății, de unul exterior, de un afară, apă”, nu atât omenească potolire a simțurilor, pere. Soluția aleasă este acum alta: „Și m-am
ca promisiune a deplinei libertăți. Scrisul acesta cât expresie a dorinței de purificare, prin îne- silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă”.
cu degetul pe piatră se încarcă de spiritualitate carea simbolică a condiției din prezent, un nou Motivul mâinii prezent în poemul cu care
raportat mai ales la Axion Estin: „Și călugărul botez spre care aspiră individul confruntat cu se deschide volumul Flori de mucigai trimite la
care a venit a început să scrie pe piatră rugăciu- limita, în speranța deplinei eliberări. Poeziile modul convingător la ideea textului ca spațiu
nea cu degetul lui, ca prin ceara moale. Și i-a concretizează în egală măsură dorința de re- de întâlnire a umanului cu divinul, sub semnul
scris foarte frumos pe grecește toată cântarea: naștere din propria cenușă, sub semnul miticei nunții și al Creației, singura care permite dia-
Cuvine-se cu adevărat (Axion Estin). Iar aces- păsări Phoenix („foamea de scrum”). logul cu divinul. Nu mai e vorba aici de „slo-
ta a încremenit când a văzut că acela mergea Versurile argheziene din Flori de mucigai, va de foc” și de „slova făurită”, ci de principiul
cu degetul prin marmură ca prin ceara moale socotite ca fiind versuri ale unei noi etape, „de masculin și cel feminin, într-un loc al Unității.
și ieșea scrisoarea așa de frumoasă. Și se gân- acum”, spre deosebire de acelea din Testament, „Mâna – consideră Irina Mavrodin – este ea
dea: «Ce om este acesta, de scrie cu degetul pe obediente față de o realitate pe care o subli- însăși locul seriilor antinomice și simetrice de
marmură?» Și după ce i-a scris, a semnat: «Eu mează totuși, metamorfozând-o în cultural diferențe simbolice: mâna stângă/mâna dreap-
am scris acestea, Gavriil, mai-marele voievod al („sapa-n condei și brazda-n călimară”) nu mai tă; principiul feminității/al masculinității; prin-
puterilor îngerești», și a dispărut din fața lui”. trebuie înțelese ca îndeletnicire de orfevrier, de cipiul sacrului/al profanului etc. Dar ea este
În absența hârtiei și a instrumentului de artizan. Să nu uităm că Arghezi nu a practicat și locul Unității: al Ființei divine și umane, al
scris, tencuiala devine suportul activității cre- doar meseria de ceasornicar, e drept, nu pentru puterii divine și umane, al Creației divine și
atoare, acea tencuială sugerând suprafața amă- multă vreme, ci s-a retras la mănăstire pentru a umane” (Irina Mavrodin, Mâna care scrie. Spre
gitoare și perfidă, dincolo de care se ascunde învăța, după propria-i mărturisire, „a scrie pe o poietică a hazardului, Buc., Ed. Est, 2002, p.
peretele ca semn al unei limite agresive: „Le-am dedesubt”, căutând în felul acesta profunzimea 26). Nu întâmplător, în prima parte a poeziei,
scris cu unghia pe tencuială / Pe un perete de lumii pe care în poezia Flori de mucigai o bă- acolo unde eul se confruntă cu limita materială
firidă goală”. S-a remarcat gestul singular al po- nuiește sub tencuiala asupra căreia se exercită a lumii, semnificațiile gravitează în jurul mâi-
etului care, în acest subliniat „acum”, transcrie actul creator. Poemul deschide nebănuite per- nii drepte, care „este lăcașul unui șir de opțiuni,
condiția unui artist lipsit de sprijinul divin. În spective asupra spiritualității profunde a poezi- locul de manifestare a unui lanț de intervenții,
absența acestui ajutor, versurile „de acum” au ei argheziene, sub semnul mărturisitei intenții de rupturi în necunoscut și de inventare, de
fost scrise: „Pe întuneric, în singurătate, / Cu de a scrie pe dedesubt. Universul carceral nu producere de cunoscut. Mâna dreaptă este ar-
puterile neajutate / Nici de taurul, nici de leul, contează la Arghezi prin notațiile realiste, ci tizană și imediat eficace, dar artistică – înzes-
nici de vulturul / Care au lucrat împrejurul / devine imaginea unei realități în care limitarea trată cu cea mai mare Răbdare de a continua,
Lui Luca, lui Marcu și lui Ioan.” Luca, Marcu, este asociată degradării omului, pe care-l ame- dar și cu cea mai mare și la timpul potrivit ve-
Ioan și simbolurile lor, taurul, leul și vulturul! nință cu alunecarea spre condiția de animali- nită Nerăbdare de a începe și de a sfârși – este
Și totuși, de ce lipsește Matei? Șerban Foarță tate. Ieșirea din acest univers limitat și defor- mâna stângă. Închisă asupra tainei, retrasă în
oferă o explicație convingătoare, refuzând ide- mator se realizează exclusiv pe cale spirituală: veșnicia unui prezent etern și abstract, ea se
ea că o asemenea reprezentare nu ar putea fi pe „La patul vecinului meu / A venit azi-noapte deschide din când în când, după legi doar de ea
placul genului plastic arghezian. „Matei poate Dumnezeu, / Cu toiag, cu îngeri și sfinți. / Erau știute, intră în prezentul concret, devine mână
fi omul ca atare, scrie Șerban Foarță, după cum așa de fierbinți, / Că se făcuse în spital / Cald ca a tăcerii vorbitoare, a misterului dezvăluit.
locul «ispășirii», al dizgrației e tocmai Miază- sub șal”. Realitatea se metamofozează, iar mate- Dacă există un har, dacă există o «inspirație»,
Noaptea, cu nopțile-i pluvioase, cu veșnica ei rialitatea acesteia își pierde agresivitatea, totul ele vin prin mâna stângă” (ibid., p. 21). În cea
iarnă” (Șerban Foarță, Afinități selective, Buc., sub semnul deschiderii și al eliberării pe cale de-a doua parte a poemului, acolo unde ființa
Ed. Cartea Românescă, 1980, p. 61). Eseistul își spirituală: „Zăbrele s-au îndopat cu faguri de se confruntă cu nelimitatul și cu lipsa de repe-
susține punctul de vedere trimițând la un Jean cer / Și atârnau candele de stele / Printre ele. re, semnificațiile stau sub semnul mâinii stângi
Marqués-Rivière, care consideră că „le nom de / Ferestrele închise / S-au acoperit cu ripide și reprezentând „principiul feminin prin care
Dieu comprend tous les côtés de l’univers, á antimise, / Și odaia cu mucegai / A mirosit toa- se perpetuează o imagine paradisiacă, atât de
l’exception du nord, réservé aux mechants com- tă noaptea a Rai. / L-am găsit / Zgârcit. / El stă vagă, încât aproape că s-a șters cu desăvârșire.
me un lieu d’expiation” (apud Șerban Foarță, acum în pat. / Unde-i sufletul lui? Nu știu. A Este «pasivă», mâna dreaptă, ca principiu mas-
op.cit., p. 62). plecat.” culin în aceeași gândire simbolică, fiind activă,
Reținând ideea distinsului poet și eseist ti- Revenind la motivul scrisului din poezia prin ceea ce ține (în cazul scriitorului, unealta
mișorean, un detaliu al textului oferă o ge- Flori de mucigai, reacția față de materialitatea de scris). (ibid., p. 23). Până la un punct, întreg
neroasă perspectivă asupra altei (posibile) sufocantă a realității începe sub semnul scrisu- volumul Flori de mucigai poate fi considerat
interpretări. Poetul vorbește despre „unghia lui impregnat de dimensiunea umană a artis- chiar o creație esențială dedicată mâinilor, pla-
îngerească”, aceasta devenind instrumentul cu tului, un scris care trebuie perceput ca un gest sate într-un context de o deosebită profunzime:
care scrie direct pe tencuială, refuzând „oglin- legat de „mâna dreapă”, a cotidianului și a rați- „Mâna dreaptă fructifică darul măruntelor ha-
direa” realității în favoarea acțiunii nu lipsi- onalului în ultimă instanță. Ultima parte a poe- zarduri, ce se suscită unele pe celelalte, așa cum
te de sugestii simbolice. Matei nu mai trebuie ziei Flori de mucigai aduce o vizibilă schimbare o rimă poate aduce o altă rimă. Mâna dreaptă
menționat câtă vreme omul are o componentă de perspectivă asupra relației omului cu reali- – pentru a duce mai departe această hermene-
divină, chiar dacă e vorba de „unghia îngereas- tatea, relație concretizată tot prin scris, prin ac- utică pe care o propunem aici – este un loc al
că” ce amintește simbolul evanghelistului. Cu tivitatea creatoare: depășită de efortul luptei cu muncii umane, cea stângă, locul muncii divine.
N
operă. Mâna dreaptă este materialitate, contro-
lată de spiritualitatea sub semnul căreia ar sta u se poate înțelege China fără a lua în sea- alta, provenind din contextul dezvoltării rapide a
mâna stângă” (ibid., p 22 ) mă cultura chineză și viziunile ei speci- Chinei prin reforma de după 1978: liberalizarea
De aici se poate reconsidera și sintagma „flo- fice. Un istoric britanic, Martin Jacques, antrenează individualizarea, cu comotițiile și tot
ri de mucigai” care împrumută și titlul volumu- care a trăit în China, susține (în cartea socotită cortegiul de relativizări ce o însoțesc, încât este
lui, în spiritul aceleiași atitudini în fața existen- a fi cea mai solidă despre China epocii noastre, nevoie de o „centură” care ține laolaltă societatea.
ței: depășirea limitei pentru a dobândi condiția When China Rules the World, Pinguin, London, Se pune astfel întrebarea dacă religia și care religie
pură a spiritualității. În Flori de mucigai, atunci New York, 2012) că în lumea actuală nu se înțeleg ar putea ține în reguli civice și morale mișcarea
când transcrie ipostazele realității, floarea le suficient percepțiile și concepțiile chinezilor. „Re- centrifugă a individualităților.
temperează materialitatea, reconsiderând ceea zultatul net este că cei mai mulți dintre occiden- Președintelui Jiang Zemin i se atribuie in-
ce ține de trivial. Jucând, Rada din poezia cu tali, fie ei turiști, oameni de afaceri sau experți, tenția de a face din creștinism religie oficială în
același titlu: „Și-a dezvelit sărind / Bujorul ne- își petrec marea parte a timpului într-un mediu China. Într-o discuție privată, la întrebarea ce
gru și fetia”. Floarea/fructul temperează uneori familiar, septic, de stil occidental și fac doar oca- decret ar da înainte de a părăsi funcția, aces-
senzualitatea debordantă: „Și se zguduie mădu- zional forări în culturi în care nu trăiesc, ci sunt ta a spus: „aș face din creștinism religia oficială
larele, pline / Ca niște struguri, cu chin”. Lumea mai mult oaspeți: ei văd aceste țări prin oglinzi a Chinei” (David Aikman, Jesus in Beijing. How
degradată din universul imaginar arghezian nu occidentale care distorsionează” (p. 119). De ace- Christianity is Transforming China and Changing
a ajuns atât de jos încât să nu mai poată amin- ea, discuția despre China trebuie să fie precaută the Global Balance of Power, Regnery Publishing,
ti modelul spiritual: „O șchiopătare de vulturi vis-a-vis de clișeele în circulație. Ea are nevoie, pe Washington DC, 2003, p. 17). Afirmația lui Jiang
căzuți, din stele / Prin oțățitul întuneric tare. / de altă parte, de abordări aduse la zi. Zemin nu numai că a ajuns la urechile ziariști-
O răstignire fără cruci și fără stele. / O Golgotă Aduc aici în atenție, ca un alt argument în lor, dar nu a rămas simplă retorică. În decembrie
ștearsă, fără altare” (Galere). Fructul astâmpă- favoarea precauției, situația creștinismului în 2001, președintele chinez atrăgea atenția, într-o
ră aceeași senzualitate: „În sânul ei ca mura / China. Lui Max Weber i se reproșează că, în re- reuniune de partid, că nu trebuie subestimată ca-
Își pironeau căutătura / Domnii zvelți din jurul flecțiile sale asupra genezei modernității, nu a pacitatea religiei de a influența societatea. El s-a
mesei” (Tinca). Femeia este surprinsă în contex- întrevăzut ceea ce unii numesc în zilele noastre detașat de formula „religia este opium pentru po-
tul floralului: „– Cine mai ia florile miresii?” Ea „decreștinarea Europei”. Nu este sigur că sociolo- por” și a exprimat convingerea că societatea chi-
este prezentată apelându-se de cele mai multe gul german ar fi fost străin de schimbarea impac- neză ar putea beneficia de religia care a sprijinit
ori la elemente vegetale: „Ducea znopi de ochi tului creștinismului. Nu este sigur nici că fenome- societatea modernă.
galbeni, cu gene de lapte / Și garoafe de noapte”. nul „decreștinării”, la care se referă și Papa emerit Succesorul său, președintele Hu Jintao, a orga-
„Hoitul” fătălăului emană miresme de floare: Benedict al XVI-lea, în volumul tipărit deunăzi nizat o plenară a comitetului central al partidului
„Și a tiparoase / Hoitul tău miroase” (Fătălăul). (Letzte Gespräche, mit Peter Seewald, Droemer, cu tema „religia”. Această plenară a dat rezoluția
Jocul unei fete contează până la urmă prin tran- München, 2016), este ultimul cuvânt al istori- după care religia poate avea o mare importanță
scrierea în care motivele vegetale și acvatice au ei. Acum, unii adaugă un alt reproș, anume că în contextul nevoii de a satisface trei cerințe ale
ultimul cuvânt: „Spune-i să nu mai facă / Sălcii, în examinarea culturii chineze, care l-a interesat „creșterii economice sustenabile” – „drepturile
nuferi și ape când joacă / Și stoluri și grădini în mod simptomatic, celebrul sociolog nu a lăsat de proprietate ca fundament, legea drept garan-
de catapetezme”. Miresmele par să conteze mai vreo șansă „creștinării semnificative a Chinei”. ție și moralitatea ca suport” (p. 287-288). Discuția
mult decât prezențele concrete: „Sunt bolnav Cel care pune în lumină acest fapt este isto- despre religie în China (vezi Andrei Marga,
de mirezme”. Universul Florilor de mucigai este ricul cel mai profilat printre contemporaneiști, Ascensiunea globală a Chinei, pp. 166-172) con-
mântuit, fiind recuperat ca o creație a divinită- Niall Ferguson, care a atras atenția, cu date cer- tinuă în zilele noastre și este inovativă, pe fondul
ții în ultimă instanță. Spațiul de jos, limitat, cel te (în Civilization. The West and the Rest, Allen interogării implicațiilor sociale, politice, interna-
similar chiliei, se luminează, iar materialitatea Lane, London, New York, 2011, pp. 277-288), ționale ale religiei.
sa își pierde agresivitatea, totul învăluit în mi- asupra interesului autorităților chineze de a par- Niall Ferguson menționează o seamă de indi-
reasma, de rai, de data aceasta. Mai mult, ma- ticipa la tradiția religioasă europeană. Întrebarea catori ai creștinismului chinez din ultimele dece-
terialitatea lumii își pierde „greutatea” pentru a care s-a pus în China a fost: ce sursă de motiva- nii. În China erau, la nivelul anului 2010, în jur de
elibera sufletul. re a acțiunilor a dus la geneza Europei moder- 40 de milioane de protestanți (unii spun că cifra
Când vine vorba de volumul Flori de mu- ne? Desigur, această întrebare a fost însoțită de o
cigai, se amintește estetica urâtului, asocia-
tă baudelairienelor fleurs du mal. Deosebirea
dintre viziunea baudelairiană asupra realului
și cea a lui Arghezi este vizibilă și semnifica-
tivă. Cunoscuta poezie Hoitul (Une charogne)
surprinde atent descompunerea trupului, poe-
tul păstrând însă în amintire „forma și esența
divină a iubirilor descompuse”. Arghezi nu des-
compune realul, chiar trivial fiind, deoarece îl
percepe ca pe o creație divină, care trebuie su-
blimată prin scris și prin arta poetică. Floarea
contează la autorul Florilor de mucigai ca echi-
valent pur și spiritual al materiei (într-un cu-
noscut Dicționar de simboluri se consideră că
„floarea se înfățișează adesea ca o figură arhetip
a sufletului, ca un centru spiritual”). La poetul
Cuvintelor potrivite, floarea poate fi echivalen-
tul mântuitului azur al poeziei barbiene, unde,
după trecerea purificatoare prin glindă, realul
este mântuit de materialitatea sa.
n
D
studiu al Metafizicii este unul universal și atot-
octrina metafizică nu-i totuna cu Me- intuitiv, folosind ca atare, percepţia extrasenzori- cuprinzător (dincolo de fizică) și că, prin aceasta,
tafizica iar aceasta din urmă, aşa cum a ală și instrumentarul tradițional (mitul, analogia, înţeleptul antic se poziționa strategic în situaţia
fost ea înțeleasă în mod tradiţional, nu corespondenţele etc.). proviolegiată de a explica nivelului subsecvent
înseamnă acelaşi lucru cu metafizica din filozofia La rândul său, Platon (invocat de către Diogene pornind întotdeauna de la nivelul superior, cel
modernă. În accepţiunea sa actuală, metafizica Laertiu, câteva secole mai târziu) vorbeşte despre care, în mod organic, îl îngloba (integra) pe cel
este un domeniu distinct al filozofiei având ca cele trei mari domenii ale cunoașterii: (i) dome- inferior. O astfel de cunoaştere ce nu se lăsa con-
obiect de studiu ființa (fiirea, ființarea) și existen- niul theoretic cuprinzând metafizica, matemati- strânsă de nicio limitare, oricât de cuprinzătoare
ța, în genere, precum și explicarea naturii lumii ca, logica (theorein, din limba greacă, se traduce ar fi aceasta din urmă, nu poate fi decât o cunoaș-
şi a universului, în egală măsură. Pentru că nu ne prin a cunoaște nemijlocit / direct, a contempla tere ce vizează cauza cauzelor – semnificaţiile ul-
propunem să aprofundăm acest domeniu ne vom sau, uneori, a lua parte la o solemnitate inițiatică time şi cele mai profunde ale existenţei. Tocmai
opri aici cu subiectul filozofic adăugând doar pentru a primi revelaţia); (ii) domeniul practic de aceea, adevărurile universal valabile la care
că, din perspectivă strict etimologică, termenul cuprinzând etica, politica şi economia (prātein se ajunge prin Metafizică pot fi exprimate doar
face trimitere la ceea ce este dincolo de materi- se traduce prin a acționa, a face, a înfăptui); (iii) printr-o solicitare maximă a limbajului şi, uneori,
alitatea (fizicalitatea) realităţii înconjurătoare domeniul poietic cuprinzând muzica, poezia, ar- folosind termeni oximoronici, analogici şi for-
şi, deci, dincolo de ceea ce poate fi evidenţiat și hitectura (poiein se traduce prin a făuri, a crea, a mulări metaforice. Dat fiind ordinul supraindivi-
cercetat prin stricta experimentare de natură ști- combina). Corespunzător acestor domenii există dual şi supraraţional al Adevărului metafizic, în
ințifică. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Metafi- trei modalităţi distincte de a obține cunoașterea: numeroase cazuri, gândirea logică nu mai poate
zic%C4%83) În, schimb, pentru prezentarea ce- (i) modul theoretic (cunoașterea directă, nemedi- facilita o înţelegere corespunzătoare a acestui gen
leilalte expresii – Metafizica scrisă cu majuscule, ată, revelată, intuitivă, cea care asigură cunoaşte- de mesaje.
cea pe care o moștenim din ezoterismul original rea principiilor prime); (ii) modul epistemic (cu- Sintetizând ad-hoc precizările guénoniene în
şi tradiţional – vom insista mai mult, îndeosebi noașterea științifică şi exactă cea care implică un materie va rezulta că miezul Tradiţiei îl constituie
asupra nuanţelor atribuite în mod curent astfel instrumentar ratiocinativ și sensibil şi care asigu- Metafizică – filosofia primă – un ansamblu de cu-
încât, în final, să putem ajunge la ceea ce denu- ră un edificiu ierarhizat de adevăruri epistemice noştinţe, principii, reguli şi credinţe fundamen-
mim, în titulatura articolului, doctrina metafizi- decurgând din principiile prime şi subsecvente tale de natură pur spirituală şi supraumană. În
că. Şi într-un caz şi în celălalt vorbim, în fond, acestora); (iii) modul sistematic (cunoașterea esenţă, Metafizica adevărată nu este altceva decât
despre aventura cunoaşterii umane, cu cele două rezultată din organizarea / reordonarea unui an- ansamblul sintetic al Cunoaşterii sigure şi imuabi-
paliere semnificative ale acesteia, cunoaşterea şti- samblu de date și informații conoscute, cea care le, în alara şi dincolo de tot ce este întâmplător şi
inţifică şi cea iniţiatică, revelată. asigură o aplicaţie inedită, o creaţie rezultată din- variabil. În concluzie nu putem concepe Adevărul
În plan mitologic, diferenţa între om (fiin- tr-o măestrie). metafizic altfel decât axiomatic în principiile şi te-
ţă perisabilă, limitată şi finită) pe de o parte, şi În sfârşit, date fiind domeniile şi modalităţi- oremele deducţiilor sale, deci exact la fel de riguros
Dumnezeu, pe de altă parte, este prezentată alu- le specifice menţionate, rezultă cele trei filosofii ca adevărul matematic, a cărui prelungire nelimi-
ziv şi metaforic, în partea de început a Bibliei, cu care, împreună, alcătuiesc marea filosofia anti- tată este.
ajutorul unei ficţiuni alegorice. Altfel spus, pen- că elenă, astfel: (i) filosofia theoretică, cea care, Metafizica a mai fost denumită ştiința științe-
tru a se marca importanţa acestei diferenţe dintre pentru transmiterea cunoaştințelor, utilizează lor, știința principiilor prime. Metafizica are ca
o conştiinţă mărginită, condiţionată, inconsec- cu preponderenţă ritualul, mitul şi analogia); (ii) obiect de studiu realitățile suprasensibile, așadar,
ventă şi Marea conştiinţă absolută, în Facerea, filosofia epistemică, cea care, utilizează prepon- o sumă de elemente şi aspecte ce evidențiază,
este abil sugerată aceasta, prin sublima legendă derant raționamenul, logica şi arta argumentării; unele în comparaţie cu altele, raporturi de asemă-
a celor doi pomi interzişi omului, cel al cunoaş- nare (omonimie). Înţelepţii greci din antichitate
terii binelui şi răului şi cel al vieţii veşnice. Deja numeau omonime lucrurile care, fără a fi cuprinse
am putea formula, în acest moment, o concluzie în același gen, se comportau ca și cum s-ar pre-
provizorie potrivit căreia cunoaşterea şi nemuri- zenta unitar și coerent (după o unitate), ceea ce
rea sunt, în fond, cele două dimensiuni care fac înseamna mai mult decât simpla comunitate de
distincţia între fiinţa umană şi Fiinţa supremă ca denumire. Pe de altă parte, omonimele se deose-
univers viu, conştient de sine. Pe cale de conse- besc de sinonime care, la rândul lor, desemnează
cinţă, pentru omul de rând, viaţa trăită în igno- lucruri de aceeași natură și, cu toate acestea, cu-
ranţă, precum şi teama de moarte sunt cele două noscute sub denumiri diferite.
motoare ale infernului, izvoare de angoasă, dez- Asemenea Metafizicii, doctrina metafizică
ordine şi suferinţă. are ca element central, Principiul etern, imuabil
Încă de la începuturile istoriei, homo sapi- şi infinit, posibilitatea totală, cauza cauzelor. Fie
ens s-a arătat extrem de preocupat de cucerirea chiar și parțială, renunțarea la acest raționament
cunoaşterii – primul dintre atributele divine. expus succint mai sus este în măsură să anuleze
Dezvoltând subiectul, Lucian Blaga identifică, întreaga aură de sacralitate a activităţilor iniţiati-
în acest sens, două forme principale de cunoaş- ce. De aceea, pentru ca un aspirant întru cunoaş-
tere, una paradisiacă iar cealaltă luciferică A nu tere să înțeleagă corect ceea ce generic denumim
se confunda această distincţie formulată de Blaga ezoterism, este necesar ca, înainte de toate, să se
cu diferenţa dintre cunoaşterea empirică şi cea clarifice cu privire la doctrină metafizică. Spiritul
teoretică, pe de o parte, şi dintre abordarea in- doctrinei este, și trebuie să fie, esența călăuzitoa-
tuitivă şi cea raţională, pe de altă parte. Desigur, re a întregului demers inițiatic. De la originile
este evident că în cazul cunoaşterii paradisiace, sale și până în prezent, învățătura inițiatică poate
subiectul este separat de obiectul cunoaşterii, în fi prezentată succint ca fiind un amplu efort de
timp ce, în cel de-al doilea caz, subiectul, obiectul explorare a înțelesurilor și ramificațiilor doctri-
şi procesul cunoaşterii alcătuiesc un singur tot. nei metafizice. În mod gradual, doctrina-i va fi
Altfel spus, cunoaşterea paradisiacă constă într-o revelată căutătorului de lumină prin ritual și sim-
cercetare a datelor și informaţiilor prelevate din bolistică. Văzută din exterior, învățătura inițiatică
realitatea palpabilă, în timp ce cunoaşterea lucife- duce, inevitabil, la pierderea a ceea ce reprezintă
rică vizează alteritatea (cealaltă realitate), lumea adevărata ei natură. Doctrina metafizică este vie,
părelnică şi subtilă a principiilor prime, cea care este Calea însăși și motorul Ordinului inițiatic
poate fi accesată doar prin efort contemplativ şi Maxim Dumitraş Absenţă încercuită (2008), landart universal.
TRIBUNA • NR. 345 • 16-31 ianuarie 2017 25
civilizației
Nici trupurile nu mai pot fi percepute în intreaga
lor prezență dură fără a fi imersate într-o lume
virtuală în care poți face „slide to left”. Am văzut
sau cred că am văzut asta în noaptea de Revelion
petrecută la Budapesta. Priveam tinere fete săru-
Oana Pughineanu tându-se și inițial credeam că o fac pentru a atra-
P
ge băieții. Probabil era doar o experiență în plus,
oluarea aduce cu sine senzaţia de ames- produce o mânie generalizată, ci revolte sau re- deși, în lumea alunecării „în plus” devine inutil
tecătură, amalgam, particule invizibile şi vendicări locale, activisme activate de neotriburi sau imposibil. Experimentarea fără experiență e
celebrele 99% dintre bacteriile care col- cu interese punctuale. Sloterdijk observa că pe un mod de a trăi, iar plusul pur și simplu nu mai
căie pe unde nu te aştepţi în spaţiile locuite de lângă acuza de superbie tipică creştinismului are sens, chiar dacă e dorit cu ardoare. Oricum,
om. Poluarea are ceva din haosul primordial, ne şi dresarea prin sublimare tipică psihanalizei, băieții păreau imuni la spectacol. Maxim puteau
ocultează simţurile, vătuieşte lumea. Sau cel pu- cum „consumerismul actual provoacă aceeaşi rosti cele două propoziții necesare obținerii unei
ţin aşa mi se părea până nu demult. Cu siguran- excludere a mândriei în favoarea eroticii fără să poziții: „Where are you from? That's interesting”.
ţă, mă gândeam, poluarea mentală trebuie că are recurgă la altruism, la holism şi la alte pretexte Pur și simplu în societățile avansate (în cazul de
aceleaşi determinaţii. Aduce confuzie, provoacă nobile, cumpărându-le oamenilor, prin avantaje față un club populat de foarte multe nații din
ambiguitate prea puţin artistică şi duce la inde- materiale, interesul pentru demnitate”. Mândria Budapesta, în special italieni) fetele nu mai au
cizie cronică. Dar la o a doua privire, poluarea şi demnitatea aparţineau desigur, omului mâni- nicio modalitate de a se face remarcate. La Cluj
mentală poate la fel de bine să fie şi un factor os care lupta până şi cu zeii pentru a se afirma ar fi mers. Aici legatura cu originile e mai bine
ordonator (propagandiştii transformaţi în PR-i (în stilul homeric sau cel al supraomului). Poate conservată. Am văzut aceleași scheme (dar ju-
cunosc bine efectele repetării sloganelor inep- că cel mai perspicace observator al acestei stan- cate mult mai lasciv) în Euphoria și succesul a
te, iar publicitarii renunţă pe zi ce trece la orice dardizări rămâne Anders. Ea nu mai este nici fost total. În societățile în curs de dezvoltare,
urmă de ironie sau umor în favoarea imaginilor produsul comunismului nici al capitalismului, ci precum ale noastre, experimentul mai are iz de
edenice gen Turnul de veghe în viziunea bcr, bt, provine direct din contactul cu maşina. Lumea experiență chiar și fără wirelessul prealabil. Ceea
șamd.). Primii critici ai industriei culturale vor- globalizată este lumea procesată prin maşină, li- ce i-a reușit simulacrului combinat cu societa-
beu de standardizare, un fel de lagăr al minţii cu vrată în aceleaşi arome, o lume a „lucrurilor de tea de consum e generalizarea celebrului „foto-
program strict şi mişcări numărate gândite după făcut/văzut/pipăit într-o viață” din care e elimi- liu din care participăm la dramele lumii” care a
câteva reţete strict urmate. Dar lucrurile s-au nată orice formă de întâlnire destinală între om devenit un soi de monedă mentală unică. Dar
schimbat de atunci. Pare banal spus, dar poate şi mediu, om şi om. ceea ce este imposibil de produs în lumea pro-
nu reuşim încă îndeajuns de mult să conştienti- Lucrurile mici, asupra cărora s-au aplecat ducției generalizate este tensiunea pe care soci-
zăm standardizarea simţirii (nu doar a gândirii) gânditorii postmoderni sunt cele care emană etățile „înapoiate”, de la cele eroice, la cele bur-
pe care o trăim în era simulacrelor. De fapt, a nu încă pentru „mutanți” (cei care, după cum ob- gheze se bazau. Baricco crede că profunzimea a
putea conştientiza este trăsătura de bază în lu- servă Baricco, trăiesc pe jumătate într-o eră pre- devenit pentru barbar „o pierdere de vreme ce
mea simulacrelor, în care nu există diferenţă în- spectaculară) străfulgerări dintr-o lume apusă, nu se justifică, un impas inutil care fărâmițează
tre pilula roşie şi cea albastră, căci nu e vorba ca a „civilizației” bazată pe delimitarea real-ireal, fluiditatea mișcării (...) a experimenta lucrurile
în celebrul Matrix de nişte maşini care folosesc esență-aparență. Pentru mine, Erzsébet torta devine totuna cu a petrece în ele exact timpul
oamenii pe post de baterii care totuși se trezesc a constituit momentul unui astfel de declic. În necesar pentru a extrage din ele un impuls su-
din somnul peșterii, ci, dacă e să urmăm com- centrul Budapestei, cofetării cu ștaif te invită să ficient pentru a ajunge altundeva”. Dar dacă ar
paraţia „sf ”, e vorba de nişte clone-maşini care guști prăjituri care la noi sunt de mult apuse. Nu fi asta, barbarul nu ar fi în totalitate barbar, ci
se cred oameni (gen Oblivion). Iluzia umanului pentru că ar fi contrafăcute, ci pentru că pur și doar un mutant. Profunzimea pur și simplu nu
sau a unor bucăţi de umanitate este cea care asi- simplu, a urmări o rețetă chiar numai pentru o mai poate fi accesată. Programele care o detectau
gură funcţionarea eficientă a maşinii (a se vedea maimuțări într-o variantă edulcorată, nu mai re- au fost șterse și înlocuite cu o nouă sensibilitate
şi noile generaţii de roboţi umanoizi care devin prezintă un țel al cofetarilor români. Prajiturile pentru care profunzimea e cel mult subliminală.
inteligenţi/se activează/se actualizează prin co- sunt atât de prost făcute încât nici măcar nu pot Dar mai bine să-i spunem tensiune. Pentru că în
municarea cu umanoizii robotizaţi). Desigur, fi considerate copii, ci un nou fel de prăjituri: fond, nici pentru cei care suferă azi mutația, nu
mi se va aduce aminte, orice ideologie care avea seci, plicticoase, cu un dulce agresiv fără urmă de mai era vorba de acea profunzime cu iz metafi-
efecte de standardizare ale gândirii era însoţită aromă. Batjocura e atât de evidentă, atât de fla- zic-romantic, ci cel mult de constructele sociale
şi de felurile de a simţi la modă (pe care pentru grantă încât ne păstrăm pe falia esență-aparență, cu care bietul lor eu se mai războia. Ori, con-
o scurtă perioadă geniul sau avangardistul le pu- real-ireal, părjitură bună autentică - prăjitură rea structul este vedeta în lumea barbarului. Exact
tea contesta sau depăşi). Mi se pare însă că azi autentică. Dar cu Erzsébet torta la care am pof- ca pe celebrul Airbnb, barbarul cumpără „expe-
mişcarea este inversată. Că începând cu supra- tit pentru că avea o glazură fondantă (tânjind de riențe”, nu un spațiu în care ar putea rămâne cu
producţia şi necesara producere a consumato- atâția ani să redescopăr gustul bomboanelor de gândurile sau programul lui. Ceea ce nu este în
rului complementar, simţurile sunt cele atacate brad din vremea lui Moș Gerilă) lucrurile stau prealabil preparat/programat, posibil de apropi-
de standardizare. Şi asta, în două moduri. Prin altfel. Glazura semăna cu cea fondantă, crema at cu un copy-paste este sursă de angoasă și con-
crearea unei imagini unice a binelui comun, aducea aminte de gustul de pralină, blatul părea fuzie. E ca o drumeție cu celularul lăsat acasă.
reprezentat de confort şi prin livrarea unor ex- să fie aromat cu o esență pierdută și totuși ceva Ca o existență în afara semnalului, (non)loc al
perienţe diversificate, dar care urmează cam lipsea. Erzsébet torta era și nu era în același timp tututror ororilor posibile. În afara semnalului,
acelaşi traseu hormonal (tensiune-descărcarea și sub același raport Erzsébet torta. Ar fi imposi- urșii te pot devora în pădure, traficanții își pot
tensiunii, gen Veronica se pregăteşte să moară) bil de spus de ce era și imposibil de spus de ce nu lua organele, sau poți pur și simplu dispărea fără
sau prin diversificările mai „sofisticate” ale unei era. Dar am rămas cu senzația acută că tocmai urmă luat de o civilizație extraterestră. Desigur,
arte publicitare etern conceptuale (happeningul am mâncat o copie a prăjiturii pe care o cumpă- aceleași lucruri ți se pot întâmpla și în aria sem-
şi instalaţia fiind nişte exerciţii live de simulare rasem. O senzație pe care o am adesea la cinema nalului, dar nimeni nu-ți poate lua falsa senzație
artistică a artei sau a procesului artistic). S-a vor- (în special urmărind valul de filme minimal sau de siguranță pe care ți-o dă semnalul, nimeni
bit îndeajuns de efectul mass-media care trans- real care încep să-și trăiască obștescul sfârșit): nu te poate convinge că Erzsébet torta nu e chiar
formă orice „tragedie”, cu sau fără ghilimele, în imaginea e bună, actorii sunt fabuloși, scenariul Erzsébet torta. Un simț odată inoculat, asemeni
fapt divers. e ok, regizorul e talentat și totuși filmul nu există. unui zvon lansat, nu mai poate fi retras. El poate
Poate lipsa atitudinii revoluţionare deplânsă Toate ingredientele sunt la locul lor, până și su- fi însă reprogramat în mod continuu, modificat,
de mulţi se datorează nu atât unei lipse de viziu- fletul e turnat în dozele recomandate de nutrițio- corecționat și, cel mai important e că toate aceste
ne ideologică sau de „soluții” (efectiv internetul niști, și totuși, maioneza e tăiată. În lumea „bar- lucruri se pot face fără a întâmpina opoziții. Se
colcăie nu doar de inepții ci de mii de idei intere- barilor” descrisă de Baricco există o explicație: pot întâmpina rezistențe, dar lumea simțului, așa
sante dar care nu vor deveni niciodată Modele), alunecarea e expereința fundamentală. Sau, mai cum ne-au demonstrat-o generații de neurologi
ci acestei simţiri standardizate care nu mai poate pe românește, scrollul. Absolut orice expereință, Continuarea în pagina 35
C
artea care face obiectul prezentei recen- Grecia. Conflictul dintre cele două state este p. 120). Fenomenul este pus în legătură cu
zii, Collective memory, national identity, legat în bună măsură de recuperarea și trans- doi factori. Pe de o parte apartenenţa la stat
and ethnic conflict: Greece, Bulgaria, and formarea în simboluri de stat a unor bunuri şi exercitarea drepturilor politice sunt condi-
the Macedonian question (Westport, Praeger, în esență culturale (numele Macedonia, ima- ţionate de cetăţenie. Prin urmare identitatea
2002, 280 pagini), este o apariţie editorială mai ginea lui Alexandru cel Mare sau steaua de etnică nu participă la construirea identităţii
veche. Cu toate acestea consider că este impor- pe artefacte descoperite în mormintele regale naţionale în ţara de rezidenţă. Pe de altă par-
tant să fie adusă în discuţie aici întrucât de la de la Verghina, Grecia) de către ambele păr- te promovarea, în noile patrii, a valorilor plu-
apariţia sa rămâne cea mai detaliată analiză a ți. Disputa purtată în jurul mizei simbolice a ralismului a permis recuperarea, uneori chiar
„Problemei Macedonene” din perspectivă so- avut însă grave repercusiuni asupra economiei descoperirea, unei identităţi etnice distincte
ciologică. Macedoniei (prin embargoul impus de Grecia) de cea naţională. Capitolele V şi VI explorează
Autorul, Victor Roudometof, profesor aso- care au impus în final medierea internațională. conturarea minorităţii macedonene în contex-
ciat de sociologie la Universitatea din Cipru Originile conflictului sunt examinate în ur- tul complet diferit al politicilor etnice din sta-
şi doctor în sociologie şi studii culturale al mătoarele două capitole în care Roudometof, tele balcanice. Situația populației de etnie ma-
Universităţii din Pittsburgh, este cunoscut urmându-l pe Foucault (p. 57), face o arheo- cedoneană din Grecia și Bulgaria se conturează
pentru contribuţia sa la studiile balcanice. logie a „Problemei Macedonene”. Paginile care oarecum neclar. Deși autorul prezintă atât date
În afara lucrării de faţă, Roudometof a de- urmează sunt o interesantă incursiune în is- din statisticile oficiale cât și din cele colectate
dicat istoriei recente şi moderne a zonei alte toria Balcanilor în secolul XIX. Autorul pune de asociațiile de apărare a drepturilor omului,
două monografii: Nationalism, Globalization astfel în evidență un cumul de factori (moș- rămâne sceptic în privința obiectivității ambe-
and Orthodoxy (Westport, Greenwood, 2001) tenirea identității colective create în sistemul lor surse. Tinde să considere însă că, deși etnici
şi Globalization and Orthodox Christianity otoman al comunităţii definite în termeni de macedoneni există în ambele state, aceștia nu
(London, Routledge, 2014), a editat volume religie, millet, se îmbină cu recursul la alte ele- întrunesc condițiile, în principal din punct de
colective, semnând totodată numeroase studii mente culturale, precum limba, pentru a trasa vedere numeric, pentru a fi recunoscuți ca mi-
şi articole. demarcațiile, la acea dată fluide, între creștinii noritate națională (p. 145). Situația minorității
Volumul de faţă explorează „Problema din Balcani, sub impactul ideii occidentale de albaneze din Macedonia e tratată în contextul
Macedoneană” relansată în 1991, la destrăma- națiune) care au contribuit la specificul con- mai larg al înrăutățirii bruște a relațiilor dintre
rea Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, struirii statelor moderne în zonă. În cazul teri- cele două state la începutul anilor 2000 (capi-
odată cu proclamarea independenţei Republicii toriului extins cunoscut ca Macedonia, consi- tolul VI).
Macedonia. Apariţia noului stat, singurul deră Roudometof, individualizarea lingvistică, Cartea lui Victor Roudometof, un studiu
care s-a desprins pe cale paşnică din fosta culturală și religioasă nu s-a putut realiza, bine documentat, sintetizează vasta biblio-
Iugoslavie, a provocat însă opoziţia îndârjită populația slavofonă fiind prea apropiată ling- grafie dedicată evoluţiilor recente din Balcani
a vecinilor din est (Bulgaria) şi sud (Grecia). vistic de bulgari. Împărțirea zonei între Grecia la nivelul anului 2002. Unghiul ales de autor,
Cele două state au contestat numele republicii (Macedonia Egeeană), Bulgaria (Macedonia studiul articulării identităţilor etnice în zonă
precum şi modul în care era definită naţiunea, Tracică) și Regatul Iugoslav (partea străbătută în ultimele două veacuri, îi permite să atingă
considerându-le uzurpări ale moştenirii lor is- de Vardar a Macedoniei) la finalul Războaielor punctul nevralgic al numeroaselor conflicte
torice şi culturale. În plus, discursul naţional al Balcanice (1912-13) suspendă temporar as- regionale, oferind interpretări interesante prin
Republicii Macedonia a fost perceput ca poten- pirațiile locuitorilor spre alcătuirea unui stat punerea în perspectivă istorică a discursurilor
ţial iredentist de către cele două state vecine. național. Perioada interbelică e marcată de naţionale create de fiecare dintre părţile impli-
Roudometof examinează în aproximativ 300 eforturile eșuate ale celor trei state de a asi- cate (Macedonia, Grecia, Bulgaria, Albania).
de pagini relaţiile diplomatice dintre cele trei mila populația zonei, tentative care au lăsat în Studiul este accesibil unui public mai puţin
state în deceniul 1990-2000 pornind de la pre- urmă comunităţi înstrăinate de statul în care familiarizat cu istoria recentă a Balcanilor eve-
misa conform căreia la baza conflictului se află se aflau. Roudometof argumentează convingă- nimentele fiind discutate comprehensibil. Se
concepţii asupra istoriei naţionale (historical tor că succesul partidelor comuniste în spațiul remarcă totuşi o disproporţie în ceea ce pri-
narratives) divergente. veşte ponderea sesizabil mai mare a informa-
Lucrarea este structurată în şase capitole ur- ţiei referitoare la Grecia faţă de celelalte state
mate de un al şaptelea care reuneşte concluzii- aduse în discuţie. Pe de altă parte analiza este
le volumului şi de un amplu postscriptum (pp. inevitabil deschisă, având în vedere că la acea
211-223) dedicat evoluţiilor recente în zonă dată conflictul armat din Kosovo abia se în-
(2000-2001) asupra căruia voi reveni. cheiase (iar statutul său internaţional nu este
Cadrul teoretic, în care esenţială este discu- încă soluţionat), diferendele dintre Grecia şi
tarea celor două modele de construire a iden- Macedonia în privinţa numelui acesteia din
tităţii naţionale, cel bazat pe cetăţenie care dă urmă nu sunt complet soluţionate (Grecia fo-
accesul la naţiune, model folosit îndeobşte de loseşte încă acronimul FYROM în relaţiile sale
democraţiile Occidentale şi cel bazat pe eth- diplomatice), iar „Problema Albaneză” era în
nos, implementat în Balcani (p. 16), ocupă pri- plină desfăşurare la data la care a fost publicat
mul capitol. Odată stabilită interdependența volumul. În sfârșit, având în vedere natura încă
dintre identitate națională și apartenența la et- foarte sensibilă a discuţiilor privind minorită-
nia dominantă, importanța acordată modului ţile etnice în Balcani, o monografie obiectivă
de alcătuire al discursului despre trecut (p. 5 și şi echilibrată este încă dificil de găsit. O per-
următoarele) devine perfect justificată. spectivă care explorează mai adânc versiunea
Capitolul al doilea detaliază conflictul dintre macedoneană poate fi găsită în Macedonia
Macedonia și Grecia până la acordul din 1995, and Macedonians: a History (Leland Stanford
prin care Grecia recunoaște noul stat sub nu- Junior University, 2008) a istoricului canadian
mele provizoriu de FYROM (Fosta Republică de origine macedoneană Andrew Rossos.
Iugoslavă a Macedoniei) iar Macedonia re-
nunță formal la orice pretenții teritoriale în Maxim Dumitraş Absenţă încercuită. Târgu Jiu, 2016 n
Mai am eu timp să mai visez? şă nouă să meargă astfel dichisit la biserică, tata
dezvelea o rană din primul război mondial. Ar fi
trebuit să-i sărut acea rană. Rana mea nu se vede.
Jurnal la 75 de ani
E ascunsă în ceaţa trupului meu ca într-o pădure.
25
colină şi văd din nou ruinele casei lui. Sper ca
iunie 2016: Mă trezesc cu fel de fel de indcă am făcut armata în pădure lângă Ploieşti, că nu cumva din poporul român să se aleagă în cele
gânduri incomode. O ceaţă se lasă am fost la cuscra Rodica să iau nepoţii la o plim- din urmă un maldăr de ruine cum sunt acestea.
peste memoria mea încă nesmulsă pe bare, aşa mă plimb eu cu viitorul de mână, cu vi- Să nu fie ele un semn prevestitor. E un blestem
de-a-ntregul din noaptea ce a trecut. Personaje itorul naţiei noastre de mână, dacă te uiţi printre peste capul nostru să nu ne recunoaştem eroii. Să
nocturne rupte din visele mele se gudură încă pe crengile copacilor vezi cerul înstelat, o pânză care nu ni-i putem recunoaşte. Ajung la cabană şi mă
lângă mine, îmi scormonesc mintea şi mă atrag se ţese singură e viaţa mea, mă trezesc la cinci şi instalez. Bucuria sinceră a doamnei Cristina, so-
spre ţinuturi derizorii. Închid ochii şi nu mă uit nu mai pot adormi… Şi plec din nou în pădure şi ţia prietenului meu, când află că soţul i-a respec-
spre geam. Se zice că dacă atunci când te scoli te mă fac om ca acea pasăre a lui Blaga dintr-o pie- tat rugămintea, marea ei rugăminte de a nu cosi
uiţi spre geam, gata!, s-au spulberat toate visele să de teatru dacă nu mă-nşel, şi iar oameni săraci florile, margaretele din acea parte a grădinii «că
ce le-ai visat în noaptea trecută. Ori eu nu doresc cărând vreascuri în spate şi tăieri cu drujba şi co- prea frumoase sunt să le tai cu coasa». Dintr-un
lucrul acesta. Visele sunt parte din viaţa ta, din paci mutilaţi şi drumuri noi făcute peste vlăstarii film: Nu există parfum mai plăcut decât cel al vi-
trupul tău, din imaginaţia ta. Cum să renunţi la înnoitori de pădure, zdrobiţi, călcaţi, rupţi…Ar oletelor. M-a îngândurat felul în care Octaviuţ a
vise? Eu doresc să-i «văd» nopţii visele, să le ana- trebui o nouă lege a pădurii, una a căprioarelor şi distrus un cuib de viespi: a luat o pungă de plas-
lizez, să caut în ele urma viitorului sau poate a a păsărilor, legi pentru urşi, mistreţi şi cucuvele… tic, a suflecat-o peste fagure apoi a închis repede
trecutului din care se naşte viitorul. În visele mele Legi pentru bipezi există, dar ei nu le respectă. punguţa cu viespii captivi şi a aruncat-o în foc. E
apar adeseori arbori cădelniţând, copaci crescuţi atâta cruzime în acest gest. Viespii sunt şi ei facto-
la margini de primăveri timpurii, păsări al căror 6 iulie: Aceeaşi drumeţie cu altă pălărie. Am rii lui Dumnezeu. Drum până la cascadă şi telefon
zbor te face să stai pe loc.Visele sunt pentru mine ieşit din culcuşul noptatic şi am făcut câţiva paşi lui Philus. Să-mi aducă mâine făină pentru mă-
înlocuitoarele tristeţei. Ele sunt gânduri sau ima- pe un câmp la marginea căruia începe vara toridă. măligă. Foc, ploaie, făcut ceai, citit. Încercare de
gini mai bine zis, care şchiopătează, care învaţă Pădurea se vede ca o liniştire şi ca o cuminţenie lovitură de stat în Turcia, ţara care a pierdut occi-
să umble precum copiii de un an sau doi, sunt a naturii, dualitate ce-o resimt contradictoriu. dentalizarea. Nu mi-e teamă de relele ce mi le-ar
candidate la realitate şi nu trebuie să le neglijăm Batalioane foşnitoare, vântul încearcă mereu să putea face duşmanii, ci de cele pe care mi le fac eu
fiindcă în acest caz ne abzicem de o parte delicată tulbure conştiinţe, să alimenteze cu vid sufletele singur. O greşeală în presa literară: «Avea părul
a ambalajului nostru uman. Visele parafrazează melancolice. Când eram la Capul Midia mă în- organizat» în loc de «grizonat». Început lectura
existenţa şi o colorează aşa cum pictorii colorea- grozea vântul pe care nu-l puteam suporta. Toată Povestiri crepusculare de Ghelderode, traducere
ză pânzele lor cu fel de fel de vise. Iată, am visat ziua bătea vântul care te făcea mereu atent la per- de Ana Blandiana. La o anumită pagină dau peste
un schelet ce purta pe o mână un ceas. E o alu- ceperea realităţii, te făcea vioi şi neliniştit. Pentru sintagma «drăcuşorul din borcan» şi-mi vine să
zie ranchiunoasă din partea lui Dumnezeu, care mine perceperea realităţii însemna perceperea exclam: hoţul de Ion Mureşan cum a luat el expre-
mă anunţă că timpul meu (simbolizat de ceas) nu tristeţei. Spaţiu vegetal... Am întrerupt lecturi to- sia şi a fixat-o în Cartea Alcool, numai că a modi-
mai are mult până să se transforme în veşnicie. renţiale ca să pot fi prezent aici, la confluenţa din- ficat puţin lucrurile zicând «îngeraşii din pahar».
Are sorţi de zbândă visul acesta survenit din sub- tre concret şi abstract, dintre viaţa privată şi cea Marş insistent până dincolo de Salvamont. Locul
urbiile inconştientului meu. Am 75 de ani şi nu ascunsă, invizibilă. Printre ramuri groase se văd unde abundă viperele. Vin la mine pui de cuc /
mai pot avea mari pretenţii de la visele mele. Dacă fragmente de cer însorit. Din cer trebuie să cadă cucule, măi cucule/ s-a dus maica-n târg să vândă
n-am visat până acum, adio! Mai am eu timp să mereu câte ceva şi de asta cred că Dumnezeu nu / pasărea din pom flămândă / cucule, măi cucule!
mai visez? vrea neapărat ca noi să fim fericiţi. Zilnic el pune Apa curgătoare numită Valea Stanciului se ascun-
semnul egal între fericire şi nefericire, superfici- de într-un loc pe sub pământ şi apoi iese din nou
3 iulie: Zorii au încărunţit la geamul meu. Mi-e alitate şi gravitate, între cert şi incert sau deşert. la suprafaţă. Ce ciudăţenii sunt în munţii aceştia,
gândul mereu la visul visat în una din nopţile tre- Am scăpat de gânduri mustrătoare, am dereticat ce peisaje unice. Iată un fragment din Povestiri
cute, care o avea în centrul naraţiunii pe mama. prin memoria-mi tăbăcită să văd care sunt împre- crepusculare: «Posibil că subzistă în spaţiu silabe
Ce liniştită era, cum zâmbea ea de fericită când jurările rătăcirii mele, obârşia clandestină a unor sau sunete împrăştiate, deşeuri de armonie sau
am îmbrăţişat-o în dreptul portiţei de la intrarea timide înfăţişări din care nu se alege decât un fel fragmente de fraze muzicale care plutesc în deri-
în casa noastră din Cociu şi cum mi-a spus, atât de praf ce-l lasă conştiinţa. Îmi analizez trecutul vă, un praf sonor pe care o ureche prea sensibilă
de domol, «puteai să scrii măcar o scrisorică fi- de care nu pot fi chiar mândru. Îmi croiesc drum sau anormal conformată îl captează brusc, fără ca
indcă sunt plecată de atâta timp» şi «du-te fă un printre amintiri şi dau de pagina apucării pe po- aceste cuvinte sau frânturi muzicale să aibă vreo-
foc că nu mai pot de frig». N-am să uit niciodată teci greşite. Nu-i pagina cu numărul 13, cum v-aţi dată un sens sau să poată fi acceptate ca un sem-
aceasta, cum mi-am arborat de casă un drapel cu putea închipui, ci e o foaie neagră. I-am studiat nal sau indiciu prevestitor» (pag. 144-145). Cam
însemnele durerii, astfel încât cei ce trec să spună: demult veşmântul nenorocului ei. E un loc cu eroi acelaşi lucru spun şi eu în Moara, într-un loc, fără
acesta-i desfăşurătorul tuturor pieselor de schimb flămânzi şi postbelici, când pâinea nu putea trece să am cunoştinţă de traducerea Blandianei. Aş sta
de la căruţa Mântuitorului când va veni şi va fi din mână în mână, când pe dealul apropiat satu- aici tot timpul, dar când sunt la munte, mi-e dor
prea târziu, medicamentele vor lua sfârşit şi doar lui mai tronau bombe rămase de la germani şi noi de Pădurea Ghinzii, când sunt la Bistriţa tânjesc
acele trupuri rezistente vor mai păcătui din când copiii ne-ncălzeam la focoasele lor. Unuia i-a fost după munte. E greu de luptat cu preferinţele pro-
în când iar muzeele vor striga după carnea şi sche- spulberată o mână, celuilalt un picior. E pagina priei gândiri, cu arsenalul tău de convulsii senti-
letele pierdute. Se anunţă moartea lui E. Wiesel, cucuvelei ce cântă în salcâmul ştiut. E pagina care mentale, cu nehotărârile şi rănile tale sufleteşti.
născut la Bucureşti şi decedat în Israel, întâlnirea poartă însemnele urii şi ale învrăjbirii între oa- Alerg dintr-un loc în altul şi, pătruns de dorinţe
cu I.B., internat în spital («Mi-am luxat un picior meni. E pagina tristeţei mele, a nenorocului meu. neclare şi neinteligibile pe de-a-ntregul, având la
în timp ce-mi vizitam şi dereticam viitorul lăcaş De aceea mă refugiez în pădure. Să uit de tot şi de purtător tot felul de suspine şi dulci cuvinte ce în-
de veci»), întâlnirea cu M. care era în piaţă la vân- toate. Dar şi aici dau de pagini negre. Cunosc fie- frumuseţează cu alura lor spiritul, mă dedau la fel
dut legume (i-am dus o plăcintă), constatarea că care colţişor, fiecare copac încrestat, însemnat de de fel de stări una peste alta, depuneri sentimen-
suntem în luna a şaptea, la mijlocul anului şi ce pădurari şi predestinat tăierii. Omul şi-a extins şi tale în groase straturi ce aluvionează conştiinţa.
repede trece timpul, apoi Simona Halep pierde în acest spaţiu războiul. Bombele. Viaţa mea a fost
meciul cu Kerber care a fost mai bună, convorbi- plină de rătăciri şi reveniri, de pierderi de timp (fragment)
rea telefonică cu Philus care îmi spune că am fă- şi compromisuri. Privit din exterior, ambalajul în n
cut bine că am plecat de la Răchiţele fiindcă acolo care este ascuns trupul meu nu trădează ce se pe-
a început o furtună devastatoare şi poate nu rezis- trece sub acest înveliş. Rana ce te doare nu e de pe
tam noaptea singur, dar el nu ştie că eu rezist fi- lumea aceasta. Când se spăla şi îmbrăca o căma-
Obsesiv 20 DEN (14) ea, până la prima zaloha de vineri, și a dat din
cap aprobator. Dero sigur? Ariel. Finețe pentru
zdrențe. Cred că uneori înțelege tot ce spun. De
unde să înțeleagă? Telepatia hinimii, bro. Există
Robert Diculescu slavă veche în ce îi spun. Îmi aleg cu mare atenție
A
cuvintele.Te aleg ele pe tine. Sunt foarte, foarte
pa este aproape de parc, în creștere brus- Oamenii plutesc pe rîu și sub rîu. Sunt veseli. puțin, ales.
că, și cît de curînd va intra în parc. Va Oameni plutitori. Un rîu cu un nume pe care
ridica pe valuri și Harleiul nostru drag. îl tot uită. Pe râu trec bărci în care nu vâslește Prosopul luat de Jon. Este cel cu răpirea con-
Cu tot stocul de bere din spatele tejghelei, mii nimeni. Bărcile saltă pe ape și înăuntrul lor nu secutivă din serai. Cu fata frumușică în șalvari
de hectolitrii puși deoparte, pentru însetați. S-ar vîslește nimeni. Bărci goale înaintează pe Elba în îmbrăcată, răpitoarea prințesină, luată pe cal
duce astfel pe pustii atîta spumă de calitate. Nu sus, domol mai plutesc, domol mai vâslesc vâs- de turcul-șef pentru a o purta peste țări și mări.
pișoarcă românească. lele singure, trosnesc de la greutatea apei. Unele Cine știe undeeee? Un naș al haremului.
Conducta de alimentare de sub bar, cred că se scufundă. Altele nu. Plutesc înainte pe rîu și Și mi-am adus aminte de naşul beat şi călăto-
duce pînă la o fabrică de budvaizăr cu un gust înapoi. Unde sunt? Îi vezi? Să nu te mai vadă? rii beţi (din trenul navetă-înceată-fulger-oprit)
aurit, te-ai aurit, dă drumul la barbut pe masa În harleiul din capul fiecăruia cîntă altă mu- şi de cojile de seminţe. Cojile strânse stive pe
de lîngă ecran, vreau să-mi văd cîinele favorit. zică, șarmoeria și cei trei chinezi zâmbăreți în- corridor. Oooo! Piramidele noastre, piramidoa-
Cîinele îmi poate salva tot uichendul, și poate și grășați,de muzica maionezei simple și acelei cu nele unei mândrii prăbușite. Mîndria locală.
pe celălalt. Pe tine. Nu! usturoi, sosuri cu usturoi și mentă, salate și șaor- Toți scuipă pe coridor cojile de seminţe nu
Koron sunt Jon? Sevaston lat, perplexat, au- ma. le va curăţa nimeni timp de mai multe curse ale
rolat, amputat. O să vă spun numele de crâșme Acel om din autobuz care ocupă patru locuri trenului le vor lăsa să se adune poate țin de cald
închise, la mesele și nunțile lor nu se mai cîn- cînd mergem spre fabrică, mănâncă șaorma de navetiștilor iarna sau dacă este spart vreun geam
tă și nici nu se va mai intona vreun refren: Real la ei, în fiecare dimineață și doarme. Ocupă lo- în vreun compartiment acoperă navetistul cu
B, Akropolis, Miraj, Azur, Tineret 2000, Stelele cul altora obosiți. Doarme de mai mulți ani, în coji din cap pînă în picioare și frigul nu ajunge
Bucureștiului, Total, Ritmic, Dinamic Junior, același autobuz, întins peste aceleași scaune. Nu în somnul lui pînă la destinație sunt tot felul de
Orient. Formații formatate în crâșme. mai avem loc. Un oraș părăsit. Nu mai este loc motive întemeiate ale Cfr-ului.
Este nevoie urgent. Organe noi pentru oa- pentru toți în el. Nici măcar într-un oraș părăsit Și ce naiba să fac în camera asta că mă împie-
meni vechi. Ca noi și ei. Nicio diferență. Respect nu mai este niciun loc liber. dic zilnic de sticle și desene sticle și desene pe
și răbdări! Mărci și dolari. Și nu mai sunt. toți pereții pe aici se va trece
Cunoști refrenul? Discul zgâriat, marșul desfun- (in-fectații) Dacă nu vezi poți trece și fără să mai distingi
dat, febra așteptării unei alte zalohe. Pe ce dați Asta este o casă plutitoare aruncată în mijlo- nimic pe jos peste tot sunt sticle goale de vin și
voi banii? Fil so fiii obitovnici. Suntem călugăriți cul apelor. Mă asculți? Plutește cînd într-o par- bere țuică de măr naturel de la cezar din rîm-
și abstinenți, spune Sevastos, el poate dovedi. Cu te, cînd în alta, pe Elba și poate ajunge cu puțin nicu-vâlcea țuică de colecție cum minte el of ce
nimic. efort și la Praga, ca să dăm o raită prin castele- naiba este aici cimitirul elefanților cimitir sus-
Au ăștia un aranjament făcut, o mânăreală le și catedralele din Mala Strana. Ne-au instalat pendat așa a spus mama voi parcă stați de pe
cinstită, căci niciodată nu li se termină licorile, în cămin plutitor, nu ca pe alți angajați, au ști- acum în cimitir și nu vă pasă de ce se întîmplă
oricât s-ar consuma, cu muzici selectate, bețivi ut că nouă ne place apa de mare adâncime. Da. în jurul vostru. Poate să plouă, să ningă sau să-i
în clătinare spre closet și drumul dificil înapoi, Drăgălașii, managerii, niște scumpi! înghețe pe toți. Nu te mai trezește nici salvarea
aici este închis? Vă închidem noi! Sau este mereu Te și văd în catedrale rugîndu-te la sfînta nici smurdul nici telepatia nu vă mai faceți bine
deschis? fecioară să-ți arunce un bax de Staropramen. dar lasă că vine ăla cu banii din dubai pînă aici la
Deschideți doar noaptea? Sau ziua? Poate că Când ieși din catedrală. Te și văd cum îi mul- cămin internaționalizăm produsele de țară brîn-
între astea două. țumești neîncetat. Poți sta și în genunchi, poți zica cășcăvăluțul strugurelul de cîmpie și de deal
Mai dormiți? Program preferențial pentru cerși ca ceilalți boschetari pe hol, toată ziua în- alb roșu negru roze avem toate soiurile în unul
dînșii. Înțelegi? Numai când nu înțeleg. tins pe caldarîm cu basca întoarsă în sus, fără și o luăm de la capăt găsim noi o cale să trecem
Măiiii, o spune apăsat, cu vîrful limbii, Sevastos să spui nimic. Cerșeala cu artă cere imobilitate. peste sticlele goale fotografii sticle pe jumătate
este în picioare ridicat. Beii, mai înceeeet, cu slo- Atitudine și imobilitate într-o singură poziție. pline și uitate așa pînă la revenirea setei dese-
vaca asta de baltă, că nu înțeleg, cine pentru cine Niște fachiri, zice din colțul camerei, Sevastos. ne îndemnuri să ajungem la bucătărie cu sosuri
muncește? Cine pentru cine stă? Drepți. Și cine Nu mai există fachirii ăia, ce se chinuia pe ace dulci îmbibate de cimbru și piper alb mușchiu-
pe cine fură? Noi muncim, nu sclipim, clipocim sau treceau prin foc. Ori din ăia, care dispăreau leț de porc piept de pui ardei gras și peste toate
doisprezece din douăzeci și patru, ca niște becu- dintr-un loc și ajungeau în altul. Ăștia mai noi aruncată și o mînă de ceapă cu usturoi cu sos din
lețe sau leduri de uzină –multi-star, asta suntem. par încremeniți în nemișcare. Cred că exersează bere și fiertură de cartofi cu morcovi la care adă-
Leduri aprinse și stinse. Voi munciți la plimbări acasă. Cînd dorm exersează și atunci cînd visea- ugă ghimbir o splendoare la ceaon fel personal
în Billa, cu coșul de cumpărături forevăr plin, ză la banii câștigați (după urma poziției noro- cu influențe locale să ne săturăm un pic.
zăsada, v-am prins! Munciți la fiesta din asta a coase).
voastră, germanizaților! Dacă ar afla și numele norocoase de la kino. Un cimitir de elefanți în care fildeșul va fi vân-
Cînd este închis? Cam niciodată. Niciodată Să ți le spună ție! Este de ajuns să-mi trimită un dut rapid pe cele de supraviețuire arunc cu ea
aici este pe de-a întregul niciodată. Ce aveți ca bilet, un sms, un mail. Și crezi că eu nu pot? Poți, zaloha ține maxim trei zile primele două pentru
fauna prin preajmă? Ce creșteți?–întreabă Jon. dacă îți dă. Poți! împușcări în vene cu lichide și rătăcire cronică
Drogați, aspiranți la titluri nobiliare, emigranți Jon, tocmai s-a întors în cameră, după schim- pe străzi între clădiri și peste clădiri zboruri la
de toate categoriile, șușari, buretinoși, absor- bul de noapte. Se repede pe hol la duș. Nu lua joasă altitudine apoi intervin următoarele vise
banți, floră protejată de stat. Aha! Numai finețe și clanța după tine! Trage mai ușor de ea. Uită neterminate despre mîncarea care trebuia cum-
pentru o sumedenie de zdrențe. O amendă nu săpunul. Se întoarce după săpun. Uită prosopul. părată din penny și tu iei la preț dublu noaptea
strică. Se întoarce după el. cînd te lovește foamea de după sete de la benzi-
Barul cu scaune de epocă și barmanița care Erau strînși toți în bucătărie. Olga, face o listă năria shell non-stop.
ne servea pe datorie era în real pericol. Pericolul cu cei care vor spăla astăzi rufele murdare. Nu Dar nu ce înțeleg în general cei cu supraviețu-
pîndea după colțul closetului și era unul nedor- prea știe să scrie corect numele românașilor, așa irea nu niciodată așa cum înțeleg ei ia de aici via-
mit. Crescută la datorie, moartă la datorie, un că o ajută maramureșeanul. ță de la gheață cu lămâie bonus dacă nu are grijă
buchet de flori peste. I se pot aduce. Orice flori. Ăla are scris de licențiat cu viitor de docto- statul de noi? Cine să aibă? Statul lor sau dacă
Flori să fie! O va lua și pe barmaniță apa și acest rand, doar ai văzut cînd ne-a scris adresa baru- nu al nostru unul din ele sau amîndouă sugi la
lucru a devenit inaccetabil pentru noi. Nicio so- lui, câtă dragoste de caligrafie a pus în amărâta două sfârcuri.
luție de salvare. aia de adresă. Se migălea la fiecare literă scrisă. n
Ăsta era un rul-vis, băiii, un simplu rulvis. Și Parcă urma să construiască vreo operă de artă.
nicio salvare. Nici una. Păiii, așa trebuie, cine știe, știe. Știi tu?
Am vorbit să ne împrumute niște dero de la
Non-dans. Teatru de
Dansul-teatru de mișcare creat de Nadj are
ca prioritate expunerea de evenimente „bana-
le”, uitate, merite artistice și umane conside-
N
cacitatea momentului, atât vizual-scenografic și
on-dansul captează interesul – în ul- performerului – al coregrafului autor de spec- situațional, idei care coordonează gândirea co-
timele trei decade – unor performeri tacol – este un opus mixtum al tehnicilor de regrafică. Este puternic recognoscibilă nuanța
coregrafi „formați” în artele vizuale, mișcare extrase din surse diverse (dans con- perimetrului kantorian (materia deteriorată),
orientați ulterior de „libertățile” unui gen ca temporan, elemente de teatru butoh, panto- a obiectelor, cadrelor cu trecut modest. Nadj
performance art. Aceștia sunt în același timp mimă), prin care acesta sudează un „dans” al construiește atât în plan vertical cât și orizontal
susținători ai reformelor corporalității și ai ten- gestului simplu, comun, inspirat de atitudinea spații destinate situațiilor scenice compuse din
dințelor nonconformiste ale dansului, care se corpului din meseriile banale, imagini văzute reacții mecanice fără obiectiv, personajelor cu
dezvoltă odată cu anii ’80. Este vorba de salturi de artist în copilărie. Acest corpus este com- talent artistic și cu aspirații și realizări obscure,
ale concepțiilor coregrafice „dincolo” de dans, binat cu teatralitatea și ritualismul teatrului mediocre. Titlul lucrării menționează terme-
în direcția unui „teatru de mișcare” sau „teatru asiatic și cu eficiența compozițiilor sculptura- nul „eboșă”, un stadiu neterminat, un specta-
fizic”, ce va suporta nu doar ireversibile modi- le filtrate prin dansul contemporan. Traumele col-schiță, o mărturisire a fascinației pentru
ficări tehnice, ci devine o „oglindă” a multicul- sau întâlnirile dureroase sunt prezentate în- crochiuri a artistului grafician, a liniilor prin
turalismului, o entitate ce reflectă probleme de tr-o lumină naivă firească, personajele având care sunt redate personajele și substanța lor
actualitate ale individului, datorate coordona- trăsături de personaje beckettiene ce execută umană.
telor economice, sociale, consumeriste. Tot- stranii obiective scenice, lipsite de cauzalitate, O temă care domină sensibilitatea creatoare
odată spectacolul devine o biografie de autor rezumate la expuneri neutre ale metamorfozei a lui Nadj – și care va avansa odată cu decada
tradusă prin formă, sugestie și cromatică, prin și maturizării. Spectacolul lui Josef Nadj adu- 2000 – este lutul. Acesta revine în mod leitmo-
compoziții contaminate de reformele regizorale nă elemente ale spiritului est european, alura tivic, ca material genetic al corpului, spiritului
derulate pe parcursul secolului XX. kafkiană a conturului situației și „sărăcia” tea- autorului și al spectacolului, devenind substan-
Josef Nadj își impune formula sa proprie, trului lui Grotowski. Recurge în permanență la ța sculpturii și a scenografiei. Din acest punct
din poziția unui „exilat” (Performing Exile, mijloace minimale de utilizare a spațiului sce- apar infinite combinații cu o altă idee care va
Performing Self, Yana Marzoon), a artistului nic. În prim-plan este corpul, compoziția uma- avansa în compozițiile coregrafice, japonismul,
care vine dintr-un perimetru marginal euro- nă, pantomima care glisează spre coordonatele ritualul generant de ritmicitate serială în spec-
pean în cel mai puternic centru artistic, Franța. dansului contemporan, devenind o arhitectură tacole ca Asobu, Sho bo ze non sau Il n’y a plus
Este creatorul unui teatru ce face neîntrerup- fluidă de forme ce consolidează latura vizuală a de firmament, ca o subtilă incursiune în spiritul
te referințe la artiștii est-europeni care pără- spectacolului. asiatic, privit prin perpectiva europeană, ca o
sesc spațiul natal (sunt frecvent invocați Marc Spectacolele create în anii ‘90 mizează pe com- întâlnire suprarealistă între orient și occident.
Chagall sau Balthus), ajung la Paris, purtând poziții ca selecții cvasi-întâmplătoare de situații și Sunt conjugate codurile de mișcare, parodia
însă în arta lor spiritualitatea locului, memoria, imagini disparate, montate într-un design scenic europeană, elementele sacre, suprapuse gestu-
experiența, ce devin strategii prin care aceștia ce reconstituie sau sugerează substanța materială lui comun extras din comportametul persona-
creează lucrări originale, profund umane. și cromatică a zonei natale. În acest registru tea- jelor trecutului, din Kanizsa.
Pornind cu o experiență artistică complexă tral este gândtit spectacolul L’anatomie du fauve Recent, Nadj creează lucrări de dimensiuni
(muzică, grafică, dans), Nadj creează lucrări co- din 1994, care recurge la investigațiile instinctelor reduse, atât ca dimensiune temporală, mij-
regrafice – sau un „teatru de mișcare” – gândite umane, având ca „direcție conducătoare” lucrări- loace scenografice, dar și ca „material” uman.
ca fragmente ale universului plastic, ca fantezie le lui Oskar Voinigh, scriitor și călător prin cele Intervine în mod obsesiv termenul „peisaj”, fo-
a artistului ce modelează lutul sau alte mate- mai neașteptate și nedescoperite zone geografi- losit după rațiunile artei conceptuale (Robert
riale. Acesta recompune teatralitatea prin sub- ce. Coregraful expune din nou visul de a călători Rauschenberg) unde pulsul vital al spectacolu-
stanța locului de origine, prin chimismul orga- odată cu scriitorul, de a avea experiența fantastică lui este conturat prin sugestii ale materiei verzi,
nic dintre materialul „scenografic” și cel vital a acestuia prelucrată prin propria sa fantezie în ale substanței minerale sau acvatice recuperate
al creatorului de dans și teatru. Spațiul devine momentul lecturii și amintirii acestuia. Detaliile prin sunet și senzație, puse în relație cu textul
o temă privită din două direcții, fie material de dau naștere imaginii teatrale, procesului de recon- corporal, cu gestul, atitudinea și limbajul „din-
reconstrucție a trecutului și o sursă inepuiza- stituire „săracă” a exotismului filtrat prin fantezia colo” de cuvânt. Spectacolele sunt definite de
bilă de creație pentru artistul Josef Nadj (frec- și emoția plasticianului aflat – la un moment dat textura grafică a imaginii în combinații cu di-
vente reîntoarceri la locul natal, satul Kanizsa, - într-un perimetru limitat, izolat de lume și per- mensiuni sonore experimentale (colaborări cu
Voivodina), fie visul unui spațiu imaginar des- spective (perioada copilăriei la Kanizsa). Textura Vladimir Tarasov, un cercetător al dimensiunii
tinat fanteziilor exotice, privit din perspectiva teatrală a coregrafiilor și a spectacolelor construi- acustice a materiei și substanțelor variate), de
celui ce dorește să plece, să evadeze dintr-un tă potrivit „alfabetului” non-dans devine densă și coduri corporale plasate la limita dintre dans
perimetru limitat atât geografic cât și spiritual. codificată. Figura este mascată – un alt motiv vi- și pantomimă, cu elemente acrobatice de circ,
Lucrările sunt veritabile elogii aduse călătorilor zual folosit de coregraf, odată cu spectacolul Sept de frecvente reîntoarceri în zona memoriei
maghiari valoroși și necunoscuți, unor figuri ca peaux de rhinoceros – idee ce se va amplifica în (Kanizsa, Voivodina).
Otto Tolnay, Geza Csath sau Oskar Voinigh, ge- spectacolele ulterioare, sugerând dezumanizarea Fără îndoială, trăsăturile spectacolului creat
ografi care au pășit în lumi exotice, fanteziste, și marionetizarea umană într-un context potriv- de Josef Nadj depind substanțial de o serie de
ignorați de istoria contemporană, dar cu incon- nic, privită printr-o „lentilă” regizorală grotescă. coordonate și contraste ce funcționează într-o
testabile merite. Tema personajului marionetă (fără mască) este entitate complexă, perfect echilibrată, încărcată
Nadj creează un teatru al lipsurilor mate- consolidată în Woyzeck ou l’ebauche du vertige. cu simboluri datorate coexistenței în spectac-
riale din care este proiectat un bogat univers Acesta nu este capabil să opună rezistență, de- tacol a discrepanțelor spațiale, stilistice și tem-
imaginar, care devine un perimetru real de venind material de distracție sau manevră din porale. Sursa incontestabilă rămâne perimetrul
joc. În Canard pékinois personajele principale direcția „forțelor” exterioare (Marie și soldații). natal, suprapus spațiilor iluzorii și etapelor de-
– actorii – își imaginează că sunt în China și Corpul „mascat” al performerilor, executanți venirii artistice a lui Nadj, influențate de con-
acționează potrivit acestor coordonate. În pri- de situații absurde, face trimiteri la praful alb al tactul cu cultura occidentală.
mele spectacole, spre finalul anilor ’80, teatrul performerului butoh. Compoziția face continue
coregrafic propus de Nadj valorifică corpora- referințe la zona politică, expuse în mod caustic n
litatea, elementul scenic de bază prin care este dar și simbolic, amintind de regimul politic al
creată imaginea, compoziția, discursul. Corpul Iugoslaviei anilor ’90.
S
pectacole de top semnate de regizori ro- firavului, nemulțumit de sine, sinucigaș în spi-
mâni ai noilor generații au fost jucate timp rit, Hamm… Piesa lui Beckett e o confesiune, o
de două săptămâni la finele anului trecut mărturisire cinică, întrucât ascunde vulnerabili-
în cea de-a 28-a ediție a Festivalului de Teatru tatea, despre târzii aspirații și idealuri neîmplini-
“Pledez pentru tiner(ri)” de la Piatra Neamț. Cu te, despre greșeli și ispășiri.
18 spectacole în concurs și alte vreo 10 invitate, Și exact acest bogat orizont de semnificații a
festivalul nemțean a fost unul din cele mai ample cuprins Szabo K. Istvan în admirabilul său spec-
evenimente teatrale ale lui 2016, iar aerul său de tacol, o performanță realizată alături de patru mi-
tinerețe dinamică s-a simțit până în ultima zi. nunați actori nemțeni (Victor Giurescu, Răzvan
Mi-am “calibrat” prezența la Piatra între două Bănuț, Lucreția Mandric, Daniel Beșleagă), în-
spectacole ale teatrului-gazdă, profitând de in- tr-o scenografie superbă a lui Horațiu Mihaiu și
terval pentru a viziona și alte producții de felu- cu muzica (sunetele, îmi vine să scriu, pentru că
rite nivele valorice. O să remarc doar că, alături e o partitură de sonuri aici) excelent alcătuită de
de câteva montări memorabile alese de criticul Ovidiu Iloc.
Maria Zărnescu, selecționerul festivalului – une- În ciuda mijloacelor limitate de care dispune
le din spectacolele de top ale perioadei recente, – personajul său e imobilizat, cu privirea obtu-
ca Jacques și stăpânul său, Aglaja, Ubu rege sau rată de ochelari negri –, Victor Giurescu a reu-
Spargerea –, și Teatrul Tineretului a propus – în șit cu brio să redea acea aură de demiurg sleit și
afara concursului – o producție remarcabilă, cu malefic a lui Hamm. Din gesturi și posturi cor-
care mi-am și început periplul teatral nemțean. porale, cu o rigoare mereu controlată, cu mare
În regia lui Szabo K. Istvan și scenografia lui precizie, actorul a construit un personaj axial al
Horațiu Mihaiu, Sfârșitul jocului de Beckett – spectacolului. Rigoarea sa atroce s-a oglindit, cu
montat în premieră la Teatrul Tineretului – este semn invers, în mobilitatea volatilă, versatilă –
un spectacol de uluitor rafinament vizual-este- la fel de precisă – executată aproape coregrafic, Sfârșitul jocului
tic, cu o chirurgical de acută hermeneutică re- în orice caz cu un ludism cuceritor, de Răzvan
gizorală, poetic până la emoție și tragic până la Bănuț în rolul lui Clov. De altfel, interpretarea ce-l acuză de hemoroizi pe Clov ori ținutele de
sadism, o chestionare dureroasă, crepusculară, a specială îl face să se remarce pe tânărul actor, el fantoșe ale lui Nell și Nagg – adevărate povești
condiției umane. fiind un personaj benign, aproape solar, în con- adiacente se pot broda de aici. Decorul ce sem-
Szabo K. Istvan nu “inovează” (un text cu trast cu arțăgosul său companion. Ceva din ati- nifică un fel de observator spațial, dar și o “bor-
asemenea caracteristici e de altfel imposibil de tudinea jucăușă de personaj de desene animate tă” spre un deșert subteran, sau extra-terestru,
bricolat), ci filiază piesa beckettiană cu o știință transpare în evoluția lui Bănuț, un actor cu po- are și el o bogată textură semantică. Muzica lui
perfectă a lecturii și decodificării sale semanti- tențial remarcabil. Nu mai puțin, în ciuda rolu- Ovidiu Iloc potențează doar, foarte bine, strani-
ce. Sfârșitul jocului e o parabolă a muritudinii, a rilor episodice, au avut personalitate și prezen- etatea acestui univers liminar.
succesiunii nemiloase de generații, până în vre- ță scenică Lucreția Mandric și Daniel Beșleagă M-am bucurat să văd “live” la Piatra Neamț
mea apocalipsei, cu aceeași gregaritate biologică (Nell și Nagg). un spectacol pe care-l văzusem filmat, Ashes
ce face din om abia un animal. Sfârșitul jocului Farmecul special al spectacolului și persona- Afar de Andreea Borțun, în regia lui Bobi Pricop
are în centru un anti-erou ce anulează orice em- litatea sa vizuală au fost date de inspirata sceno- (Vanner Collective Ltd.). Extrem de suplu și
patie, și totuși finalul poveștii nu poate să nu-ți grafie a lui Horațiu Mihaiu. Costumele constru- simplu construit, ca un fel de crochiu-pretext,
provoace frisoane, în măsura în care, cutremu- iesc un întreg univers, de la alura milităroasă, de spectacolul reușește să aibă tensiune interioară
rat, te recunoști cumva sub masca de nepurtat a explorator-aventurier a lui Hamm la “scutecul” și rotunjime. Suișurile și coborâșurile unei rela-
ții de cuplu, cu nelipsitele tachinerii, tandrețuri
sau încercări dureroase, au fost redate savuros,
cu umor (negru, cel mai adesea) și naturalețe de
Crissy O’Donovan și Liviu Romanescu, în forma
unei confesiuni parcă personale. Finisat regizo-
ral cu discreție și finețe, interpretat cu aplomb și
farmec, Ashes Afar e un spectacol plăcut-coloc-
vial, un stop-cadru al vieții noastre cotidiene.
Vania și Sonia și Mașa și Spike de Cristopher
Durang (regia: Horia Suru, Teatrul Mic,
București) și Oscar și tanti roz de Eric-Emmanuel
Schmitt (regia: Ion Sapdaru, Teatrul “Jean Bart”
Tulcea) au avut reprezentații ceva mai estompa-
te, în ciuda dozei de empatie poetică pe care-l au.
Primul, în care atmosfera cehoviană, bine recon-
figurată auctorial, este surprinsă corect de Horia
Suru, a avut un tempo care i-a dăunat, diluând
ritmul – oricum nu foarte alert – al intrigii; au
existat bune momente actoricești, secvențe iz-
butite, dar spectacolul a fost palid. În al doilea
avem de-a face cu o viziune regizorală lipsită de
nerv, care a mizat cu totul pe orizontul emoțio-
nal al poveștii, astfel că spectacolul e la un pas de
melodrama lăcrămoasă, fără vibrație; de menți-
onat jocul lui Alecsandru Dunaev în rolul titular
– un actor care ar putea mai mult.
Al doilea spectacol al Teatrului Tineretului
jucat în festival, Anul dispărut. 1996 de Peca
Anul dispărut. 1996
D
curge alert, cu un ritm de reprezentație bun și
o interpretare bine susținută (cu mici excepții). in miezul programului Dramaturgia Coti- garant al naturaleţii în joc. De altfel, firescul relaţiei
Scenografia lui Gabi Albu e destul de năstruș- dianului, înfiinţat în 2004 la Facultatea de soţilor Pogăceanu e subliniat cu orice prilej şi în cele
nică pe cât sunt și întâmplările narate, dintr-o Teatru şi Televiziune a UBB Cluj de Miru- mai mici amănunte. O familie obişnuită de clujeni,
epocă de capitalism de mușama a României, na Runcan şi C.C. Buricea-Mlinarcic, tânărul regi- preocupată de creşterea şi dezvoltarea armonioasă a
iar actorii de la Piatra au încercat să-și dezvă- zor Tudor Lucanu, integrat şi în activitatea acestui fiicei lor Melinda. Sânziana Tarţa în Melinda e o altă
luie potențialul și ca personalități, și ca echipă, „atelier de creaţie”, scoate la lumina rampei piesa reuşită alegere. Ea subliniază bine atitudinea rebelă
chiar dacă amploarea rolurilor diferă semni- Playlist, scrisă de C.C. Buricea-Mlinarcic, profesorul a fetei, exponenta noii generaţii care nu mai acceptă
ficativ. Îi menționez doar, neavând spațiul ne- şi îndrumătorul proiectului, autor şi traducător de conformismul părinţilor, iese să lucreze în Belgia,
cesar pentru detalieri: Aida Avieriței (care tre- piese de teatru. Premiera spectacolului a avut loc la dar nu se poate adapta condiţiilor de muncă din
buie să-și finiseze intonația de scenă), Cătălina Teatrul Național din Cluj, în 7 ianuarie. companiile occidentale şi clachează. Finalul e sum-
Bălălău, Emanuel Becheru, Sabina Brândușe, Acţiunea din Playlist se întinde pe o perioa- bru. Durerea de pe chipul plâns al mamei impresio-
Nora Covali, Valentin Florea, Corina Grigoraș, dă de 19 ani, din 1989 până în 2008, şi urmăreşte nează puternic asistenţa, şocată de gestul Melindei,
Ecaterina Hâțu, Florin Hrițcu, Dragoș Ionescu, viaţa unei familii mixte din Cluj, prinsă în hăţişul căzută în depresie severă. Monologul ei este lung dar
Andrei Merchea Zapotoțki, Sonia Teodoriu. transformărilor politice şi sociale postdecembriste. semnificativ. Simbolul alienării individului în noua
Anul dispărut. 1996 e un spectacol agrea- Practic, avem de a face cu o înşiruire de scene de realitate se intensifică într-un final apoteotic, tragic,
bil, care poate suda, fast, echipa Teatrului familie (parte derulate sub ceauşism, apoi în tran- tulburător. Peste public se revarsă sonurile hitului
Tineretului, ce pare să se afle într-un demaraj ziţie), secvenţe emblematice pentru fiecare perioa- Ringas el magad al formaţiei maghiare Locomotiv
profesional de bun augur. dă, mai mult sau mai puţin legate între ele prin firul GT din albumul anului 1972. Un melos sfâşietor
De altfel, chiar dinamica Festivalului “Pledez melodic al unor piese muzicale inserate în factolo- al însingurării, al alinării sau al alintării dureroase:
pentru tine(ri)” arată că teatrul de la Piatra gia textului. Melodiile nostalgic-evocatoare însoţesc Leagănă-te singur că nu-i nimeni care să te legene...
Neamț e într-un reviriment promițător, care mie evenimentele derulate cu lentoarea necesară pentru O bună intrare pe scena Naţionalului clu-
îmi atrage deja atenția. a cuprinde caracteristicile unui ansamblu social aflat jean are Mihai-Florian Niţu în rolul dubiosului
în derivă sau pentru a supradimensiona trăirile per- Omar Şaripov, spion sovietic şi prieten al familiei
Premiile Festivalului “Pledez pentru tine(ri)”: sonajelor. Expuse contrapunctic, cele două realităţi Pogăceanu. Jocul lui se impune prin exactitate şi
segmentează discursul în unităţi dramatice aproape rigoare, prin tact şi empatie. La fel de convingător
Premiul pentru cel mai bun spectacol: Aglaja, concurenţiale. Care e mai bine redată? Ingrata rea- şi amuzant este Adrian Cucu în secvenţa parodiată
după Aglaja Veteranyi, concept şi coregrafie: litate ceauşistă e colorată ilar din simpla derulare a după Copacul lui Aurelian Andreescu (alt hit nos-
Ștefan Lupu, Centrul Cultural European pentru unor aspecte netrucate de viaţă, în vreme ce tran- talgic din listă) şi în rolul colonelului de Securitate
UNESCO ,,Nicolae Bălcescu”, București; ziţia aduce accente revendicative, corozive şi chiar Verdinaş, care o interogheză pe Orsolya Pogăceanu.
Premiul pentru cel mai bun actor: Vlad tragice. Sunt aceleaşi personaje în fond, unele cu Surprinzător de bine înfipt în pielea unui moderator
Bârzanu pentru rolul Ubu din spectacolul Ubu nume schimbate, dar ele rămân marcate definitiv de TV se dovedeşte Matei Rotaru în câteva intervenţii
rege de Alfred Jarry, regia: Tudor Lucanu, Teatrul profunda schimbare. Statutul lor social se schimbă, tunate, în care interacţionează hazliu cu spectatorii
„Anton Pann” Râmnicu Vâlcea; bucuria resimţită agonizează treptat şi în tânăra ge- din mica sală a Euphorionului.
Premiul pentru cea mai bună actriţă (ex neraţie, debusolată, se instalează dezgustul, maras- Poate că scenariul e cam lăbărţat, vrând să cu-
aequo): Alina Petrică pentru rolul Aglaja din mul, disperarea. Sunt cele două extremităţi ale unui prindă mult, foarte multe aspecte din tarata orga-
spectacolul Aglaja și Sânziana Tarța pentru ro- demers teatral tratat în manieră realistă. nizare a vieţii din comunism, cu deambulările ul-
lul Loretta din spectacolul Moarte și reîncarna- Cam acesta este traiectul urmărit prin transfor- terioare, unele şablonizate, altele exagerate (precum
re într-un cowboy de Rodrigo García, scenariul mările survenite în familia Pogăceanu, reprezenta- luarea de ostatic a lui Laurenţiu, devenit jurnalist
și regia: Andrei Măjeri, Teatrul Naţional Cluj- tivă pentru clasa de mijloc, formată din intelectu- de război), dar Tudor Lucanu le condensează pe cât
Napoca; ali modeşti, aşezaţi, prinşi în torentul schimbării. posibil într-un vertij referenţial unitar de semne cu
Premiul pentru regie: Andrei Măjeri, pentru Firescul convieţuirii dintre un român şi o ungu- rezonanţă documentaristică. Astfel că piesa e un fel
spectacolul Moarte și reîncarnare într-un cowboy; roaică îmbracă forme alintător comice. El este un de docu-show mai ales în prima parte, combinaţie
Premiul pentru scenografie: Anda Pop, pentru inginer cu preocupări literare, ea – profesoară de la îndemână cu prelucrarea informaţiei jurnaliere,
spectacolul Anul dispărut. 1989 de Peca Ștefan, muzică. Alegerea minunatei actriţe de la Teatrul aglomeraţie de locuri comune ce justifică, până la
regia: Ana Mărgineanu, Teatrul Mic București; Maghiar din Cluj, Emöke Kató, în rolul soţiei lui urmă, apartenenţa textului la o poetică a cotidianu-
Premiul special al juriului: spectacolul Laurenţiu Pogăceanu este cea mai bună găselniţă lui. Din acest playlist aflat la dispoziţie prin discuri
Dezintegrabilii, creație colectivă, regia: Radu pentru acest spectacol. Inflexiunile vocii ei au şarm puse într-un pick-up uzat şi un ecran deschis în
Dragomirescu, RECUL - Remediu Cultural. şi candoare în pronunţarea replicilor în limba ro- perete, înţelegem că nu contează limba prin care ne
mână, în alternanţă cu vocea tăioasă a partenerului, plângem lipsa de bunuri materiale şi lipsa de alinare
n interpretat de Ovidiu Crişan, pretutindeni şi mereu sufletească.
n
O femeie de tranziţie
Ioan Meghea
D
e-a lungul vieții sale actrița aceasta a in- mult de atât. Dacă eroul filmului Trandafirul roșu
terpretat tot felul de personaje. Caractere din Cairo al lui Woody Allen,,cobora” în sală lângă
extrem de diferite! A făcut roluri de vrăji- spectatoarea ce-l iubea, nu o dată Meryl Streep mă
toare de pe la 1300, Florence din 1900, Karen Bixen lua lângă ea pe ecran și încerca să se împrietenească
– 1930, Sophie – 1940, Linda – 1960, Joana Kramer cu mine și cu alte câteva milioane de spectatori!
– 1970... Dumnezeule, până la urmă actrița aceasta Au continuat rolurile mari și premiile cinema-
este o femeie de tranziție, nu? tografice. Am senzația că această actriță „pe tot ce
Meryl Streep s-a născut pe 22 iunie 1949, în pune mâna se transformă în aur”! Metaforă, dra-
Summit, New Jersey. Și-a făcut debutul pe ecran gii mei, metaforă. Dar cât adevăr au aceste vorbe!
în 1977, odată cu filmul Julia unde rolurile prin- Printre alte realizări ale sale se numără rolurile no-
cipale au fost deținute de Jane Fonda și Vanessa minalizate la Oscar din Silkwood, de Mike Nichols,
Redgrave. Teribilă companie! Cel de-al doilea rol Out of Africa, de Sydney Pollack, Ironweed, în regia
pe marele ecran a fost alături de Robert De Niro lui Hector Babenco, sau din filmul lui Fred Schepisi,
și Christopher Walken în Vânătorul de cerbi, care A Cry in the Dark, pentru care a mai obținut și
i-a adus lui Streep prima nominalizare la premiul Premiul de interpretare la Festivalul de film de la
Academiei. În anul următor, ea a apărut în filmul lui Cannes, Premiul New York Film Critics Circle și
Woody Allen Manhattan și a câștigat primul pre- un premiu AFI. Îmi aduc aminte de o întâmplare:
miu al Academiei pentru rolul din Kramer contra la primirea unui Oscar în primii ani de cinemato-
Meryl Streep
Kramer unde a jucat alături de Dustin Hoffman. grafie, Meryl Streep a intrat agitată în scenă să mul-
Merită amintit faptul că acesta, la terminarea fil- țumească, dar… lipsea râvnita statuetă. O uitase în
mărilor declarase: „am urât-o pentru cât a fost de toaletă... Nu pot să nu mă opresc la filmul Podurile din
afurisită... o stimez pentru cât e de mare actriță!” În anii 1990 Streep a mai jucat în filme ca She- Madiosn County. Este povestea unei gospodine,
Apoi, Meryl Streep a primit cea de-a treia nomina- Devil sau Postcards from the Edge, pentru care a Francesca. Părea sortită să rămână închistată în-
lizare la premiul Academiei pentru Logodnica loco- obținut nominalizări la Globul de aur și o nomina- tr-o banală viață provincială: familia, curățenia prin
tenentului francez și mai târziu a câștigat Oscarul lizare la Oscar pentru ultimul dintre ele; Defending casă, gătitul și unele întâlniri la o cafea cu femei din
pentru cea mai bună interpretare pentru rolul din Your Life, Death Becomes Her, The House of the orășel, blazate și ele și convinse că meritau mai mult
Alegerea Sophiei. Știe să-și „câștige” rolurile această Spirits, The River Wild, adaptarea pentru ecran a de la viață. Dumnezeule, câte femei nu au parte de
actriță! Atât de mult și-a dorit rolul, încât a căzut lui Clint Eastwood The Bridges of Madison County, astfel de povești… Atunci a apărut Robert. Robert
în genunchi în fața marelui regizor Alan J. Pakula rol care i-a adus un premiu SAG și nominalizări Kinkaid, un bărbat la 60 de ani, fotograf la National
solicitându-l. În acel moment deja învățase limba la Globul de aur și Oscar; Marvin’s Room, pentru Geographic. Și de aici, treptat, în sala de cinemato-
poloneză atât de necesară rolului! care a obținut din nou o nominalizare la Globul graf, se strecoară o dulce-amară poveste de dragos-
În anii de studenție din București, în anii de la de aur, Before and After, de Barbet Schroeder, One te între cei doi. Filmul, realizat de inegalabilul Clint
Sebeș Alba și în anii de la Cluj, am reușit să vizionez True Thing, pentru care Streep a primit Premiul Eastwood, impresionează teribil spectatorul care,
aproape toate filmele ei. Teribil ce m-a,,urmărit” SAG, Golden Globe și nominalizări la Oscar, ca și la ieșirea din sală, cu o lacrimă pe obraz, pobabil
această femeie frumoasă, cameleonică, și care a dat Premiul Golden Camera la Festivalul de film de că șoptește: „povestea asta mi se poate întâmpla și
dovadă de interpretări uimitoare în diverse roluri la Berlin, sau Music of the Heart, în regia lui Wes mie.”
de-a lungul carierei pe care și-a croit-o în felul său. Craven, pentru care Streep a câștigat cea de-a două- Ce aș putea să vă mai spun? În 2003, interpreta-
Unic. Am spus-o de multe ori: iubim cinematogra- sprezecea nominalizare la premiul Academiei. rea lui Streep din The Hours i-a adus nominalizări la
ful pentru că timp de vreo două ore ne trimite în- Recent, la primirea unui Oscar actrița glumea: premiile SAG și Golden Globe. În același an, inter-
tr-o altă lume, o lume așa cum ne dorim mereu și „toți se întreabă până când voi mai tot lua premiile pretarea ei din filmul lui Spike Jonze, Adaptarea, a
atât de diferită de cea reală! Meryl Streep reușea mai astea și eu le răspund: nu mă opresc!”. fost răsplătită cu un Glob de aur pentru rol secundar
și nominalizări la premiile BAFTA și Oscar. Printre
alte filme ale sale se numără Candidatul manciuri-
an, O serie de evenimente nefericite, Ultimul radio
show de Robert Altman, Amurgul și Diavolul se îm-
bracă la Prada, pentru care a câștigat un Glob de
aur la categoria cea mai bună interpretare și nomi-
nalizări la premiile Academiei, SAG și BAFTA.
În 2004, Streep a fost onorată cu premiul AFI
pentru întreaga activitate și în 2010, a câștigat
Globul de Aur pentru rolul memorabil din Julie &
Julia și a obținut încă o nominalizare la Oscar, depă-
șindu-și astfel propriul record, ajungând la numai
puțin de 16 nominalizări. Fabulos!
A fost recompensată și cu o stea pentru fil-
mele sale, situată în partea de sud, aria 7000, pe
Bulevardul Walk of Fame din Hollywood. „Doamna
cinematografiei” este încă tânără. Asta ne arată prin
tot ce face, așa că și eu îi doresc încă mulți ani! Mai
are multe de făcut...
n
erată
Autorul articolului „Primul contact sau căuta-
rea integrității”, apărut în numărul precendent al
revistei noastre, la pagina 33, este Marian Sorin
Rădulescu, nu Ioan-Pavel Azap, așa cum dintr-o
regretabilă eroare a apărut.
Meryl Streep
A
alic, prin moșteniri care se transmit într-un mod
m citit cartea Miss Peregrine de Ransom actriței Judi Dench. În rolul Emmei strălucește
aproape genetic. Trăind în acest mediu, el și-a în-
Riggs, tradusă de Gabriela Eftimie, edi- Ella Purnell.
sușit câteva lucruri fundamentale pentru acest tip
tura young art, cu multe poze din diverse Deși nu sunt adeptul proiecțiilor în 3D, m-am
de civilizație, niște tehnici. Cioplirea, modelarea,
colecții, perfect justificate în ficțiune. Am regă- lăsat antrenat într-o aventură cinefilă de propor-
împletirea și încă vreo câterva. Materialele sunt
sit ceva din Harry Potter, dar și din Invenția lui ții. Dacă te lași pe mâna lui Tim Burton, nu poți
lemnul, piatra, lutul, nuielele, compoziția de paie
Morel de Casares (repetarea dementă acolo pe da greș, deoarece el are experiența călărețului
și lut cu care se lipesc casele din chirpici. Toate
insulă a unui fragment de viață umană). Cum fără cap, a lui Batman, a planetelor cu maimuțe.
sunt imemoriale. El și le-a însușit ca pe o formă
să nu-ți placă să te copilărești, printre aventuri, Copiii domnișoarei Peregrine sunt niște „ciu-
de viață, ca pe un fapt al existenței, nu ca pe un
monștri, mai precis să zăbovești în imaginar (în dați” simpatici, insoliți.
instrument. Pe de altă parte, contactul său cu arta,
utopie, în tinerețe)? Se repetă mereu aceeași zi Unul e invizibil, altul are vise profetice.
prin artiști, participări la expoziții, informare etc.
din 1943, ca să nu se ajungă la tragedia zilei ur- Levitația e la ea acasă, în timp ce o fată mani-
i-a permis să facă legătura între cele două laturi.
mătoare. O buclă de timp mereu resetată. Dar, pulează creșterea plantelor. Ei pot mânui apa,
A ajuns, în felul acesta, să lege o tradiție imemo-
oare, nu devine fastidioasă repetarea? E prețul focul, iar unul ține albinele pe față. În lupta cu
rială și cu un parcurs istoric cu experiențele la zi,
tinereții veșnice acela de a sta conservat într-o „găunoșii”, triumfă umanitatea copiilor. La al
cu cele mai noi forme de manipulare a materiei, a
buclă de timp. nostru Harap-Alb de neasemuitul Creangă nu
construcției din nimic. Faptul că s-a sustras rețe-
Cu același entuziasm am văzut ecranizarea există Ochilă, Flămânzilă, Gerilă? Nu sunt ei
telor a dus la maxima libertate în care s-a mani-
din 2016 a lui Tim Burton, magician aidoma lui niște neobișnuiți, necesari, utili? Ce mult ne pla-
festat. Nu a trăit niciodată sub teroarea modelelor.
Spielberg, pe alte coordonate, desigur. Trucajele ce maniheismul clar al basmelor! Copiii domni-
El a mers direct la doctorat în artă. A trăit într-o
fără cusur înseamnă un profesionalism sută la șoarei Peregrine își folosesc calitățile în lupta cu
autodeterminare a meditației, de neviiciat. Nu era
sută. În rolul lui Jack e Asa Butterfield, cel din acei monștri, pe care doar Jack îi poate vedea.
închis într-o lume ci eliberat de orice constrân-
Hugo și Băiatul cu pijama vărgată. Eva Green Dacă aruncăm zăpadă peste ei, îi putem zări și
gere exterioară. De aici îi vin lui Max Dumitraș
joacă rolul domnișoarei Peregrine (mi-o amin- noi. Tim Burton ne antrenează ca un demiurg
energiile creatoare. Nu le discut pe cele pe care
tesc din Visătorii lui Bertolucci). Samuel L. într-o călătorie singulară, fabuloasă, de neuitat.
nu le poate controla. Nu vorbesc de zestrea lui, de
Jackson e magnific în rolul hidosului Baron,
ceea ce a primit prin naștere. Pentru că putem noi
ca să nu mai vorbim de prezența magnetică a n
să trăim la întâlnirea satului cu orașul și degeaba.
Toate contextele în care a fost pus au fost fertile și
extrem de favorabile structurii lui individuale.
Urmare din pagina 27
n
Erzsébet torta și sfârșitul discursului neoliberal eufemistic pentru care o
creștere nesemnificativă de salariu se traduce
civilizației într-o „criză economică”, mai poți găsi pe lângă
și manipulatori e plastică. Simţurile nu pot fi au- laptele Clever copiat la jumătate de preț față de
toironice. Pot fi doar încremenite sau avide. Și laptele copiat autohton sau pâinea copiată după
chiar dacă lumea „creativiti” și pozitive thinching rețete italiene care copiază aproape la perfecți-
ne învață că prin simțuri suntem activi și des- une pâinea autentică de cuptor – mai poți găsi,
coperim lumea, e imposivil să negi pasivitatea pur și simplu lucruri proaste, făcute de mântuia-
acestei activități. Nu poți descoperi decât ceea ce lă, canalii și tâmpiți autentici, mafioți și baroni
este deja prefabricat. „Creativiti” e combinarea de școală veche și dacă mergi la Turda chiar câte
prefabricatelor sau fabricarea unor prefabricate o plăcintă autentică cu smântână și mujdei, fă-
reality alike. Azi poți fi creativ făcând portrete cută în ulei neschimbat de o lună. Sub panou-
din boabe de cafea sau spagetti, arătând în câte rile publicitare zac autentici morți de foame și
feluri poți mima însuși mimesisul. Zeuxis și-ar frig, iar la Starbucks poți vedea pe căni „taguri”
da demisia de la conducerea a mii de UAP-uri. cu autentici cocalari care se cred hipsteri. În
Revenită în țară, m-am gândit zâmbind că România, pur și simplu, poți respira! Sub hartă
aici încă trâim în lumea civilizației, că „barba- mai găsești teritoriul. Pute. Te înviorează. Te ten-
rii” descriși de Baricco încă n-au năvălit cu totul sionează. E născător de dumnezei.
(deși colcăie peste tot). Aici încă lucrurile sunt n
clare. În ciuda invaziei hipermarcheturilor și a Maxim Dumitraş Absenţă încercuită III,
Muzeul de Artă Comparată Sîngeorz-Băi
Absențe încercuite
Adrian Suciu2
editorial
Mircea Arman
Apogeul metafizicii grecești. Scurtă incursiune în gîndirea
platoniciană (IV) 3 Pavel Șuşară
cărți în actualitate
Constantin Cubleșan
Obsedanta boală a lui Eminescu 6
Ion Buzași
O nouă monografie Nicolae Steinhardt 8
Iulian Chivu
Despre sindromul recurent al concesivității 9
comentarii
Vistian Goia
Inteligența vs. prostia românilor. Notații fugare 11
focus poezia maghiară
Ovio Olaru
O antologie necesară 12
Alex Ciorogar
Metamodernism13
Robert Cincu
Tineri poeți maghiari din Transilvania 15
Emanuel Modoc
Habemus poezie maghiară tânără! 16
poezia
Marina Nicolaev 17
parodia la tribună
Lucian Perţa Maxim Dumitraş Absenţă încercuită (2017), zăpadă, culoare, 250 x 256
E
diversiune ieftină dragostea… 17
Văzutul-nevăzutul își are și el nuanțele sale: u sunt un fel de doctor în Maxim Dumi-
proza
Andreea Lupu văzutul care nu se vede, văzutul cel nevăzut, traș. Îl știu de când ne înjurau pe amândoi,
Meritoriu18 văzutul care nu poate fi auzit. împreună și separat, toți cei care ne vedeau
Văzutul-nevăzut (absența) ține de om, este pe dealurile Sângeorzului, acum vreo 20 și ceva
eseu înțelesul pe care fiecare om îl dă lumii, și îl dă de ani. Pe atunci eram mai inocent, nu știam că
Nicolae Mareș
sieși, ca să poată fi. Acest, acel nevăzut poate fi te înjură când exiști. Când nu dai niciun semn de
Despre graficianul polonez Leonard Salmen
și Eminescu 20 transcendența, sacrul sau un „mit metafizic”, viață toți sunt de o cordialitate extremă, adică nici
Mircea Moț cum l-ar numi Lucian Blaga. nu observă că exiști. M-am întrebat încă de atunci
Evanghelistul absent 22 Absența locuită sau absența încercuită. Să de ce Max are acest tip de așezare în spațiul cultu-
ne imaginăm chilia sihastrului săpată în piatră. ral și în existența noastră ca oameni, nu neapărat
diagnoze
Chilia lui Daniil Sihastru. Ascetul e dus, dar chi- în spațiul artificial al culturii. Orice artist major
Andrei Marga
lia nu este fără el. Este o absență locuită. Nu am este un martor al speciei, nu un autist care dă din
Creștinismul chinez 23
încercuit absența pe dinafară, ci pe dinăuntrul ei. mâini și din pciioare pentru a demoinstra că exis-
tale quale Ea singură s-a încercuit. tă. De ce reușește Max să transmită mesaje atât de
Vasile Zecheru Înăuntrul pietrei am făcut golul, ca să poată fi puternice, atât de coerente, atât de concise și cu o
Doctrina metafizică 25
locuită piatra. De gol să poată fi locuită. continuitate dezarmantă pentru cerilalți? Fiindcă
showmustgoon noi, de obicei, suntem extraordinar de talentați,
Oana Pughineanu Maxim Dumitraş de dotați, dar nu ne lasă cineva. Fie că nu ne lăsau
Erzsébet torta și sfârșitul civilizației 27 comuniștii și eram genii cu toții și puteam spar-
istoria ge toate canoanele văzute și nevăzute, toate con-
Andreea Ștefan tururile în care ne puneau ceilalți. Când s-a dus
Problema macedoneană, problema albaneză 28 constrângerea asta am rămas oarecum cu fundul
gol. Cu sertarele goale, cu ateliere goale, cu pân-
jurnal
Gavril Moldovan zele neîncepute. De asta suntem și frustrați acum,
Mai am eu timp să mai visez? Jurnal la 75 de ani 29 pentru că odată cu Revoluția nu ne-am pierdut
lanțurile, ci alibiurile. Ne-a dispărut elementul
efectul de seară din exterior spre care ne dirijam neputințele. Ei
Robert Diculescu
bine, Max nu intra în această categorie. Era în-
Obsesiv 20 DEN (14) 30
tr-o permanentă efervescență, făcea simpozioane,
teatru modela orașul, modela dealul, aglutina spațiul,
Alba Simina Stanciu aducea artiști din toată lumea, în condițiile în
Non-dans. Teatru de mișcare. Performance art 31 care lumea nici nu știa unde vine. Aterizau acolo
Claudiu Groza
artiști din Franța, de peste tot, care credeau că au
Un festival al tinereții 32
fost aduși acolo într-un fel de ceremonial inițiatic.
Adrian Ţion
Playlist – realitatea trăită 33
Continuarea în pagina 35
remember cinematografic
Ioan Meghea
O femeie de tranziţie 34 ABONAMENTE
colaționări Prin toate oficiile poștale din țară, revista având codul 19232 în catalogul Poștei Române sau Cu
Alexandru Jurcan ridicare de la redacție: 24 lei – trimestru, 48 lei – semestru, 96 lei – un an Cu expediere la domiciliu:
O buclă de timp magică 35 33 lei – trimestru, 66 lei – semestru, 132 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate să achite suma
plastica corespunzătoare la sediul redacției (Cluj-Napoca, str. Universității nr. 1) sau să o expedieze prin
Pavel Șuşară mandat poștal la adresa: Revista de cultură Tribuna, cont nr. R057TREZ21621G345000xxxx B.N.
Absențe încercuite 36 Trezoreria Cluj-Napoca.